Centrul de excelenţă în medicină şi farmacie ,,Raisa Pacalo”

Catedra Discipline farmaceutice

Disciplina Farmacognozie II

Portofoliu didactico - metodic

UNITATEA IV

Lecţie teoretică
Subiectul Plante și produse vegetale cu conținut de
alcaloizi

Chișinău 2018
 Plante şi produse vegetale cu conţinut de alcaloizi
tropanici
La condensarea N-metilpirolidinei cu piperidina se obţine nucleul biciclic al
tropanului, care stă la baza multor alcaloizi identificaţi în reprezentanţii
familiilor Solan-aceae, Convolvulaceae şi Erytroxylaceae. Toţi alcaloizii
tropanici sunt derivaţi ai aminoalcoolilor tropanol (tropină) şi scopanol
(scopină), care formează esteri cu acidul tropic.
PP Mătrăgună – ATROPA BELLADONNA
Fam. Solanaceae
PV Belladonnae folia, Belladonnae radices
Etimologie
Numele speciei provine de la latinescul bella - frumoasă şi italienescul
donna - femeie, deoarece femeile veneţiene şi cele din Florenţa în timpul
Renaşterii utilizau sucul din bacele de mătrăgună ca mijloc de
înfrumuseţare.
Descriere
Atropa belladonna este o plantă perenă, erbacee, viguroasă. Rădăcina
pivotantă începe să se formeze în primul an; rizomul gros şi rădăcinile
ramificate apar în următorii ani. Rădăcinile, lungi de 35-45 cm şi groase de
2,5-4 cm, de culoare brun-deschis la exterior şi albicioasă la interior,
pătrund vertical în sol.
Tulpina este solitară în primul an, de talie mijlocie şi săracă în ramificaţii.
În anii următori planta formează o tufă viguroasă, compusă din mai multe
tulpini înalte de 1-1,5 (2) m şi groase de 1,5-2 cm, ramificate de la bază, de
culoare verde-violacee, mai intensă la baza acestora. Frunza are limbul de
formă eliptică, ovată, cu marginea întreagă, vârful ascuţit şi baza îngustată
în peţiol. Mărimea frunzelor diferă pe aceeaşi plantă şi de la un exemplar la
altul: astfel, lungimea variază între 8 şi 15 cm, iar lăţimea este cuprinsă între
4 şi 8 cm. Nervurile secundare formează un unghi de 40-45° cu nervura
principală, fiind arcuite în apropierea marginii. Peţiolul, lung are forma
semicilindrică şi marginea slab aripată în apropierea limbului. Floarea este
solitară, şi apare la subsuoara frunzelor la puncte de ramificare a tulpinii,
fiind prinsă cu un pedicel de circa 2 cm lungime, acoperit cu peri glandulari.
Caliciul are forma unei pâlnii, divizată până la jumătate. la exterior corola
are culoarea brună-violetă sau brună-roşietică, iar în interior gălbuie, cu
nervuri purpurii-violete. Fructul este o bacă aproape sferică, puţin turtită, cu
dimetrul de 1,2-1,5cm, de culoare verde la început şi neagră lucioasă la
maturitate.
Răspândire
În R.M. creşte prin tăieturile de păduri, mai ales în cele de fag,
în locuri însorite. Se mai întâlneşte în Europa Centrală,
Peninsula Balcanică, Asia Mică şi Iran.
Recoltare
De la mătrăgună cu scop terapeutic se folosesc frunzele -
Belladonnae folia şi rădăcinile - Belladonnae radices, în
unele ţări se mai utilizează părţile aeriene - Belladonnae
herba. Culegerea frunzelor începe cu puţin timp înainte de
înflorire şi continuă în toată perioada de înflorire, pe timp
frumos şi numai dimineaţa, după ce s-a ridicat rouă.
Rădăcinile se recoltează toamna după terminarea
vegetaţiei sau primăvara devreme, înainte de apariţia
mugurilor la suprafaţa pământului.
Compoziţia chimică
Principiile active sunt reprezentate de alcaloizi cu nucleu
tropanic, cel mai important dintre care este L-hiosciamina
(78-98% din total). După tăierea plantei, timpul extracţiei
alcaloizilor din produsul vegetal sau al preparări şi
diferitor preparate galenice, L-hiosciamina suferă un proces de racemizare,
racemicul DL-hiosciamina purtând denumirea de atropină.
În cantităţi mai mici se conţine:
- scopolamina,
- apoatropina,
- beladonina şi baze volatile.
Afară de alcaloizi se mai conţin: flavonozide (derivaţii cvercetolului şi
chempferolului), cumarine (scopoletol, esculetol), acizi triterpenici etc.
Întrebuinţări
În unul din tratatele ştiinţifice editat în 1500 în Strasbourg mătrăguna era
numită Solanum mortale. La început mătrăguna era renumită nu atât prin
proprietăţile sale curative, cât prin cele toxice. Sucul acestei plante nu
rareori se folosea pentru finisarea divergenţilor între adversari. Aşa, după
datină, scoţienii cu ajutorul sucului de mătrăgună i-au distrus pe danezi,
care le ocupase ţara. Văzând, că nu se poate câştiga lupta
cu arma au apelat la hâtrie. Retrăgându-se le lăsau pe
câmpul de luptă ca trofee butoaie cu bere otrăvită cu suc
de mătrăgună. Folosind această băutură trofeică vitejii
luptători danezi au căzut în amorţeală şi aşa au fost biruiţi
de scoţieni.
Proprietăţile farmacologice sunt determinate de alcaloidul
principal atropină, care se clasifică la remedii colinolitice.
Atropină posedă de asemenea proprietăţi neurogene şi
spasmolitice.
Preparatele medicamentoase ale mătrăgunii se folosesc ca
remedii spasmolitice şi analgezice la ulcer stomacal şi
duodenal, gastrite cronice hiperacide, afecţiuni ale căilor şi
vezicei biliare etc.
În practica oftalmologică atropină (soluţii) se foloseşte la
dilatarea pupilei cu scop diagnostic (se studiază fundul
ochiului, se determină refracţia).
Ca preparate medicamentoase se folosesc: Atropină sulfat
(pulbere, comprimate, soluţie, unguent oftalmologie, pelicule
oftalmologice), tinctură. Frunzele intră în componenţa speciilor
antiastmatice. Din frunze şi rădăcini se pregătesc extracte uscate şi dense,
care intră în componenţa multor preparate medicamentoase complexe:
- Becarbon comprimate;
- Bepasal;
- Spasmocystenal;
-Anuzol supozitoare;
- Solutanul se foloseşte în astm bronşic;
- Spasmotek plus comp. (analgezic, spasmolitic).

