a LAE TE “Astfel, 0 inscriptie din templul de la Karnak (Egipt) " vorbind despre cucerirea unui oras sirian de citre Tutmes al BE vg, cumett print obiectole de trib cerute invingi- lor lazuritul si malachitul, alfturi, bineinjeles, de aur side argint. La fel Cartagina, dup’ infringerea de la Zamé platea Romei ca tribut, printre altele, gi o anumita canti- tate de purpura gi de kermes. Din provincia Hispania, Roma Iua anual, sub form’ de impozit, zece mii de livre de cinnabaria (cinabru sau stl- fura de mercur), foarte necesar mai ales la unele din s&rbi- “torile romanilor. Mai mult chiar, dup mirturiile Iwi Pliniu, cei care se ocupau cu comereializarea colorantului " realizan beneficii uriase, falsificindu-l in multe moduri. ‘Acest mod de a pliti tributurile nu este specific numai antichitaii, ci apare gi la alte popoare gi in epoci cu totul | diferite. Din documentele aztecilor, vechii locuitori ai Mexieului, ~ rezulta aceeasi forma de indeplinire a obligatiilor invinsului faa de invingitor. Orasele Huaxyacac (astizi Oaxaca) "gi Coyolapan aduceau anual la Tenochtitlan, douiizeci de acide nochesli (adic& cosenila). $i daca pentru a obsine = un kilogram de colorant erau necesare cam 140000 de insecte, ne putem da seama ce munc’ enorm& era concen ~ trath fn tributul adus. Dar nu numai regii si invingitorii jefuiau pe aceasta cale bunurile i munca supusilor, ci chiar ‘i, slujitorii bisericii medievale. Astfel ministirile benedictine din - Priim sau din Regensburg fyi mireau veniturile pretinzind “iobagilor, sub forma de dijma, o anumité cantitate de _ kermes sau Johannisbluth (singele sfintului Toan) cum il numeau cilugirii. i ___ In epoca. marilor deseoperiri geografice (sfirsitul seco: ~ Tului al XV-lea gi inceputul secolului al XVI-lea) conchista- ‘populatiile subjugate de cele mai tnsemnate valori natu- “fale: aur, argint, mirodenii si binetneles 5i coloranji- Tati dar ci materiile colorante naturale, utilizate ca ‘mijloe de infrumusetare $i de incintare, au jucat adescori_ - girolul nefast al unor bunuri prea rivnite, aducind impilare $i robire celor pe care natura i-a diruit mai din plin cu “asemenea produse. “dori ivtopi jefuitorii de teapa lor au pridat fara mila — CE ESTE CULOAREA? Notiunea de culoare se iunead ford simultan la dowd fenomene: mzatia subiectiv§ de culoare i proprietatea unui corp de frcolorat, Desi profund deoscbiie prin mocaninnvit Top Intim, aceste dou fenomene au o caracteristica comun’: ele depind total de un al treilea fenomen — lumina, Se poate afirma, intr-o prima aproximatie, ca culoarea in seam ng inainte de toate lumina, e&ci in intune nu mai a cromatica si nici culoarea corpurilor. lc, lumina reprezint& cel mai simplu, ‘nt mijloc de cunoastere a realititii n oare. In acelasi timp, lumina consti- ie un factor de mediu pentru intreaga naturi vie caro pinde direct sau indirect de aceasti sursit de energie. Principala noastra sursi luminoasi 0 constituie Soarele, are este o sursit naturali. In aceeasi categorie se include mina stelelor sau cea provenita de la luni, Din motive esne de infeles, omul gi-a creat, pentru perioada dintze usul si rasiritul Soarelui, diferite surse de lumini artifi fale: opaitul, luminarea, torfa, lampa cu gaz, becul elec~ ie, lampa cu neon etc. Razele de lumina provenite din iverse asemenea izvoare sint percepute, datorita simfului izual, cu ajutorul aparatului specific acestui simp — Pentru a limuri mecanismul prin care apare senzafia de ii, si Incere&m mai inti si aflim care este alektuirea maa instrumentului menit s& ne ajute atit de mult. ehiul omenese poate fi comparat, tntr-o anumitit masura,cu un aparat fotografie: ecea ce este in aparat diafragma, in ochi este irisul; obiectivului fotografie ti corespunde eristalinul, iar plicii fotografie — retina, Rolul gréun- cioarelor de argint ale plicii fotografice este indeplinit in ochi de terminafiile fotosensibile ale nervilor vizuali. Senzajia de lumina este perceputa de aceste terminatii nervoase, care sint prelungiri ale nervului optic si apar la nivelul retinei sub formi de celule eu hastonase (sensibile Ia alb si negru) si sub forms de celule cu conuri (sensibile Ja culoare). Aglomerarea acestor receptori optici pe retina ochiului omenese este foarte mare; dupi cele mai recente aprecieri, pe cei cifiva centimetri pitrafi reprezentind su- prafala relinei se gisese ingrimidite nu mai putin de 121 500 000 de celule, dintre care 115 000 000 cu bastonase gi 6 500 000 cu conuri. Toate aceste celule sint legate de centrul vizual al creierului printr-un numir corespunziitor de fibre nervoase, izolate intre ele si adunate toate in neryul optic. Diametrul acestuia nu depaseste... 