În cerc toți ne așezăm Și apoi ne salutăm Vedem cine e prezent, Poate cine e absent.

Să ne-ncânte
cineva Cu povestea sa. Calendaru-i încântat, Că va fi iar completat, Cu nori, ploae, vânt, furtună, Mai
bine cu vreme bună.

Copiii formează un trenuleţ. Undeva se stabileşte locul gării. De fiecare dată, trenul pleacă şi opreşte în
gară. Primul copil este mecanicul de locomotivă. El anunţă: - Pleacă trenul! - Şi ce duce? întreabă
ceilalţi copii. Mecanicul răspunde: - Copii fericiţi care ... bat din palme! (fac morişca, pocnesc din degete,
închid şi deschid pumnii, zboară ca păsărelele, sar ca iepuraşii, merg ca piticii, ca uriaşii, sar ca broscuţele
...). Trenul cu copii fericiţi pleacă din gară, ocoleşte sala şi ajunge din nou în gară, toţi copiii imitând
mişcările sugerate de mecanic. În gară mecanicul va trece la spatele şirului/trenului, următorul copil
devenind mecanic. Jocul se continuă până când toţi copiii devin mecanici. În cazul grupelor numeroase
pot fi câte doi mecanici, aceştia consultându-se între ei pentru a da răspuns la întrebare. Copiii care nu
găsesc „o marfă” inedită nu vor fi mecanici, vor trece direct în vagoane.