47

Oamenii de astăzi au multe probleme legate de

somn. Uneori pur și simplu nu au timp suficient
pentru a-și oferi atît de mult somn cît au nevoie.
Uneori nu pot să adoarmă și devin îngrijorați din
cauza asta. Alteori adorm destul de ușor, dar apoi se
trezesc în miezul nopții și iar devin anxioși. Cînd apare
anxietatea legată de readormire, cel mai probabil nu
vor adormi.

În ceea ce privește sănătatea, sînt riscuri serioase

pe care lipsa somnului le potențează. De la schimbări
de stare pînă la a dezvolta anxietate și depresie. De la
un risc crescut de a dezvolta diverse tipuri de cancer,
infarct miocardic, hipertensiune arterială și accident
vascular cerebral, pînă la pregăti intrarea diabetului
și altor tulburări metabolice în viață, creșterea în
greutate și instalarea obezității. În ceea ce privește
accidentele, există dovezi că lipsa somnului este
strîns legată de creșterea riscului de a acționa
imprudent. În plus lipsa somnului provoacă iritabilitate
crescută, scăderea abilităților de luare a deciziilor și
de comunicare, concentrare și memorie, performanță
cognitivă și motrică, somnolență și microsomnuri.

48
Cînd ești la volan, un microsomn de 3 secunde la 130
km/h înseamnă că mașina a mers fără control peste
100 de metri... Una peste alta, să nu dormi bine este o
amenințare serioasă pentru sănătate și longevitate.

Potrivit Fundației pentru Sănătate Mintală din

Marea Britanie, aproximativ o treime din populație
are probleme de somn suficient de semnificative
pentru a afecta negativ modul în care își trăiesc viața.
Fie că apelează la somnifere, acceptă insomnia și nu
dorm deloc peste noapte sau dezvoltă tulburări grave
de somn care necesită multă educație, tratament și
medicație pentru a le gestiona sau depăși, este clar
că lipsa somnului este o problemă semnificativă cu
un impact negativ asupra societății noastre.

Majoritatea dintre noi echivalează cu somnul

„sănătos” cu opt ore de somn neîntrerupt în fiecare
noapte. Mitul celor opt ore de somn se bazează pe o
medie aritmetică a numărului de ore dormite de un
grup de voluntari, în condiții de laborator. Iar mitul
somnul neîntrerupt este strîns legat de apariția...
becului! Cînd acceptăm că numărul de ore de somn

49
pe noapte este strîns legat de toate activitățile
fizice și intelectuale din ziua precedentă, de relația
cu lumina (a soarelui sau a lămpilor economice), a
stresului acumulat în activitatea de zi cu zi, în familie
sau în grupul de prieteni, apare o eliberare: NU este
nevoie să dormim opt ore de somn pe noapte! NU
este nevoie să dormim de seara pînă dimineața!

Hai să le explorăm aceste mituri în cîteva rînduri,

pentru o mai bună înțelegere.

În primul rînd, să aruncăm o privire la partea

„neîntreruptă” a acestei așteptări.

Contrar părerii generale, modelul de somn

neîntrerupt, o dată pe noapte („monofazic”) la care
aspirăm majoritatea dintre noi nu are rădăcini în
istoria noastră socială sau în biologia noastră. În
schimb, este rezultatul unui fenomen cultural relativ
recent care a avut loc după introducerea luminii cu
gaz, kerosenului și a electricității. Aceste elemente
ale progresului ne-au schimbat tiparele de trezire și
de lucru și, prin urmare, și tiparele noastre de somn.

50
 Cartea istoricului Roger Ekirch - At Day’s Close
investighează modelele de somn preindustriale din
nordul Europei de la începutul secolului al XVI-lea
pînă la începutul secolului al XIX-lea. Lectura este
fascinantă! El a descoperit că din punct de vedere
istoric (consultînd peste 200 de jurnale ale unor
oameni din acea perioadă), un model diferit de somn,
numit somn „segmentat” sau „bifazic”, părea să
fie cunoscut și practicat în mod natural. Cu somnul
segmentat, practic, ar exista un prim somn sau „de
frumusețe”, o perioadă de trezire și angajare într-o
anumită activitate, iar apoi un al doilea somn pînă
cînd va apărea lumina și timpul de trezire.

