(Istorie) Acordurile de La Bretton Woods

Acordurile de la Bretton Woods
Reprezentati ai celor doua mari puteri aliate, Marea Britanie si SUA, au inceput sa se gândeasca, inca din
timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial (anii 1940-41) la arhitectura sistemului financiar international
pentru perioada postbelica. Lectiile perioadei interbelice erau: cursurile de schimb fluctuante produc
instabilitate excesiva; miscarile de capital necontrolate cauzeaza si ele perturbatii mari; este nevoie de un
cadru care sa favorizeze comertul international si sa evite razboaiele comerciale.
La aceste constatari s-a adaugat un motiv suplimentar serios si anume nevoia acuta de refacere economica, de
reconstructie dupa un razboi care se dovedea a fi devastator pentru beligeranti. Lectiile erau clare si, totusi,
punctele de vedere intre cele doua delegatii nu erau identice.
Americanii, prin vocea mai ales a oficialului Departamentului Trezoreriei, Harry Dexter White, pleda pentru
stabilitatea (fixitatea) cursurilor de schimb si fluxuri comerciale si de capital libere; era vorba de o pozitie ce
reflecta forta economiei americane in preajma si dupa al Doilea Razboi Mondial, ca si interesele sale
specifice.
În schimb, britanicii, aflati sub bagheta intelectuala a marelui economist John Maynard Keynes (poate cel
mai influent economist al secolului XX), gândeau prin prisma unei viziuni mai aproape de realitatea
economica a Europei, la acel moment, un continent distrus de razboi, unde guvernele aveau nevoie de un
numar cât mai ridicat de mijloace, pentru a lupta cu eventuale dezechilibre externe mari, fiind preocupate si
de costurile ajustarii pentru o populatie istovita.
Planul Keynes accentua nevoia de stabilitate a cursurilor de schimb si de dezvoltare a relatiilor comerciale,
dar prevedea “cursuri ajustabile” si posibilitatea de a impune restrictii comerciale si controale asupra
miscarilor de capital, in anumite circumstante.
Se poate afirma ca intâlnirea dintre cele doua pozitii exprima, pe de o parte, viziuni analitice diferite (pozitia
americana, mai “liberala” in acceptia europeana, sau mai neoclasica/monetarista in terminologia economica
si o pozitie britanica profund keynesista, care era obsedata de somaj ridicat), iar pe de alta parte, interese care
nu coincideau in multe privinte.
Din acest punct de vedere se poate mentiona dorinta firmelor americane de a inlatura pozitia privilegiata a
celor britanice in interiorul Commowealth-ului, ceea ce ar fi presupus un comert nestânjenit de “preferinte
imperiale”. Dar comertul liber era vazut de americani si ca o modalitate de a mari interdependentele dintre
state care, astfel, ar fi capatat interese mai statornice de a evita conflicte armate intre ele.
În final s-a ajuns la un compromis, care a incercat sa concilieze cele doua pozitii si care s-a regasit in
acordurile de la Bretton Woods (din 1944), in statutele celor doua organizatii financiare specializate – Fondul
Monetar International si Banca Mondiala. Aranjamentele de la Bretton Woods statuau ca “reguli ale jocului”
functionarea de cursuri fixe, dar ajustabile (adjustable pegs) in conditii speciale si posibilitatea de a aplica
restrictii comerciale in anumite conditii, din perspectiva ajustarii balantei de plati.
Totodata, se acceptau controale asupra miscarilor de capital. Trebuie remarcat ca ajustarea de curs de schimb
prezuma existenta unui “dezechilibru fundamental al balantei de plati” si un acord din partea FMI, aceasta
conditie dorind sa previna o cursa a devalorizarilor.
Daca FMI si Banca Mondiala urmau sa se ocupe de problematica financiara, pe termen scurt (ajustare de
balanta de plati) si lung (dezvoltare economica), o alta organizatie, GATT (actuala Organizatie Mondiala a
Comertului) trebuia sa se preocupe de ordonarea comertului international, de liberalizarea sa.
Oricâte critici s-ar aduce astazi aranjamentelor de la Bretton Woods nu se poate contesta ca ele au introdus
reguli folositoare in relatiile economice internationale, plus functionarea a doua institutii, care a marcat
evolutia sistemului postbelic. Aceste aranjamente au contribuit, de asemenea, la refacerea economica a tarilor
vest-europene dupa razboi.
1|Page
În timp insa, s-a manifestat o presiune in crestere spre relaxarea restrictiilor, a regulilor de baza. Pe fondul
dezvoltarii schimburilor de produse si servicii in economia mondiala si, implicit, al multiplicarii
dezechilibrelor conturilor comerciale, in conditiile cresterii masive a fluxurilor de capital, presiunea catre
flexibilizarea cursurilor de schimb a devenit tot mai mare.
Acei ani au insemnat dezvoltarea pietei euro-valutelor, eliminarea unor restrictii la fluxurile de capital, dar si
dezechilibre comerciale mari, care au reclamat ajustari de balanta de plati de anvergura. În cazul SUA, de
pilda, dezechilibrul comercial mare se datora, in special, razboiului din Vietnam, care a fost finantat de
Administratie aparent fara dificultate, in virtutea privilegiului tarii de a furniza moneda de rezerva.
Totul a culminat cu decizia SUA de a renunta la convertibilitatea in aur a dolarului (in 1971). Acel moment a
semnalat intrarea intr-o era a fluxurilor flotante. Sistemul de la Bretton Woods – cursuri de schimb fixate – a
durat efectiv din decembrie 1958 pâna in martie 1973. Al doilea regim, care a debutat in martie 1973,
continua si in prezent – regimul cursurilor de schimb supuse flotarii controlate. Sub primul regim, dolarul a
fost principala valuta de rezerva.
Cu exceptia aurului, desigur. Pentru ca metalul galben a continuat sa fie un important activ de rezerva al
sistemului de la Bretton Woods. Lira sterlina, desi si-a pastrat statutul de valuta de rezerva, juca un rol minor
in tarile din afara Commonwealth-ului britanic. Pe pietele valutare, in timpul perioadei Bretton Woods,
interventiile bancilor centrale erau limitate.
Înainte de 15 august 1971, operatiunile americane erau, in mare parte de doua tipuri: vânzarea de aur catre
autoritatile straine, pentru dolarii achizitionati din interventiile lor pe piata valutara; ceva mai târziu,
cumpararea de dolari de la autoritatile straine in contrapartida la valuta straina dobândita de SUA prin
tragerile swap ale Rezervei Federale sau emiterea de bonduri.
Statele Unite au incercat, un timp, dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, sa mai pastreze aurul ca stâlp al
sistemului monetar. Au renuntat insa la 15 august 1971. Regimul cursurilor valutare ajunsese la o rascruce a
istoriei: in timp ce ratele fixe de schimb mureau, avea loc o larga deschidere a drumului spre economia de
piata. Dupa ce dolarul a fost declarat neconvertibil in aur, in august 1971, a urmat imediat o declaratie de
devalorizare. Autoritatile SUA au inceput sa exerseze interventii directe pe pietele valutare.
Lumea a descoperit, treptat, ca de la monedele cu curs fortat, impus prin rate fixe de schimb, nu mai are
nimic bun de asteptat. Cu alte cuvinte, ratele fixe tineau in loc competitivitatea. Prin urmare, s-a renuntat la
acest curs fix. Americanii si-au devalorizat moneda, pentru a-si deschide drum spre avantajele competitive.
Devalorizarea dolarului a dus la multiplicarea tranzactiilor comerciale in marci, yeni si in alte monede.
Mai mult, unele banci centrale au inceput sa-si constituie rezerve in marci si yeni ori in franci elvetieni. Pe
masura ce Statele Unite au devenit tot mai preocupate de intarirea economiei lor interne si, in acest sens, au
redescoperit rolul inflatiei ca factor de crestere si de stimulare a investitiilor, devalorizarea dolarului nu putea
sa le fie decât favorabila.
Din august 1971, când presedintele american Richard Nixon a anuntat direct ca Banca Federala americana
(Rezerva Federala) nu mai asigura convertibilitatea dolarului in aur, gest ce echivala cu ruperea Acordului de
la Bretton Woods, pâna in momentul de fata – timp marcat de mari rasturnari la nivel mondial, unele induse
de aparitia euro – moneda americana a continuat sa fie o complicata problema pentru toate celelalte state,
mari sau mici.
Înfiintarea Fondului Monetar International a fost stabilita in iulie 1944, in cadrul Conferintei Financiare si
Monetare a Organizatiei Natiunilor Unite desfasurate in localitatea americana Bretton Woods, unde delegatii
din 44 state au fost de acord asupra unui nou cadru privind cooperarea economica, destinat in mare parte
evitarii repetarii politicilor economice dezastruoase, care au contribuit la marea recesiune din anii 1930.
2|Page
În timpul acestui deceniu, ca urmare a slabirii activitatii economice a majoritatii statelor industrializate,
acestea au incercat sa-si protejeze economiile prin cresterea restrictiilor privind importurile. Dar aceasta
masura a dus la o scadere a activitatilor de comert, a productivitatii si a fortei de munca.
Pentru a mentine rezervele diminuate de aur si de valuta straina, unele state au redus libertatea cetatenilor lor
de a cumpara din strainatate, unele si-au devalorizat moneda nationala, iar altele au introdus restrictii
complicate asupra cetatenilor sai de a detine valuta. Aceste politici, insa au dus la devastarea economiei
internationale, inregistrându-se o crestere a somajului si o scadere a standardelor de viata in cele mai multe
tari.
Totodata, pentru a se inlatura dezordinea monetara internationala ce aparuse la sfârsitul celui de-al Doilea
Razboi Mondial si a se introduce mai multa rigoare in relatiile financiare internationale, tarile aliate au luat in
considerare o multitudine de planuri in vederea restabilirii ordinii in cadrul relatiilor financiare internationale.
Prin urmare, s-a organizat in perioada 1-22 iulie 1944, Conferinta Monetara si Financiara a ONU de la
Bretton Woods, unde au luat parte câteva mii de specialisti in probleme economice, politice si financiare,
experti, juristi, precum si reprezentanti ai 44 de state: Australia, Belgia, Bolivia, Brazilia, Marea Britanie,
Canada, Cehoslovacia, Chile, Republica Populara Chineza, Columbia, Costa Rica, Cuba, Danemarca,
Republica Dominicana, Ecuador, Republica Araba Egipt, Etiopia, Filipine, Franta, Grecia, Guatemala, Haiti,
Honduras, Islanda, India, Iran, Irak, Iugoslavia, Liberia, Luxemburg, Mexic, Nicaragua, Norvegia, Noua
Zeelanda, Olanda, Panama, Paraguay, Peru, Polonia, Republica Sud-Africana, Statele Unite ale Americii,
Uniunea Sovietica, Uruguay si Venezuela.
Convorbirile si lucrarile, care au avut loc cu prilejul conferintei, aveau ca scop cautarea si prezentarea
remediilor pentru combaterea dezordinii si instabilitatii monetare cronice, solutii de inlaturare a barierelor
vamale excesive si a restrictiilor netarifare din calea comertului international si alte probleme acute cu care se
confruntau statele.
Solutionarea acestor probleme viza un nou stil de viata economica internationala, care sa aiba la baza
dezvoltarea schimburilor, a tranzactiilor si miscarea capitalului international in context multilateral. La baza
discutiilor purtate au stat doua proiecte. Primul a fost un proiect elaborat de ministrul de finante al SUA,
Harry B. White.
“Planul White” preconiza infiintarea unui “Fond Monetar International”, constituit din aur si monede
nationale, care sa furnizeze tarilor membre, in schimbul monedei lor nationale, valuta straina necesara pentru
realizarea tranzactiilor comerciale externe si pentru stabilirea echilibrului balantelor de plati. Cel de-al doilea,
un proiect elaborat de economistul englez John Maynard Keynes – “Planul Keynes” – prevedea restabilirea
echilibrului balantelor de plati deficitare prin realizarea unei solidaritati intre creditori si debitori.
Prevedea, in acest sens, crearea unei “Uniuni Internationale de Clearing” care sa administreze un fel de
moneda internationala cu valoare fixa in raport cu aurul, denumita “bancor”, emisa intr-un volum
corespunzator nevoilor comertului international si din care fiecare tara trebuia sa detina automat o cota
necesara dezvoltarii schimburilor sale comerciale externe.
Participantii la Conferinta ONU au adoptat “Planul White”, in mare parte, datorita pozitiei importante a
economiei nationale americane in economia mondiala, reconsolidându-se sistemul monetar aur-devize prin
intarirea pozitiei dolarului. Astfel, prin acordurile incheiate, Conferinta monetara din iulie 1944 a prevazut
infiintarea a doua institutii: Fondul Monetar International (FMI) si Banca Internationala pentru Reconstructie
si Dezvoltare (BIRD), cunoscuta si sub denumirea de Banca Mondiala (BM).
În conformitate cu acordurile de la Bretton Woods, FMI urma sa detina rolul principal in cadrul noului sistem
monetar international. În acelasi timp, s-a facut precizarea ca o “tara nu poate deveni membra a BIRD, atâta
timp cât nu este membra a FMI”. În urma acestei conferinte, ca urmare a sistemului adoptat, definirea si
3|Page
convertirea monedelor nationale, ca si constituirea rezervelor valutare urmau sa se faca numai prin aur si
dolari SUA, si nu prin aur si mai multe devize ca mai inainte.
Aceasta a reflectat pozitia economica si financiar valutara dominanta a SUA, care a iesit intarita din razboi,
comparativ cu celelalte natiuni. Doua treimi din rezervele de aur ale tarilor dezvoltate erau detinute de SUA.
Scopul principal al sistemului monetar international creat in 1944, si cunoscut ca “Sistemul Monetar
International de la Bretton Woods”, l-a constituit asigurarea prin intermediul mecanismelor sale de
functionare, a unei largi cooperari monetare si pe aceasta baza, cresterea echilibrata a comertului
international, ca o conditie a dezvoltarii economice a fiecarei tari si a economiei mondiale in ansamblul sau.
Urmarind realizarea acestor deziderate, la baza sistemului de la Bretton Woods au fost puse urmatoarele
principii mai importante: universalitatea – orice stat care recunoaste prevederile statutului FMI poate adera la
acest organism si implicit la principiile Sistemului Monetar International si stabilitatea cursului de schimb –
este unul din principiile fundamentale de functionare a “Sistemului Monetar International”, punerea lui in
practica fiind conditia de baza pentru realizarea cooperarii monetare si asigurarea stabilitatii monetare si
economice.
Acest principiu presupunea fixitatea paritatilor si cursurilor valutare. Modificarea acesteia putea fi efectuata
numai la propunerea tarii membre, in urma consultarii cu FMI si numai pentru corectarea unui dezechilibru
fundamental al balantei de plati externe. Mentinerea cursului de piata intre limite majorate, dupa 1971, se
realiza printr-un mecanism special de interventii repetate pe piata cu operatiuni de vânzari-cumparari de
moneda.
Daca nu se ajungea la rezultatul asteptat, se trecea la modificarea valorii paritare, dar numai pentru corectarea
unui dezechilibru fundamental in economia tarii. Alt principiu a fost convertibilitatea reciproca a monedelor,
prin desfiintarea restrictiilor asupra platilor curente, precum si convertibilitatea in aur a dolarului.
Dolarul reprezenta singura moneda convertibila in aur, in calitatea sa de etalon, moneda de rezerva si de plata
in cadrul sistemului, autoritatile monetare americane garantând convertirea la cererea bancilor centrale, a
detinerilor acestora in dolari, la pretul oficial de 35$ uncia.
Pentru celelalte monede nationale convertibilitatea insemna pe de o parte, desfiintarea restrictiilor in

domeniul platilor si transferurilor internationale, iar pe de alta parte obligatia bancii centrale, de a cumpara
propria moneda detinuta de o banca centrala straina la cererea acesteia. Suma respectiva trebuia sa provina
insa, din tranzactiile curente sau sa fie necesara pentru plati curente. Transformarea oficiala a unei monede in
alta era limitata la relatiile dintre autoritatile monetare.
Operatiunile de plati generate de tranzactiile comerciale si financiare desfasurate intre persoane fizice si
juridice se efectuau pe piata fara interventia directa a bancilor centrale. A fost instituita deci o convertibilitate
reciproca oficiala si de piata, monedele putând fi transformate indirect, in aur, prin intermediul dolarului
SUA. Crearea unui volum de rezerve adecvat a fost alt principiu ce a stat la baza Bretton Woods.
Autoritatile monetare ale tarilor membre FMI aveau obligatia sa constituie rezerve monetare adecvate
nevoilor de echilibrare a balantei de plati compuse din: rezervele oficiale de aur; rezervele valutare; creanta
fata de FMI (excedentul cotei de participare fata de detinerile FMI in moneda nationala a tarii respective;
detinerile de DST, dupa 1970). Alt principiu de baza a fost echilibrul balantelor de plati. Tarile membre ale
FMI aveau obligatia sa supravegheze si sa asigure mentinerea echilibrului balantelor de plati.
Pentru asigurarea si mentinerea acestui echilibru, precum si pentru ajustarea deficitelor sau excedentelor
exagerate, se utiliza de comun acord cu FMI, tehnica devalorizarii sau revalorizarii monedelor nationale.
Singura tara care facea exceptie de la acest principiu era SUA pentru care deficitul balantei de plati se
acoperea prin emisiune de moneda proprie, dat fiind rolul privilegiat al dolarului in cadrul sistemului.
4|Page
Pe parcursul anilor, ca urmare a evolutiilor fenomenelor economice si monetar-valutare, aceste principii au
fost abandonate treptat, consfiintându-se prin aceasta abandonarea sistemului conceput sa functioneze pe
baza lor. Activitatea oficiala a Fondului Monetar International a inceput la 1 martie 1947.
Pe drumul către standardul aur

27 iunie 2011, 07:10 | Autor: Laurentiu Rosoiu
Volatile şi cu o putere de cumpărare tot mai mică, bancnotele și monedele lumii tind să-şi reducă valoarea
sub cea a hârtiei sau metalului din care sunt făcute. Acesta este contextul în care, primele jaloane ale unui
eventual viitor drum spre reinstaurarea etalonului aur, ar putea să fi fost deja fixate.
Esenţa acestui sistem era dată de faptul că, în orice moment, FED-ul american era obligat ca – la cererea
deţinătorilor de dolari – să dea în schimbul banilor cantitatea echivalentă de metal galben, asigurând astfel
convertibilitatea în aur a dolarului.
Începând cu anii ’60, Statele Unite au început să tipărească tot mai mulţi dolari pentru plata facturilor
generate de menţinerea operaţiunilor militare din Vietnam şi de acoperirea programelor sociale în plan intern.
Asta a generat inflaţie şi a redus puterea de cumpărare a dolarului.
Puşi în faţa scăderii valorii reale a rezervelor în dolari, investitorii au început să cumpere aur pentru a se
proteja, iar preţul pe piaţa liberă a crescut cu mult peste raportul oficial de 35 de dolari pe uncia de aur.
Şi cu cât SUA tipărea mai multă monedă, cu atât naţiunile cu surplus bugetar erau tentate să ceară Trezoreriei
aur în locul dolarilor. Pus în faţa unei adevărate goane după aur, Nixon a tăiat legătura dintre dolar şi aur şi a
redus valoarea monedei cu 20%, decredibilizând dolarul şi conducând astfel la desfiinţarea totală a acordului
de la Bretton Woods, în 1973. Iar de la acel moment, finanţarea deficitelor prin tipărirea de bani şi prin
inflaţie a devenit politică de stat peste tot în lume. Programele sociale tot mai generoase, proiectele publice
tot mai măreţe sau războaiele tot mai costisitoare au făcut din valutele lumii simple hârtii, iar din aur –
singurul activ apt să-şi păstreze valoarea.
Iată de ce, astăzi pieţele se întorc natural la reperul care are o istorie de peste 5.000 de ani: metalul galben! O
valută care nu poate fi contrafăcută şi a cărei masă în circulaţie nu poate creşte cu mai mult de 1,5% pe an –
spre deosebire de banii de hârtie, a căror cantitate şi valoare depinde doar de numărul de zerouri tastate de
bancheri pe ecranul calculatoarelor.
Restabilirea unei legături între aur şi bani ar aduce probabil mai multă stabilitate, dar este improbabil să fie
pusă în practică, spunea la finele lunii mai Ronald Stöferle, analistul pe aur al Erste Bank. Improbabil, dar nu
și imposibil. „Cine ar fi crezut că în fruntea Băncii Mondiale ar putea ajunge un susţinător al ideii legării
valutelor de metalul preţios, aşa cum este Robert Zoellick?”, se întreba retoric analistul Erste.
Mai ales că o astfel de idee nu trebuie privită neapărat ca o repunere în vigoare a unuia dintre modelele
istorice de „gold standard”, spune Răzvan Furtună, șeful departamentului de Vânzări Produse de Trezorerie
din cadrul BCR. Iar o eventuală alternativă ar putea lua naştere chiar din actualele iniţiative ale FMI de
5|Page
restructurare a coşului valutar al DST (Drepturi Speciale de Tragere – monedă virtuală folosită de Fondul
Monetar Internaţional). „Oricând, într-un astfel de coş, poate avea loc aurul”, completează specialistul BCR.
Între timp, sub presiunea miilor de miliarde de dolari, euro, yeni, franci sau yuani şi ruble aruncate în pieţe în
ultimii patru ani, banii de hârtie „se întorc la valoarea lor intrinsecă, adică zero”, după cum spunea în urmă cu
200 de ani celebrul filozof francez Voltaire.
Aceeaşi întoarcere spre valoarea intrinsecă o înregistrează şi aurul. În sens invers însă, recăpătând tot mai
mult din strălucirea pierdută.
Ce este FMI?
FMI sau Fondul Monetar International este o agentie interguvernamentala care actioneaza pentru a
mentine stabilitatea ratelor de schimb si a sistemelor internationale de plati. Reuseste acest lucru
furnizand sprijin tarilor care au probleme economice si care reprezinta un pericol pentru economia
globala, scrie CNBC.
Institutia a fost fondata in 1945, in urma unei conferinte a Natiunilor Unite, prin Tratatul de la Bretton
Woods. Cele 44 de natiuni participante la conferinta au conceput Fondul ca o cooperativa economica ce ar
putea preveni devastatoarele cicluri de devalorizare a monedei, in plan international, fenomen care luase
amploare in timpul Marii Recesiuni.
Acest acord a condus la infiintarea BIRD (Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare,
deasemeni cunoscuta ca si Banca Mondiala) si FMI (Fondul Monetar International). Aceste institutii sunt
cunoscute ca fiind gemenii Bretton Woods. Sistemul Bretton Woods prevedea o rata de schimb valutar
stabila, avand ca referinta standard, aurul, dolarul fiind singura moneda convertibila in aur.
Astazi, avand sediul la Washington, FMI numara 187 de state membre si un personal format din 2.500 de
persoane provenind din 160 de tari.
Cu ce se ocupa?
FMI acorda asistenta tehnica, dar si financiara tarilor care au bevoie de sprijin economic. Statele membre
contribuie la resursele Fondului, prin plata unor cote in functie de puterea economica a fiecareia in parte.
Resursele sunt folosite mai departe sub forma de imprumuturi. Adeseori, imprumuturile sunt acordate pe
baza respectarii anumitor politici si tinte economice care trebuie sa fie atinse de natiunea care se imprumuta.
Cererile obisnuite acopera reforme bugetare, impuneri de taxe si un regim monetar orientat spre piata.
Sustinatorii Fondului spun ca aceste cereri promoveaza practici fiscale sanatoase si contribuie la stabilitatea
economiei globale, beneficiile fiind resimtite de toti cei care sunt membri ai FMI.
Criticii cred, in schimb, ca FMI este controlat de Occident (numarul de voturi in cadrul Consiliului
Guvernatorilor este determinat de influenta economica a unei tari) si, prin urmare, politicile sale tind sa
sprijine interesele SUA sau ale anumitor tari europene.
Presedintele venezuelean Hugo Chavez si-a retras tara din cadrul FMI, in 2007. La fel au facut-o si unii lideri
din Europa de Est.
De ce este FMI important?
FMI a dus o serie de campanii mari de regenerare a natiunilor suverane cu probleme. Unul dintre cele mai
cunoscute cazuri este implicarea Fondului in situatia Argentinei, in 2001 - 2002.
America Latina, in special, are o lunga istorie cu FMI. In 1986, FMI a incetat, pentru o scurta perioada de
timp, sa acorde transe de imprumut catre Peru, deoarece acesta nu facuse platite contractate. FMI a coordonat
6|Page
si salvarea financiara a Mexicului, in 1982, si apoi iarasi in 1995. In aceste cazuri, dar si in altele, Fondul este
creditat pentru alinarea efectelor economice ale crizei provocate de imprumut.
Si in aceasta directie Fondul s-a confruntat cu multe critici. Si asta pentru ca s-a tinut strans de programele
rigide de imprumut care, spun unii, au exacerbat problemele economice locale. De exemplu, Argentina este
una din tarile care afirma ca cerintele de austeritate i-au adancit criza economica. Conditiile riguroase impuse
cheltuielilor la nivel intern pot impiedica implementarea programelor de reforma in sanatate sau cele de
mediu, sustin criticii.
Autor: Alina Negrutiu Distribuie acest articol in reteaua de socializare preferata
Cea mai mare conspiraţie din secolul al XX-lea

