Heraldica Palatului Sturdza de La Miclau

COMPLEXUL MUZEAL NA IONAL „MOLDOVA” IAŞI
IOAN NECULCE
BULETINUL MUZEULUI DE ISTORIE A MOLDOVEI
(serie nou )
XVI-XVIII
2010-2012
Iaşi
2012
COLEGIUL DE REDAC IE
L cr mioara Stratulat
Senica urcanu
Sorin Iftimi (secretar de redac ie)
C ţ lin Hriban
Zamfira Pung
Tamilia Marin
Costic As voaie
Adresa redac iei
Complexul Muzeal Na ional „Moldova” Iaşi

Muzeul de Istorie a Moldovei
Pia a „Ştefan cel Mare”, nr. 1
Iaşi, 700028, tel. 0232/213296, int. 180 sau 178
ISSN 1454-0754
COMPLEXUL MUZEAL NA IONAL „MOLDOVA” IAŞI

„IOAN NECULCE”. BULETINUL MUZEULUI DE ISTORIE A MOLDOVEI
(serie nou )
XVI-XVIII, 2010-2012
SUMAR
Abrevieri ..................................................................................................................... 5
Vitalie Josanu
Comer ul genovez şi ecouri culţurale occidenţale în
Moldova şi Dobrogea (secolele XIII-XV) ......................................................... 7
CoŢmin Ni ă
Poliţica exţern a rii Moldovei în domnia lui
Şţefan cel Tân r (1517-1522) ................................................................................ 47
Sorin Iftimi
Heraldica palaţului Sţurdza de la Micl uşeni (jude ul Iaşi) ..................... 55
Bobi Apăvăloaei
Palaţele domneşţi de la FrumoaŢa-Iaşi (Ţecolul al XVIII-lea) ............... 103
Mihai Mîrza
Socoţelile viŢţiernicului Toader Palade cu diecii de viŢţierie, dup un
catastif de la mijlocul secolului al XVIII-lea ............................................... 115
Lucian-Valeriu Lefter
Trei documente inedite privitoare la istoria
oraşului Iaşi (1780-1785) ..................................................................................... 135
Arcadie M. Bodale
Câteva date noi despre biserica Adormirea Maicii Domnului
(„domneaŢc ”) de la RuginoaŢa, jud. Iaşi .................................................... 145
Arcadie M. Bodale
Informa ii priviţoare la comuna Belceşţi şi la biŢerica cu hramul
Sfin ii Arhangheli din Ţaţul Cior ni ................................................................ 153
Corneliu Ciucanu
ProfeŢorul Traian Br ileanu şi ţeoria eliţelor.
Un doctrinar uitat al drepţei româneşţi inţerbelice ................................... 159
Ina Chirilă
Socieţaţea culţural , iŢţorico-arheologic „Muzeul oraşului Iaşi”.
DeŢţinul unei inŢţiţu ii uiţaţe ........................................................................... 177
Aurica Ichim
OdiŢeea muzeal a ţr Ţurilor lui Cuza-vod ................................................ 209
Sorin Ulea
Un engolpion moldoveneŢc de la jum ţaţea veacului al XVII-lea ........ 227
Varvara M. Măneanu, Chirilă EneŢcu

Un pomelnic ŢcriŢ pe ceramic proveniţ de la biserica din
Rediu (30 mai 1829) ............................................................................................ 233
Căţălin Pungă, Zamfira Pungă

Pictorul Ştefan Dimitrescu în patrimoniul
Muzeului de Istorie a Moldovei ...................................................................... 237
HERALDICA PALATULUI STURDZA DE LA
MICL UŞENI (JUDE UL IAŞI)
Sorin Iftimi
Vechea moşie a Micl uşenilor, aflaţ pe valea Siretului, la 20 km nord de Roman1, a

inţraţ în Ţţ pânirea familiei Sţurdza la Ţfârşitul secolului XVII. Aici, în mijlocul unui
spa ioŢ parc în Ţţil peiŢajer, Ţe afl palaţul în l aţ de George A. Sţurdza, dup 1880, pe
locul vechiului conac al familiei2.
Acţuala cl dire, neogoţic , a urmaţ ŢugeŢţia alţui caŢţel ŢţurdzeŢc, cel de la
RuginoaŢa, care a foŢţ ref cuţ în aceŢţ Ţţil pe la 1850, de c ţre logof ţul CoŢţache Sţurdza,
bunicul maţern al lui George Sţurdza. Se conŢider c lucr rile de conŢţruc ie a castelului
de la Micl uşeni au fost conduse de arhitectul Reineke, care realizase primele planuri ale
castelului, în 1880. O contribu ie pare Ţ fi avuţ înŢ şi arhitectul I. Grisberg, care, în 1882,
trimitea lui George Sturdzaschi ele sale3. Pentru un ochi avizat, virtu ile artistice ale
monumentului sunt relative (unitatea şi rigurozitatea stilului, decora iunea ce poaţe p rea
exceŢiv ş.a.), dar pentru privitorul obişnuiţ caŢţelul eŢţe fermec ţor, prin aerul romanţic
pe care îl degaj . Sţemele, devizele, vechile inscrip ii încaŢţraţe în zid, care alc ţuieŢc
înc rcaţa decora iune a fa adelor, contribuie din plin la aceasta.
Castelul are 47 de camere: 24 la parter, 14 la etaj şi 9 la manŢard . La aceŢţea Ţe
ad ugau şi trei terase de dimensiuni diferite. Dintre amintitele camere, 17 erau pictate în
întregime şi aveau inscrip ii latineşti, iar 6 erau tapetate, având doar plafoanele pictate.
Palaţul era doţaţ cu 21 de Ţobe din ţeracoţ , por elan sau faian . Marmura Ţc rilor
inţerioare a foŢţ aduŢ din Dalma ia (Fig. 1).
CaŢţelul ad poŢţea una din cele mai pre ioase biblioteci particulare din ar , care
de inea, în 1944, circa 60 000 de c r i (între care multe valori bibliofile) şi o imporţanţ
colec ie de manuscrise vechi, ce au stat la baza colec iei Academiei Române, prin
generoasa dona ie a lui Dimitrie A. Sturdza4. Majoritatea manuscriselor de cronici
1 La 1880, pe vremea conŢţruirii Ţale, palaţul de la Micl uşeni Ţe afla în inuţul/jude ul Roman.
2 Pentru istoria familiei Sturdza vezi: Alexandru A. C. Sturdza, Généalogie de la maison princiére et comtale de
Sturdza ou Sturza. Observation sur les noms, les titres, les charges, les blazon, les familles nobles allieées. Autorités
historique, Paris, 1904; idem, Le règne de Michel Sturdza, prince régnant de Moldavie 1834-1849, Paris, 1906;
Şţefan S. Gorovei, Sţurdzeоţii, în MI, 1994, nr. 1, p. 7-11, nr. 2, p. 27-39, nr. 3, p. 22-25 şi nr. 4, p. 10-13;
CriŢţian Popişţeanu, Dorin Maţei, Sţurdzeоţii. Din cronica unei familii istorice, cuvânt înainte de Dan Berindei,
Bucureşţi, Funda ia Culţural „Magazin iŢţoric”, 1995.
3 Vezi ŢcriŢoarea aceŢţuia c ţre George Sţurdza, din 20 decembrie 1882, în care ar ţa c a preg ţiţ un num r
de nou proiecţe penţru refacerea cur ilor de la Micl uşeni, în forma unui caŢţel, dup „Ţţilul arhaic”. Se
precizeaz c fereŢţrele din plan Ţunţ Ţimple, penţru c Ţcara deŢenului eŢţe mare, dar c a Ţchi aţ şi un
deŢen mai deţaliaţ. Turnul ad ugaţ în proiecţ era neceŢar penţru acceŢul la al doilea eţaj şi de acolo în
pod, dar „Ţerveşţe, la ţimp de ţrebuin , penţru vederea în dep rţare”. Celelalţe profiluri şi deţalii, la Ţcar
mic , aveau Ţ fie realizaţe dup ce George Sţurdza îşi va da acordul (ANI, Documenţe, P. 645/8).
4 Din arhiva familiei Sţurdza de la Miclăuоeni, manuŢcriŢe оi documenţe dăruiţe la 18 ianuarie 1904 de D. C. Sţurdza-
нcheianu, Bucureşţi, 1907, 20 p. (cu porţreţele marilor logofe i D. I. Sţurdza şi C. D. Sţurdza).

56 HERALDICA PALATULUI STURDZA DE LA MICL UŞENI (JUDE UL IAŞI)
moldoveneşţi, publicaţe penţru prima daţ de Mihail Kog lniceanu, la jum ţaţea Ţecolului
XIX, proveneau din aceaŢţ biblioţec , fondaţ de marele logof ţ Dimiţrie Sturdza şi
împ r iţ apoi înţre fiii Ţ i, de la Şcheia şi Micl uşeni.
Alţe înc peri ale caŢţelului erau deŢţinaţe ţrofeelor miliţare (arme şi armuri vechi),
bijuteriilor de familie sau colec iilor arheologice şi numiŢmaţice, alc ţuind un nepre uit
muzeu, ce puţea Ţ rivalizeze oricând, prin num rul şi valoarea pieselor adunate aici, cu
muzeele publice de aŢţ zi. „Sala armelor”, amenajaţ în aceŢţ palaţ aduna, precum în
castelele occidentale, portretele şi blazoanele Ţţr moşilor. Se şţie c a exiŢţaţ o colec ie de
buŢţuri din marmur de Carrara şi portrete vechi, pictate în ulei ale înaintaşilor (pentru
care Ţe prev zuŢe, în Condica нcheiană un „Index picţurarum familiarum”, neconcreţizaţ
înŢ ), din p caţe diŢp ruţe aŢţ zi. CaŢţelul era o veriţabil „Arc a lui Noe” meniţ Ţ
salveze valorile unei lumi vechi, care îşi sim ea sfârşitul aproape. Era un loc ideal pentru ca
pana unui Walţer Scoţţ auţohţon Ţ reînvie, penţru poŢţeriţaţe, iŢţoria vechii Moldove.
Fig. 1. CaŢţelul de la Micl uşeni, fa ada de sud
Ceea ce trezeşţe înŢ inţereŢul Ţpecial penţru palaţul de la Micl uşeni este fastuoasa
decora iune heraldică a fa adelor, care nu a foŢţ Ţţudiaţ pân acum. PeŢţe câţeva decenii, un
edificiu public celebru, Palatul de Justi ie din Iaşi (cunoscut ca Palaţul Culţurii), în l at de
asemenea în stil neogotic, va avea cutezan a de a repeta experien a unor fa ade cu o
abundenţ decora ie heraldic .
Împleţirea Ţţilului goţic cu arţa heraldic nu eŢţe o Ţimpl înţâmplare: epoca în care
s-a n Ţcuţ Heraldica este tocmai aceea a catedralelor gotice şi a Cruciadelor. Altoiul a prins
aţâţ de bine încâţ efecţul eŢţeţic eŢţe unul remarcabil. În epoca modern , dup o lung
perioad în care inţereŢul penţru auţenţiciţaţea arţei blazonului a foŢţ relaţiv modeŢţ,
SORIN IFTIMI 57
marcând o perioad de dec dere, curenţul romanţic eŢţe cel care a readuŢ în aţen ie atât
stilul neogotic cât şi Heraldica, fundamenţaţ acum pe baze mai riguroaŢe.
Heraldica este, prin defini ie, un fenomen european, cunoscând formele sale clasice
de manifestare în spa iul occidental. Revitalizarea acestui fenomen în spa iul românesc, în
a doua jum ţaţe a Ţecolului XIX, poaţe fi priviţ şi ca o form Ţimbolic de inţegrare
european , prin culţivarea unor valori comune. În acelaşi ţimp, heraldica eŢţe o form
specific de manifeŢţare a civiliza iei creşţine, având ca arie de r Ţpândire Creşţin ţaţea,
mai aleŢ cea apuŢean . De aceea o mare parţe din pieŢele heraldice Ţunţ legaţe de iŢţoria
Bisericii şi de Ţimbolurile religioaŢe, chiar dac arţa blazonului şi-a creat un repertoriu şi o
gramaţic proprie.
Heraldica este şi un univerŢ al imaginarului iŢţoric, un domeniu în care Ţe reflecţ
menţaliţ ile unei epoci foarţe diferiţ de cea prezenţ . Penţru evaluarea cazurilor înţâlniţe,
gândirea carţezian , logic , a omului modern nu este instrumentul cel mai adecvat; va
ţrebui Ţ redeŢcoperim gândirea Ţimbolic , Ţpecific omului medieval.
Ctitorul castelului: George A. Sturdza.

În holul de onoare al caŢţelului Ţe afl o piŢanie în limba laţin , picţaţ în culori
diverse, în care Ţe araţ eţapele dezvolţ rii reşedin ei Sturdzeşţi de la Micl uşeni:
„DOMUS EDIFICATA HACE AB PROAVO IOANE, 1752,MATHIEOGHICA
PRINCIPE, ECCLESIA ADDITA AC STABULATIONIBUS DEMETRIO IOAN
SANDU STURZA PRINCIPE, AMPLIFICATA AC HORTIS CIRCUMDATA AB
ALEXANDRO ET ECATERINA PARENTIBUS MICHAELE GREGORIO STURZA
PRINCIPE ADDITO HIPODROMO A.D. 1888 (…)”.
În ţraducere: „CaŢa ridicaţ aici de Ţţr moşul Ioan 1752, sub Matei Ghica principe,
ad ugându-Ţe de c ţre Dimiţrie biŢeric şi grajduri, sub Ioan Sandu Sturdza principe,
m riţ şi înconjuraţ cu gr dini de Alexandru şi Ecaţerina p rin i, sub Mihail Grigore
Sţurdza principe, fiind ad ugaţ manej în anul de la HriŢţoŢ 1888” 5 (Fig. 2).
Nu Ţe mai poaţe ciţi aŢţ zi, numele adev raţului cţiţor a caŢţelului, George A. Sturdza,
perŢonaliţaţe ţipic romanţic şi conŢervaţoare, marcaţ de un anume „don-qujoţiŢm” (Fig.
3). Se Ţpune c îi pl cea Ţ ţr iaŢc înţr-o lume paralel , creaţ de propria-i imagina ie. La
puncţele de acceŢ pe domeniul Ţ u (de 30 ha) conŢţruiŢe ţrei ţurnule e de Ţţraj , poruncind
Ţ fie în l at întotdeauna steagul sturdzesc, ori de câţe ori Ţţ pânul Ţe afla acaŢ . Se
fotografia între armuri şi ţrofee Ţţr moşeşti, purta coresponden în limba laţin cu
Alexandru Mavrocordaţ, de la MiroŢlava (lâng Iaşi). El era protectorul devotat al
comorilor bibliofile şi muzeistice pe care familia le tezaurizase, de cel pu in trei genera ii.
George Sţurdza avea o adev raţ paŢiune penţru caii de raŢ , pl cându-i Ţ admire, din
balcon, demonstra iile de dreŢaj ale jocheilor. Prefera Ţ fac drumul pân la Roman (20
km) c lare pe cal, ca un adev rat nobil, etichetându-i drepţ „derbedei” pe auţomobiliştii
începuţului de Ţecol XX. Monumenţul Ţ u funerar, vegheaţ de un leu în adormire, Ţe afl
lâng capela caŢţelului. LuxoŢul mormânţ era meniţ Ţ evoce grandoarea de alţ daţ a
Ţţr moşilor celui ce odihneşte aici6.
5 Dou rânduri, în care Ţe repeţa şi anul 1888, Ţunţ şţerŢe iar ulţimele dou rânduri Ţunţ ilizibile; cf. Costin
Merişca, CaŢţelul Miclăuоeni în culţura română, Iaşi, Ed. Cronica, p. 1996, p. 49. Pentru istoria palatului vezi
şi recenţa carţe a proţŢ. Cleopa ConŢţanţin NiŢţor, Miclăuоeni, iŢţorie, prezenţ оi perŢpecţivă, Iaşi, Ed. TriniţaŢ,
2007, 112 p. , cu 53 planşe color.
6Ibidem, p. 56-57.
Fig. 2. PiŢania picţaţ din holul caŢţelului Fig. 3. George Sturdza, ctitorul castelului
I. Originile legendare şi istorice ale stemelor familiei Sturdza

a. Sţrămoоul legendar: contele Turzó sau Strozza?
Mihai Dim. Sturdza semnala, într-o lucrare recenţ , moda aşa numiţului „boieriŢm”
româneŢc, manifeŢţaţ din plin în veacul XIX. EŢţe vorba deŢpre ţenţa ia diverselor
familii, apar inând vechii elite sociale, de a-şi f uri o iŢţorie familial auţonom , precum
cea a marilor case nobiliare din Occident. Se imaginau origini cât mai nobile şi mai
îndep rţaţe, Ţiţuaţe cel mai adeŢea în afara hoţarelor rii. AŢţfel, unele familii şi-au
„deŢcoperiţ” r d cini anţice romane Ţau iţaliene: Movileşţii preţindeau c Ţe ţrag din eroul
roman Mucius Scaevola, care s-a iluŢţraţ în r zboaiele cu eţruŢcii; Canţacuzinii, aveau cele
mai numeroase asemenea tradi ii, ţr gându-Ţe, dup caz, din eroii anţici ai Greciei, dinţr-
un ofi er roman ce luptase în legiunile lui Nerva (96-98 d. Hr.), dintr-un rege al Ka ilor sau
al sarma ilor, din dinaŢţia francez de ValoiŢ Ţau din cunoŢcuţa familie imperial bizanţin ;
familia Lecca Ţe voia deŢcendenţ dinţr-o familie paţrician roman Ţau dinţr-un cavaler
Manichen, ordin special existent în Imperiul bizantin, dar de origine iţalian , Ţau din Luc-
Raymond Lecca, unul din conduc ţorii cavalerilor crucia i; despre familia Cuza se spunea
c Ţe ţrage din „cavalerii cuzi”, de origine iţalian , ce Ţe diŢţinŢeŢer în r zboaiele cu
stratio ii; familia Callimachi îşi g ŢiŢe şi ea un înaintaş originar din Floren a; chiar şi pentru
fra ii Buzeşti este men ionaţ o aŢemenea legend genealogic ce le aţribuia o origine
iţalian . Familii precum Balş, Brâncoveanu, Ghica, îşi afirmau originea lor balcanic , din
Serbia sau Albania, mai mult sau mai pu in documenţaţ . Beldimanii Ţe vedeau urmaşi ai
familiei contale maghiare Beldi; cei din neamul Bogdan se pretindeau descenden i din
SORIN IFTIMI 59
Bogdan L puşneanu vod (1568-1572)7. În stemele familiilor Ralet, Zotta, Balş putem
descifra chiar legende ce indic o deŢcenden biblic . Sunţ şi tradi ii asupra unor origini
exotice, necreştine, precum cele ale familiilor Cantemir şi Sion, ce se pretindeau
descenden i ai unor prin i ţ ţari. Dac ar fi Ţ ne raporţ m doar la criţeriul veridiciţ ii, am
respinge aceste tradi ii fanteziste dintr-un condei, ca fanteziste, dar din perspectiva unei
istorii a imaginarului şi a menţaliţ ilor avem de-a face cu un material documentar
aţr g ţor, ce nu a foŢţ înc puŢ în valoare. În aceŢţ conţexţ, era ineviţabil ca şi Sturdzeştii
Ţ culţive aŢemenea conŢţruc ii imaginare privitoare la trecutul familiei lor.
Fig. 4. Sţem ce red Ţigiliul imaginar al conţelui Turzo, Ţţr moşul legendar al Sturdzeştilor
Sţr b ţând aleea de acceŢ Ţpre caŢţelul de la Micl uşeni, prima imagine de pe
fa adacl dirii, care ni Ţe ofer privirii, eŢţe un baŢorelief, ce reprezinţ un c l re aflat în
plin avânt8. În vârful suli ei Ţale fluţur flamura un gonfalon. Purţ ţorul unui aŢemenea
Ţţeag de lupţ era un comandanţ miliţar. DeŢpre aceaŢţa „Ţţem ”, regreţaţul profeŢor
Costin Merişca, cel care cunoştea în detaliu istoria castelului, ne-a l Ţaţ doar o referin
Ţumar , din care Ţe vede c Ţe afla deparţe de a-i p ţrunde în elesul, fiind mai familiarizat
cu documentele scrise decât cu cele iconografice: „Decora iunile exterioare ale castelului
Ţe dovedeŢc a fi, mai ţoaţe, inţerpreţarea unor deţalii din Ţţema ŢţurzeaŢc . Dar pe fa ada
edificiului apare o emblem nou : un cavaler medieval c lare, aţacând cu Ţuli a – care se
vrea, desigur, stema caŢţelului, a caŢţelanului George A. Sţurdza, a ramurii micl uşene a
7 Pentru toate acestea vezi Octav George Lecca, Familiile boiereоţi române. IŢţorie оi genealogie (după izvoare
autentice), cu adnoţ ri, compleţ ri şi deŢene de Maţeiu Caragiale, edi ie de Alexandru CondeeŢcu,
Bucureşţi, Ed. Libra, 1999, passim.
8 Nu puţem vorbi deŢpre o „şarj ” în ŢenŢul propriu, deoarece purţ ţorul gonfalonului nu avea voie Ţ
coboare hampa penţru „şarja”, penţru a Ţţr punge pe cineva cu vârful aceŢţeia. Coborârea steagului ar fi
Ţemnificaţ, penţru companioni, renun area la lupţ .
familiei Sţurdza”9. Nu şţim înŢ ca diverŢe ramuri ale aceŢţei familii Ţ fi avuţ Ţţeme
distincte10 (Fig. 4).
Dac privim cu mai mulţ aţen ie aceaŢţ Ţţem puţem recunoaşte, în ciuda
dimensiunilor monumentale, pecetea unui cavaler medieval, care Ţe aplica în cear . Ea
corespunde sigiliilor de tip ecvestru, de r zboi, caracţeriŢţice penţru Ţecolele XII-XIII. În
Fran a şi Anglia acest tip de sigiliu era rezervat doar cavalerilor (milites), lupţ ţori în
armur , în ţimp ce în Germania a foŢţ adopţaţ, în aceeaşi epoc , de ţo i nobilii11. Sigiliile de
acest tip îşi p Ţţreaz caracţerul predominanţ iconografic, Ţcuţurile heraldice reprezenţaţe
ocupând un loc Ţecundar. La Micl uşeni, în câmpul Ţigilar, eŢţe reprezenţaţ un c l re în
armur , cu viziera coborâţ , penţru aţac. Tipologic, coiful apar ine unei epoci mai târzii,
nefiind de ţip „oal ”, precum al crucia ilor. Pinţenii c l re ului sunt bine eviden ia i,
deoarece, dincolo de rolul lor practic, ei simbolizau statutul nobilimii militare, erau un
însemn de putere şi distinc ie; atunci când era degradat un cavaler, mai întâi i se scoteau
pintenii, careerau apoi distruşi prin lovituri de topor12. Pe bra ul stâng se poate vedea
scutul, de form „anţic ” (de cavalerie), Ţpecific epocii cruciadelor, a „heraldicii vii”.
Scuţul deŢpicaţ, are reprezenţ ri plaţe, abia vizibile aŢţ zi: în prima parţi iune crucea cu
şarpele, iar în cea de-a doua leul sturdzesc. Aceleaşi dou Ţimboluri Ţunţ reluate pe
valtrapul calului, în conformitate cu uzan ele vremii. Fapţul c Ţunţ reprezenţaţe ambele
steme ale Sturdzeştilor, atât crucea cu şarpele cât şi leul, considerate a avea vechimi
diferite, poate fi evaluat ca un anacronism, dar cronologia nu este prea înŢemnaţ înţr-o
asemenea construc ie Ţimbolic , reţroacţiv . În exerg Ţe afl o inŢcrip ie circular , cu
litere arhaice. În mod obişnuit ea con ine datele de identitate ale posesorului sigiliului:
nume, ţiţluri, evenţual proprieţ i. Aici întâlnim îns deviza, în limba laţin , inţercalaţ de
trei repere cronologice considerate reprezentative pentru istoria familiei: UTROQUE 1204
CLARESCERE 1689 PULCHRUM 1879. Primul an face referire la Cruciada din 1204,
cel de-al doilea face aluzie la anul aflat pe diploma nobiliar conferiţ Sţurdzeştilor de
principele TranŢilvaniei (corecţ 1679!), iar al ţreilea num r reprezinţ , probabil, anul
începerii lucr rilor la caŢţelului de la Micl uşeni (1879). O Ţţem Ţimilar , Ţculpţaţ în
marmur , Ţe afl pe mormânţul lui George Sţurdza de lâng capela caŢţelului (Fig. 5).
Pe fa ada de Ţud a caŢţelului, deaŢupra emblemei Ţigilare aminţiţe, Ţe afl un alţ
simbol, prea pu in remarcat. Este vorba despre un cocor sau poate un Phoenix, care ine
în gheare un scut, pe care se poţ fi ciţiţe dou cuvinţe laţineşti: SURSUM CORDA („SuŢ
inimile!” Ţau „Ridica i-v inimile voaŢţre!”). ExpreŢia face parţe din dialogul de deŢchidere
a Rugăciunii euharistice (Anaforaua) în liturghiile Bisericii creştine.
9 CoŢţin Merişca, op. cit., p. 46. Fotografia de la p. 47, fiind una de epoc , ne dezv luie fapţul c dou din
ramurile de laur ce împodobeau ini ial aceaŢţ Ţţem au diŢp ruţ înţre ţimp, aŢţ zi p Ţţrându-se o
reprezenţare Ţimplificaţ , mai „aeriŢiţ ”. Un c l re eŢţe înf işaţ şi pe Ţţeagurile ce împodobeŢc Ţţemele
domnilor Ioan Sandu Sţurdza şi Mihail Sţurdza, ca ţrofee (p reŢimi). El nu eŢţe înŢ un înŢemn al familiei
Sturdza, ci îl reprezenţa pe Sf. Gheorghe, paţronul Miţropoliei şi al rii Moldovei.
10 Se cunoaşţe, aŢţ zi, Ţigiliul heraldic al panului Micl uş, înţemeieţorul Ţaţului Micl uşeni, a c rui Ţţem
puţea Ţ fie preluaţ de Sţurdzeşţi ca înŢemn al aceŢţui domeniu nobiliar. EŢţe vorba deŢpre o Ţăgeaţă,
aоezaţă în pal, ieоind dinţr-uncorn de lună urcăţor (cu ambele vârfuri îndrepţaţe în ŢuŢ); Ţţema aminţeşţe de
herbul Drag-SaŢ, înţ rind ideea c Micl uş a foŢţ un perŢonaj din anţurajul lui Dragoş vod
DeŢc lec ţorul. EŢţe înŢ pu in probabil ca Sţurdzeşţii Ţ fi şţiuţ de aceŢţ înŢemn (din documenţe, sau din
ruinele cur ii de la Micl uşeni).
11 Cf. Ileana C zan, Imaginar оi Ţimbol în heraldica medievală, Bucureşţi, Ed. Silex, 1996, p. 17.
12 Cf. Marcel Sturdza-S uceşţi, Heraldica. Tratat tehnic, Bucureşţi,Ed. Şţiin ific , 1974, p. 92.
SORIN IFTIMI 61
Fig. 5. Sţr moşul Sturdzeştilor, pe mormântul lui George Sturdza
Fig. 6. Deviza „SurŢum corda” de pe fa ada de sud

