Perioada pașoptistă (1830-1860).

1. Rolul literaturii în perioada pașoptistă (Studiu de caz)

2. Romania intre orient si occident
3. Introducție la Dacia literară- Mihail Kogălniceanu

Perioada pașoptistă marchează începutul literaturii romane moderne. Este o epocă de

afirmare a literaturii naţionale, manifestată în preajma Revoluţiei de la 1848. Perioada se
caracterizează prin emancipare socială şi naţională, prin militare pentru realizarea Unirii. (a
milita= a lupta pt o cauză).

Scriitorii acestei perioade provin din clase aristrocratice, sunt educați în Occident si
pot fi considerați promotorii renașterii naționale. Scriitorii paşoptişti au vocaţia începuturilor
şi, poate de aceea, au disponibilitatea de a aborda mai multe domenii, genuri, specii literare.
Polimorfismul preocupărilor individuale se explică în contextul epocii. Acești scriitori
încearcă o sincronizare a culturii și literaturii romane cu spiritul european.

Este perioada în care se încearcă arderea unor etape care nu fuseseră parcurse de
literatura noastră şi care se desfăşuraseră succesiv în literaturile occidentale, în decursul
a mai bine de un secol şi jumătate. (30 de ani = 150 ani?)

Principala trăsătură a literaturii paşoptiste constă în coexistenţa curentelor literare,

nu numai în opera aceluiaşi scriitor, ci chiar şi în aceeaşi creaţie. Curentele literare
(iluminism, preromantism, romantism, clasicism, realism incipient) sunt asimilate simultan.
( în „Alexandru Lăpușneanul” de Costache Negruzzi regăsim trăsături romantice, clasice și
realiste)

Până la 1830 nu se poate vorbi la noi de o tradiţie a literaturii culte. Conştiinţa

faptului artistic, ideea de beletristică, se nasc în această perioadă, când se petrece şi
transformarea autorului în scriitor.

Literatura paşoptistă se dezvoltă sub semnul romantismului european şi parcurge

un drum sinuos. Occidentalizarea nu s-a produs brusc, ci a traversat etapele: traducerilor,
adaptărilor, imitării modelelor.
Ion Heliade Radulescu si Mihail Kogalniceanu au avut în acest timp rolul de
îndrumatori culturali, făcând eforturi pentru a realiza o cultură națională.
1. Într-o primă etapă a mişcării paşoptiste, Ion Heliade Rădulescu adresează
tinerilor scriitori îndemnul: „Nu e vreme de critică, copii: e vreme de scris; să
scrieţi cât veţi putea şi cum veţi putea”. Aceasta este o primă frază entuziastă,
naivă, când încă nu se făcea distincţia între prelucrarea unui model din literatura
străină şi creaţia originală. Dar, datorită acestor îndemnuri este posibil debutul unei
întregi generaţii între 1830-1840: Cezar Bolliac, Grigore Alexandrescu, Vasile
Cârlova, Dimitrie Bolintineanu.
2. În cea de-a doua etapă, Mihail Kogălniceanu, evidenţiază necesitatea unei
literaturi naţionale şi originale.
El este redactorul primei reviste exclusiv literare, Dacia literară, de la Iași. În cele
trei numere apărute, se publică operele literare ale celor mai valoroși sciitori ai
vremii (Costache Negruzzi, Vasile Alecsandri, Grigore Alexandrescu)
3. Un rol esențial în stabilirea unei direcții unitare în dezvoltarea literaturii îi revine
revistei Dacia literară prin programul romantic, formulat de Mihail Kogalniceanu
 în articolul-program al revistei Introducție .

4. Introducția la Dacia literară este programul estetic al romantismului romanesc,

care promoveaza patru mari obiective:

1. Combaterea imitațiilor si a traducerilor inutile : Dorul imitației s-a facut la

noi o manie primejdioasă, pentru că omoara în noi duhul național. Traducțiile nu
fac o literatură!

2. Promovarea unei literaturi originale prin inspirația din sursele autohtone,

conform romantismului (istorie, folclor, natura și geografia țării): Istoria
noastră are destule fapte eroice, frumoasele noastre țări sunt destul de mari,
obiceiurile noastre sunt destul de pitorești și poetice, ca să gasim și la noi sujeturi
de scris!

3. Întemeierea spiritului critic obiectiv prin promovarea principiului estetic:

Critica noastra va fi nepărtinitoare. Vom critica cartea, iar nu persoana!

4. Afirmarea idealului de realizare a unității limbii și a literaturii române.

Realizarea unei literaturi naționale: românii să aibă o limbă și o literatură comună
pentru toți.
Tematica literaturii de la 1848/ scriitorii acestei perioade/ speciile literare
Scriitorii generaţiei paşoptiste vor ilustra prin operele lor tocmai aceste direcții sugerate de
Mihail Kogălniceanu: au ales istoria ca sursă de inspiraţie pentru o lirică a patriotismului şi
natura, o coordonată a sufletului românesc, au valorificat literatura populară şi mitologia
românească.
Tematica Scriitorii acestei perioade Speciile literare
literaturii de
la 1848
1.Istoria Costache Negruzzi -Alexandrul Lăpușneanul Nuvelă istorică
Dimitrie Bolintineanu- Legende istorice Legendă istorică
Ion Heliade Rădulescu- O noapte pe ruinele Poem
Târgoviștei
Grigore Alexandrescu- Umbra lui Mircea. La Cozia. Poem,odă
Vasile Alecsandri- Dan, căpitan de plai, Dumbrava Poeme eroice, dramă
roșie, Despot- Vodă istorică
2.Frumusețile Vasile Alecsandri – Pasteluri, Balta albă, Pastelul, nuvele,
naturii Lăcrimioare, Doine poeme
Alexandru Vlahuță- România pitorească Poeme în proză
3.Inspitația Ion Heliade Rădulescu- Zburătorul Balada fantastică
din folclor

Dimitrie Bolintineanu- Mihnea și baba Baladă fantastică

V. Alecsandri, Baba Cloanţa, legende diverse Legenede mitologice
Legenda ciocârliei, Legenda rândunicăi
Poezii populare ale românilor culese şi îndreptate de Culegeri de folclor
Vasile Alecsandri- balada Miorița