 Nicolae Milescu Spătaru a devenit un nume de rezonanță universală încă în timpul vieții.

Ia
cunoștință de activitatea cărturarului și fixează momente ce ar ilustra acestă afirmație.

Această afirmație este ilustrată de următoare momente ale activității sale:

1. Nicolae Milescu Spătarul tratează în operele sale subiecte de larg interes pentru istoria
culturală a întregii Europe răsăritene, fiind un reprezentant de frunte al umanismului
românesc.
2. A fost primul traducător al unui text filosofic publicat în limba română și cel dintâi orientalist
român.
3. Milescu s-a bucurat de mare faimă și prețuire în cercurile intelectuale europene din timpul
său.
4. Scrie celebrul ”Jurnal de călătorii în China” unde se remarcă ca diplomat și om politic, autor
de scrieri istorice, înalt funcționar în serviciul țarilor Rusiei și ambasadorul lor în China.
5. Lasă patrimoniului ştiinţific universal două lucrări fundamentale prilejuite de misiunea
diplomatică în China.
6. Scrie lucrări istorice și teologice în grecește, latinește și românește, îmbinând cultura
bizantină cu cea occidentală.

 Schiță de portret în baza legendei lui Ion Neculce:

Ion Neculce relatează o legendă despre Milescu Spătaru, unde îi schițează următorul portret:

1. O personalitate învățată, care cunoaște multe limbi, cărturar, „mândru și bogat”, prețuit de
domnitorul Ștefăniță-Vodă-toate acestea conturând imaginea omului de Renaștere.
2. Faptele Spătarului sunt puse sub semnul spectaculosul și aventurii, oferindui acestuia
admirația cititorului.
3. Neculce îl înfățișează pe Milescu ca personaj de roman și doar apoi ca personalitate istorică,
relatând activitatea sa politico-socială din Rusia, Țara Românească și China.

 Numele lui Milescu a ajuns până la mare folosof și savant al timpului, Leibniz.

În cadrul lucrărilor sale, Milescu Spătarul își exprimă părerile despre sistemul filosofic și religios chinez în
legătură cu cultura. Acest lucru îl atrage pe Leibniz, filosof și întemeietorul al iluminismului german.

 ”Jurnal de călătorie în China”

Spirit curios și precis, călătorul nostru înseamnă toate apele, toate accidentele de teren și cele mai
mici sătulețe, cu distanțele în ore. Cititorul găsește descrierea aventurilor călătoriei, a locuitorilor, a
ruinelor și a vechilor idoli chinezi. Capitole speciale sunt destinate marilor fluvii și lacuri, precum și
obiceiurilor populațiilor, marelui zid chinezesc etc.

Nimic nu scapă acestui obervator metodic: riturile religioase ale diferitor triburi, aspectul lor fizic,
locuințele, vechile monumente, templele și palatele. Urmează apoi considerații istorice și politice,
dări de seamă asupra conversațiilor autorului cu chinezii și iezuiții din Pekin, audiențele sale la
împăratul Chinei și chiar prețioase considerații psihologice asupra poporului chinez. Este deci o
descriere de călătorie completă și științifică; nimic nu lipsește: geografie fizică, etnografie, istorie,
descrieri de monumente, istoria anecdotică a călătoriei.

 Homo universalis; argumentare:

Nicolae Milescu Spătaru este, cu siguranță, un concludent model de homo universalis.

În primul rând, după cum și definim conceptul de homo universalis, sau ”om universal”, spătarul
Nicolae Milescu , boier român din secolul al XVII-lea, este o personalitate multilateral dezvoltată și
 erudită. Acest lucru este confirmat de capacitățile sale intelectuale pe care le utilizează pentru a
activa în domenii vaste precum traducător, om politic etc.

Este considerat un om universal deoarece este o personalitate multilateral dezvoltată: a studiat

istorie, teologie, filosofie și a avut un rol important în evoluarea modul de a gândi asupra aspectelor
socio-politice, geografice, filosofice, etc.

Cunoaște nenumăreate limbi: slavona, greaca, germana, turca, franceza; ceea ce ia permis să fie un
excelent diplomat.

Susține și promovează umanismul în plan cultural, și duce o activitate social-politică de succes în

calitate de Spătar.

 Mediul din care provine: rolul aestuia în formare sa artistică

Neagoe Basarab a fost crescut în mijlocul vestitei familii a Craioveștilor, ctitorii mănăstirii Bistrița, care a
fost un mare focar de cultură care devine mai apoi școală duhovnicească pentru Neagoe. A primit, după
moda de atunci, o educație temeinică. Cunoștea greaca și slavona. A călătorit prin câteva țări din Europa
occidentală și Imperiul Otoman. Rolul mediului din care provine era de a-I descoperi potențialul
intelectual și de al valorifica la maxim.