2 mm. Este ca si cum toate cablurile rejelelor telefonice curopene ar fi reu- nite in ochiul omenese intr-un cablu unie nu mai gros decit ‘© ming obignuiti de ereion. Datoritt acestui numir imens de Iegituri nervoase individuale, ochiul omenese este eapa- bil s& perceap& simultan 121 500 000 de senzajii luminoase si si le transmita separat ereierului Dar repartitia celulelor fotosensibile (eu conuri gi basto- e) in retin nu este omogeni, ciici nu toata suprafata retinei prezint& aceeasi sensibilitate. In fundul ochiului, pe retina, in directia axului vizual, se afl o zona de cirea 4 em? denumith pata galbend. Ea concentreazi toata canti- tatea de celule cu conuri, precum gi un numar oarecare de celule cu bastonase $i prezinta maximum de sensibilitate. Pata galbeni a ochiului omenese este de aproximativ 3.000 de ori mai sensibili la lumin& deceit cel mai sensibil film fotografie. Spre deosebire de acest loc, foarte sensibil la lumin’, retina mai posed’ 0 zon& complet lipsita de receptori foto- sensibili gi pe care deci nu se formeaz& senzatii luminoase ; este zona denumiti pata oarbi, pe care sensibilitatea retinei este nula, Capacitatea celulelor cu conuri gicu bastonase de a trans- forma excitatia Iuminoas& tn exeitatie nervoasi se dato- PURPUR RETINIAN (Bogopsinal ree ee os | Ghani» Prtens_-) -——2* Cictut purpurutui retinian reste prezenfei unor pigmenti fotosensibili care participi Ia 0 serie de transformiiri fotochimice reversibile. Oamenii de piingd au stablitexistenja unui estfel de pigment in cola jele cu bastonase si l-au denumit purpur retinian sau rodop- ‘sind, datorita culorii sale rosietice. Sub actiunea luminii, facesta se descompune dind un produs de culoare galben& (retinen + proteind), care mai departe se poate decolora jomplet, trecind intr-o protein si vitamina A. Din acest ‘amestec final, la intuneric, se reface purpurul retinian care poate participa din nou la suecesiunea de transformiri Hotochimice de mai sus, realizind astfel un ciclu continuu. istenta unui astfel de ciclu de transformari reversibile sigur functia ochiului, realizind simful vizual in general. Tn mod similar si in celulele cu conuri (sensibile la eu- 1u fost identificayi asemenea pigmenti susceptibili fe transformari fotochimice similare cu ale purpurului etinian. Interesant este faptul ci in celulele cu conuri exist& apte asemenea tipuri de pigmenti. Cum acestia sint fOtosensibili Ia toata gama de culori din lumea tnconjuri- ie al simjului cromatic. Perfectiunea ochiului omenese — confirmare a dictonu- lui dupa care funetia creeazi organul — este rezultatul indelungate adaptiri a organismului uman la condi- e de mediu pe care i le-a creat natura. Animale a ckror ite de simful vederii. Chiar omul, dack sti mai mult ¢ in intunerie, poate pierde acest minunat sim}.. ‘ PEON < oem Relayia dintre simjul vederii si lumina, analogi celei dintre simyul auzului gi sunet, este o relajie cauzala: ve~ dem lumina si auzim sunetele pentru ci acesti doi agenti fizici pot impresiona unele din organcle noastre de simp, Cauza senzatiei de culoare va trebui deci cdtutatt in natura Juminii. de studiul fenomenelor luminoase, optica igi are originea in antichitatea indepartaté; totusi de realiziri epocale ale opticii nu putem vorbi decit de vreo ‘trei veacuri incoace. Printre cuceritile de seam& ale opticii se num&ra si des- __ eoperirea naturii fizice a luminii. Incepind cu Huygens (1629-1695) gi terminind cu Maxwell (1831-1879) gi Hertz (1857-1894), o pleiad& numeroasit de fizicieni au adus valoroase contribufii la aledtuirea teoriei despre na- ~ tura luminii. Datorit& muneii lor, noi afirmam astazi, ca un luctu de Ja sine inteles, ct lumina este o oseilatie elee- tromagnetic asemiiniitoare, de exemplu, undelor radio. Caracteristica orieirei oscilatii este freeventa sa, adied numirul de vibralii pe secundi!, Distanta dintre douii osei- lafii succesive este numiti lungime de und. Intre free- venta (v) si lungime de und’ (2) exista un raport invers: pe misuri ce ereste freeventa scade Iungimea de unda. Considerind in locul timpului de o secund& spajiul pe care-] parcurge 0 undi electromagnetica in acelagi interval de timp, deci de fapt viteza de propagare a undei respective, se poate evalua, in unititi de misuri convenabil alese, lungimea de und prin relayia oe Cum viteza de propagare a oscilatiilor electromagnetic AGH wate sporsve de agi ec ealneestce FE eee ee Tic nea iiceerl (ieceebeage Secunda) gi respectiv megacicli sau megaherfi (milioane de vibrayit pe secunda). my km/s sau mai exact 2,097 96:10! cm/s, relatia de mai sus devine: , \ 29.979 600 000 cn Noi numim luming, vizibili pentru ochiul nostra, numai oscilatiile electromagnetice a ciror lungime de unda este cuprinsi intre 0,4 si 0,84. Cunoscind lungimea de und a oscilatiei (radiatiei) luminoase, putem calcula frecventa sa care, conform celor discutate mai Inainte, va trebui si fie foarte mare, Intr-adevar, introducind in relajia de mai sus valorile respective, obyinem, pentru limita superioara a radiafie luminoase 0 valoare astronomici a freeventei, $i anume: 872 245 000 000 000 de oscilatii pe secunda si respectiv du- Dla pentru limita inferioar’. Inseamn’ c& unda luminoast nu earacterizim oscilatia luminoa: prin freeventa ei ca in radiofonie, ci prin lungimea ei de unda, care este mult mai usor de exprimat. Domeniul de oscilatii electromagnetice cu lungime de dit cuprinsi intre 0,4 gi 0,8. a fost denumit speetrul vi iI. Dincolo de aceste limite, ochiul nostra nu mai pereepe imic. Aceasta inseamn’ oare ck dincolo de aceste limite exist