Etică şi deontologia funcţiei publice – Anul III, Administraţie publică

Teme de seminar şi bibliografie

1. Definiţia funcţiei publice; dialectica juridicului cu eticul în definirea şi exercitarea funcţiei

publice.
 statutul interdisciplinar al disciplinei (concomitent etică şi drept administrativ);
 analiza definiţiei funcţiei publice şi a funcţionarului public (din cele enunţate la curs
sau din Tratate de drept administrativ consacrate).
Bibliografie:
- Coman-Kund Liviu – Deontologia şi statutul funcţionarilor publici din administraţia publică, Galaţi, 2003.
- Iorgovan Antonie – Tratat de drept administrativ, Ed. All Beck, vol. I, 2001.
- Ivan Vasile Ivanoff – Deontologia funcţiei publice, Ed. Bibliotheca, Târgovişte, 2008.
- Mocioi Ion – Deontologia funcţiei publice, Ed. Scorpion, 2001.
- Verginia Vedinaş – Statutul funcţionarului public, Editura Nemira, Bucureşti, 1998.

2. Teorii morale:
 eticile eudaimoniste (gr: eudaimonia = fericire);
 hedonismul (gr: hedone = plăcere);
 teorii teleologice (teleos, în limba greacă, înseamnă scop, împlinire);
 etica deontologică (consideră că o acţiune are valoare morală, numai dacă este
guvernată de anumite principii normative care-i asigură necesitatea şi universalitatea -
maximile devin imperative ipotetice şi categorice, a se citi lucrările lui Imm. Kant);
 utilitarismul (în limba latină, utilitas înseamnă utilitate, avantaj) – este o teorie
conform căreia o acţiune poate să fie considerată dreaptă, bună în măsura în care
contribuie la fericirea unui număr cât mai mare de persoane).
 Primatul datoriei sau domnia legii în etica lui Immanuel Kant (definirea datoriei
în etica normativă în general, în particular în etica lui Immanuel Kant; distincţia dintre
acţiunile făcute „din datorie” şi cele realizate „conform datoriei”; distincţia imperativ
categoric şi imperativ ipotetic în etica lui Imm. Kant; distincţia dintre eteronomia
voinţei şi autonomia ei în etica lui Imm. Kant.
Dimensiunea etică a funcţiei publice (aplicarea conceptului kantian de datorie în activitatea
funcţionarului public).
Bibliografie:
Epicur – Scrisoare către Menoiceus
Aristotel – Etica nicomahică (Raţiunea şi virtutea), Ed. Antet, Bucureşti.
John Stuart Mill – Utilitarismul (Principiul celei mai mari fericiri), Ed. Alternative, 1994.
- Despre libertate, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1994 sau Ed. Humanitas 2005
Immanuel Kant - Întemeierea metafizicii moravurilor, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti 1972; Critica raţiunii
practice, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti (despre imperativul categoric), 1972; sau Ed. IRI, Bucureşti, 1994; sau
Metafizica moravurilor, în vol. Scrieri moral-politice (editat de Rodica Croitoru), Ed. Ştiinţifică, 1991.
Mircea Flonta – Despre raţiunea morală comună, în vol. Kant în lumea lui şi în cea de azi, Ed. Polirom, 2005.
Ion Petrovici – Douăsprezece prelegeri universitare despre Kant, Editura Agora, Iaşi, 1994.

Aplicaţii:
1. Ce raport există între plăcere şi înţelepciune în concepţia lui Epicur?
2. Care pot fi consecinţele adoptării necritice a teoriei hedoniste?
 3. Imaginaţi-vă o discuţie între un hedonist şi un eudaimonist. Analizaţi consistenţa argumentelor utilizate
în susţinerea tezelor fundamentale ale acestor teorii morale.
4. Compară punctele de vedere formulate de către Aristotel şi Imm. Kant cu privire la rolul raţiunii.
5. Care este semnificaţia conceptelor de imperativ şi datorie în concepţia lui Imm. Kant?
6. Compară etica teleologică cu cea deontologică.
Analizaţi următorul text:
„Căci posedarea raţiunii nu îi conferă o valoare superioară faţă de simpla animalitate dacă raţiunea are
aceeaşi funcţie deţinută de instinct în cazul animalelor: în acest caz, raţiunea este doar o modalitate de care s-ar
fi slujit natura pentru a înzestra omul în vederea aceleiaşi meniri căreia îi sunt destinate şi animalele, fără a-i
oferi fiinţei umane o poziţie mai înaltă. Deci, în lumina acestei hotărâri luate de natură, omul are neaparat
nevoie de raţiune pentru a-şi evalua binele şi răul, dar şi pentru o sarcină mai înaltă, adică nu numai pentru a
examina ce este bun şi rău în sine şi ceea ce poate judeca numai raţiunea pură, indiferentă faţă de punctul de
vedere sensibil, ci şi pentru a distinge clar între această judecată cea precedentă, pe care o transformă în
condiţia supremă pentru aceasta din urmă”. ( Imm. Kant, Critica raţiunii practice)