Anumite idei au în nulceul lor forţa unui potenţial politic. Aşa era, când a intrat în istorie, ideea că desfiinţarea proprietăţii
private ar readuce Raiul pe Pământ. Era ea o idee falsă? Nu avem cum să ştim, ziceau primii ei zelatori, dacă nu o
experimentăm în viaţa socială, căci, mai ziceau, avem de a face cu o idee politică, nu cu una ştiinţifică. Mai apoi, au apărut
apostolii argumentului că, socială rămânând, ideea este şi ştiinţifică. Imediat a apărut şi doctrina care explica, punct cu
punct, cum poate fi experimentată ideea. I s-a spus comunism.
Dezvoltarea pe scară largă a presei scrise şi a broşurilor a dus ideea în mijlocul celor care aveau nevoie să creadă în ea, muncitorii
de la începuturile erei industriale. La sfârşitul secolului al XIX-lea, ideea era răspândită în toată Europa şi producea deja organizaţii
ale proletarilor.
În preajma Primului Război Mondial (dar cine ştia că va începe?), în cercurile masonice era căutată o idee de contracarare a
doctrinei comuniste. Fiind ea, doctrina, una cu un caracter internaţionalist, apărătorii vechii ordini a proprietăţii sperau că stimularea
ideii naţionale (o idee prin excelenţă modernă, liberală şi burgheză) va putea contracara internaţionalismul ideii comuniste. Aşa s-a
ajuns la conflagraţia aceea, în care urmau să se afle faţă în faţă, pe front, în numele naţiunii, toţi adepţii naţionalismului proletar din
Europa.
Dar Dumnezeu (sau Vrăjmaşul său) avea alte planuri: Primul Război Mondial se încheia cu triumful ideii
comuniste în Rusia, o ţară cât un continent şi o mare putere. Slăbită cumplit de acel război pe care nu l-a
înţeles niciun contemporan al său altfel decât din găoacea interesului naţional, Germania era cea mai
vulnerabilă dintre următoarele potenţiale victime ale comunismului. Italia, la fel. Prima care reacţionează
este Italia: acolo, stângii proletariene internaţionaliste i se contrapune în anii `20 o stângă de tip nou,
naţionalist şi imperial. Mussolini i-a spus fascism. Germania îşi va reforma şi ea stângismul extremist într-o
variantă extremistă a internaţionalismului imperial care, după 1933, va avea acces la conducerea statului.
Lucrurile erau clare. Cei care încercaseră să omoare internaţionalismul proletar şi ideea sa centrală aveau
de luptat, acum, cu forme intolerabile de naţionalism războinic de tip imperial. Aşa s-a ajuns la alianţa dintre
U.R.S.S şi marele puteri occidentale încă neafectate de acel naţionalism.
Chestiunile de strategie postbelică (negocierea condiţiilor de pace) s-au încheiat la Ialta. Noi, cei din Europa de Est şi Centrală,
moştenim, de acolo, de la Ialta, un resentiment: am fost convinşi că, atunci şi acolol SUA şi Anglia ne-ar fi trădat.
Strategia de la Ialta nu am putut-o înţelege zeci de ani. Abia acum, după 2008, avem, în fine, toate
elementele pentru a înţelege ce fel de „trădare” a fost acolo. Acolo s-a negociat un armistiţiu tragic. SUA şi
Anglia nu mai aveau resurse (nici morale, nici economice) să întoarcă războiul împotriva comunismului. Şi-
au oferit timp pentru a găsi strategia potrivită să scoată ideea comunistă din istorie. Ea, să nu uităm, era mai
întâi în mintea unor mari mase de proletari şi abia apoi într-o structură de stat imperial.
Etapele acestei strategii au fost următoarele:
1. Bretton Woods, 1946. Acolo s-a pus la punct sistemul financiar al lumii postbelice, cea rămasă
nesupusă ideii comuniste. Toate guvernele urmau să-şi ţină toate rezervele valutare în dolari. SUA
deveneau, în acest fel, cea mai mare putere financiară a lumii. De pe această poziţie, SUA urmau să
conducă un nou tip de război: războiul cheltuielilor de înarmare (aşa numita cursă a înarmărilor) al cărui rost
strategic era acela de a nu lăsa comunismul să producă un nivel de trai atrăgător pentru alte mase de
proletari.
7|Page
2. 1971. În acest an, etalonul – aur a fost scos din jocul financiar al valutelor. De acum înainte, dolarul
rămânea ceea ce fusese înainte aurul. Prima consecinţă: Federal Reserve Bank putea tipări monedă
americană fără să mai ţină cont de rezervele sale în aur. Masa monetară a războiului împotriva
comunismului putea creşte oricât. Inflaţia prin dolari în exces urma să fie calculată la nivel global, dar ce mai
conta!? SUA tipărea acum monedă fără să ţină cont de PIB-ul global. PIB-ul global era, în 2008, de 55 de
trilioane. Iar „PIB”-ul financiar global era de 11 ori mai mare. În lume circulau de 11 ori mai mulţi bani decât
s-ar fi putut tipări dacă se rămânea la etalonul aur. Aşa s-a ajuns la istoria anilor 1989-1991. U.R.S.S-ul a
fost înfrânt de sistemul financiar inventat în cele două etape: 1946 şi 1971.
3. 1999. Problema moştenită din Războiul Rece era la fel de gravă şi de globală pe cât fusese
ameninţarea globală a comunismului. Acel „PIB” financiar global de 11 ori mai mare decât PIB-ul global real
(mărfuri şi servicii) era datorat, în mare parte, modelului de dezvolatare indus de masa de bani fără reală
acoperire: ca să poată scoate din minţile occidentalilor ideea comunistă, guvernele Occidentului au încurajat
dezvoltarea pe datorie (pe bani din viitor). Or, sistemul datoriilor suverane formau un joc piramidal de tip
Ponzi (Caritas, pe româneşte). Cum să convingi, acum, guvernele să iasă din acest joc nesustenabil? Ai
nevoie de o criză financiară globală care să ducă la evaporarea unei mari cantităţi de bani artificiali. Bula
aceea care s-a umflat de 11 ori trebuia spartă. Cum o spargi?
Notă importantă
Imediat după 1971, SUA au deschis relaţiile cu China. A jucat şi Ceauşescu un rol. După moartea lui Mao,
în 1978, Deng Xiao Ping dă drumul unei forme de agricultură privată familială. Producţia agricolă a Chinei
creşte an de an. U.R.S.S-ul monitorizează situaţia. În 1985, Biroul Politic al PCUS îl numeşte Secretar
General pe Mihail Gorbaciov, cu studii în economia agrară. Perestroika s-a născut şi pentru a contracara
succesele chinezeşti în economia agrară. U.R.S.S-ul lupta acum pe două fronturi: mari cheltuieli de
înarmare, pe de o parte, inovaţii doctrinare în economia Chinei, pe de altă parte.
În 1999, printr-o decizie politică a guvernului SUA, băncile comerciale, care, înainte, nu aveau dreptul de
a funcţiona şi ca bănci de investiţii, au primit acest drept. Atunci a început balamucul: toate băncile au pornit
câte o linie de creditare imobiliară. Toată lumea îşi construia case noi pe bani din viitor. Era clar, de la un
punct încolo, că masa de bani din viitor o întrecea pe cea din prezent. Acela era punctul unde puteai sparge
această bulă imobiliară.
Când Lehman Brothers s-au dus, în 2008, la Obama şi i-au cerut 300 de miliarde de dolari ca să nu
falimenteze, preşedintele a refuzat-o, dar ştia ce face. Ştia că urmează panica şi o criză de lichidităţi care va
sfârşi printr-o criză a datoriilor suverane. Toate acestea trebuiau să se întâmple. SUA nu risca nimic: FED-ul
rămânea ceea ce era, şeful financiar al stabilităţii globale şi adevăratul imperiu al lumii. Căci nu complexele
militaro-industriale se războiesc astăzi, ci puterile financiare.
Toate acestea trebuiau să se întâmple. De ce? Pentru că sistemul financiar global nu mai dorea să
susţină modelul dezvoltării pe datorie şi nici nu mai avea interes. Acest model de dezvoltare a făcut ca
puterea de cumpărare a dolarului din 1946 să fie azi de zece ori mai mică. Această inflaţie globală a
dolarului trebuia stopată. Ea, inflaţia aceasta, a fost „eroul” care a omorât comunismul, dar, acum, sistemul
nu mai avea nevoie de acest „erou”. Sistemul dorea să se întoarcă la o realitate financiară neinflaţionistă,
fără mase mari de bani artificiali. Oare de ce? Pentru că, sărăcind guvernele, în noile condiţii de lichiditate
financiară precară, sistemul îşi putea relua mai vechiul său scop (acela care fusese limpede iniţiatorilor ideii
comuniste): cât mai multă proprietate privată în mâinile cât mai puţinor proprietari.
Dacă aş fi parte din sistem, aş gândi la fel. Fiind parte din cealaltă parte (aceea care-şi va pierde proprietăţile), gândesc altfel. Adică
văd ce s-a întâmplat ... şi ... şi ce? ... la ce-mi foloseşte că văd?
Ioan Buduca
8|Page
Dictatura financiară, "soluţia" Bilderberg pentru rezolvarea crizei actuale
Un articol foarte bun pe care ne-am permis sa-l preluam si sa il prezentam aici:
Cum se încearcă realizarea (cu banii noştri) a unei etape cheie de pe agenda Noii Ordini Mondiale
„Vom vorbi acum succint despre programul nostru financiar pe care special l-am păstrat pentru sfârşit, ca
fiind punctul cel mai greu care totodată este culminant şi hotărâtor al planurilor noastre de acaparare a
puterii asupra întregului pământ. Crizele economice au fost şi vor fi deseori provocate cu abilitate chiar de
noi cu scopul de a retrage (n.n. pentru noi) bani din circulaţie.”
Primul-ministru al Marii Britanii, preşedintele Franţei şi alţi înalţi oficiali internaţionali

cer instaurarea unei dictaturi financiare pentru a rezolva actuala criză economică. De
data aceasta, şi cei mai sceptici vor trebui să recunoască evidenţa: actuala criză
financiară este folosită de cei care urmăresc să conducă această planetă, pentru a
instaura Noua Ordine Mondială. Soluţia de creare a unei autorităţi financiar-bancare
unice, la care s-a ajuns chipurile după mai multe întâlniri ale liderilor mondiali, a fost
de fapt decisă la întâlnirea Bilderberg din iunie 2008. Scenariul prin care s-a ajuns aici
nu este nici pe departe unul nou: el a mai fost utilizat în 1815, în 1907, în 1929, în
1944 şi în 1971 sub acelaşi pretext: asigurarea stabilităţii şi creşterii economice. De
fiecare dată a urmat însă o nouă criză, şi mai amplă, şi mai gravă, care a mărit tot mai
mult puterea guvernului financiar din umbră.
9 iunie 2008 – Timothy Geithner, preşedintele Băncii Federale din New York, cere implementarea
unui organism unic de control al băncilor de pe întreaga planetă
La întâlnirea Bilderberg de anul acesta au participat foarte multe persoane cheie din sistemul bancar şi
financiar: Timothy Geithner (preşedintele Băncii Federale din New York), Ben Bernanke (preşedintele
Federal Reserve), Henry Paulson (Secretarul Trezoreriei SUA), Jean-Claude Trichet (preşedintele Băncii
Centrale Europene), Robert Zoellick (preşedintele Băncii Mondiale). Unii autori care au avut curajul să facă
dezvăluiri despre conspiraţia mondială au avertizat atunci (în iunie 2008) că scopul întâlnirii Bilderberg de
anul acesta este discutarea modalităţii de implementare a guvernului unic mondial utilizând o criză
financiară.
Nici nu se încheiase bine întâlnirea Bilderberg (desfăşurată la Washington între 5 şi 8 iunie 2008) că
Timothy Geithner se plângea în Financial Times de gravele probleme financiare create de actualul sistem.
„Vina”, spunea el, „o poartă existenţa băncilor centrale, iar problema se va rezolva doar prin instaurarea
unui unic organism, care să controleze întregul sistem bancar. Instituţiile care joacă un rol central pe pieţele
monetare şi de capital, incluzând aici principalele bănci active la nivel global, dar şi băncile de investiţii, au
nevoie să opereze sub tutela unui cadru unic, care să ofere o mai puternică supraveghere consolidată.
Pentru că principala sa responsabilitate este asigurarea stabilităţii întregului (!) sistem financiar, Federal
Reserve va trebui să joace un rol central în stabilirea acestui cadru, colaborând strâns cu supervizorii din
SUA şi alte ţări. Avem nevoie de o mai bună capacitate de a răspunde la crize.”
Sistemul băncilor centrale sau naţionale a fost însă creat tot de cei care acum vor (numai aparent) să îl
distrugă (dar în realitate, vor să îl extindă). Prima din această serie a fost Federal Reserve din SUA. O
bancă centrală are puterea de a emite bani pentru o întreagă naţiune şi, prin acest mecanism, controlează
rata dobânzilor, rezervele de monedă şi stabileşte, retrăgând sau lansând bani lichizi pe piaţă, valoarea
9|Page
monedei naţionale. O bancă centrală poate da bani cu împrumut guvernului, însă evident că face aceasta în
schimbul unei dobânzi.
Federal Reserve, ca bancă centrală a SUA, este singurul organism care poate produce dolari. Scriitorul
Peter T. Whitte a avut curiozitatea să îl întrebe, într-un documentar difuzat de National Geographic, pe un
înalt oficial al Federal Reserve, de unde vin dolarii. Iată ce a răspuns acesta „Păi, noi creăm dolarii. Sunt
bani care nu au existat înainte.” „Există vreo limită la asta?” l-a întrebat Whitte. „Nu, niciuna, doar judecata
sănătoasă şi conştiinţa celor din Federal Reserve.” Atunci când dă cu împrumut dolarii produşi astfel,
Federal Reserve cere o dobândă, care intră buzunarul celor care o conduc şi determină o creştere a
cantităţii de bani pe care aceştia o pot apoi din nou împrumuta. E un cerc vicios fără sfârşit, iar la ora
actuală nu există niciun alt mecanism mai ingenios şi mai diabolic de îmbogăţire. În lăcomia şi inconştienţa
lor, cei care l-au creat îşi doresc acum să îl extindă la nivel planetar.
25 septembrie – Jeffrey Garten, membru CRE, cere crearea Autorităţii Monetare Globale (Global
Monetary Authority, GMA)
Jeffrey Garten, membru CRE (Consiliul Relaţiilor Externe, Council of Foreign

Relations) a participat şi el la întâlnirea Bilderberg şi îşi aduce aportul la punerea în
aplicare a celor decise de acest guvern mondial din umbră. Într-un articol din
Financial Times având ca titlu „Avem nevoie de o nouă Autoritate Monetară
Globală” (We need a new Global Monetary Authority) anunţă că omenirea se
confruntă cu o criză globală, care cere soluţii globale.
Iată ce scrie el în Financial Times: „Chiar dacă operaţiunea de pompare masivă de

fonduri din partea statului are succes, ea va trebui să fie urmată de o soluţie pe
termen lung: instaurarea unei Autorităţi Globale Monetare. Washingtonul
recunoaşte că această criză a devenit globală. Hank Paulson, secretarul Trezoriei
americane solicită imperios naţiunilor lumii să îşi stabilească propriile programe de salvare. Băncile centrale
au început deja să realizeze acţiuni sincronizate de injectare de fonduri în pieţele de capital (n.n. la acel
moment, ţările europene încă nu luaseră oficial această decizie, dar ordinul fusese deja dat şi liderii
europeni se vor conforma conştiincioşi la scurtă vreme). Aceasta ar trebui să ducă la un răspuns
internaţional coerent, menit nu doar să stingă focarele create, ci şi să reconstruiască şi să menţină pieţele
de capital pe termen lung.
Aparatul instituţional actual nu este capabil să facă previziuni. Sistemul financiar evoluează. FMI este
nerelevant în această criză, iar G7 nu are nicio legitimitate într-o lume în care China, Brazilia şi alte ţări au
devenit jucători importanţi. Federal Reserve este mult prea solicitată ca să acţioneze ca o bancă centrală
globală. Acest vid de autoritate este periculos pentru toată lumea. America depinde de intrările masive de
capital străin (în valoare brută de 3 miliarde de dolari pe zi), iar acestea vor creşte în mod sigur în anii ce vor
urma. Wall Street şi Washington nu vor fi capabile să facă faţă, fără o strânsă cooperare cu alte pieţe. Pe
lângă aceasta, dimensiunile internaţionale ale finanţelor sunt dincolo de orice imaginaţie. Activele globale au
crescut de la 12.000 de miliarde de dolari în 1980 la aproape 200.000 de miliarde de dolari în 2007. O
cantitate în continuă creştere din acest capital se află acum în Asia şi în zona Golfului, nu în SUA sau în
Europa.
Toate aceste considerente indică necesitatea unei noi Autorităţi Monetare Globale (GMA). GMA va
superviza la sânge activităţile autorităţilor naţionale, mai acerb decât FMI-ul şi va controla implementarea
unor reglementări globale. Va monitoriza riscurile globale şi va instaura un sistem de avertizare mai eficient.
Va acţiona ca o Curte de judecată a falimentelor pentru companiile globale de o anumită mărime. Cele mai
mari companii financiare globale vor trebui să se înregistreze la GMA şi vor fi obligate să se supună
monitorizării acestuia. Dacă nu se vor conforma, vor fi trecute pe lista neagră. Aici vor fi incluse băncile,
companiile comerciale, fondurile de protecţie împotriva riscurilor (hedge fonds), agenţiile de rating, dar şi
fondurile naţionale de sănătate. Comitetul de conducere al GMA va include bancheri din SUA, Marea
Britanie, Uniunea Europeană, Japonia, China, Arabia Saudită şi Brazilia. Va fi finanţat prin contribuţii
10 | P a g e
obligatorii de fiecare ţară care se va angaja la aceasta şi de prime de tip asigurare plătite de companiile
financiare globale, publice sau private.”
Ceea ce Jeffrey Garten descrie în articolul său este de fapt o dictatură financiară globală. Şi nu este doar o
teorie, ci un plan care începe să fie pus în aplicare.
13 octombrie – Gordon Brown, primul ministru al Marii Britanii cere „o nouă arhitectură financiară
mondială pentru o eră globală”
„Uneori este nevoie de o criză, pentru ca oamenii să accepte, că ceea ce era de

mult evident şi ar fi trebuit făcut încă de mulţi ani nu mai poate fi amânat acum,”
spune Gordon Brown într-un discurs. „Trebuie să creăm o nouă arhitectură
financiară internaţională pentru o eră globală. Trebuie să avem un nou sistem
Bretton Woods, să construim o nouă arhitectură financiară internaţională pentru
anii ce vor urma.”
Acordul Bretton Woods a fost adoptat în iulie 1944 pentru a reconstrui sistemul
economic internaţional după al Doilea Război Mondial. El stabilea un sistem de
management monetar, dictând regulile pentru schimburile comerciale şi financiare
între ţările industrializate. Aşa au fost create Fondul Monetar Internaţional şi
Banca Mondială, ca organisme menite „să garanteze stabilitatea financiară şi creşterea economică la nivel
internaţional” (adică exact acelaşi pretext care este servit şi astăzi).
„Fondatorii Bretton Woods au stabilit reguli pentru o lume în care circulaţia capitalului era limitată,” continuă
Gordon Brown. „Noi trebuie să stabilim noi reguli, pentru o lume în care circulaţia capitalului este globală.”
În acelaşi discurs, Gordon Brown compară sarcina actualilor lideri mondiali cu acţiunile lui Winston Churchill
(premierul Marii Britanii) şi ale lui Franklin Delano Roosevelt (preşedintele SUA) de la acea vreme. „Chiar şi
în toiul bătăliei”, a spus el, „ei se gândeau tot la cadrul general care va fi necesar după război. Cooperarea
internaţională este singura cale pentru ca în economia globală să nu se mai repete problemele pe care le-
am văzut cu toţii în timpul actualei crize.”
15 octombrie – Nicolas Sarkozy, preşedintele Franţei cere un „guvern financiar mondial”
Nicolas Sarkozy este un alt personaj cheie în acest joc. Instaurat în fruntea Franţei cu sprijinul masoneriei şi
al CIA-ului (este de notorietate faptul că în spatele său se află Alain Bauer, fost Mare Maestru al Marelui
Orient al Franţei şi agent CIA), Sarkozy conduce acum grupul liderilor europeni. Deloc întâmplător, Franţa
se află acum la preşedenţia Comisiei Europene, exact în perioada deznodământului actualei crize
financiare. Nici nu se putea om mai potrivit pentru a aduce ţările Europei la linia trasată de Bilderberg.
La ultima întâlnire care a avut loc pe 15 octombrie la Bruxelles cu liderii ţărilor membre UE, Nicolas Sarkozy
a vorbit de un guvern financiar mondial: „propun ca, la finalul acestui Consiliu, să venim cu un mesaj unitar.
În acest spirit am propus un summit internaţional până la finalul acestui an, de preferinţă la New York, acolo
unde a început totul, pentru refondarea sistemului financiar internaţional. Doresc ca, în ceea ce priveşte
acest subiect, noi, europenii, să fim deplin uniţi. Criza actuală este criza prea-multului. Trebuie să refondăm
sistemul, iar această refundamentare trebuie să fie globală. Nicio instituţie financiară nu trebuie să scape
reglementării şi supravegherii.”
Sistemul nu trebuie refondat, ci trebuie pur şi simplu să se renunţe la el cu totul, întrucât s-a dovedit deja că
este păgubos pentru omenire şi ineficient în a asigura mult râvnita stabilitate economică. Însă Sarkozy nu
face decât să îşi joace rolul: el trebuie să determine toate ţările aflate sub tutela UE să se conformeze la
linia trasată de Bilderberg.
11 | P a g e
„Suntem încrezători că lucrând împreună vom depăşi provocările actuale şi vom
reinstaura stabilitatea economiilor noastre şi prosperitatea,” a fost primul mesaj al
G8 la începutul lui octombrie 2008. Prin grija lui Sarkozy, şefii de stat şi de guvern
din cele 27 de state membre ale UE au cântat pe 15 octombrie, fără să cârtească,
acelaşi refren şi au subscris la ruşinoasa soluţie de a aloca miliarde de euro din
banii statelor pe care îi conduc pentru a „salva” băncile (în realitate pentru a
finanţa noul guvern financiar mondial).
Principalul consilier economic al preşedintelui Sarkozy, François Perol, a explicat

presei că „pentru a răspunde crizei financiare, cea mai gravă de după cea din anii
’30, trebuie să lucrăm în trei direcţii. Acest nou Bretton Woods va implica în primul
rând un sistem de reglementare financiară bazat pe controlul tuturor agenţilor financiari, a fondurilor de
protecţie împotriva riscurilor (hedge fonds), a agenţiilor de rating şi a băncilor.” Acelaşi lucru îl spunea şi
Jeffrey Garten.
Al doilea punct propus de Franţa (ţinând cont de cele de mai sus, este evident că Franţa nu face decât să
reproducă papagaliceşte ideile trasate de Bilderberg) este „crearea unui guvern economic mondial, care să
nu fie redus la G8, pentru că din acesta nu fac parte două dintre ţările cele mai populate din lume, China şi
India, şi nici Brazilia, Mexic sau vreo ţară africană.” Până aici nicio noutate. Şi al treilea punct: „Instituirea
unui sistem de cooperare monetară între marile state, pentru că unul dintre motivele actualei crize îl
constituie dereglările monetare din anii ‘90 şi de la începutul anilor 2000, care au determinat Statele Unite,
China şi Europa, fiecare pentru sine, să elaboreze o politică diferită”.
Concluzia acestei mascarade? În urma summitului de la Bruxelles, liderii UE au făcut presiuni asupra
Washington-ului pentru ca acesta să reformeze rapid şi în profunzime sistemul financiar actual. Iar
Washington-ul a fost extrem de mulţumit să subscrie planului care fusese lansat chiar de el, ca instrument
docil al Bilderberg.
Istoria se repetă sub acelaşi slogan: „Ordo ab chao” (la ordine prin haos)
Toate cele de mai sus nu sunt altceva decât repetarea pas cu pas a unei vechi strategii, care a mai fost
utilizată de câteva ori de-a lungul istoriei, cu aceleaşi consecinţe dezastruoase pentru omenire. De fiecare
dată scenariul a fost identic: s-a creat o situaţie de criză, s-a oferit o soluţie, chipurile pentru a menţine
stabilitatea şi apoi au fost implementate măsuri care au creat un şi mai mare control din partea aşa-zisei
elite mondiale. Conspiraţioniştii numesc această strategie „dialectica hegeliană a tezei-antitezei şi sintezei”.
Masonii o numesc „Ordo ab chao” (la ordine prin haos sau mai bine spus la Noua Ordine Mondială prin
haos). Au instaurat-o chiar ca deviză a celui mai înalt grad din Ritul Scoţian, gradul 33.
În 1815, Nathan Rothschild a preluat controlul asupra economiei europene, provocând o cădere a bursei din
Londra. În acel moment, Europa era sătulă de război, iar viitorul întregului continent depindea de
deznodământul bătăliei de la Waterloo. Dacă armata lui Napoleon ieşea victorioasă, Imperiul francez urma
să deţină puterea asupra Europei. Dacă, din contră, câştiga armata coaliţiei anglo-pruso-olandeze, condusă
de ducele de Wellington, ajungea Anglia într-o poziţie de putere. Oricum Rothschild nu avea nimic de
pierdut, întrucât finanţase ambele tabere. După cum se ştie, bătălia de la Waterloo a avut ca rezultat
înfrângerea lui Napoleon.
Cel care a finanţat reconstrucţia Europei şi stabilizarea sistemului economic după războaiele napoleoniene
a fost Rothschild. Fondurile din care el a împrumutat naţiunilor Europei, îndatorându-le, au provenit dintr-o
înşelăciune celebră. Utilizând reţeaua sa de spioni, Nathan Rothschild a aflat înaintea celorlalţi englezi care
era rezultatul importantei bătălii de la Waterloo. Le-a transmis agenţilor săi de la bursă să vândă puternic
acţiuni, lucru care i-a determinat pe ceilalţi să creadă că el ştie ceva şi că ducele de Wellington a pierdut
bătălia de la Waterloo. Toată lumea a intrat în panică, grăbindu-se să scape de acţiunile britanice „fără
valoare”, pentru a-şi salva măcar o parte din averi. După câteva ore, bursa din Londra se prăbuşise total.
Când a sosit ştirea oficială că Wellington câştigase de fapt bătălia de la Waterloo, era deja prea târziu.
12 | P a g e
Rothschild cumpărase cea mai mare parte din piaţă pe o sumă de nimic. În câteva secunde, acţiunile
britanice au crescut peste valoarea lor iniţială şi iată cum peste noapte, averea deja fabuloasă a lui
Rothschild s-a multiplicat de 20 de ori. Din aceşti bani, clanul Rothschild a dat apoi împrumuturi (evident cu
dobânzile de rigoare) ţărilor europene, atât de dornice să se refacă după lunga perioadă de război (finanţată
tot de Rothschild) şi să ajungă la… stabilitate economică.
Tot stabilitatea economică a fost invocată şi pentru a justifica crearea Federal

