7.3.

Rolul victimei in declansarea actului infractional

Un criteriu important in baza caruia este apreciat comportamentul uman poate fi considerat continutul
etico-moral al acestuia. Abaterea de la normele morale existente in societate, specificà oricarei
infractiuni, este caracteristica si multiplelor forme de comportament preinfractional al persoanelor care
devin în consecintà victime.
Prin urmare, amoralitatea in comportamentul oamenilor sporeste considerabil probabilitatea victimizarii
lor. Comportamentul negativ al omului constituie punctul initial de unde incepe manifestarea de interes
a criminologilor fatã de victimã, fiind vorba atât despre constatarea elementelor mecanismului
comportamentului infractional, cât si despre blocarea activitâtii negative prin influenta asupra situatiei
preinfractionale (inclusiv situatia de conflict).
In ceea ce priveste analiza mecanismului actului infractional, victima prezintã interes în mãsura în care
comportamentul ei se insereazã in tabloul infractiunii, având o anumitá „incarcâtura" criminogena.
Totusi, chiar si in cazurile in care are loc cea mai activà provocare la comiterea infractiunii din partea
victimei, sávârsirea ei faptica este posibilà doar atunci când personalitâtii infractorului fi sunt
caracteristice anumite orientari antisociale .
Cu cât mai semnificativ este rolul comportamentului victimei in geneza infractiunii, eu atât mai redusà
este intensitatea orientarii antisociale a personalitàtii infractorului. O atare interactiune poate fi relevatà
mai ales in cazurile comiterii infractiunilor contra persoanei, fiindcà in mecanismul psihologic al comiterii
lor devin importante emotiile infractorului, care pot duce in consecintà pâna la faza afectului.
Fara o analiza complexa a comportamentului si caracteristicilor personalitatii victimei, precum si a
reactiei acesteia fatà de actiunile infractorului este imposibil de a constata din ce cauzà atentatele
criminale similare comise de unele si aceleasi persoane provoacá rareori acelasi rezultat infractional.
Elementele negative reflectate in comportamentul victimelor pot constitui factori favorizanti sau
provocatori ai infractiunilor, influentând de multe ori aparitia si dezvoltarea motivatiei actului
infractional. Totusi comportamentul victimei nu provoaca in mod mecanic savârsirea infractiunii de câtre
o altà persoanã, findcã „...reglatorii sociali ai individului sunt decisivi in comparatie eu alti fac-tori"
Influenta exterioarà si emofiile luntrice sunt constientizate de subiectul infractiunii pana la reflectarea
lor in comportament si, din atare ratiuni, acesta este considorat responsabil de activitatea sa
infractionalã.
In asa-numitul sistem „personalitate-situatie", victima urmeazã a fi investigatà ca un element obligatoriu
al situatiei. Astfel, atàt actiunile intentionate ale victimei, cat si cele imprudente se referà la ciclul
imprejurárilor care pot favoriza atingerea rezultatului infractional. Alaturi de alte elemente ale situatiei,
victima, interactionând eu infractorul, favorizeazà sau provoacà declansarea actului infractional.
La fel ca si infractorul, potentiala victimã evalueaz: situatia creatà si, deseori, actioneazà in functie de
rezultatele scontate, precum si in baza viziunilor, deprinderilor, calitátilor sale psiho-emotionale ete.
Prin urmare, victim interactioneazà nu doar cu infractorul, ci si cu alte elemente ale situatiei
preinfractionale.
In multe cazuri victima este un element activ al situatiei preinfractionale, influentând astfel asupra
dinamicii faptei criminale. Conform unor date selective, in mai mult de 50% din cazurile infractiunilor cu
caracter violent a precedat situatia de clarificare a relatiilor interpersonale dintre douá sau mai multe
parti si doar imprejurarea concretà determina cine din ele devenea victima si cine infractor.
Actionând ca un element activ al situatiei, victima poate aduce infractorul intr-o stare de afect puternic,
generând frica, urá, furie cu reactii psihomotrice subite, iar uneori chiar si nedorite pentru infractor.
Deseori, prin aceasta se explica faptul ca hotul, jefuitorul sau violatoral devin ucigasi, desi pânã la
comiterea infractiunii nu aveau intentia sa omoare victima. In alte situati, potentiala victimã, prin
injosire si injurii permanente, ti creeazà viitorului infractor o stare de afect, provocându-i prin aceasta la
actiuni violente.
