Realizările lui Dimitrie Cantemir

1. Filozofie
 A fost cel mai mare gânditor umanist român şi totodată autor al primelor scrieri filosofice
originale româneşti și creator al terminologiei filosofice din spațiul românesc .
 Concepţia despre lume a lui D. Cantemir a evoluat spre tendinţele laice şi raţionaliste,
inspirându-se din ştiinţa şi filosofia Renaşterii şi raţionalismul aristotelic.
 Prima sa operă “Divanul sau gâlceava înţeleptului  cu lumea” (1689) evidențiază o
concepţie optimistă despre om în limitele moralei creştine.
 În scrierea “Imaginea de nedescris a ştiinţei sacre” (1700) autorul face o încercare de a
integra fizica, întemeiată pe recunoaşterea determinismului natural, într-un  sistem teist.
Pe lângă acesteă scriere demonstrează interesul cărturarului pentru astrologie, pentru
ştiinţele oculte, “sacre”, interes specific multor reprezentanţi ai Renaşterii europene.
 “Micul compendiu de logică” (1700) este o glorificare a raţiunii. Logica omenească
ajunge să fie o “comoară a disciplinelor minţii”, “cheia porţilor celor mai bine ferecate
ale filozofiei”, “lumina naturală”, prin care  omul ajunge la adevărata înţelepciune.
 În lucrările sale mai mature precum “Istoria ieroglifică” (1705), “Interpretarea naturală a
monarhiilor” (1714), “Descrierea Moldovei” (1715), “Creştea şi descreştea Porţii
Otomane” (1714-1716), “Hronicul vechimii româno-moldo-vlahilor” (1717-1723),
“Sistema religiei mahomedane” (1722) ș.a. Dimitrie Cantemir separă în spirit raţionalist,
cunoştinţele dobândite pe calea cercetării faptelor de convingerile izvorâte din credinţă,
delimitează planul teologic de cel  filosofic.
 Pune accent pe importanţa simţurilor şi a experienţei în cunoaştere: “Toată ştiinţa în
povaţă simţurilor să află”, “toată cunoştinţa şi toată ştiinţa din înainte mergătoarea simţire
purcede”. 
 Ca umanist, Cantemir a evidențiat demnitatea omului, îndepărtându-se de
doctrina bisericească despre coruperea naturii umane. Binele public, interesele obşteşti,
apărarea moşiei sînt norme supreme ale conduitei sociale preconizate de cărturar şi puse
în aplicație în primul  rând de el însuşi, prin opera şi activitatea sa.  
 Cantemir cere ca omul să fie apreciat după învăţătura şi faptele sale şi nu după origine.
După Cantemir, omul este cea mai nobilă dintre toate făpturile. Nobleţea omului rezidă în
raţiune, care îi conferă titlul de fiinţă conştientă de libertatea sa şi de participarea prin
aceasta la moralitate.  În vreme ce toate creaturile naturii urmează inconştiente ordinea
naturii aşa cum a fost creată iniţial de divinitate, omul are de la început “socoteala
sfârşitului” (conştiinţa scopului).
“Imaginea de nedescris "Divanul", Iaşi, “Micul compendiu de
a ştiinţei sacre” (1700) 1698. logică” (1700)
foaie de manuscris "Herbul ţării" (foaia foaie de titlu, manuscris
de titlu, verso)
2. Literatura
 Operele lui Dimitrie Cantemir reprezintă un moment de cotitură prin care se schimbă
modelul narativ nonfictiv al cronicarilor cu proza artistică, act de percepţie a lumii prin
intermediul plăsmuirii, creaţiei.
 În opera „Divanul sau Gâlceava Înţeleptului cu Lumea sau Giudeţul Sufletului cu
Trupul”  (1698, Iaşi; în limba română şi greacă) acesta încearcă să rezolve eterna dispută
dintre trup şi suflet, patimă şi raţiune, sfânt şi profan.
 Lucrarea se prezintă ca ca un amplu dialog-dispută a două personaje alegorice: Înţeleptul
şi Lumea. Deşi inegală ca valoare, scrierea nu este lipsită de pitorescul cuvântului şi
străluciri stilistice: „Vădz  frumséţele şi podoaba ta /lume/, ca iarba şi ca floarea ierbii;
bunurile tale în mânule tălharilor şi îş dintele moliilor; desfătările tale: pulbere şi fum,
carele cu mare grosime în aer să înalţă şi, îndată răşchirându-să, ca cănd n-ar hi fost să
fac”.
 Însă cea mai importantă operă a lui Dimitrie Cantemir este  „ Istoria ieroglifică”
(terminată în 1705), numită de G. Călinescu „adevărat Roman de Renard” românesc.
 În lucrare se găsește alegoria dintre Binele şi Răul, Virtutea şi Viciul, prin intermediul
căreia se edifică extravagante caractere caleidoscopice, iar simbolurile, tipajele
tradiţionale primesc o esenţă nouă.