Reserve. Prima bancă supranaţională din lume a apărut în urma unei false crize
financiare, declanşate de un alt membru al elitei, bancherul J. P. Morgan. În 1907,
J. P. Morgan a început să răspândească zvonul că băncile au dificultăţi şi nu vor
mai putea face rambursări. Ca şi în exemplul anterior cu Nathan Rothschild, acest
zvon a căpătat credibilitate pentru că venea de la o persoană despre care se
presupunea că ştie ce spune. S-a creat panică, toată lumea s-a înghesuit să îşi
retragă depozitele din bănci, lucru ce a dus la falimente în lanţ (aproape 5400 de
bănci au dispărut atunci). Apoi Congresul american a demarat o anchetă pentru a
stabili care este cauza acestui dezastru şi cum poate fi el evitat. Comisia
însărcinată cu această misiune era condusă de senatorul Nelson Aldrich. Acesta
era liderul partidei republicane din Senat, dar şi trezorier al lojii masonice din Rhode Island şi omul
bancherilor (de altfel avea să devină membru al clanului Rockeffeler, fiica sa Abby Greene Aldrich
căsătorindu-se cu John D. Rockefeller Jr.). Aldrich a propus ca soluţie „salvatoare” crearea unei Bănci
Centrale care să vegheze pentru ca dezastrul din 1907 să nu se mai repete niciodată. Istoria a arătat că el
s-a mai repetat de atunci de mai multe ori.
În 1910, Federal Reserve Act a fost semnat iniţial, nu de legislatorii americani aşa cum era firesc, ci de
bancheri, în cadrul unei întâlniri secrete, organizate în casa lui J.P. Morgan din Jekyll Island. Apoi
documentul i-a fost dat lui Aldrich care l-a prezentat Congresului. Iniţial nu a avut sorţi de izbândă, dar în
1913, când Woodrow Wilson a devenit preşedinte al SUA, a fost aprobat. În schimbul susţinerii financiare şi
politice în alegeri, Wilson le promisese bancherilor că, odată ajuns preşedinte, va aproba fără să clipească
constituirea Federal Reserve. Cu două zile înainte de Crăciun, când o mare parte din membrii Congresului
american nu erau prezenţi, Federal Reserve Act a fost transformat în lege, fiind aprobat de Congres şi de
preşedintele SUA.
După mulţi ani, Woodrow Wilson scria cu regret: „Naţiunea americană este controlată de sistemul de credit.
Sistemul de credit este unul privat, creşterea naţiunii şi toate activităţile noastre sunt în mâinile a doar câţiva
oameni, care nu fac altceva decât să controleze şi să distrugă libertatea economică. Am ajuns să fim una
din cele mai prost guvernate, cele mai complet controlate şi mai dominate guverne din lumea civilizată. Nu
avem un guvern cu opinie liberă, mânat de propriile convingeri, ci un guvern aservit opiniei şi supus
presiunilor unui mic grup de oameni care îl controlează.”
Senatorul Louis McFadden spunea în 1932 în Congresul american: „Prin constituirea Federal Reserve a
fost construit un sistem bancar mondial. Un superstat, controlat de bancherii internaţionali care acţionează
împreună pentru a transforma lumea în sclavul lor. Federal Reserve a uzurpat guvernul. ”
Publicului i s-a spus atunci că Federal Reserve este soluţia ideală şi unică pentru a menţine stabilitatea
economică. (Sună cunoscut, nu-i aşa?) Străzile şi ziarele erau pline de afişe în care americanilor li se arăta
cum inflaţia, şomajul şi criza economică sunt de acum de domeniul trecutului, datorită apariţiei Federal
Reserve. A urmat însă marea criză economică din 1929 (The great depression), care a predat SUA cu totul
în mâinile bancherilor. În 1944 a fost implementat sistemului Bretton Woods pentru a restabili economia
după al Doilea Război Mondial (o altă criză generată cu finanţarea aceloraşi bancheri). Cu acest prilej au
apărut alte instituţii financiare de genul Federal Reserve, dar pe scară mai extinsă: Fondul Monetar
Internaţional şi Banca Mondială. În 1971, Federal Reserve a oprit convertibilitatea dolarului în aur,
producând o nouă criză pe piaţă, care a transformat dolarul american în principala monedă de schimb (mai
ales pentru comerţul cu petrol) a planetei. De fiecare dată s-a invocat nevoia de stabilitate economică.
13 | P a g e
Lista utilizării acestui scenariu este lungă şi se încheie (sperăm) cu actuala criză financiară, orchestrată de
aceeaşi bancheri din umbră prin intermediul organizaţiilor lor: Federal Reserve, Banca Mondială, FMI şi
băncile centrale (naţionale) ale celor mai mari puteri ale lumii. Aplicând cu scrupulozitate scenariul
cunoscut, acestea au creat acum panica necesară acceptării unei noi autorităţi financiare, unice la nivel
mondial, conduse de acelaşi grup restrâns care vrea să domine întreaga planetă.
Guvernanţii din umbră construiesc Banca Unică Globală cu banii noştri
Contribuabil = termen generic (din seria consumator, cap de locuitor etc.) utilizat
pentru a desemna fiinţa umană plătitoare de taxe şi impozite. Termenul se opune
celui de franc-mason (franc=liber, utilizat de-a lungul istoriei pentru a-i desemna
pe cei care erau scutiţi de taxe, impozite, dări).
Liderii celor mai bogate ţări ale lumii au anunţat de curând că unica rezolvare a
crizei financiare actuale este să pompeze bani publici în instituţiile aflate în pericol
de faliment. Banii publici sunt după cum se ştie, banii colectaţi de la contribuabili
prin sistemul de impozite şi taxe, pentru a susţine instituţiile de stat, menite să le
ofere cetăţenilor servicii publice şi să vegheze la respectarea intereselor lor.
Pe 14 octombrie, premierul britanic Gordon Brown a ţinut poporului englez un

discurs atât de patetic şi hilar, pentru a justifica această ruşinoasă decizie, încât merită să fie reprodus:
„După cum ştiţi, Marea Britanie are o puternică tradiţie financiară. Am fost pionierii sistemului bancar de azi
care este construit pe încredere. Nu este nevoie să spun nimănui de aici că sistemul nostru bancar joacă un
rol central în tot ceea ce facem ca naţiune. Ştiţi mai bine decât oricine altcineva că băncile nu sunt doar
entităţi economice, ele se împletesc intim chiar cu vieţile noastre, sunt vitale pentru cei ce vor să facă
economii, pentru cei care au credite ipotecare, pentru afaceri şi pentru familii. Ceea ce spun acum nu este
ceva abstract. Este vorba despre ceea ce vor discuta mamele şi taţii în seara aceasta, stând pe canapea în
sufragerie, imediat ce copiii s-au dus la culcare. Pentru că dacă problemele din America îi fac pe oameni să
se întrebe dacă mai pot obţine vreun credit ipotecar, ştim că trăim vremuri de excepţie. În astfel de vremuri,
pieţele normale încetează să mai lucreze. Nu putem să îi lăsăm pe oameni fără apărare, pe cont propriu. Să
lăsăm lucrurile la voia întâmplării ar fi o negare a responsabilităţii. Este exact unul dintre acele momente în
care oamenii privesc spre guvernele lor pentru ca ele să le dea o direcţie. Şi după cum am spus acum
câteva zile, noi nu vom fugi de responsabilitate.”
„Guvernul nostru unic şi absolut nu va uita atunci să pozeze cu multă abilitate în rolul său de părinte şi
apărător,” spune cel de-al XX-lea protocol masonic. Ce au făcut deci aceşti apărători atât de vajnici ai
intereselor cetăţenilor şi famililor? Au decis să aloce din fonduri publice miliarde de euro care ajung direct în
buzunarele bancherilor internaţionali. Germania a aprobat deja 470 de miliarde de euro, Franţa vorbeşte de
300 de miliarde de euro, Anglia de 500 de miliarde de lire sterline (echivalentul a 636 miliarde de euro),
SUA de 700 de miliarde de dolari.
Cel puţin, după întâlnirea G7, comunicatul de presă dat către poporul american nu a fost atât de ipocrit ca
discursul premierului britanic Gordon Brown. Americanii au spus pe şleau că miliardele pompate în mega-
corporaţiile financiare au ca scop „să redea încrederea în bănci pentru ca acestea să poată acorda în
continuare împrumuturi populaţiei şi societăţilor comerciale”. „Ne angajăm să continuăm să conlucrăm
pentru a stabiliza pieţele financiare şi pentru a restabili fluxul de creditare, ca să fie susţinută creşterea
economică mondială,” se arată în comunicatul Trezoreriei americane dat în numele G7. Tot mai mulţi
analişti economici au dezvăluit însă că de fapt creşterea economică din ultimele decenii este o mare
păcăleală. Realitatea este că atât indivizii, cât şi ţările sunt datori vânduţi băncilor internaţionale.
Auzind concluziile G7, americanii au fost în culmea fericirii că îşi vor putea plăti creditele pe care le au deja
şi că pot face în continuare altele. Tristă imagine a stadiului în care au fost aduse fiinţele umane! Ce om cu
14 | P a g e
capul pe umeri ar accepta să dea cuiva bani, dacă ar ştii că acela va utiliza banii săi pentru a-l împrumuta
tot pe el, cerându-i în plus o grasă dobândă şi făcându-l dator pe viaţă?
Epilog
Este posibil ca toate aceste detalii financiare să-i obosească pe unii cititori. Din
păcate, guvernul mondial ne-a obişnuit să lăsăm chestiunile economice şi financiare,
atât de complicate, pe seama „experţilor” (care sunt instruiţi să gândească şi să
acţioneze numai în interesul „elitei” mondiale, fiind nişte instrumente ale guvernului
din umbră). Pentru cei pe care detaliile îi ostenesc (mai ales pentru a-i convinge de
importanţa acestora) vă oferim următoarea povestioară cu tâlc (culeasă de pe
Internet), care rezumă pe înţelesul tuturor ce este în neregulă cu actuala criză
financiară, cum a fost ea creată de guvernul din umbră şi cum singurii care au de
pierdut de pe urma ei nu sunt nici instituţiile financiare aflate în aşa-zis faliment, nici
Banca Mondială, nici preşedinţii şi miniştrii care fac jocurile lor, ci fiecare dintre noi.
Într-un sătuc de câmpie, a venit un investitor însoţit de secretarul lui. A bătut la prima poartă întâlnită în cale
şi i-a spus proprietarului: „Uite, eu sunt colecţionar de broscuţe (verzi!). Dacă îmi aduci o broscuţă, am să îţi
dau pe ea 10 euro. Ţăranul a fugit repede la balta din spatele casei şi a luat o broscuţă. I-a dat-o
investitorului şi a încasat cei 10 euro. Apoi le-a povestit vecinilor ce afacere bună a făcut el. A doua zi,
fiecare ţăran s-a dus la investitor cu câte o broscuţă, pe care a vândut-o cu 10 euro.
După câteva zile, investitorul le-a spus sătenilor: „Văd că afacerea merge. De azi, pentru fiecare broscuţă
am să vă plătesc câte 20 de euro.”
Ţăranii, bucuroşi nevoie mare, au dat fuga la baltă, au cules câte broscuţe au putut şi i le-au predat
investitorului, primind fiecare câte 20 de euro pe bucată. După alte câteva zile, acesta s-a întors acasă la el
şi l-a lăsat pe secretarul său să mai adune broscuţe încă două săptămâni. Înainte de a pleca, le-a spus:
„Dragii mei, sunt nevoit să mă întorc urgent la mine acasă ca să mă ocup de afaceri. Vă promit însă că la
întoarcere, am să cumpăr de la voi broscuţele cu 60 de euro bucata.” Şi a plecat, în uralele sătenilor.
A doua zi, secretarul investitorului i-a adunat pe sătenii şi le-a ţinut următorul discurs: „Fraţilor, m-am gândit
la o afacere pentru voi. Şeful meu se va întoarce peste două săptămâni şi vă va plăti câte 60 pe euro de
broscuţă. Daca vreţi, eu vă pot vinde înapoi broscuţele pe care mi le-aţi dat, pentru 35 de euro bucata, iar
voi le veţi vinde cu 60 şi veţi câştiga astfel câte 25 de euro. Profitul vostru va fi frumuşel şi fără niciun efort.
Ce spuneţi?”
Sătenii s-au adunat la sfat şi au decis că o aşa afacere nu mai prind ei curând. Au pus mână de la mână, s-
au împrumutat care pe unde a putut şi au cumpărat broscuţele înapoi cu 35 de euro bucata. Secretarul
investitorului a luat banii şi s-a făcut nevăzut. Iar sătenii au rămas cu broscuţele, cu banii daţi şi cu datorii la
creditori.
Sursa
Cititi si: "Sumar articole"
Conspiraţia secolului XX
Ziarul Atac, 18 martie 2012, Ora 00:08 | 1849 afisari
•
•
• |
• Comentează(2)
15 | P a g e
Istoria văzută din avion
Anumite idei au în nucleul lor forţa unui potenţial politic. Aşa era, când a intrat în istorie, ideea că
desfiinţarea proprietăţii private ar readuce Raiul pe Pământ. Era ea o idee falsă? Nu avem cum să ştim, ziceau
primii ei zelatori, dacă nu o experimentăm în viaţa socială, căci, mai ziceau, avem de a face cu o idee
politică, nu cu una ştiinţifică. Mai apoi, au apărut apostolii argumentului că, socială rămânând, ideea este şi
ştiinţifică. Imediat a apărut şi doctrina care explica, punct cu punct, cum poate fi experimentată ideea. I s-a
spus comunism.
Dezvoltarea pe scară largă a presei scrise şi a broşurilor a dus ideea în mijlocul celor care aveau nevoie să
creadă în ea, muncitorii de la începuturile erei industriale. La sfârşitul secolului al XIX-lea, ideea era
răspândită în toată Europa şi producea deja organizaţii ale proletarilor.
În preajma Primului Război Mondial (dar cine ştia că va începe?), în cercurile masonice era căutată o idee de
contracarare a doctrinei comuniste. Fiind ea, doctrina, una cu un caracter internaţionalist, apărătorii vechii
ordini a proprietăţii sperau că stimularea ideii naţionale (o idee prin excelenţă modernă, liberală şi burgheză)
va putea contracara internaţionalismul ideii comuniste. Aşa s-a ajuns la conflagraţia aceea, în care urmau să
se afle faţă în faţă, pe front, în numele naţiunii, toţi adepţii naţionalismului proletar din Europa.
vulnerabilă dintre următoarele potenţiale victime ale comunismului. Italia, la fel. Prima care reacţionează este
Italia: acolo, stângii proletariene internaţionaliste i se contrapune în anii `20 o stângă de tip nou, naţionalist şi
imperial. Mussolini i-a spus fascism. Germania îşi va reforma şi ea stângismul extremist într-o variantă
extremistă a internaţionalismului imperial care, după 1933, va avea acces la conducerea statului.
Dolarul, în loc de aur
16 | P a g e
Lucrurile erau clare. Cei care încercaseră să omoare internaţionalismul proletar şi ideea sa centrală aveau de
luptat, acum, cu forme intolerabile de naţionalism războinic de tip imperial. Aşa s-a ajuns la alianţa dintre
Chestiunile de strategie postbelică (negocierea condiţiilor de pace) s-au încheiat la Ialta. Noi, cei din Europa
de Est şi Centrală, moştenim, de acolo, de la Ialta, un resentiment: am fost convinşi că, atunci şi acolo SUA şi
Anglia ne-ar fi trădat.
Strategia de la Ialta nu am putut-o înţelege zeci de ani. Abia acum, după 2008, avem, în fine, toate elementele
pentru a înţelege ce fel de „trădare" a fost acolo. Acolo s-a negociat un armistiţiu tragic. SUA şi Anglia nu
mai aveau resurse (nici morale, nici economice) să întoarcă războiul împotriva comunismului. Şi-au oferit
timp pentru a găsi strategia potrivită să scoată ideea comunistă din istorie. Ea, să nu uităm, era mai întâi în
mintea unor mari mase de proletari şi abia apoi într-o structură de stat imperial.
1. Bretton Woods, 1946. Acolo s-a pus la punct sistemul financiar al lumii postbelice, cea rămasă nesupusă
ideii comuniste. Toate guvernele urmau să-şi ţină toate rezervele valutare în dolari. SUA deveneau, în acest
fel, cea mai mare putere financiară a lumii. De pe această poziţie, SUA urmau să conducă un nou tip de
război: războiul cheltuielilor de înarmare (aşa numita cursă a înarmărilor) al cărui rost strategic era acela de a
nu lăsa comunismul să producă un nivel de trai atrăgător pentru alte mase de proletari.
2. 1971. În acest an, etalonul - aur a fost scos din jocul financiar al valutelor. De acum înainte, dolarul
rămânea ceea ce fusese înainte aurul. Prima consecinţă: Federal Reserve Bank putea tipări monedă americană
fără să mai ţină cont de rezervele sale în aur. Masa monetară a războiului împotriva comunismului putea
creşte oricât. Inflaţia prin dolari în exces urma să fie calculată la nivel global, dar ce mai conta!? SUA tipărea
acum monedă fără să ţină cont de PIB-ul global. PIB-ul global era, în 2008, de 55 de trilioane. Iar „PIB"-ul
financiar global era de 11 ori mai mare. În lume circulau de 11 ori mai mulţi bani decât s-ar fi putut tipări
dacă se rămânea la etalonul aur. Aşa s-a ajuns la istoria anilor 1989-1991. U.R.S.S-ul a fost înfrânt de
sistemul financiar inventat în cele două etape: 1946 şi 1971.
Notă importantă. Imediat după 1971, SUA au deschis relaţiile cu China. A jucat şi Ceauşescu un rol. După
moartea lui Mao, în 1978, Deng Xiao Ping dă drumul unei forme de agricultură privată familială. Producţia
agricolă a Chinei creşte an de an. U.R.S.S-ul monitorizează situaţia. În 1985, Biroul Politic al PCUS îl
numeşte Secretar General pe Mihail Gorbaciov, cu studii în economia agrară. Perestroika s-a născut şi pentru
a contracara succesele chinezeşti în economia agrară. U.R.S.S-ul lupta acum pe două fronturi: mari cheltuieli
de înarmare, pe de o parte, inovaţii doctrinare în economia Chinei, pe de altă parte.
3. 1999. Problema moştenită din Războiul Rece era la fel de gravă şi de globală pe cât fusese ameninţarea
globală a comunismului. Acel „PIB" financiar global de 11 ori mai mare decât PIB-ul global real (mărfuri şi
servicii) era datorat, în mare parte, modelului de dezvoltare indus de masa de bani fără reală acoperire: ca să
poată scoate din minţile occidentalilor ideea comunistă, guvernele Occidentului au încurajat dezvoltarea pe
datorie (pe bani din viitor). Or, sistemul datoriilor suverane formau un joc piramidal de tip Ponzi (Caritas, pe
româneşte). Cum să convingi, acum, guvernele să iasă din acest joc nesustenabil? Ai nevoie de o criză
financiară globală care să ducă la evaporarea unei mari cantităţi de bani artificiali. Bula aceea care s-a umflat
de 11 ori trebuia spartă. Cum o spargi?
Toate acestea trebuiau să se întâmple
În 1999, printr-o decizie politică a guvernului SUA, băncile comerciale, care, înainte, nu aveau dreptul de a
funcţiona şi ca bănci de investiţii, au primit acest drept. Atunci a început balamucul: toate băncile au pornit
17 | P a g e
Toate acestea trebuiau să se întâmple. De ce? Pentru că sistemul financiar global nu mai dorea să susţină
modelul dezvoltării pe datorie şi nici nu mai avea interes. Acest model de dezvoltare a făcut ca puterea de
cumpărare a dolarului din 1946 să fie azi de zece ori mai mică. Această inflaţie globală a dolarului trebuia
stopată. Ea, inflaţia aceasta, a fost „eroul" care a omorât comunismul, dar, acum, sistemul nu mai avea nevoie
de acest „erou". Sistemul dorea să se întoarcă la o realitate financiară neinflaţionistă, fără mase mari de bani
artificiali. Oare de ce? Pentru că, sărăcind guvernele, în noile condiţii de lichiditate financiară precară,
sistemul îşi putea relua mai vechiul său scop (acela care fusese limpede iniţiatorilor ideii comuniste): cât mai
multă proprietate privată în mâinile cât mai puţinor proprietari.
Mihail Făgărăşanu
Cea mai mare conspiraţie din secolul al XX-lea

• Vineri, 16 martie 2012 15:00
• |
• 4554 vizualizari
• |
• Teoria Conspiratiei
Anumite idei au în nulceul lor forţa unui potenţial politic. Aşa era, când a intrat în istorie, ideea că
desfiinţarea proprietăţii private ar readuce Raiul pe Pământ. Era ea o idee falsă? Nu avem cum să
ştim, ziceau primii ei zelatori, dacă nu o experimentăm în viaţa socială, căci, mai ziceau, avem de a face
cu o idee politică, nu cu una ştiinţifică. Mai apoi, au apărut apostolii argumentului că, socială
rămânând, ideea este şi ştiinţifică. Imediat a apărut şi doctrina care explica, punct cu punct, cum poate
fi experimentată ideea. I s-a spus comunism.
Dezvoltarea pe scară largă a presei scrise şi a broşurilor a dus ideea în mijlocul celor care aveau nevoie să creadă în ea, muncitorii de la
începuturile erei industriale. La sfârşitul secolului al XIX-lea, ideea era răspândită în toată Europa şi producea deja organizaţii ale proletarilor.
În preajma Primului Război Mondial (dar cine ştia că va începe?), în cercurile masonice era căutată o idee de contracarare a doctrinei
comuniste. Fiind ea, doctrina, una cu un caracter internaţionalist, apărătorii vechii ordini a proprietăţii sperau că stimularea ideii naţionale (o idee
18 | P a g e
prin excelenţă modernă, liberală şi burgheză) va putea contracara internaţionalismul ideii comuniste. Aşa s-a ajuns la conflagraţia aceea, în care
urmau să se afle faţă în faţă, pe front, în numele naţiunii, toţi adepţii naţionalismului proletar din Europa.
vulnerabilă dintre următoarele potenţiale victime ale comunismului. Italia, la fel. Prima care reacţionează este
Italia: acolo, stângii proletariene internaţionaliste i se contrapune în anii `20 o stângă de tip nou, naţionalist şi
imperial. Mussolini i-a spus fascism. Germania îşi va reforma şi ea stângismul extremist într-o variantă
extremistă a internaţionalismului imperial care, după 1933, va avea acces la conducerea statului.
Lucrurile erau clare. Cei care încercaseră să omoare internaţionalismul proletar şi ideea sa centrală aveau de
luptat, acum, cu forme intolerabile de naţionalism războinic de tip imperial. Aşa s-a ajuns la alianţa dintre
Chestiunile de strategie postbelică (negocierea condiţiilor de pace) s-au încheiat la Ialta. Noi, cei din Europa de Est şi Centrală, moştenim, de
acolo, de la Ialta, un resentiment: am fost convinşi că, atunci şi acolol SUA şi Anglia ne-ar fi trădat.
Strategia de la Ialta nu am putut-o înţelege zeci de ani. Abia acum, după 2008, avem, în fine, toate elementele
pentru a înţelege ce fel de „trădare” a fost acolo. Acolo s-a negociat un armistiţiu tragic. SUA şi Anglia nu
mai aveau resurse (nici morale, nici economice) să întoarcă războiul împotriva comunismului. Şi-au oferit
timp pentru a găsi strategia potrivită să scoată ideea comunistă din istorie. Ea, să nu uităm, era mai întâi în
mintea unor mari mase de proletari şi abia apoi într-o structură de stat imperial.
1. Bretton Woods, 1946. Acolo s-a pus la punct sistemul financiar al lumii postbelice, cea rămasă
nesupusă ideii comuniste. Toate guvernele urmau să-şi ţină toate rezervele valutare în dolari. SUA
deveneau, în acest fel, cea mai mare putere financiară a lumii. De pe această poziţie, SUA urmau să
conducă un nou tip de război: războiul cheltuielilor de înarmare (aşa numita cursă a înarmărilor) al cărui rost
strategic era acela de a nu lăsa comunismul să producă un nivel de trai atrăgător pentru alte mase de
proletari.
2. 1971. În acest an, etalonul – aur a fost scos din jocul financiar al valutelor. De acum înainte, dolarul
rămânea ceea ce fusese înainte aurul. Prima consecinţă: Federal Reserve Bank putea tipări monedă
americană fără să mai ţină cont de rezervele sale în aur. Masa monetară a războiului împotriva
comunismului putea creşte oricât. Inflaţia prin dolari în exces urma să fie calculată la nivel global, dar ce mai
conta!? SUA tipărea acum monedă fără să ţină cont de PIB-ul global. PIB-ul global era, în 2008, de 55 de
trilioane. Iar „PIB”-ul financiar global era de 11 ori mai mare. În lume circulau de 11 ori mai mulţi bani decât
s-ar fi putut tipări dacă se rămânea la etalonul aur. Aşa s-a ajuns la istoria anilor 1989-1991. U.R.S.S-ul a
fost înfrânt de sistemul financiar inventat în cele două etape: 1946 şi 1971.
3. 1999. Problema moştenită din Războiul Rece era la fel de gravă şi de globală pe cât fusese
ameninţarea globală a comunismului. Acel „PIB” financiar global de 11 ori mai mare decât PIB-ul global real
(mărfuri şi servicii) era datorat, în mare parte, modelului de dezvolatare indus de masa de bani fără reală
acoperire: ca să poată scoate din minţile occidentalilor ideea comunistă, guvernele Occidentului au încurajat
dezvoltarea pe datorie (pe bani din viitor). Or, sistemul datoriilor suverane formau un joc piramidal de tip
Ponzi (Caritas, pe româneşte). Cum să convingi, acum, guvernele să iasă din acest joc nesustenabil? Ai
nevoie de o criză financiară globală care să ducă la evaporarea unei mari cantităţi de bani artificiali. Bula
aceea care s-a umflat de 11 ori trebuia spartă. Cum o spargi?
Notă importantă
19 | P a g e
Imediat după 1971, SUA au deschis relaţiile cu China. A jucat şi Ceauşescu un rol. După moartea lui Mao , în
1978, Deng Xiao Ping dă drumul unei forme de agricultură privată familială. Producţia agricolă a Chinei
creşte an de an. U.R.S.S-ul monitorizează situaţia. În 1985, Biroul Politic al PCUS îl numeşte Secretar
General pe Mihail Gorbaciov, cu studii în economia agrară. Perestroika s-a născut şi pentru a contracara
succesele chinezeşti în economia agrară. U.R.S.S-ul lupta acum pe două fronturi: mari cheltuieli de înarmare,
pe de o parte, inovaţii doctrinare în economia Chinei, pe de altă parte.
În 1999, printr-o decizie politică a guvernului SUA, băncile comerciale, care, înainte, nu aveau dreptul de
a funcţiona şi ca bănci de investiţii, au primit acest drept. Atunci a început balamucul: toate băncile au pornit
Toate acestea trebuiau să se întâmple. De ce? Pentru că sistemul financiar global nu mai dorea să susţină
modelul dezvoltării pe datorie şi nici nu mai avea interes. Acest model de dezvoltare a făcut ca puterea de
cumpărare a dolarului din 1946 să fie azi de zece ori mai mică. Această inflaţie globală a dolarului trebuia
stopată. Ea, inflaţia aceasta, a fost „eroul” care a omorât comunismul, dar, acum, sistemul nu mai avea nevoie
de acest „erou”. Sistemul dorea să se întoarcă la o realitate financiară neinflaţionistă, fără mase mari de bani
artificiali. Oare de ce? Pentru că, sărăcind guvernele, în noile condiţii de lichiditate financiară precară,
sistemul îşi putea relua mai vechiul său scop (acela care fusese limpede iniţiatorilor ideii comuniste): cât mai
multă proprietate privată în mâinile cât mai puţinor proprietari.
Dacă aş fi parte din sistem, aş gândi la fel. Fiind parte din cealaltă parte (aceea care-şi va pierde proprietăţile), gândesc altfel. Adică văd ce s-a
întâmplat ... şi ... şi ce? ... la ce-mi foloseşte că văd?
Ioan Buduca
„Secretul“ arestării lui Strauss-Kahn

13 iunie 2011, 08:05 | Autor: Laurentiu Rosoiu, Ionut Ancutescu
0
inShare
Trimite unui prieten
Tipareste
20 | P a g e
Teoria conspiraţiei leagă arestarea lui Dominique Strauss-Khan, fostul șef al FMI, de un atac al acestuia la
adresa credibilităţii SUA. Teoria devine incitantă de-abia după ce dăm conspiraţia de-o parte.
Cunoscută sub numele de DST (Drepturi Speciale de Tragere), moneda virtuală a fondului este, de fapt, un
coș valutar compus din cele mai puternice patru monede din lume: dolarul, euro, yenul și lira sterlină.
Mergând în istorie, Fondul Monetar Internațional s-a născut după Al Doilea Război Mondial, din nevoia de a
da mai multă stabilitate ratelor de schimb.
Prin Acordul de la Bretton Woods (certificatul de naștere al FMI), statele membre cădeau de acord că dolarul
este moneda de referință pentru toate celelalte valute, iar dolarul era legat de etalonul aur. Ulterior, în 1972,
acest sistem a fost desființat iar ratele de schimb au fost liberalizate.
De aproximativ doi ani, tot mai multe voci susțin

transformarea monedei abstracte într-una concretă, ca toate celelalte. Și tipărirea DST-ului este sinonimă
pentru americani cu explozia TNT-ului, dacă e să facem un joc de cuvinte cu sonoritate apropiată.
Corul criticilor
Bun venit în discuția despre datoria externă a Statelor Unite, țara cu cea mai mare datorie publică din lume.
În ultimii ani, datoria SUA a explodat pe fondul unui vast program guvernamental de salvare a sistemului
financiar zdruncinat de criză, dar și din cauza deficitelor uriașe accentuate de criză.
Doar cele două mari programe de urgență derulate între anii 2008-2010, prin care au fost cumpărate active
neperformante ale băncilor și companiilor de asigurări, pentru a evita colapsul, au însumat peste 1.400 de
miliarde de dolari. Obligațiunile emise cu nemiluita de Trezoreria SUA și-au găsit cumpărători în statele cu
lichidități enorme care aveau nevoie de un debușeu.
21 | P a g e
În ultimul deceniu, datoria publică a Americii s-a triplat, de la 5.500 de miliarde de dolari în 2000, la peste
15.000 de miliarde de dolari, cât este estimată pentru acest an. Privită în termeni relativi, situația sa este mai
puțin gravă decât a altor țări. Raportată la PIB, datoria reprezintă aproximativ 99% – adică o situație mai
bună decât a Japoniei, unde proporția este 200%, a Greciei (152%) sau a Italiei (120%). Ca să nu mai
spunem că în 2009, când Islanda a intrat în colaps, datoria acestei țări reprezenta aproape 1.000% din PIB.
Există însă toate indiciile că datoria Americii va continua să crească într-un ritm mult mai accelerat decât
Produsul Intern Brut. Dacă în urmă cu zece ani, datoriile erau 60% din PIB, instituția pe care DSK a condus-
o până la jumătatea lui mai estima că, în 2016, acestea vor reprezenta 110% din PIB.
Şi în continuare, SUA are nevoie de împrumuturi ca de aer. Adică are nevoie ca investitorii să-i cumpere
obligațiunile. Și atât timp cât dolarul este principala monedă de rezervă iar alternativele sunt limitate,
America nu are nicio emoție că se va putea finanța și o sută de ani de acum înainte. Apariția unei
concurențe viabile – și aici revenim la scenariul tipăririi DST-ului – ar fi menită să tulbure apele, măcar și
din perspectiva unei posibile creșteri a costurilor de împrumut.
Însă investitorilor le surâde apariția unei alternative, mai ales că devalorizarea dolarului le scade valoarea
deţinerilor în obligațiuni SUA cu care au burdușite seifurile. Dolarul se devalorizează pentru că banca
centrală americană (FED) acordă împrumuturi cu dobânzi aproape de 0% (adică aproape gratis). Iar starea de
neîncredere în dolar se vede în faptul că, în ultimul deceniu, ponderea rezervelor valutare în dolari la nivel
global a scăzut de la 70% la 60%.
Neîncrederea în dolar este unul dintre

principalele motive pentru care, pe 29 martie 2009, în cadrul unei întâlniri a G20 (Grupul celor mai
importante 20 de economii ale lumii), guvernatorul Băncii Centrale a Chinei, Zhou Xiaochuan, și-a exprimat
public regretul că obiectivul economistului John Keynes de a crea o monedă supranațională (cu denumirea de
„Bancor”) nu a fost pusă în practică după cel de-Al Doilea Război Mondial.
TU PLATESTI DATORIA GUVERNELOR