Texţul inţegral, în limba laţin , eŢţe:Vobiscum Dominus13/ Et cum Spiritu Tuo/ Sursum
Corda/ Habemus ad Dominum/ Gratias agamus Domino Deo Nostro/ Dignum et iustum estimare
(Domnul Ţ fie cu ţine/ şi cu duhul ţ u/ Ridica i inimile voastre/ Noi le ridicam la
Domnul/ S aducem mul umiri Domnului Dumnezeului noŢţru…).
EŢţe Ţurprinz ţoare invocarea diviniţ ii în aceŢţ loc, chiar dac în deplin acord cu
spiritul romantic-medieval al reprezenţ rilor Ţimbolice de pe fa ada castelului. Probabil c
aceaŢţa eŢţe imaginea cu care George Sţurdza a doriţ Ţ înceap şirul întregii poveşti
ilustrate şi nu emblema de inspira ie Ţigilar care aţrage aţen ia tuturor.
*
Toţ Mihai Dim. Sţurdza, aminţiţ mai ŢuŢ, ar ţa c înţocmirea arborilor genealogici a
deveniţ o preocupare conŢţanţ abia în Ţecolul XIX, având ca juŢţificare nevoia de
legiţimare iŢţoric a nobilimii. Se şţie c ideile Revolu iei franceze (1789) precum şi
ŢucceŢul conţinenţal al noii eliţe, burghezia, puneau Ţub Ţemnul înţreb rii roŢţurile
existen ei vechii eliţe, de Ţorginţe feudal . În aceŢţ conţexţ iŢţoric, „nobilimea amenin aţ
cu dispari ia a invenţaţ miţul Ţângelui v rŢaţ în Cruciade, al ruinelor goţice, acroşându-se
de prestigiul tradi iilor pentru a rezista progresului invadator al nivel rii Ţociale”14.
AŢupra Ţţr moşului din care descinde întreg neamul Sturdzeştilor au existat mai
multe tradi ii familiale. Cunoaşţem fapţul c logof ţul Grigore Sţurdza (ţaţ l lui Mihai
vod ) ŢoliciţaŢe urmaşului Ţc p ţaţ al unei familii conţale ungare, Alexis de Béthlen, care
avea preocup ri de genealogie, informa ii despre originea Sturdzeştilor. Printr-o scrisoare
din 1813, aceŢţa îi r Ţpundea c idenţificaŢe dou familii Thurzo, una în Banaţ, iar alţa cu
înţinŢe domenii în vecin ţaţea PreŢŢburgului, oferindu-Ţe Ţ procure logof ţului acţele
neceŢare deŢpre oricare dinţre cele dou familii din care comandiţarul ar vrea Ţ -şi ţrag
neamul, preţinzând înŢ o plaţ pe m Ţur 15. Cerceţ rile nu au mai conţinuaţ, dar în Ţânul
familiei Sturdza a încol it ideea c îşi trage stirpea din nobilii maghiari de Thurzo.
Cerceţ rile au foŢţ reluaţe în 1840, la Ţoliciţarea lui Alexandru S. Sţurdza, dinţr-o alţ
ramur a familiei, Ţţabiliţ în RuŢia, la OdeŢŢa, care avea în perŢpecţiv o încuŢcrire cu
nobilii ruşi Gagarin16 (Fig. 8). Domnul Moldovei, Mihail Sturdza, a dispus atunci
înfiin area unei comiŢii Ţpeciale, formaţe din logof ţul Dimiţrie Sţurdza, viŢţierul Alecu
Sturdza, vornicul Costache Sturdza, vornicul Ioan Neculce şi aga Gheorghe Asachi,
primul director al Arhivelor Sţaţului din Moldova. ComiŢia era prezidaţ de marele logof ţ
Dimiţrie Sţurdza care, la cei 90 de ani ai Ţ i, avea o vaŢţ experien în inţerpreţarea
vechilor documenţe, în judec i şi hoţ rnicii. Acţele ce au Ţţaţ la baza lucr rilor ComiŢiei
au fost transcrise în Condica нcheiană17. Înţre ţarţajele aceŢţei condici Ţe afl şi o „carţe
împ r ţeaŢc ” emiŢ de Curţea de la Viena, la 5 ianuarie 1841, adreŢaţ Convenţului din
Cluj, exprimând acordul penţru efecţuarea cerceţ rii de arhiv priviţoare la eventualii
Ţţr moşi ardeleni ai Sturdzeşţilor. Documenţul era adreŢaţ înŢ „SereniŢŢimi Principi
Moldaviae Michaelis Turzo alias Sturdza”, fapţ ce a foŢţ priviţ ca o recunoaşţere aprioric a
13 O deviz aŢem n ţoare, „Cu noi Dumnezeu” (Deus nobiscum) se afla pe stema Arhiepiscopiei Ortodoxe a
Iaşilor, pe la 1900.
14 CriŢţian Popişţeanu, Dorin Maţei, op. cit., p. 130.
15 Ibidem, p. 130-131.
16 C Ţ ţorirea fiicei lui Alexandru S. Sţurdza cu un Gagarin Ţ-a şi realizaţ. Vezi şi Gh. Bezviconi, Boierimea
Moldovei dinţre Pruţ оi NiŢţru, vol. II, Bucureşţi, 1943, p. 111. O Ţţem Gagarin-Sţurdza eŢţe reproduŢ de
Traian Larionescu, Armorialul Moldovei de Sus. Album heraldic, vol. II (mulţigrafiaţ), Bucureşţi, 1977, pl. 85,
fig. 820.
17 ANI, Colec ia ManuŢcriŢe, nr. 65 (Condica нcheiană).
SORIN IFTIMI 63
ascenden ei doriţe. La Cluj cerceţ rile au foŢţ f cuţe de c ţre Mihialik, care nu a g Ţiţ
dovada c uţaţ .
Fig. 7. Genealogia familiei Sturdza, 1842 Fig. 8. Sţema nobiliara ruŢ Gagarin-Sturdza
Radu RoŢeţţi ar ţa cum ComiŢia, în lipŢa unor neceŢare inŢţrumenţe de conţrol a

informa iei documenţare, a foŢţ induŢ în eroare de doi nemeşi ardeleni, de origine
român : Anţonie şi FranciŢc Boer de Nagy Berivoj, din F g raş. Aceştia posedau un
document de la sfârşiţul veacului XV, emiŢ de Vlad Dracul, ţaţ l lui epeş vod , în caliţaţe
de her eg (duce) al F g raşului. Ei au ob inuţ o copie legalizaţ a acţului, de la Ţuperiorul
m n Ţţirii de la Cluj (Conventul Cluj-Mănăоtur). În documenţ a foŢţ l Ţaţ inţen ionat un
spa iu, dup numele „Ioan Vlad”, în care Ţ-a ad ugaţ ulţerior numele de „Sţurdza”; Ţ-au
operat şi alte câteva modific ri, analizaţe în deţaliu de Radu RoŢeţţi. AŢţfel meşteşugit,
documenţul a foŢţ vânduţ domnului Moldovei penţru înŢemnaţa Ţum de 800 galbeni18. Pe
18 CriŢţian Popişţeanu, Dorin Maţei, op. cit., p. 132-133; Radu Rosetti, Amintiri, vol. I, Iaşi, 1922, p. 231-234;
idem, DeŢpre chipul în care a foŢţ alcăţuiţă genealogia familiei Sţurdza, în „Adev rul liţerar şi arţiŢţic”, nr. 477,
din 26 ianuarie 1930, p. 4. Plecând de la aceŢţ falŢ documenţar Ţe puţea leŢne conchide, peŢţe decenii, c
în venele Sţurdzeşţilor curgea acelaşi Ţânge ca şi în acelea ale „conţelui Dracula”. Celebrul perŢonaj literar
avea Ţ fie invenţaţ înŢ de Ţcriiţorul irlandez Briam Sţocker abia în 1897.
aceaŢţ baz , lucr rile ComiŢiei, au foŢţ ţip riţe în ţipografia„Albina”, a lui AŢachi Ţub ţiţlul
de Genealogia familiei Sturza sau Turzo (Iaşi, 1842)19 (Fig. 7).
Eforţurile au foŢţ reluaţe de Elena Sţurdza, n Ţcuţ Ghica-Com neşti, so ia marelui
viŢţiernic Alexandru (Alecu) Sţurdza. AceaŢţa Ţpera Ţ documenţeze o origine mai veche şi
mai înalţ a familiei, precum şi recunoaşterea titlului de conte, („moşţeniţ” de la Turzó). În
1847 a plecaţ la Viena, f când apel la Curţea Imperial . În capiţala Imperiului, cu ţoaţe
rela iile pe care le avea acolo şi cu toate sumele de bani pe care le-a pus în joc, nu a reuşit
Ţ ob in ce dorea, Camera Heraldic nepuţând Ţţabili nici o leg ţur documenţar înţre
familiile Turzó şi Sturdza. Aceasta nu a împiedicat-o Ţ foloŢeaŢc , pân la moarţe, ţiţlul de
„conţeŢ de Turzó-Sturdza20”. Mai mulţ chiar, Alecu Sţurdza, înţemeiase la 1840, pe moşia
Ţa, G iceana de la inutul Tecuci, un târg pe care l-a numit chiar Turzo. Eşecul acestui
demerŢ a deţerminaţ familia Ţ renun e la ideea descenden ei din nobilimea maghiar şi Ţ
îşi îndrepţe cerceţ rile Ţpre alţe z ri.
*
La 1899, genealogistul Octav George Lecca, sus inea originea veche iţaliană a
Sturdzeştilor. El vorbea de un Sturza aut Sturzelius (comes), care era amintit, pe la începutul
veacului XV, drept cancelar şi ambasador al cur ii imperiale germane la dieta din Varşovia,
foloŢind ca ŢurŢ cronica lui V. A. Uliani ki, ap ruţ la MoŢcova, în 188121. Reluând
chestiunea, la 1911, acelaşi auţor conŢidera c Ţţr moşii acestui neam au fost cei din
familia Struzza sau Stroza, atesta i înc din veacul XII22.
În lucrarea dedicaţ domniei lui Mihail Sţurdza, Alexandru A. Sţurdza a înl ţuraţ din
genealogia familiei pe conţele Turzó, ca pe „o eroare lipŢiţ de fundamenţ”23. Propunea, în
Ţchimb, un Ţţr moş la fel de exoţic, de origine goţic Ţau iţalian : „conţele Sţurza, cavaler
de Rhodos, care a luat parte la Cruciata seniorilor din secolul XIII; a murit şi a fost
înmormânţaţ în inŢula RhodoŢ”. El Ţe înţreba dac eŢţe acelaşi personaj cu voievodul
Sturdza, cneaz de Banat, amintit în documente la 1242 şi 1266 (Fig. 9). Pe lâng alţe
ŢuŢpiciuni aŢupra veridiciţ ii celor afirmate, Radu Rosetti se întreba şi „de la ce Ţuveran a
c p ţaţ acel Sţurdza ţiţlul de conte, c ci e şţiuţ c la acea vreme ţiţlurile erau necunoŢcuţe şi
în Ungaria şi în Polonia şi în Rusia şi la slavii de sud şi la bizanţini”24.
ObŢerv m o aţiţudine evaziv în diŢcurŢul lui Alexandru A. Sţurdza referiţor la
cruciada la care preţindea c a luaţ parţe Ţţr moşul Ţ u; în caliţaţe de conţe maghiar îşi
putea înso i suveranul, pe regele Andrei II al Ungariei, în expedi ia din 1217, sau pe regele
Ludovic, la 1246; o a ţreia poŢibiliţaţe ar fi cruciada din 1270. „Cruciada Ţeniorilor” înŢ , a
foŢţ numiţ cea din 1204, când cavalerii apuŢeni, în loc Ţ elibereze IeruŢalimul, au Ţpoliaţ
Bizan ul, împ r ind Imperiul de R Ţ riţ în mai multe regate latine şi punând chiar un
împ raţ laţin pe ţronul baŢileilor. De alţfel, anul 1204 figureaz , ca reper cronologic, şi pe
19 Amedeé ForaŢ, Genealogia familiei Sţurdza Ţau Turzo, cu arborul Ţpi ei şi cu Ţţema dreaŢ d’un adinŢ
comiţaţ dupre documenţe, cerceţaţ de GheneralniceaŢca Obicinuiţa Adunare a Moldovei şi înţ riţ prin
hriŢov domneŢc, Iaşi, InŢţiţuţul Albinei, 1842; idem, Généalogie de la maiŢon princière eţ comiţale de
Sturdza du Turza. Observation sur le nom, les titres, les charges, le blason, des familles noble allieés,
Paris, 1904, un ţabel, 3 iluŢţra ii.
20 CriŢţian Popişţeanu, Dorin Maţei, op. cit., p. 133-134. C ţ lina OpaŢchi, ViŢţierniceaŢa Elena Sţurdza оi „une
affaire de famillie” la Viena (1847), în AIIAI, XXX, 1993, p. 679-690. Vezi şi VaŢile Panopol, Pe uli ele
Iaоului, Ed. Mihai Sorin R duleŢcu, Bucureşţi, Ed. Alfa, 2000 , p. 127-128.
21 Octav George Lecca, op. cit., p. 542.
22 CriŢţian Popişţeanu, Dorin Maţei, op. cit., p. 134.
23 Ibidem, p. 135.
24 În „Adev rul liţerar şi arţiŢţic”, 479, din 9 februarie 1930, p. 4.

SORIN IFTIMI 65
sigiliul de cavaler reprodus pe fa ada caŢţelului, la care am f cuţ deja referire. În leg ţur
cu acest episod istoric puţea fi puŢ şi o pre ioaŢ relicv capabil Ţ alimenţeze memoria
miţologic a familiei, p Ţţraţ în capela de la Micl uşeni şi care putea trece drept suvenir
legaţ de aminţiţa Cruciad . EŢţe vorba deŢpre o cruce mare de arginţ cu Sfânţul Lemn,
împodobiţ cu pieţre pre ioase (27 rubine, 12 smaralde, 28 diamante şi 34 perle), purtând
o inscrip ie de la împ raţul Nikefor FocaŢ, cu anul 964. S-a ar ţaţînŢ c eŢţe vorba deŢpre
un fals târziu, de provenien ruŢ , donaţ la 1848, de Alecu D. Sţurdza biŢericii familiei25.
Eforţul financiar conŢiŢţenţ f cuţ penţru a achizi iona o aŢemenea relicv poaţe fi puŢ şi în
leg ţur cu legenda genealogic şi crucea din blazonul Sturzeşţilor. Sţr moşul întemeietor
al neamului se jertfise tocmai pentru a elibera Sfântul Mormânt, locul unde se aflase
Lemnul Adev raţei Cruci, de Ţub Ţţ pânirea p gân . În exprimare heraldic , aceaŢţa puţea
fi ţranŢpuŢ prin eliberarea crucii de aur din capţiviţaţea n pârcii negre, Ţimbolizând
Ţţ pânirea iŢlamic aŢupra IeruŢalimului.
Fig. 9. Sţema imaginar a contelui Sturdza, care ar fi participat la

„Cruciada Ţeniorilor” (Ţec. XIII) şi al c rui mormânţ Ţ-ar afla în insula Rhodos
Existen a unui mormânţ al aceŢţui Ţţr moşului legendar în insula Rodos ine de o
epoc diferiţ , Ţfârşiţul Ţecolului XIII, când Ţe depuneau cele din urm eforţuri de c ţre
cavalerii creşţini penţru a p Ţţra conţrolul aŢupra Locurilor Sfinţe. AceaŢţa ar preŢupune c
un Ţţr moş al Sturzeşţilor a foŢţ de confeŢiune caţolic , deoarece numai aşa puţea Ţ fac
parte din Ordinul monahal al Cavalerilor Ospitalieri (Ioani i)26. Aceştia au reprezentat,
mulţ vreme, cea mai înŢemnaţ for miliţar din PaleŢţina, fiind ap r ţori ai IeruŢalimului
în fa a cuceririi iŢlamice. Dup c derea ceţ ii Acra (1291), ultima posesiune creşţin în
25 CoŢţin Merişca, op. cit., p. 37-38.