 Studii, formare

A ajuns la ranguri înalte în structurile statale ale Țării Românești. Astfel, este numit succesiv în funcțiile
de postelnic la 28 ianuarie 1501, mare postelnic (decembrie 1501 - 19 iunie 1509) și mare comis (24
aprilie 1510 - 28 noiembrie 1511).

După ce a ajuns pe tronul Țării Românești (23 ianuarie 1512), Neagoe Basarab a încurajat dezvoltarea
comerțului și a meșteșugurilor, iar pe plan diplomatic a încercat să mențină relații de prietenie cu
Ungaria. A încercat să stabilească relații diplomatice cu Veneția și Roma și chiar să medieze conflictul
dintre creștinii ortodocși și catolici. Continuând viziunea și obiectivele politice inițiate de  Ștefan cel
Mare, a încercat să realizeze o coaliție a statelor răsăritene împotriva expansiunii turcești. 

 Cercul de prieteni

Mitropolitul Nifon, al cărui fiu sufletesc era considerat.

Mitropolitul Maxim; Învățatul Macarie, tipograful primelor cărți românești.

Maxim Brancovici

 Debut și afirmare + activitatea ulterioară

El și-a lăsat amprenta asupra culturii noastre prin opera ”Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său
Theodosie”-veritabil tratat de diplomație. Monumentala lucrare conține principii de guvernare politică a
statului, principii morale de educare a tineretului și principii de îmbunătățire spirituală, care oferă celor
ce le vor urma moștenirea adevăratelor valori, cele duhovnicești. 

 Recunoașterea de către contemporani

Mitropolitul Nifon îl considera fiul său sufletesc;

Contemporan cu Nicolo Machiaveli, Nicolaus Olahus.

Ion Sandu: ” „Neagoe Basarab a fost un artist dublat de un filosof, filosof creştin în adevăratul înţeles
al cuvântului.”
 Hasdeu:” Marc Aureliu al Ţării Româneşti”

 Viziuni/idei promovate

Neagoe Basarab promovează în opera sa idea că scopul politicii și diplomației este păstrarea liniștii și
păcii, evitarea aventurilor, deciziilor nechibzuite.

Voievodul recomandă prin prisma textului epuizarea tuturor resurselor pașnice și tratativelor înainte de
a implica forța armatei.

Încă o idée este diferențierea războiului de apărare și cel de agresiune, în cadrul căreia îți demonstrează
gândirea militară genială.

 Maniera de a crea, specificul operei

Maniera de a crea a lui Neagoe Basarab se poate examina din prisma operei sale fundamentale. Opera
sa conține o bogăţia de idei, de cugetări, de parabole. Este un fel de enciclopedie moral-
religioasă şi filosofică a trecutului, în care se concentrează toată înţelepciunea bătrânească, toată
erudiţia religioasă şi politică a vremurilor vechi. De aici deducem că Sfântul Neagoe Vodă Basarab, făcea
legătură duhovnicească și politicească, folosindu-și experiența în aceste aspect pentru a le reda în text.

Neagoe Basarab se inspiră doar din realitatea epocii, din experiența sa ca domnitor și din experiența
predecesorilor săi.

 Artistul în viziunea posterității

Critica literară asupra operei lui Neagoe Basarab impune o presupunere că ”Învățăturile” au fost plagiate
pentru Ivan cel Groaznic iar acest lucru a fost o descoperire de valoare.

Este privit ca un voievod și o personalitate cultă de valoare, deoarece Neagoe Basarab a fost și un mare
ctitor. El a contribuit la reconstruirea bisericii vechii mitropolii din Târgovişte, capitala de atunci a ţării, la
reconstruirea mănăstirilor Tismana, Cozia şi Snagov, la rezidirea şcolii din Scheii Braşovului și a reparat şi
înzestrat cu daruri multe mănăstiri şi biserici.

Este apreciat pentru hotărârea zidirii Mănăstirii Argeșului și ctitorirea ei.

 Mediul din care provine: rolul aestuia în formare sa artistică.

Dimitrie Barilă este originar de prin părţile Sucevei, dintr-o familie de negustori macedonieni, din neam
de mazili. A fost dăruit de Dumnezeu cu o inteligență deosebită și a agonisit încă din anii copilăriei și ai
tinereții multă știință de carte. Născut într-o familie cu un statut social mijlociu, tânărul Dimitrie
manifestă o excepțională inclinație către limbile străine. Drept urmare a acesteia și a studiilor ulterioare,
Dosoftei e pregătit înalt de cărturar ,are performate întelectuale și scriitorești.

