Redacteaza un eseu de minimum 400 de cuvinte, in care sa prezinti particularitatile

pasoptismului, prin referire la un text studiat.

Repere
 Evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului studiat într-o perioadă, într-
un curent cultural/literar sau într-o orientare tematică; 
 Modul in care se reflecta particularitatile pasoptismului in nuvela studiata
 Comentarea a două secvențe relevante pentru tema textului studiat; 
  Analiza a două elemente de structură, compoziție și de limbaj, semnificative pentru nuvela
studiata (de exemplu: acțiune, conflict, relații spațiale și temporale, incipit, final, tehnici
narative, perspectivă narativă, instanțele comunicării narative, registre stilistice, limbaj etc.)
În vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de
cuvinte şi să dezvolte subiectul propus.

Pașoptismul este un curent ideologic care exprimă viziunea, principiile și starea de spirit a
participanților la Revoluția de la 1848. Literar, s-a configurat în perioada 1830-1860 și a fost
animat de principiile iluministe preluate de la Școala Ardeleană, al cărei mobil esențial fusese
conștiința națională.
Articolul intitulat Introductie poate fi considerat manifestul romantismului in cultura
romana, deoarece traseaza principalele directii de evolutie a curentului. Primul obiectiv este
crearea unei limbi literare unice, reprezentative pentru toti romanii. Sursele originalitatii
literare ar trebui sa fie folclorul romanesc, istoria, natura si realitatea social-politica a
timpului: „Istoria noastra are destule fapte eroice si frumoasele noastre tari sunt destul de mari
si frumoase, sã nu cautãm in alte pãrti inspiratie, si obiceiurile noastre sunt destul de pitoresti
si poetice ca sã putem gãsi sujeturi de scris la noi, sa nu imprumutãm de la alte natii.”. Ul alt
principiu promovat era renuntarea la traduceri si la imitatii pentru cã acestea „omoara in
noi duhul naṭional”, fiind „o manie primejdioasa” pentru poporul roman. In acest context al
schimbãrii, a partra intentie viza necesitatea aparitiei criticii literare obiective: „Critica
noastra va fi nepartinitoare ; vom critica cartea, iar nu persoana.”
O opera literara ilustrativã pentru romantismul paşoptist, care dezvoltã idealurile
exprimate in Introducṭie este nuvela Alexandru Lăpușneanul având ca surse folclorul, istoria
sau peisajele pitorești autohtone, prezentate intr-o limba literarã clarã. Nuvela a fost publicată
în primul număr al reviste Dacia Literară din 1840. Pornind de la fragmentul reprezentativ
din cronica lui Grigore Ureche, autorul, cunoscând bine literatura europeană de inspiraţie
istorică (Dumas, Puşkin, Hugo), nu urmăreşte întocmai firul istoric ci îşi permite numeroase
abateri, care îi dovedesc talentul şi forţa imaginativă. Din cronica lui Ureche, Negruzzi preia
imaginea personalității domnitorului Alexandru Lăpușneanu, scene, fapte, replici, dar se
distanțează de realitatea istorică prin apelul la ficțiune și prin viziunea romantică asupra
istoriei, în Moldova, la mijlocul secolului al-XVI-lea.
Raportul realitate-ficțiune este ilustrativ pentru viziunea despre lume a scriitorului
pașoptist. Deși istoria atestă faptul că, la revenirea lui Alexandru Lăpușneanu, Moțoc fuge în
Polonia, unde este decapitat, Negruzzi îl păstrează ca personaj, ca să îl poată caracteriza mai
bine pe domnitor. O creație a autorului este boierul Stroici, neatestat documentar și care, prin
atitudinea ireverențioasă față de domnitor, reprezintă idealurile democratice ale pașoptiștilor.
La nivelul structurii, narațiunea se remarcã printr-un desãvarşit echilibru sub forma
celor patru capitole, precedate de câte un motto, cu rol rezumativ, care constituie replici
memorabile ale personajelor: Dacă voi ni mă vreți, eu vă vreau, Ai să dai samă doamnă! ,
Capul lui Moțoc vrem..., - De mă voi scula , pre mulți am să popesc și eu....
Acțiunea nuvelei este pusă pe seama unor personaje ale căror caractere puternice se
dezvăluie în evoluția gradată a conflictului. Ideea centrala este orientata catre puterea politica
exercitatã despotic, iar temele si motivele sunt corelate acestei intenṭii: trãdarea, rãzbunarea,
complotul, manipularea, revolta maselor, familia, relaṭia omului cu divinitatea. Capitolul I,