10 Iul 2011 Scrie un comentariu
by Gabriela Dobrescu in CONSPIRATIA BANCARA, ISTORIE SI REALITATE
TU SI COPII TAI MUNCITI PENTRU A PLATI DATORII PE CARE VOI NU LE-ATI FACUT, PLATITI
BANI DE CARE NU I-ATI FOLOSIT, PLATITI O DATORIE CARE NU SE VA SFARSI NICIODATA
DE ACHITAT, PENTRU CA SISTEMUL ESTE INFLATIONIST SI PENTRU CA TU SI COPILUL TAU
VA TREBUI SA FITI PENTRU TOTDEAUNA SCLAVUL BANCILOR,
SCLAVUL GUVERNULUI CARUIA NU II PASA DE TINE.
BANUL VANDUT PESTE HOTARE ESTI TU
22 | P a g e
ACESTIA SANT STAPANII LUMII
08 Iul 2011 Scrie un comentariu
by Gabriela Dobrescu in CONSPIRATIA BANCARA, ISTORIE SI REALITATE
CUM NE FURA BANCILE, ADEVARATII PATRONI AI LUMII

29 Iun 2011 Scrie un comentariu
by Gabriela Dobrescu in CONSPIRATIA BANCARA, CONSPIRATIA NWO, ISTORIE SI REALITATE
” E bine ca poporul sa nu inteleaga cum functioneaza sistemul nostru bancar si monetar, pentru ca
daca acest lucru s-ar intampa cred ca ar incepe o revolutie maine dimineata.” HENRI FORD – 1863
– 1947
MOTTO:
“Daca furi o gaina esti un hot
Daca furi milioane esti un politic
Daca furi miliarde esti un bancher”
Cred ca nu exista persoana care sa nu se intrebe de ce trecem in acesti ani printr-o criza economica acum
cand progresul a atins culmi de nebanuit si de ce muncim in fiecare zi mai mult fara ca banii sa ne
ajunga. Noi santem saraci dar exista o institutie care chiar in perioadele de crisa cand ar fi normal ca nici ea
sa nu funtioneze prea bine, vedem cu mirare ca ea continua sa existe si sa infloreasca. Aceasta institutie se
chiama: BANCA. Bancile in ziua de azi sant ca un miraj, un miraj dintre cele mai puternice care au existat pe
pamant.
Banii au aparut din necesitatea de a simplifica schimburile de marfuri, inlocuind schimburile in natura
sau schimburile de marfa. Aceste monede erano batute de regi sau imparati direct in aur, argint sau alte
metale semipretioase. Ele reprezentau o valoare atat prin ele insisi cat si prin faptul ca reprezentau
valoarea marfii vandute. In felul acesta au aparut primele banci private care adaposteau aurul si
obiectele pretioase ale clientilor. Ele dadeau in schimb persoanelor o hartie unde venea mentionata valoarea
sau obiectul depus in banca. Acesta a ramas mecanismul de functionare al bancilor pentru diversi ani,
unde banii aveau o valoare in aur.
De exemplu: dolarul. Pana in anul 1933 pe oricare din banconotele de un dolar se putea citi: convertibila in
aur. De asemenea este important de stiut ca inca de atunci bancile erau controlate de persoane private. Banca
centrala americana este o banca privata. Banca nationala a romaniei in vremea lui Ceausescu era o banca
de stat care producea banii pentru poporul roman si care erau ai poporului roman.
Banii sant sangele care dau viata tuturor institutiilor noastre. Intrebarea este: cine creaza banii, in ce baza ii
creaza, ce este debitul public, cine este cel care trebuie sa plateasca acest debit. Aceste intrebari sant
ignorate de cea mai mare parte a populatiei.
Din nefericire economia si procesele sale tehnice apar haotice iar scurgerea de stiri in domeniul economic
impreuna cu grafice, procentaje si sigle neintelese sant o optima ascunzatoare a adevarului. Realitatea este ca
compexitatea asociata cu sistemul financiar este doar o masca proiectata sa ascunda unul din organismele
cele mai paralizzante pe care umanitatea le-a cunoscut.
Ce este atunci Banca Nationala a Romaniei? Este o banca care face parte din sistemul european de banci
centrale si poseda o cota din cota bancii centrale europene. Este ca o filiala a bancii centrale europene
pe teritoriul Romaniei autorizata sa bata moneda si sa o imprumute. Aceste banci nationale se descriu ca
“institut de drept public.” In acest caz public nu inseamna statal, public inseamna ca cotele de
23 | P a g e
participare ale bancii sant deschise publicului. Cine are in mana aceste cote? Aceste cote apartin
participantilor la capitalul bancii. Acestia isi aleg singuri un consiliu superior care indica in consiliul de
ministri pe cine doresc ca guvernator al bancii in acest fel obtinand cote de proprietari, administratii si
pot sa obtina controlul asupra propriei banci. Bancile nationale nu pot fi controlate de catre
parlament, au doar obligatia de a transmite o simpla documentatie a activitatii pe care au depus-o. Deci
bancile nationale nu sant institutii statale ci private.
Va expun cateva caracteristici ale BNR din site-ul celei mai mari enciclopedii a lumii Wikipedia:
“Banca Națională a României (BNR), este banca centrală a României, o instituție publică
independentă, singura autorizată și resposabilă de emiterea bancnotelor și monedelor valabile pe
teritoriul României.
Principalele atribuții ale BNR sunt:
• elaborarea și aplicarea politicii monetare și a politicii de curs de schimb;

• autorizarea, reglementarea și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit, promovarea și
monitorizarea bunei funcționări a sistemelor de plăți pentru asigurarea stabilității financiare;
• emiterea bancnotelor și a monedelor ca mijloace legale de plată pe teritoriul României;
• stabilirea regimului valutar și supravegherea respectării acestuia;
• administrarea rezervelor internaționale ale României.
Totodată, BNR sprijină politica economică generală a statului, fără prejudicierea îndeplinirii obiectivului
său fundamental privind asigurarea și menținerea stabilității prețurilor.
În îndeplinirea atribuțiilor, BNR și membrii organelor sale de conducere nu vor solicita sau primi
instrucțiuni de la autoritățile publice sau de la orice altă instituție sau autoritate.”
Mai privatizata de atat nu se poate. Este o institutie independenta nu o institutie care apartine statului
si poporului ci o institutie care SPRIJINA politica economica a statului, adica o institutie privata. In
alte cuvinte nu tipareste bani pe care ii da statului. Ea tipareste bani pe care ii imprumuta statului cu
dibanda si la valoarea cifrei care este scrisa pe bancnota asa cum fac toate institutiile private.
O data banca batea moneda in functie de rezerva de aur pe care o avea, dar s-a intamplat ceva din moment ce
toata lumea are economia in dolari. Aceasta se datoreaza faptului ca dupa razboi FED (banca centrala
americana) a batut moneda fara sa aiba valoarea sa in aur, pe care a raspandit-o in toata lumea, in acest
fel disparand sigla: “convertibil in aur” care a fost inlocuita cu sigla “moneda curs legal”, ceea ce nu
reprezinta valoarea sa in aur. Ba mai mult in anii 1971 Richard Nixon, o data cu incheierea acordului
Bretton Woods, a declarat ca banii nu mai sant convertibili in aur, in acest fel nici o banca din lume nu
mai poseda rezerve in aur. Uitati-va in jur. Mai exista undeva cavourile unde se tinea o data aurul? Nu. Acum
au in casa doar ce incaseaza zilnic iar daca vrei sa scoti o suma mai mare trebuie sa anunti cu o zi inainte.
De ce? Pentru ca acesti bani nu exista, deci bancile nu au bani. Nu sant in banci nici macar banii vostrii pe
care i-ati depus. David Icke spunea intrun interviu ca daca in aceeasi zi la aceeasi ora toata lumea s-ar duce sa
isi scoata banii din banca, bancile ar inchide intr-o ora si ar declara falimentul.Este legal deci sa te intrebi:
daca nu in baza aurului in baza cui vin tipariti acesti bani?
Raspunsul ni-l da cartea bancii americane intitolata:”Mecanica Monedei Moderne” care explica modul in
care se tipareste moneda in America si in toate bancile centrale ale lumii IN REZERVA FRACTIONATA.
Ceea ce se explica asa: un guvern decide ca are nevoie de moneda, de bani. Neputand sa creeze direct acesti
bani tipareste banconote din bucati de hartie pe care le chiama titluri de debit public pentru o valoare, sa
zicem de 10.000 de euro. Banca nationala care poate sa aleaga cine pote sa participe la licitatia cu vanzare a
titlurilor, achizitioneaza de fapt debitul de stat. Si ce face de fapt? Tipareste bani in valoare de 10.000 de
24 | P a g e
euro cu care cumpara titlurile de stat, adica este un schimb intre stat si o banca gestionata de privati.
Deci titlurile de stat au fost schimbate de stat in contul unei banci private care emite moneda in contul
Bancii Centrale. Chiar daca pare absurd acest proces, nici o moneda nu ar putea fi creata fara el. In acest fel
cei 10.000 de euro au fost creati dar nu ca moneda fizica, ci electronic, fara hartie. In acest fel doar
10% din moneda care circula este costituita din hartie, iar restul de 90% exista doar in arhivele
informatice. Titlurile de tezaur sant pentru ei doar un debit, adica banca nationala imprumuta statul
cu acesti bani utilizand ca garantie doar promisiunea ca acesti bani vor fi restituiti. In acest fel debitul
este creat din nimic, iar guvernul promite sa-l restitue. Guvernul adica statul trebuie sa restituie suma care
sechiama DEBIT PUBLIC, adica bani pe care trebuie sa-i platim noi. Deci debitor si creditor al acestor
bani este banca nationala. O banca gestionata de privati.
Acum vom vedea cum se creaza datorii din nimic.
Deci cei 10.000 de euro au sosit si se pun in contul unei banci commerciale. Bazandu-se pe regulile rezervei
fractionare, acei bani devin instantaneu parte din rezerva acelei banci ca de altfel toate tipurile de depozite.
Din acesta cifra 10% adica 1.ooo de euro devine in conformitate cu normele din cartea ” Mecanica
Monedei Moderne” rezerva acelei banci. Ceilalti 9.000 de euro vor fi imprumutati la diverse persoane. Deci
in continuarie din cei 9.000 de euro 10% vor constitui rezerva bancii iar restul de 8.100 vor fi imprumutati.
Procesul poate merge la infinit iar cifrele castigate sant de domeniul miliardelor.Cu alte cuvinte in orice
depozit bancar circa 90% din bani se pot crea din nimic. Acest mod de a face bani vine creat de sistemul
rezerva fractionara.
Deci in base a ceea ce am zis pana acum cine ii da valoare acestei monede inesistente? Banii care exista.
Deci aceasta moneda inexistenta sustrage valoarea monedei existente pentru ca orice marire a sursei de
bani corespunde unei mariri a cererii si ofertei de servicii. In functie de cerere se obtine echilibru, daca
preturile cresc se reduce puterea de cumparare a intregii monede in circulatie. Acest proces se chiama
INFLATIE.
Banca tipareste bani si ii imprumuta. Noi nu stim unde sta adevarul. Nu stim ce e un debit nu stim ce e un
credit, iar in banci nu exista nimic, nici macar economiile oamenilor. Astazi banii nasc din nimic, apasand
tastele unui compiuter. Aceasta este inflatie si putem ajunge sa mergem sa cumparam tigari cu roaba plina
de bani. Poate sa se intampre oricand in orice loc. Inflatia nu pote fi combatuta pentru ca sistemul
rezervei fractionare este inflationist. Acesta este motivul pentru care puterea de achizitie al monedei devine
mereu mai mica. Preturile la produsele de baza cresc in timp ce puterea de cumparare se micsoreaza, iar
bancile chiama acest proces inflatie ca si cand dar fi ceva natural, in timp ce ele tiparesc alti bani care ne
fac mai saraci. Tu muncesti mai mult dar nu ai nimic. Cand o banca bate moneda in realitate creaza
debit pentru care ea este creditor. Pentru ca unicul mod ca sa creezi moneda este un imprumut. In
sistemul nostru: banii=debit sant acelasi lucru pentru ca BANII SANT UN DEBIT.
“Daca nu ar exista debitul sistemului nostru monetar moneta nu ar exista.” Marriner Eccles guvernator
al FED 1941
Dar mai este un element de care nu am vorbit si este propriu acest element cel care dezvaluie sistemul de
frauda pe care se bazeaza acest sistem bancar: DOBANDA.
Cand guvernul sau o persona se imprumuta la banca, imprumutul trebuie restituit impreuna cu un interes.
Deci toti banii pe care banca ii imprumuta se intorc inapoi la ea impreuna cu o taxa de dobanda. Fiti atenti:
bancile creaza bani si ii imprumuta dar in nici un caz nu creaza bani cu care sa se plateasca dobanzile.
Vazut dintr-o pozitie globala, bancile creaza din nimic un capital care reprezinta banii care sant in circulatie,
il dau cu imprumut asteptand ca acei bani sa se intoarca inapoi la ei mai multi, mariti de taxa pentru dobanda.
Dar atunci unde sant banii care servesc sa se acopere dobanzile aplicate capitalului?
In nici o parte, nu exista. Capitalul lor se mareste, iar banii sant mai putini generand astfel inflatia care este
prezenta tot timpul in economie si care cere mereu alti bani ca sa acopere deficitul cauzat de nevoia de a
25 | P a g e
plati interese. Acest lucru inseamna ca insolventele si falimentele fac parte din sistem si vor ramane
mereu in societatea noastra. Proprietatile oamenilor devin ale bancilor in momentul in care nu se poate plati
imprumutul. Acest lucru este de neconceput pentru ca ele iau lucruri care exista, lucruri facute , pentru
niste bani, nefacuti, inexistenti, fabricati apasand cateva taste de compiuter; dar si pentru ca
cantitatea de bani pe care banca ii cere nu a fost nici macar tiparita. Acesta este SIGNORAGGIO
BANCAR.
Dar acest signoraggio ce scop are? Este simplu sa ne dam seama ca nu sant banii cei care sa ii intereseze pe
acesti domni care au organizat cel mai mare furt planeter, pentru ca vorbim de persoane care nu au nevoie
de a se imbogati din moment ce controleaza banii incepand cu fabricarea lor. Un debit prin natura sa vine
restituit. Atunci ce interes ar avea acesti domni ai bancilor de a primi inapoi munti de hartie fara
valoare? Si daca nu am putea sa plati ce ne-ar putea cere in schimb? Deci, din realitatea fapteleor, ne dam
seama ca acest sistem practicat de toate bancile lumii este in realitate sistemul modern de sclavie.
Ganditi-va! Ce fac oamenii cand au imprumuturi? Isi cauta un loc de munca ca sa poata plati debitul. Dar
daca banii se creaza numai cu ajutorul imprumuturilor cum poate fi societatea libera de debit? Nu poate,
acesta este punctul.
Este frica de a ramane fara propriul patrimoniu cea care ne insoteste in lupta de a tine pasul, pe care debitul
si inflatiea ni le impune din cauza acestui sistem. Toate acestea combinate cu lipsa monedei cauzate de
plata intereselor care nu vor putea niciodata sa fie platite ne tine sclavi, legati de salariu, in linie ca si
cum am fugi in interiorul unei roti cu miloane de alti oameni ajutiand sa intarim un imperiu de care
beneficiaza doar o elita situata in varful piramidei. Deci cand ziua a ajuns la sfarsit: pentru cine lucrezi
de fapt? Pentru banci. Banii se creaza din nimic de catre banci si acolo trebuie sa ajunga. Sant ei
adevaratii patroni ai lumii impreuna cu multinazionalele care le sustin si cu guvernele care le permit.
Nu fi fericit ca nu ai imprumut in banca pentru ca gresesti. Datorita debitului public pe care nu l-ai
facut tu, nu ai chieltuit tu acei bani si nu ai beneficiat tu de ei, TU trebuie sa platesti. Tu platesti
oamenii di toate institutiile care se chiama de stat de la politie, jandarmerie, fisc, medici, medicamente
compensate de stat s.a.m.d. Tu muncesti doar ca sa platesti cevea ce nu ti-a apartinut niciodata. Statul
face datorii cheltuind banii fara nici o socoteala pentru a sta ei mai bine; fericiti ca acei bani ai sa fii tu
cel care ii vei da inapoi, nu ei.
Daca banca era a statului, batea moneda si crea un patrimoniu, DAR CUM NU ESTE creaza saracie.
Cum? Simplu. Ca sa creezi bani iti trebuie o ordinara foaie de hartie pe care tu scrii de cat veri sa fie
acea banconota, de 10, 100 euro.. si care costa la final 0,07 centi de euro. Cand banca este a statului, a
poporului, statul ia aceste bilete la valoarea lor reala cre este o,007 centi din banca, cum facea
Ceausescu. Cand banca este privata, iti da banii la valoarea care este scrisa pe banconota adica 10,
100, 500 euro, iar diferenta de valoare este beneficiul ei. Deci daca tie iti da 100 euro, ea castiga 99.03
euro la acea singura bucata de hartie. Dar mai e ceva. Cand ii dai hartia inapoi ii dai 100 de euro plus
taxa de interese, de dobanda. Deci iata inca un mod de a castiga. Daca taxa e de 2,5 % primeste inapoi
102,5 euro.
In vechiul sistem de sclavie era obligatoriu ca fiecare persona sa aiba o casuta si mancare in timp ce
acest furt modern care in romaneste nu are corespondenta cu nici un termen lingvistic pentru ca nimeni
nu vrea sa se stie ca BNR este o banca privata si datorita carui motiv poporul a ajuns la limita saraciei se
chiama in italiana signoraggio bancario. Acest sistem in ziua de astazi obliga persoanele sa se descurce asa
cum pot, in cea mai totala singuratate si disperare. Este unul dintre cele mai ingenioase sisteme de furt
pentru manipularea sociala din toate cate au fost create.
Atasez in continuarie video din care v-am facut acesta traducere. In Italia sant cu sutele iar subiectul
vine tratat de televiziune si de parlament, admitand adevarul despre signoraggio bancar si admite ca
BNI a trebuit sa plateasca oamenilor care au cerut daune pentru aceasta frauda care dureaza de sute
de ani. Al doilea video confirma totul.
26 | P a g e
context=C324ce03UDOEgsToPDskLHInhN20jQoCCHbQNDWvwA
AUTOR: GABRIELA DOBRESCU
Arhivele jurnalului
Cum se alungă un dictator, dacă eşti director la Google şi ai un cont

de Facebook
Feb 22
Publicat de bătăiosu
Pe 7 februarie, toata lumea a aflat ca cel care se afla in spatele numelui “El Shaheeed”, creierul care a
mutat revolutia din “norul informatic” pe strazile Egiptului, era nimeni altul decat directorul executiv
al Google din Orientul Mijlociu, Wael Ghonim.
In iunie 2010, Ghonim a creat pagina de Facebook “We are all Khaled Sais”, dupa numele unui om de
afaceri egiptean ucis de politie, care a incercat sa musamalizeze cazul dand vina pe o supradoza.
Ceea ce a inceput ca o anticampanie focusata pe brutalitatea politiei s-a transformat pe scara larga intr-un
apel pentru instaurarea democratiei in Egipt.
“Puterea Facebook se concretizeaza prin fiecare post care ajunge pe wall-ul tuturor”, a declarat Ghonim
pentru The Daily Beast in ianuarie, cand pagina de Facebook atinsese 375.000 de adepti.
Cum a reusit un mesaj viral sa rastoarne o dictatura? Iata care sunt pasii prin care revolutia web a reusit
sa prinda viata.
Crearea unei pagini de Facebook
Pe 6 iunie 2010, la 4 zile dupa moartea lui Khaled Said, Wael Ghonim a creat pagina de Facebook in limba
araba.
Pe 4 ianuarie, acesta avea deja aproximativ 40 de actualizari cu mesaje inspirationale, rapoarte de ziar, clipuri
video, fotografii etc.
Pe 15 februarie, pagina avea 820.000 de like-uri.
O pagina in limba engleza a fost creata pe data de 19 iulie de un administrator anonim care pretinde ca a
colaborat indeaproape cu Ghonim, cu scopul de a raspandi situatia egiptenilor la nivel international.
Postarea unui video convingator pe Youtube
Pe 10 iunie 2010, Wael Ghonim a postat pe Youtube un video ce demonstra brutalitatea politiei din Egipt,
acompaniat de un text de pe pagina de Facebook.
Videoclipul a atras peste 23.000 de vizualizari. Un al doilea material video, care a ajus la peste 55.000
vizualizari, nu mai poate fi vizionat din cauza avertismentelor repetate ale Youtube ca fiind “ofensiv sau
neadecvat”.
27 | P a g e
Crearea unui cont de Twitter
Wael Ghonim a folost Twitter ca pe o a doua platforma pentru publicarea update-urilor de pe Facebook..
Pe 14 februarie, pagina de Twitter avea 6304 de follow-eri si 3989 de tweet-uri.
Parteneriat cu grupurile pentru sprijinirea drepturilor omului
In acelasi timp, pe frontul englez, Amnesty International a preluat cazul si a folosit pe pagina proprie de
Facebook o aplicatie ce permitea oamenilor sa semneze o petitie impotriva brutalitatii politiei.
Apoi, au urmat exemplul si alte grupuri de protejare a drepturilor omului.
Alianta pentru Miscarile Tinerilor a creat o pagina in septembrie, iar Human Rights Watch a scris despre
fraudarea alegerilor din Egipt din noiembrie 2010.
Folosirea aparatului de fotografiat ca pe o “arma” a justitiei
De-a lungul activitatii sale pe Facebook, Ghonim a postat peste 28.000 poze care aratau adevarata fata a
brutalitatii politiei din Egipt.
Fotografiile proveneau din site-uri de stiri ca RNN sau Al Jazeera. De asemenea, a precizat faptul ca
fotografiile pot fi folosite in justitie, alaturi de materialul video.
Postarea materialelor video post eveniment
Ghonim a postat videoclipuri din mass-media, materiale filmate cu telefonul de la grupuri de tineri activisti si
chiar de la un grup de rapperi egipteni.
Acest material video a fost postat pe Youtube in data de 15 ianuarie 2011:
Continuarea dialogului
Ghonim a continuat sa discute chiar si dupa repetatele esecuri ale protestelor.
In data de 25 noiembrie, contul de Facebook a fost dezactivat, iar in ianuarie furnizorul de servicii de
comunicare Vodafone a blocat Twitter si site-urile de stiri ale opozitiei, la cererea guvernului egiptean.
In urma acestei decizii, Ghonim a recomandat folosirea servelor proxy, browser-ului Opera si a cerut adresele
de mail de la “adeptii” sai de pe Facebook.
Serviciile de proxy permiteau folosirea unei “rute ocolitoare” pentru navigarea pe Internet necenzurata si
nerestrictionata.
Apel la revolta
Apelul lui Wael Gnonim chema utilizatorii prin Facebook si Google Docs la ziua demonstratiilor pe 25
ianuarie.
La aceasta data, pagina avea deja 350.000 de adepti si zeci de mii de oameni care protestau pe strazile din
Cairo.
28 | P a g e
Regimul lui Hosni Mubarak a ripostat prin taierea liniilor de telefonie mobila, mesagerie si servicii de
Internet.
Trei zile mai tarziu, sute de mii de oameni luau parte la demonstratii care “inflamau” deja Partidul National
Democrat al lui Mubarak.
Atragerea si implicarea mass-media internationala
Pagina de Facebook a atras atentia presei internationale.
Aparitiile stirilor in Huffington Post in iulie si la Washington Post in august s-au raspandit in toate mediile
inlusiv in New York Times, The Economist, The Daily Beast, BBC si CNN.
Wael Gnonim si-a divulgat identitatea intr-un show in limba araba, dupa cele 12 zile de arest incepute pe 27
ianuarie.
Articol realizat de Oana Dumitroiu
Sursa: Bloombiz
Spune şi altora despre acest articol:

• Print
• Email
• Twitter
• Facebook
• Digg
• Reddit
• StumbleUpon
Like this:
Like
One blogger likes this.
Postat in Externe
2 comentarii
Etichete: conspiratii, Egipt, FaceBook, Wael Ghonim
Soros si-a bagat nasul si in Egipt. Speculatorul evreu i-a cerut lui
Obama sa-l sprijine pe Mohamed ElBaradei, un necunoscut
pentru egipteni, dar un fost subaltern de-al lui Soros, sa ajunga
seful statului
29 | P a g e
Feb 15
Nu este de negat faptul ca George Soros este un multimiliardar in dolari. Si ca orice multimiliardar are si
anumite obiective si pretentii. Unul dintre acestea, dupa cum relateaza publicatia hamsayeh.net, potrivit
Ziare.com, a fost acela de a-si pune omul sau preferat in fruntea Egiptului, dupa revolutie.
Revoluţionarii din Egipt, organizaţi după un manual american. Şi probabil ajutaţi de CIA, MI6 şi Mossad
Cum au ajuns ziaristii din lumea araba la acest scenariu? Intr-un editorial din Washington Post (WP), George
Soros cerea celui mai puternic om de pe planeta, Barack Obama, sa intervina in situatia din Egipt si sa-l ajute
pe Mohamed ElBaradei, liderul opozitiei egiptene, sa ajunga sef de stat, pentru ca asta este dorinta “fratiei
musulmane” (o minciuna ordinara, ElBaradei fiind un cvasi-necunoscut în Egipt, a cărui “reputaţie şi
imagine au fost fabricate de CNN”, a reactionat Rashad al-Bayoumi, purtatorul de cuvant al Fratiei
Musulmane – n.m.).
Soros scria in editorialul din WP ca ar fi o greseala ca SUA sa nu intervina in a rezolva conflictul din Egipt si
sa ajute la reconstructia acestuia, mai ales ca este un semn bun pentru fratia musulmana faptul ca un om
precum ElBaradei, laureat al premiului Nobel, vrea sa devina presedinte.
Chavez: Rebeliunea din Egipt a fost o lovitură de stat
Ce nu spunea Soros in acel editorial publicat de prestigioasa publicatie este faptul ca Mohamad ElBaradei a
facut parte din boardul “International Crisis Group” (ICG). Aceasta “societate” a fost infiintata si finantata
chiar de multimiliardarul de origine ungara.
Potrivit publicatiei arabe, ICG se descrie ca fiind o institutie independenta, non-profit, neguvernamentala,
dornica sa previna si sa rezolve conflictele mortale.
Egiptenii protesteaza pentru salarii mai mari
Armata egipteană anunţă dizolvarea Parlamentului şi suspendarea Constituţiei
Omul Israelului, vicepresedintele egiptean Omar Suleiman, ar putea deveni noul presedinte al Egiptului