26 Penţru calaverii ioani i (oŢpiţalieri) vezi şi Alain Demurger, Cavalerii lui Christos. Ordinele religios-militare în
Evul Mediu (sec. al XI-lea – al XVI-lea), ţraducere de Ovidiu Pecican, Chişin u-Bucureşţi, Ed. Carţier,
2003, 458 p. (vezi mai ales cap. XII, Spiritul de corp. Semne оi Ţimboluri de aparţenen ă, în care auţorul ţraţeaz
deŢpre veşminţe, cruci şi inŢigne, culori şi forme ş.a.)
ara Sfânţ , Ordinul Ţ-a refugiat în insula Cipru, iar în 1309 au dobândit insula Rodos,
stabilindu-Ţe aici penţru dou Ţecole27. Deci numai dup aceaŢţ daţ un cavaler oŢpiţalier
puţea Ţ fie înhumaţ în aminţiţa inŢul . În 1552 ţurcii au cucerit Rodosul, ospitalierii
refugiindu-se în insula Malta, schimbându-şi şi denumirea în Ordinul cavalerilor de
Malta28.
Pentru a fi admis în Ordinul Ioani ilor orice candidaţ ţrebuia Ţ fac dovada noble ei
sale prin completarea unui scut heraldic cu stemele a opt înaintaşi nobili, iar pentru a
accede spre func ii de conducere ţrebuia Ţ poaţ compleţa un blazon cu 16 aŢemenea
cartiere, ceea ce, desigur, nu era deloc uşor de îndeplinit29.
Fig. 10. Conţele Sţurdzo, Ţţr moşul legendar Fig. 11. Înger sus inând cadranul solar
(fa ada de est) (fa ada de est)
Dac parcurgem iconografia Ţţucaţurilor exţerioare ale caŢţelului, Ţpre dreapţa, în

ŢenŢul inverŢ al acelor de ceaŢornic, urm ţoarea imagine reprezinţ un senior în majestate.
Acesta,este un personaj încoronat, aşezat solemn pe un jil (ce nu e vizibil) şi înveşmântat
în faldurile unei eleganţe manţii. Pe genunchiul drepţ el Ţprijin o cruce, de mari
dimensiuni, pe care o ine şi cu bra ul drept. Un şarpe având capul Ţpre Ţţânga heraldic ,
27 Cf. Pavel Chihaia, Arţă medievală, vol. IV, Bucureşţi, 1998, capiţolul RhodoŢ, ceţaţea ideală (p. 48-50), Valetta,
oraоul ordinului Sfânţului Ioan (p. 51-58).
28 Cf. Ovidiu Drîmba, IŢţoria culţurii оi civiliza iei, vol. 2, Bucureşţi, 1987, p. 562.
29 Cf. Constantin Ittu, Eliţe оi puţere în Europa heraldică a Ţecolelor (XII-XVI), Sibiu, 2004, p. 105, noţa 8; vezi şi
G. M. Pierredon, IŢţoria poliţică a Ordinului Suveran al Sfânţului Ioan de IeruŢalim (ordinul de Malţa), Bucureşţi,
1993, p. 1-12.
SORIN IFTIMI 67
este încol ciţ pe cruce. De cealalţ parţe, în mâna Ţţâng , relaxaţ în joŢ, ine un pergament
cu o inscrip ie înc lizibil . ConŢider m c aceŢţa eŢţe Ţţr moşul fondator al familiei, acel
„conţe Torzó”, înţr-o alţ ipoŢţaz decâţ cea eroic , în armur . Nu eŢte exclus ca textul de
pe aminţiţul pergamenţ Ţ fie chiar deviza familiei: UTROQUE CLARESCERE
PULCHRUM („Sţrăluceоţe preţuţindeni în mod deoŢebiţ”) (Fig. 10). Imaginea ar putea fi chiar
cheia aceŢţei devize, dar ţâlcul ei deocamdaţ ne Ţcap . MeŢajul ar fi c Ţţr moşul fondator
s-a iluŢţraţ deopoţriv în credin ca şi în viţejie, pe câmpul de lupţ dar şi în vreme de
pace.
Pe pereţele de r Ţ riţ al castelului întâlnim un înger, cu aripile coborâte, ce ine în
dreptul pieptului un cadran solar, în form de jum ţaţe de diŢc; privirea îngerului Ţe înal
spre cer (Fig. 12). În fiecare diminea Ţoarele îşi plimb razele pe aceŢţ cadran, ca un
perpetuu memento a fapţelor de arme Ţ vârşiţe de Ţţr moşul fondaţor în R Ţ riţ, la Locurile
Sfinte. Ierusalimul nu era privit ca un punct geografic periferic, aşa cum ar puţea ap rea
aŢţ zi. ExiŢţau mapamonduri desenate astfel încât în centru era reprezentat chiar oraşul în
care s-a jerţfiţ Mânţuiţorul, ce conţinua Ţ fie onoraţ ca un cenţru al UniverŢului.
Fig. 12. Sţema lui Alexandru Moruzi vod de la Fig. 13. Stema lui Mihail Sturdza, provenind
Palatul domnesc din Iaşi de la Palatul domnesc din Iaşi
În Ţpaţele caŢţelului eŢţe amplaŢaţ principala ţeraŢ , pe care Ţe poaţe ajunge doar
prin holul de la etaj. Uşa de acceŢ eŢţe flancaţ de dou mici Ţcuţuri heraldice în care cele
dou Ţţeme ale Sţurdzeştilor, crucea cu şarpele şi leul, sunt reprezentate separat. Col urile
ţeraŢei Ţunţ Ţţr juiţe de dou Ţuli e de ţurnir, Ţculpţaţe în piaţr , având la baz capeţe de
lei30 şi pe care Ţunţ înf şura i doi şerpi sturdzeşţi. TeraŢa are perŢpecţiva deŢchiŢ Ţpre
capela familiei, acolo unde Ţe afl şi mormintele sturdzeşţilor din aceaŢţ ramur . Ea
reprezinţ deci, o privire Ţpre ţrecuţ, Ţpre Ţţr moşi. Nu înţâmpl ţor, Ţub aceaŢţ ţeraŢ Ţe
afl şi arcadele de piaţr Ţub care Ţunţ ad poŢţiţe pieţre de mormânţ şi pisanii, adunate în
ceea ce s-a numit Museum Familiarum. Cea mai veche pieŢ de aici eŢţe piaţra ţombal a
Irinei Bucium, prima so ie a lui Ion Sturdza (m. 1725), cel dintâi membru al familiei care a
locuiţ efecţiv la Micl uşeni. Înţâlnim aici, fapţ Ţurprinz ţor, şi stema cu pisanie a Palatului
domnesc de la Iaşi, ce fuŢeŢe conŢţruiţ la 1806, de Alexandru vod Moruzi31 (Fig. 13). Ea a
foŢţ deŢprinŢ de pe vechea cl dire fie cu ocazia reŢţaur rii palaţului domneŢc de c ţre
Mihail vod Sţurdza, la 1843, fie dup incendiul din 1880, care a duŢ, în cele din urm , la
30 EŢţe poŢibil ca aceŢţe capeţe de lei Ţ provin din Ţţema inŢulei SamoŢ, prin Maria, Ţo ia lui George
Sţurdza, care era fiica lui Ion Ghica, foŢţ deŢpoţ de SamoŢ, dup cum vom vedea.
31 Penţru aceŢţea vezi CoŢţin Merişca, op. cit., p. 54-55.
decizia demanţel rii vechiului palaţ şi construirea actualului Palat al Culturii. Piesa a fost
aduŢ la Micl uşeni pe ţemeiul c Sţurdzeştii de aici se considerau rude ale Moruzeştilor;
fapţul era real, chiar dac înrudirea era mai îndep rţaţ . AceaŢţ leg ţur de familie nu a
mai ajunŢ Ţ fie exprimaţ înţr-o form heraldic pe fa adele castelului.
b. Vechea Ţţemă a Sţurzeоtilor: crucea cu оarpele (1615)

Ocţav George Lecca ar ţa c „armele primiţive ale familiei Sţurdza erau: pe fundal
roşu, o cruce laţin de aur, încol ciţ de un şarpe verde, cu o coroan de baron. AceŢţ
blazon se vede pe mormântul unui Sturdza cavaler de Rodos, îngropat în insula Rodos,
cum şi pe ŢcriŢorile paţenţaţe din Arhivele Vaţicanului”32. Documentele invocate de autor
nu şţim Ţ fi foŢţ publicate, existen a lor real r mânând Ţub Ţemnul înţreb rii. Ideea unui
Sţurdza, cavaler de RodoŢ a foŢţ lanŢaţ dup cum am v zuţ, de Alexandru A. C. Sţurdza,
în lucrarea sa din 1907. Ostrovul fortificat al ioani ilor p Ţţreaz şi aŢţ zi o generoaŢ
zeŢţre de Ţţeme, Ţ paţe în piaţr , ce au apar inut foştilor crucia i. Nimeni nu a identificat
înŢ prinţre aceŢţea o Ţţem Sţurdza. În plan Ţimbolic, Ţ-ar putea face o apropiere cu acest
Ordinul Suveran Militar Spitalicesc al Sfântului Ioan de Ierusalim, de Rodos, оi de Malta, ştiut fiind
fapţul c ioani ii aveau drepţ înŢemn o cruce laţin alb (de arginţ), pe fond roşu33. În cazul
Sturdzeştilor, crucea este de aur. În privin a aŢocierii celor dou Ţimboluri, Ţe cunoaşte o
reprezentare a stemei oraşului Siret, în care Sf. Ioan, patronul spiritual al urbei, ine în
mân o cruce pe care eŢţe încolăciţ un оarpe34. Se cuvine Ţ remarc m c paţronul oraşului este
acelaşi cu patronul Ordinului Cavalerilor Ioani i35.
Fig. 14. Vechea Ţţem Sţurdza în mozaicul Ţc rilor inţerioare de la Micl uşeni
32 Octav George Lecca, op. cit., p. 550.

33 Cf. Mioara Cremene, Dic ionar ini iaţic al ordinelor cavalereоţi, Bucureşţi, 1998,nr. 179,p. 263-280.
34 Traian Larionescu, op. cit., vol. II, p. 136, nr. 1246.
35 Înţâmpl ţor Ţau nu, primul Sţurdza care a inţraţ în Ţţ pânirea Micl uşenilor, la 1699, Ţe numea Ioan (vezi
CoŢţin Merişca, op. cit., p. 20), iar conŢţrucţorul conacului de la 1755, de pe aceeaşi moşie, a foŢţ ţoţ un
Ioan, fiul lui Sandu Sturdza (ibidem, p. 29).
SORIN IFTIMI 69
O coinciden a iŢţoriei îi aduce pe aceşti cavaleri catolici pe teritoriul rii

Româneşţi, adic acolo de unde Ţe preţindea c provenea falŢul perŢonaj Ioan Vlad Turzó!
Prin cunoscuta Diplomă a Cavalerilor Ioani i, daţ de regele maghiar Bella IV, la 1247, aceştia
erau îndemna i Ţ Ţe ŢţabileaŢc la hoţarul Regaţului ApoŢţolic, acolo unde erau închegaţe
primele forma iuni statale româneşti. Nu se şţie dac inviţa ia a produs consecin e istorice
Ţau a r maŢ doar pe hârtie. Asemenea frânturi de informa ii, nesigure sau
chiarconţraf cuţe, puţeau Ţ Ţţimuleze imagina ia unui heraldist ce ar fi avut sarcina de a
z miŢli o Ţţem câţ mai preŢţigioaŢ penţru familia Sţurdza. AŢţfel de ţradi ii neclare,
legende familiale, au Ţţaţ adeŢea la baza alc ţuirii blazoanelor, fiind apreciaţe şi în epoc ,
dar şi aŢţ zi, ca una din ŢurŢele de inŢpira ie valabile.
Culoarea verde a şarpelui, precizaţ de Lecca, reprezinţ Ţmal ul heraldic rezervat în
mod obişnuit reptilelor, fiind conŢideraţ chiar „culoarea naţural ” a aceŢţora. De culoare
verde (cu greu ob inuţ şi deci Ţpecial aleaŢ ) eŢţe şarpele în Ţţema reprezenţaţ în
mozaicul Ţc rii inţerioare a caŢţelului de la Micl uşeni (Fig. 14).
În stemele mai vechi ale Sturdzeştilor, şarpele era înŢ negru şi nu verde, dup cum Ţe
poaţe obŢerva pe Ţţemele policrome de pe arborele genealogic al familiei, p Ţţraţ la
Arhivele Na ionale Iaşi36 (Fig. 15). Coroana, pe care Lecca o descrie, ca fiind de baron, ar
ţrebui reprezenţaţ , poţriviţ canoanelor heraldicii, ca având câţe o perl mare în vârful
fiec reia din cele cinci raze37.
Fig. 15. Vechea stema Sturdza

Fig. 16. Stema familiei italiene Visconti
pe arborele genealogic al familiei
36 ANI, Documente, P. 340/43, 44.

37 Marcel Sturdza-S uceşţi, op. cit, 1974, p. 111, 112 (fig. 24). AŢţfel eŢţe deŢcriŢ coroana de baron german,
care avea opţ raze (dinţre care doar cinci Ţunţ vizibile), fiecare cu câţe o perl mare în vârf. Cea de baron
francez avea o înf işare mai modeŢţ : un cerc de aur în jurul c ruia Ţe încol cea un şirag de perle. O
aŢemenea coroan (înŢo iţ de monogram ) eŢţe reprezenţaţ la Micl uşeni pe poarţa grilajului de meţal a
cimitirului din jurul capelei.
Tradi ia care Ţiţueaz în nordul Iţaliei originea familiei Sţurdza permiţe o analogie cu
celebra Ţţem de cruciaţ a ducilor de Milano, din familia ViŢconţi: „Pe blazonul Ţ u Ţe
vede un mare şarpe înghi ind un Ţarazin Ţţacojiu. AceaŢţ compozi ie armorial daţeaz
din anul 1283, evocând o fapţ eroic a lui Oţţone ViŢconţi, care, plecaţ în Cruciad , a uciŢ
în lupţ , Ţub zidurile IeruŢalimului pe un rege Ţarazin, care purţa un coif Ţurmonţaţ de o
viper ”38 (Fig. 16). Sţema r maŢ în aţen ia contemporanilor prin preluarea Ţa ca marc a
maşinilor Alfa-Romeo, unde este înso iţ , în carţierul Ţecund, de Crucea Sfânţului
Gheorghe (roşie pe argint).
În afara coinciden elor ar ţaţe, cele dou Ţţeme au deci în comun fapţul c au foŢţ
puŢe în leg ţur cu eforţurile cavalereşti din vremea Cruciadelor. În cazul stemei
Sturzeşţilor, credem înŢ c ŢurŢa ar puţea fi şi de inspira ie mai recenţ .
*
Cea mai veche imagine a stemei sturdzeşţi eŢţe amprenţa Ţigilar din 1615,
apar inând lui Gavriil Sturdza. Acesta este cunoscut ca participant la fronda boierilor
împotriva lui Şţefan vod Tomşa. Dac un alţ membru al familiei, B rboi vornicul, a foŢţ
tras în eap la Iaşi, Gavriil avea Ţ fie decapiţaţ la ieşirea din Moldova a domnului mazilit,
chiar în noiembrie acelaşi an. Trupul Ţ u a foŢţ aruncaţ în apa Sireţului, lâng Focşani, iar
inelul sigilar a avut, probabil, aceeaşi Ţoarţ . Pe amprenţa Ţigilar , aplicaţ în fum,Ţe
distinge, cu dificultate, crucea cu şarpele39 (Fig. 17). Este semnalat şi un sigiliu mai vechi,
apar inând lui Ion Sţurdza pârc lab de Hoţin, pe un acţ de la 1547, dar nu şţim Ţ fi foŢţ
publicaţ nici o imagine a aceŢţuia40. Şţefan S. Gorovei f cea obŢerva ia c Ţţema Ţigilar a
lui Gavriil Sţurdza eŢţe ţimbraţ de un vulţur. EŢţe vorba de o augmenţarecu vulţurul de
arginţ polonez, ca o conceŢiune regal , ce preŢupunea de inerea „indigenaţului” polon de
c ţre poŢeŢor, chiar dac el nu apare pe liŢţele cunoŢcuţe ale Ţţr inilor care Ţe bucurau de
acest privilegiu41. AceŢţ preŢţigioŢ elemenţ heraldic, cu ŢenŢul ar ţaţ, nu este întâlnit pe
Ţţemele palaţului de la Micl uşeni. Probabil c el a foŢţ în eles (interpretat) ca panaо cu trei
pene de stru , aşa cum apare pe stemele de pe fa ada cl dirii.
38 Nicolae Vatamanu, «нarpele de aramă» (Numeri XXI) în numiŢmaţică оi iŢţoria medicinii, în „Sţudii ţeologice”,
seria a II-a, an XXVII, nr. 3-4, martie-aprilie 1975, p. 295.
39 Alexandru A. C. Sturdza, Règne de Michel Sturdza, PariŢ, 1907, planşa II (dup p. 172), fig. 43. Este interesant
de remarcaţ fapţul c Ţţ pâniţorii anţeriori ai moşiei Micl uşeni, familia Pr jeŢcu, aveau ca Ţţem ţoţ o
cruce, având bra ul Ţuperior ţerminaţ în Ţ geaţ .
40 Şţefan S. Gorovei, Addenda et corrigenda,nr. 8, La genealogia оi heraldica familiei Sţurdza. EŢţe Ţemnalaţ o
ŢcriŢoare din 1908, a lui Ioan Bogdan c ţre Ion Bianu, în care Ţe Ţpunea „Am g Ţiţ înţr-un act de la 1547,
peceţea, foarţe bine p Ţţraţ a lui Sţurdza poŢţelnicul” (din p caţe, Ţţema nu eŢţe deŢcriŢ ), ar ţându-Ţe c
aceaŢţ m rţurie nu inţraŢe, anţerior, în circuiţul şţiin ific. Auţorul arţicolului obŢerv fapţul c Ion
Sţurdza fuŢeŢe poŢţelnic în 1540, pe când la anul emiţerii documenţului aceŢţa era pârc lab de Hoţin.
41 Idem, Sţeme moldoveneоţi augmenţaţe în Polonia, în ArhGen, 1995, nr. 1-2, p. 313; Idem, Familii boiereоţi române cu
mulţiplă legiţimare nobiliară, în ArhGen, 1996, nr. 3-4, p. 223-236 (eŢţe relevaţ dubla legiţimare a nobiliţ ii
familiei Sţurdza, în Ardeal şi în RuŢia); ConŢţanţin Rezachevici, Privilegii de indigenat polon acordate locuitorilor
ărilor Române, în RI, XXVIII, 1975, nr. 7, p. 1095-1098; Idem, Indigenatul polon – o formă înŢemnaţă de
inţegrare a nobilimii româneоţi în cea europeană, în ArhGen, 1996, nr. 3-4, p. 205-216; CoŢţin Feneşan, Diplome
de indigenat polon ale boierilor moldoveni Grigore HăbăоeŢcu оi Gheorghe Hâjdău, în ArhGen, IV (IX), 1997, nr. 3-4,
p. 93-107.
SORIN IFTIMI 71
Fig. 17. Cea mai veche imagine Ţigilar a Ţţemei familiei Sţurdza (1615)
(desen din Condica Şcheian , ANI)
Fig. 18. Pestthaler Boemia 1528
Despre originea asocierii crucii cu şarpele a scris cândva Nicolae Vatamanu, în

Ţţudiul Ţ u deŢpre нarpele de aramă42. Nefiind preocupaţ de heraldic , auţorul nu a urm riţ
Ţ fac o leg ţur înţre Ţimbolul biblic şi stema Sturdzeşţilor. El ar ţa c ŢurŢa de inŢpira ie
este un episod vetreo-testamentar, din cartea Numeri 21.8. Dup fuga din Egipţ şi
nesfârşiţa r ţ cire prin deşert, înainte de a ajunge la Marea Roşie, poporul evreu şi-a
pierduţ r bdarea şi încrederea, r zvr ţindu-Ţe împoţriva conduc ţorului MoiŢe şi, implicit,
a lui Dumnezeu. Ca pedeapŢ , Iahve a ţrimiŢ aŢupra lor şerpi veninoşi, f când Ţ moar „o
42 Nicolae Vatamanu, op. cit., p. 290-296. Penţru aceŢţ Ţimbol vezi şi C ţ lina OpaŢchi, Secretarul domnesc
Panaioţaki Kodrika оi Ţigiliul Ţău, în Muzeul Na ional, XIV, 2002, p. 2002, p. 98-127 (cu 3 foto). Sigiliul
dreg ţorului ar ţaţ daţeaz din 1781.
mul ime de popor din fiii lui IŢrael”. Aţunci evreii şi-au recunoscut greşeala necredin ei şi
l-au imploraţ pe MoiŢe Ţ Ţe roage lui Dumnezeu penţru ridicarea aceŢţei pedepŢe.
Domnul l-a înv aţ pe MoiŢe cum Ţ fac un оarpe de aramă pe care Ţ îl puie pe un stâlp;
cei muşca i de şerpi, era Ţuficienţ Ţ priveaŢc aceŢţ şarpe de leac pentru a se vindeca43
(Fig. 18).
Acestui episod biblic i-au fost asociate şi epidemiile de cium neagr care au bânţuiţ
Europa începând cu cea din 1348-1350, atingând şi teritoriul extracarpatic românesc. Au
foŢţ b ţuţe aţunci, ca şi în secolul XVI, monede având pe ele reprezentarea şarpelui de
aram („peŢţţhalerii”, Ţau ţalerii de pe vremea peŢţei), dup cum au foŢţ puŢe în circula ie
şi diverŢe medalioane meţalice purţ ţoare ale acestui simbol. Dintre medaliile-amuleţ care
au re inut aten ia, demn de aminţiţ eŢţe aceea a medicului renaŢcenţiŢţ ParceliuŢ, care are
pe ea inscrip ia „Conţra PeŢţem”. Şarpele era figuraţ cel mai adeŢea înf şurat pe o cruce de
form laţin Ţau în form de „T” („ţau” egipţean), dup cum Ţe vede din reprezenţ rile ce
înso esc studiul amintit. Aceste obiecte au fost purtate ca amulete protectoare împotriva
flagelului ciumei, mai ales în Occident, dar probabil şi la noi. Un asemenea medalion sau
moned (ţranŢformaţ evenţual în medalion Ţau Ţigiliu) Ţ-a puţuţ p Ţţra şi în familia
Sţurdza, c p ţând o valoare afecţiv . Ulţerior reprezenţarea reŢpecţiv a puţuţ fi
conŢideraţ drepţ un vechi înŢemn de familie şi ţranŢformaţ, prin liber adop ie
(asump iune) în Ţţemă a Sţurdzeоtilor, ap rând ca aţare, la 1614, în Ţigiliul lui Gavriil Sţurdza,
ca blazon recunoscut şi înţ riţ de regele Poloniei.
Se pare c Sţurdzeşţii din epoca modern nu cunoşţeau aceaŢţ poŢibil analogie cu
legenda biblic ; alţfel Ţe g Ţea o modaliţaţe de a Ţublinia c nu eŢţe vorba de un şarpe
oarecare (verde Ţau negru) ci de „Şarpele de aram ”, prin redarea aceŢţuia în Ţmal roşu, ce
ar fi puţuţ Ţimboliza foarţe bine aminţiţul meţal. În aceŢţ caz, Ţcuţul Ţţemei ar fi ţrebuiţ Ţ
fie de aur sau argint.
Cele mai vechi m rţurii de heraldic Ţe rezum , adeŢea, la Ţigiliile p Ţţraţe în familie.
În mod curent la noi, acestea nu au precizate culorile prin codul de haşuri. Acest fapt a
f cuţ ca, în epoca modern , majoriţaţea Ţ fie reproduŢe pe câmp de azur, dup modelul
francez, uniformizându-se. Este şi cazul unor steme sturdzeşti reproduse în armorialul lui
Traian Larionescu, în cazul c rora eŢţe indicaţ câmpul de culoare azurie în loc de roşu, f r
Ţ cunoaştem ra iunea acestui fapt44. Smal ul scutului este tratat adesea ca un element
Ţecundar, f r mare înŢemn ţaţe, devenind o problem de guŢţ al comandiţarului
şipierzându-şi semnifica ia ini ial .
Costin Merişca semnala un catastif-ţeŢţamenţ de la 1737, „peceţluiţ cu ţrei pece i de
cear neagr , bine conŢervaţe (deŢcriŢe în Condica нcheiană, la p. 11)”. Auţorul aţribuia aceŢţe
Ţigilii, purţ ţoare de Ţţeme heraldice, lui Ioan Sţurdza, fiul lui Chiriac Sturdza45 (Fig. 19 a, b,
c).
43 P Ţţraţ în Templu, şarpele de aram a deveniţ obiecţul unui culţ ŢuperŢţi ioŢ; de aceea regele Ezechia a
porunciţ Ţ fie diŢţruŢ (2R, 18.4). IiŢuŢ a vorbiţ deŢpre apropiaţa Ţa r Ţţignire comparându-Ţe cu şarpele
de aram , care-i mânţuieşţe pe cei înŢufle i i de credin (In, 3, 14-15) (cf. Danielle Fouilloux, ş.a.,
Dic ionar culţural al Bibliei, Ed. Nemira, 1998, p. 206).
44 Traian Larionescu, op. cit., vol. I- II, nr. 901, 1142; Ţmal urile indicaţe de auţor, prin haşuri, Ţunţ: în Ţcuţ de
azur, crucea de aur, amplaŢaţ pe ţrei coline de arginţ, şarpele fiind de culoare neagr .
45 CoŢţin Merişca, op. cit., p. 119.
SORIN IFTIMI 73
a b c
Fig. 19. Sigilii sturdzeşii din secolul XVIII (Condica Şcheian )
Se mai poate remarca un fapt de detaliu: uneori şarpele din Ţţem ia forma liţerei
„S”, ţranŢformându-se într-o monogram sui generis a familiei Sturdza.
Potrivit arborelui genealogic al Sturdzeşţilor, p Ţţraţ în Arhivele ieşene, genera iile
anţerioare anului 1679 au foloŢiţ aceaŢţ Ţţem Ţimpl . Dup aceaŢţ daţ , Ţ-ar fi ad ugaţ şi
leul ŢţurdzeŢc. În realiţaţe, Ţe poaţe conŢţaţa c în veacul XVIII reprezentan ii familiei au
folosit, doar stema cu оarpele ignorând, în fapţ, Ţţema mai recenţ !
c. Blazonul conferiţ de Mihail Apaffy: leul cu Ţpadă (1679)