În primul somn are loc odihnă profundă. Apoi

urma o perioadă de veghe destul de alertă, în care
oamenii, de exemplu, se trezeau, verificau dacă sînt în
siguranță, frămîntau aluatul și îl lăsau la dospit pentru
copt dimineața sau făceau altceva. Activități mistice,
spirituale, religioase și creative ar putea avea loc și
aici - miezonoptica, una dintre cele șapte laude din
Biserica Ortodoxă, a apărut astfel ca o modalitate de
continuare a programului în perioade în care monahii

51
erau treji în mod firesc. Apoi, după aproximativ o
oră, o oră și jumătate, oamenii ar avea tendința de a
adormi din nou destul de ușor și natural, iar în acest
„al doilea somn”, s-ar produce un somn mai ușor, cu
vise pe care și le vor aminti.

Această perioadă de veghe dintre cele două

somnuri nu a fost întotdeauna activă. Oamenii pot
avea ocazia să reflecteze asupra evenimentelor din
ziua precedentă sau următoare. Într-adevăr, această
stare de relaxare semi-veghe ar fi pentru mulți o bună
oportunitate de a procesa diverse lucruri, permițînd
astfel ceva care este foarte rar în viața modernă:
spațiul să fie pur și simplu, doar pentru tine.

Pe lîngă acest model istoric de somn segmentat

și modelul contemporan de somn monofazic, există
și alte modele recunoscute. Deși nu pot fi urmate de
majoritatea oamenilor, pentru alții pot funcționa cu
mare succes. Acestea sînt:

52
 • Programul de somn Everyman, care presupune
un somn principal de trei ore și trei reprize
scurte, de cîte douăzeci de minute, împrăștiate
peste zi.

• Programul de somn Uberman presupune

aproximativ șase reprize de treizeci de minute
de somn, răspîndite pe întreaga durată a zilei.

• Programul de somn Dymaxion este și mai greu,

cu o repriză de somn de treizeci de minute la
fiecare șase ore.

Aceste trei tipare de somn ar putea fi adoptate

în situații de criză (de exemplu, în timpul călătoriei,
cînd ai de schimbat mijloace de transport la diverse
ore) sau atunci cînd ești implicat într-un proiect cu
caracter temporar. Cu toate acestea, ca model de
somn pe termen lung, nici unul nu poate fi practicat
termen îndelungat fără consecințe asupra sănătății.

53
 Se pare că Leonardo Da Vinci a fost unul dintre
primii susținători ai acestei abordări, dormind în
reprize scurte, dar a folosit-o strategic, atunci cînd
lucra la o pictură murală și ar fi trebuit să aplice
straturi de vopsea înainte ca stratul anterior să se
fi uscat. Aparent, douăzeci de minute la fiecare
două ore, săptămîni întregi, au funcționat pentru
el, dar părea să aibă o abordare mai pragmatică, la
nevoie, mai puțin dogmatică decît unii practicanți
contemporani cu noi.

Înainte de lumină
În zilele noastre oamenii pot avea lumină oricînd
doresc. Multe mii de ani înainte lumina pe timp de
noapte era greu de găsit. Pînă la începutul secolului
al XIX-lea - deci cu doar două sute de ani în urmă
- a existat doar lumina focului și, uneori, eventual
lumina lumînărilor. Cu toate acestea, lumînările erau
relativ scumpe, miroseau urît (cele comune erau din

54
seu), iar accesul la ele a limitat activitățile de noapte
ale strămoșilor noștri într-un mod care astăzi ar fi
imposibil de aplicat stilului nostru de viață modern.

În absența luminii artificiale, oamenii se duceau

la culcare cînd era întuneric – pentru majoritatea
oamenilor în cea mai mare parte a anului mult mai
devreme decît în prezent – iar activitatea pe timp de
noapte departe de casă era în mod natural redusă.
Locurile în care mergeau oamenii - teatre, hanuri și
așa mai departe - trebuiau să cheltuiască bani pe
lumînări și, prin urmare, erau accesibile doar celor
care își permiteau acea cheltuială suplimentară. Toți
ceilalți au rămas mai mult sau mai puțin acasă, sau
aproape de ea.

Vă puteți imagina cum era lumea atunci? Oamenii

care stau în jurul unui foc, tricotînd, ascultînd povești,
cîntînd sau bînd în nopțile lungi. Oamenii ar fi citit
mai puțin decît acum. Și ar fi fost mai puține ore
suplimentare, și mai puține termene de respectat
decît acum pentru finalizarea vreunui proiect sau
task. Probabil și tradiția orală era mai puternică, cu

55
mai multe amintiri împărtășite.