• Print
• Email
• Twitter
• Facebook
• Digg
• Reddit
• StumbleUpon
Like this:
Like
30 | P a g e
Be the first to like this.
Postat in Externe
Scrie un comentariu
Etichete: conspiratii, Egipt, Mohamed ElBaradei, Noua (Dez)Ordine Mondiala, Soros
Viorel Popescu, crainic la Radio România Actualităţi: “Brucan a fos

eminenţa cenuşie a Revoluţiei! Ei, evreii au avut puterea”
Mai 4
„Adevărul” prezintă astăzi mărturia lui Viorel Popescu, crainic de la „Actualităţi” care a fost în direct la 22 şi
23 decembrie 1989. Acesta admite că Silviu Brucan a fost eminenţa cenuşie a Revoluţiei şi, probabil,
scenaristul ei, responsabil cu propaganda, prin reţeaua lui evreiască din Televiziune şi din Radio. Redăm cele
mai semnificative marturii ale crainicului, restul le puteţi citi aici.
Cum s-a luat decizia să se unească posturile, să se emită dintr-un singur loc?
Decizia de a uni posturile n-o putea lua decât cineva de sus, din conducerea Radioului sau chiar a
Radioteleviziunii: să fie o singură emisie şi să acopere absolut toate undele. Cât a durat „radiorevoluţia”,
Radioul se unea din când în când şi cu Televiziunea, mai ales când erau momente importante, când se
transmitea direct din Piaţa Palatului.
Teodor Brateş coordona aceste momente?
Sigur, el era coordonatorul! Era unul dintre şefii noştri. Şi aşa poate să fi avut loc o posibilă manipulare la
nivel superior, prin care aceste două mari canale de comunicare în masă au lucrat într-o colaborare perfectă şi
se uneau ori de cât ori era un mesaj important al cuiva. Noi spuneam pe post că le dăm legătura celor de la
Televiziune.
Brateş dădea telefoane la Radio?
Cu mine n-a vorbit. Dar erau alţii care îmi mai transmiteau informaţii. Intrau foarte mulţi oameni în direct,
era un moment de descărcare. La un moment dat, îmi aduc aminte, a venit un coleg să-mi spună că
ascultătorii dau telefon şi spun: „Domnule, ăsta nu e postul de Radio, e o înscenare! E o piesă de teatru, ce se
întâmplă?” Brusc, la Radio se auzeau multe voci necunoscute şi ascultătorii nu mai ştiau ce se întâmplă.
Atunci, eu am avut iniţiaiva, având şi autoritate profesională, să-i duc pe toţi într-o cabină separată de cea de
emisie – vorbiseră şi Ana Blandiana, şi mai mulţi -, să-i înregistrăm şi să-i dăm pe post pe parcurs. Am spus:
„Noi suntem Radio Bucureşti, postul de Radio Bucureşti România” – să ştie şi cei din străinătate când ne aud
– „şi transmitem evenimentele care se întâmplă în Bucureşti”.
Cine era acest Gherasim?
Era liderul de sindicat, pe care, după aceea, ai noştri l-au contestat. Mai trăieşte, e pensionar, dar e şi în radio.
A zis că l-am năpăstuit, dar nici măcar n-a fost anchetat. Era ceva suspect cu el, avea şi acest control al
ştirilor. Un alt moment important e legat de Eugen Preda, fost comentator de politică externă la Radiojurnal.
La 22 decembrie, după ce ieşisem de pe post, m-am dus pe coridor, la nişte colegi, să le spun că se aud focuri
de armă. Era după ora 18.00. Şi am spus: „Se trage!” Iar Preda s-a apropiat de mine şi mi-a zis, scrâşnind
31 | P a g e
printre dinţi: „Taci din gură, că te cârpesc!”. Era unul dintre ziariştii bine construiţi sub comunism. Mai târziu
a devenit directorul Radioului şi mulţi l-au zeificat.
Deci, era din „garda veche”. Cine a decis să-l facă director după ’90?
Silviu Brucan. Chiar în ’91 era, cred.
Cât de prezent era Brucan în deciziile care se luau la Radio?
Brucan a fos eminenţa cenuşie a Revoluţiei! El controla tot! De asta sunt absolut sigur. El a pus şefii şi
la Televiziune, şi la Radio. De altfel, era şi bun prieten cu acest Preda.
În Radio l-aţi văzut vreodată pe Brucan?
Nu. Dar ţin minte cum vorbea acest Preda cu Iliescu, după ce l-au instalat şef. Discutau la Preda în cabinet şi
odată m-am nimerit şi eu pe acolo. Şi Preda se tutuia cu Iliescu! Era o discuţie referitoare la luarea unei
decizii, cu ce se va întâmpla cu FSN.
A existat un grup FSN care a fost prezent în Radio, imediat în ’90?
Era însă un tip, Cristescu, care acum e lider de sindicat, care venise cu un grup de revoluţionari la Radio.
Avea un limbaj de străinătate, care m-a şocat. Noi eram obişnuiţi cu limbajul acela de lemn, vorbeam numai
în exprimări standard. Cristescu avea un discurs extrem de actual, de modern, zicea că suntem o naţiune
europeană. Şi era inginer, nu era un tip cultivat! Eu cred că aceşti oameni erau pregătiţi.
Pregătiţi să impună noul regim în acest sens?
Da, dar nu-i condamn. Cineva trebuia să vină! Un vid de putere ar fi fost dezastruos.
Şi Silviu Brucan?
El era unul dintre aceştia.
Cum era cu gruparea de evrei strânşi în jurul lui Brucan la Radio, e o legendă?
Deloc. Păi, Preda era şi el evreu! Negru, un alt om important în Radio, era şi el evreu. Însă nu vreau să
adâncesc prea mult. Oricum, ei, evreii, au avut puterea.
Despre Hortensia Roman, mama lui Petre Roman, care lucra la Externe, ce ştiţi?
Şi ea cred că venise tot pe filiera Brucan. Şi mai era şi Mioara, fosta soţie a lui Petre Roman, care era şi ea la
Externe, responsabilă de limba arabă. Aşa s-au şi cunoscut ei doi, la Radio!
CUGETUL

• Print
• Email
• Twitter
• Facebook
• Digg
32 | P a g e
• Reddit
• StumbleUpon
Like this:
Like
Postat in Anti-românism
4 comentarii
Etichete: conspiratii, Silviu Brucan, Teodor Brateş
Vladimir Alexe: Noua Ordine Mondiala si istoria. Roosevelt nu era

altceva decat prizonierul bancherilor din jurul sau. Winston
Churchill urma, cu sfintenie, sfaturile lui Montague Norman de
la “Bank of England
Dec 19
“Presedintele vostru va spune: aceasta tara nu va intra, niciodata, in razboi” – Franklin Delano Roosevelt,
Campania electorala (Buffalo, 2 noiembrie 1940)
Interventiile “Noii Ordini Mondiale” (“New World Order”, NWO) si a bancherilor internationali in istoria
contemporana au fost, intotdeauna, pe cat de discrete, pe atat de bine regizate. Uneori au trebuit sa treaca
decenii pentru ca adevarul sa iasa la iveala. Asa cum a fost cazul cu torpilarea pachebotului “Lusitania” si
tragedia de la Pearl Harbour
Neutralitate aparenta
In timpul campaniei electorale din 1940, presedintele american Franklin Delano Roosevelt, care candida
pentru un nou mandat, a castigat voturile alegatorilor promitand neutralitatea Statelor Unite. Documente
descoperite recent demonstreaza, insa, ca, la acea ora, Roosevelt era decis sa intre in razboi de partea
Aliatilor si complota in acest sens cu premierul britanic Winston Churchill. Pentru a castiga aprobarea opiniei
publice americane, presedintele a sacrificat deliberat flota de la Pearl Harbour, cu toate ca aflase din timp
despre iminentul atac japonez. Putini stiu ca Roosevelt si Churchill colaborasera inca din anii Primului
Razboi Mondial. Amandoi fusesera implicati intr-o alta operatiune menita sa manipuleze opinia publica:
scufundarea transatlanticului “Lusitania”.
Statele Unite si-au proclamat oficial, inca de la inceputul celei de-a doua conflagratii mondiale (septembrie
1939), “neutralitatea”. Dar, exact ca in Primul Razboi Mondial, au intervenit in marea conflagratie,
manipulandu-si propriii cetateni cu ajutorul unor incidente tragice, bine regizate.
La fel cum procedase presedintele Woodrow Wilson in Primul Razboi Mondial, si Franklin Delano
Roosevelt si-a bazat campania electorala de realegere din 1941 pe promisiunea solemna repetata in toate
discursurile, ca va mentine cu orice pret Statele Unite departe de razboi. Si ca nici un american nu va muri pe
33 | P a g e
campul de lupta. Cu toate acestea, una dintre primele initiative luate de presedintele Roosevelt, imediat dupa
izbucnirea razboiului in Europa, a fost sa convoace Congresul intr-o sesiune speciala, ca sa ceara ridicarea
embargoului asupra vanzarilor de arme catre partile beligerante. Embargo care constituia, in fapt, partea
esentiala a neutralitatii SUA si care implica o intreaga legislatie. Motivul invocat atunci de Roosevelt era cel
putin ciudat: vanzarile de arme catre combatanti ar fi ajutat America sa-si conserve pacea. “Actiunile noastre
trebuie sa fie conduse de o unica si puternica idee ” pastrarea Americii in afara razboiului”. Ridicarea
embargoului, solicitata insistent de Roosevelt Congresului, nu parea deloc o actiune “ghidata” de acea idee
“unica”.
Read the rest of this entry →

• Print
• Email
• Twitter
• Facebook
• Digg
• Reddit
• StumbleUpon
Like this:
Like
Postat in Noua Ordine Mondiala
2 comentarii
Etichete: conspiratii, Manipulare, Noua (Dez)Ordine Mondiala
Lumea este plina de prosti, nu fi unul dintre ei! Vladimir Alexe:

“Trustul banilor” si culisele torpilarii pachebotului Lusitania
Dec 19
Inainte de 1917, America a stat departe de razboaiele din Europa. Presedintele George Washington, in
celebra sa “Farewell Address” (“Cuvantare de despartire”), ii avertizase pe americani asupra riscului
implicarii in razboaiele de pe Batranul Continent si pusese bazele politicii traditionale de izolationism a
SUA. Dupa izbucnirea Primului Razboi Mondial (1914), bancherii de pe Wall Street au inceput sa faca
presiuni ca America sa intervina, inclinand decisiv balanta razboiului si impunand o pace conceputa chiar de
ei. Acest grup de influenta, denumit si “Trustul banilor”, ii includea pe membrii clanului Rockefeller, pe
Bernard Baruch, Jacob Schiff, J.P. Morgan, Paul Warburg. Ultimul, un bancher german emigrat in 1902 in
SUA.
34 | P a g e
Omul prin care “Trustul banilor” actiona asupra presedintelui Woodrow Wilson era consilierul acestuia,
colonelul Edward Mandell House. Presedintele Wilson, un prezbiterian, fost guvernator de New Jersey in
1911, devenise presedinte al SUA in 1913 datorita lui House si bancherilor din “Trustul banilor”. In 1917, el
lupta pentru realegere.
Dorinte razboinice
“Trustul banilor” dorea intrarea Americii in razboi pentru a organiza lumea postbelica conform intereselor
sale. Dar 83% dintre americani doreau neutralitatea. Devenise necesar un incident care sa basculeze
emotional opinia publica americana, izolationista, in favoarea interventionismului. Aceasta s-a intamplat
cand un submarin german a scufundat transatlanticul “Lusitania”, care naviga din portul New York spre
Marea Britanie. 128 de americani, aflati la bordul “Lusitaniei”, au pierit in urma torpilarii transatlanticului.
Ceea ce a permis dezlantuirea unei adevarate isterii contra Germaniei in mass-media americana. Colin
Simpson a dezvaluit in cartea sa, “The Lusitania” (Boston, Little Browm, 1972), ca “torpilarea”
transatlanticului a fost o cursa pregatita germanilor de americani si britanici, cu scopul de a provoca in opinia
publica din SUA sentimente antigermane si de a da castig de cauza interventionismului.
Aceasta s-a intamplat printr-o operatiune secreta, decenii la rand ascunsa opiniei publice. Operatiune la care
au colaborat acelasi Winston Churchill, prim-lord al Amiralitatii britanice, cu acelasi Franklin Delano
Roosevelt, pe atunci secretar de stat al Marinei americane.
In mare secret, din ordinul lui F.D. Roosevelt si cu asentimentul presedintelui Wilson, la bordul
transatlanticului pentru pasageri “Lusitania” au fost depozitate sase milioane de cartuse si alte munitii de
razboi pentru Marea Britanie.
La incarcarea munitiei au fost utilizati, deliberat, numerosi docheri de origine germana. Deoarece se stia ca
multi dintre acestia fusesera recrutati de agentii spionajului german din Statele Unite.
Agentii germani aveau drept obiectiv principal supravegherea porturilor americane, pentru a depista astfel
din timp livrarile de arme si munitii catre puterile aliate (Marea Britanie, Franta etc.) si a alerta Berlinul.
Conform cartii lui Colin Simpson, exploziile interne, care au urmat torpilarii, au scufundat nava in doar 18
minute. Faptul ca “Lusitania”, o nava de pasageri, fusese burdusita, in secret, cu milioane de cartuse si cu
armament a fost ascuns, cu grija, opiniei publice americane. Secretul a fost pastrat si in timpul anchetei
oficiale privind cauzele scufundarii.
Read the rest of this entry →

• Print
• Email
• Twitter
• Facebook
• Digg
• Reddit
• StumbleUpon
Like this:
Like
35 | P a g e
Un comentariu
Etichete: conspiratii, istorie, Manipulare, Noua (Dez)Ordine Mondiala
Somităţi ale medicinei confirmă „teoriile conspiraţiei”: virusul

AH1N1 trebuia inventat pentru că „o industrie întreagă aşteapta
o pandemie”
Noi 13
S-a scris, mai ales pe bloguri, că virusul gripei noi (AH1N1) ar fi fost creat în laborator pentru a aduce, în
plină criză, nişte profituri consistente companiilor farmaceutice şi nu numai. De la izbucnirea sa, în aprilie,
omenirea a fost alertată de o avalanşă de ştiri că numărul deceselor provocate de AH1N1 este de ordinul
miilor, iar al îmbolnăvirilor, de ordinul milioanelor. Până la o treime (30%) din populaţia UE ar putea fi
afectată, avertiza, nu demult, comisarul european pentru Sănătate, Androulla Vassiliou, în timp ce
preşedintele SUA Barack Obama decreta chiar stare de urgenţă sanitară în SUA din cauza epidemiei de gripă
porcină.
WorldnetDaily relatează însă că Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) a modificat “pe tăcute” definiţia
“pandemiei”, înainte de a declanşa alerta de nivelul 6 (cel mai înalt). Practic, OMS a pregătit calea către
clasificarea gripei porcine ca “pandemie”, schimbând chiar cuvintele definiţiei şi omiţând din noua definiţie
expresia “un număr enorm de decese şi îmbolnăviri”. OMS a decretat pandemie de Ah1N1 în luna mai,
pentru prima dată în ultimii 40 de ani, când se raportaseră doar 144 de morţi din cauza infectării cu virusul
gripei noi. Imediat după aceea, companiile farmaceutice au început să lucreze la crearea unui nou vaccin: la
doar câteva luni, majoritatea statelor lumii au început să comande zeci de milioane de doze de vaccin.
În ciuda tuturor avertismentelor despre un “al doilea val” al infectărilor cu AH1N1 în cursul acestei toamne şi
ierni, mulţi au rămas sceptici şi refuză să facă vaccinul (aproape jumătate din canadieni declară, de pildă, că
nu se vor lăsa vaccinaţi, arată un sondaj al Ipsos Reid). Era nevoie de aceste avertismente şi după declaraţiile
multor doctori, din majoritatea ţărilor atinse de virus, care apreciau că majoritatea celor bolnavi de H1N1 cel
mai probabil nu vor suferi decât forme uşoare ale bolii. Declaraţiile, făcute de doctori pentru a linişti
populaţia, combinate cu statisticile despre o rată totuşi mică a deceselor faţă de numărul total de îmbolnăviri
a făcut ca vaccinurile să fie mai greu de “vândut” unei audienţe deja sceptice, notează Leader Post, din
Canada.
Epidemiologul Tom Jefferson spune că “parcă o industrie întreagă ar aştepta o pandemie”
“Este adevărat că virusurile gripale sunt imprevizibile, aşa că nu necesită un anumit grad de precauţie. Dar
una dintre trăsăturile extraordinare ale acestei gripe este că există unele persoane care fac predicţii ani după
ani, din ce în ce mai grave. (…) Niciuna nu s-a adeverit. De exemplu, ce s-a întâmlat cu gripa aviară care
trebuia să ne omoare pe toţ? Nimic. Dar asta nu-i opreşe pe aceşi oameni de la realizarea predicţilor. Uneori
ai impresia că este o întreagă industrie care aşteaptă izbucnirea unei pandemii”, declara epidemiologul Tom
Jefferson, un cunoscut specialist al lumii medicale, într-un interviu acordat Der Spiegel în luna iulie.
Ţinta atacurilor specialistului sunt oficialii din Organizaţia Mondială a Sănătăţii, oficialii din domeniul
sănătăţii publice, virusologii şi companiile farmaceutice. Ei sunt cei care au construit această maşinărie, în
36 | P a g e
jurul pandemiei iminente, consideră Tom Jefferson. “Au implicat foarte mulţi bani, influenţă, cariere şi
instituţii intregi. Tot ce a trebuit a fost ca un virus să evolueze, pentru ca maşinăria să se pornească”.
Epidemiologul mai declarase pentru Der Spiegel că nu vede diferenţe fundamentale între această gripă şi o
epidemie de gripă normală.
Tom Jefferson a avertizat că trebuie făcută o distincţie clară între bolile asemănătoare gripei şi gripa
autentică. “Ceea ce ştiu este că gripa reală este în mod sistematic supraestimată. Ambele se manifestă prin
aceleaşi simptome. Dar gripa reală este cauzată de virusurile gripale, în timp ce peste 200 de virusuri diferite
provoacă boli asemănătoare gripei”. Întrebat de ce oamenii de ştiinţă nu îşi orientează atenţia asupra acestor
virusuri, epidemiologul a replicat: “Nu pot face bani din ea. (…) Împotriva gripei există vaccinuri şi
medicamente care pot fi vândute. Şi aici sunt concentraţi banii din industria farmaceutică. Se asigură că
cercetările privind gripa sunt publicate în marile ziare”.
În plus, focusarea pe gripă nu este doar greşită, ci şi periculoasă. “Vă amintiţi de SARS? Aceea a fost o
epidemie cu adevărat periculoasă”, a avertizat Jefferson.
sursa: Gândul

• Print
• Email
• Twitter
• Facebook
• Digg
• Reddit
• StumbleUpon
Like this:
Like
Un comentariu
Etichete: conspiratii, Noua (Dez)Ordine Mondiala, OMS
Dupa ce altii ne-au aruncat cu buna stiinta in criza, ai nostri ne

ingroapa de vii!
Mar 17
37 | P a g e
Acest material nu-mi apartine decat intr-o mica masura, el fiind scris de un anonim, caruia ii multumesc
pentru efortul de a aduna laolalta, intr-un mod coerent, informatii care disparate nu au forta de a dezvalui o
realitate dureroasa, dar adevarata.
Toata lumea se afla la acest moment, intr-o criza diabolic orchestrate de inalta elita mondiala, in special,
familiile Rotschild si Rockefeller, cu scopul de a spolia toate popoarele lumii de bogatiile pe care le au si de
a-si indeplini visul secular, acela de a conduce, pe fata, nu din umbra ca si pina acum,intreaga planeta.
Aflindu-se pe ultima suta de metri, elitele au conceput aceasta criza, adica lovitura finala, acum 16 ani, prin
conceperea bulei imobiliare din Statele Unite (Fannie si Freddy) si mai ales a bulei derivativelor. Au reusit
prin coruptie si prin folosirea mass-mediei, care e 100% in mina lor, ca guvernele sa inchida ochii la
escrocheriile unor escroci mai mici sau mai mari, gen Maddoff, sau la devalizarea a 125 Miliarde de dolari in
Iraq, etc.
Un comic american a demonstrat că analiştii economici au contribuit la declanşarea crizei
Astfel ca la momentul pertinent, au denunutat chiar ei, escrocheriile ce se desfasurau, amplificind efectele
prin presa si televiziune, declansind astfel criza.
Criza au declansat-o cu scopul distrugerii tuturor sistemelor bancare ale statelor lumii, bazindu-se pe cea mai
mare escrocherie si bataie de joc: BAILOUTUL BANCILOR FALIMENTARE IN SUA si UK; sa se dea din
banii contribuabilor fonduri bancilor, fara nici un control din partea statului, fara sa le ceara actiuni in
schimb, sau sa li le impuna conditii in favoarea cetatenilor. Dealtfel, primind acesti bani fara nici un control
sau sistem de a fi verificati, bancherii imediat si-au permis sa-si acorde niste bonusuri nesimtite, dupa ce ca
tot ei au adus bancile in pragul colapsului.
Semnarea acestui bailout de 780 Miliarde $, a fost posibil prin fortarea politicienilor sa semneze un document
de 1600 pagini, numit Stimulus Bill, fara nici o prezentare prealabila a continutului, ci doar cu o ora inainte
de semnare. Politicienilor li s-a spus ca daca nu semneaza, guvernul va declansa legea martiala.
Justificarea semnarii acestui act a fost, pasamite, sa ajute economia americana (indirect, cea globala ce ar fi
fost afectata de caderea firmelor de asigurari), prin crearea de noi locuri de munca si prin impulsionarea
sistemului economic. De fapt banii au ajuns cca 80% la banci si nu s-au creat locuri de munca. Restul au fost
canalizati spre diverse firme `’prietene`’ a celor din sistem.
Ce este socant e, ca nici pin azi, Banca Rezervei Federale, nu vrea sa spuna unde s-au dus, la ce banci, cele
2,2 TRILIOANE de dolari din banii contribuabililor.
Banca Mondiala, pentru cine nu stie este organic legata de Banca Rezervei Federale a SUA, care este o
BANCA STRICT PRIVATA, nu se afla sub controlul guvernului SUA si unde actionari sint familia
Rotschild 80% si Rockefeller, 20%. De asemenea FMI este un organ foarte “eficient” al acestor elite bancare.
Aici se prezinta o scurta istorie a acestor organisme:
Ca sa nu mai existe nici un dubiu, ca actuala stare este cauzate de conspiratie: Banca Rezervei Federala a
stopat din 23 Martie 2006, publicarea cantitatii totale de dolari in circulatie, pentru a se pregati pentru viitorul
de acum. Astfel se tiparesc bani fara acoperire, in nestire si nu se stie exact valoarea inflatiei:
http://safehaven.com/article-4108.htm
Economistul Peter Schiff (ca si Ilie Serbanescu al nostru) a anuntat inca din 2006, presidentia SUA, mai
marii bursei si Rezervei Federale, ca se va produce o criza de proportii. A fost tratat cu condescendenta si
bataie de joc. Va rog priviti:
38 | P a g e
Comisia de verificare a bursei americane, SEC, a fost informata acum 10 ani, ca escrocul Madoff desfasoara
un joc piramidal tip schema Ponzi (Caritas), dar nu au luat nici o masura sa investigheze. Aici este prezentata
ancheta senatorului asupra sefilor SEC, care nu stiu ce sa raspunda, ca niste copii prinsi cu lectiile nefacute:
De altfel, in ultimul film, The Obama Deception (Inselaciunea lui Obama), patriotul si luptatorul american
impotriva Noii Ordini Mondiale, Alex Jones, ilustreaza foarte sugestiv ce s-a intimplat in lume in ultima
vreme:
Cu banii FURATI de la oameni, elitele si-au permis sa ruineze piata petrolului. De ce? Ne-a spus Soros de
ce: Pentru ca mai exista tari rebele, cum e Iran, Rusia sau Venezuela care nu vor sa joace cum le cinta Noua
Ordine Mondiala. Si chiar el, spune cu satisfactie, ca Chavez nu poate finanta o revolutie bolivara cu
40$/baril si ca lui Ahmadinejad nu-i da mai mult de un an ca presedinte:
Ahmadinejad: Pretul petrolului e umflat artificial
Cu banii furati, elitele mentin pretul scazut la aur, si il cumpara in cantitati industriale. Intre timp se tiparesc
cantitati necontrolate de bancnote care vor prabusi in viitorul apropiat moneda SUA.
Doi dintre papusarii actualei crize economice mondiale, ajutati de autoritati sa puna mana si pe
aurul Romaniei
Elitele cumpara cele mai valoroase proprietati, firme si bunuri pe nimica toata. Cu o parte din acesti bani
furati, isi angajeaza ARMATE PRIVATE, deoarece se asteapta ca in momentul cind oamenii vor afla de
marea tradare, sa protesteze cu violenta. In SUA platesc firma Blackwater, actual Xe (ce a actionat in Iraq),
iar in Europa este constituita o armata NATO secreta, de elita:
http://www.globalresearch.ca/articles/GAN412A.html
Armatele secrete ale NATO. Operatiunea Gladio si terorismul in Europa de Vest
De asemenea ei isi construiesc BUNKERE SUBTERANE, (20 MILIARDE $ per bucata), unde se pregatesc
sa se retraga in caz ca nu mai pot controla masele dezlantuite.
Isi construiesc elitele orase subterane care sa-i apere de iminenta ciocnire a Planetei X cu Terra?
In aceste bunkere stocheaza provizii pe termen indelungat, cumparate tot din banii oamenilor:
http://www.worldnetdaily.com/index.php?fa=PAGE.view&pageId=70281
39 | P a g e
Pentru eventualitatea unei razmerite extinse, ei si-au pregatit intr-un bunker unde au stocat toate tipurile de
semintele de pe pamint, in Svalbard Norvegia, ca sa fie asigurati, ca dupa ce vor declansa la suprafata arme
nucleare neutronice de mica putere, care distrug oamenii si viata, dar lasa neatinse cladirile si infrastructura,
vor putea sa recreeze pe pamint plantele:
http://news.bbc.co.uk/2/hi/science/nature/6335899.stm
Aceste micro-nukes sint arme nucleare de putere foarte mica, cu timp de injumatatire foarte scurt, cum s-au
folosit si in Bali:
http://www.cuttingedge.org/NEWS/n1715.cfm
Unul din scopurile lor declarate este ca sa reduca populatia Terei la un minim de 500 milioane, usor
controlabili, declaratie cioplita in 8 limbi pe Pietrele ghid din Georgia, SUA:
http://en.wikipedia.org/wiki/Georgia_Guidestones
http://www.radioliberty.com/stones.htm
Ei platesc miliarde pentru a studia in laboratoare cum sa faca Virusul Gripei Aviare cit mai letal; iata ca ce s-
a intimplat acum o saptamina in Cehia:
http://www.torontosun.com/news/canada/2009/02/27/8560781.html
Produc niste arme biologice ingrozitoare, pe care le vor prezenta ca aparute ca rezistenta la antibiotice, dar de
fapt obtinute prin militarizarea si modificarea genetica, in laboratoare, a unor stafilococi, printre care necrosis
fasciis si stafilococul pyogenes, precum si variante super rezistente al stafilococului aureus. Ele vor “aparea”
in lume ca o ciudatenie la inceput, insa fac ca antraxul sau ciuma bubonica sa para ca o plimbare prin parc:
http://commons.wikimedia.org/wiki/File:Necrotizing_fasciitis_left_leg.JPEG
http://images.google.com/imgres?imgurl=http://www.medscape.com/content/2002/00/42/95/429548/art-
smj429548.fig2.jpg&imgrefurl=http://medgenmed.medscape.com/viewarticle/429548_print&usg=__eO3lGz
v8w50PQqkQ8zjLkt2HYLg=&h=302&w=400&sz=22&hl=en&start=1&um=1&tbnid=kVEJ_TIhgdsqVM:&
tbnh=94&tbnw=124&prev=/images%3Fq%3Dnecrosis%2Bfasciitis%26ndsp%3D20%26hl%3Den%26client
%3Dsafari%26rls%3Den-us%26sa%3DG%26um%3D1
http://en.wikipedia.org/wiki/MRSA
Au introdus in toate produsele alimentare, in sucurile racoritoare, batoanele energetice, etc. sirop de porumb,
HFCS (High Fructose Corn Syrup) care prin tehnica de fabricatie contine doze mari de mercur, care produce
diabet si alte afectiuni grave:
SUA au amenintat India, dupa ce aceasta a interzis comercializarea Coca Cola şi Pepsi Cola, datorita
concentratiei mult peste limita admisa de pesticide
http://www.chicagotribune.com/features/lifestyle/health/chi-mercury-corn-syrupjan27,0,2801323.story
http://www.msnbc.msn.com/id/28877253
Lista produselor in care se gaseste sirop de porumb (HFCS). Veti fi socati de ceea ce aflati:
http://www.accidentalhedonist.com/index.php/2005/06/09/foods_and_products_containing_high_fruct
De asemenea nelipsitul Glutamat de sodiu – MSG, sau E621, ce se foloseste ca potentator de aroma, in mai
toate supele la plic si adaosurile de mincare tip Vegeta.
http://www.ecomagazin.ro/vegeta-mult-gust-multa-sare/
40 | P a g e
Vedeti in acest clip, ce afectiuni grave produce acest aditiv alimentar:
Ne-au introdus in circuitul alimentar aluminiul, un metal care s-a demonstrat clar ca produce boala
Alzeheimer:
http://www.alzheimer.ca/english/disease/causes-alumi.htm
Au introdus in vaccinuri, pe care ne obliga copilasii si pe noi sa le luam, diferite substante, saruri de
aluminiu, mercur (Thimerosal), celule prelevate de la fetusi ***, care destabilizeaza sistemul imunitar al
organismului si produc cancer, SIDA si deseori chiar moarte:
http://www.squidoo.com/vaccinestrashdna
Despre celulele de fetusi *** din vaccinuri, s-au descoperit lucruri terifiante:
http://lizditz.typepad.com/i_speak_of_dreams/2009/01/vaccines-and-fetal-cell-lines.html
Vaccinuri contaminate cu virusul HIV, descoperite in SUA, au fost retrase si vindute apoi in EUROPA,
infectind mii de hemofili:
http://www.ahrp.org/infomail/0503/22.php
In apa de baut a oamenilor se adauga fluor (in SUA si alte tari). Fluorul afecteaza nivelul general de
inteligenta; aviz numarul mare de copii retardati care se nasc:
http://www.fluoridealert.org/health/brain/
DAR SI IN ORICE PASTA DE DINTI DIN LUME:
http://www2.fluoridealert.org/Alert/United-States/National/Toothpaste-How-Safe
In Europa si la noi se introduce clor, care produce cancer, eczeme si boli grave de inima:
http://www.fluoridealert.org/health/brain/
In sarea de bucate, sarea de masa, se introduce CIANURA! Verificati chiar dvs, pe pachetiul de sare, ce
contine E535 (ferocianura de sodiu) sau E536 (ferocianura de potasiu), ca agenti anticoagulare. In stomac sau
lichide, ferocianura disociaza in mai multi compusi, dintre care SI CIANURA. Cu fiecare lingurita de sare,
introducem in noi CIANURA. Cine are nevoie sa consumam in orice mincare, cianura? Verificati chiar dvs.
Toate medicamentele care se prescriu, de fapt trateaza efectele si nu cauzele bolii. Aceasta permite
mentinearea oamenilor bolnavi in continuare si beneficii de zeci de miliarde, pentru firmele de farmaceutice.
Ca sa ne omoare si mai eficient vor sa voteze in Europa si SUA, Codex Alimentarius, prin care vor sa priveze
oamenii de vitamine, aminoacizi esentiali, sa introduca numai hrana modificata genetic (GMO). Adica de
exemplu, vor sa declare vitamina C, medicament cu distributie controlata, ca si heroina, pe care sa o poti lua
numai pe reteta. Spre norocul nostru, niste oameni curajosi au oprit aceast abominabil atentat in Europa (pe
moment). In SUA, e in stadiul final de aprobare.
Sterilizarea barbatilor, prin introducerea in alimentatie a unui soi de porumb modificat genetic, care contine o
gena a sterilitatii, precum si sterilizarea prin vaccinare, a femeilor:
http://www.healthfreedomusa.org/?p=563
41 | P a g e
Tot pentru reducerea numarului de familii, si deci a copiilor, se voteaza in toata lumea, legi care dau drepturi
“excesive” femeilor si copiilor, cum este acum si in Romania, care de fapt vor descuraja oamenii sa-si mai
intemeieze familii si sa apeleze la “servicii” platite. In acest fel, statul poate incasa impozit pe prostitutie si e
sigur ca nu se mai nasc atiti copii, exact cum s-a trasat calea de scoala eugenica britanica, la inceputul
secolului, prin Bertrand Rusell. Prin aceste legi, vor face ca oamenii sa fie si mai insingurati, deci mai expusi
la manipularea psihologica. Sa nu uitam ca miscarea feminista, nu a avut decit scopul ca femeile sa mearga si
ele la servici, si sa creasca masa persoanelor impozitate, concomitent cu scaderea numarului de copii.
http://www.bibliotecapleyades.net/sociopolitica/sociopol_globalelite05.htm
De asemenea, elitele vor sa chip-eze toti oamenii, cu scopul de control complet. Si la noi, doresc introducerea
peste noapte a buletinelor, permiselor auto si pasapoartelor cu CHIP, sub motivul ca asa e modern, dar de
fapt e etapa pregatitoare pentru implantarea CHIP-ului RFID, in mina (RFID=Radio Frequency Identifying
Document). Astfel au timp sa realizeze reteaua utilizata la citirea chip-urilor, de la distanta si creaza o
obisnuinta in a accepta aceste chipuri. Vedeti aici ce-i spune Nik Rockefeller lui Aaron Russo (pentru ca a
spus lumii acest secret, Arron a fost ucis, desi amandoi sunt evrei!):
Chip-urile au o mica baterie de litiu, care doar la o mica fisura, se scurge in fluxul sanguin. Acest litiu e o
otrava puternica, care produce moartea in niste chinuri groaznice.
Deoarece, schimbul liber de informatii intre oameni, pe internet, este foarte deranjant pentru aceste elite, care
fac eforturi enorme sa blocheze orice informatii din mass media controlata de ei, au inceput sa ia masuri de a
desfiinta forma actuala de internet. Astfel ei preconizeaza implemetarea accesului pe baza biometrica la
furnizor si siteurile vor trebui “aprobate”. Acestea au fost deja implementate si testate in China, unde
functioneaza perfect. Vor incepe de la interzicerea site-urilor pentru adulti, de jocuri si in final vor interzice
site-urile “deranjante”. De altfel, politicienii corupti din Romania, au si votat pe ascuns, in perioada
summitului NATO la Bucuresti, ascultarea telefonului, interceptarea mailului si inregistrarea siteurilor pe
care navigam. Deci impreuna cu chip-area, se doreste un control absolut, a ceea ce facem, unde ne aflam, citi
bani avem, ceea ce cumparam, ce mincam, la ce filme ne uitam, ce ziare citim. ELITELE VOR UN
CONTROL COMPLET.
Si daca noi ne razvratim, vor da comanda de blocare a CHIP-ului. Din acel moment, omul inceteaza sa mai
“existe” social. Acesta e genul de control pe care il doresc.
DE ALTFEL SCOPUL FINAL AL CRIZEI, va fi ca dupa distrugerea completa a economiilor si sistemelor