Un personaj-cheie în istoria familiei a fost Ilie Sturdza, cel care a refuzat tronul
Moldovei. Se şţie c , dup aŢediul eşuaţ al ceţ ii Cameni a (1672), sultanul Mahomed IV l-
a maziliţ pe Gheorghe Duca vod , cerând boierilor Ţ propun un alţ domn. Aceştia voiau
Ţ -l aleag pe logof ţul Ilie Sţurdza, dreg ţor de Ţeam , Ţţ pânul unei averi însemnate, care
mai prezenta şi avantajul de a nu avea urmaşi, nepuţând fonda o dinaŢţie, care Ţ aib
tendin a de a monopoliza tronul rii46. În elepţul boier, v zând prea bine câţ de
periculoaŢ puţea deveni caliţaţea de domn în acele vremuri ţulburi, a refuzaţ cu hoţ râre
propunerea, amenin ând pe boieri c , dac îl vor alege pe el domn, prima porunc va fi Ţ
îi decapiţeze pe ei. În cele din urm a foŢţ aleŢ domn Ştefan Petriceicu, fratele so iei lui Ilie
Sturdza, care a avut, într-adev r, parţe de o domnie fragmenţaţ şi încercaţ de mulţe
primejdii.
Refugiat în Transilvania, Ilie Sturdza a ob inut probabil pentru anumite servicii
aduse principelui Mihail Apaffy, privilegiul de indigenat ardelean, înso iţ de o diplom de
recunoaşţere a nobiliţ ii, redacţaţ în limba laţin , care era înŢo iţ şi de un blazon, fie
recunoŢcuţ, fie conferiţ cu aceaŢţ ocazie (24 februarie 1679). Proţejaţ de aceŢţ documenţ,
Ilie Sturdza s-a întors iar în Moldova, unde, într-adev r, Gheorghe Duca nu a îndr zniţ Ţ
se ating de el.
46 Semnificaţive Ţunţ, ţoţuşi, înrudirile domneşţi realizaţe de copiii lui Maţei Sţurdza: Ilie Sţurdza avea ca
Ţo ie pe Safţa, Ţora lui Şţefan Peţriceicu viiţorul domn; Toderaşco era c Ţ ţoriţ cu Ţora lui Gheorghe
Şţefan vod ; Ţora lor, Maria Sţurdza, a foŢţ doamna lui Grigore Ghica vod . Chiar şi fraţele mai mare,
Chiriac Sţurdza, era c Ţ ţoriţ cu Alexandra Pr jeŢcu, apar in ţoare de acel neam boiereŢc ce a ţranŢmiŢ,
prin femei, drepturile legitime la tronul Moldovei, în secolul XVII.
Diploma original nu a mai ajunŢ pân la noi. Se cunoŢc dou copii, una din 1795,
legalizaţ la Cern u i47, şi alta la Iaşi, în 10 ianuarie 1843, p Ţţraţ la Arhivele Na ionale
Iaşi48. Iaţ fragmenţul în care eŢţe deŢcriŢ blazonul ce fuŢeŢe picţaţ pe pergamenţul
original:
„Scutum verum militare, coelestini coloris, in cujus campo sive area, leo quidam integer fulvus,
anterioribus, pedibus in altum elevatis, sursum tendenti simili, cujus desuper capiti aurea corona
imminere, in dextro vero pede partis anterioris ensem nudum oliva ramulis circumvolutum, firmiter tenere
visitur, characterizata superne epigraphe: UTRIQUE CLARESCERE PULCHRUM”49. Adic ,
în ţ lm cirea domnului CoŢţin Feneşan:„Ţcuţ miliţar de culoare albaŢţr , în al c rui câmp
sau suprafa Ţe înf işeaz un leu înţreg, cu picioarele din fa ridicaţe în ŢuŢ; pe capul lui
Ţe z reşţe o coroan de aur, iar apoi Ţe vede cum ine cu piciorul drept, în partea din fa ,
o Ţabie ŢcoaŢ din ţeac , care eŢţe înconjuraţ în parţea de ŢuŢ de r murele înclinaţe, fiind
împodobiţ cu legenda: „Vrednic Ţă ŢţrăluceaŢcă de ambele păr i“. DeŢcrierea, f cuţ în limbajul
tehnic al heraldicii, este de mare folos, ea permi ând o redeŢenare exacţ a acesteia chiar
dac imaginea Ţa nu Ţ-a p Ţţraţ şi pe un izvod iconografic.
Comisia de la 1841, pentru a argumenta identitatea dintre familiile Turzó şi Sturdza,
compar şi cele dou Ţţeme, ţr gând prea uşor concluzii favorabile. Blazonul Turzó era un
scut triparţiţ având „în parţea de ŢuŢ, o jum ţaţe de leu încoronaţ, Ţpre dreapţa, înţinŢ ca
Ţpre alergare, cu limba ŢcoaŢ şi cu coada cârligaţ , iar în parţea de joŢ Ţe afla al ţuri doi
trandafiri, iar al treilea (trandafir) la mijloc, sub dânşii; preste aceste din coroan aŢemenea
Ţe vede un leu”50. Leul eŢţe înŢ cea mai frecvenţ pieŢ heraldic , reg Ţindu-se în 15 %
din Ţţemele medievale occidenţale, dup cum Ţ-a constatat, la mare distan de orice alţ
mobil 51. În aceste condi ii, coinciden ele nu sunt o raritate.
47 A foŢţ reproduŢ de Alexandru A. C. Sturdza, în lucrarea sa Règne de Michael Sturdza, prince régnant de
Moldavie (1834-1849), Paris, Librarie Plon, 1906, p. 170-172 (în limba laţin ); mai nou, diploma a foŢţ
ţip riţ şi de Marcel Sţurdza-S uceşţi şi Şţefan Hurmuzaki, cu ocazia public rii unor documenţe
priviţoare la domnia lui Ioan Sandu Sţurdza, ţoţ f r ţraducere, dup exemplarul aflaţ în colec ia celui
dintâi(în Revista Arhivelor, 1972, nr. 4, p. 619-620). Texţul are înŢ unele diferen e fa de cel reproduŢ mai
ŢuŢ: “In Ţignum auţem hujuŢmodi verae eţ perfecţae NobiliţaţiŢ eorum, haec Arma Ţeu NobiliţaţiŢ
insignia: -scutum videlicet militare caeles ti mi [=caelestini?!] color, in cujus campo sive aria Leo quidam
integer fulnus anterioribus pedibus, in altum elevatis sursum tendenti similis cui desuper capiti aurea
corona imminet, in dextro vero pede pars anterior ensem nudum clivae [=olivae?!] ramulis
circumvolutum terere viritur, characteruzate superne epigraphe: – Uţroqve clareŢcere pulchrum”.
48 ANI, Colec ia Documenţe, P. 340/44 (copie din 4 iulie 1840, pergamenţ, 55x72 cm), ţexţ laţin, miniaţur
cu blazon. AceaŢţa a foŢţ aminţiţ şi de Sever Zoţţa, direcţor al aminţeiinŢţiţu ii, în arţicolul O diplomă de
nobil transilvan pentru un boier din Moldova, în Omagiu profeŢorului I. Lupaо(Bucureşţi, 1943, p. 879; şi exţraŢ).
Auţorul Ţe ocup în Ţpecial de diplomele acordaţe de Mihai Apaffy familiilor moldoveneşţi Gore-Leoa şi
Buhuş. El f cea şiprecizarea c diplomaa foŢţ legalizaţ de ConŢulaţul AuŢţriac din Iaşi, iar Ţemn ţura
Zoţţa aflaţ pe documenţ apar inea unui fraţe al bunicului Ţ u, aflaţ în Ţerviciul AuŢţriei, în capiţala
Moldovei.
49 Alexandru A. C. Sturdza, Règne de Michael Sturdza, p. 171. Con inuţul Ţţemei îi era familiar lui Alexandru S.
Sţurdza, la 1840, care o deŢcrie în epiŢţola Ţa c ţre Mihail Sţurdza, ca pe o Ţţem cunoŢcuţ de ţoaţe
ramurile familiei: „le lion porţe-glaive avec la branche d’olivier eţ la deviŢe connue” (p. 186).
50 Radu RoŢeţţi, în „Adev rul liţerar şi arţiŢţic”, nr. 478, 2 februarie 1930, p. 4. DeŢcrierea nu eŢţe prea clar .
E dificil de în eleŢ dac leul care ieŢe din coroan Ţe afl pe Ţcuţ Ţau deaŢupra aceŢţuia, în „creşţeţul”
stemei.
51 Michel Pastoureau, O iŢţorie Ţimbolică a Evului Mediu occidenţal, trad. de Em. Galaicu-P un, Ed. Carţier,
Bucureşţi, 2004, p. 54 (vezi şi capiţolul Consacrarea leului, p. 51-69).

SORIN IFTIMI 75
Fig. 20. „Sţema” familiei Sţurdza de pe copia

diplomei de înnobilare, 1840 (ANI)
Am ar ţaţ deja c în Arhivele ieşene Ţe g Ţeşţe un Ţul de pergamenţ ce reprezinţ o

copie legalizaţ , de pe la 1840, a diplomei Ţţurdzeşti52. Documenţul p Ţţreaz şi o „Ţţem ”,
dar care nu eŢţe reproducerea fidel a celei originale (deşi în ţexţul laţin Ţe afl deŢcrierea
aceleia), în ţoaţe deţaliile. Traţarea heraldic a foŢţ înlocuiţ cu o abordare pur decoraţiv .
Stema nu este aşezaţ pe un Ţcuţ, ci incluŢ înţr-un cartuş baroc, în care pân şi coroana ce
conŢţiţuia ţimbrul eŢţe abia Ţugeraţ de decora iuni vegetale; culoarea câmpului nu este de
azur, ci verde. Leul ŢţurdzeŢc, zugr viţ cu aur, eŢţe reprezenţaţ în pozi ie biped , cu Ţabia
ridicaţ şi purtând coroan ; orienţarea Ţa eŢţe înŢ „necanonic “, Ţpre Ţţânga heraldic ;
lipseşte şi ramura de m Ţlin ce înŢo ea Ţabia. Deviza familiei nu a foŢţ ŢcriŢ pe uzuala
eşarf , ci pe ţrei dinţre cele paţru laţuri ale chenarului care încadreaz „Ţţema” (Fig. 20).
Este surprinz ţor dezinţereŢul comandiţarului penţru heraldic , în aceŢţ caz, şţiuţ fiind c
Mihail Sturdza a acordat, în general, mare aten ie acestor chestiuni.
Alexandru A.C. Sturdza şi Octav George Lecca sus ineau c cel de-al doilea blazon
al familiei Sturdza, leul înarmaţ cu o Ţabie, a foŢţ „daţ de Appafi voievodul Ardealului,
prin procura ia imperial a împ raţului german Leopold I, penţru fapţe glorioaŢe de război în
ţimpul apărării Vienei. E de azur cu un leu de aur în picioare, coroan de duce, armaţ de o
Ţpad înconjuraţ cu o ramur de m Ţlin. AceŢţe arme, cu ţiţlu de principe al Sf. Imperiu,
ca şi deviza heraldic : Utroque clarescere pulchrum, au foŢţ daţe de împ raţul Leopold lui Ilie
Sţurdza Ţlugerul, de la 1670”53. AŢediul Vienei a avuţ înŢ loc în 168354; Chiriac Sturdza
52 ANI, Documente, P. 340/43.

53 Octav George Lecca, op. cit., p. 550. Penţru preţinŢa Ţţem conferiţ Sţurdzeşţilor de împ raţul Leopold I,
penţru parţiciparea aceŢţora la b ţ lia de la Viena vezi Marcel Sţurdza-S uceşţi, Die Brüder Sturdza im
Polonischen Heer vor Wien 1683, în „Adler”, Viena, XXIII, 1973, ian.-mart., p. 221-224 (cu paţru iluŢţra ii).
muriŢe cu un an mai devreme, 1682, iar Ilie Sţurdza, fraţele mai mare, avea o vârŢţ la care
nu şţim dac îşi mai permiţe parţiciparea la o campanie miliţar .
Leul. Se admiţe c originea leului heraldic este în Orientul Cruciadelor55. Acest
animal era conŢideraţ a fi un Ţimbol al auţoriţ ii regale, dar putea fi întâlnit şi în stemele
unor personaje de rang mai pu in înalţ. Circula, înc din veacul XIV, buţada poţriviţ c reia
„Cine nu are armerii, poarţ un leu”. Toţuşi, înc din Ţecolul anţerior, Ţcuţul înf işând un
leu devenise, în scrierile cavalereşţi occidenţale, Ţţema Ţţereoţip a eroului creştin, în vreme
ce penţru combaţanţul p gân Ţimbolul conven ional era dragonul (balaurul)56. Treptat, leul a
fost investit şi cu o înŢemnaţ dimenŢiune chriŢţologic .
Leul eŢţe o mobil heraldic dinţre cele mai frecvenţe, în diverŢele Ţale ipoŢţaze.
Leul rampant, inând o Ţabie ridicaţ , ap rea în blazonul mai mulţor familii boiereşti din
Moldova. Familiile Bogdan, Calmu chi, Vârnav, Aristarchi, sunt câteva din exemplele cele
mai cunoscute57. Principii Transilvaniei au conferit şi ei blazoane cu aceaŢţ reprezenţare58.
În cazul familiei AŢlan, leul poarţ chiar şi o ramur de m Ţlin, dar în laba Ţţâng .
CaracţeriŢţic familiei Sţurdza eŢţe fapţul c cele dou mobile Ţunţ îmbinaţe, ramura de
m Ţlin şerpuind pe lama spadei59.
În vechile armoriale, întâlnim şi câţeva Ţţeme în care eŢţe înf işaţ doar Ţpada
împodobiţ cu ramura de m Ţlin. Câţe un bra , uneori proţejaţ de armur (dextroоeră),
inând cele dou Ţimboluri aŢociaţe afl m în Ţţemele familiei Beller, OroŢ60 şi Literatti61.
Uneori ramura de m Ţlin eŢţe înlocuiţ de un şarpe, încol ciţ, de aŢemenea, de-a
lungulspadei62.
Trebuie Ţ remarc m fapţul c aţâţ Ioni Sandu Sţurdza câţ şi Mihail Sturdza, în
calitate de domni, au folosit numai stema cu leul, pe care au asociind-o stemei Moldovei63,
ignorând vechea Ţţem cu şarpele. Din zeŢţrea heraldic a familiei, deŢigur leul, animalul
54 C. Rezachevici, „Sţeagurile româneоţi” din oaŢţea lui Jan SobieŢki în campania penţru eliberarea Vienei (1683) după un
nou izvod polon, în volumul colectiv Românii оi aŢediul Vienei (1683). Culegere de Ţţudii, 1983, Bucureşti, p. 35-
52 (Ileana C zan, op. cit., p. 81-82).
55 BeŢţiarele medievale aţribuiau leului caliţ i fabuloaŢe, care Ţ juŢţifice proclamarea Ţa drepţ Ţimbol al
for ei, inţeligen ei, puriţ ii, vigilen ei şi chiar al vie ii. „Legenda medieval , cu o puţernic înc rc ţur
miţic orienţal , afirm c leul eŢţe regele animalelor penţru c ţr ieşţe în mun i neŢţr b ţu i de paŢ de
om şi nici un vân ţor nu ar puţea Ţ Ţe apropie de el penţru c îşi şţerge urmele cu coada. Se credea c
acest animal doarme cu ochii deŢchişi, veghind neconţeniţ, din porunc divin , aŢupra lumii. Leul era
înŢuşi Ţimbolul vie ii, penţru c , Ţpune miţul, leoaica Ţoliţar naşţe pui mor i, pe care îi „învie” în cea de-a
ţreia zi prin Ţuflul şi r geţul ei d ţ ţor de via ”.
56 Michel Pastoureau, op. cit., p. 55, 56-57.
57 Vezi Traian Larionescu, op. cit., vol. I- II, nr. 118, 208, 209, 428 ş.a. La nr. 1166 eŢţe reproduŢ o Ţţem
aţribuiţ familiei Bogdan, în care Ţabia leului eŢţe împodobiţ cu o ramur de m Ţlin. Credem c eŢţe o
greşeal , Ţţema apar inând de fapţ familiei Sţurdza.
58 Vezi Victor baron de Coroianu, Familii nobile din TranŢilvania. AriŢţocra ia rurală a Maramureоului оi
Făgăraоului. Diplome оi blazoane, Ed. Gutinul, Baia Mare, 2001, p. 115, 115, 122, 132 (Paladi!), 133, 138.
59 Ibidem, vol. I, nr. 404-407, vol. II, planşa H (132), fig. 4-6.La nr. 67 şi 403 înţâlnim aceeaşi ramur de
m Ţlin şerpuind de-a lungul unei Ţ ge i; Ţţema, daţaţ în Ţecolul XIV (!), eŢţe aţribuiţ de auţor, nu şţim pe
ce baz , ţoţ familiei Sţurdza.
60 Traian Larionescu, op. cit., nr. 196 (Ţţem de alian ), 953.
61 Victor baron de Coroianu, op. cit., p. 121, 130.
62 Traian Larionescu, op. cit., nr. 1115 (Farcaş);
63 Cf. Tudor-Radu Tiron, DeŢpre drepţul la Ţţemă al familiilor boiereоţi din Moldova оi ara RomâneaŢcă, în vol. In
honorem Gabriel нţrempel, Saţu Mare, Ediţura Muzeului S ţm rean, 2006, p. 759-760.
SORIN IFTIMI 77
regal, era simbolul cel mai potrivit pentru a fi purtat de cei doi ca principi al Moldovei64.
Poaţe c ei au v zuţ în aceaŢţ Ţţem , conferiţ la 1679, chiar o predeŢţinare a familiei lor
de a accede la tron.
Leul ŢţurdzeŢc Ţe bucur de o reprezenţare monumenţal înţr-un loc public din
vechea capiţal a Moldovei, deşi e acoperiţ aŢţ zi de anonimaţ. EŢţe vorba deŢpre Obeliscul
leilor din Gr dina Copou, primul monumenţ de for public din Principaţele Române (ridicaţ
la 1842, în domnia lui Mihail Sţurdza). La o privire aţenţ , obŢerv m c cei paţru „lei
coloşi” (deŢcrişi cândva şi ca „bronza i”), pe Ţpaţele c rora Ţe Ţprijin obeliŢcul, au
caracteristica din stema Sturdzeştilor: in în labele anţerioare câţe o Ţpad pe care eŢţe
înf şuraţ ghirlanda din frunze de m Ţlin65 (Fig. 21). PoŢţura lor eŢţe aŢem n ţoare cu
aceea a leului de pe mormânţul lui George A. Sţurdza de la Micl uşeni (cu diferen a c
acesta ine între labele anterioare crucea cu şarpele în locul spadei) (Fig. 22).
Fig. 21. Leul cu aţribuţele familiei Sţurdza. „ObeliŢcul Leilor” din Gr dina Copou-Iaşi (1842)
64 Penţru Ţţemele domnilor Ioan Sandu Sţurdza şi Mihail Sţurdza, vezi Dan Cernovodeanu, Evolu ia armeriilor
ărilor Române de la apari ia lor оi până în zilele noastre (sec. XIII-XX), Br ila, Ed. IŢţroŢ, 2005, p. 220-225,
243.
65 Sorin Iftimi, Iaоii în bronz оi marmură. Memoria Ţţaţuilor (I), în Xenopoliana, XI, 2003, 3-4, p. 180.
Fig. 22. Leul de pe mormânţul lui George Sţurdza de la Micl uşeni (1909)
d. Blazonul combinaţ: reunirea celor două ţradi ii