intriga textului, prezintă întoarcerea lui Lăpușneanul la tronul Moldovei, în 1564 si hotărârea
domnitorului de a-și relua tronul și dorința sa de răzbunare față de boierii trădători
Cronologic, capitolul al III-lea evidențiază discursul domnitorului la slujba religioasă
de la mitropolie, omorârea lui Moțoc de către mulțimea revoltată și leacul de frică pentru
doamna Ruxandra, aceasta fiind si o scena memorabila. Epilogul capitolului consta in
sacrificarea lui Motoc, oferit mulṭimii rãsculate si nemulṭumite de darile mari, o soluṭie
adoptatã de domnitor spre a-şi ṭine promisiunea fãcutã la intrarea in ṭarã, aceea de a nu-si
mânji sabia cu sângele boierului. În capitolul al IV –lea, este înfățișată moartea tiranului prin
otrăvire. După patru ani de la cumplitele evenimente, Lăpușneanul se retrage în cetatea
Hotinului. Bolnav, domnitorul este călugărit.
Personajele sunt realizate potrivit esteticii romantice: excepționale în situații
excepționale, utilizarea antitezei ca procedeu de construcție, linirialitatea psihologică, replicile
memorabile. În funcție de rolul lor în acțiune, ele sunt puternic individualizate, construite cu
minuțiozitate sau portetrizate succint. Contrastul dintre Lăpușneanu și doamna Ruxanda, ii
plaseaza într-o relație de antiteză, specific romantică.
Alexandru-vodă, este construit din trăsături morale antagonice, deoarece se află
într-un intens conflict, menit a-i pune în lumină caracterul. Pe de o parte, voievodul
manifestă o voinţă de neclintit, hotărâre în acţiuni şi curaj în faţa pericolului. Este
diplomat şi inteligent, se preface credincios şi înţelept în biserică. Pare devotat poporului
când îl sacrifică pe vornic. Pe de altă parte, demonstrează un caracter violent şi o cruzime
diabolică fiind un tiran însetat de sânge. Întruchipează tipul domnitorului sângeros, tiran și
crud si este construit din contraste, având calități și defecte puternice. Crud, hotărât, viclean,
disimulat, inteligent, bun cunoscător al psihologiei umane, abil politic, personajul este
puternic individualizat. Naratorul omniscient îl caracterizează direct prin epitetele care
precizează ipostazele personajului: vodă, domnul, tiranul, bolnavul. Replicile sale
memorabile Dacă voi nu mă vreți eu vă vreau..., Proști, dar mulți! și faptele sângeroase,
excepționale prin cruzime- piramida de capete,contribuie la caracterizarea indirectă a tiranului
medieval, potrivit esteticii romantice.
Doamna Ruxanda se prezintă în antiteză cu protagonistul: suavă şi miloasă, ea nu
acționează din voință proprie nici când îl otrăvește. Astfel , prin contrast pune în evidență
voința protagonistului. Vornicul Moţoc, personaj secundar, simbolizează tipul boierului
linguşitor, trădător şi intrigant si urmărește doar propriile interese. Este laș în fața
primejdiei,comportându-se grotesc când încearcă să-l determine pe domn să nu-l dea
mulțimii. În antiteză cu boierul trădător sunt personajele episodice Spancioc şi Stroici, cu rol
justițiar, reprezentând boierimea tânără. Personajele sunt înfăţişate în mediul lor de viaţă,
în Moldova feudală, cu un decor tipic, cu descrieri amănunţite ale portului, ale obiceiurilor
şi ale ospăţului de la curte.
Consider cã, oricât de binevenite, dacă recomandările Daciei literare ar fi rămas în stadiul
programatic, fără ca exemple palpabile și convingătoare să le demonstreze rodnicia, probabil
ca influența lor ar fi fost sensibil mai redusă
In concluzie, Alexandru Lăpușneanul” ilustrează principiile ideologiei pașoptiste și
ale esteticii romantice. Epoca surprinsă este reînviată prin valorizarea și transfigurarea
adevărului istoric. C. Negruzzi face din Lăpușneanul un domnitor crud, un tiran, sugerând
astfel caracterul excepțional al domniei sale. Nuvela lui C. Negruzzi ilustrează principiile
ideologiei pașoptiste și ale romantismului românesc, dar elementele romantice preponderente
coexistă cu elemente clasice. De asemenea, scriitorul deschide drumul observației realiste.
Privind în ansamblu, prima nuvelă istorică este o capodoperă a speciei, potrivit criticului
George Călinescu: Nuvela istorică Alexandru Lăpușneanul ar fi devenit o scriere celebră ca
și Hamlet dacă literatura română ar fi avut în ajutor prestigiul unei limbi universale. .