bancare, oamenii sa fie atit de ingroziti si de terifiati de lipsuri de tot felul, incit vor cere guvernelor sa faca
ceva. Atunci, elitele, care asta de fapt si asteptau, vor aduce in prim plan, BANCA MONDIALA, cu O
SINGURA MONEDA, VIRTUALA, care va fi introdusa electronic pe chip-ul din mina. Ca urmare a
foametei si a lipsurilor, oamenii vor ACCEPTA DE BUNA VOIE ACESTE CHIP-uri:
http://www.prisonplanet.com/globalists-exploit-financial-meltdown-in-move-towards-one-world-
currency.html
Dupa consultarea acestor materiale, cred ca nu mai aveti nici un singur dubiu, ca este o monstruoasa
conspiratie impotriva sanatatii, libertatii si in final, a existentei umane.
Am prezentat global, o situatie ce se prezinta extrem de grava si periculoasa pentru viitorul nostru si al
copiilor nostri.
Revenim la Romania. In Romania, bancile austriece au amenintat ca vor falimenta piata bancara europeana
daca nu primesc fonduri de la statul roman. In consecinta politicienii autohtoni, au fost chemati la Bruxelles,
unde li s-a cerut ca Romania sa angajeze acest imprumut. Acesti politicieni corupti, multi fiind pe statele de
plata ale masoneriei mondiale, au elaborat rapid un plan de aservire a Romaniei printr-un imprumut
debilitant, CEL MAI MARE IMPRUMUT FACUT DE ROMANIA VREODATA!
42 | P a g e
Ca sa va fie foarte clar ca e o conspiratie:
1. SECRETISM (aflam din UE, prima oare, ce bani luam noi)
2. GRABA (repede, repede, au si venit sacalii FMI)
3. NU SE DAU JUSTIFICARI CLARE PENTRU UTILIZAREA SUMEI
4. Nu s-au organizat intruniri mediatizate, cu participarea cremei economistilor romani, unde sa se dezbata
clar, pe fata, daca avem sau nu, nevoie de imprumut
5. Se evita declararea sumei totale! Asta va permite marirea ulterioara a sumei, la oridecit e “nevoie”. Unii
afirma, 20 miliarde, dar e putin probabil, deoarece o tara, mai mica, ca UNGARIA, imprumuta 25 MLRD iar
noi, numai 20?
6. Nu s-a indicat un organism clar de control, un sistem de indicatori de verificare a sumelor date
7. Dat fiind marimea sumei si conditiile globale deosebit de grave, precum si faptul ca in final, poporul
roman va returna imprumutul, ar fi trebuit sa fie tratat cu o transparenta TOTALA, in mass media;
deasemenea, sa se publice o lista cu ce-bani-se-dau-cui?
Deci, acestea sint definitorii unei FRAUDE DE PROPORTII, care i se pregateste poporului roman.
In Ungaria, au argumentat inca de anul trecut ca au nevoie de 25 Miliarde. Au imprumutat si tot nu au putut
evita recesiunea, cititi aici:
http://www.realitatea.net/un-imprumut-de-la-fmi-nu-ar-fi-benefic-pentru-romania–spun-
specialistii_469137.html
Sa vedem, in continuare, ce se va face in mod real cu banii. Banii vor intra virtual in BNR, iar de aici vor fi
dati in proportie de 80%, bancilor straine. Acesti bani, impreuna cu banii strinsi de la populatie, prin
dobanzile mari oferite (atentie romani!) vor fi transferati in strainatate, la bancile mama. Dupa care vor
declara falimentul aici, local. Intre timp se vor stradui sa reduca si limita minima de siguranta in BNR, ca
impactul sa fie si mai devastator (cum a fost si facut, de curind, cu o variatie mica, e drept, dar s-a facut ca sa
se testeze reactia publicului).
Cu restul de bani, dupa cum era de asteptat: avem campanii electorale, politicieni care nu au prea avut de
furat in ultimul timp. Vor fi abonati la borcanul cu miere!
Deci romanii, se vor alege cu PLATA IMPRUMUTULUI + DOBINZI. Nu numai aceasta, dar imprumutul e
conditionat de acceptarea de catre guvern a urmatoarelor conditii:
- banii trebuie sa “AJUTE” bancile austrice in dificultate in Romania

-cresterea taxelor, TVA, impozit profit
-reducearea bugetlui sanatatii si invatamintului
-obligativitatea CHIP-arii (la inceput pasaport, dupa aceea buletine si permise auto, gradual, si in final in
corpul uman)
- obligativitatea montarii camerelor de luat vederi peste tot
-implementarea statului politienesc absolut, cum a fost arat in romanul orwelian “1984″ si in care romanii au
trait timp de 50 de ani
-obligativitatea vaccinurilor (vedeti HPV si acum vedeti contaminarea cu Gripa aviara in Cehia, Austria si
Germania)
Cititi aici pe linga ce pericol am trecut (nu se stie sigur, daca a trecut!): http://www.infowars.com/vaccines-
as-biological-weapons-live-avian-flu-virus-placed-in-baxter-vaccine-materials-sent-to-18-countries/
Ca urmare, va rezulta imediat o devalorizare accentuata a leului, la cca 7…8 RON/EURO, se vor mari de cca
8 ori a impozitelor pe proprietati, se va mari TVA si in general toate taxele, cu scopul de a plati datoria. In
urma procedurii de Asasinat Economic, tara va fi la dispozitia “firmelor prietene” FMI, care vor veni ca
hienele sa se infrupte din ce a mai ramas din tara noastra. Vedeti aici cum actioneaza FMI:
43 | P a g e
Daca nu credti, aduceti-va aminte de anii ‘90, ce s-a intimplat in Romania.
Cine sustine cel mai vehement acest imprumut? Dl. Guvernator Mugur Isarescu, care face parte din
Comitetul executiv al Comisiei Trilaterale, unul din organele importante ale conspiratiei mondiale:
Lista cu membrii Comisiei Trilaterale 2008
Daca domnia sa a afirmat acum doua luni ca totul e OK, ca avem suficiente rezerve, cum s-a schimbat atit de
radical situatia, incit va fi nevoie sa imprumutam asa o suma mare, CEA MAI MARE DIN ISTORIA
ROMANIEI?
Ideea este ca acesti tradatori, vor aduce diverse date, diverse calcule si statistici contrafacute, sa-si ascunda
hotia. Trebuie ca poporul roman sa fie ferm: daca actualul guvernator nu se pricepe sa administreze Banca
Nationala, cu ce avem in acele conturi, sa plece! Daca nu vrea, va fi fortat de popor, ca si guvernatorul Bancii
din Islanda care A FALIMENTAT VOIT ISLANDA:
http://www.itnsource.com/shotlist//RTV/2009/02/11/RTV249809/
http://news.xinhuanet.com/english/2009-02/27/content_10915777.htm
Trebuie sa o facem inainte ca sa ne falimenteze!
Atentie foarte mare romani. Situatia nu e similara cu a anilor ‘90. Acum lumea se afla intr-o acuta recesiune.
TOATA LUMEA! Exista un indicator real (nu poate fi manipulat), Baltic Dry Index, care arata cite tone
marfa, se transporta intre porturi in lume. Acest indice a scazut de la 10,000 la 700, acum cu criza. Asta
inseamna ca nu se mai transporta marfa de la producatori inspre consumatori, Se va consuma ce este in
depozitele en-gros si dupa aceea , gata.
http://www.rense.com/general85/des.htm
Presedintele Agrostar, dl. Stefan Niculae ne avertizeaza ca, datorita legilor votate de politicieni, anul acesta
productia agricola va fi insuficienta si va trebui sa depindem in totalitate de importuri:
http://www.realitatea.net/din-vara–romania-va-depinde-in-totalitate-de-importurile-agricole–potrivit-
presedintelui-agrostar_475927_comentarii.html#comments
Ca sa va faceti o idee, ca in toata lumea, in 2009 productia agricola s-a redus la 15% din cauza secetei:
http://www.unleavenedbreadministries.org/?page=drought
In SUA, in California (grinarul american) elitele nu dau apa pentru irigatii, in Australia a fost un incendiu
devastator, in majoritatea tarilor e o seceta extinsa:
http://www.cfbf.com/agalert/AgAlertStory.cfm?ID=1062&ck=CD89FEF7FFDD490DB800357F47722B20
Deci, sintem complet expusi, securitatea nationala va fi complet compromisa cu acest imprumut si datoria
noastra e sa-i oprim pe politicieni sa ia acest imprumut.
Desi noi banuiam asta inca de anul trecut, Adrian Nastase arunca si el bomba: “Sunt presiuni externe pentru
ca Romania sa ia imprumutul de la FMI”
Va rog sa transmiteti aceste informatii tuturor prietenilor si cunoscutilor, situatia este atit de grava incit nu
permite nici o intirziere. Daca nu va ginditi la voi, ginditi-va la copiii dvs. si la cei dragi, care vor avea de
suferit daca nu luam masuri acum imediat. Nu ne putem baza ca altii sa gindeasca si sa actioneze pentru noi.
Nu ne putem baza pe politicieni, sau pe guvernanti. Ei sint “informati deja”, lucreaza puternic la indeplinirea
agendei elitelor si oricum si-au luat mijloacele lor de protectie. Dar ceea ce nu stiu ei, saracii, este ca si ei vor
44 | P a g e
sfirsi ca noi, poate chiar mai rau, pentru ca in final, dupa ce-si vor fi sfirsit misiunea, stapinii lor, or sa se
descotoroseasca de ei, ca stiu deja prea multe, cum au facut tot timpul cu tradatorii, in istorie. De aceea va
rog, sa spuneti asta tuturor oamenilor si cei care mai simtiti ceva pentru tara si poporul acesta, votati la petitia
online:
http://www.petitieonline.ro/petitie/fara_imprumut_la_fmi_si_banca_mondiala-p67703048.html
Cititi si:
Pregateste Oculta disparitia statului Israel?
Masoneria romana – agentura a Noii Ordini Mondiale
Evreul Ben Shalom Bernanke, presedintele Fed, a recunoscut in 1992 ca bancherii evrei sunt vinovati de
Marea Criza din perioada interbelica
Criza financiara a fost declansata la ordin
Cele trei razboaie mondiale preconizate de illuminati pentru inscaunarea Antihristului ca suveran
al oamenilor
Influenta masonica in UE
Noua Ordine Mondiala (Novus Ordo Seclorum)
Reprezentanţii masoneriei în politica moldovenească
Filiera fratilor KGB
Membrii ai masoneriei si ai serviciilor secrete, impreuna pentru imbogatire
Căpuşele financiare ale României
Masonii români, Ordinul Cavalerilor Templieri din România, nepotismul şi aiuriţii tranziţiei
Times: 10 personaje responsabile pentru criza financiara
Şapte persoaje vinovate de criza mondială
George Soros, unul dintre păpuşarii crizei financiare, propune “crearea de bani” pentru depăşirea crizei
Papusarii crizei mondiale
Alan Greenspan e considerat principalul vinovat pentru izbucnirea crizei financiare
George Soros si tentacolele sale peste Romania
George Soros, artizanul “revolutiilor portocalii”
Criza financiara din SUA , etapa principala in edificarea NOII ORDINI MONDIALE

• Print
• Email
45 | P a g e
• Twitter
• Facebook
• Digg
• Reddit
• StumbleUpon
Like this:
Like
8 comentarii
Etichete: împrumut, conspiratii, criza economica, criza financiara, FMI, Noua (Dez)Ordine Mondiala, NWO
Henry Kissinger: Obama trebuie sa profite de situatie si sa impuna

o noua ordine mondiala
Ian 7
46 | P a g e
“Presedintele ales isi preia mandatul intr-un moment in care se petrec transformari simultane in multe parti
ale lumii. Obama poate sa dea un nou impuls politicii externe americane, in parte si pentru ca
ascensiunea lui este atat de extraordinara si admirabila. Obiectivul lui este de a dezvolta o strategie
completa pentru America in aceasta perioada, cand o noua ordine mondiala poate fi creata. Este o
mare oportunitate”, crede Henry Kissinger (foto), fost secretar al Departamentului de Stat american in
timpul presedintelui Richard Nixon.
El crede ca Obama poate profita tocmai de criza economico-financiara mondiala pentru a atinge un asemenea
obiectiv. Expresia “noua ordine mondiala” apare inca din timpul lui Woodrow Wilson, care vorbea despre
autodeterminarea natiunilor si despre organizarea unei Ligi a Natiunilor. El spune ca ar fi nevoie de “un
guvern mondial”, formulare folosita intr-un discurs din 1989 si de presedintele Bush senior. In 1940, H.G.
Wells publica o carte despre un guvern mondial unic, evident, socialist. Expresia reapare in perioade de mare
tensiune, cand se impun schimbari radicale. Chiar si George W. Bush vorbea in fata Congresului de “un nou
obiectiv, o noua ordine mondiala, o noua era, in care natiunile lumii, Estul si Vestul, Nordul si Sudul, pot
prospera in armonie.” Intr-un interviu acordat lui Charlie Rose la sfarsitul lui decembrie 2008, Kissinger
spunea acelasi lucru. In martie 2007, WorldNetDaily prezenta un material in care arata ca Henry Kissinger
face parte din Bilderberg Group, o organizatie secreta, unde se regasesc politicieni, oameni de afaceri,
academicieni si jurnalisti. Bilderberg Group functioneaza din 1954.
Pana cand va pune in aplicare planurile acestei organizatii, Barack Obama trebuie sa-si clarifice mostenirea:
doua razboaie mereu victorioase si neterminate, la care se adauga aventura Israelului prin Gaza, recesiunea
economica si prabusirea sistemului de valori din Statele Unite. El a recunoscut ca “situatia economica este
rea si continua sa se inrautateasca”. L-a desemnat la conducerea CIA pe septuagenarul Leon Panetta, fostul
sef al administratiei Clinton, strain de profesie, iar la conducerea Departamentului sanatatii l-a numit pe
Sanjay Gupta, un reporter de la CNN pentru probleme medicale. Indianul Gupta este neurochirug, format la
Universitatea Atlanta, si e recunoscut pentru calitatea de bun… vorbitor. Doar a fost consilier special al
primei doamne Hillary Clinton. Iar revista “People” l-a considerat “cel mai sexy barbat in viata”, ca mort nu
mai conteaza. Planetarul Obama se intalneste astazi la Casa Alba cu George W. Bush, dar si cu ex-presedintii
Jimmy Carter, George H.W. Bush si Bill Clinton ca sa pun lumea la cale.
sursa: Gardianul
Evreul Menachem Begin (Prim-Ministru al Israelului intre 1977-1983): “Rasa noastra este Rasa
Stapanitoare. Suntem Zei divini pe aceasta planeta. Suntem diferiti de celelalte rase inferioare, precum
acestea sunt diferite de insecte. De fapt, in comparatie cu rasa noastra, celelalte rase sunt excremente
umane. Destinul nostru este de a conduce rasele inferioare. Regatul nostru pe pamant va fi condus de
liderii nostri cu mana de fier. Masele ne vor linge picioarele si ne vor servi ca si sclavi”.
Evreul Henry Kissinger, Conferinţa Clubului Bilderberger, Evians, Franţa, 1991: “Azi, America ar fi
scandalizată dacă trupele ONU ar intra în Los Angeles pentru a restabili ordinea [referindu-se la
revoltele populatiei de culoare din suburbia Mount Pleasant a capitalei Washington, in 1991]. Mâine vor fi
recunoscatori! Asta este cu atât mai evident daca li s-ar spune ca exista o amenintare externa [o invazie
extraterestra, sau de ordin terorist], fie ea reala sau doar declarata, care ar ameninta existenta Americii.
În acest fel toate popoarele lumii ne vor ruga sa îi scapam de aceasta nenorocire. Toate lumea se teme
de necunoscut. Când le vom pune pe tapet acest scenariu, drepturile omului vor fi cedate de bunavoie
în favoarea garantarii bunastarii si a sigurantei de catre Guvernul Mondial.“
Evreul David Rockefeller: “Tot ce avem nevoie este o criza majora, iar natiunile vor accepta Noua
Ordine Mondiala”
Evreul Nelson Aldrich Rockefeller, într-un articol intitulat “O chemare la construirea unei noi ordini
mondiale” – New York Times, Feb. 1962: “Natiunile Unite, nu au fost si nu sunt capabile sa aduca o
noua ordine mondiala, ceruta de evenimentele actuale. Este necesar ca SUA sa preia conducerea
47 | P a g e
tuturor popoarelor si sa puna în practica conceptele si aspiratiile de suveranitate nationala printr-o
viziune federala.”
Evreul George Soros, la Forumul Economic de la Davos , Elvetia, 27 Ian. 1995: “Lumea are nevoie de o
noua ordine mondiala si va avertizez ca urmeaza o perioada de puternica dezordine în întreaga lume.”
Evreul James Paul Warburg , declaratie în fata Senatului SUA pe 7 Feb. 1950: “Vom avea un Guvern
Mondial, fie ca ne place, fie ca nu ne place. Singura întrebare este daca acest Guvern Mondial va fi
adoptat prin cucerire sau prin accept.”
Cititi si articolul: Intalnire secreta Kissinger-Putin la Novo-Ogariovo

• Print
• Email
• Twitter
• Facebook
• Digg
• Reddit
• StumbleUpon
Like this:
Like
5 comentarii
Etichete: anti-crestinism, Barack Obama, conspiratii, francmasoneria, Henry Kissinger, iluminatii,

