Locurile unde poti admira cele mai

fabuloase peisaje din lume ? Mi-au venit

prima dată în minte destinaţii cunoscute cum
ar fi Muntele Everest, cascada Niagara,
Marele Canion, Alpii sau faimoasa insulă
Bora Bora… dar aceste destinaţii nu sunt o
surpriză pentru nimeni, despre ele vorbesc
toate ghidurile turistice…
Hai să trecem în revistă câteva astfel de
locaţii mai putin ştiute …
Subiectul celor mai spectaculoase peisaje
din lume este departe de a fi epuizat…
 Ludovico M. Nesbitt, în anul
1928, împreună cu doi italieni,
au devenit primii europeni care
au “vizitat” ansamblul de
vulcani Erta Ale

Erta Ale înseamnă în limba afar “munţii care fumegă” şi este în fapt,
un ansamblu din cinci vulcani, care formează un arc de cerc de 80
de kilometri lungime. In ciuda peisajelor stranii care îţi taie respiraţia
şi a jocurilor de culori vii care se înfăţişează în faţa ochilor, Nesbitt a
rămas insensibil, numind acest loc “un peisaj al terorii”. Reacţia sa
poate fi explicată prin prisma condiţiilor dure pe care exploratorii erau
nevoiţi să le înfrunte: temperaturi foarte ridicate (aproape 75 de grade
Celsius în timpul zilei), un nisip atât de fierbinte încât le ardea tălpile
prin bocanci şi, cel mai probabil, din cauza subţierii rezervelor de apă.
Depresiunea Dankil care adăposteşte lanţul vulcanic Erta Ale este o
zonă care întruneşte condiţiile unuia dintre cele mai dure locuri de
pe Pământ: o câmpie pârjolită, cu un conţinut ridicat de săruri în
compoziţia solului, care se află sub nivelul mării. In trecut, aceasta facea
parte din Marea Rosie, până la ridicarea podişului Danakil. In apropiere
se afla lacul Karum, care reprezintă printre altele şi o sursa substanţială
de venit pentru familiile afare din zonă, oameni ce trăiesc în special din
creşterea animalelor şi exploatarea şi vânzarea sării din lac. Nu foarte
adânc, însă cu un conţinut ridicat de minerale, lacul se află la 120 de
metri sub nivelul mării. Doar pentru o perioadă scurtă din an, acesta se
Formaţiunile tsingy – Madagascar 
Desprinse dintr-un peisaj parcă extraterestru, formaţiunile
calcaroase de pe insula Madagascar nu sunt nici pe departe atât de
inofensive precum par în fotografii. Ascuţite ca nişte pumnale,
acestea ating înălţimi de până la 180 de metri. Orice mişcare greşită,
poate însemna pentru un temerar o moarte sigură. Deşi par să
alcătuiască un peisaj singuratic, lucrurile nu stau nici pe departe aşa.
Crocodili care se ascund în grote subterane, perechi de ochi curioşi de
lemurieni care supraveghează ascunşi în frunzişul copacilor… Şi aveţi
grijă pe unde călcaţi! Este suficient să striviţi o singură albină, pentru
a fi atacat de un roi întreg, dornic de răzbunare.
Platoul Ankarana este un peisaj carstic prin excelenţă.
Calcarul a permis formarea unor canioane adânci care adăpostesc la
rândul lor întinderi verzi de pădure formată din baobabi, smochini
şi palmieri. Apa s-a infiltrat până în adâncime, dând naştere unor
grote care expun stalagmite şi stalactite ce sfidează imaginaţia.
Numită şi “Marea Insula Roşie” datorită predominanţei culorii în
sol, Madagascarul este un ecosistem unic. In prezent, acest ecosistem
este ameninţat cu dispariţia din cauza fenomenului accelerat de
eroziune al insulei.
zvoarele de la Pamukkale – Turcia 
Acestea se prezintă sub forma unor terase albe, mari şi vălurite,
presărate cu ochiuri de apă care reflectă, în acelaşi timp, cerul şi
pereţii albi.
Dincolo de proprietăţile terapeutice ale apelor termale, aici au fost
descoperite două sanctuare, construite în antiteză. Unul aparţine zeului
întunericului şi al morţii, Hades, iar celălalt, aflat în apropiere, îi este
închinat lui Apollo, zeul soarelui, al muzicii şi al medicinei. Amplasarea
nu este aleasă întâmplator, ci marchează ideea de echilibru şi
compensaţie care se aplică în viaţa umană.
Pamukkale se traduce prin “castel de bumbac”, denumire care se
explică perfect, cel puţin din punct de vedere vizual. Cu toate acestea,
unii localnici susţin că nu forma stranie a inspirat numele locului, ci
faptul că în trecut băştinaşii obişnuiau să îşi usuce bumbacul aici. Tot
acest peisaj fantastic format din ziduri, înălţimi, terase şi stalactite se
întinde pe o distanţă de 2,5 kilometri lungime, având o lăţime de
jumătate de kilometru.
Aproape tot ce e atins de apă se acoperă cu var, iar obiectele
scufundate se transformă în piatră în numai câteva zile.
Lacurile Band-e Amir – Afganistan
Tocmai în ţinuturile aride ale Afganistanului contrastele de culoare şi de
înălţime au dus la formarea unui peisaj fabulos la 3.000 de metri
altitudine. Accesul este destul de dificil, întrucât se face doar pe un drum
de munte, care are o lungime de 80 de kilometri. La sosire, există un peisaj
aproape paradisiac : lacuri întinse pe o lăţime de 11 kilometri, mărginite
de faleze de calcar şi de argilă, care se îmbină într-un joc de culori
nebunesc, de la alb la roşiatic şi de la albastru la cele mai nebănuite nuanţe
de verde.
Chiar dacă temperaturile ajung în timpul verii până la 36 de grade C,
lacurile sunt tot timpul reci, deoarece sunt împrospătate în fiecare an cu apa
 Muntele Galben – China
Formate din granit cristalizat din roca topită şi cu înălţimi de până la 1800 de metri,
unele piscuri poartă denumiri ce stau să confirme originile de poveste ale locului:
Piscul Florii de Lotus, Culmea Strălucirii sau Piscul Capitalei Cereşti (sunt numai
trei dintre cele 72 de piscuri care alcătuiesc Muntele Galben).
Frumuseţea unică a peisajului a reprezentat muza supremă pentru generaţii de artişti
chinezi, care au stabilit “Cele patru frumuseţi supreme ale muntelui”: rocile şi culmile
muntoase, pinii care împodobesc munţii, unii având peste 1000 de ani vechime,
izvoarele fierbinţi cu temperaturi constante de 42 de grade C tot timpul anului, şi în
final, marea de nori care formează cununa munţilor în care îşi ascund vârfurile.
Potecile marcate conduc călătorii către temple, castele, lacuri, stânci bizare, însă unele
trasee sunt recomandate numai profesioniştilor.
Frumos, nu-i aşa ?