În limba claŢic a heraldicii, deŢcrierea Ţţemei, dup ţoaţe regulile arţei, araţ dup
cum urmeaz : „mi-parti de gueules à une croix laţine d’or enrolle d’une guivre de Ţable couronnée eţ
d’azur à un lion iŢŢanţ d’or couronné, armé eţ lampaŢŢe de gueuleŢ, ţourné à a dexţre eţ brandiŢŢanţ de la
dexţre un glaive d’argenţ enroulé d’un rameau d’olivier de Ţinople. L’écu eŢţ Ţurmonţé d’un heaume
portant courone ducale et trois panaches blancs; il est orné de la devise latine: UTRIQUE
CLARESCERE PULCHRUM”66.
Iaţ cum Ţun aceeaşi descriere a blazonului sturdzesc, în redactarea Comisiei
genealogice şi heraldice coordonaţe de Gh. AŢachi, conŢţiţuiţ din porunca domniţorului
Mihail Sţurdza la 1842, p Ţţrând parfumul arhaic al acelui Ţecol– „Armele Ţau Sţema familiei
Sţurza, precum Ţe v d şi în Arborul Genealogic, Ţunţ (…) urm ţoarele: un Ţcuţ preŢţe care
sunt aşedzate zeaua şi coiful coronat şi cu trii pene împodobit, împregiurat de semne
eraldice, a c ruia baŢ , Ţcobiţ fiind de amândou p r ile, la mijloc r mâne aŢcu iţ . AceŢţ
Ţcuţ Ţe împarţe prin o linie de ŢuŢ în gioŢ în dou p r i, din care cea dreapţ are câmpu
porfiriu, cea Ţţâng azur (ceriu-albaŢţru). În parţea cea dreapţ Ţe înf oŢaz o cruce de aur
66 Alexandru A. C. Sturdza, op. cit., p. 156. Reproducem şi inţerpreţarea daţ de heraldiŢţul Jean I. M neŢcu
devizei care înŢo eşţe Ţţema Surdzeşţilor: „«Il eŢţ beau de Ţ’illuŢţrer danŢ l’une comme danŢ l’auţre», danŢ
la guerre comme danŢ la paix ŢymboliŢéeŢ par l’epée eţ le rameau d’olivier conŢţiţuanţ enŢemble le
«corps» de la deviŢe. L’«âme» de la deviŢe, Ţon expreŢion verbale, devanţ (Ţelon le ţexţe deŢ leţţreŢ-
paţenţeŢ) figurer à l’inţérieur de l’ecu, la rendra ininţeligible dèŢ que le ŢymboliŢme de l’écu deviendra
binaire, le lion deŢ Sţurdza de avanţ en céder la moţié, d’abord aux armes des voivodes Jean Sandu
(1822), et Michel (1834), puis aux armes anciennes de la famille (dans celles de tous les Sturdza, depuis
1842). LecţureŢ poŢŢibleŢ alorŢ: Il eŢţ beau de Ţ’illuŢţrer danŢ leŢ affaireŢ de l’Eţaţ danŢ celleŢ de la famille
(premier caŢ), danŢ la médecine (le Ţerpenţ d’airain éţainţ par excelelce un Ţymbole de Ţaluţ) eţ l’arţ
militaire (second cas). La traduction de feu Marcel Sturdza-S uceşţi (Heraldica. Tratat tehnic, Bucureşţi,
1974, p. 124): «Brille parţouţ d’une manière Ţpéciale» eŢţ aberranţe eţ prouve que l’auţeur, qui en uŢaiţ
d’alleurŢ lui-même (armeŢ perŢonnelleŢ, idem, á l’inţérieur de la couverţure), n’y avaiţ rien compriŢ” (Les
armoires des Principautés roumaines à la veille de leur union (1834-1858), în RRH, XXVIII, 1989, nr. 3, p. 312,
nota 40).
SORIN IFTIMI 79
încoronaţ , aŢupra c reia eŢţe înv l ţuciţ un şarpe negru, iar în partea cea din stânga a
Ţcuţului Ţe vede un leu pl van încoronaţ, Ţţând în picioare, cu coada înarcaţ şi iind în
ghearele piciorului dinainţe o Ţpad goal înf şuraţ cu ramuri de m Ţlin, iar Ţub Ţcuţ eŢţe o
cordea cu epigraful ce au înŢcrierea laţineaŢc : Utroque clarescere pulchrum”67 (Fig. 23-
25).
Fig. 23. Sţema familiei Sţurdza, în piŢania picţaţ Fig. 24. Sţema Sţurdza dup
a caŢţelului de la Micl uşeni Alexandru A. D. Sturdza
Fig. 25. Sţema familiei dup Genelogia familiei Sturdza (Iaşi, 1842)
Dincolo de zâmbetul pe care ni-l trezeşte lectura acestor rânduri, descrierea lui
AŢachi eŢţe inţereŢanţ şi ca încercare de a g Ţi echivalen e româneşti la terminologia
claŢic , de a crea un vocabular heraldic în limba român . AceaŢţ varianţ a Ţţemei (în care
crucea eŢţe încoronaţ şi nu şarpele) Ţe reg Ţeşte pe monumentul funerar al lui Alecu D.
Sţurdza, din 1848, realizaţ în Ţţil goţic, la München, de c ţre Meţzger, şi amplaŢaţ dup
1851, la veŢţ de capela de la Micl uşeni, în afara incintei cimitirului68. O particularitate este
67 Ibidem, p. 184.
68 Vezi CoŢţin Merişca, CaŢţelul de la Miclăuоeni, p. 58.
şi fapţul c ramura de m Ţlin nu înf şoar Ţpada, ci e reprezenţaţ paralel cu aceaŢţa69 (Fig.
26). Sţema de pe monumenţ eŢţe mai veche cu jum ţaţe de Ţecol decâţ cele de pe fa adele
palatului.
a b
Fig. 26. Stema de pe monumentul funerar al lui Alexandru Sturdza (1848):

vedere general (a) şi detaliu (b)
O alţ ŢugeŢţie priviţoare la Ţţemele Sţurdzeşţilor, care meriţ a fi conŢemnaţ , eŢţe

poŢibiliţaţea ca cele dou Ţţeme ale familiei, deşi par diferiţe, Ţ aib , de fapţ, o origine
comun : imaginea unui şarpe încol ciţ pe o cruce laţin Ţe aŢeam n cu aceea a unei
ramuri de m Ţlin înf şuraţe pe o Ţpad ; culoarea verde eŢţe, în principiu, comun penţru
ramura de m Ţlin şi pentru şarpe, dup cum am ar ţaţ.
II. Steme privitoare la înrudirile familiei Sturdza

Cel mai mare inţereŢ, din perŢpecţiv heraldic , îl prezinţ fa ada pe care se
deŢf şoar Ţţemele ce iluŢţreaz înrudirile familiei Sţurdza de la Micl uşeni. Ele pot fi
descifrate doar având în fa un arbore genealogic al aceŢţei familii. ObŢerv m aŢţfel c
stemele Ţe refer la genera iile recente ale Sturdzeştilor. Cronologic, discursul heraldic este
limiţaţ de memoria afecţiv a comandiţarului, care cobora pân la genera ia bunicilor.
În centrul construc iei heraldice înţâlnim înŢ o alţ reprezenţare a Ţţr moşului mitic
al Sturdzeşţilor, ce face pandanţ cu cea de pe parţea opuŢ a cl dirii, deŢcriŢ la începuţ
(Fig. 27). Într-un chenar drepţunghiular, înc rcaţ cu decora iuni de facţur goţic , eŢţe
înf işaţ perŢonajul aminţiţ, în armur compleţ (al c rei Ţţil nu este potrivit cu epoca
invocaţ ).
69 AceaŢţ varianţ grafic pare a fi mai expliciţ în privin a devizei familiei: Ţţr luceşţe deopoţriv pe ţimp
de pace Ţau de r zboi.
SORIN IFTIMI 81
Fig. 27. Sţr moşul mitic al familiei Sturdza
Cavalerul eŢţe înf işat îngenunchind70 (pe genunchiul drepţ), Ţub o jum ţaţe de
arcaţur cu ornamenţe goţice (poaţe în fa a Sfântului Mormânt de la Ierusalim); se distinge
pavimenţul, în ţabl de şah. Coiful de o el, având viziera coborâţ , eŢţe încoronaţ cu o
coroan deŢchiŢ , din care Ţe înal un panaş alc ţuiţ din ţrei pene de Ţţru . Din el coboar
lambrechini vegetali (stiliza i în manier heraldic ). Mâna dreapţ , coborâţ , ine o Ţpad
cu gard în form de cruce, precum cele ale cavalerilor crucia i. În bra ul stâng are o suli
(hampă) în vârful c reia fluţur flamura unui gonfalon, ce Ţe deŢf şoar în falduri,
terminându-se într-un canaf (ciucure). Pe flamur Ţe obŢerv o Ţţem : Ţcuţul anţic, în care
se disting, cu dificultate 6 bezan i încadra i de 12 lacrimi (reŢţaurarea ar ţrebui Ţ pun mai
bine în eviden aceaŢţ Ţţem ). EŢţe vorba de Ţţema familiei Ghica, a c rei prezen în
acest cadru nu o putem explica71. Scuţul eŢţe înclinaţ Ţpre Ţţânga (ca în reprezenţ rile
arhaice), având col ul drepţ ţimbraţ de un coif miliţar. Genunchiul Ţţâng al Ţţr moşului
Sţurdza (Turzo) eŢţe maŢcaţ de un Ţcuţ germanic, aŢimeţric, împ r iţ în pal. Cele dou
câmpuri, de aceeaşi culoare, Ţunţ înc rcaţe cu şarpele şi crucea, respectiv leul cu sabia
ridicaţ . Scuţul eŢţe înŢo it de o eşarf cu deviza familiei. DeaŢupra capului cavalerului Ţe
afl un pergamenţ deŢf şuraţ, a c rui inŢcrip ie este pu in lizibil . Evenţuala deŢcifrare a Ţa
ar puţea expliciţa mulţ mai bine ŢenŢul înţregii reprezenţ ri. În col ul superior, din dreapta
heraldic , Ţe afl un alţ Ţcuţ germanic, înclinaţ, înc rcaţ cu un cap de cal. Acest element mai
este descris în heraldic drepţ „cap de Bucifal”, ţrimiţerea fiind la numele calului lui
Alexandru Macedon, eroul cunoŢcuţei „c r i populare” Alexăndria, care a hr niţ imagina ia
multor genera ii cu aspira ii cavalereşti. Compozi ia are mai multe eşarfe purţ ţoare de
70 Pe sigiliul Ordinului OŢpiţalier, marele maeŢţru era înf işaţ în aceeaşi poŢţur : îngenunchind în fa a crucii
patriarhale (Alain Demurger, Cavalerii lui Christos, p. 268-269).
71 Poaţe c perŢonajul din imagine era conŢideraţ un Ţţr moş comun Sţurdza-Ghica.
inscrip ii care ar merita un efort special pentru descifrare. Întreaga compozi ie este
ţimbraţ de o coroan închiŢ , împodobiţ cu ţrei pene de Ţţru , fiind încadraţ de dou
coloane Ţpiralaţe, pe ale c ror capiţeluri Ţe înal fleuroni de facţur goţic .
a. Moоţenirea Heraldică Sţurdza-Balо-Cantacuzino

Pe aceeaşi fa ad a palaţului, înţr-un chenar trilobat, de stil gotic, sunt reprezentate
stemele celor trei familii, aşezaţe în Ţcuţuri încoronaţe. Lambrechinii nu Ţunţ de facţur
vegeţal ci Ţunţ ţraţa i sub form de falduri ţexţile, aminţind de manţiile heraldice
munteneşti. Pozi ia Ţuperioar eŢţe ocupaţ de Ţţemele reuniţe ale familiei Sţurdza, crucea
cu şarpele şi leul cu Ţabia ridicaţ , aşezaţe înŢ înţr-un Ţingur câmp heraldic, al c rui Ţmal
nu este definit; ar puţea fi ţ lm ciţ drepţ arginţ, caz în care mobilele heraldice aminţiţe ar
ţrebui Ţ fie, obligaţoriu redaţe în culori naţurale şi nu în metal. Scutul heraldic este
ţimbraţ de un coif miliţar de arginţ, v zuţ din fa , cu re ele meţalice la vizier şi având la
gâţ un medalion; coiful eŢţe încoronaţ cu o coroan de aur din care Ţe înal un penaj
format din trei pene de stru . Sub Ţcuţ obŢerv meşarfa pe care era înŢcriŢ , de obicei,
deviza familiei (Fig. 28).
Fig. 28. Stema Sturdza-Balş-Cantacuzino
Avem indicii cromatice, sub forma clasicului cod de haşuri, doar pentru blazonul
familiei Balş: liniile verţicale indic Ţmal ul roşu al stemei. În cazul blazonului
Canţacuzino, acvila imperial bizanţin eŢţe aşezaţ pe un câmp cromaţic nedefiniţ (poaţe
fi interpretat ca argint sau, mai curând, aur).
Stema Balş. Influenta familie Balş din Moldova îşi conŢţruiŢe o legend genealogic
la fel de impreŢionanţ ca aceea a familiei Sţurdza. Poţriviţ aceŢţeia, B lşeştii descindeau
din marchizii des Baux (Fig. 29), din sudul Fran ei, care erau şi prin i de Balzo, în regatul
Neapolelui, aceştia fiind şi ulţimii purţ ţori ai ţiţlului de împ ra i latini ai
Constantinopolului72. De la ei împrumuţaŢer şi blazonul: în scut roоu, o stea de aur cu оapte
raze (Fig. 30).
72Cf.Mihail Dim. Sturdza, Familiile boiereоţi din Moldova оi ara RomâneaŢcă. Enciclopedie iŢţorică, genealogică оi
biografică, Bucureşţi, Ed. Simeţria, 2004, vol. I, p. 258,304. Toţ aici şi Tudor-Radu Tiron, Un monument
heraldic de la 1813: blazonul familiei Balо, p. 268.
SORIN IFTIMI 83
Fig. 30. Stema Balş

Fig. 29. Stema marchizilor des Baux
(dup Em. Hagi-Moscu)
Deşi Ţimpl , Ţţema are dou parţiculariţ i care îi confer o idenţiţaţe Ţpecific : în
mod obişnuiţ, în heraldica francez , Ţţelele au câţe cinci raze, dinţre care una eŢţe
îndrepţaţ în ŢuŢ (aceŢţ ţip de Ţţea, Ţocoţiţ claŢic, nu Ţe deŢcrie, ci doar abaţerile de la
model). Heraldica german şi iţalian Ţe raporţeaz mai aleŢ la Ţţeaua cu şase raze73. În
Orient, cifra şase semnifica normalitatea, naturalul, stând la baza sistemului de calcul.
Având şapte raze, steaua familiei Balş este deja una neobişnuiţ . Cifra şapte reprezenta
supra-naţuralul, cifra magic (6+1), deci Diviniţaţea. În pluŢ, aŢţrele, ca obiecte cereşti,
aţrag în mod fireŢc un câmp de azur, iar aceŢţa, la rândul Ţ u, cere mobile de arginţ.
Combina ia de aur şi roşu eŢţe iar şi una Ţpecial , fiind în mod ţradi ional apanaje ale
împ raţului, aţâţ ale celui p mânţeŢc câţ şi ale Împ raţului Ceresc. S-a ar ţaţ c Ţţeaua din
blazonul marchizilor de Baux nu era una oarecare, ci chiar „Sţeaua regelui Balţazar”, unul
dinţre cei ţrei magi de la R Ţ riţ care au anun at naşterea pruncului Iisus, la Bethleem.
AceaŢţa explic de ce, în reprezenţ rile obişnuite, steaua familiei Balş are raza impar
îndrepţaţ în joŢ74, ceea ce în limbaj heraldic ar fi definiţ drepţ o Ţţea r Ţţurnaţ : acea raz
e îndrepţaţ Ţpre p mânţ, indicând locul naşterii Mântuitorului.
Stema Balşicilor din Albania, pretinşi înaintaşi ai familiei Balş, era o stea cu opt raze,
pe câmp roşu. Raporţaţ la aceaŢţa, Ţţema boierilor români ap rea ca un împrumuţ marcaţ
de o uşoar degradare, prin renun area la una dintre raze. Deşi grafic pare mai echilibraţ ,
raportat la uzan ele heraldicii, steaua cu opt raze este o crea ie mai pu in reuşiţ , puţând fi
recepţaţ doar ca pe o reprezenţare aţipic , lipŢiţ pe deaŢupra de înc rc ţura legendei
biblice.
S-au încercat mai multe explica ii priviţoare la Ţţeaua care a ap ruţ pe cer, c l uzind
pe cei ţrei magi pân la Beţhleen. Mulţ vreme Ţ-a crezuţ c a foŢţ vorba de o comeţ , care
a ţraverŢaţ bolţa cereaŢc la aceea epoc . Ea a foŢţ idenţificaţ chiar cu comeţa Halley, care
şi-a f cuţ apari ia la o daţ apropiaţ de anul 1 de la HriŢţoŢ. Din punct de vedere heraldic,
73 Marcel Sturdza-S uceşţi, op. cit., p. 71.

74 Cf. Maria Dogaru, Un armorial româneŢc de la 1813. Spi a de neam a familiei Balо, 1981, p. 26-27. O asemenea
Ţţea cu opţ col uri, pe azur, ale c rei raze Ţunţ deŢpicaţe în arginţ şi aur, înţâlnim în Ţţema familiei
FilipeŢcu (Cf. C ţ lina OpaŢchi, Sigilii оi Ţţeme inediţe ale familiei FilipeŢcu, în ArhGen, III (VIII), 1993. nr. 3-
4, p. 89-106).
exiŢţ o reprezenţare recunoŢcuţ penţru comeţ : „o Ţţea cu coad ”. AceaŢţa Ţe reprezinţ

ca o Ţţea cu opţ raze, dinţre care una (inferioar la Ţţânga) eŢţe ondulaţ şi de trei ori mai
lung decâţ celelalţe, ţerminându-Ţe în form de coad 75. O asemenea imagine ar fi
reprezenţaţ înŢ doar o Ţimpl comeţ , lipŢiţ de înc rc ţura Ţacr . S-a preferat, deci,
varianţa mai Ţimpl , dar şi mai rafinaţ , a Ţţelei r Ţţurnaţe, cu şapţe raze, care p Ţţra
ambele avanţaje: de a Ţugera c poaţe fi vorba deŢpre o comeţ şi de a indica locul Naşterii
cu una dintre raze.
S-a ar ţaţ c deŢcenden a B lşeştilor din con ii de Baux, din Proven a, principi de
Orania, nu Ţe f cea direcţ, ci prin familia Balşici din Muntenegru, care s-ar fi refugiat în
Moldova la curţea lui Alexandru L puşneanu, ca rude ale doamnei Ruxandra76. În sprijinul
acestui fapt se men iona descoperirea târzie în Arhivele oraşului Raguza a unei epistole
emise de Alexandru vod L puşneanu prin care anun a c primiŢe la curţea Ţa pe
descenden ii ulţimului duce de Sf. Sava, adic al Her egovinei77.
Alc ţuiţorii arborelui genealogic aminţiţ îl aduc pe Balc din Albania, de la Zenţa,
ar ţând c familia aceŢţuia Ţe înrudea cu conduc torii Dalma iei, Croa iei, Sloveniei,
Bosniei, Serbiei şi Bulgariei. Ei Ţe Ţprijineau pe „IŢţoria laţineaŢcă a lui Carol de Frenza”,
ţ lm ciţ în limba moldoveneaŢc de viŢţiernicul ConŢţanţin Canţacuzino78. Şi Hamine, în
a sa Istorie a Imperiului Otoman, aprecia c blazonul familiei Balş din Albania înf işa o stea
de aur cu opt raze pe câmp roşu79.Un alţ auţor, Noblemaire, Ţcria la 1913: „poţriviţ unei
tradi ii admisibile, familia Balş din România descinde din Balşii din Serbia, dar nicidecum
din cei de Neapole, în ciuda aŢem n rii blazonului”80. B. P. Hasdeu, în a sa Etimologicum
Magnum Romaniae reŢpingea cu ţoţul, înc din Ţecolul XIX, aceŢţe ţeorii, conŢiderând c
familia Balş, una dintre cele mai vechi şi mai înc rcaţe de iŢţorie din Moldova, are Ţuficient
prestigiu pentru a se lipsi de asemenea fantezii genealogice. Legendele de acest fel,
îndrepţ iţe Ţau nu, au reprezenţaţ înŢ , dinţoţdeauna, o ŢurŢ înŢemnaţ penţru alc ţuirea
stemelor heraldice.
Stema Cantacuzino. Cea de-a ţreia Ţţem din aceaŢţ compozi ie apar ine, dup
cum lesne se poate constata, Cantacuzinilor: cunoscuta acvilă bicefală. Aşa cum este
înf işaţ în aceaŢţ Ţţem de la Micl uşeni, smal urile nu sunt clar indicate. Coada acvilei
eŢţe de facţur germanic şi nu greceaŢc (Fig. 31).
Se şţie c , la origine, avem de-a face cu un simbol imperial bizantin81, iar
Cantacuzinii revendicau o asemenea descenden . Mulţe Ţecole accepţaţ , aceaŢţ
conţinuiţaţe de Ţânge a foŢţ priviţ cu rezerve de criţica iŢţoric , anumiţe Ţegmenţe din
arborele genealogic cantacuzinesc fiind neclare. Ultimele contribu ii par Ţ legiţimeze o
descenden conţinu , f r verigi lipŢ , a Canţacuzinilor din rile Române din familia
imperial bizanţin 82. Cu mult înainte ca ştiin a iŢţoric modern Ţ Ţe pronun e, blazonul
75 Marcel Sturdza-S uceşţi, op. cit., p. 72.

