CARACTERISTICI IMM-URILOR

Întreprinderea:
 va fi organizată: va avea verigi de producţie, birouri, laboratoare, unităţi de cazare
etc.;
 fiecare clădire va fi destinată unei/unorfuncţiuni: producţie, comercializare etc.;
 va avea drept obiect: producerea de bunuri şi/sau servicii;
 îşi va procura resurse materiale, umane (laboranţi, cofetari, ospătari, vânzători,
funcţionari etc.), financiare (capital propriu, credite de la bănci) şi informaţionale;
îşi va forma o cultură organizaţională care se va dezvolta astfel încât să susţină
strategia întreprinderii şi atingerea obiectivelor stabilite(o anumită cifră de afaceri,
crearea de locuri de muncă, o anumită cotă de piaţă etc.).
Întreprinderile prezintă caracteristicile unui organism economic tehnico – productiv şi
psiho-social:
- întreprinderile interacţionează între ele, în calitate de clienţi sau furnizori, cu
instituţiile financiare pentru obţinerea de resurse financiare sau cu organele statului prin
plata de taxe şi impozite, solicitarea şi obţinerea de autorizaţii etc. având astfel un caracter
economic, fie el naţional sau internaţional;
- organizarea şi funcţionarea oricărei întreprinderi depind de suportul asigurat de
ansamblul tehnic şi tehnologic deţinut, adică de resursele materiale, de starea de depreciere
morală şi fizică a utilajelor şi de performanţele şi competitivitatea tehnologiilor utilizate.
Întreprinderea este astfel un tehnico-productiv;
- dotările unei întreprinderi, potenţialul său tehnic şi tehnologic, sunt valorificate prin
intermediul personalului întreprinderii. Salariaţii întreprinderii, fie că au funcţii de
conducere, fie că sunt executivi, constituie resursele umane sau de personal ale
întreprinderii, însumând personalităţi diverse, iar în cadrul relaţiilor interpersonale
prezentând diferenţieri importante, conform competenţelor şi abilităţilor personale, precum
şi a rolului, statutului şi importanţei activităţilor fiecăruia. Întreprinderea este astfel şi un
organism cu caracter psiho-social.
În realitatea economică se regăsesc două tipuri de IMM-uri:
 mica întreprindere tradiţională (care, de regulă, nu are o strategie pe termen lung,
dispune de o piaţă restrânsă de desfacere, iar procedeele de realizare a bunurilor sunt
transmise din generaţie în generaţie);
 IMM-urile moderne (care utilizează tehnologii de vârf, sunt în căutare continuă de
noi pieţe şi, prin competenţă, urmăresc maximizarea eficienţei activităţii lor).
IMM-urile, în special cele tradiţionale, au puncte forte şi puncte slabe care se
manifestă în strânsă legătură cu implicarea conducătorilor şi cu dimensiunea lor umană. Ele
se înfiinţează, de regulă, datorită curajului şi talentului fondatorilor lor. Conducătorii acestor
întreprinderi sunt veritabili „antreprenori”, care îşi riscă averea şi destinul. Acest risc este
susţinut de următoarele date statistice: în ţările cu economii de piaţă dezvoltate, 20% dintre
noile întreprinderi mici şi mijlocii nu trec de primul an de viaţă, alte 20 de procente nu
reuşesc să împlinească doi ani, iar 50% nu ajung la cea de-a cincia aniversare. Aşadar,
statistic, doar
10% dintre IMM-uri au şanse să supravieţuiască mai mult de cinci ani pe piaţă.