6.

Boala lui Ion Creangă:

În noiembrie 1883, i se aprobă un concediu medical de 3 luni. În 1884 pe 30 mai se

aprobă institutorului Creangă un concediu de 2 luni. În 1885 pe 15 octombrie obţine un concediu

medical de 6 luni. În 1886 în concediu de boală prelungit pînă la sfîrşitul vieţii. În 1887 –

9 A se vedea Mona VÂLCEANU, Studii de literatură română, Editura Tipnaste / Zodia Fecioarei, Pitești,

1996, p. 90 și 97: „Prietenul cel bun de la Junimea deveni, se înțelege de la sine, Eminescu. Acesta văzu

numaidecât în diacon geniul poporului român. Creangă îl duse în boșdeucă, îl ospătă cu mâncările Tincăi,

îl vârî în ceata lui... Nimeni nu mai văzu pe Eminescu fără Creangă și pe Creangă fără Eminescu. Poetului

care a scris Cezara trebuia să-i placă acel fel de viață. Bordeiul de vălătuci era ca o colibă în mijlocul

firii, piciorul putând călca de-a dreptul pe pământ și urechea putând să audă greierul la câțiva pași. În

coafa de apă se vedea încă bradul, în oalele de băut lutul, hainele de șiac de noaten miroseau încă a
miaua

de pe care fusese tăiată lâna”; „În opera sa, ca și în societatea lui Creangă, Eminescu găsea un refugiu, o

consolare de prezent, de civilizație, de intelectualism. Se poate spune că romanticul Eminescu se refugia

în

primitivul Creangă. Iată explicația prieteniei Eminescu – Creangă, a prieteniei dintre filozoful

shopenhaurian și Nică a lui Ștefan a Petrii. Fără îndoială că prietenia a plecat de la Eminescu. În

prietenia lui Creangă pentru Eminescu trebuie să fi fost sentimentul aceluia care a găsit în sfârșit pe

cineva sigur, căruia să-i destăinuiască fără frică comoara – comoara sufletului său”

ION VALERIU HIU [ION CREANGĂ – CLASIC AL LITERATURII ROMÂNE]

Septembrie apar necazuri cu un vecin, Vaşile Coca, pentru care se plânge primăriei, acum şi în

anul următor, că i-a astupat trecerea pe dindosul casei şi este primejdie de incendiu.

În 1888 Creangă citeşte în „Cercul literar” al lui Beldiceanu ultima parte a Amintirilor.

7. Moartea povestitorului:

În 1889, pe 31 decembrie, moare Ion Creangă, în noaptea de ajun, în urma unui atac de

epilepsie. În 1890 pe 2 ianuarie este înmormântat la cimitirul „Eternitatea” din Iaşi.10 Apar, la

editorul H. Goldner din Iaşi, „Scrierile lui Ion Creangă”, „Poveştile”, vol. I, cu o prefaţă de A. D,
Xenopol şi o biografie a autorului de Gr. I. Alexandrescu (volumul conţine poveştile publicate în

Convorbiri literare între 1875—1878) şi „Moş Nichifor Coţcariul”.

În 1892 apar „Scrierile lui I. Creangă”, volumul II, Diverse, cu: „Amintiri din copilărie”,

„Anecdote”, „Popa Duhu”, „Cinci pîni”, „Moş Ion Roată şi Unirea”, „Moş Ion Roată şi CuzaVodă”, „Poezii
poporane”, „Poezii proprii”, „Cuvinte”, „Rostiri”. Volumul e prevăzut cu 7

desene în afara textului, ale profesorului ieşean Teodor Buicliu, imprimate la Paris.

În 1939 apar toate operele lui Creangă în lucrarea cu acelaşi nume „Opere”. Ediţie critică

cu note, variante şi glosar de G. T. Kirileanu. Bucureşti, Fundaţia pentru literatură şi artă.

În 1970 apre o nouă ediţie „Opere”, I—II de Ion Creangă, ediţie îngrijită, note şi variante,

glosar şi bibliografie de Iorgu Iordan, şi Elisabeta Brâncuş. Bucureşti, Minerva, iar în 1989 pe 31

decembrie s-a comemorat Centenarul morţii lui Ion Creangă.

Opera lui Ion Creangă poate fi împărţită astfel:

a). Manuale pentru clasele primare și monografii:

- „Metodă nouă de scriere şi cetire pentru uzul clasei I primare” (august 1868);

- „Învăţătoriul copiilor - carte de cetit în clasele primare de ambele sexe cu litere, slove

şi buchi, cuprinzând învăţături morale şi instructive” (1871, 1872, 1873);

- „Povăţuitoriu la cetire prin scriere după sistema fonetică” (1876);

- „Geografia judeţului Iaşi” (iunie 1879).

b). Povestiri:

- didactice: „Inul şi cămeşa” (1874), „Prostia omenească” (1874), „Păcală” (1880),

„Acul şi barosul” (1874), „Ursul păcălit de vulpe” (1880).

- realiste: „Povestea unui om leneş” (octombrie 1878), „Popa Duhu” (1 noiembrie 1881),

„Cinci pâni” (1 martie 1883), „Moş Ioan Roată şi Vodă Cuza” (1 martie 1883), „Moş Ion Roată”

(1885).

c). Nuvele:

- „Moş Nichifor Coţcariul” (1 aprilie 1877).

d). Anecdote:

- „Moş Ion Roată şi Unirea” (1880).

e). Poveşti şi basme:

- „Soacra cu trei nurori” (1 octombrie 1875), „Capra cu trei iezi” (decembrie 1875),

„Punguţa cu doi bani” (1 ianuarie 1876), „Dănilă Prepeleac” (1 martie 1876), „Povestea

10 A se vedea Mona VÂLCEANU, Studii de literatură română, Editura Tipnaste / Zodia Fecioarei, Pitești,

1996, p. 90: „Anul 1989 a unit în nemurire sufletele celor trei scriitori români, Eminescu în iunie,
Veronica

în august și Creangă în decembrie. Numele lor va rămâne întipărit mereu pe aceeași efigie, în eternitatea

neamului”.