3. Responsabilitatea socială
- fundamentele filosofice ale responsabilităţii: libertatea şi prudenţa ca temeiuri ale
responsabilităţii;
- de la responsabilitatea faţă de celălalt la conceptul modern de responsabilitate socială
a organizării;
- judecata de responsabilitate şi condiţiile necesare pentru ca o persoană să fie
considerată responsabilă
Bibliografie:
- Vasile Morar – Etica în afaceri şi politică, Ed. Universităţii din Bucureşti, 2006 (capitolul
6).
- Diaconu Bogdan – Etica societății instituționalizate. Trei dimensiuni ale responsabilității
sociale: legea, statul și mediul de afaceri, Ed. Curtea Veche, București, 2009.
- Peter Singer - Tratat de etică, Ed. Polirom, 2006, pp. 205 – 216.

4. Principii de bază în deontologia funcţionarului public

Bibliografie:
- Legea privind Statutul funcţionarilor publici, nr. 188/1999
- Legea privind Codul de conduită a funcţionarilor publici, nr. 7/2004.
- Legea nr.161/2003.
- Tratate de drept administrativ consacrate (Iorgovan, Dana Apostol Tofan, Iovănaş Ilie, Verginia Vedinaş
etc.)
- Cursul de drept administrativ (din anii I, II);
- Ivan Vasile Ivanoff – Deontologia funcţiei publice, Ed. Bibliotheca, Târgovişte, 2008, p. 146 – 149.

5. Etică şi corupţie în administraţia publică

 Definirea corupţiei
 Cauzele corupţiei şi condiţiile favorizante
 Principii şi mecanisme ale corupţiei
 Efectele corupţiei
 Prevenirea şi combaterea fenomenului de corupţie.
Bibliografie
- Parlagi Anton, Profiroiu Marius, Crai Eugen - Etică şi corupţie în administraţia publică, Ed. Economică,
Bucureşti, 1999;
- Ivan Vasile Ivanoff – Deontologia funcţiei publice, Ed. Bibliotheca, Târgovişte, 2008, p.166 – 269:
- Klitgaard Robert, MacLean-Abaroa Ronald şi Parris Lindsey, Orașe corupte. Ghid practic de tratament și
prevenire, Ed. Humanitas, București, 2006
- Nicolae Radu, Stan Valerian, Bune practici și instrumente de lucru pentru prevenirea corupției în
administrația publică, Centrul de Resurse Juridice, ANFP, 2015, ghid online
http://www.anfp.gov.ro/bnr/file/Ghid_bune_practici.pdf

6. Puterea discreţionară
 Definiţie, caracteristici, consecinţe pozitive şi negative ale exercitării ei.
 Determinarea relaţiei putere discreţionară – abuz de putere.
 Forme de manifestare ale abuzului de autoritate.
 Efectele abuzului, măsuri de prevenire şi combatere a fenomenului de abuz de
autoritate.
Bibliografie:
- Dana Apostol Tofan – Puterea discreţionară şi excesul de putere al autorităţilor publice, Ed. All Beck,
Bucureşti, 1999.
- Ivan Vasile Ivanoff – Deontologia funcţiei publice, -Tofan Ed. Bibliotheca, Târgovişte, 2008, p.324 – 367.
- Tratate de drept administrativ consacrate.

7. Codul european al bunei conduite administrative versus Legea 7/2004 – Codul

românesc al conduitei administrative
- Legea 7/2004
- „Codul european al bunei conduite administrative” (adoptat de Parlamentul european la 6 septembrie 2001),
tradus de instituţia Avocatul Poporului din România, 2003.
- Vedinaş Virginia –„ Funcţia publică europeană” în Revista Transilvană de Ştiinţe Administrative, nr. 1
(4)/2000, pp. 161-194.
- Vedinaş Virginia, Călinoiu Constanţa – Statutul funcţionarului public european, Bucureşti, Ed. Universul
Juridic, 2007.
- Recomandarea 10/2000 a Comitetului de Ministri ai Consiliului Europei privind codurile de conduită pentru
funcţionarii publici - adoptată de Comitetul Miniştrilor la 11 mai 2000, a 106-a sesiune a sa (în mod deosebit
articolul 13 – conflictul de interese)

Studenţii îşi vor alege la seminar o singură temă şi vor folosi pentru scrierea lucrării
de seminar cel puţin două din recomandările bibliografice din dreptul temei respective.
Pentru seminar sunt alocate trei puncte.

1 oct. 2022
Prof. univ. dr. Corina Rădulescu
Seminarist Gabriela Mândrescu