Parteneriatul școala-familie-comunitate

Parteneriatele dintre școli, familii și comunitate pot ajuta profesorii în munca lor.
Perfecţionarea abilităţilor şcolare ale elevilor, îmbunătăţirea programelor de studiu și
climatului şcolar, îmbunătăţirea abilităţilor educaţionale ale părinţilor, dezvoltarea
abilităţilor de lideri ale părinţilor, conectarea familiilor cu membrii şcolii și ai comunităţii,
stimularea serviciului comunității în folosul şcolilor, oferirea unor servicii şi suport familiilor
şi crearea un mediu mai sigur în şcoli – sunt exemple grăitoare pentru susținerea ideii de
într-ajutorare reciprocă. (Rădulescu E.)

Principalii parteneri ai şcolii sunt:

 părinţii şi susţinătorii legali ai elevilor;

 autorităţile locale;
 organizaţii guvernamentale cu caracter central sau local;
 agenţii economici locali;
 sindicatele;
 organizaţii nonguvernamentale.

Parteneriatul şcoală – familie – comunitate este dat de relaţiile de colaborare între personalul
şcolii şi familii, membrii comunităţii, organizaţii (companii, biserica, biblioteci, servicii
sociale) pentru a implementa programe şi activităţi care să îi ajute pe elevi să reuşească.

1) „Prezenţa părinţilor poate transforma cultura şcolii.”

Părinţii şi cadrele didactice pot crea diferite parteneriate,  angajându-se  în  activităţi 
comune  de  învăţare,  sprijinindu-se  unii  pe  alţii  în  îndeplinirea rolurilor cerute,
desfăşurând proiecte de curriculum colaborativ, participând împreună la diverse
activităţi de luare a deciziei. Rata învățării crește și se menține ridicată în situațiile în
care părinții se implică în sprijinirea copiilor prin diverse activități acasă. Părinții care
participă la programele educaționale inițiate de școală vor putea aprecia mai bine
abilitățile și aptitudinile copiilor, problemele și posibilitățile de rezolvare a acestora în
procesul învățării. (Ciolan L.) Prin activitatea în parteneriat cu părinții, cadrul didactic
își asigură un sprijin în propria activitate. Învățându-i pe părinți să se implice în
dezvoltarea copiilor lor, întărim interacțunile și relațiile dintre părinți și copii. Prin
cooperare reală și comunicare cu părinții, școala pune bazele unei unități de decizie și
acțiune între cei doi factori. De asemenea, activitățile cu părinții duc la rezolvarea
situațiilor problemă, a conflictelor posibile și a situațiilor de risc în dezvoltarea
copilului. Pe de o parte, familia este un factor de educaţie informală, pe de altă parte,
aceasta are obligaţii şi drepturi care decurg din statutul de elevi ai copiilor ei în
sistemul formal de educaţie. Una din însuşirile caracteristice psihologiei părinţilor este
năzuinţa de a-şi vedea copii mari, bine instruiţi şi bine formaţi pentru viaţă. Pe
fundalul unui orizont larg de înţelegere a rolului pe care îl joacă părinţii în viaţa
socială, dar şi în viaţa de familie, finalităţile educaţionale vor dobândi un grad mai
mare de conştientizare.

Obiectivele educaţionale realizabile în familie pentru etapa şcolarităţii sunt:

  asumarea de către părinţi a rolului de colaborator activ al şcolii;
 cunoaşterea cerinţelor specifice şcolii;
 creşterea condiţiilor necesare activităţii de învăţare continuă;
 asigurarea unităţii de cerinţe, în procesul de formare şi consolidare a
comportamentelor specifice, prin instrucţie şi educaţie de tip şcolar;
 controlul îndeplinirii sarcinilor şcolare;
 controlul respectării programului zilnic;
 crearea condiţiilor necesare extinderii capacităţii de cunoaştere prin mijloace
adiacente: cărți, reviste, expoziţii, teatru, radio-tv., site-uri educaționale, excursii, etc;
 consolidarea deprinderilor moral-civice, a conduitei civilizate, în relaţiile cu mediul
social;
 crearea condiţiilor necesare dezvoltării aptitudinilor artistice şi sportive.

În ceea ce priveşte relaţia dintre familie şi părinţi cele mai frecvente forme de
organizare a acestei relaţii sunt :

 Şedinţele cu părinţii;
 Discuţii individuale între cadrele didactice şi părinţi;
 Organizarea unor întâlniri cu părinţii;
 Implicarea părinţilor în manifestări culturale ale şcolii şi activităţi recreative;
 Voluntariat;
 Asociaţiile de părinţi;

2) Şcoala şi autorităţile locale au diverse modalităţi de colaborare

 realizarea  de  demersuri  pentru  participarea  copiilor  la  învăţământul 

obligatoriu;
 dezvoltarea unor programe de educaţie pentru părinţii tineri
 organizarea şi dezvoltarea unor posibilităţi adecvate de petrecere a timpului liber şi
odihnă.

3) Şcoala şi unităţile sanitare

Şcolile pot desfăşura parteneriate împreună cu acestea în vederea asigurării sănătăţii mentale
şi fizice a copiilor şi familiilor acestora. Cel mai important rol educativ îl au medicii de
familie, asistenți comunitari din cadrul mediului rural şi cabinetele medicale şcolare. Temele
care pot fi abordate în programele educative pot fi multiple:

 igiena personală, a locuinţei, a spaţiului şcolii;

 acordarea de prim ajutor în cazuri de urgenţă;
 educaţia pentru prevenirea consumului de droguri, alcool, tutun;
 educaţia pentru practicarea sporturilor;
 educaţie pentru consum alimentar sănătos;
 educație pentru o viață sexuală sănătoasă.