nimic? Nu, In domeniul lungimilor de und& mai mici dectt 0,4y gi- noi regiuni spectrale eu proprietiti specifice. Astfel, ce pot provoca inte- a } urmeazi apoi iunea radiatiilor X, utilizate in radiologic, si, in he, regiunca radiafiilor y sia radiafiilor cosmice, carac- rizate prin lungimi de unda exceptional de mici i prin- actiune distrugtoare asupra organismelor vii. partea superioaré a spectrului vizibil, Ia lungimi de mai mari de 0,82, gisim domeniul radiatiilor infra~ pSii, cu importante efecte termice, apoi domeniul micro- ndelor utilizate in televiziune si, in fine, regiunea undelor ‘Totalitatea acestor domenii de radiayii alestuiese spec ul oscilatiilor (radiafiilor) electromagnetic. Pentru aaprecia fntinderea domeniului vizibil tn comparafie cu tot spectrul radiafiilor electromagnetice, sit privim figura alé- turaté, Constatim eu surprindere ci sintesh aproape ,orbi", deoarece dintr-un domeniu atit de vast, ochiul nostru nu sesizeazi decit o regiune extrem de ingusté. Cum figura nu poate reprezenta fidel acest raport, vom apela din now la tifre. Inchipuiti-vé un zid lung de 25 000 km; pentru a privi dincolo de el, ochiului nostra i-a fost rezervati o des: Chidere lata de abia... 1 mm. Cu alte cuvinte, din tot spee- trul radiafiilor electromagnetice cunoscute ochiul nostra percepe abia a dowizeci si cincea miliarda parte, Este mult sau pujin? Nici una, nici alta, oi exact eft trebui ‘Acest Jucru trebuie inteles in sensul ch terminafiile foto- sensibile ale nervului vizual nu pot suporta fairi o distru- gere rapida nici efectul termic al radiasiilor infrarosii, nici pe cel fotochimie, specific radiatiilor ultraviolete. Dar daci natura a rezervat ochiului omenese o banda foarte ingustt de lumini, omul gi-a creat el insusi o serie tntreagi de aparate capabile si-l ajute ,sf vada" si acolo unde ochiul situ nu-l mai poate sluji. Dincolo de infrarosu gi de ultraviolet chem&m aparatele si ne ajute gi dintre Acestea o mentiune specialéi trebuie si-i acordim ,ochiului electric (celula fotoelectrict) ; el nu numai ci vede pe un domeniu mult mai larg — din infrarosu pint in domeniul razelor gamma — dar nici nu oboseste in timpul func}ion’rii Cu oricare din celelalte radia}ii am ,ilumina® un corp, el ximine invizibil pentru noi, fiind inst vizibil, spre exem- plu, pentru plicile fotografice specifice fiecdrui domeniu spectral. 'Nu trebuie st fim tngrijoraji de aparenta carenja a orga: nului nostru vizual, deoarece atit lumina solar, eit si cea provera din diversele surse artificiale se incadreazii pers fect ca lungime de unda in ingustul domeniu spectral rezers vat privirii noastre si, iluminind toate corpurile din jurul nostru, ne permite si lum cunostinti de ele. Se impune pin aici o concluzie, gi anume: senzafia v aualé apare ca urmare a actiunii radiatiilor electromagnes tice de lungime de undi cuprinse intre 0,4 51 0,8, asupri terminajiilor fotosensibile ale nervului optic. Dar aceste doud limite includ, in intervalul dintre cle o multitudine de valori separate. Dack vom exprima valo ot 0m 01mm Infrarogu vizisit Ultra violetSRC AM NRE rile limita ale lungimii de und& in alte unitiji de misuri, care si mirease’ precizia determinirilor, vom constata Jucruri interesante. Utilizind o unitate de masura de 10 000 de ori mai mica decit micronul, si anume dngstromul (A), ‘vom spune ci limitele spectrului vizibil sint 4000 A si respectiv 8 000A. Intre ele sint plasate cel putin 4 000 de valori diferite, corespunziitoare, ca lungime de unda, la tot atitea radiatii individuale. S-ar prea c& Iucrurile devin tot mai complicate, dar nu este de loc asa. Trebuie si spunem de la inceput c& cele patru mii de valori posibile ale lungimii de undi se gisese grupate in sapte domenii distincte, dar cu treceri continue fntre ele, corespunzitoare celor sapte culori ale curcu- beului. Dar sé fim mai expliciti. Una din proprietatile funda- mentale ale luminii este aceea c& ea se propagi in linie dreapti, Dac inst raza de lumina este obligatit si strahati dou medii diferite (de exemplu sticlA si aer), ea se abate de la drumul drept, fringindu-se. Aceasta fringere a razei de lumina este numiti in optic’ refractie. Datoriti feno- menului refractiei, am aflat ci de fapt lumina albi prove nit de la soare sau de Ia surse artificiale nu este unitard sub aspectil compozitiei. Gea mai veche descriere a acestui fenomen dateaz’ eam din secolul al XVIIT-lea i.e.n, si am mostenit-o, prin inter- mediul ,carfilor de lut, de la preotii babilonent. Acestia, turnind ulei intr-o cease’ cu api, au observat cf la lumina soarelui pe ulei se formeazi o serie de incle concentrice colorate divers. $-au numirat sapte asemenca culori dife- rite, aceleagi pe care oamenii le-au observat in curcubeu. Stiinta vremii nu a putut explica fenomenul gi au trebuit {4 treack mai bine de 30 de secole pina st injelegem exact despre ce este vorba. Fenomenul inclelor colorate a fost redescoperit in 1663, de ciitre Robert Boyle (1627—1691), dar el este astitzi eu- noscut sub denumirea de ,inelele lui Newton. Aceasta pentru ea abia Newton (1643-1727) 1-a explicat, demon- strind dependenta