76 Marcel Roman, Înţre Balоici оi Balо, în Arhiva Genealogică Română, ianuarie 1944, p. 79-80.
77Cf. Mihail Dim. Sturdza, op. cit., p. 306.
78 Maria Dogaru, op. cit., p. 19-21.
79 Ibidem, p. 36-27, nota 33.
80 Cf. Mihail Dim. Sturdza, op. cit., p. 261.
81 Cele mai de Ţeam conţribu ii priviţoare la moşţenirea ideii imperiale bizanţine, Ţimbolizaţ prin
perpeţuarea aceŢţui înŢemn, Ţunţ daţoraţe iŢţoricului Dumiţru N ŢţaŢe (Aţena).
82 Peţre Ş. N Ţţurel, De la Cantacuzinii Bizan ului la Canţacuzinii Turcocra iei оi ai ărilor Române, în ArhGen, I
(VI), 1994, nr. 1-2, p. 171-175; Şţefan S. Gorovei, Continuitatea Cantacuzinilor: un punct de vedere, în ArhGen,
I (VI), 1994, nr. 3-4, p. 321-322; Ion Mihai Cantacuzino, O mie de ani în Balcani. O cronică a Canţacuzinilor în
vâltoarea secolelor, Ed. Albatros, 1996.
SORIN IFTIMI 85
Cantacuzinilor era deja constituit şi acceptat ca atare, astfel încât amintitele dispute nu au
putut influen a domeniul heraldicii.
Fig. 31. Stema familiei Cantacuzino
Acvila bicefal („zgrip orul”) a deveniţ un Ţimbol al Bizan ului doar în epoca târzie a
Imperiului creştin83. Se şţie c a foŢţ foloŢiţ şi de dinastia Paleologilor, poate şi de
Comneni. Dup c derea ConŢţanţinopolului Ţub Ţţ pânirea oţoman , aceŢţ Ţimbol a
supravie uiţ ca Ţţem a Paţriarhiei Ecumenice, înalţul ierarh fiind conŢideraţ şi „eţnarh”,
conduc ţorul comuniţ ii greceşti(şi în general a „na iunii orţodoxe”) din capiţal şi
Imperiu.
În Moldova înţâlnim, înc din veacul XVII, aţâţ Canţacuzini, câţ şi Paleologi care
foloŢeau drepţ Ţţem , în Ţigiliile lor, acvila bicefal bizanţin 84. Şţim c aceaŢţ Ţţem a foŢţ
recunoŢcuţ ca aţare de principalele ŢurŢe de legiţimare din epoca modern : Imperiul
Habsburgic şi Imperiul Rus.
*
Aşa cum eŢţe alc ţuiţ , conŢţruc ia heraldic aminţiţ poaţe fi conŢideraţ o referire
la marele logof ţ Dimiţrie Sţurdza, bunicul cţiţorului, cel care a hoţ râţ Ţ laŢe vechiul
castel şi domeniul de aici mezinului familiei, Alecu D. Sţurdza. Logof ţul a foŢţ c Ţ ţoriţ
de dou ori: prima daţ la 1781, cu Solţana Venţura, iar a doua oar cu Elenco, fiica lui
83 Vezi Dan Cernovodeanu, Conţribu ii la Ţţudiul heraldicii bizanţine înţre Ţecolele XII оi XV, în „Buleţinul
Biblioţecii Române”, Freiburg, Germania, ţom VIII (XII), 1980-81, p. 237-256; Pentru istoria blazonului
familiei Canţacuzino vezi acelaşi auţor, Evolu ia armeriilor ărilor Române, p. 246-251. Deviza
Cantacuzinilor era QUALE NOCENT DOCENT, adic , „Din cele rele po i ţrage înv minţe” (Maria
Dogaru, Devizele în heraldica româneaŢcă, în RA, 1992, nr. 2, p. 213). Nu am idenţificaţ, pân acum, aceaŢţ
lozinc prinţre dicţoanele laţineşţi aflaţe pe pere ii caŢţelului de la Micl uşeni.
84 Vezi Petronel Zahariuc, ObŢerva ii aŢupra unor Ţigilii medievale moldoveneоţi (I), în ArhGen, IV (IX), 1997, 1-2, p.
255-266. Şi alţe familii, precum H b şeŢcu, au foloŢiţ aceaŢţ Ţţem (Traian LarioneŢcu, op. cit., I, planşa
25, fig. 280; acvil bicefal de aur pe azur).
Teodor Balş, de la Paşcani, şi a Mariei, fiica lui Pârvu Cantacuzino, deci din ramura
munţeneaŢc a familiei85.
Dimitrie Sturdza era posesorul unei imense averi, din care doar a zecea parte a
reveniţ lui Alexandru, ţaţ l lui George Sţurdza. Se şţie c logof ţul a conŢţruiţ biŢerica
aflaţ şi acum în func ie, precum şi manejurile din apropierea caŢţelului. El eŢţe adev raţul
fondator al nepre uiţei Biblioţeci de la Micl uşeni, dup 1781. Una din cele cinci feţe ale
lui avea Ţ devin mama doamnei Elena Cuza, deci soacra domnitorului Alexandru Ioan
Cuza (1859-1866).
b. Alian e matrimoniale prin fiicele lui Alecu Sturdza

Urm ţoarea conŢţruc ie heraldic , aşezaţ de aŢemenea înţr-un chenar trilobat, de
facţur goţic , ne ţranŢmiţe un alţ meŢaj. EŢţe vorba de alian ele matrimoniale de prestigiu
încheiate de Sturdzeşţii de la Micl uşeni, prin femei. Leul ŢţurdzeŢc având vechea Ţţem
dinaintea sa (crucea cu şarpele) este reprezentat frontal cu labele superioare sprijinite pe
dou din cele ţrei Ţcuţuri, puţând fi considerat şi ca un „Ţuporţ” al aceŢţora. El adun în
jurul Ţ u cele ţrei Ţcuţuri ale compozi iei. (Fig. 32)
Fig. 32. Stema Su u-Balş-Balş (c Ţ ţoriile feţelor)
Sturdza-Su u. Pozi ia Ţuperioar eŢţe ocupaţ de Ţţema familiei princiare Su u, fiind

alian a ce mai preŢţigioaŢ . Scuţul foloŢiţ eŢţe unul de facţur germanic , având dou
Ţcobiţuri laţerale. EŢţe un Ţcuţ Ţcarţelaţ, având în carţierele Ţuperioare dou p Ţ ri
orientate spre dreapta, cu piciorul drept ridicat; prima dintre ele ine în gheare un cap de
bour86. În carţierul al ţreilea înţâlnim iar şi capul de bour, ca Ţţem a Moldovei, iar în
ulţimul carţier o Ţţea cu cinci raze. Nu g Ţim nici o indica ie asupra smal urilor câmpurilor
heraldice; Ţe Ţugereaz doar fapţul c mobilele Ţunţ de meţal pe culoare. Se obŢerv o
anumiţ neŢiguran în reprezenţarea aceŢţei Ţţeme, elemenţele con inute şi rostul lor ne
fiind prea limpezi penţru alc ţuiţor. De fapţ, blazonul Su u con inea în cartierele 1 şi 4
stema familiei, un porumbel şi respectiv o stea, iar în 2 şi 3 acvila cruciaţ a Munţeniei şi

86 Prezen a înŢemnelor de Ţţaţ (acvila şi capul de bour) în blazonul familiei Su u a foŢţpreţexţul foloŢiţ de
Alexandru Ioan Cuza penţru a porunci înl ţurarea Ţţemei Ţculpţaţe de pe fronţiŢpiciu palaţului Su u din
Bucureşţi. Tudor-Radu Tiron, DeŢpre drepţul la Ţţemă al familiilor boiereоţi din Moldova оi ara RomâneaŢcă,p.
758.
SORIN IFTIMI 87
reŢpecţiv capul de bour al Moldovei, în Ţemn c Su eştii au domnit în ambele ri române

(Fig. 33).
Fig. 34. Stema de pe mormântul lui Iorgu

Fig. 33. Stema Su u dup Hagi-Mosco
Su u (1875) Micl uşeni
Nici în Ţţema din cimiţirul capelei de la Micl uşeni detaliile nu sunt prea limpezi, în
ciuda elegan ei lucr rii. Acolo acvila cruciaţ repeţându-Ţe de dou ori, „uzurp ” locul
porumbelului87 (Fig. 34). Cromaţica Ţţemei eŢţe, de aŢemenea cunoŢcuţ , din alţe surse:
porumbelul de arginţ pe azur, acvila valahic de aur pe albaŢţru, capul de bour de aur pe
roşu, iar steaua era roşie pe argint88. Coiful ce ţimbreaz Ţcuţul eŢţe reprezenţaţ fronţal,
fiind încoronaţ cu o coroan închiŢ , princiar , din care coboar lambrechini vegetali.
Pentru a corespunde întru totul rangului princiar, potrivit gramaticii Heraldicii, viziera
coifului ţrebuia Ţ fie ridicaţ , şi nu închiŢ , aşa cum o afl m în aceaŢţ Ţţem .
Se putea face uz şi de reprezentarea Dragonului, considerat „Ţţem vorbiţoare” a
familiei Drako-Su u, dar aceaŢţa nu Ţe înţâmpl în decora iunile caŢţelului de la Micl uşeni.
Personajul care prin care s-a realizat înrudirea Sturzeştilor cu familia Su u esteElena
A. Sturdza (m. 1910), cea mai mare dintre fiice, care a avuţ dou c Ţ ţorii. Primul Ţo a
fost Vasile Beldiman, iar cele de-al doilea Gheorghe (Iorgu) Su u. Prin ul Iorgu Su u
(1817-1875) era fiul lui Mihail Su u vod şi a domni ei Ruxandra Caragea. A fost un mare
pasionat de cai, introducând la Iaşi cursele hipice şi fiind organizatorul Jockey-Clubului
din Moldova. La 1866, devine membru fondaţor al lojei „Sţeaua României”, al c rei
87 Toţuşi, în combina iile Ţţemelor de Ţţaţ cu cele familiale, primele ar ţrebui Ţ aib prioriţaţe, ocupând
pozi iile cele mai onorabile în Ţcuţul heraldic.
88 Vezi Dan Cernovodeanu, Evolu ia Armeriilor, p. 263-264; [Em. Hagi-Moscu], Sţeme boiereоţi (album),
Bucureşţi [1918], la liţera S; Traian LarioneŢcu, op. cit., vol. I, Bucureşţi, 1976, Planşa 39, fig. 409. Înţr-o
Ţţem mai ţârzie a familiei Su u înţâlnim o compozi ie mai complicaţ şi mai îndep rţaţ de elegan a
Ţimpl a modelului de referin : Ţcuţ deŢpicaţ; prima parţi iune eŢţe Ţcarţelaţ , având, în primele dou
carţiere câţe o p Ţ ric de aur pe azur, în carţierul al ţreilea capul de bour, de aur pe roşu, iar în ulţimul
carţier Ţţeaua roşie pe arginţ; în parţi iunea a doua, pe câmp roşu, acvila munţeneaŢc eŢţe reprezenţaţ
ca un porumbel negru (ţurţuric ?) Ţurmonţaţ de o cruce greac de aur (ibidem, vol. II, 1977, Planşa 75, nr.
725). O. G. Lecca deŢcrie Ţţema ca „o Ţţea cu cinci raze şi în carţierul opus un porumbel alb; care se
încarţiereaz şi cu armele rii”; obŢerv m o diŢpunere cu ţoţul diferiţ ! (Familiile boiereоţi, p. 659).
venerabil a fost. El era proprietarul cunoscutului palat neoclasic de la Manta Roşie, de pe

dealul Ceţ uii, conŢţruiţ , Ţe Ţpune, pe locul fostului Cerdac al Doamnei. Salonul oval de
pe fa ada palaţului beneficia de o Ţpledid perŢpecţiv aŢupra Iaşilor89.
Sturdza-Balş. Cele dou Ţţeme Balş, diŢpuŢe Ţimeţric în parţea inferioar a
construc iei heraldice, sunt aşezate în scuturi de ţip germanic, aŢimeţrice, având o Ţingur
Ţcobiţur laţeral , în care Ţe rezema, ini ial, lancea cavalerului. Pozi ia înclinaţ a Ţcuţului,
dincolo de efecţul eŢţeţic, Ţemnifica vechimea auţenţic a familiei nobiliare reŢpecţive.
Steaua cu şapte col uri eŢţe cea Ţpecific familiei, dup cum Ţ-a v zuţ. S-a operaţ înŢ o
corecţur eŢţeţic , îndrepţându-Ţe raza aŢimeţric a Ţţelei în ŢuŢ. Corecţ din puncţ de
vedere formal, aceaŢţ modificare araţ c cel pu in executantul nu mai cunoştea rostul
ini ial al razei reŢpecţive de a ar ţa Ţpre p mânţ, indicând locul naşterii Mântuitorului.
Coifurile ce ţimbreaz col urile celor dou Ţcuţuri, deşi încoronate, sunt inegale ca rang,
primul având viziera închiŢ , pe când cel de-al doilea are viziera ap raţ de re ele de aur.
EŢţe o referire la Ţţaţuţul familial real al celor dou ramuri diŢţincţe ale familiei Balş, dup
cum vom vedea, cea de-a doua fiind mai preŢţigioaŢ .
Prima Ţţem face referire la, Zoe A. Sţurdza, care a încheiaţ o c Ţ ţorie de
convenien cu Dumiţru („Mu i”) Balş (Fig. 35). Acesta era fiul lui Constantin Balş,
Ţţ pânul înţinŢului domeniu (30 000 ha) de la Dumbr veni-Botoşani (aŢţ zi în jude ul
Suceava), unde a fost cândva administrator şi Gheorghe Eminovici, ţaţ l lui Mihai
Eminescu. Domeniul era vestit mai ales pentru foarte valoroasa herghelie de cai pur-sânge
exiŢţenţ aici, mulţ înainţe de înţemeierea Jockey-Clubului moldovean. Mama lui Mu i Balş
era frumoasa actri Ana Schaeme de la Burgţheaţher din Viena (m. 1887). Mu i Balş avea
şi sânge sturdzesc, fiind nepotul marelui vistier Alexandru Balş (m. 1832) c Ţ ţoriţ cu
Smaranda Sturdza de la Ruginoasa (1775-1845), fiica marelui logof ţ Alexandru Sţurdza şi
al domni ei Ecaterina Moruzi. Din mariajul Zoi ei Sturdza cu Dimitrie Balş nu au rezultat
urmaşi90.
Fig. 35. Mutzi Balş cu so ia Fig. 36. Alexandru Al. Balş cu so ia
89 Palaţul lui Iorgu Su u de la Manţa Roоie, la Constantin Ostap, Ion Mitican, Cu Iaоii mână-n mână, vol. II, Iaşi,
Ed. Tehnopress, 1999, p. 99-103; Horia Nistorescu-Belceşţi, Ordinul Masonic Român, 1993, p. 547; Rudolf
Su u, Iaоii de odinioară, vol. II, Iaşi, Ed. Via a RomâneaŢc , 1928, p. 439.
90 Mihai Dim. Sturdza, op. cit., p. 305 (cu un porţreţ al celor doi Ţo i, anţe 1844, p. 317).
SORIN IFTIMI 89
Cea de-a doua alian maţrimonial , cu o alţ ramur a familiei Balş s-a realizat în
1860, prin c Ţ ţoria mezinei, Ruxandrei A. Sţurdza cu Alexandru A. Balş (1838-1894) (Fig.
36). Acesta a fost, pe rând, senator, prefect de Iaşi, precum şi preşedinte al Cur ii de
Conturi. Mama lui Alexandru Balş era domni a Elenco (m. 1854), fiica domnului Ioni
Sandu Sturdza, cea care a fost prima so ie a viitorul domn Grigore Al. Ghica, înainte ca
aceŢţa Ţ ajung pe ţron. Din c Ţ ţoria Ruxandrei cu Alexandru Balş au rezultat patru
urmaşi: Alexandru, Elena, George şi Matei. Ruxandra a decedat la Geneva, în anul 187891.
Reşedin a acestei ramuri era întinsul domeniul forestier de la Broşteni (40 000 ha), pe
cursul superior al Bistri ei, domeniu ale c rui baze au foŢţ puŢe de bunicul mirelui, marele
logof ţ ConŢţanţin Balş. Dup 1877, Broşţenii aveau Ţ fie cump ra i de Carol I, devenind
domeniu regal.
c. Alian ele matrimoniale ale fiilor lui Alecu Sturdza

Alecu Sţurdza de la Micl uşeni a foŢţ c Ţ ţoriţ cu Smaranda Sţurdza, fiica
logof ţului ConŢţanţin Sţurdza, din ramura de la RuginoaŢa a Sţurdzeştilor (Fig. 37).
Aceştia au avut trei fiii, Dimitrie, Matei şi George. Ce trei aveau, deci, o dubl aŢcenden
ŢţurdzeaŢc (aţâţ paţern , câţ şi maţern ). Din aceŢţ puncţ de vedere, expreŢia heraldic cea
mai poţriviţ ar fi foŢţ cea din Le livre d’or de la nobleŢŢe fanarioţe, unde stemele sturdzeşti
Ţunţ reprezenţaţe de dou ori în acelaşi scut:în cartierele 1 şi 4 crucea cu şarpele, iar în
cartierele 2 şi 3 leul sturdzesc, combina ie foarţe echilibraţ şi reuşiţ eŢţeţic92 (Fig. 38).
Auţorul Ţţemelor de la Micl uşeni a inuţ Ţ îi reprezinţe pe fiecare dinţre fra i prin
blazoane de alian familial . Maţei Sţurdza (1839-1870) s-a ŢţinŢ înŢ la vârŢţa de 31 de
ani, la Napoli, f r Ţ fi foŢţ c Ţ ţoriţ şi f r Ţ fi l Ţaţ urmaşi. Ne mai fiind în via la daţa
conŢţruirii caŢţelului de la Micl uşeni, el nu a mai fost reprezentat printr-o Ţţem .
Fig. 37. Alecu Sturdza Micl uşeni Fig. 38. Dubla Ţţem Sţurdza (Livre D’Or)
91 Ibidem, p. 316-317.
92 Rizo-Rangabe, Le livre d’or de la nobleŢŢe fanarioţe, ed. I, 1894, p. 140-141.
Fig. 39. Stema Sturdza-Cantacuzino
Sturdza-Cantacuzino. Blazonul ce iluŢţreaz aceaŢţ c Ţ ţorie eŢţe redaţ prinţr-un

Ţcuţ aŢimeţric de facţur germanic . Scuţul eŢţe ţ iaţ (cupé), parti iunea Ţuperioar fiind
deŢpicaţ (palé). O inova ie grafic , moţivaţ probabil doar pe conŢiderenţe de ordin eŢţeţic
(de economie a spa iului), a duŢ la inverŢarea ordinii celor dou Ţţeme Ţţurdzeşti, în primul
cartier figurând leul cu Ţabia ridicaţ , pe azur (poţriviţ haşurilor), al doilea cartier fiind
rezervat pentru stema veche (crucea cu şarpele), aşezaţ în câmp roşu. Parti iunea
inferioar a Ţcuţului g zduieşţe acvila bicefal bizanţin , Ţţema de familie a Canţacuzinilor.
În varianţa Ţa bizanţin , acvila era înf işaţ de aur, pe câmp roşu, Ţau de purpur .
Imperiile moştenitoare, cel Habsburgic şi RuŢ, au foloŢiţ înŢ o acvil bicefal de “culoare
naţural ” (neagr ), în câmp roşu (uneori pe aur). Ca Ţţem boiereaŢc , ce-i drept în
reprezenţ ri deŢţul de ţârzii, a foŢţ men inuţ culoarea neagr a acvilei, dar a foŢţ adopţaţ
fondul de azur93, aşa cum indic şi haşurile din Ţţema de la Micl uşeni (Fig. 39).
Din puncţ de vedere heraldic, nu eŢţe prea fericiţ nici parţi iunea scutului, care
pune într-o pozi ie de superioritate stema so iei şi care nu araţ limpede c eŢţe vorba de o
alian maţrimonial .
În privin a elemenţelor exţerioare ale Ţcuţului obŢerv m c aceŢţa eŢţe ţimbraţ de un
coif militar, de o el, reprezentat din profil, cu viziera auriţ , dar coborâţ în înţregime;
coiful eŢţe încoronaţ de o coroan princiar închiŢ . Lambrechinii Ţunţ reprezenţa i sub
forma unor falduri de voaluri bogate. Ca sus in ţor al aceŢţui blazon Ţ-a foloŢiţ o ramur
de dafin (laur); printre frunzele acestuia şerpuieşte eşarfa pe care este inscrip ionaţ în
mod obişnuit deviza familiei.
AceaŢţ prim Ţţem Ţe refer la Dimiţrie A. Sţurdza (1833-1914) (Fig. 40). Fiind
fiul cel mai mare al familiei, dup înţoarcerea de la Ţţudii, în 1858, a preluaţ de la mama Ţa
93 Traian Larionescu, op. cit., vol. I, 1976, planşa 17, fig. 211.
SORIN IFTIMI 91
grija adminiŢţr rii moşiei Micl uşeni. El a fost moşţeniţorul faimoaŢei biblioţeci p Ţţraţe în
caŢa p rinţeaŢc . S-a ar ţaţ c D.A. Sţurdza a f cuţ şi studii teologice; el a avut, la un
moment-dat, chiar tenta ia inţr rii în monahiŢm. A f cuţ ucenicie poliţic pe lâng Ion
Ghica, fiind etichetat drept un alter ego al acestuia. Este cunoscut ca însemnat om politic,
fiind ŢucceŢorul lui Ion C. Br ţianu la conducerea Partidului Liberal, ministru în repetate
rânduri94. A fost preşedinte al Academiei Române (1882-1884) şi secretar permanent al
acestei prestigioase institu ii (1882-1914). Se num r prinţre fondaţorii Biblioţecii
Academiei, el însuşi donând un foarte înŢemnaţ num r de manuŢcriŢe iŢţorice şi de rariţ i
bibliofile, dinţre cele p Ţţraţe la Micl uşeni. A editat colec ia Acte оi documente referitoare la
istoria renaоterei României (vol. I-X), precum şi primele volume de documente din colec ia
Hurmuzachi. A l Ţaţ aproape 100 de ţiţluri de c r i şi broşuri ţip riţe. EŢţe recunoŢcuţ drepţ
întemeietorul Numismaticii româneşţi, fiind, în epoca reŢpecţiv , cel mai avizaţ cunoŢc ţor
al monedelor vechi de la noi. Valoroasa colec ie numiŢmaţic a familiei a foŢţ donaţ , de
asemenea Academiei95.
D. A. Sturdza s-a c Ţ ţoriţ, cu Zoe Canţacuzino (1847-1920), coborâtoare din
ramura munţeneaŢc a aceŢţei familii, Canţacuzino-M gureanu. Ea era Ţora Ţavanţului
medic Ion Cantacuzino (1863-1934). Fiul lor, Alexandru, avea Ţ Ţe c Ţ ţoreaŢc cu Eliza,
fiica conservatorului junimist P.P. Carp96.
Fig. 40. D. A. Sturdza Fig. 41. Sigiliul heraldic al lui D. A. Sturdza
94 D. A. Sţurdza eŢţe acel miniŢţru veniţ în inŢpec ie la Paşcani, la „Domnul Trandafir” al lui Sadoveanu, şi
care, impreŢionaţ de harul pedagogic al inimoŢului înv ţor, i-a oferit un post mai bun, într-o şcoal din
Iaşi, iar aceŢţa, ca un adev raţ „apoŢţol”, l-a refuzaţ nevoind Ţ -şip r ŢeaŢc elevii şi şcoala de care Ţe
aţaşase.
96 Mihai Sorin R duleŢcu, Eliţa liberală româneaŢcă (1866-1900), Bucureşţi, Ed. All, p. 40-42; idem, Sţurdzeоţii de
azi, în MI, 1994, nr. 5, p. 41.

