Consangvinizarea

Prin consangvinizare, la plante, se inţelege inmulţirea prin autofecundare a plantelor

alogame hermafrodite sau monoice, iar la animale, imperecherea intre indivizi inrudiţi. Ca
procedeu, consangvinizarea se bazează pe polenizarea forţată a plantelor alogame cu
polenul lor propriu.
Plantele alogame fiind obişnuite să se polenizeze cu polen străin, noi le forţăm contrar
voinţei lor, să le polenizăm cu polenul lor propriu.
Din această cauză descendenţele consangvinizate manifestă o serie de efecte, astfel:
a). desfacerea populaţiei alogame in biotipuri le ce o alcătuiesc;
b). scăderea variabilităţii descendenţilor şi uniformizarea liniilor consangvinizate;
c). reducerea vitalităţii descendenţilor.
a) Desfacerea populaţiei alogame in biotipuri le ce o alcătuiesc In primele generaţii
consangvine descendenţii prezintă o mare variabilitate, in sensul că
se abat mult de la tipul normal: apar plante pitice, plante cu inflorescenţe anormale, plante
total sau parţial sterile, plante cu productivitate scăzută, etc). Dar, printre aceste
descendenţe anormale,apar şi biotipuri valoroase pentru ameliorare: rezistente la boli,
secetă, ger, cădere, forme precoce,androsterile, din care se reţin indivizi cu caractere dorite
ce se consangvinizează in continuare timp de mai multe generaţii. Pe măsură ce creşte
numărul de generaţii de consangvinizare, treptat,heterozigoţia este inlocuită cu
homozigoţia.
b). Scăderea variabilităţii descendenţilor şi uniformizarea liniilor consangvinizate Odată
cu creşterea numărului de ani de consangvinizare,scade treptat şi variabilitatea
descendenţilor datorită diminuării gradului de heterozigoţie,
ajungandu-se practic, după 6-8 generaţii de consangvinizare, ei să devină homozigoţi.
Gradul de
homozigoţie poate fi exprimat prin coeficientul de consangvinizare (F), exprimat prin
formula F = 1– (.)n; n = numărul anilor de consangvinizare.
De exemplu, dacă este vorba de a 6-a generaţie consangvină, vom avea: F = 1 – (1/2)6 = 1 –
1/64 = 64/64 – 1/64 = 63/64 = 0,99 sau 99%. Deci,după 6 generaţii de consangvinizare,
pornind de la o formă heterozigotă, se obţin homozigoţi in proporţie de 99%, practic
obţinandu-se o linie consangvinizată homozigotă. Prin linie
consangvinizată se inţelege descendenţa unei plante alogame reprodusă pe cale autogamă
maimulte generaţii.
c). Reducerea vitalităţii descendenţilor Vitalitatea descendenţilor consangvini se
măsoară cantitativ. Se referă la talie, dimensiunile frunzei, mărimea ştiuleţilor, etc., şi
manifestă o capacitate redusă de adaptare a organismului la condiţiile de mediu. După 4-6
ani descreşterea dimensională devine nesesizabilă şi se consideră că liniile respective devin
linii consangvinizate homozigote. Punctul de la care nu se mai constată scăderi ale
vitalităţii poartă numele de minim de consangvinizare. Liniile consangvinizate homozigote
sunt folosite la incrucişare ca genitori pentru obţinerea hibrizilor simpli şi dubli la plante.