culorilor de grosimea paturilor de li- chid, Tot Newton este acela care a Mmurit si compoziti luminii albe pe baza descompunerii sale la trecerea printr-o ® prism’. e (ch pe o prismi de sticlt se last si cada un fascicul de ind alba, traversind-o, aceasta se refracté, Apare 0 suc= une de culori: rosu, portocaliu, galben, verde, albastru, ligo $i violet. Stnt culorile spectrului vizibil si fenomenul arifiei lor constituie dispersia luminii. Dacé fiecare din aceste sapte culori, separata de celelalte | ajutorul unui paravan, este trecuté din nou, printr-o mit, ea se refractii, dar nu se mai descompune. Inseamna aici ca fiecare din cele sapte culori este, sub aspectul ompozitici, simpli, adick fundamentala. Ye baza experientelor sale, Newton trage urmitoarele coneluzii: A, Lumina albi nu este simpli 2. Culorile componente sint refractate diferit. ‘Aceste culori sint si i ai pot descompune. estea sint gi prineipiile pe care Newton a fundamentat latica, disciplina ocupi cu studiul lor. le sapte culori fundamentale sint si ele radiatii electro: gnetice. A le caracteriza numai prin culoarea proprie destul de subiectiv, cici denumirea de verde sau de de galben sau de portocaliu constituie delimitari eu imprecise. Este deci fireasea introducerea unei masuri, imat printr-un numir, care sk caracterizeze diversele uri de lumina. $i astfel ajungem din nou la Iungimea de da, dar de data aceasta la valorile cuprinse in interiorul lervalului limitat de 4000 si 8 000A. Aici ficcirei I numite valori ale lungimii de unda, 40004350 3504600 250 400 650 300 506150 200 08000 1850 ‘observa ci fiecdrei culori fi este rezervatd in spegtrul © anumiti intindere, variind intre 200 si 600A, cu 49exceptia rosului, care ocupi singur aproape un sfert din intreg domeniul vizibil. Culorile fundamentale mai sint numite si radiatii mono- cromatice, dar din tabelul de mai sus se constati cl ele nu sint caracterizate printr-o valoare unica a lungimii de un- da, De exemplu, 0 radiatie cu 2 = 5 180A apare yerde ca gi o radiajie cu 4 = 5 420A. Desi simple, culorile funda- mentale nu sint ,,pure“, ci reprezinti amestecuri de radiatii in care unele pot predomina. Cu cit 0 radiatie este carac- terizata de un domeniu mai ingust de valori ale lungimii de unda, cu atit ea este mai strict monocromatic si eu- Joarea respectiva ne apare mai saturati, mai expresiva. Daci lumina alba se descompune in sapte radiatii dis- Linct eolorate inseam’ ca prin recombinarea acestor ra- diatii trebuie si se obfink din nou lumina albx. Incerekrile de a realiza recompunerea Iuminii fi aparjin tol lui New- ton. Amestecind intim pulberi foarte fine, colorate dupa culorile din spectru, el obtine o pulbere unica de culoare alha sau mai precis grideschis!. Acelasi lucru se realizeazit prin experienta cumoscuta sub numele de ,discul lui New- ton‘, in care un disc de carton cu sectoare colorate in cele sapte culori fundamentale este rotit in jurul axului central. Datorita fenomenului persistentei imaginilor pe retin’, Ia © anumiti vitezi, impresia produsi asupra ochiului este rezultanta celor sapte culori suprapuse — culoarea alba. Musschenbroek « facut aceeasi experienta, inlocuind ins discul de carton cu un titirez a cirui suprafata este impir- {ita dupa meridiane in gapte culori. Prin rotirea titirezului se realizeazi la fel senzatia de alb. In toate aceste experiente se realizeaz de fapt compu- nerea culorii albe din cele sapte culori de baz’ si nu a lu- minii albe, asa cum uneori gresit se afirmi. Pentru a rea- liza acest lucru este necesar si se suprapunt radiajiile co- orate care compun lumina alba si nu corpuri (pulberi, vop- sele) care si ereeze senzatia acestor radiatii. Meritul de a ne fi aritat cum trebuie fécut& o asemenea experienji ti revine tot Ipi Newton. 4 Guloarea obtinuta nueste perfect alba ente purititi spectrale a culorilor wtili urmarea unei insufiei~ 50. ¥— birtio Ce pra deat ii spectrul objinut, in loc si fie proiectat pe un para= este obligat sa traverseze o a doua prism’ identick eu 1a (ca material si forma), dar plasati invers, radiatiile wuferi o now refractie, dar de sens opus primei. Rezul- ‘va fi lumina albi, sub forma imaginii sursei luminoa- jieetati pe un ecran. acelasi rezultat se ajunge dact spectrul obyinut la din prismé este proiectat pe o lentil convergent; arul lentilei se vor suprapune toate radiayiile, recom= id astfel raza initialk de luming albi. erientele facute In legiturk cu recompunerea Tumini indus intre altele la o observajie interesantl facut de Newton: lumina alba se poate obtine nu numai ‘suprapunerea celor sapte culori fundamentale, ei chiar punind numai dous culori. Perechile de culori capa- sh recompun’ lumina albi sint, in general, urm&toa- rou ou verde-albastrui portocaliu cu albastrueverzui } galben cu albastru verde ou ropu-purpuriu astra eu galben ‘olet on galbon-vera au fost denumite culori complimentare. Mulfi cititori Yrimine poate nedumerifi in faja acestui fenomen, de- este stiut c& daci amestecim, de pildi, 0 vopsea 1galbend cu una albastra, rezultatul este... un verde frumos si nu culoarea alba. De aceea trebuie st precizitm