 Studii, formare.

A studiat la Colegiul de la Mănăstirea „Sfinții Trei Ierarhi” din Iaşi, apoi a învăţat la Școala Frăției
ortodoxe „Adormirea Maicii Domnului” din Lvov, Ucraina, unde a învăţat şi limbile greacă, latină,
slavona bisericească, polona, a studiat Sfânta Scriptură și învățăturile Părinților Bisericii, dar a
aprofundat şi retorica și poezia.

 Cercul de prieteni

Nicolae Milescu; Miron Costin(în epoca pastoriei la Roman) și Dositei Notara-viitor patriarch al
Ierusalimului (la curtea din Iasi)

Patriarhul Ioachim; Ieromonahul Iona și chelarul Andrei.

 Debut și afirmare + activitatea ulterioară

În 1650, traduce pentru prima oară în românește „Istoriile lui Herodot”, alte lucrări traduse pentru
prima dată în română, în manuscris, fiind „Cronograful lui Matei Cigalas”, un Pateric grecesc, cartea
„Mântuirea păcătoșilor” a lui Agapie Landos și fragmente din „Viața și minunile Sf. Vasile cel Nou”.

„Viața și petrecerea sfinților” (tradusă timp de 25 ani) îl consacră pe mitropolitul Dosoftei drept biograf
al sfinților, în lucrare fiind amintiţi, pe lângă sfinții cunoscuți ai întregii Ortodoxii, pe sfinții din Moldova.

În 1673, unele din primele cărți care au văzut lumina tiparului, în limba română, au fost „Psaltirea în
versuri” – o operă poetică de dimensiuni considerabile.

În anul 1679, Dosftei tipăreşte „Dumnezăiasca Liturghie” – prima traducere care cuprinde toate cele trei
liturghii și prima tradusă de un ierarh

În anul 1680, Dosoftei tipărește  „Psaltirea de-nțăles”, cuprinzând un text bilingv în slavonă şi română.

În 1681, tipăreşte „Molitvălnic de-nțăles”, iar în 1683 apare lucrarea „Parimiile de preste an”.

 Recunoașterea de către contemporani

În perioada în care era antrenat în evenimentele legate cu războiul turco-polon și în cadrul luptei
antiotomane el leagă o strânsă prietenie cu celebrul cronicar Miron Costin, dar şi cu grecul Dositei
Notara, viitor patriarh al Ierulalimului, care îl admiră și îl cinstesc.

 Viziuni/idei promovate

De la mitropolitul Varlaam a desprins, felul modern de atunci de a cugeta asupra destinului românilor în
istorie și de a lucra pentru împlinirea lui.

Legea strămoșească, credința ortodoxă, trebuie protejată de atacurile puse la cale de către alte
confesiuni.

 Maniera de a crea, specificul operei

Dosoftei avea o pregătire aproape completă de istoric, amestecul dintre știrea veritabilă și fantezie,
adevăr și fabulație. Trecutul Moldovei îl străbătuse științific, mergând adesea la sursele prime, hrisoave
și cronici.

Numeroasele sale lucrări ni-l arată pe Dosoftei a fi profund atașat de starea de sensibilitate a timpului
său.

El se ”amestecă” frecvent în textile pe care le traduce, furnizează lămuri cu privire la faptele petrecute în
Moldova. Aceste intervenții sunt necesare, Dosoftei operează cu ele pentru a ușura înțelegerea
textelpor, pentru a le adapta. Mitropolitul adaugă explicații, comentarii, detalii, trimiteri, ”aducere la
azi”.

În majoritatea lucrarilor traduse încearcă să se instaleze în ipostaza de ”Coautor”.

 În viziunea posterității.

Eminescu observă o particularitate important a textelor traduse de către Dosoftei, și anume faptul că el
rămâne ”el” însuși. Dosoftei construia în unele rânduri versiuni aproape personale. Eminescu califică
lucrarea ”Petrecerea sfinților” drept ”compunere” și ”compilație”, dând mitropolitului ceia ce era a lui. Îi
așează munca mai presus decât cea a unui simplu tălmăcitor.
Este admirat pentru faptul că datorită relațiilor sale cu patriarhul Moscovei și cu Nicolae Milescu, aflat
acolo, a adus din Rusia un teasc de tipografie cu litere, cu care a tipărit la Mitropolia din Iași, în
românește, principalele cărți liturgice, unele traduse de el însuși.

Este apreciat pentru că a fost unul dintre ierarhii care au promovat introducerea limbii române în
biserică.