La Muzeul Jude ean Prahova Ţe p Ţţreaz o inţereŢanţ maţri Ţigilar ce a apar inut
lui Dimitrie A. Sţurdza, concepuţ penţru a fi aplicaţ în cear 97 (Fig. 41). Într-un chenar
cvadrilobaţ, de facţur goţic , aŢem n ţor cu cele de pe fa adele palaţului de la Micl uşeni,
eŢţe înf işaţ Ţţema perŢonal , care nu cuprinde şi stema so iei (Cantacuzino). Scutul
germanic, având o Ţcobiţur în flancul drepţ, eŢţe înclinaţ Ţpre dreapţa, ca în vechile
Ţţeme; câmpul Ţ u eŢţe deŢpicaţ; în prima parţi iune eŢţe înf işaţ cea mai veche Ţţem a
Sturzeştilor, crucea cu şarpele încoronat, iar în a doua parti iune întâlnim leul cu sabia
ridicaţ , împodobiţ cu dou ramuri de m Ţlin şerpuite, în sens invers. Col ul stâng al
Ţcuţului eŢţe ţimbraţ cu un coif cu viziera coborâţ , încoronaţ cu o coroan claŢic de
baron (cu cinci perle mari), din care se înal un panaş format din trei pene de stru ,
coreŢpunz ţoare aceluiaşi rang de baron. Lambrechinii ce coboar din coif Ţunţ
reprezenta i sub forma unor falduri textile. Cei trei lobi inferiori sunt traversa i de o eşarf ,
pe care este inscrip ionaţ deviza familiei Sţurdza: UTROQVE CLARESCERE
PULCHRUM.
Sturdza-Ghica. A doua Ţţem de pe aceeaşi fa ad foloŢeşţe un Ţcuţ aŢem n ţor, de
facţur goţic , înclinaţ Ţpre dreapţa heraldic , poţriviţ uzan elor. Formula grafic ce a foŢţ
g Ţiţ Ţugereaz mai bine decâţ în cazul anţerior fapţul c avem de a face cu o alian
familial , dominanţ fiind împ r irea Ţcuţului pe verţical (palé). În prima parti iune
înţâlnim Ţţema familiei Ghica, ce conŢţ în 12 lacrimi de arginţ98, dispuse simetric pe un ax
format din şase bezan i de aur. Parti iunea a doua a foŢţ ţ iaţ orizonţal, penţru a primi
cele dou Ţţeme Ţţurdzeşti, leul (pe câmp de azur) şi crucea cu şarpele (pe roşu) (Fig. 42).
97 Apud, Dan Cernovodeanu, нţiin a оi arţa heraldică în România, Bucureşţi, 1977, p. 375, fig. 4. Muzeul
Jude ean Prahova, nr. inv. 9186.
98 HeraldiŢţul Dan Cernovodeanuavea convingerea c aceŢţe elemenţe, deŢcriŢe ulţerior ca „lacrimi”, au foŢţ,
la origine, vârfuri de Ţăge i (vezi Evolu ia armeriilor, p. 253). Pentru stema familiei Ghica din Muntenia vezi
recentul studiu al lui Tudor-Radu Tiron, AnŢamblul funerar al Ghiculeоţilor de la Bucureоţi-Colentina –
manifeŢţare arţiŢţică a conоţiin ei de neam, în Monumentul, XIII, parţea 1, Iaşi, 2012, p. 281-306.
SORIN IFTIMI 93
Fig. 42. Stema Sturdza-Ghica
Aşa cum a foŢţ realizaţ , Ţţema are şi dou cuŢururi majore. Ea acord
preponderen Ţţemei Ghiculeşţilor, reprezenţaţ în prima parţi iune a scutului (ca şi cum
blazonul ar apar ine unui b rbaţ din aceaŢţ familie, c Ţ ţoriţ cu o femeie din
familiaSţurdza). Fapţul ar puţea fi explicaţ prin aceea c , Ţcuţul fiind înclinaţ, prima
parti iune a puţuţ fi priviţ ca având o pozi ie inferioar . Legaţ ţoţ de Ţţema Ţo iei, nu
puţem Ţ nu remarc m câmpul haşuraţ oblic, de la dreapţa la Ţţânga („în bar ”), ceea ce
poţriviţ codului accepţaţ, indic purpura drept smal – culoare rezervaţ împ ra ilor şi
regilor – şi nu culoarea verde, a Ghiculeştilor, pentru care haşurile ar fi ţrebuiţ Ţ fie
orienţaţe inverŢ (oblic, de la Ţţânga la dreapţa). AceaŢţ confuzie poaţe fi puŢ pe Ţeama
fapţului c în heraldic „dreapţa” şi „Ţţânga” Ţunţ pozi ionaţe „în oglind ”, inverŢ decâţ în
limbajul curenţ. Nu eŢţe Ţingurul caz în care înţâlnim aceaŢţ eroare în Ţţemele familiei
Ghica, cunoscându-Ţe Ţigilii de epoc având acelaşi defect99. Col ul stâng al scutului este
timbrat de un coif de rang înalt: fiind de argint, aşezaţ fronţal, având viziera proţejaţ de
re ele de aur şi un medalion la gâţ, iar deaŢupra o coroan deŢchiŢ din care Ţe înal cele
trei pene de stru . Din coif Ţe deŢprind lambrechini de facţur vegeţal . Rolul de ŢuŢ in ţor
al Ţcuţului eŢţe îndepliniţ de o Ţpad de cruciaţ, aşezaţ cu garda în joŢ, pe care Ţe înf şoar
eşarfa purţ ţoare a devizei familiei Sţurdza (elemenţ înţâlniţ ulţerior şi pe fa ada Palatului
Culturii din Iaşi).
Mai puţem remarca fapţul c aceaŢţ varianţ a Ţţemei eŢţe Ţpecific Ghiculeştilor din
Munţenia, în Ţpecial ramurii Ion Ghica (Fig. 43). Cei din Moldova p Ţţrau bezan ii, dar au
preferaţ, în locul lacrimilor, ca Ţcuţul Ţ fie canţonaţ de patru vulturaоi (alerioni), precum cei
99 Radu Sc. Greceanu, Conţribu ii genealogico-heraldice la biografia lui Ion Ghica, în ArhGen, 1999, 1-2, p. 258, fig. 6.
care se pot vedea pe Ţţema Ţculpţaţ în piaţr de pe fronţonul Muzeului Unirii din Iaşi
(ramura Ghica-Com neşti).
Lacrimile din Ţţema familiei Ţunţ puŢe, de obicei, în leg ţur cu dubla decapiţare:
domnul Grigore Al. Ghica, precum şi ţaţ l aceŢţuia, dragomanul Alexandru Ghica, au avut
un asemenea sfârşit tragic. Amândoi s-au bucurat de glorie şi prosperitate (bezan ii),
pl ţiţe înŢ îndoiţ cu lacrimi. AceaŢţ inţerpreţare conduce înŢ şi Ţpre daţarea Ţţemei dup
anul 1777.
ExiŢţ înŢ indicii de ordin heraldic poţriviţ c rora stema familiei Ghica ar face
aluzie la vremea Cruciadelor. Nu şţim ca o aŢemenea ipoţez Ţ fi foŢţ formulaţ pân
acum100. „FiloŢofia” ce Ţţ în Ţpaţele Ţţemei, precum şi elementele componente ale ei pot
conduce spre o asemenea interpretare. Cele şase monede sunt bezan i, bani de aur emişi de
împ ra ii bizantini şi care circulau în tot Orientul. Bezan ii au fost incluşi în heraldic înţre
pieŢele onorabile, chiar dac nu de prim rang. SenŢul primordial al prezen ei acestor
monede în blazoane Ţe ţ lm ceşţe, în mod curenţ, ca o aluzie la un Ţţr moş care a c zuţ
prizonier în Cruciade şi a ţrebuiţ Ţ -şi r Ţcumpere liberţaţea cu o mare Ţum de bani101.
Lacrimile de argint fac şi ele trimitere la un asemenea eveniment tragic ce ar fi putut avea
loc la începuturile istoriei familiei, şi nu neap raţ la Ghiculeştii decapita i în epoca
fanarioţ . Chiar şi culoarea verde a Ţcuţului ofer ţoţ o aŢemenea ŢugeŢţie, fiind numiţ în
epoc „verdele de Sinople” (Ţau pur şi simplu sinople)102. Verdele era considerat a fi, prin
excelen , culoarea vie ii, putând însemna, în cazul de fa , r Ţcump rarea unei vie i sau, la
modul general, tot ce ine de bucuria de a ţr i, de ţinere e, de vigoare, înglobând chiar şi
comportamentul cavaleresc. Verdele era considerat ca fiind culoarea cavalerilor
r ţ ciţori103, lupţ ţori care luau aŢupra lor nobila miŢiune de a-i ap ra pe cei Ţlabi. Deviza
familiei Ghica, „Munca neînţrerupţ învinge ţoaţe!”104, pare a nu avea nici o leg ţur cu
aceaŢţ Ţţem cavalereaŢc , din epoca eroic . Prin con inut, ea pare a fi mai curând de
origine burghez şi deci, mulţ mai nou . În realiţaţe, deviza eŢţe de inŢpira ie renaŢcenţiŢţ ,
umaniŢţ . Dicţonul reŢpecţiv eŢţe anţic, fiind preluaţ din Georgicele lui Vergilius105. De altfel,
mulţe din cugeţ rile înŢcriŢe pe pere ii înc perilor caŢţelului Ţunţ exţraŢe din aceŢţ auţor
clasic.
Sţema analizaţ mai ŢuŢ apar ine mezinului familiei, George A. Sturdza (1841-1909),
cţiţorul caŢţelului de la Micl uşeni în forma Ţa acţual . Diplomaţul Ion Ghica, şi-ar fi dorit
de so penţru fiica Ţa cea mai mare, Maria, pe Dimiţrie A. Sţurdza, parţenerul Ţ u poliţic,
înŢ diferen a de vârŢţ ar fi foŢţ mulţ prea mare. AŢţfel Ţ-a ajuns, în 1869, la varianta
c Ţ ţoririi cu fraţele mai mic al aceŢţuia, George A. Sţurdza (Fig. 44).
100 Nu am puţuţ conŢulţa înc arţicolul lui Alberţ Ghica, L’Albanie eţ la QueŢţion d’Orienţ (Ed. Dujarric, Paris,
1908, VI, 293 p. ), unde autorul face descrierea stemei princiare Ghica.
101 Cf. Marcel Sturdza-S uceşţi, op. cit., p. 54, 55.
102 Ibidem, p. 41. Verdele heraldic a dobândit denumirea de sinople dup numele unui porţ la Marea Neagr , în
nordul Anaţoliei. Culoarea a faŢcinaţ în mod deoŢebiţ pe crucia i, impunându-Ţe ca Ţingura nuan de
verde accepţaţ de arţa Heraldic .
103 Cf. Ileana C zan, op. cit., p. 53.
104 Deviza familiei Ghica, deşi aceeaşi, eŢţe formulaţ diferiţ pe diverŢe Ţţema ale lui Ion Ghica: LABOR
IMPROBUS OMNIA VINCIT; IMPROBUS LABOR OMNIA VINCIT; LABOR OMNIA VINCIT IMPROBUS (vezi Radu
Sc. Greceanu, op. cit., p. 258, fig. 5, 6).
105 Maria Dogaru, Devizele în heraldica româneaŢcă, în RA, 1992, nr. 2, p. 211. Auţoarea mai afirm c deviza
eŢţe incluŢ în ex-librisul ce individualiza pe urmaşii lui Ion Ghica, principe de SamoŢ (o reproducere a
acestui ex-libris Ţe p Ţţra la Biblioţeca Academiei Române, Cabineţul de Sţampe, Heraldic , c. IV, 2).
SORIN IFTIMI 95
Fig.44. Stema Sturdza-Ghica, pe pisania

Fig. 43. Stema Ghica din ara RomâneaŢc
palaţului de la Micl uşeni
Chiar şi aşa, mireaŢa era cu 11 ani mai ţân r decâţ Ţo ul ei. Ea s-a n Ţcuţ la
ConŢţanţinopol (1851), dup ce ţaţ l ei fuŢeŢe numiţ guvernaţor la inŢulei SamoŢ. Tân ra
so ie, cu temperament meridional, nu se sim ea prea în largul ei la Micl uşeni, ţânjind dup
vesela reşedin ghiculeaŢc de la Gheorgani (Munţenia). Fermec ţorul caŢţel în l aţ dup
1880, poate reprezenta şi un dar f cuţ de George Sturdza so iei Ţale, o „colivie auriţ ”,
meniţ Ţ -i înŢenineze zilele, o încercare de a riŢipi aţmoŢfera mai Ţobr a vechii cl diri de
aici106.Se pare c Maria Ghica Ţ-a prins în acest joc, ocupându-se cel pu in de decora iunile
interioare. Se şţie c ea era o ţalenţaţ picţori , preocupaţ Ţ reacţualizeze arţa medieval
a miniaturilor. În cartea Floricele răţăciţe, iluŢţraţ de penelul Ţ u, Ţe p Ţţreaz o miniaţur a
proaŢp ţ în l aţului caŢţel de la Micl uşeni107. Decora iunile grafice ale înc perilor, precum
şi viţraliile picţaţe ale fereŢţrelor, poarţ amprenţa Ţa, cel pu in la nivel conceptual. Unele
picturi, precum stemele realizate în acuarele chinezeşţi ce încadreaz piŢania aflaţ în holul
caŢţelului, ar puţea fi zugr viţe chiar de mâna Ţa. Se cunoaşte chiar şi o Ţţem a lui Ion
Ghica, ca deŢpoţ de SamoŢ, lucraţ în acuarel , la 1892, de c ţre fiica Ţa 108. Recent au fost
puse în eviden alţe aŢemenea Ţţeme ale lui Ion Ghica109. Capul de leu v zuţ din fa ,
106 CoŢţin Merişca, op. cit., p. 174.

107 Ibidem, p. 173-178 (vezi BAR, Manuscrise, nr. 2879).
108 Vezi Dan Cernovodeanu, нţiin a оi arţa heraldică în România, p. 365, fig. 6; idem, Evolu ia armeriilor, p. 255;
originalul p Ţţraţ la BAR, Cabineţul de Sţampe, Heraldic , C IV 2, acuarel , 468 x 475 mm). AceaŢţ
Ţţem eŢţe deŢcriŢ aŢţfel de auţorul ciţaţ: „Scuţ Ţferţuiţ de arginţ şi verde, I cu acvila neagr cu aripile
deŢchiŢe, zborul coborâţ, inând în cioc o cruce de aur şi Ţţând pe o ramur verde, paŢ rea heraldic fiind
înŢo iţ în canţoanele din şef, la dexţra de un Ţoare auriu şi la ŢeneŢţra de o lun înţoarŢ , din acelaşi
meţal ( ara RomâneaŢc ); al II-lea, cap de leu, culori naţurale, din fa (una din mobilele principatului
Samos); al III-lea capul de bour din aur, înŢo iţ de o Ţţea din acelaşi meţal, înţre coarne (Moldova); al IV-
lea, jum ţaţea din fa a unui ţaur ieşind, culcaţ şi conţurnaţ, culori naţurale (alţ mobil din Ţţema de
Samos), peste toţ un ecuŢon verde, cu şaŢe perechi de vârfuri de Ţuli e aŢcu iţe, arginţ (Ghica). Scuţul,
ţimbraţ de o boneţ princiar , eŢţe încadraţ, ca Ţupor i, de doi lei afronţa i, Ţţând pe o eşarf cu deviza
LABOR OMNIA VINCIT IMPROBUS” (p. 255) . S-a apreciaţ c stema nu a fost folosita de Ion Ghica, ci este
un proiecţ ţârziu, o crea ie a fiicei Ţale, Maria Sţurdza-Micl uș eni (Radu Sc. Greceanu, op. cit., p. 255,
nota 12).
109Ibidem, p. 251-260.
prezent în decora iunile de pe terasa mare a castelului, sau pe ancadramentele unor

fereŢţre, ar puţea proveni din Ţţema SamoŢului, pe aceaŢţ filier .
Maria Ghica şi-a învinŢ noŢţalgia zilelor lungi de var şi printr-un program de munc
foarte sus inut, ce cuprindea nu mai pu in de 10 ore pe zi. Chiar şi la vârsta de 35 de ani,
acest program con inea mult studiu pentru acumularea de diverse cunoştin e, pentru
perfec ionarea limbilor francez , german şi englez , ore de pian, echiţa ie şi cuŢ ţuri.
Deviza familiei din care provenea, Labor omnia vincit improbus! („Munca Ţţ ruiţoare învinge
ţoaţe”), r m ŢeŢe un adev raţ crez şi un mod de via . George A. Sţurdza şi so ia sa, Maria
Ghica, au avuţ o Ţingur fiic , Ecaţerina (1873-1952), c Ţ ţoriţ cu Şerban Cantacuzino,
fiul liderului conservator Gheorghe Canţacuzino („Nababul”).
Leul cruciat. DeaŢupra inţr rii Ţecundare a caŢţelului înţâlnim o prelucrare mai
liber a Ţţemei Sţurdzeştilor, care contopeşţe ambele elemenţe din zeŢţrea heraldic a
Sturdzeştilor. Astfel, un leu rampant conturnat şi limbat sprijin cu labele Ţuperioare o
cruce ruŢţic , din lemn (crengi), pe care eŢţe încol ciţ un şarpe de culoare închiŢ .
Dedesubt, pe o eşarf ce urmeaz conţurul Ţuperior al uşii, întâlnim deviza: ORDO
ANIMA RERUM (Ordinea este sufletul lucrurilor) (Fig. 45).
Fig. 45. Leul cruciat al familiei Sturdza
Leul conţurnaţ apare, în heraldica ŢţurdzeaŢc , în Ţţemele domniţorului Ioan Sandu

Sţurdza. Deoarece Ţţema familiei domniţoare era amplaŢaţ pe aţunci în prima parţi iune
(fapt neuzual) şi Ţţema de Ţţaţ abia în a doua, a foŢţ apreciaţ ca un geŢţ de „curţoazie
heraldic ” (Dan Cernovodeanu) ca leul Ţ nu fie orienţaţ cu Ţpaţele la Ţţema rii, ci Ţ
„priveaŢc ”, cel pu in c ţre aceaŢţa.
Se cuvine f cuţ analogia cu leul de pe mormânţul lui George A. Sturdza, aflat la
nord de capel . Şi acela ine în labe o cruce pe care este împletit un şarpe. Alc ţuirea
heraldic ar ţaţ aminţeşte foarte mult, cel pu in în plan formal, de stema familiei
N Ţţurel, din ara RomâneaŢc (de la Hereşti), familie din care provenea Elena, doamna
lui Maţei vod BaŢarab. În cazul munţeneŢc înŢ leul loveşte şarpele cu crucea, rela ia de
confrunţare fiind evidenţ . S-a ŢcriŢ c Ţţema a foŢţ înţocmiţ de c rţurarul Udrişte
N Ţţurel, fraţele doamnei.
SORIN IFTIMI 97
Sţema monumenţal a castelului.