iaragi ed nu este vorba de suprapunerea unor corpuri colorate com- plimentar, ci a unor radiajii luminoase complimentare. O experienta simpli gi la Indemina tuturor ne va Eimuri sensul fenomenului culorilor complimentare. Plasati pe 0 masi, una tng’ alta, doug foi de hirtie colorate compli- mentar (de pilda una rosie si una verde). Tineti vertical deasupra lor, la mijlocul distanjei care le desparte, 0 plac& de sticla, tn asa fel incit cele dou foi si fie vazute simul tan — una prin transparenja stielei, iar cealalt prin oglin- direa ei (reflexia) pe placa de sticla, asa cum se vede in fi- gura aliturati. Privind din punctul de suprapunere al celor doui imagini, se objine senzatia de alb. Existenja culorilor fun le si a proprietatii_ lor de a fi complimentare, unele fata de altele, ne-a permis si explicim culoarea corp DE CE SINT COLORATE CORPURILE In lumea inconjuritoare, omul constati diversitéyi de corpuri. Din punct de vedere optic, acestea se manifest foarte diferit: unele sint colorate, altele ineo- lore, unele sint transparente, altele opace, unele albe, altele negre sau gri ete. incerea o explicatie a acestui fenomen com- n o exp 4 simpli. Un fascieul de Jumini alba este descompus de o prismi in culorile fundamentale ale spectrului vizibil. Rezultatul este, asa cum am vazut, lun spectru continuu de la rosu pind la violet. Dac ins& in calea fasciculului luminos, inainte de intrarea sa in prisma, se plaseazit un corp transparent gi colorat, de exemplu o sticli rosie, spectrul care se obtine tsi modifica substantial aspectul. Dintr-un spectru continu, tn care apireau toate radiafiile intre 4 000 si 8 OO0A Iungime de unda, el devine discontinun. In spectru apar dungi-(benzi) negre, mai mult sau mai putin intense si plasate pe locurile de unde lipsese anumite radiatii. In cazul experientei noastre diatia verde. Unde a ,dispirut® aceasta? Dae& indepartiim sticla rosie din calea fasciculului de lumina incidenta, Dsorbfia luminié = sursi luminoasi; SR sticlt ropie; P— prison de etic; — eeran al diafia verde reapare si spectrul este iartisi continuu. Tre- mie trast deci concluzia cf sticla rosie este cauza care pro- acd aceasti discontinuita Davi in locul unei sticle ros una verde, din la albaste’ elie ers, cu o stick’ portocalie e gi aga mai departe. Dar si in minim radiatia albastra-v. Miloarea sticlei utilizate este complimentara radiatiei inate din spectru. Inseamni ci din fasciculul initial le Iumini abi (continind toate radiatiile) cele compli- ntare culorii sticlei sint refinute de aceasta sau, cum se ie de obicei, sint absorbite. Corpurile au deci proprie- ttea de a absorbi o parte din lumina care cade pe ele, facem acum alt& experienti, tot atit de interesanta structivi’, Si luam, de pildi, un obiect de culoare verde ‘care si-] iluminiim cu o lampé al cirei bse a fost infigu- mai inainte cu o foifd de celofan rosie. Ce culoare va pitta obiectul astfel iluminat? Negru sau aproape negru! iicatia este aceeasi: absorbjia radiayiilor complimen- eulorii obiectului pe care cad. afari de proprietatea de a absorbi, tetal sau partial, corpurile au gi capacitatea de a o xeflecta sau de a i6a sii treaci prin ele. Considerind total:tatea combina posibile dintre absorbtia si reflexia luminii de catre Hi, s-a ajuns la elaborarea unei teorii generale, eare ice culoarea corpurilor. intuneric complet pentru a éliminaDar aceast& teorie s-a nlscut cu tnectul, desi problema s-a pus din cele mai vechi timpuri. Astfel, dupa Plutarh, unii filozofi greci ca Empedocle, Platon precum si mulfi elevi ai lui Pitagora considerau culoarea corpurilor ca o proprictate specific’ a acestora. Epicur considera culorile a fiind datorite luminii, eare se modifica prin reflexia ei pe diferite corpuri. Elevii lui Aristotel afirmau despre cu- loarea corpurilor ed ar fio emanajie proprie a acestora, pro- veniti dintr-un amestec convenabil de negru si alb. Mai tirziu, la ineeputul secolului al XVIT-lea, Kepler consider’ culoarea ca un fenomen de absorbtie a luminii. Plecind de la aceasti ideie si pe baza observatiilor proprii, Newton elaboreazi 0 teorie care sta si astazi la baza concepjiilor din acest domeniu. Principiile de bazi ale acestei teorii pot fi rezumate astfel: 1. Un corp transparent apare colorat in culoarea com- plimentaré celei pe care o absoarbe si pentru care este deci opac. Dack nu are loc nici o absorbtie, corpul este transpa- rent si incolor. - 2. Un corp opac apare colorat in culoarea pe care o re- flect si care este complimentara celei absorbite. 