Masoneria, Noua Ordine Mondiala, Oculta
Ceausescu si-a sfidat sfarsitul, iar Iliescu a tolerat 29.000 de agenti

rusi in Romania
Dec 18
Ultima vizita externa a dictatorului comunist, in Iran, a avut loc cu toate ca Securitatea ii prezentase posibilul
deznodamant: inlocuirea sa cu un fidel al regimului sovietic
In urma cu 19 ani, pe 18 decembrie, dictatorul comunist Nicolae Ceausescu incepea o vizita in Iran, in ciuda
situatiei din tara, in special a celei de la Timisoara. In chiar ziua plecarii, Unitatea de analiza si sinteza din
Centrul de Informatica si Documentare (CID) al Departamentului Securitatii Statului ii punea la dispozitie lui
48 | P a g e
Ceausescu buletinul zilnic in care figura si o informare obtinuta via un agent din Argentina, in care se relevau
planurile de inlocuire a guvernului roman cu un altul, aservit URSS, dupa cum publicam mai jos.
Cu toate datele pe care le avea in posesie de la Securitate, Ceausescu porneste aceasta vizita in Iran, ramasa
controversata si astazi.
Pe urmele misterului acestei vizite am reusit sa il gasim, in Iran, pe diplomatul Jafar Ahmadzadegan (foto),
traducatorul oficial al lui Ceausescu la intalnirile cu presedintele Khamenei, in prezent Ayatollahul Suprem al
Iranul. Fostul ministru de Externe al Romaniei si vice-prim ministru al Comertului Exterior in 1989, Stefan
Andrei, ne dezvaluie, la randul sau, date despre aceasta vizita, intr-un interviu fluviu pentru o productie tv si
o carte despre diplomatia romana, din care publicam azi cateva extrase. De la Stefan Andrei afam totodata si
motivele destituirii generalului Mihai Caraman de la sefia SIE, in 1992: ordinul Moscovei.
Conform lui Stefan Andrei si declaratilor date de aghiotantul prezidential Ion Talpeanu organelor de ancheta
de dupa 1989, in dimineata plecarii in Iran, Ceausescu s-a consultat din noi cu responsabilii de aparare si
securitate. In 18 decembrie, la ora 8.15, la resedinta din Primaverii s-a infiintat seful Directiei a V-a de
securitate si garda, generalul Marin Neagoe, care l-a insotit pe Ceausescu in Iran, impreuna cu ministrul de
Externe de la acea data, Ion Stoian. In jurul orei 8.30, relateaza Talpeanu, au venit generalul Vasile Milea,
ministrul Apararii, si apoi, la scurt timp, ministrul de Interne Tudor Postelnicu si generalul Iulian Vlad, seful
DSS, cu care Ceausescu a avut ultimele consultari. Avionul a decolat la ora 9.30 si, pentru prima oara,
aeronava a fost insotita pe tot teritoriul tarii si in apele teritoriale ale Marii Negre de patru avioane de
vanatoare MIG, fapt repetat si la intoarcere, pe 20 decembrie.
Ceausescu a vrut sa stapaneasca situatia
Stefan Andrei apreciaza ca vizita nu era necesara si putea fi amanata, dar Ceausescu s-a ambitionat sa
demonstreze la nivel international ca el controleaza situatia din tara. Chiar daca dialogul cu fostul traducator
al vizitei lui Ceausescu, diplomatul persan Jafar Ahmadzadegan, a fost succint, el a reflectat aceeasi idee ca
si fostul ministru de Externe, Stefan Andrei: “La data cand s-a desfasurat vizita, deja cazusera alte guverne
comuniste. Si mai ramasese doar Romania. Iar Romania, noi stiam, era sub o presiune puternica. Intelegerea
dintre Washington si Moscova, de la Malta, a fost ca sa prevaleze principiul dominoului. Incet, incet,
Ceausescu a fost izolat atat de Occident cat si, mai ales, de Rusia, prin Gorbaciov. Or, prin vizita lui tocmai
asta a vrut: sa arate ca nu e izolat. Dupa mine, el a tinut sa demonstreze ca stapaneste situatia politica din
tara. O sa va spun mai multe cu prima ocazie…”
Stefan Andrei: “Daca ramanea in tara, erau mai putine victime”
“Ultima vizita in Iran … nu era nevoie de ultima vizita in Iran pentru ca toate problemele economice ale
Romaniei erau deja solutionate. In calitate de vice prim-ministru al Comertului Exterior pusesem de acord
toate documentele cu tot volumul de relatii pe anul viitor. Dar ca sa nu para ca vizita lui Ceausescu era doar
de plimbare, cu acest prilej se semnau documentele. Problema a plecat de la urmatoarea situatie: a fost
Najibullah (lider comunist afgan -n.red.) in Romania, dupa Conferinta Nealiniatilor de la Belgrad (Conferinta
a sefilor de stat si de guvern din tarile nealiniate din Asia, Africa si America Latina, desfasurata la Belgrad –
n.red.) si i-a cerut lui Ceausescu sa il ajute sa ajunga la o intelegere cu fortele de opozitie. Ceausescu a fost
receptiv si l-a trimis pe Mitea (Constantin Mitea, fost redactor-sef al ziarului Scanteia – n.red.) sa discute cu
reprezentantii talibanilor in Pakistan si l-a mai trimis pe Stoian la Teheran (Ion Stoian – fost ministru de
Externe in regimul comunist, n.red) pentru ca erau cam un milion de refugiati afgani si in Irak. Americanii ii
sprijineau masiv pe talibani pentru ca nu doreau ca influenta Iranului sa creasca in Afganistan. Cand
presedintele Iranului l-a primit pe Stoian, Khamenei, care acum este seful religios din Iran, i-a spus lui
Stoian: ěEu am venit in Romania, sa vina si presedintele dumneavoastra pentru ca aceasta chestiune a
Afganistanului este una foarte complicata si trebuie sa facem o discutie larga pe aceasta temai. Khamenei a
spus ca nu poate in octombrie si astfel s-a hotarat la Congresul PCR din noiembrie ca vizita lui Ceausescu sa
aiba loc in decembrie. Si astfel a plecat Ceausescu la Teheran.
49 | P a g e
Seara, totusi, el m-a intrebat: Domnule, pot amana vizita? Eu i-am zis: Da, domnule presedinte, chiar si
inainte de a ateriza avionul. Dimineata el insa a dat telefon la Timisoara, si a chemat la el acasa, inainte de a
veni la aeroport, pe cei trei ministri: Aparare, Interne, Securitate, iar la Timisoara a vorbit cu Coman si cu
Balan. “Mai, care este situatia?” a intrebat Ceausescu. “Liniste, ordine, disciplina, nu stiu ce… am aplicat
indicatiile dumneavoastra”, i-au zis aia.
“Pai, tovarase Ceausescu, 40 au fost incinerati!”
Cand a venit din Iran – mi-a povestit Dinca dupa ce am iesit din inchisoare -, ca a fost acolo, la CC, l-a
chemat Ceausescu cu Postelnicu. “Cum e, mai? Hai sa vorbim cu Dascalescu!” care se gasea cu Bobu la
Timisoara. “Dascalescule, care este situatia?”. Ala a spus: “58 de morti”.”Cum 58 de morti? Ca tovarasa –
adica ea, Elena, numai cu ea se tinea legatura – a spus ca sunt 11!”. “Pai tovarase Ceausescu, 40 au fost
incinerati!”, i-a raspuns Dascalescu. “Cum, incinerati?” Se uita la ea, se uita la Postelnicu, Postelnicu zice:
“Intrucat au fost persoane neidentificate, vagabonzi, am primit ordin – si-a aratat cu barbia spre ea – ca sa…”
Deci, domnilor ziaristi, astia cand l-au anuntat ca poate sa plece erau deja peste 50 de morti si sute de raniti la
Timisoara. Ei nu i-au spus! El, daca ramanea in tara, regimul tot cadea! Dar altfel se derulau lucrurile… cu
mai putine victime!”
Iliescu a tolerat 29.000 de agenti rusi in Romania
In cadrul interviului, Stefan Andrei ne pomeneste si de starea de ocupatie sub care s-a aflat Romania dupa
lovitura de stat din 1989, cand in tara au ramas, pana dupa 1992, 29.000 de agenti speciali rusi. Conform
fostului ministru de Externe, reprosarea acestei situatii la Moscova, la sesizarea primului sef al Serviciului de
Informatii Externe (SIE), celebrul general Mihai Caraman, a dus la indepartarea acestuia din functie de catre
conducerea FSN reprezentata de Ion Iliescu si Silviu Brucan. Daca in 1989-1990 in Romania se aflau circa
60.000 de agenti speciali rusi, unguri si iugoslavi, “in toamna lui 1991, mai erau 29.000 de militari sovietici,
care erau imbracati civil si se numeau “visautniki” (ofiteri Spetznaz insarcinati cu operatiuni speciale –
n.red.)”, ne spune Stefan Andrei, afirmand ca stie acest lucru “din prima mana”. “In ’91 mai erau cam
29.000. Caraman i-a spus lui Roman si lui Magureanu. Cand au mers la Moscova, s-a discutat si despre
retragerea lor de aici. Atunci, rusii au spus: noi nu mai vrem sa fie Caraman la DIE (SIE)!. Si… kaput”.
Document al Securitatii: Ceausescu stia ce va urma
“Buletin de informare intocmit de Serviciul de Cercetare Analiza si Sinteza din Centrul de Informatica si
Documentare (CID- unitate a Departamentului Securitatii Statului)
Rezumat
I. Informatii mai deosebite din telegrame
R.S. Romania
1. In actiunea “ORIENT ’89″, autoritatile iraniene acorda o atentie prioritara finalizarii masurii pregatitoare
pentru vizita inaltului oaspete roman. (…)
4. Factori de decizie argentiniana apreciaza
- In perioada urmatoare guvernul roman va fi supus la presiuni psihologice in scopul inlocuirii lui cu altul, in
care P.C.R. sa nu mai aiba rolul conducator.
- U.R.S.S. si Ungaria, prin intermediul radioteleviziunii, vor incita populatia Transilvaniei la revolta
impotriva guvernului de la Bucuresti.
50 | P a g e
- U.R.S.S. va actiona pentru a obtine sprijin in Romania in directia “reactivarii” unor romani care au studiat
in Uniunea Sovietica si simpatizeaza cursul politic din aceasta tara. (…)
18 decembrie 1989″
sursa: Ziua, Vladimir ALEXE si Victor RONCEA

• Print
• Email
• Twitter
• Facebook
• Digg
• Reddit
• StumbleUpon
Like this:
Like
Postat in istorie
Un comentariu
Etichete: 1989, Comunism, conspiratii, decembrie 1989, Iran, lovitura de stat, Nicolae Ceausescu, servicii
secrete, Spionaj, spioni
Criza financiara a fost declansata la ordin

Noi 27
“Noua Ordine Mondială înseamnă planuri masive de reducere a populaţiei, sfârşitul democraţiei şi
distrugerea suveranităţii naţiunilor. Dacă aceste schimbări ar fi anunţate deschis, ar genera aproape sigur
proteste masive şi violenţe la scară mondială. De aceea, planurile conducătorilor din umbră sunt păstrate
secrete şi implementate gradat. Populaţia este masiv dezinformată prin mass-media”.
51 | P a g e
Text apartinand Active Information Media si preluat de la: http://active.info.ms:
“Noua Ordine Mondială se pare că se ţine tare. Cea mai sigură şi rapidă cale de a o instaura este o criză
financiară. Sună familiar? Congresmanul american Ron Paul dezvăluie planul “Elitei” de a provoca o criză
economică globală.
Ron Paul, congresman şi candidat la preşedinţia SUA, a avertizat încă din 2007 ca în curând dolarul nu va
mai valora nimic, lucru ce va duce la prăbuşirea economiei mondiale, accelerarea inflaţiei şi creşterea
preţului petrolului.
În cadrul unei emisiuni moderată de cunoscutul jurnalist de investigatii Alex Jones, Ron Paul a declarat:
“Odată ce şi-au dat seama că poporul american a realizat jocul înşelător pe care îl fac, cei care conduc
sistemul bancar şi monetar nu au cum să fie prea încântaţi. Dacă Bush este suficient de absurd încât să
declanşeze un atac asupra Iranului, aceasta ar putea genera o asemenea criză încât barilul de petrol să
ajungă la 200 de USD“.
“Dacă vor continua să aplice aceleaşi politici, dolarul va ajunge la zero, vom avea o creştere accelerată a
inflaţiei şi toate bancnotele practic se vor autodistruge, valorând exact cât hârtia pe care sunt tipărite.”
“Pasul următor în această criză va fi ca elitele să pozeze în salvatori, oferind populaţiei, chipurile pentru a-i
proteja siguranţa, soluţii care de fapt o vor înrobi şi mai tare, adică control, forţe de poliţie mai numeroase
etc. Acelaşi lucru s-a petrecut şi la ultima criză economică din anii ‘20. Populaţia a intrat în panică, în loc
să îşi dea seama că Federal Reserve este responsabilă de crearea unei himere.”
Aceste declaraţii zguduitoare au fost trecute sub tăcere de mass-media, aşa cum era de aşteptat.
52 | P a g e
Americanii sunt înglodaţi în datorii: 10.000 de miliarde de dolari
La New York exista un contor electronic care îi avertizează pe americani asupra gradului de îndatorare al
ţării lor. Datoria naţională SUA a depasit în octombrie 2008, 10.000 de miliarde de dolari.
Datoria naţională reprezintă suma de bani pe care un stat (adică cetăţenii lui) o datorează faţă de creditorii săi
(care pot fi persoane private, companii sau bănci – de exemplu Banca Mondială).
Noua Ordine Mondială
Conducătorii lumii încearcă să convingă întreaga umanitate că singura soluţie în stabilirea şi menţinerea
“păcii mondiale” este crearea Noii Ordini Mondiale, prin unificarea tuturor superputerilor lumii. În realitate,
Noua Ordine Mondială înseamnă planuri masive de reducere a populaţiei, sfârşitul democraţiei şi
distrugerea suveranităţii naţiunilor.
Dacă aceste schimbări ar fi anunţate deschis, ar genera aproape sigur proteste masive şi violenţe la scară
mondială. De aceea, planurile conducătorilor din umbră sunt păstrate secrete şi implementate gradat.
Populaţia este masiv dezinformată prin mass-media.
Utilizarea puternicelor grupuri de presiune şi a avantajelor financiare pentru coruperea politicienilor,

folosirea unei reţele de activişti poziţionaţi strategic şi utilizarea mijloacelor de informare corporatiste
pentru muşamalizarea adevărului şi răspândirea propagandei, dovedesc că pregătirile pentru întreaga
operaţiune au necesitat mult timp şi planificare. Lipsa opoziţiei substanţiale în interiorul sistemului dovedeşte
prezenţa unei reţele de colaboratori benevoli care au infiltrat sistemul şi prestează “munca murdară”
pentru aşa-zisa Elită mondială.
Deseori este greu de crezut că elitele au reuşit să-şi extindă puterea peste atât de multe posturi de control,
peste spectrul combinat al economicului, politicului şi vieţii sociale. Aici îşi au originile scepticismul şi
sintagma “teoria” conspiraţiei. Din nefericire, faptul că toate schimbările se îndreaptă într-o singură
direcţie exclude posibilitatea unei coincidenţe. Oportunismul şi conformismul sunt larg răspândite
într-o societate care continuă să se elibereze de orice restricţie, inclusiv de valorile morale.
Noua Ordine Mondială nu mai este astăzi un concept vag formulat. În plină criză economică, Noua Ordine
Mondială devine sub ochii noştri o realitate care, treptat, prinde contur. Criza financiară vine din marile
centre comerciale – New York, Londra, Paris, Tokyo, Hong Kong. Potrivit studiului “Global Cities
Index”, realizat de cercetătorii de la compania americană de consultanţă în management A.T. Kearney
împreună cu Foreign Policy şi The Chicago Council of Global Affairs, în cele cinci orase puternic globalizate
s-a înregistrat cea mai mare perturbare a indicilor bursieri.
53 | P a g e
“În prezent, succesele şi eşecurile globalizării sunt percepute cel mai acut la nivelul marilor metropole“, se
arată în studiul A.T. Kearney. Oraşele care figurează în topul globalizării sunt şi cele mai afectate din punct
de vedere al falimentelor şi al şomajului din industria financiară. În marile centre urbane se află epicentrul
crizei actuale. În faza a doua a crizei, pe măsură ce aceasta se extinde către industrii, criza va atinge şi
marile centre industriale.
Fondul Monetar: “Vreţi bani? Vom tipări mai

mulţi bani!”
În curând, Fondul Monetar Internaţional ar putea

ajunge la fundul sacului de bani, în condiţiile în care
numarul ţărilor care solicită fonduri de ajutor este tot
mai mare. Astfel de cereri vin din toate colţurile lumii,
de la Europa de Est până la America Latina, Africa şi
Asia. Brad Setser, expert la faimoasa organizaţie
francmasonică Council for Foreign Relations (CFR)
declara că nevoia de finanţare externă a tuturor ţărilor
vizate de FMI ajunge la 500-600 de miliarde de dolari,
şi atenţionează că “suma ar scufunda complet Fondul
Monetar“.
Pentru a obţine lichidităţi, Fondul poate emite obligaţiuni în nume propriu, pe pieţele financiare. Institutia nu
a apelat însă, niciodată la această opţiune. A preferat să solicite depozite din partea celor 185 de state
membre.
Opţiunea de forţă majoră este de a tipări bani, prin emisiuni tip Special Drawing Rights, instrument financiar
preferat şi deja folosit de FMI şi de Banca Mondială. Asta nu e altceva decât o invitaţie “fără perdea” pentru
ca inflaţia să crească şi mai mult. În curând, nicio monedă financiară nu va mai valora nimic, fie ca se
numeste dolar, euro sau yen.
Dictatura financiară, soluţia-miracol a grupului Bilderberg pentru rezolvarea crizei actuale
“Crizele economice au fost şi vor fi deseori provocate cu abilitate chiar de noi cu scopul de a retrage (pentru
noi – n. red.) bani din circulaţie“. Acesta este un citat din al XX-lea protocol secret francmasonic.
Primul-ministru al Marii Britanii, preşedintele Frantei şi înalţi oficiali internaţionali cer instaurarea unei
dictaturi financiare pentru a rezolva actuala criză economică. De data aceasta, şi cei mai sceptici vor trebui
să recunoască evidenţa: actuala criză financiară este folosită de cei care urmaresc să conduca această
planetă, pentru a instaura Noua Ordine Mondială.
54 | P a g e
Soluţia de creare a unei autorităţi financiar-bancare unice, la care s-a ajuns chipurile după mai multe întâlniri
ale liderilor mondiali, a fost de fapt decisă la întâlnirea Bilderberg din iunie 2008.
Scenariul prin care s-a ajuns aici nu este nici pe departe unul nou: el a mai fost utilizat în 1815, în 1907, în
1929, în 1944 şi în 1971 sub acelaşi pretext: asigurarea stabilităţii şi creşterii economice. De fiecare dată a
urmat însă o nouă criza, şi mai amplă, şi mai gravă, care a mărit tot mai mult puterea guvernului
financiar din umbră.
9 iunie 2008 – Preşedintele Băncii Federale din New York, cere implementarea unui organism unic de
control al băncilor de pe întreaga planetă.
Centrale Europene), Robert Zoellick (preşedintele Băncii Mondiale).
Unii autori care au avut curajul să facă dezvăluiri despre conspiraţia mondială au avertizat atunci (în iunie
2008) că scopul întâlnirii Bilderberg de anul acesta este discutarea modalităţii de implementare a
guvernului unic mondial utilizând o criză financiară.
Nici nu se încheiase bine întâlnirea Bilderberg (desfăşurată la Washington între 5 şi 8 iunie 2008) ca
Timothy Geithner se plângea în Financial Times de gravele probleme financiare create de actualul
sistem. “Vina o poartă existenţa băncilor centrale, iar problema se va rezolva doar prin instaurarea unui
unic organism, care să controleze întregul sistem bancar.”
Sistemul băncilor centrale sau nationale a fost însă creat tot de cei care acum vor (numai aparent) să îl
distrugă (dar în realitate, vor sa îl extindă). Prima din aceasta serie a fost Federal Reserve din SUA.
Orice bancă centrală are puterea de a emite bani pentru o întreagă naţiune şi, prin acest mecanism,
controlează rata dobânzilor, rezervele de monedă şi stabileşte, retragând sau lansând bani lichizi pe piaţă,
valoarea monedei nationale. O bancă centrală poate da bani cu împrumut guvernului, însă evident că face
aceasta în schimbul unei dobânzi. Atunci când dă cu împrumut dolarii produşi astfel, Federal Reserve cere o
dobândă, care intră buzunarul celor care o conduc, şi determină o creştere a cantităţii de bani pe care aceştia o
pot apoi din nou împrumuta. E un cerc vicios fără sfârşit, iar la ora actuală nu există niciun alt
mecanism mai ingenios şi mai diabolic de îmbogăţire. În lăcomia şi inconştienţa lor, cei care l-au creat
îşi doresc acum sa îl extindă la nivel planetar.
25 septembrie – Jeffrey Garten, membru CFR, cere crearea Autorităţii Monetare Globale (Global Monetary
Authority, GMA)
Jeffrey Garten, membru CFR (Council of Foreign Relations) a participat şi el la întâlnirea Bilderberg şi îşi
aduce aportul la punerea în aplicare a celor decise de acest guvern mondial din umbră. Într-un articol din
55 | P a g e
Financial Times având ca titlu “Avem nevoie de o nouă Autoritate Monetară Globală” (We need a new
Global Monetary Authority) anunţă că omenirea se confruntă cu o criză globală, care cere soluţii
globale.
Iată ce scrie el în Financial Times: “Chiar dacă operaţiunea de pompare masivă de fonduri din partea
statului are succes, ea va trebui să fie urmată de o soluţie pe termen lung: instaurarea unei Autorităţi
Globale Monetare. Washingtonul recunoaşte că această criză a devenit globală. Băncile centrale au început
deja să realizeze acţiuni sincronizate de injectare de fonduri în pieţele de capital. Aceasta ar trebui să ducă
la un răspuns internaţional coerent (adică toată lumea să faca la fel), menit nu doar să stingă focarele
create, ci şi să reconstruiască şi să menţină pieţele de capital pe termen lung. Propusa Autoritate Monetară
Globală (GMA) va superviza la sânge activităţile autorităţilor naţionale, mai acerb decât FMI-ul, şi va
controla implementarea unor reglementări globale. Va acţiona ca o Curte de judecată a falimentelor
pentru companiile globale de o anumita mărime. Cele mai mari companii financiare globale vor trebui să se
înregistreze la GMA şi vor fi obligate să se supună monitorizării acestuia. Comitetul de conducere al GMA
va include bancheri din SUA, Marea Britanie, Uniunea Europeană, Japonia, China, Arabia Saudită şi
Brazilia. Va fi finanţat prin contribuţii obligatorii de fiecare ţara care se va angaja la aceasta şi de prime de
tip asigurare plătite de companiile financiare globale, publice sau private.”
13 octombrie - Gordon Brown, primul ministru al Marii Britanii cere “o nouă arhitectură financiară
mondială pentru o eră globală“.
“Uneori este nevoie de o criză, pentru ca oamenii să accepte, că ceea ce era de mult evident şi ar fi trebuit
făcut încă de mulţi ani, nu mai poate fi amânat acum,” spune Gordon Brown într-un discurs. “Trebuie să
creăm o nouă arhitectură financiară internaţionala pentru o eră globală. Trebuie să avem un nou sistem
Bretton Woods, să construim o nouă arhitectură financiară internaţională pentru anii ce vor urma.”
Acordul Bretton Woods a fost adoptat în iulie 1944 pentru a reconstrui sistemul economic internaţional după
al Doilea Război Mondial. El stabilea un cadru de administrare monetară, dictând regulile pentru schimburile
comerciale şi financiare între ţările industrializate. Aşa au fost create Fondul Monetar Internaţional şi Banca
Mondială, ca organisme menite “să garanteze stabilitatea financiară şi creşterea economică la nivel
internaţional” (adică exact acelaşi pretext care este servit şi astazi – şi iată unde am ajuns).
15 octombrie – Nicolas Sarkozy, preşedintele Franţei cere un “guvern financiar mondial“
al CIA-ului (în spatele său se află Alain Bauer, fost Mare Maestru al Marelui Orient al Franţei şi agent CIA),
Sarkozy conduce acum grupul liderilor europeni. Deloc întâmplator, Franţa se află acum la preşedenţia
Comisiei Europene, exact în perioada deznodământului actualei crize financiare. Nici nu se putea om mai
potrivit pentru a aduce ţările Europei la linia trasată de grupul Bilderberg..
La ultima întâlnire care a avut loc pe 15 octombrie la Bruxelles cu liderii ţărilor membre UE, Nicolas
Sarkozy a vorbit de un guvern financiar mondial: “propun ca, la finalul acestui Consiliu, să venim cu un
mesaj unitar. În acest spirit am propus un summit internaţional până la finalul acestui an, de preferinţă la
56 | P a g e
New York, acolo unde a început totul, pentru refondarea sistemului financiar internaţional. Doresc ca, în
ceea ce priveşte acest subiect, noi, europenii, să fim deplin uniţi. Criza actuală este criza prea-multului.
Trebuie să refondam sistemul, iar această refundamentare trebuie să fie globală. Nicio institutie financiară
nu trebuie să scape reglementarii şi supravegherii.”
Principalul consilier economic al preşedintelui Sarkozy, François Perol, a explicat presei că “pentru a
răspunde crizei financiare trebuie să lucrăm în trei direcţii. Acest nou acord va implica în primul rând un
sistem de reglementare financiară bazat pe controlul tuturor agenţilor financiari, a fondurilor de protecţie
împotriva riscurilor (hedge fonds), a agenţiilor de rating şi a băncilor“. Acelaşi lucru îl spunea şi Jeffrey
Garten!
Al doilea punct propus de Franţa este “crearea unui guvern economic [cu adevărat] mondial, care să nu fie
redus la G8, pentru că din acesta nu fac parte două dintre ţările cele mai populate din lume, China şi India,
şi nici Brazilia, Mexic sau vreo ţară africană.” Pâna aici nicio noutate.
Şi al treilea punct: “Instituirea unui sistem de cooperare monetară între marile state, pentru că unul dintre
motivele actualei crize îl constituie dereglările monetare din anii ‘90 şi de la începutul anilor 2000, care au
determinat Statele Unite, China şi Europa, fiecare pentru sine, să elaboreze o politică diferită“. Adică toată
lumea să “joace” după regulile lor. Fără excepţii.
Concluzia?
Istoria se repetă sub acelaşi slogan: “Ordo ab chao” (la ordine prin haos)
Toate cele de mai sus nu sunt altceva decât repetarea pas cu pas a unei vechi strategii, care a mai fost utilizată
de câteva ori de-a lungul istoriei, cu aceleaşi consecinţe dezastruoase pentru omenire. De fiecare dată
scenariul a fost identic: s-a creat o situaţie de criză, s-a oferit o soluţie (chipurile pentru a menţine
stabilitatea) şi apoi au fost implementate măsuri care au creat un şi mai mare control din partea aşa-
zisei elite mondiale.
Conspiraţioniştii numesc această strategie “dialectica hegeliana a tezei, antitezei şi sintezei“. Masonii o
numesc “Ordo ab chao” (la ordine prin haos sau mai bine spus la Noua Ordine Mondială prin haos). Au
instaurat-o chiar ca deviză a celui mai înalt grad din Ritul Scoţian, gradul 33.
57 | P a g e
Puţină istorie ne face mai deştepţi: Rothschild, Morgan, Rockefeller
Londra. În acel moment, Europa era sătula de război, iar viitorul întregului continent depindea de
deznodământul bataliei de la Waterloo. Dacă armata lui Napoleon ieşea victorioasă, Imperiul francez urma să
deţină puterea asupra Europei. Dacă, din contră, câştiga armata coalitiei anglo-pruso-olandeze, condusă de
ducele de Wellington, ajungea Anglia într-o pozitie de putere. Oricum Rothschild nu avea nimic de pierdut,
întrucât finanţase ambele tabere. După cum se ştie, bătălia de la Waterloo a avut ca rezultat înfrângerea lui
Napoleon.
Cel care a finanţat reconstrucţia Europei şi stabilizarea sistemului economic după războaiele
napoleoniene a fost Rothschild. Fondurile din care el a împrumutat naţiunilor Europei, îndatorându-le, au
provenit dintr-o înşelăciune celebră. Utilizând reţeaua sa de spioni, Nathan Rothschild a aflat înaintea
celorlalţi englezi care era rezultatul importantei bătălii de la Waterloo. Le-a transmis agenţilor săi de la bursă
să vândă puternic acţiuni, lucru care i-a determinat pe ceilalţi să creadă că el ştie ceva şi că ducele de
Wellington a pierdut bătălia de la Waterloo. Toată lumea a intrat în panică, grăbindu-se să scape de acţiunile
britanice “fără valoare”, pentru a-şi salva măcar o parte din averi.
După câteva ore, bursa din Londra se prăbuşise total. Când a sosit ştirea oficială că Wellington câştigase de
fapt bătălia de la Waterloo, era deja prea târziu. Rothschild cumpărase cea mai mare parte din piaţă pe o
sumă de nimic. În câteva secunde, acţiunile britanice au crescut peste valoarea lor iniţială şi iată cum peste
noapte, averea deja fabuloasă a lui Rothschild s-a multiplicat de 20 de ori. Din aceşti bani, clanul
Rothschild a dat apoi împrumuturi (evident cu dobânzile de rigoare) ţărilor europene, atât de dornice
să se refacă după lunga perioadă de război (finanţat tot de Rothschild) şi să ajungă la… stabilitate
economică.
Tot stabilitatea economică a fost invocata şi pentru a justifica crearea Federal Reserve. Prima bancă
supranaţională din lume a apărut în urma unei false crize financiare, declanşate de un alt membru al
elitei, bancherul J. P. Morgan. În 1907, J. P. Morgan a început să răspândească zvonul că băncile au
dificultăţi şi nu vor mai putea face rambursări. Ca şi în exemplul anterior cu Nathan Rothschild, acest zvon a
căpătat credibilitate pentru că venea de la o persoană despre care se presupunea că ştie ce spune. S-a
creat panică, toată lumea s-a înghesuit să îşi retragă depozitele din bănci, lucru ce a dus la falimente în
lanţ (aproape 5400 de bănci au dispărut atunci).
Apoi Congresul american a demarat o anchetă pentru a stabili care este cauza acestui dezastru şi cum poate fi
el evitat. Comisia însărcinată cu această misiune era condusa de senatorul Nelson Aldrich. Acesta era liderul
partidei republicane din Senat, dar şi trezorier al lojii masonice din Rhode Island şi omul bancherilor (de
altfel avea să devina membru al clanului Rockeffeler, fiica sa Abby Greene Aldrich căsătorindu-se cu John
58 | P a g e
D. Rockefeller Jr.). Aldrich a propus ca soluţie “salvatoare” crearea unei Bănci Centrale care să
vegheze pentru ca dezastrul din 1907 să nu se mai repete niciodată. Istoria a arătat că el s-a mai
repetat de atunci de mai multe ori.
constituirea Federal Reserve. Cu două zile înainte de Craciun, când o mare parte din membrii
Congresului american nu erau prezenţi, Federal Reserve Act a fost transformat în lege, fiind aprobat
de Congres şi de preşedintele SUA.
După mulţi ani, Woodrow Wilson scria cu regret: “Naţiunea americană este controlată de sistemul de credit.
Sistemul de credit este unul privat, creşterea naţiunii şi toate activităţile noastre sunt în mâinile a doar
câţiva oameni, care nu fac altceva decât să controleze şi să distrugă libertatea economică. Am ajuns să fim
una din cele mai prost guvernate, cele mai complet controlate şi mai dominate guverne din lumea civilizată.
Nu avem un guvern cu opinie liberă, mânat de propriile convingeri, ci un guvern aservit opiniei şi supus
Senatorul Louis McFadden spunea în 1932 în Congresul american: “Prin constituirea Federal Reserve a fost
construit un sistem bancar mondial. Un superstat, controlat de bancherii internationali care acţionează
împreună pentru a transforma lumea în sclavul lor. Federal Reserve a uzurpat guvernul“.
economică (sună cunoscut, nu-i aşa?). Străzile şi ziarele erau pline de afişe în care americanilor li se arăta
cum inflatia, şomajul şi criza economică sunt de acum de domeniul trecutului, datorită apariţiei Federal
Reserve. A urmat însă marea criza economică din 1929 (The great depression), care a predat SUA cu
totul în mâinile bancherilor.
În 1944 a fost implementat sistemului Bretton Woods pentru a restabili economia după al Doilea
Război Mondial (o altă criză generată cu finanţarea aceloraşi bancheri). Cu acest prilej au apărut alte
instituţii financiare de genul Federal Reserve, dar pe scară mai extinsă: Fondul Monetar Internaţional
şi Banca Mondială.
Federal Reserve a oprit în 1971 convertibilitatea dolarului în aur, producând o nouă criză pe piaţă,
care a transformat dolarul american în principala monedă de schimb (mai ales pentru comerţul cu
petrol) a planetei. De fiecare dată s-a invocat nevoia de stabilitate economică.
băncile centrale (naţionale) ale celor mai mari puteri ale lumii.
Aplicând cu scrupulozitate scenariul cunoscut, acestea au creat acum panica necesară acceptării unei
noi autorităţi financiare, unice la nivel mondial, conduse de acelasi grup restrâns care vrea să domine
întreaga planetă.
59 | P a g e
Final
Poate că toate aceste detalii financiare vă obosesc… Din pacate, guvernul mondial ne-a obisnuit să lăsăm
chestiunile economice şi financiare, atât de complicate, pe seama “experţilor” (care sunt instruiţi să
gândească şi să acţioneze numai în interesul “elitei” mondiale, fiind nişte instrumente ale guvernului
din umbră).
Pentru cei pe care detaliile îi ostenesc (şi mai ales pentru a-i convinge de importanţa acestora) merită să citiţi
cu atenţie următoarea poveste care rezumă ce este greşit cu actuala criză financiară, cum a fost ea creată de
guvernul din umbră, şi cum singurii care au de pierdut de pe urma ei nu sunt nici institutiile financiare
aflate în aşa-zis faliment, nici Banca Mondială, nici preşedinţii şi miniştrii care fac jocurile lor, ci
fiecare dintre noi.
Într-un sătuc de câmpie, a venit un investitor însoţit de secretarul lui. A bătut la prima poartă întâlnită în
cale şi i-a spus proprietarului: “Uite, eu sunt colecţionar de broscuţe. Daca îmi aduci o broscuţă, am să îţi
dau pe ea 10 euro. Ţăranul a fugit repede la balta din spatele casei şi a luat o broscuţă. I-a dat-o
investitorului şi a primit cei 10 euro. Apoi le-a povestit vecinilor ce afacere bună a făcut el. A doua zi,
fiecare ţăran s-a dus la investitor cu câte o broscuţă, pe care a vândut-o cu 10 euro.
După câteva zile, investitorul le-a spus sătenilor: “Văd ca afacerea merge. De azi, pentru fiecare broscuţă
am să vă plătesc câte 20 de euro.”
Ţăranii, bucuroşi nevoie mare, au dat fuga la baltă, au cules câte broscuţe au putut, şi i le-au predat
investitorului, primind fiecare câte 20 de euro pe bucată. După alte câteva zile, acesta s-a întors acasă la el
şi l-a lasat pe secretarul său să mai adune broscuţe încă două săptămâni.
Înainte de a pleca, le-a spus: “Dragii mei, sunt nevoit să mă întorc urgent la mine acasă ca să mă ocup de
afaceri. Vă promit însă că la întoarcere, am să cumpar de la voi broscuţele cu 60 de euro bucata”. Şi a
plecat, în uralele sătenilor.
A doua zi, secretarul investitorului i-a adunat pe săteni şi le-a ţinut următorul discurs: “Fraţilor, m-am
gândit la o afacere pentru voi. Şeful meu se va întoarce peste două săptămâni Şi vă va plati câte 60 pe euro
de broscuţă. Dacă vreţi, eu vă pot vinde înapoi broscutele pe care mi le-ati dat, pentru 35 de euro bucata,
iar voi le veţi vinde cu 60 şi veţi câştiga astfel câte 25 de euro. Profitul vostru va fi frumusel şi fără niciun
efort. Ce spuneţi?”
Sătenii s-au adunat la sfat şi au decis că o aşa afacere nu mai prind ei curând. Au pus mână de la mână, s-
au împrumutat care pe unde a putut şi au cumparat broscuţele înapoi cu 35 de euro bucata. Secretarul
60 | P a g e
investitorului a luat banii şi s-a făcut nevăzut. Iar sătenii au rămas cu broscuţele, cu banii daţi şi cu datorii
la creditori.
David Rockefeller recunoaşte că face parte din conspiraţia care a pus la cale globalizarea
David Rockefeller a condus multă vreme Banca Chase Manhattan, este membru al societăţii secrete
Illuminati şi al “Aristocraţiei Negre” planetare. Împreuna cu Zbigniew Brzezinski, a pus bazele Comisiei
Trilaterale şi este unul din cei mai importanţi reprezentanţi ai aşa-zisei “Elite mondiale” care a pus la cale
planurile globalizării mondiale.
În octombrie 2002, David Rockeffeler şi-a publicat Memoriile, în care povesteşte, printre altele, cum a
activat în serviciile secrete militare în timpul celui de-al doilea război mondial, dezvoltându-şi
“abilitatea de a construi o reţea de surse de informare şi de influenţă.”
Însă pasajul cel mai interesant din aceste Memorii se găseşte la pagina 405. Rockefeller admite aici că face
parte dintr-o conspiraţie secretă internaţională, care are ca scop globalizarea:
“Timp de mai bine de un secol, extremişti ideologici aparţinând întregului spectru politic s-au folosit de
ocazia unor incidente mediatizate pentru a ataca familia Rockefeller şi a pretinde că aceasta are o
exagerată influenţă asupra institutiilor politice şi economice americane. Unii dintre ei cred chiar că facem
parte dintr-o conspiraţie secretă care lucrează împotriva intereselor Americii. Ne caracterizează pe mine şi
familia mea ca fiind “internaţionalişti” care conspiră la crearea unei structuri politice şi economice unice
globale, o nouă lume, dacă vreţi. Dacă aceasta este acuzaţia, pledez VINOVAT şi sunt mândru de asta.”
Redactia Active Information Media
61 | P a g e
Legaturi:
• Criza Financiara,un inceput pentru “Criza artificialã”? – Ier. Hristodul Aghioritul