La începutul secolului al XIX-lea a apărut kerosenul

- preistoria industriei petrolului. Acesta era mai
accesibil decît lumînările, așa că mai mulți oameni își
puteau permite să stea treji mai tîrziu, să citească mai
tîrziu, să iasă și să socializeze mai tîrziu. Dar apoi, spre
sfîrșitul secolului XIX, iluminatul electric a început
să apară pe străzi și în case, iar viața noastră s-a
schimbat pentru totdeauna.

Aflînd acestea, așteptarea de a dormi toată

noaptea nu mai are sens... Nu avem în gene această
abordare. Oare strămoșii noștri îndepărtați, vînătorii
- culegători, cînd se pregăteau pentru noapte și-
au spus: „Hai să dormim opt ore neîntrerupte: ce
inamici?!? Ce prădători?!?”... Prădătorii sau inamicii
n-ar fi avut nevoie de nici o invitație suplimentară. Ce
idei nebunești am ajuns să acceptăm despre somn!

Astăzi ne este firesc să fim șaisprezece ore activi

pe zi. Înainte nu exista televizor, nu ieșeam la cinema;
nu lucram și nu petreceam timp online. Acum, pentru

56
că putem, o facem. Fără să ne mai oprim,

În lumea noastră post-modernă nu mai avem timp

doar să fim. Și acest tipar pare că a influențat chiar
și somnul nostru. Sînt prea multe de făcut și nu este
suficient timp pentru a le face, așa că ceva trebuie
sacrificat. Și acel ceva este somnul. De fapt, unul
dintre principalele argumente prezentate de medicii
și cercetătorii în domeniul somnului, este că indivizii
suprastresați, care au prea multe de făcut, intră la
primul somn, dar apoi îl abandonează pe al doilea,
pentru a recupera sarcinile sau obligațiile de serviciu.

Durata somnului
Acum că (sper că) am lămurit aspectul
„neîntrerupt” al somnului, să vedem cum e cu cele
opt ore.

Majoritatea oamenilor presupun că opt ore sînt

57
ceea ce au nevoie. Aceasta nu este o nevoie valabilă
pentru toți. Programele de somn prezentate mai sus
necesită cantități diferite de timp petrecut dormind,
variind de la șapte pînă la nouă ore pentru somnul
segmentat și monofazic, pînă la patru și jumătate
pentru modelul Everyman, pînă la un minim uimitor de
două ore atît pentru modelul Uberman, cît și pentru
Dymaxion.

Cu astfel de discrepanțe masive, nu pot fi toate

corecte, așa că pare oportun să ne întrebăm - cît de
mult ar trebui să dormim?

Potrivit National Sleep Foundation din Marea

Britanie, majoritatea oamenilor au nevoie de
între șapte și nouă ore. Deoarece există variații
considerabile între indivizi (deși nimic asemănător
nu este implicat de diferitele programe de somn
explorate mai sus), merită să afli de cît somn ai tu
nevoie. Poate dura ceva timp și efort pentru a fi aflat,
însă odată identificate nevoile, îți poți dimensiona
singur necesarul de somn.

58
 Pentru a face acest lucru, alege-ți o perioadă de o
săptămînă sau două - poate în timp ce ești în vacanță
- în care poți controla ora la care mergi la culcare și
ora la care te trezești, fără să fie nevoie de alarmă.
Mergi la culcare la oră stabilită în fiecare seară și
apoi notează cînd te trezești. Dacă nu te simți pe
deplin odihnit la trezire, atunci stai în pat și întoarce-
te la somn pînă cînd te simți complet refăcut. Cînd
te trezești odihnit, notează timpul petrecut în pat.
Dacă ai restanțe de somn, probabil că va dura cîteva
zile pînă cînd durata somnului se va stabiliza. Acesta
este necesarul tău somn. (În timp ce faci acest
experiment, caută să nu consumi stimulente sau
alcool - rezultatele vor fi afectate!)

Prima referire la cele opt ore de somn își are

rădăcinile în viziunea utopiei propusă de Sir Thomas
More în cartea sa cu acest titlu, publicată în 1516.
Activitatea presupunea șase ore de muncă pe zi,
întrerupte de prînz și de o siestă, și timp liber, sau
petrecut în activități ușoare. Și opt ore de somn pe
noapte.

59
 Cît de diferit este de viețile noastre moderne, post-
industriale, cu termene limită, „prea mult de făcut, nu
suficient timp pentru a face asta”, cu vreun HG care
dă totul peste cap...