"Divanul", ediţia "Istoria ieroglifică",

priceps, Iaşi, 1698, manuscrisul original,
foaia de titlu foaia de titlu
3. Filologie
 Dimitrie Cantemir a depus eforturi semnificative de îmbogăţire a lexicului şi de
perfecţionare a mijloacelor expressive a limbii române, desemnând-o drept „brudie”
(adică „tânără”, „necoaptă”).
 A format o terminologie ştiinţifică românească, întrucât la acel moment nu existau
nici în limba poporului, nici în cea a scrierilor bisericeşti cuvinte apte să redea pe
deplin un conţinut filosofic, literar sau politice.
 Făcând apel la limba latină, greacă sau latino-romanică, el introduce 260 de lexeme
noi şi explicaţia acestora precum argument, avocat, experienţie, lavirint, sferă,
axiomă, materie, austru, sistimă, orizon.
 Din dorinţa de a da noi forme limbii române, el încearcă să creeze o variantă literară
care s-ar opune prin structurile sale sintactice construcţiilor caracteristice limbii
populare. Dintre fenomene gramaticale specifice stilului cantemirean se numără:
Postpunerea verbului-predicat, variate tipuri de dislocări sintactice şi morfosintactice
și inversiuni.
 Intenția artistică a lui Dimitrie Cantemir îl determină să introducă comparaţia retorică,
proza rimată şi ritmată, limbajul figurativ, perioadele care conferă textului un
echilibru intern.
 De asemenea el pledează pentru puritatea latină a limbii noastre în opera .

"Cercetarea fizică a monarhiilor",

foaie de titlu a paginii de manuscris
4. Politica
 Anii de domnie a lui Dimitrie Cantemir (1710-1711) se disting cu precădere în istoria
statului Moldova prin tentativa susţinută de abandonare a statutului de suzeranitate şi
dobândirea calităţii de actor suveran şi independent, în sensul că suveranitatea
aparţine monarhului.
 Cu toate că încercările lui au eșuat, acesta a introdus teoria ciclurilor, subliniind că
societatea cunoaşte un proces intern de creştere şi descreştere, iar oamenii nu pot
stopa decăderea, acest fenomen fiind o axiomă infailibilă, dar sunt în măsură să-l
cunoască şi să-l înţeleagă.

Portretul unui nobil european

din Constantinopol de la
sfîrşitul secolului al XVII-lea,
5. Etnografia
 Dimitrie Cantemir a fost preocupat pentru condiţiile de viaţă ale maselor populare şi
cultura lor.
 Opera în care acesta abordează aspectul etnic este „Descrierea Moldovei”
 Tinzând spre o descriere mai amplă a culturii tradiţionale moldoveneşti, el s-a oprit
asupra caracterizării obiceiurilor nunţii şi înmormântării, a etichetei, în acelaşi rând şi
a petrecerilor, a jocurilor tradiţionale, a mitologiei.
 Poziția femeii şi tradiţiile din societate privitor la normele ei de conduit sunt cercetate
de Dimitrie Cantemir în amănunțit.
 De menționat sunt preocupările cărturarului cu problema care a suscitat şi interesul
cercetătorilor contemporani – “străin printre ai săi”- locul cărturarului în societatea
tradiţională.
 E necesar de menţionat, că în lucrările predecesorilor lui Dimitrie Cantemir nu se
conţin un număr atât de impunător de materiale etnografice, ceea ce ne permite de a-l
numi, pe bună dreptate, primul etnograf moldovean. Erudiţia lui Dimitrie Cantemir,
dragostea sa pentru patrie şi poporul său i-au permis să fie, prin lucrărilor sale, în
vizorul cercetătorilor şi politicienilor pe parcursul a câtorva secole.

Ediţia germană a Ediţia în limba rusă a

"Descrierii "Descrierii Moldovei",
Moldovei", Frankfurt Moscova, 1789
şi Leipzig, 1771