PP Măselăriţă - HYIOSCYAMUS NIGER
Fam. Solanaceae
PV Hyoscyami folia
Descriere
Specie ierboasă, bianuală, acoperită în întregime cu peri glanduloşi viloşi,
înaltă până la 1m, cu miros greu, neplăcut, ce dispare la uscare.
Rădăcina este pivotantă cu diametrul de 2-3 cm, de culoare gălbuie sau
brună deschis la exterior şi albă la interior.
Tulpina rareori ramificată, slab muchiată, verde cu peri. Frunzele sunt
alterne, moi, glandulos păroase şi lipicioase; cele de la bază, din rozetă, sunt
lung şi late, lung peţiolate cu nervura proeminentă pe faţa inferioară, iar
frunzele tulpinale sunt sesile. Mărimea, forma şi culoarea frunzelor sunt
variabile şi depind în mare măsură de factorii de mediu. Florile, sesile sau
cu un pedicel scurt de circa 1 cm, sunt situate la vârful tulpinii şi al
ramificaţiilor; Caliciul, este tubulos la bază şi acoperit cu peri glanduloşi
viloşi, în partea superioară campanulat. Corola, uşor violetă la gât, cu o
reticulaţie violetă-roşietică, glabră în interior şi păroasă la exterior.
Fructul este o capsulă biloculară, situată în interiorul caliciului persistent.
Răspândire
Răspândire generală: Eurasia, India, America de Nord.
Creşte pe terenuri ruderale, maidane, margini de drumuri, locuri necultivate
sau ca buruiană în culturi, în jurul caselor şi în Moldova.
Recoltare
Ca produs vegetal se folosesc frunzele de măselariţă - Hyoscyami folia. De
la plantele bianuale în primul an se culeg frunzele marginale, cele din
mijlocul rozetei vor fi lăsate pentru ca planta şă-şi poată continua vegetaţia.
În al doilea an se culeg frunzele de pe tulpini. Recoltarea trebuie să se facă
dimineaţa după ce rouă s-a ridicat, deoarece atunci planta conţine maximum
de alcaloizi.
Compoziţia chimică
Principalii alcaloizi, constituite alcaloizi cu nucleu tropanic: hyoscyamina şi
hyoscina. Totalul de alcaloizi sunt de 0,16% în rădăcini, 0,045-0,08% în
frunze şi până la 0,1%în vârfurile florale. Frunzele mature sunt mai bogate
în hyoscyamina decât în hyoscină.
Pe lângă alcaloizi planta conţine substanţe similarea cu cele din rădăcinele
şi frunzele de Atropa belladonna:
- colină, mucilagii, albumină.
Frunzele conţin substanţe fitoncide, vitamina C, săruri minerale.
Au mai fost semnalate cantităţi mici de tropină. Atropina nu se află
prezentă decât în rădăcinele plantei din al doile an de vegetaţie.
În seminţe se conţin până la 34% ulei gras.
 Întrebuinţări
Valoarea fitofarmaceutică a speciei este
comparabilă cu cea a mătrăgunei, care
conţine de asemenea, hyoscyamină.
Acţiunea biologică a acestei plante este
modificată prin prezenţa în cantităţi mai
mari de hyoscină care produce efecte
centrale narcotice, cu efectele sale asupra
receptorilor colinergici, combinate cu
acţiunea central depresivă. Are activitate
antihistaminică egală cu atropina.
În special seminţele produc efecte toxice
similare seminţelor de Datura stramonuim care se manifestă prin sete,
uscarea cavităţii bucale, ameţeală, somnolenţă şi delir.
Preparatele medicamentoase ale plantei (Oleum Hyoscyami, extract)