Reglarea tiparelor de somn

și de veghe
Deci, în afară de ceea ce se așteaptă cultural de la
noi – și, într-o măsură mai mică, efortul nostru de liber
arbitru – ce este ceea ce controlează aceste tipare de
somn și de veghe?

Ei bine, în majoritatea ființelor există un ceas

biologic încorporat care controlează multe cicluri
biologice, de exemplu modelele somn-veghe,
eliberarea hormonilor și temperatura corpului. Acest
ceas se numește ritmul circadian (circa însemnînd
„în jurul unei zile”, din latină). Cu toate acestea, ritmul
circadian pe care îl urmează oamenii este de fapt

60
puțin mai lung decît o zi – douăzeci și patru de ore și
zece pînă la douăzeci de minute. Alte specii au ritmuri
circadiene cuprinse între douăzeci și două și douăzeci
și opt de ore.

Există o serie de factori care reglează ritmul

circadian, dar principalii regulatori sînt intensitatea
luminii și durata luminii: lumina zilei și întunericul
spun corpului nostru cînd trebuie să fie treaz și cînd
să dormim. Al doilea mare factor care influențează
acest ritm circadian este hrana. Și așa se întîmplă că
ritmul nostru circadian este reglat în mod constant
de mediul nostru și este resetat în fiecare zi.

Pe lîngă ritmul nostru circadian, există un

mecanism homeostatic de somn care ne spune
cînd să ne simțim somnoroși. Cu cît ne îndepărtăm
mai mult de ora de trezire, cu atît ne vom simți mai
somnoroși, la un moment dat fiind nevoiți să ne
culcăm. Două lucruri conduc regulatorul homeostatic
al somnului: timpul scurs de la somn și „datoria de
somn” cumulată. Dacă programul nostru actual de
somn este întrerupt dintr-un motiv oarecare - de

61
exemplu, a trebuit să stăm pînă pînă tîrziu pentru a
avea grijă de cineva - regulatorul homeostatic ne va
crește nevoia și dorința de somn. Dacă vom amîna
intrarea la culcare, nevoia de somn va deveni din ce
în ce mai intensă, pînă datoria de somn va fi plătită -
“banca” de somn nu iartă și nu uită.

Deci, ritmul nostru circadian este adaptat la mediul

nostru extern, iar mecanismul homeostatic este
adaptat la cel intern. Pe lîngă acestea mai există
un al treilea, tot extern, și se referă la alte aspecte
care influențează somnul și calitatea lui. De exemplu
stresul. Împreună, cele două ritmuri și nivelul celui
de-al treilea, ajută la reglarea somnului sănătos,
atunci cînd sînt sincronizate și pot apărea probleme
de somn atunci cînd nu sînt. Vom explora în secțiunea
a patra ceea ce se numește “igiena somnului”. Vom
afla cum o rutină obișnuită de somn poate ajuta la
menținerea în armonie a acestor două mecanisme și,
de asemenea, poate atenua defazajul dintre ele.

62
 În ultimii ani a început să se dezvolte o ramură
nouă: cronobiologia. Astfel, au fost identificate
conexiuni dintre tulburările de ritm circadian:
obezitate, depresie, tulburare bipolară, tulburare
afectivă sezonieră și unele forme de insomnie.

Relația dintre modelele de

somn și etapa de viață
Înainte de a trece de la această explorare a
tiparelor de somn și de veghe, merită să aruncăm o
scurtă privire asupra modului în care aceste tipare
s-ar putea schimba de-a lungul vieții unui individ.
Modul în care dormim nu este static – este ceva
care se schimbă în funcție de stadiul nostru de
viață. Schimbările în tiparele de somn sînt adesea
complet normale - doar o parte naturală a creșterii
și îmbătrînirii - și, prin urmare, a experimenta
o schimbare a comportamentului de somn nu
înseamnă neapărat că ceva nu este în regulă. Deci, în

63
multe cazuri, ajută să fii deschis la schimbare.

O modalitate de a privi aceste schimbări naturale

ale tiparelor de somn de-a lungul vieții unui individ
este să privim ceea ce este cunoscut sub numele
de „cele șapte vîrste ale somnului”. Acestea sînt
explorate în Sleep: A Very Short Introduction, de
Lockley și Foster. Totuși, l-am adăugat și pe al
optulea, pentru a analiza modelele de somn asociate
cu menstruația și menopauză.