3. Daca un corp reflect integral toate radiatiile, el apa- re opac, de culoare alba; daci, dimpotriva, absoarbe inte- gral toate radiatiile, corpul apare opac, de culoare neagra. Intre negru gi alb exist o gama vasta de tonuri cenugii (gri) rezultate dintr-o reflexie parfiali, dar omogen’ a tu- turor radiatiilor. Dac& radiatiile care alctuiesc lumina albi stnt reflectate mult si in mod egal, tonul cenusiu se apropie de alb, — este un gri deschis; daci insa sint refle tate pufin, dar tot in mod egal, tonul cenusiu se apropie de negru, find gri inchis. Fiind vorba de o reflexie omogen’ total (alb), partiala (cenusiu) sau nula (negru), culorile respective au fost denu- mite culori acromatice, adic& necolorate, spre deosebire de celelalte culori denumite cromatice. Principalele cazuri ce pot fi in general luate tn conside- rapie pentru a limuri culoarea corpurilor sint schematizate alaturat pentru o mai usoara infelegere a fenomenului. Din aceste scheme, ca gi din cele discutate mai sus, nu trebuie sii se injeleagi ct ar fi vorba de reflexia, respectiv absorbtia inei singure radiafii in diversele corpuri: acesta ar fi cazul deal. In roalitate, corpurile absorb simultan mai multe r: fi de asemenea reflect simultan un domeniu de radi- aceasta fiind cauza'pentru care ne apar o multitudine de tonuri si degradeuri ale unei culori fundamentale.Denotat sste faptul cit atunci eind se vorbeste de absorbtia simul tani a mai multor radiafii, acestea nu pot si fie decit veeine M spectru ; la fel si in cazul reflexiei unui domeniu de ra~ liatii. De aceea nu putem vorbi de corpuri colorate in porto- aliu-verzui, violet-gilbui, rosu-albistrui etc. Amestecul eulori corespunzitoare unor radiatii vecine in spectra stituie, dupi cum yom vedea, unul din principiile fun- mentale ale aplicérii colorantilor pe diverse materiale. Imensa majoritate a corpurilor absoarbe din spectrul izibil anumite radiayii, in mod specific, provocind cea @ numim absorbfie selectioa (notiune cu care ne yom mai ntilni). Dar corpurile incolore de ce ne apar sub acest as- ict? Explicatia este simpli: ele nu absorb radiatii din jectrul vizibil, find la fel de transparente pentru tot do- iul de radiatii dintre 4000 si 8000 A. Ele ins& sint ice, adic& prezinti absorbtie selectiva, dar fafa de radia- eu lungime de unda mai mica decit limita inferioari a eniului vizibil. Absorbyia lor selectiva are loc deci domeniul ultraviolet, acolo unde ochiul nostra nu mai pe lumina, Dar datele experimentale obtinute in studiul absorbfie lective in domeniul vizibil si, respectiv, in ultraviolet ebuiau legate intr-o conceptie unica, eliminind caracterul biectiv al aprecierilor. Numai astfel puteau fi Lamurite tauzele absorbtiei selective. S-a putut ajunge aci numai ipa un nou efort colectiv al oamenilor de stiinya pentru valuirea unor noi taine ale naturii gi poate a color mai ‘ime dintre tainele sale: structura materiel, Experimental se constati ci fiecare corp, sau mai bine is substanta din care este alcatuit un corp, prezint& o ab- orbtie selectiva fata de anumite radiasit; din spectrul izibil uncle radiatii vor fi absorbite total, unele partial, 55iar altele de loc. Caracteristica fiectrei radiajii o constituie dupa cum am vizut, lungimea sa de unda. Dae& vom ilu= _ miina o substanfi, eventual adusi in stare de solufie pentru “ao face transparent, in mod suecesiv, cu toate radiatiile din spectrul vizibil!, vom putea constata, chiar en ochiul liber, ci pe misur§ ce ne deplasiim dintr-o parte in alta a _ spectrului, transparenja sa se modified continuu. Exist’ 0 radiatic sau un grap restrins de radiatii, unde absorbjia este foarte intensi, sciizind mai incet sau mai repede de parte si de alta a acestei radiatii. Se spune c& aici are loc absorbjia macimé, iar lungimea de undi a radiatiei cores- punziitoare 0 vom nota cu Dar ceea ce apreciazi ochiul poate diferi de Ia individ Ia individ, astfel e& nu este exclus ca pentru o anumita substanta si gisim mai multe valori ale Ini %mqxs de aceea este necesara introdu- cerea unei metode de lueru strict obiective. Cind raza de lumina strabate un mediu absorbant, are Joc o diminuare a intensitatii sale luminoase, proporfionala cu grosimea stratului de substanji traversat, Aceasti con- atare, cunoscutd sub numele de legea lui Lambert-Beer, “este redati matematic printr-o relatie de tipul T= [ye*, fn care Jy este intensitatea radiafiei incidente, I — inten sitatea radiatiei emergente, d — grosimea stratului tn cen- timetri, « —coeficientul de absorbjie, iar ¢ — baza Io: garitmilor neperieni. Sau, mai bine, trecind la logaritmi zecimali, pentru un corp solid sau lichid se poate serie I= 1,10-Ka, unde K este coeficientul de extinetie (de stingere a razei luminoase). Pentru solutia unei substane oarecare intr-un solvent care nu absoarbe (in domeniul spectral respectiv), relajia de mai sus devine T= I, 10", in care ¢ este concentrafia in moli la litru, iar ea fost de- numit coeficientul de extinetie moleculara. Masurind ra- 1 Aceasti succesiune de radia , separate unele de altele, poate fi obi 4 cu ajutorul unui aparat numit monocromator. I i) AANA ! I A ier me "8000 7500 7000 6500 6000 —GA00 5000 4500 4000 i mr. } Jog 7 , eu ajutorul unui spectrofotometru, se deter au mai adesea c. Pentru un corp dotat cu absorb vi, ¢ este o functic a lungimii de undi a radiayi le, adic ¢ = f(A), iar curba care reprezinti aseme- wriatic este denumiti curba de absorbtie. Ea ne red “exact comportarea substantei fafa de lumin’, pro- file sale absorbtive. Partea cea mai inalté a curbei, tind maximum de absorbtie, poate fi precis carac prin coordonatele punctului respectiy, adick prin max- Aceste doua valori, constante pentru fiecare in parte, caracterizeazi cu rigurozitate mate- Tnsusirile optice ale diferitelor substan} se consider’ o anumiti substanti caracterizata prin Dine definite ale lui Syaz $i Apex $i studiem in ratie cu ea alte substante, se giseste, pentru fiecare alte valori ale lui tmox $i Aas: Dup’ diferentele intre aceste din urma valor! ale Iu tyigs $1 Ama substanfei etalon, vorbim de existenja anumitor modificare a proprictitilor optice ale substantelor.B00 75007000 GBT BOON SEG 500 7300-4000 500. Efectele modificirii absordfiei 2 efeet hiprocrom; 3.