posedând acţiune narcotică, antispastică şi hipnotică se utilizează în
afecţiuni nervoase, maladia
Parkinson, nevralgie de trigemen,
tuse nervoase, iar Hyoscine
butylbromide are următoarele
indicaţii: colică renală şi biliară,
adenomul de prostată, tahiaritmiile,
edemul pulmonar acut, ateroscleroza
severă a vaselor encefalice.
Frunzele de măselariţă intră în
componenţa ţigărilor antiastmatice.
Dozare şi administrare
Numai în produse fitofarmaceutice
precis dozate.
Extern se foloseşte în dermatoze,
oftalmologie, reumatism, scabie şi în
India în lepră.
PP Mutulică - SCOPOLIA CARNIOLICA
Fam. Solanaceae
PV Scopoliae carniolicae rhizomata
С п и и ий
Descriere
Plantă erbacee, perenă. Rizom gros orizontal brun-închis cu noduri şi
strangulaţii din care se desprind rădăcini adventive. Tulpina erectă, glabră
sau dispers-păroasă, simplă sau furcat-ramificată, înaltă de 60 (80) cm.
Frunze alterne peţiolate, alungit-ovate sau eliptice, cu marginea întreagă
Flori solitare, nutante, cu caliciul campanulat albăstrui, corola tubulos-
campanulată, gamopetală, la exterior brun-roşcată sau vişiniu-violetă, în
interior brun-gălbuie sau galben-verzuie;
Fructul este o capsulă globuloasă, biloculară, îmbrăcată de caliciu
persistent. Seminţele sunt mici, reniforme, brun-gălbui
Răspândire
Planta este răspândită în Europa. Creşte pe locuri umede şi umbroase în
păduri, mai ales de stejar, tufărişuri, tăieturi de pădure.
Recoltare
Ca produs vegetal se folosesc rizomii de mutulică - Scopoliae carniolicae
rhizomata. Rizomii se recoltează primăvara devreme sau toamna, când
planta poate fi găsită după tulpinile uscate.
Compoziţia chimică
Rizomii conţin până la 0,9% alcaloizi din şirul tropanului. Partea principală
o constituie hiosciamina (0,4%), de asemenea scopolamina şi belaradina.
Întrebuinţări
Planta este utilizată, îndeosebi, pentru obţinerea industrială a atropinei şi a
preparatului medicamentos Hyoscyamina camforată. Intră în componenţa
preparatului Aeronum. Din rizomi se pregăteşte de asemenea extract uscat,
care se foloseşte ca înlocuitor al extractului uscat de mătrăgună.
 Răspândire
Răspândire generală: originară din America de Nord, de unde a fost
introdusă în Europa, iar apoi răspândită pe toate continentele. Iubeşte soluri
bogate în azot, nu suportă seceta.
Recoltare
Ca produs vegetal se folosesc frunzele de ciumăfaie - Stramonii folia.
Recoltarea frunzelor se face de la înflorire şi începutul formării fructelor la
prima bifurcaţie a tulpinii şi până toamna, de 3-4 ori în dependenţă de
dezvoltarea lor. Este necalitativă recoltarea frunzelor umede şi după
îngheţuri.
Lucrând cu produsul vegetal trebuie de respectat măsurile de protecţie
(toate organele plantei sunt otrăvitoare).
Compoziţia chimică
Frunzele de ciumăfaie conţin 0,2-0,6% alcaloizi din şirul tropanului,
principalul este hyoscyamina şi mai puţin scopolamină. Alături de ei se mai
conţin aminoacizi, enzime, substanţe tanante, carotenoide, în seminţe - 25%
ulei gras.