Anume din considerentele amintite, legislatia penalã a Republicii Moldova contine un sir de prevederi ce
se referà la comportamentul negativ al victimei in calitate de circumstanta care atenueazà pedeapsa sau
ca baza de calificare a infractiunii cu un grad de pericol mai redus.
Asadar, in alin. (1) lit. g) art. 76 CP este prevazutà ca circumstanta care atenueazã pedeapsa
comportamentul ilegal sau amoral al victimei ce a provocat comiterea infractiunii. Articolul 146 CP
prevede ràspundere penalã pentru omorul savârsit in stare de afect survenitä in mod subit, provocatà
de acte de violentà sau de insulte grave ori de alte acte ilegale sau amorale ale victimei. Aceleasi
imprejurari sunt reflectate în art. 156 CP, care se aplicà in cazurile vatamárii grave ori medii a integritâtii
corporale sau a sanatâtii in stare de afect.
Din studiul marii maioritati a infractiunilor comise eu violentã rezultã cã un grad mai mare sau mai mic
de responsabilitate in declansarea acestor fapte antisociale a apartinut victimei. Stabilirea relatiei dintre
infractor si victima este deosebit de importantà pentru incadrarea faptei, dar si pentru prevenirea si
combaterea altoinfractiuni comise cu violentã . Victimele pot fi absolut nevinovate de aparitia situafiei
criminogene; vinovate de aceasta la fel ca si infractorai fiel chiar mai vinovate decât el, cum ar fi, spre
exemplu, cazurile când victima, prin acfunile sale ilegale, provoac, o altà persoanà la sávarsirea
infractiunii. Notiunea de vinovitie a victime!" se utilizează aici in sens criminologic; nu trebuie
confundatá cu vinovátia subiectului infrachiunii. Despre „vina" victimei poate fi vorba doar atunci cand
comportamentul ei favorizeaza aparitia si realizarea intentiei criminale. In acelasi timp, situatia
criminogena poate fi generatà si de comportamentul imprudent al victimei.
Reiesind din comportamentul victimei, situafile care au precedat infractiunea pot fi divizate in
urmãtoarele grupe:
1) situatiile in care actiunile victimelor au un caracter provocator si contin motive de savârsire a
infractiunii (comportamente ilegale sau amorale);
2) situatiile in care actiunile victimelor au un caracter imprudent, creând prin aceasta conditii favorabile
pentru comiterea infractiunii (spre exemplu, lasarea fará supraveghere a lucrurilor personale in locuri
unde existà mari posibilitati de sustragere a lor);
3) situatiile in care actiunile victimei sunt legitime, dar pot genera un comportament ilegal din partea
infrac-torului (de exemplu, critica justà fácutà unei persoane care se comportá necuviincios in locul
public poate genera violenta fatã de cel ce a fácut observatia);
4) situatiile in care victima are un comportament neutru si nu contribuie la sãvârsirea infractiunii, dar
aceasta din urmã este totusi comisã; in astfel de cazuri infractorul este elementul de bazá care a creat
situatia in acelasi context, este necesar de a evidentia rolul victimei in mecanismul actului infractional,
prin delimitarea urmatoarelor tipuri de comportament al acestora:
a) negativ - actiuni de incálcare a unor norme morale sau legale care provoaca sau favorizeazà comiterea
infractiunii; b) pozitiv - se exprimá prin actiuni de contracarare a activitatii infractionale, inclusiv prin
opunere de rezistenta activa infractorului; c) neutru - nu contribuie in nici un fel la comiterea infractiunii
sau la contracararea ei.
Potrivit unor studii", comportamentul negativ al victimelor a fost relevat in 70% din cazurile
infractiunilor de omor intentionat, 61,8% - vätämári corporale grave ale integritâtii corporale sau ale
sanätãtii, 52,3% - violuri, 100% - avorturi ilegale, 74% - escrocherii. Aceste estimari statistice ne vorbesc
despre faptul cà in multe cazuri victimei fi revine un rol esential in declansarea comportamentului
infractional. In urma analizei diverselor situatii infractionale, se constatà cã victima nu este prezentà fizic
in orice infraciune (de exemplu, in cazul infractiunilor de furt care se comit in absenta proprietarului), iar
in unele cazuri existi victime in afara infractiunilor (sinuciderea, automutilarea, decesul celui care s-a
autoaccidentat etc.). Totugi o mare importantà pentru prevenirea criminalitati si victimizan diferitor
categorii de persoane o are relevarea si studierea victimelor infractiunii care au avut tangente cu situatia
preinfractionala.