~ efect Ipercrom; 4 efeet hipo ‘de etecte Datocrom’ i hipocrum;” f= tusba de absorbtie Astfel, daci maximum de absorbjie este deplasat la Tungimi de und& mai mari, spunem ch in trecerea de la o substanga la cealalta s-a produs un efect Datocrom. El se manifesta printr-o inchidere a culorii. Dacé maximum de absorbtie se deplaseazk citre valori mai mici ale lungimii de unda, vorbim de existenja unui efect hipsocrom, care se manifesta printr-o deschidere a culorii. De asemenea, modificirile pe care Ie suferd tmgx sint grupate in doua efecte contrarii. Dac maximum de absorb- fie se deplaseaza la valori mai mari ale lui ¢, este vorba de un ¢fect hipercrom, adica de o intirire a culorii; in situatia inversit se consider aparitia unui efect hipocrom, care sla boste culoarea unci substante in comparafie eu alta. Figura alfiturat permite cu usurin} infelegerea naturii acestor efecte. fs In practicd, in cazurile concrete, se produc variatii si- multane ale lui 2 gi e astfel ct vorbim de existenta unor combinafii de efecte, de pild& batocrom si hipererom, batocrom. si hipocrom ete. Pe nesimtite ne-am apropiat foarte mult de dezlegarea enigmei culorilor. Trebuie si recunoagtem inst c& pink 58 im a avut cuvintul numai fizicianul, desi colorantii de itezt sint de fapt rezultatul muncii chimistilor, Credem sosit timpul si le dim si lor putinta de a-si spune a, mai ales c& ei nu s-au muljumit numai cu ceea ce am pina acum. $tim, de exemplu, c& verdele din natura vie se datoreste orofilei, iar rosul hemoglobinei. Dar de ce clorofila este arde si hemoglobina rosie? Pentru ca, ne va spune fi |, fiecare prezinta absorbtie selectiva in domeniul vi il; clorofila absoarbe radiatiile rosii, iar hemoglobina pe ele verzi. Vom fi de acord cu aceasta explicatie, dar cue atea chimistului nu este inci satisfacutt. De ce, se abi cl, dowd substante destul de apropiate in ce pri- este compozitia chimic& se comport asa de diferit fata le iumina? Dar partile componente ale unei substanfe sint gezate nu intimplitor, ci intr-un anumit ansamblu pe care | denumim, laconic dar cuprinzitor, structur chimici ele absorbtiei selective a luminii vor trebui deci oku- nu atit in diferentele de compozitie a substantelor, ci jai ales in diferentele dintre structurile lor chimice. S-a out astfel geniala idee a existenjei unor legituri cauzale estructura chimic& a unei substante si proprietajile ei, elusiv cele optice. A apart un nou domeniu de eereetare, anume cel al relatiilor dintre structura si culoare, ale nui realiziri reprezinta succesul muncii colective, al col yrarii strinse dintre fizicieni, chimisti si matematicieni, tudiul detaliat al acestui domeniu depiseste cadrul toriei pe care ne-am propus si o facem in lumea colo- antilor. Totusi etteva notiuni de bazi ne vor folosi foarte ult mai tirziu. spunem de la inceput c&, pentru explicarea Wiilor dintre structur& si culoare va trebui sti facem Ia o serie de notiuni, poate ciudate pentru uni cititori. jetura atomilor gi moleculelor, legiturile chimice, elec~ alenta si covalenta, legiturile simple si electronii o, dublele legaturi si electronii x, starea fundamentala si larea excitata, tranzitiile electronice si energia de tran- fifi sint principalele notiuni eu care opereazi acest do- iu. Cu putiné rabdare si totodata cu interes si pasiune om reusi si pricepem fenomene care la prima vedere ne par foarte complicate si incilcite.Sa incepem, agadar, cu efteva cunostinte din domeniul structurii materiei. Dupi cum se stie, pind ast&zi se cunose 104 clomente, adici 104 tipuri diferite de atomi, Pentru earacterizarea lor se folosesc douk valori fundamentale: masa atomic& si numirul atomic. Dintre acestea, cea mai important este cea de a doun notiune, adick numérul atomic. El desemneaza in primul rind Jocul pe care un tip oarecare de atomi fl ocupa in sis- eRe temul periodic al elementelor. Dar in afar de aceasta el ne eden dezviluic intreaga natura intimi a atomului, toate tainele Betton sale. Numirul atomic (numirul de ordine) al unui element chimie arata valoarea sarcinii pozitive a nucleului, respec: tiv numirul de electroni care neutralizeazii accast sareina. De aici se poate trage concluzia ei, in fond, numarul de electroni ai unui atom hotiriiste locul acestuia in sistemul Periodic si in continuare se poate afirma ek modul de dispu- nere al acelorasi particule (electronii) in jurul nucleului atomie determina proprietiile fizice gi chimice ale ele- mentului respectiv. Repartizarea electronilor tn jurul nucleului nu este tn- timplatoare, ci, din contra, quvernata de legi cu totul spe- poate puite élastrodi: i conintm