PP Ciumăfaie – DATURA STRAMONIUM

Fam. Solanaceae
PV Stramonii folia
hyoscyamina scopolamina
Ду м й
Descriere
Întrebuinţări
Specie anuală viguroasă, înaltă până la 1,5m, ramificată, cu miros neplăcut.
Acţiunea biologică este asemănătoare cu a substanţelor active din specia
Frunze alterne, de culoare verde deschis, sinuat dinţate pe margini. Florile
Atropa belladonna, dar prezenţa scopolaminei în cantităţi mici îi conferă o
mari albe, solitare, de forma unei pâlnii, au un caliciu tubulos, a cărui parte
acţiune calmantă şi asupra SNC. Scopolamina este şi un stimulent al
superioară după înflorire se detaşează şi cade, partea inferioară persistând
respiraţiei chiar în condiţii de deprimare morfinică sau barbiturică. Acţiunea
însă la baza fructului. Corola albă. Fructul este o capsulă ovoidă cu
midriatică a scopolaminei este mai puternică decât a atropinei, dar de mai
numeroşi ţepi, la bază prezentând partea inferioară a caliciului persistent. La
scurtă durată. Acţiunea parasimpatolitică se manifestă asupra musculaturii
maturitate, capsula verde la început, se îngălbeneşte şi se deschide la partea
netede şi asupra celei bronşice.
superioară prin 4 valve. Seminţele sunt reniforme, reticulat punctate pe
suprafaţă, lungi până la 3mm.
Frunzele de ciumăfaie sunt folosite în tratamentul căilor respiratorii sub
formă de pulbere sau ţigări antiasmatice (astmatină, astmatol). Preparatele
din frunze au acţiune antispastică, sedativ nervos şi antiasmatică,
antisialagogă.
Produsul se mai foloseşte ca antispastic, antiastmatic şi antiparkinsonian.
Datorită scopolaminei frunzele de laur au acţiune uşor sedativă, hipnotică.
Oleum Stramonii intră în compoziţia Linimentum olei Terebenthinae
compositum.
PP Laur păros - DATURA INNOXIA
Fam. Solanaceae
PV Daturae innoxiae herba, semina
Ду м з д й
Descriere
Datura innoxia este o specie perenă, ramificată în formă de tufă.
Rădăcina este pivotantă. Tulpina, erbacee în prima parte a perioadei de
vegetaţie, apoi lignificată, este înaltă de 1 -1,5 m şi este acoperită cu
perişori deşi, mătăsoşi şi are partea inferioară adesea cu nuanţe violacee,
datorită prezenţei antocianelor. La 23-30 cm de la suprafaţa solului tulpina
se ramifică sistemul de ramificare conţinuându-se şi pe etajele superioare.
Până la primul punct de ramificare se pot dezvolta 1 -3 lăstari floriferi.
Frunzele, lung peţiolate, sunt cordiforme, cu marginea întreagă sau cu 2-3
sinusuri, sunt de culoare verde pe faţa superioară şi verde-cenuşie pe partea
inferioară, datorită prezenţei perişorilor glandulari.
Florile solitare, cu pedunculul de 1 cm lungime, apar la punctele de
ramificare. Corola de culoare albă. Fructul este o capsulă brună, sferică sau
puţin ovată, aplecată în jos. Seminţele sunt reniforme, brune deschise sau
roşcate
Răspândire
Patria plantei este Mexica, de unde s-a răspândit în Europa mai întâi ca
plantă decorativă, apoi ca plantă medicinală. în prezent este cultivată în
Ungaria, Polonia, Bulgaria, România.
Recoltare
Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de laur păros - Daturae
innoxiae herba şi seminţele - Daturae innoxiae semina. Părţile aeriene se
recoltează când florile sunt deschise şi capsulele imature, iar seminţele atât
la începutul brunificării capsulelor, cât şi din cele de culoare verde.
Seminţele din capsulele verzi, imature, sunt mai bogate în alcaloizi
comparativ cu cele din capsulele brune-cenuşii, mature.
Compoziţia chimică
Toate părţile plantei conţin alcaloizi din şirul tropanului (0,2-0,5%),
principalii scopolamina şi hyoscyamina. Caracteristic este conţinutul mărit
de scopolamină, până la 50-75% din totalul alcaloizilor.
S-au mai identificat rutinozida, acidul clorogenic, hiperina şi catechina. În
seminţe se găsesc circa 21 % ulei gras.
Întrebuinţări
Scopolamina hidrobromid are acţiune parasimpatolitică, de sedare, în
special a zonelor motorii din scoarţa cerebrală, biliară şi pancreatică, reduce
hiperexcitabilitatea musculaturii tractului digestiv şi a aparatului urogenital.
În practica oftalmologică în unele cazuri se foloseşte ca substituent al
atropinei.
Scopolamina camforată şi hiosciamina camforată intră în componenţa
comprimatelor "Aeronum", folosite cu scop profilactic şi curativ la rău de
mare şi avion.