GINKGO

BILOBA
Încadrarea sistematică
• Regnul: Plantae
• Încrengătura: Pinophyta (Gymnospermatophyta)
• Clasa:  Ginkgoatae
• Ordinul: Ginkgoales
• Familia: Gingkoaceae
• Genul: Ginkgo
• Specia: Ginkgo biloba
 Generalități
• Se mai numește „Arborele pagodelor”.
• Este denumită popular „patru-bani”, „arborele templier japonez”,
„caisa argintie”.
• Face parte din familia „Ginkgoaceae” și este singurul reprezentant
existent, fiind considerată o fosilă vie. 
• Este înrudită cu bradul, pinul și molidul, deși aspectul general este mai
degrabă unul de arbore foios specific angiospermelor.
• Preferă zonele însorite, călduroase și solurile cu umiditate normală,
fiind o specie din zonele temperate și subtropicale.
• Este rezistentă la secetă, ierni aspre și mai ales la poluare.
• Starea de conservare: risc foarte mare de dispariție în sălbăticie.
• Este cultivată pentru aspectul său ornamental, cât și în scop terapeutic.
• Este introdusă în culturi existente pentru a-i fi recoltate frunzele în
scop medicinal.
• A devenit în ultimii ani una din cele mai importante plante medicinale.
 Istoria speciei
• Este vorba de unul din cei mai vechi arbori de pe Pământ, o specie
relictă, cu o vechime de aproximativ 200 de milioane de ani, ce a
rămas aproape neschimbată pînă astăzi.
• Este o specie de copac originar din China.
• Răspândită în trecut în întreaga emisferă nordică, astăzi specia este
prezentă spontan doar în  sud-estul Chinei.
• Este înrudită cu ferigile arborescente și cicadele.
• A fost introdusă în Europa în 1730 în Olanda.
• În prezent se găsește în parcuri,  grădini botanice sau este cultivată,
mai ales în China și Japonia.
Fosila unei frunze de Ginkgo din
Jurasic găsită în Anglia
Structura corpului
• Copacii de ginkgo biloba cresc foarte inalti, până
la 20 – 35 m, unele specii din China ajungând
chiar la peste 50 m.
• Arborii au o corană bogată
• Frunzele sunt atipice pentru gimnosperme: sunt
pieloase, pețiolate, bilobate, au formă de evantai
și o nervațiune dihotomică.
• Toamna frunzele se îngălbenesc și cad.
Înmulțirea
• Florile bărbătești, ce sunt reunite în amenți, și florile femeiești sunt situate pe plante diferite, ceea ce
face ca arborele pagodelor să fie o plantă dioică.
• Înmulțirea are loc prin polenizarea anemofilă (realizată de vânt).
• Drept consecință are loc fecundația, urmată de apariția semințelor cu înveliș cărnos, de mărimea și forma
unor corcodușe.
• Aceste fructe false (pseudodrupe), galben- verzui la maturitate, au un miros neplăcut, datorat acidului
butiric prezent în compoziția sa, asemănător untului râncezit.
Inflorescență masculină Inflorescență feminină
Scop terapeutic
• Este o plantă de referință în medicina tradițională chineză și japoneză.
• Pentru aplicații medicinale se utilizează învelișul sâmburelui, precum și frunzele.
• Din frunze se extrag substanțele flavone și terpene cu o serie întreagă de efecte
medicinale: expectorant, sedativ, antifungic, antispasmodic, vasodilatator, antiinflamator,
antibiotic, vermifug.
• Produsele cu extract de Ginkgo biloba își găsesc utilitatea în tratarea unor afecțiuni ale
omului precum tulburări de circulație periferică, aterosleroza, depresia, alergiile. 
• De asemenea măresc rezistența la oboseală și stres, au efect de antiîmbătrânire, cresc
capacitatea de memorare, măresc atenția.
• Este de asemenea folosită și pentru îngrijirea corporală, fiind utilizată și în fabricarea
săpunurilor, șampoanelor, cremelor.
Modalitățile de consum
• Produsele pe baza de ginkgo
biloba sunt disponibile sub formă
de ceai, extracte lichide, capsule
și tablete pe bază de extract din
frunze de ginkgo biloba.
• Ceaiul din ginkgo biloba este
descris ca având o ușoară aromă
de nuci, cu gust subtil, dulceag.
Ginkgo biloba în Tokyo

Ginkgo biloba în Slovacia Trei exemplare de Ginkgo

biloba din parcul Cişmigiu,
Bucureşti
Ginkgo ca bonsai în Grădina Botanică
din Montreal

Ginkgo biloba în Ginkgo biloba în

Polonia China