Bebelușii
Nou-născuții dorm o mare parte a zilei și a nopții,
trezindu-se la fiecare cîteva ore pentru a se hrăni. În
total, de obicei dorm între șaisprezece și optsprezece
ore în douăzeci și patru de ore. Pe parcursul primului
an de viață nevoia lor de somn se va reduce treptat și
va trece la somn mai mult în timpul nopții.

64
Copilăria
Copiii au nevoie de o cantitate imensă de somn -
copiii mici în jur de unsprezece pînă la paisprezece
ore, în timp ce copiii de vîrstă școlară aproximativ
nouă pînă la unsprezece ore. Pentru copii, ritualurile
(obiceiurile) sînt deosebit de utile pentru a stabili un
program de somn consecvent.

Adolescența și vîrsta adultă

tînără
Adolescenții au nevoie de cel puțin opt ore și
jumătate de somn zilnic. În timpul pubertății, tiparele
de somn se schimbă pe măsură ce ritmul circadian
se schimbă înapoi cu două pînă la trei ore, astfel
încît adolescenții tind să se culce mai tîrziu și să se
trezească mai tîrziu. Din acest motiv, adolescenții
tind să nu doarmă atît de mult cît au nevoie,

65
deoarece trebuie să se trezească relativ devreme
pentru a merge la școală. Trezirea la 7 dimineața
pentru un adolescent este echivalentul cu care se
trezește un adult matur la ora 4 dimineața. Evident,
pot exista consecințe negative pe termen lung ale
acestui model de somn nenatural asupra sănătății
și dezvoltării lor. Pentru a diminua impactul acestui
lucru, atunci cînd adolescenții se simt somnoroși, ar
trebui încurajați să doarmă.

Între anii 1970 și 1990, cantitatea de somn pe care

copiii americani îl aveau în fiecare noapte a scăzut
cu un incredibil trei ore. Așadar, în contextul în care
întrega societate este afectată de lipsa somnului,
copiii, adolescenții și adulții tineri sînt cei care suportă
greul, adesea în moduri debilitante.

66
De la debutul menstruației
pînă la vîrsta mijlocie
Odată cu debutul menstruației, nivelurile de
energie vor varia în funcție de ciclul lunar, cu mai
multă energie în jurul ovulației și mai puțin în jurul
sîngerării. Somnul se poate perturba în preajma
perioadei premenstruale. Acest lucru este complet
normal și natural și nu este nevoie să îl privești ca
pe o problemă care trebuie rezolvată. De asemenea,
este normal ca somnul să fie afectat de ciclurile
lunare și unii oamenii să adoarmă mai greu sau deloc
în preajma lunii pline.

În timpul sarcinii
Sarcina este o perioadă de schimbări enorme, iar
acest lucru se reflectă în mod natural în tiparele de
somn ale viitoarei mame. Pe parcursul sarcinii există

67
o creștere pe mai multe planuri - copilul, placenta,
uterul, sînii. Această creștere necesită în mod natural
somn suplimentar. De asemenea, necesită mai multă
energie - de aici și foamea de lup cu care se trezesc
femeile însărcinate.

La începutul sarcinii, schimbările hormonale masive

care apar în organism pot face somnul neregulat, chiar
și pentru cei care, pînă în acel moment, nu au suferit
niciodată de probleme de somn. Epuizarea poate apoi
amplifica acest lucru, deoarece duce la un somn de
recuperare după-amiaza, care apoi face somnul de
noapte mai greu de obținut.

Pe măsură ce sarcina progresează, acest tumult

se poate atenua, dar apoi femeile pot avea somnul
tulburat din cauza disconfortului fizic pur. Un sfat bun
aici este să mergi la o clasă de yoga restaurativă sau
pentru gravide, pentru a afla despre diferitele poziții
care pot ușura acest disconfort și ajutorul pe care îl
pot primi în acest sens.

68
 Sarcina foarte tîrzie este adesea însoțită de
creșteri masive de energie care pot afecta grav
somnul, împreună cu mișcarea bebelușului și, în cele
din urmă, contracțiile. Toate acestea pot fi ajutate
prin învățarea unor tehnici de respirație calmante.

Menopauza si vîrsta mijlocie

Cei de vîrstă mijlocie dorm mai puțin decît cei
tineri, deoarece efectele stimulatorului cardiac
circadian se modifică odată cu îmbătrînirea. Cu
toate acestea, există diferențe între sexe - în timp
ce femeile de vîrstă mijlocie dorm mai bine decît
bărbații, bărbații se simt mai odihniți și au mai puține
probleme de somn.

