1.

2Afacerea în economia de piaţă: noţiunea, rolul şi etapele desfăşurării ei

Economia de piaţă nu poate exista fără iniţierea şi dezvoltarea afacerilor. Ce

este afacerea? Cum trebuie ea condusă sau negociată? Ce trebuie să cunoască
specialiştii în domeniul managementului şi negocierilor comerciale despre
această noţiune, o noţiune despre o „lume” nu numai captivantă ci şi în egală
măsură, extrem de „dură”. Pentru că în spatele amabilităţii şi zâmbetelor
fermecătoare se pot ascunde de regulă, cu precizie demnă de invidiat, cele mai
„interesante” gînduri vizînd atingerea scopului suprem: banii şi viaţa (disjuncţia este
obligatoriu exclusă).
În literatura de specialitate există diferite păreri despre noţiunea de afaceri, iar
în practică foarte mulţi înţeleg greşit sensul şi conţinutul acestei noţiuni. În
Dicţionarul Explicativ al limbii române (Editura Academiei, 1998, pag. 17) şi în mic
dicţionar enciclopedic (Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1998, pag. 16 ) – afacerea
este definită ca tranzacţie financiară, comercială sau industrială bazată de obicei
pe speculă sau speculaţii. În viziunea noastră este o definiţie greşită, care a fost
corectată în ultima ediţie a dicţionarului explicativ ilustrat al limbii române (DEXI.
Ch.: Arc. Gunivas. 2007, pag. 32) în care afacerea este definită ca o activitate
comercială, industrială (productivă), financiară, desfăşurată în scopul obţinerii
de profit.
Deseori unii înteleg greşit sensul noţiunii de afacere asociindu-l cu afacerist (ă)
ori afacerism. În DEXI, 2007, pag. 32 se indică, că afacerist (ă) reprezintă persoana
care practică afacerismul; speculant. Afacerismul este explicat ca practică ce constă
în realizarea de profituri personale utilizînd mijloace aflate la limita legii sau
uzînd de relaţiile şi de poziţia socială, profesională, politică, etc. a cuiva; obţineri
abuzive de profituri personale din afaceri.
În dicţionarul explicativ al limbii franceze afacerea este definită ca tot ce
constituie obiectul unei ocupaţii şi priveşte interesul cuiva (întreprinzătorului):
activităţi comerciale, industriale, financiare.
În Marea Britanie afacerea este definită ca…lucrul ce trebuie de făcut pentru a
câştiga bani, iar în SUA afacerea este definită ca o tranzacţie cu finalitate financiară.
Din cele reflectate mai sus se poate de menţionat că afacerea reprezintă
orice iniţiativă a unui întreprinzător, concretizată într-o relaţie contractuală şi
care are o finalitate economico-financiară precizată, corespunzătoare unui
anumit scop.
Deci, economia de piaţă reprezintă o realitate obiectivă a lumii contemporane, o
realitate de neconceput fără existenţa şi derularea afacerilor, a unor activităţi cu
finalitate practică.
Afacerile în economia de piaţă sunt chemate să soluţioneze problemele cu
care se confruntă societatea. Această idee trebuie să fie pusă la baza activităţii
oamenilor de afaceri şi a negociatorilor.
 În afaceri nu este loc de sentimente şi că nu pot avea câştig de cauză decât acei
care sunt cel mai bine pregătiţi de a înfrunta direct şi cu curaj şi dârzenie domeniul
atât de complicat şi pragmatic al lumii afacerilor. În aceste condiţii omul de afaceri
constituie animatorul unei echipe, fiind posesor al multiplelor calităţi intelectuale,
psihologice, profesionale, etc. Lansările în afaceri se face la vîrsta de 23-25 ani,
uneori chiar şi mai devreme.
Afacerile sunt răspândite în diferite domenii:
- De producţie (productiv)
- Financiar
- Comercial
- Servicii
- Domenii mixte
Toate aceste domenii au avantaje şi dezavantaje:

În derularea afacerilor se deosebesc câteva etape:

1. Prospectarea unei afaceri
2. Studiul clientului
3. Negocierea
4. Realizarea
5. Finalitatea (urmarea)

CONCLUZIE (DE REŢINUT): în urma derulării unei afaceri şi a negocierii ei

nu trebuie să existe „un învingător” şi „un învins”, ambele părţi fiind necesar a
ieşi în avantaj financiar faţă de momentul premergător respectivei acţiuni
întreprinse.