cifice. Oricare ar fi aceasta repartizare inst, in mod necesar : de adelasi fe: ACRE se vor gisi cifiva electroni plasafi in zona cea mai perifericd walenje, gicu atgmi de acelagi fel. Astfel p a atomului. Numérul acestora variazi de la 1 pind Ia 8. Tocmai de acesti electroni periferici se intereseazi chimis. de din aceste reprezentiri ck cei patru electroni ai jului de carbon sint pusi in comun cu alti patru elee: ji, proveniti fiecare de la cite un atom de hidrogen. Re- stfel patru perechi distincte de electroni, comuni ilor pe care ii uneste; acestea sint cele patra covalente fatomului de carbon HL tul, cici ei sint particulele prin intermediul citrora se reali- aes i zeaza legaturile chimice HyC .. CxH sau H—C—C_H Dintre diversele tipuri de legituri chimice ne vom referi numai la unul singur, si anume la cel mai raspindit gi in acelasi timp la cel mai important tip: legdtura covalenta. Ea se realizeazi prin punerea tn comun a unui numir oares care de electron apartinind diferijilor atomi. Dac& vom considera configuratia electronici a dowd dintre cele mai cunoscute elemente, i anume: carbonul si hidrogenul, se Poate observa ci pentru a forma metan, ele se unese prin electronii periferici sau de valenji. Putem reprezenta aceasta unire astfel: “x H etanul, hidrocarbura imediat superioard metanului. doi atomi de carbon sint lega}i printr-o covalent& sau, mse spune de obicei, printr-o legitura simpli. Electronii realizeazi aceasta legitura chimici au fost denumipi H fitura simpli dintre cei doi atomi de carbon si respectiv i ig car i inti ili “C+ 44H* —> Hy CxH, mul de electroni ¢ care o realizeazit prezintit o stabi 5 ~ e ridicati. H _iiiraiassSe cunose insa gi cazuri, de altfel foarte multe la numar, cind doi atomi de carbon se unese prin punerea in comun @ patru electroni, cite doi de la fiecare, adic& H H H i cc. é su cae’ H H H Hh aceasta fiind formula substangei pe eare 0 cunoastem sub denumirea de etena. intre cei doi atomi de carbon se for- meazi o legiturd dubla. Din cei patru electroni care 0 res lizeazi doi sint electroni ¢, ceilalti doi find numiti elec- troni x. Compusii chimici in care apar legituri realizate simultan prin electroni siz au un caracter nesaturat, par- ticipind cu multi usurinfit la reactii de aditie. Un exemplu il constituie hidrogenarea etenei HO o¢ HH H HH, No. 0% Notice > ea iH H’ = “H HOI care, in conditiile reactiei, se transform’ usor dintr-o sub- 4 nesaturati intr-una saturata. ‘ Bi cleeriority colusuriaya lode ald desfecs din sistemele de legituri in care apar, sint cei care au permis aceasti transformare. Aceasti proprictate, caracteristiea electroni- lor, a fost denumits mobilitate. : Gu aceasti notiune am ajuns in miezul problemei. Ave acum ,iarba fiarelor, care ne va descuia uga ferecatti cu te laciite. - eIrrebuie si spunem de la inceput ed absorbfia selectiva a luminii de catre 0 substanti oarecare este strins legata de prezenta unui sistem de electroni x in molecula sa. S& ve- inst cum. cia 3 radiajie Iuminoasi este absorbita de o substan}? oarecare, moleculele substanjei igi marese energia interna. Ele tree de la un nivel de energie mai sedizut, numit stare fundamentala, la unul mai ridicat, numit stare ezcitatd. Trecerea aceasta de la starea fundamentala la starea ex tati (mai bogati in energie) a fost denumita tranzifies in ‘corespunzitor, energia necesari realizirii unei tran- ja fost numita energie de tranzitie, Diferenta de energie j, dintre cele dou stari ale moleculei, adic& energia de nziyie, se poate calcula cu ajutorul unei relatii foarte mple, i anume: dE=*, 2 ire heste o constant denumita ,constanta lui Planck, Viteza luminii iar 2 — lungimea de unda a radiatiel orbite. Inlocuind pe h gi pe ¢ cu valorile lor numet ‘ice, ayia de mai sus devin AE 286.000 nergia de tranzitie determin’, dup aceasta relajie, mea de unda a radiatiei absorbite, adic valoarea lui din curba de absorbtie, Invers, cunoscind din deter- i experimentale valoarea lui hyne, Se poate stabili mea energici de tranzitie. Daci se caleuleaza valoarea AE pentru radiatiile limita ale spectrului vizibil — itia violeta, cu A = 4 000A si cea rosie, cu 2 = 8000 © giiseste ca enengia corespunziitoare este de 71 keal/mol u violet si respectiv 35 keal/mol pentru rosu, @ deduce de aici c4 un corp nu va fi colorat pentru ochiul decit daci energia de tranzitie a moleculelor sale va prins intre 71 si 35 keal. Inseamna c& in structura leculelor respective trebuie si existe, ca o conditie fun- jentali, anumite elemente structurale suficient de ,mo- *, excitabile la energii cuprinse in aceste limite. Aveste mente structurale nu sint decit electronii 7. lomerarea intr-o moleculii a unui numir eresefind de etroni x (sub forma inmultirii dublelor legitturi) face ca easta si devin’ tot mai usor excitabila, absorbind selec- diverse radiafii, din ce in ce mai aproape de spectrul bil si chiar in interiorul lui. apelim din nou la un exemplu. Sa considerim o serie Substante cu structura aseminiitoare $i care diferé intre ) mumai prin numirul de duble legituri. Formulind sti serie intr-o manier’ generali, vor sori R—[CH = CH}, — R,