4) Şcoala şi biserica
Şcoala şi biserica au colaborat încă din cele mai vechi timpuri. Biserica a avut un rol
important în constituirea instituţiilor destinate învăţământului dar şi în promovarea educaţiei
de tip moral-religios. Cele mai populare manifestări ale parteneriatului le întâlnim în:

 implicare în ajutorarea familiilor nevoiaşe;

 organizarea de excursii, pelerinaje la mănăstiri;
 organizarea de manifestări cultural artistice comune cu ocazia marilor sărbători
creştine: Crăciun, Paşti, Hramul satului și al Bisericii, Floriile;
 organizarea de mese, gen catering, din partea bisericii cu diferite ocazii (lăsat de sec-
intrarea în postul Paștelui, 1 Iunie – Ziua Copilului).

5) Şcoala şi agenţii economici pot colabora prin:

 furnizarea unor servicii de informare, orientare şi consiliere pentru cariera elevilor;

 asigurarea de spaţii şi dotări necesare efectuării practicii în cadrul unităţilor
economice;
 angajarea absolvenţilor;
 acordarea de burse elevilor cu rezultate bune;
 organizarea şi desfăşurarea de activităţi de programe de formare continuă pentru
angajaţii din școli.

6) Şcoala şi organizaţiile nonguvernamentale

Parteneriatul dintre şcoală şi organizaţiile nonguvernamentale se poate face atât public cât și
privat în oferirea de servicii sociale atât copiilor cât şi familiilor acestora, comunităţii în
ansamblu:

 sponsorizări prin asociații;

 centre after-school;
 Școală după Școală

7) Şcoala şi poliţia

În comunitate, poliţia reprezintă o instituţie de referinţă pentru locuitorii săi. Rolurile poliţiei
în domeniul educaţional pot fi împărţite în două mari categorii: preventive și de intervenţie în
situaţii speciale. Domeniile în care întâlnim parteneriatul şcoală-poliţie sunt următoarele:

 asigurarea integrităţii personale a elevilor, cadrelor didactice, a locuitorilor comunităţi;

 prevenirea delicvenței juvenile;
 violența în familie, stradală, în cadrul școlii;
 educaţia rutieră; promovarea unui comportament civilizat în societate.

8) Școala și alte înstituții de învățământ (din țară și din străinătate)

Parteneriatul dintre instituțiile de învățământ prezintă avantajul că cei doi parteneri au scopuri
commune, obiective similare. Școlile pot încheia parteneriate pentru a desfășura activități ca:

 schimb de experiență, de bune practici;

 activități de formare;
 simpozioane, conferințe, mese rotunde;
  concursuri pentru elevi și pentru cadre didactice;
 dezvoltarea, transferul şi/sau implementarea de practici inovatoare ;
 împărtășirea și confruntarea de idei, practici sau metode de lucru.

Din ianuarie 2015, a apărut oportunitatea derulării parteneriatelor internaționale între

instituțiile școlare odată cu lansarea platformei eTwinning, la inițiativa Comisiei Europene .
Scopul este să încurajeze toate școlile din Europa să deruleze parteneriate de colaborare
folosind diferite modalități de comunicare, bazate pe noile tehnologii. școlile încheie
parteneriate și derulează proiecte care vizează:

 să formeze echipe de lucru elevi și profesori, care să lucreze împreună;

 să construiască o identitate comună și să aprecieze ceea ce este european-totul prin
prisma cunoașterii de către elevi a acestor aspecte;
 să experimenteze noi metode de predare, noi tehnologii și noi modalități de abordare a
sarcinilor tradiționale în condițiile în care profesorii se luptă cu provocările unui peisaj
educațional în schimbare.

A apărut așadar de-a lungul timpului necesitatea promovării unei politici parteneriale bine
fundamentate, care să implementeze programe de activități pe termen scurt și mediu, în raport
cu particularitățile specific fiecărei unități școlare. Trebuie avut în vedere că parteneriatele
școală – familie – comunitate sunt eficiente în măsura în care ajung să depășească obiectivele
unui program și se transform într-un stil de viață al comunității școlare formate din elevi,
profesori, părinți și membrii comunității locale.

 Parteneriatul este o relaţie stabilă între persoane sau instituţii care participă cu anumite
resurse pentru atingerea unui scop comun; este o relaţie de egalitate stabilită în baza
unor acorduri semnate, ambii parteneri având dreptul de a evalua gradul de atingere a
obiectivelor şi modul de gestionare a resurselor: comunicarea este permanentă,
responsabilităţile, succesele riscurile sau eşecurile fiind asumate deopotrivă;
presupune strategii de cooperare pe termen lung cu o flexibilitate scăzută datorită
scopului comun. (Alecu S.) Parteneriatul are, așadar, drept scop următoarele: să ajute
profesorii în munca lor;
 să perfecționeze abilitățile școlare ale elevilor;
 să îmbunătățească programele de studiu și climatul școlar;
 să îmbunătățească abilitățile educaționale ale părinților elevilor;
 să dezvolte abilități de lideri ale părinților;
 să faciliteze legătura dintre familii, personalul școlii și al comunității;
 să ofere servicii și suport familiilor;
 să creeze o atmosferă de lucru mai sigură în școală.

Ceea ce este dificil în stabilirea unui parteneriat nu este iniţierea lui ci menţinerea funcţionării
acestuia în timp. Atunci când se doreşte construirea unui parteneriat durabil trebuie
identificate atât scopurile comune cât şi divergenţele. Fiecare organizaţie îşi are propria
identitate, iar pentru a derula un proiect împreună cu altă organizaţie trebuie căutate şi
valorificate punctele şi interesele care le leagă.