Femeile aflate în perimenopauză și menopauză

se confruntă adesea cu modele de somn schimbate
dramatic și este important să ne dăm seama că
aceste schimbări sînt adesea complet normale.

69
Somnul tulburat al perioadei de menopauză este
probabil să treacă și să revină somnul cel odihnitor.
Cu toate acestea, femeile aflate în postmenopauză
sînt mai predispuse să sufere de insomnie decît cele
aflate înainte de menopauză.

Altceva care îi afectează predominant pe cei de

vîrstă mijlocie – dar de data aceasta mai mult bărbații
decît femeile – este insomnia cauzată de creșterea
în greutate, care poate provoca apnee în somn. Un
alt mit care trebuie eliminat este acela că sportul
slăbește. Alimentația este responsabilă de acest
lucru. Sportul doar ajută.

La bătrînețe
Procesul de îmbătrînire poate face mai dificil
să adormi. O deteriorare a vederii poate afecta
resetarea circadiană și astfel mecanismul circadian
se deteriorează oarecum. Există, de asemenea, mai

70
puțină profunzime a somnului, adică mai puțin REM
și, de asemenea, mai mult somn în etapele 1 și 2 (vezi
secțiunea următoare). Deteriorarea circulației poate
cauza probleme în realizarea pierderilor funcționale
de căldură, ceea ce poate face adormit mai dificil.

În general, bătrînilor le ia mai mult timp să se culce

decît adulților tineri, iar calitatea generală a somnului
este, de asemenea, mai mică.

Bătrînețea avansată
Problemele la persoanele foarte bătrîne au adesea
de-a face cu o ineficiență a mecanismului circadian din
cauza deteriorării celulelor ganglionare retiniene - acei
senzori din ochi care primesc informațiile referitoare
la lumină și le transmit apoi ceasului central. Una
dintre puținele strategii care funcționează este ca ziua
expunerea la lumina soarelui să fie din abundență, iar
noaptea întuneric beznă.

71
Practica din seara asta
Punctul cheie de învățare din această secțiune
este că o mare parte din anxietatea noastră legată
de somn vine nu pentru că este ceva în neregulă cu
noi, ci pentru că este ceva în neregulă cu ceea ce
se așteaptă de la noi și cu ceea ce am ajuns să ne
așteptăm de la noi înșine.

Orice practică generală de Yoga Nidra va fi de

ajutor în diminuarea acestei anxietăți, însă o practică
concepută special pentru sprijinirea unui somn bun
va fi mai eficientă în acest sens. În primul rînd, acest
lucru se datorează faptului că, spre deosebire de alte
Yoga Nidra, în cea de astăzi nu există nici o încurajare
pentru a reveni la o stare de veghe la sfîrșitul practicii
și nici să nu adormi în timpul ei.

Este o astfel de practică - o simplă tehnică special

concepută pentru a te ajuta să adormi la începutul nopții.
La început, te încurajez să îți setezi o intenție: pur și simplu
să te bucuri de practica Yoga Nidra. Nici o altă sarcină

72
sau presiune. Pe măsură ce tehnica se desfășoară, vei
auzi, periodic, sunetul blînd al unui bol tibetan - de fiecare
dată cînd îl auzi dă-ți voie să te adîncești mai profund în
practică. Această Yoga Nidra este deosebit de utilă în
inducerea stării hipnogogice asemănătoare transei care
duce în mod natural la somn.

Este o practică scurtă și simplă - durează doar

douăzeci de minute - așa că, dacă îți place și o găsești
eficientă, te încurajez să o incluzi în programul de
pregătire pentru intrarea la culcare.

Și acum, după ce am experimentat Yoga Nidra iată

cîteva lucruri la care să te gîndești, acum și în zilele
următoare:

Pe măsură ce ai practicat această nidra, erai

conștient atît de starea de odihnă sau somn a
corpului și în același timp de mintea conștientă?

Ți-a plăcut această experiență?

Mulți oameni nu sînt siguri de acest lucru la

73
început, deoarece a fi conștient în acest spațiu
liminal nu este ceva ce societatea încurajează în
mod normal. Deci, dacă asta descrie experiența ta,
atunci pe măsură ce exersezi această tehnică în
următoarele zile și săptămîni și te familiarizezi mai
bine cu ea, fii atent la schimbarea atitudinii tale...

74