Deşi tenta ia oric rui priviţor eŢţe de a începe lecţura Ţţemelor de la Micl uşeni cu
fastuasa construc ie heraldic amplaŢaţ pe fronţonul de deaŢupra inţr rii principale, am
l Ţaţ la final deŢcrierea aceŢţeia, conŢiderând c ea decurge din celelalte şi Ţe încarc ,
Ţimbolic, cu înţreaga poveŢţe parcurŢ pân acum.
În pozi ie cenţral , înţâlnim un Ţcuţ de form Ţpaniol (poţriviţ cu profilul aceŢţui
„hidalgo” care a foŢţ George Sţurdza), ţ iaţ în dou parţi iuni. Cea Ţuperioar eŢţe la
rândul Ţ u deŢpicaţ , penţru a primi Ţţemele Ţţurdzeşti, crucea cu şarpele (pe roşu) şi leul
cu Ţabia ridicaţ (pe azur). Sţema familiei Ghica, cea cu lacrimi de arginţ şi bezan i,
prezinţ acelaşi cusur ca şi în scutul descris anterior: haşurile indic drepţ smal al
câmpului purpura, şi nu verdele „Ţinople”, cum ar fi corecţ (Fig. 46).
Scutul este timbrat de un coif de argint aşezaţ fronţal, având viziera proţejaţ de
re ele de aur, precum şi un medalion din acelaşi metal la gât. El este încoronat cu o
coroan deŢchiŢ , de aur, din care Ţe înal un proeminenţ panaş din trei pene de stru .
Patru lei heraldici (leoparzi liona i?), încadreaz şi sus in Ţcuţul Ţţ pânilor caŢţelului.
Sub picioarele lor Ţe afl obişnuita eşarf pe care Ţe poaţe ciţi deviza familiei: UTROQVE
CLARESCERE PULCHRUM. Leii rampan i de aici preiau simbolul din stema
Sturdzeşţilor, dar valorific , probabil, şi tradi ia ghiculeaŢc . În heraldica familiei Ghica leii
apar frecvent ca sus in ţori ai Ţcuţului heraldic. În Ţţemele mai vechi, leul era înf işat
chiar în Ţcuţ, f când parţe şi din patrimoniul heraldic al familiei Ghica110.
Fig. 46. Sţema monumenţal Sţurdza Ghica
110 Cf. Radu Ciuceanu, Auţocra ie оi na ionaliŢm. DeŢţinul unei dinaŢţii, Bucureşţi, 2001, p. 39 (sigiliul heraldic, din
1642, al marelui vornic Gheorghe Ghica, viitorul domn).
Considera ii finale
Deşi li s-a atribuit mai mult un rol decorativ, care n-ar juŢţifica o analiz Ţpecial a
con inutului, stemele de pe fa adele caŢţelului de la Micl uşeni se dovedesc a fi mai mult
decât atât. Blazoanele din arborele genealogic al Sturdzeşţilor (p Ţţraţ la Arhivele
Na ionale Iaşi), pictate şi auriţe cu m ieŢţrie pe pergamenţ, erau reduŢe la dou ţipuri, care
nu ţranŢmiţeau vreo poveŢţe Ţpecial . Cele de pe fa ada reşedin ei de la Micl uşeni reînvie
înŢ un univerŢ, o epoc . Ele poţ fi „ciţiţe” ca file de iŢţorie a unei familii boiereşti
înŢemnaţe, ca un anŢamblu coerenţ care ne ofer imaginea deŢpre sine a clasei nobiliare
auţohţone, ce aŢpira la un Ţţaţuţ aŢem n ţor celei din veŢţul Europei. Penţru iŢţoria
menţaliţ ilor, eŢţe un izvor iconografic de prim mân . Sţemele de la Micl uşeni ne ofer
un discurs legitimant, prin invocarea originilor şi înrudirilor, dar pot fi privite şi ca un
veritabil „cânţec de leb d ” a unei caţegorii Ţociale ce îşi sim ea sfârşitul istoric aproape.
Prinvoţul Adun rii ad hoc din 1857, rangurile şi titlurile boiereşti au fost desfiin ate
oficial. Boierimea, încheindu-şi rolul politic şi social, ieşea din istorie, autodizolvându-se111.
„Boieria” a perŢiŢţaţ înŢ , mai mulţ ca o Ţţare de Ţpiriţ. Blazoanele deveneau, în aceŢţ
context, doar amintiri de familie, de uz privat. De jure nu mai exiŢţa o claŢ nobiliar ci doar
o claŢ de „proprieţari”. Reforma agrar din 1864 a diminuaţ foarţe mulţ baza economic a
vechi eliţe Ţociale, chiar dac ea înŢ şi consim iŢe la aceaŢţa. Fenomenul poaţe fi urm riţ şi la
Micl uşeni: vornicul Alecu Sturdza moştenise abia a zecea parte din averea ţaţ lui Ţ u, iar
George A. Sţurdza a ţrebuiţ Ţ împarţ aceaŢţ r m şi cu fra ii Ţ i. La 1864, el a cedaţ
Ţ ţenilor de la Micl uşeni 1810 f lci de p mânţ. Declinul maţerial al familiei era vizibil, înŢ
amintirea glorioşilor înaintaşi între inea orgoliul celui care a în l at noul castel, cu sacrificii şi
chelţuieli deoŢebiţe. Ne afl m în fa a unei aţiţudini de frond , de Ţfidare a deŢţinului
implacabil.
Un mod de conservare a vechii elite a fost reprezentat de alian ele matrimoniale
cultivate cu aten ie. AŢţfel, membrii vechilor familii Ţe c Ţ ţoreau înţre ei, pre uind înc
mulţ vreme paţrimoniul Ţimbolic aduŢ de aŢemenea leg ţuri. Din puncţ de vedere formal,
Ţingura analogie ce poaţe fi f cuţ eŢţe aceea înţre Ţţemele micl uşene şi stemele din
arborele genealogic al unei alte mari familii, Balş, întocmit şi pictat la 1813112. În
documenţul invocaţ Ţe oferea câţe o iluŢţrare heraldic perŢonalizaţ penţru fiecare
membru al familiei, cu înrudirile pe care aceŢţa le realizaŢe. Daţoriţ conţexţul iŢţoric
diferit, motiva ia întocmirii şi meŢajul ţranŢmiŢ de cele dou armoriale nu Ţunţ idenţice.
Înc rcaţa decora iune heraldic de la Micl uşeni poaţe fi priviţ aŢţ zi ca oper a unui
perŢonaj excenţric dar nu ap rea la fel în epoca în care a foŢţ comandaţ . S nu uiţ m c
aceasta coincidea cu domnia reginei Elisabeta (Carmen Sylva, ca poeţ ), Ţo ia lui Carol I. Ea
înŢ şi a foŢţ priviţ drepţ o „original ”, prin mediul romanţic şi artificial pe care îl crease în
jurul ei. Multe din ini iativele reginei au fost bine primite de societate, care rezona la
aŢemenea proiecţe. S nu uiţ m c aceaŢţa a reuşiţ Ţ readuc la mare cinŢţe coŢţumul
popular româneŢc, în l ându-l, în anumiţe împrejur ri, drepţ coŢţum de ceremonie la Curţea
regal .
111 Gheorghe Platon, Alexandru-Florin Platon, Boierimea din Moldova în secolul al XIX-lea. Context european,
evolu ie Ţocială оi poliţică (Daţe ŢţaţiŢţice оi obŢerva ii iŢţorice), Ed. Academiei, Bucureşţi, 1995, p. 141.
112 Maria Dogaru, op. cit.
SORIN IFTIMI 99
Fig. 47. Palatul de la Micl uşeni, vedere dinspre nord-est
Am ar ţaţ c decora iunea heraldic a palaţului de la Micl uşeni nu a venit ca un

veşmânţ formal, care Ţ îmbrace o cl dire mai veche, concepuţ în alţ Ţpiriţ, ci a foŢţ
gândiţ împreun cu formele goţice ale caŢţelului de la 1888, fiind legaţ organic de
acestea. Op iunea pentru decorul heraldic apare totuşi Ţurprinz ţoare penţru c nu
cunoaşţem ca George A. Sţurdza Ţ fi avuţ preocup ri legaţe de Ţţudiul blazoanelor. Mai
mulţ, faimoaŢa biblioţec de la Micl uşeni, atâţ de înzeŢţraţ pe diverŢe domenii, având
circa 60 000 de volume, Ţe pare c nu con inea c r i de heraldic . SugeŢţii în aceŢţ ŢenŢ
puţeau Ţ fie f cuţe de v rul Ţ u Alexandru A. C. Sţurdza, viziţaţor frecvenţ al
Micl uşenilor, cel care avea Ţ fac inveŢţiga ii privitoare la vechiul armorial al
Sturdzeşţilor penţru carţea Ţa dedicaţ domniei lui Mihail Sţurdza Ţau de c ţre arhiţec ii
auŢţrieci care au realizaţ cl direa.
ANEXA
Semn de nobilitate
Noi, Mihail Apafi, din mila lui Dumnezeu principe al TranŢilvaniei, domn al păr ilor din regatul
Ungariei, comite al secuilor, prin cuprinsul scrisorii de fa ă dăm оţire făcând cunoŢcuţ ţuţurora la care li Ţe
cuvine, că, deoarece, din voia dumnezeiaŢcă, Ţe cuvine după chipul cum Ţunţ plăŢmui i to i principii, ca
aceоţia Ţă-оi manifeŢţe preaîndurăţor generoziţaţea binevoiţoare fa ă de ceicare, aţunci când nevoia o cere оi
duоmanul amenin ă, luând armele оi ajuţând cu Ţfaţul, deŢcind pe câmpul de lupţă оi оţiu Ţă îndepărţeze
puŢţiirile de ogoare, Ţă înlăţure distrugerile din fa a oraоelor, Ţă abaţă jafurile din fa a meţropolelor, Ţă ină
deparţe prădăciunile de cei avu i, Ţă-i împiedicepe ceţă eni de la exil, Ţă Ţcoaţă funia de după capeţele celor
nevinova i, Ţă opreaŢcă Ţminţiţa ţrufie a duоmanilor, Ţă ină în frâu neruоinarea, Ţă doboare îndrăzneala, Ţă
Ţţingă furia, Ţă nimiceaŢcă cruzimea, оi care nu fug de soare, nici se tem de ger оi nici nu Ţunţ vreodaţă
prinоi de farmecele zefirului, ci pleacă la lupţă, peţrec iarna cu Ţabia neclinţiţă оi rabdă căldura cu casca
încinŢă оi Ţţau de veghe la ţimp de noapţe,Ţţrălucind Ţpre marea podoabă a numelor lor оi dobândind pentru
nepo i faimă оi nume nemuriţor, iar aţunci când ţimpul îngăduie pacea, pacea îndeamnă poporul la liniоte,
liniоtea produce puritatea, puritatea face Ţă Ţe manifeŢţe în elegerea, în elegerea aţrage cinŢţea, cinŢţea leagă
prieţeniile, prieţenia răŢpândeоte credin a în întreaga ară, ei Ţe înveоmânţează cu ţoga оi fac Ţă Ţe ridice ţoţ
felul de lucruri temeinice оi rodnice, vestite оi măre e, pentru unul ca acela, anume preavestitul Ilie Sturza
din Leuоeni, din rândul fruntaоilor Moldovei, de altfel mare vornic al aceleiaоi ări, gloria moоilor оi
Ţţrămoоilor оi părin ilor căruia eŢţe veŢţiţă, în aceaŢţă dublă ocazie, când Ţe aоează Ţoarţa înţreagă a ărilor
оi după ce a foŢţ frânţă reciproc neŢţaţornicia Ţţârniţă, făcând Ţă dăinuiaŢcă Ţpre bună оi mai bună a lor
cârmuire оi sprijinind aceоtia hotarele, s-a obligat cu devotament оi lucrează chiar оi în prezent, împodobit
fiind ca un reazem public fie cu ramura de măŢlin, fie Ţă îndrepţe Ţemnul războiului, Ţub chipul Gorgonei,
inând noi, aоadar, seama de aceste temeiuri, precum оi luând aminţe, de aŢemenea, de rugămin ile anume
ale unor credincioоi domni оi sfetnici ai noоţri, făcuţe în fa a auţoriţă ii noastre princiare, ba chiar inând
seama оi luând aminţe de Ţţrăluciţa credin ă оi de râvna spre credin ă vrednică de laudă a aceluiaоi Ilie
Sţurza, cu care Ţe Ţţrăduieоţe zi de zi Ţă ne fie pe plac în ochii MiloŢţivirii NoaŢţre, încrezăţori, fără
îndoială, că va arăţa оi va aduce chiar оi în viitor pilde la fel de bune sau chiar mai bune de credin ă cu
aceeaоi sârguin ă a cinŢţei, aоadar, pe acelaоi Ilie Sturza оi prin el pe aleaŢa doamnă Safţa Peţriceicu, Ţo ia
Ţa, pe Maria, fiica lor adopţivă, precum оi pe Chiriac оi Toader Sturza, cel dintâi paharnicul voievodului,
celălalţ înŢă mare vornic, fra i după mamă, pe ţo i moоtenitorii оi urmaоii lor de ambele sexe, din deosebita
milostenie оi deplinăţaţea puţerii noaŢţre princiare am hoţărâţ Ţă îi Ţocoţim, aŢociem, coopţăm în ţagma оi
rândul adevăra ilor, năŢcu ilor, recunoscu ilor оi neîndoielnicilor nobili ai ării noaŢţre a TranŢilvaniei оi
păr ilor din Ungaria ce-i Ţunţ alăţuraţe, adăugând pe seama lor оi nobilitatea Sci iei Albe оi dăruindu-le
diplomă de blazon prin puţerea ŢcriŢorii noaŢţre de fa ă, aоa după cum îi Ţocoţim, aŢociem, coopţăm оi
ţrecem prin ţăria aceŢţei ŢcriŢori, hoţărând în chip lămuriţ ca de acum înainţe оi pentru totdeauna acelaоi Ilie
Sturza оi prin el Safta, so ia sa, оi Maria, fiica lor adopţivă, precum оi Chiriac оi Toader Sturza, fra i
după mamă, оi to i moоtenitorii оi urmaоii lor de ambele Ţexe, Ţă fie Ţocoţi i оi cunoscu i drept nobili
adevăra i, năŢcu i оi neîndoielnici оi cuprinоi în ara noaŢţră.
Iar ca Ţemn al aceŢţei adevăraţe оi deŢăvârоiţe noţabiliţă i a lor le-am dat, le-am dăruiţ оi le-am hărăziţ cu
miloŢţivire, cu inimă cumpăniţă оi poţriviţ cu o anumiţă bună оtiin ă оi părinţeaŢcă a noaŢţră dărnicie
princiară, Ilie Sţurza оi prin el Safta, so ia sa, оi Maria, fiicei lor adoptive, precum оi Chiriac оi Toader
Sturza, fra i după mamă, оi to i moоtenitorii оi urmaоii lor de ambele sexe, acest blazon sau însemn de
noble e, anume: un Ţcuţ miliţar de culoare albaŢţră, în a cărui câmp Ţau Ţuprafa ă Ţe înfă iоează un leu
întreg, cu picioarele din fa ă ridicaţe în ŢuŢ; pe capul lui Ţe zăreоţe o coroană de aur, iar apoi Ţe vede cum
ine cu piciorul drept, în partea din fa ă, o Ţabie ŢcoaŢă din ţeacă, care eŢţe înconjuraţă în parţea de ŢuŢ Ţe
rămurele înclinaţe, fiind împodobiţă cu legenda: Vrednic Ţă ŢţrăluceaŢcă de ambele păr i (Utroqve
clareŢcerepulchrum!). Iar aceaŢţă podoabă Ţe înfă iоează nu numai prin prezenţarea convingăţoare a ţăriei,
virtu ii оi pomenitei iscusin e a aceluiaоi Ilie Sturdza оi a aminţiţei familii, ba eŢţe exprimaţă chiar оi prin
desenul de pe pergament. Deasupra scutului este aоezaţ un coif miliţar, care eŢţe acoperiţ cu o coroană regală
(!!!) frumos împodobiţă cu pieţre pre ioase оi perle, iar din vârful coifului cad de ambele laturi sau margini
ale scutului fâоii Ţau panglici de diferiţe culori (!!), care îl înconjoară оi împodobeŢc foarţe frumoŢ, după cum
Ţe obŢervă că ţoaţe aceŢţea au foŢţ reproduŢe оi picţaţe mai lămuriţ în frunţea Ţau la începuţul aceŢţei ŢcriŢori
SORIN IFTIMI 101
a noaŢţre de o mână iŢcuŢiţă оi prin măieŢţria picţorului. De aŢemenea, încuviin ăm оi îngăduim ca aceоtia
Ţă poarţe оi Ţă ducă pomeniţul blazon Ţau înŢemn de noble e – după obiceiul celorlal i adevăra i, năŢcu i оi
recunoscu i nobili care se folosesc de blazon – pretutindeni: în lupte, în jocuri cu lancea, în turnire, în
dueluri, în lupte individuale оi la orice alţe îndeleţniciri oŢţăоeоti оi nobiliare, precum оi sigilii, steaguri,
covoare, draperii, vase, inele, scuturi, corturi, case оi morminte оi îndeobоte pe orice fel de lucruri оi bunuri,
Ţub chipul adevăraţei оi deŢăvârоiţei nobiliţă i prin care voim Ţă-i declarăm, Ţă-i inem оi Ţă-i numim
deosebi i de to i oamenii оi de fiecare în parţe, de orice Ţţare, rang, onoruri, rânduială, demniţaţe a
dregăţoriei оi înaintemergere ar fi, оi Ţă fie câţ mai grabnic în Ţţare оi Ţă Ţe poaţă foloŢi, împărţăоi оi bucura
pe veci de toate оi de fiecare dintre aceste onoruri, miloŢţiviri, privilegii, îngăduin e, liberţă i, scutiri оi
înleŢniri de care Ţe foloŢeŢc, Ţe împărţăоesc оi Ţe bucură în orice chip, de drepţ оi potrivit cu vechiul obicei,
ceilal i adevăra i, năŢcu i оi neîndoielnici оi recunoscu i nobili оi oameni de arme ai ării noaŢţre a
Transilvaniei оi a păr ilor de Ungaria.
Spre amintirea оi ţăria veоnică a aceŢţui lucru am hoţărâţ cu miloŢţivire Ţă dămоi Ţă fie hărăziţă
amintitului Ilie Sturza оi prin el Safta, so ia sa, оi Maria, fiicei lor adoptive, precum оi Chiriac оi Toader
Sturza, fra i după mamă, оi to i moоtenitorilor оi urmaоilor lor de ambele Ţexe,ŢcriŢoarea noaŢţră de fa ă,
căreia i-am înţăriţ puţerea prin aţârnarea Ţigiliului noŢţru auţenţic.
Daţă în ceţaţea noaŢţră Făgăraо, în a douăzeci оi patra zi a lunii februarie, în anul Domnului o mie оase
sute оapte zeci оi nouă113.
Mihail Apafi m.p.
Wolfgang Bethlen m.p.
Cancelar
Prin cele de fa ă Ţe cerţifică fapţul că prezenţa copie eŢţe idenţică, din cuvânţ în cuvânţ, cu originalul.
La Cernău i, în a patra zi (...) 1795 (...) scriojurat.
113 Textul diplomei a fost publicat de Marcel Sturdza-S uceşţi şi Şţefan Hurmuzachi, Ţub anul greşiţ, 1689, în
RA, 1972, nr. 4, p. 619-690.

Heraldica Palatului Sturdza de La Miclau

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Heraldica Palatului Sturdza de La Miclau

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

COMPLEXUL MUZEAL NA IONAL „MOLDOVA” IAŞI

Adresa redac iei

Complexul Muzeal Na ional „Moldova” Iaşi

COMPLEXUL MUZEAL NA IONAL „MOLDOVA” IAŞI

Varvara M. Măneanu, Chirilă EneŢcu

Căţălin Pungă, Zamfira Pungă

Vechea moşie a Micl uşenilor, aflaţ pe valea Siretului, la 20 km nord de Roman1, a

нcheianu, Bucureşţi, 1907, 20 p. (cu porţreţele marilor logofe i D. I. Sţurdza şi C. D. Sţurdza).

Fig. 1. CaŢţelul de la Micl uşeni, fa ada de sud

Ctitorul castelului: George A. Sturdza.

I. Originile legendare şi istorice ale stemelor familiei Sturdza

Fig. 5. Sţr moşul Sturdzeştilor, pe mormântul lui George Sturdza

Fig. 6. Deviza „SurŢum corda” de pe fa ada de sud

Radu RoŢeţţi ar ţa cum ComiŢia, în lipŢa unor neceŢare inŢţrumenţe de conţrol a

22 CriŢţian Popişţeanu, Dorin Maţei, op. cit., p. 134.

24 În „Adev rul liţerar şi arţiŢţic”, 479, din 9 februarie 1930, p. 4.

Fig. 9. Sţema imaginar a contelui Sturdza, care ar fi participat la

25 CoŢţin Merişca, op. cit., p. 37-38.

Dac parcurgem iconografia Ţţucaţurilor exţerioare ale caŢţelului, Ţpre dreapţa, în

b. Vechea Ţţemă a Sţurzeоtilor: crucea cu оarpele (1615)

32 Octav George Lecca, op. cit., p. 550.

O coinciden a iŢţoriei îi aduce pe aceşti cavaleri catolici pe teritoriul rii

Fig. 15. Vechea stema Sturdza

36 ANI, Documente, P. 340/43, 44.

Fig. 18. Pestthaler Boemia 1528

Despre originea asocierii crucii cu şarpele a scris cândva Nicolae Vatamanu, în

c. Blazonul conferiţ de Mihail Apaffy: leul cu Ţpadă (1679)

Bucureşţi, 2004, p. 54 (vezi şi capiţolul Consacrarea leului, p. 51-69).

Fig. 20. „Sţema” familiei Sţurdza de pe copia

Am ar ţaţ deja c în Arhivele ieşene Ţe g Ţeşţe un Ţul de pergamenţ ce reprezinţ o

52 ANI, Documente, P. 340/43.

61 Victor baron de Coroianu, op. cit., p. 121, 130.

62 Traian Larionescu, op. cit., nr. 1115 (Farcaş);

d. Blazonul combinaţ: reunirea celor două ţradi ii

Fig. 26. Stema de pe monumentul funerar al lui Alexandru Sturdza (1848):

O alţ ŢugeŢţie priviţoare la Ţţemele Sţurdzeşţilor, care meriţ a fi conŢemnaţ , eŢţe

II. Steme privitoare la înrudirile familiei Sturdza

Fig. 27. Sţr moşul mitic al familiei Sturdza

a. Moоţenirea Heraldică Sţurdza-Balо-Cantacuzino

Fig. 28. Stema Sturdza-Balş-Cantacuzino

Fig. 30. Stema Balş

73 Marcel Sturdza-S uceşţi, op. cit., p. 71.

exiŢţ o reprezenţare recunoŢcuţ penţru comeţ : „o Ţţea cu coad ”. AceaŢţa Ţe reprezinţ

75 Marcel Sturdza-S uceşţi, op. cit., p. 72.

78 Maria Dogaru, op. cit., p. 19-21.

79 Ibidem, p. 36-27, nota 33.

80 Cf. Mihail Dim. Sturdza, op. cit., p. 261.

Fig. 31. Stema familiei Cantacuzino

b. Alian e matrimoniale prin fiicele lui Alecu Sturdza

Fig. 32. Stema Su u-Balş-Balş (c Ţ ţoriile feţelor)

Sturdza-Su u. Pozi ia Ţuperioar eŢţe ocupaţ de Ţţema familiei princiare Su u, fiind

85 CoŢţin Merişca, op. cit., p. 31-38.

reŢpecţiv capul de bour al Moldovei, în Ţemn c Su eştii au domnit în ambele ri române

Fig. 34. Stema de pe mormântul lui Iorgu

venerabil a fost. El era proprietarul cunoscutului palat neoclasic de la Manta Roşie, de pe

Fig. 35. Mutzi Balş cu so ia Fig. 36. Alexandru Al. Balş cu so ia

c. Alian ele matrimoniale ale fiilor lui Alecu Sturdza

Fig. 39. Stema Sturdza-Cantacuzino

Sturdza-Cantacuzino. Blazonul ce iluŢţreaz aceaŢţ c Ţ ţorie eŢţe redaţ prinţr-un

Fig. 40. D. A. Sturdza Fig. 41. Sigiliul heraldic al lui D. A. Sturdza

azi, în MI, 1994, nr. 5, p. 41.

Fig. 42. Stema Sturdza-Ghica

Fig.44. Stema Sturdza-Ghica, pe pisania