• Criza mondiala, control mondial?
• Mugur Isărescu despre inceputul unei noi ordini mondiale prin noua criza financiara mondiala
• A doua viziune a Staretului Antonie. Invataturi
• Fatete ale terorismului noii ordini mondiale si ale noii politii ale gandirii
• NI SE GARANTEAZA O CRIZA INTERNATIONALA PLANIFICATA
• Ron Paul vorbeste despre criza economica din SUA (I)
• Ron Paul vorbeste despre criza economica din SUA (III)
• Ron Paul, un as in evitarea cenzurii mediatice
• Ron Paul si Jesse Ventura (video)
sursa: Razboi intru Cuvant

• Print
• Email
• Twitter
• Facebook
• Digg
• Reddit
• StumbleUpon
Like this:
Like
62 | P a g e
3 comentarii
Etichete: conspiratii, conspiratori, criza financiara, Noua Ordine Mondiala, Oculta
Cele trei razboaie mondiale preconizate de illuminati pentru

inscaunarea Antihristului ca suveran al oamenilor
Noi 7
Albert Pike (1809–1891), continuatorul activităţii Ordinului Illuminati in Statele Unite, suveranul
Francmasoneriei universale la sfârşitul secolului al XIX-lea, a primit o viziune de la daimonul lui (Lucifer)
[1], pe care a descris-o într-o scrisoare adresată prietenului său Giusseppe Mazzini (1805-1872), cunoscut
revoluţionar Italian, deţinătorul gradului 33 masonic, devenit liderul Ordinul Illuminati pentru Europa în
1834, fondatorul Mafiei (Mazzini Autorizza Furti, Incendi, Avvelenamenti) în 1860, datată 15 august
1871. Această scrisoare schiţează planurile a trei războaie mondiale care sunt necesare pentru instaurarea
Noii Ordini Mondiale, ce va culmina cu înscăunarea Antihristului drept stapânul acestei lumi.
63 | P a g e
Scrisoarea lui Pike adresată lui Mazzini
Este o falsă credinţă comună că pentru scurt timp, scrisoarea de la Pike pentru Mazzini a fost afişată în
biblioteca British Museum din Londra, şi a fost copiată de William Guy Carr, fost Intelligence Officer în
Marina Militară Regală canadiană. Biblioteca Britanică a confirmat în scris pentru www.threeworldwars.com
că un astfel de document nu a fost niciodată în posesia lor. Mai mult, în cartea lui Carr, Satan, Prince of this
World (descarca pdf), autorul include următoarea notă de subsol:
“Deţinătorul Manuscriselor a informat recent autorul că aceasta scrisore NU este catalogată în Biblioteca
British Museum. Pare ciudat că un om de cultura, aşa cum e Cardinalul Rodriguez ar fi spus că A FOST în
1925″.
“The Keeper of Manuscripts recently informed the author that this letter is NOT catalogued in the British
Museum Library. It seems strange that a man of Cardinal Rodriguez’s knowledge should have said that it
WAS in 1925″.
Se pare că Carr a aflat despre această scrisoare de la Cardinalul Caro y Rodriguez din Santiago, Chile, care a
scris The Mystery of Freemasonry Unveiled . ..
Până în prezent, nu există dovezi concludente pentru a demonstra că această scrisoare a fost scrisă vreodată.
Cu toate acestea, scrisoarea este citată pe larg şi a fost subiectul multor discuţii.
64 | P a g e
Urmatoarele citate sunt aparent extrase din scrisoare, aratând cum au fost planificate trei razboaie mondiale
pentru multe generaţii.
“Primul război mondial trebuie să izbucnească pentru a le permite Illuminatilor să-i înlăture pe ţarii Rusiei şi
să facă din aceasta cetatea comunismului ateu. Divergenţele cauzate de “agentur” (agenţii) Illuminatilor între
imperiile britanic si germanic vor fi folosite pentru a stimula acest război. La sfârşitul războiului, se va
construi Comunismul şi va fi utilizat în scopul distrugii celorlalte guverne şi pentru diminuarea influenţei
religiilor. “
The First World War must be brought about in order to permit the Illuminati to overthrow the power of the
Czars in Russia and of making that country a fortress of atheistic Communism. The divergences caused by
the “agentur” (agents) of the Illuminati between the British and Germanic Empires will be used to foment
this war. At the end of the war, Communism will be built and used in order to destroy the other governments
and in order to weaken the religions.
“Cel de-al doilea război mondial trebuie să fie promovat profitând de diferenţele dintre fascişti şi sioniştii
politici. Acest război trebuie să abiă loc pentru a distruge nazismul, astfel încât sionismul politic să fie
suficient de puternic pentru a institui un stat suveran al lui Israel în Palestina. În timpul celui de-al doilea
război mondial, internaţionala comunistă trebuie să devină suficient de puternică pentru a destabiliza lumea
creştină, pe care s-o ţinua in frâu şi s-o menţinem până în momentul când vom avea nevoie de ea pentru
cataclismul social final.”
The Second World War must be fomented by taking advantage of the differences between the Fascists and
the political Zionists. This war must be brought about so that Nazism is destroyed and that the political
Zionism be strong enough to institute a sovereign state of Israel in Palestine. During the Second World War,
International Communism must become strong enough in order to balance Christendom, which would be
then restrained and held in check until the time when we would need it for the final social cataclysm.
(Cititorii care susţin că termenii de nazism (engl. – National Socialist German Workers’ Party, germ. –
Nationalsozialistische Deutsche Arbeiterpartei) şi sionismul nu erau cunoscuti în 1871 ar trebui să ştie că
Illuminatii au inventat ambele mişcări. Despre nazism, citiţi si NATIONAL-SOCIALISMUL, cea mai mare
cacealma a istorie )
“Al treilea razboi mondial trebuie să fie stârnit profitând de diferenţele cauzate de “agentur” Illuminatilor
dintre sioniştii politici şi liderii lumii Islamice. Războiul trebuie condus în aşa fel încât islamul (Lumea arabă
musulmană) şi sionismul politic (statul Israel) să se distrugă reciproc. În acelaşi timp, alte naţiuni, odată
împărţite în această problemă vor fi nevoite să lupte până la epuizarea completă fizică, morală, spirituală şi
economică … Vom dezlănţui Nihiliştii şi ateii, şi vom provoca un cataclism social formidabil, care în toată
groaza lor va arăta foarte clar naţiunilor teroarea ateismului absolut, originea comportamentului sălbatic şi a
celei mai sângeroase confuzii. Apoi, peste tot, cetăţenii, obligaţi să se apere împotriva minorităţii
revoluţionare din lumea întreaga, îi va nimici pe distrugătoarii civilizaţiei, iar multimea, deziluzionată de
creştinism, ale cărui spirite deiste îşi vor fi pierdut, din acel moment, busola si direcţia, făcând totul pentru un
ideal, dar fără să ştie ce vor adora, vor primi adevarata lumină prin manifestarea universală a doctrinei pure a
lui Lucifer, adusă în final în faţa privirii publice. Această manifestare va rezulta din mişcarea reacţionară
generală care va urma distrugerii creştinismului şi ateismului, ambele cucerite şi exterminate în acelaşi timp.
“
The Third World War must be fomented by taking advantage of the differences caused by the “agentur” of
the “Illuminati” between the political Zionists and the leaders of Islamic World. The war must be conducted
in such a way that Islam (the Moslem Arabic World) and political Zionism (the State of Israel) mutually
destroy each other. Meanwhile the other nations, once more divided on this issue will be constrained to fight
to the point of complete physical, moral, spiritual and economical exhaustion…We shall unleash the Nihilists
and the atheists, and we shall provoke a formidable social cataclysm which in all its horror will show clearly
to the nations the effect of absolute atheism, origin of savagery and of the most bloody turmoil. Then
65 | P a g e
everywhere, the citizens, obliged to defend themselves against the world minority of revolutionaries, will
exterminate those destroyers of civilization, and the multitude, disillusioned with Christianity, whose deistic
spirits will from that moment be without compass or direction, anxious for an ideal, but without knowing
where to render its adoration, will receive the true light through the universal manifestation of the pure
doctrine of Lucifer, brought finally out in the public view. This manifestation will result from the general
reactionary movement which will follow the destruction of Christianity and atheism, both conquered and
exterminated at the same time.
De la atacurile teroriste din 11 septembrie 2001, evenimentele din lume, şi în special din Orientul Mijlociu,
arată o creştere neliniştoare a tensiunii dintre sionismul modern şi lumea arabă. Regruparile de forţe din
ultima vreme a statelor Organizaţiei de cooperare de la Shanghai, strângerea relaţiilor dintre Rusia si ţările
arabe considerate teroriste de Occident, atacarea Georgiei, unde există o puternică comunitate evreiască, de
către Rusia, decizia Clubului Bilderberg de a ataca Iranul după alegerile prezidenţiale din Statele Unite
constituie suficiente elemente care să ne facă să credem că al treilea razboi mondial, care va opune pe de o
parte Israelul şi Occidentul, iar pe de altă parte lumea arabă, Rusia şi eventual China, nu e departe.
[1] – Din lucrarea sa de căpătâi “DOGMĂ ŞI RITUAL” spicuim: “Lucifer este purtătorul luminii. Nume
straniu şi misterios al celui ce este Spiritul întunericului! Lucifer, fiul dimineţii! Este cel care aduce
lumina şi în toată splendoarea sa intolerabilă orbeşte pe cei slabi sau sufletele egoiste.”
LUCIFER, the Light-bearer! Strange and mysterious name to give to the Spirit of Darkness! Lucifer, the Son
of the Morning! Is it he who bears the Light, and with its splendors intolerable blinds feeble, sensual, or
selfish Souls?(p.321)
La 14 Iulie 1889, Pike a transmis următorul comunicat către cele 24 Consilii Supreme ale Lojilor Masonice
din toată lumea: “Ceea ce trebuie sa le spunem maselor de oameni este ca noi ne închinam unui
Dumnezeu. Dumneavoastra, mari Inspectori Generali si Suverani, vă spunem să repetaţi acest lucru
pentru confraţii nostri din gradele 32, 31 si 30. Noi, iniţiaţii din gradele înalte, trebuie să păstram
religia Masonică în puritatea doctrinei Luciferice. Daca Lucifer nu ar fi dumnezeu, atunci de ce
Adonai (Domnul) îl calomniază? Da, Lucifer este Dumnezeu.” (A.C. De La Rive, La Femme et l’Enfant
dans la Franc-Maçonerie Universelle). Masonii din gradele inferioare sunt minţiţi de superiorii lor ca
membrii Masoneriei cred în Dumnezeu. Conform declaraţiei lui Pike, doar masonii din gradele 30, 31, 32 si
implicit 33, ştiu ca zeul la care ei se închina, aşa-zisul “Mare Arhitect”, este Satana. Zeul Masoneriei este
Bafomet sau Baal, un idol satanic cu cap de ţap la care se închinau babilonienii. Şi Cavalerii Templieri se
închinau lui Baal, idolul menţionat în Biblie. Bafomet este idolul-ţap al Templierilor. Deodatus Jaffet, un
cavaler Templier din sudul Frantei, a păstrat acest idol după cruciade. în 1801, Isaac Long, a luat ‘chipul
original’ a lui Bafomet şi l-a dus la Charleston, în Statele Unite şi se presupune că loja pe care el a fondat-o a
devenit o loja de frunte în Ritul Scotian (Englez) Antic.
Cititi si Tulburatoarele viziuni ale Staretului rus Antonie despre timpurile de pe urma, care nu sunt departe!

• Print
• Email
• Twitter1
• Facebook21
• Digg
• Reddit
• StumbleUpon
•
66 | P a g e
Like this:
Like
Postat in anti-crestinism, Europa anti-creştină, Noua Ordine Mondiala
68 comentarii
Etichete: Albert Pike, anti-crestinism, conspiratii, francmasoneria, Giusseppe Mazzini, illuminati, Lucifer,
Mare Arhitect, Masoneria, Noua Ordine Mondiala, Oculta, satanism
Pretextele false ale razboaielor preventive

Oct 18
“Motivele” invadarii Irakului se razbuna acum, cand Administratia Bush incearca sa pregateasca terenul
pentru o interventie impotriva Iranului. Mecanismul dezinformarii a fost demontat de celebrul Zbigniew
Brzezinski si de o ancheta a Pentagonului
Campania de dezinformare care a oferit Administratiei Bush justificarea atacarii Irakului a fost pregatita la
Pentagon, concluzioneaza un incendiar raport inaintat, la 9 februarie, Comisiei pentru serviciile armate din
cadrul Senatului american. Documentul, redactat in urma unei ample investigatii, il nominalizeaza pe
Douglas Feith, fostul consilier politic al lui Donald Rumsfeld, drept artizan al propagandei mincinoase.
Acesta ar fi produs “informatii alternative” cu privire la regimul lui Saddam Hussein, pentru a contracara,
astfel, analizele mult mai circumspecte furnizate de CIA. Feith a reusit, de exemplu, sa “documenteze”
existenta unei relatii intre Irak si Al-Queda, ipoteza considera drept “improbabila” de comunitatea serviciilor
secrete americane. Recentul raport constituie o “condamnare devastatoare” la adresa lui Douglas Feith, a
comentat presedintele Comisiei senatoriale pentru serviciile armate, Carl Levin.
Pentru credibilitatea Administratiei Bush, mai devastatoare a fost, insa, depozitia celebrului politolog
Zbigniew Brzezinski, audiat la 1 februarie 2007, de Comisia pentru relatii externe a Senatului american.
Brzezinski l-a acuzat pe presedintele Statelor Unite ca urmareste sa gaseasca “pretexte de razboi” cu Iranul,
exact dupa modelul irakian.
Bomba politica a lui Zbigniew Brzezinski
Invadarea Irakului a fost “o calamitate istorica, strategica si morala” – a declarat Zbigniew Brzezinski, la 1
februarie 2007, in fata Comisiei senatoriale pentru relatii externe. In domeniul geopoliticii, Brzezinski este un
adevarat monstru sacru. Toti expertii americani in domeniu i-au citit cartile sau i-au fost studenti. Inclusiv,
cei din actuala Administratie Bush. Brzezinski are in spate decenii de experienta la varful politicii externe a
Statelor Unite. A fost consilier pe probleme de securitate nationala al presedintelui Jimmy Carter. Potrivit
propriei declaratii din 1998, din “Nouvel Observateur”, el este cel care a creat, in vara lui 1979, miscarea
islamista a mujahedinilor din Afganistan, pentru a-i atrage pe sovietici intr-un razboi extenuant,
costisitor si lipsit de glorie. Un razboi incheiat cu o retragere rusinoasa, pe care multi o considera
astazi prologul prabusirii URSS. Dar poate cel mai important, Zbigniew Brzezinski este creatorul
Trilateralei (SUA-Europa de Vest-Japonia), unul din cele trei mari organisme ale Noii Ordini
Mondiale, alaturi de “Council on Foreign Relation” si Bilderberg. Acesta este motivul pentru care orice
cuvant spus de el este analizat cu atentie in toate capitalele lumii.
67 | P a g e
Brzezinski s-a opus de la inceput razboiului cu Irakul, considerandu-l o colosala eroare de politica externa.
Timpul i-a dat, se pare, dreptate. I-a dat sigur dreptate in ceea ce priveste motivele invocate de Administratia
Bush pentru justificarea interventiei militare. “Armele de distrugere in masa ale lui Saddam” nu au fost gasite
nici pana in ziua de azi, dupa patru ani de la invazia americana in Irak. “Pretextele false vor submina
legitimitatea globala a Americii” – a profetit Brzezinski in fata Comisiei senatoriale. El a adaugat ca
victimele colaterale ale razboiului din Irak, precum si abuzurile documentate la Abu Ghraib si Guantanamo
au lovit grav in credibilitatea si imaginea SUA in lume, si au creat un climat de instabilitate regionala
perpetua.
Brzezinski a criticat si declaratia lui Bush despre asa-zisa “lupta ideologica decisiva impotriva Islamului”,
calificand-o drept o afirmatie “simplista si demagogica”, si a numit-o o pura “legenda mitologica”, utilizata
pentru a declansa un razboi. “Argumentatia ca America s-ar afla in razboi cu amenintarea islamica, al carei
epicentru ar fi acum Iranul, este mai mult o profetie decat o realitate geostrategica” – a subliniat Brzezinski.
Ceea ce i-a socat pe membrii comitetului Senatului a fost declaratia sa privind un “scenariu plauzibil pentru o
confruntare militara cu Iranul”. El a subliniat ca Administratia Bush va folosi situatia din Irak – tot mai
precara – pentru a implica Iranul. Apoi “o provocare majora in Irak, sau un act terorist in Statele Unite, vor fi
puse in seama Iranului”, a declarat Brzezinski. Acestea vor fi un motiv suficient pentru o actiune militara
contra regimului de la Teheran, actiune care va fi prezentata drept “defensiva”.
Brzezinski a afirmat ca razboaiele cu Afganistanul, Irakul, Iranul si, in viitor, Pakistanul au fost
pregatite de mai multi ani, si se inscriu intr-un plan global al actualei Administratii Bush. Desi nu a
spus-o explicit, declaratia lui Brzezinski sugereaza ca Administratia Bush ar fi capabila sa orchestreze
o “provocare majora” – inclusiv un atac terorist pe teritoriul SUA – pentru a folosi acest “casus belli”
(pretext de razboi) in declansarea confruntarii cu Iranul. Membrii comitetului Senatului nu au putut
sa nu faca legatura si cu evenimentele de la 11 septembrie 2001.
Cu doua saptamani inaintea invaziei din Irak, Bush si Blair cautau un “pretext plauzibil” de razboi
Zbigniew Brzezinski le-a amintit membrilor Comisiei senatoriale despre intalnirea “particulara” pe care
presedintele George Bush a avut-o cu premierul britanic Tony Blair, cu doar doua saptamani inaintea
atacarii Irakului. Detaliile intrevederii au fost consemnate intr-un raport elaborat de un oficial englez, prezent
la eveniment. Potrivit lui Brzezinski – care dezvaluise continutul acestui document intr-un articol publicat in
“New York Times”, la 27 martie 2006 – raportul contine informatii socante. Presedintele Bush isi exprima
ingrijorarea ca in Irak nu vor fi gasite “armele de distrugere in masa” invocate drept principal motiv
al razboiului. Si propunea gasirea unor justificari aditionale pentru invazie.
“Bush a descris si alte pretexte de confruntare”, a declarat Brzezinski. El a adaugat: “Nu vreau sa intru in
amanunte acum, desi pretextele evocate sunt absolut senzationale, cel putin unul dintre ele.”
Introducand teoria “razboaielor preventive”, noua doctrina militara americana (denumita si “doctrina
Bush”) a simplificat fantastic preambulul interventiilor armate.
Adoptata la 20 septembrie 2002, “Doctrina Bush” era inspirata de “The National Security Strategy of the
United States”, documentul redactat de Condoleezza Rice, pe atunci consilier pe probleme de securitate
nationala, si de Philip D. Zelikow, asistentul sau. “Doctrina Bush” stabileste ca SUA – ca singura
supraputere mondiala – trebuie sa adopte o politica externa hegemonica, in care “razboaiele preventive” –
asadar neprovocate – vor juca un rol capital in asigurarea suprematiei americane. Cu opt luni inainte, la 29
ianuarie 2002, in primul sau discurs despre starea Uniunii, Bush – inspirat de neoconservatori – a nominalizat
Irakul, Iranul si Coreea de Nord ca apartinand “axei raului” si a cerut o “schimbare de regim” in toate aceste
state.
Ulterior, s-a dovedit ca pretextele invocate pentru invadarea Irakului au fost false. Administratia Bush a dat
vina pe serviciile de informatii, care n-ar fi fost, chipurile, capabile sa ofere date corecte despre regimul lui
68 | P a g e
Saddam Hussein. Multi comentatori sustin insa ca falsificarea informatiilor a fost deliberata, fiind comandata
politic. De aceeasi parere este si Zbigniew Brzezinski.
Un raport al Pentagonului confirma ca informatiile despre Irak au fost “prefabricate”
Un raport al Pentagonului, dat publicitatii la 9 februarie 2007, confirma acuzatiile lansate de Zbigniew
Brzezinski in fata Comisiei senatoriale. Documentul recunoaste – pentru prima data – ca “informatiile
secrete” privind regimul Saddam Hussein, informatii care au justificat invazia din martie 2003, au fost
in intregime “prefabricate” si “false”.
Raportul Pentagonului – intitulat “Review of Pre-Iraqi War Activities of the Office of the Under
Secretary of Defence for Policy”- a fost inaintat Comisiei senatoriale pentru Serviciile armate. Documentul
arata ca “fabrica de minciuni” privind Irakul a fost coordonata de evreul Douglas Feith, subsecretar al
Apararii, care a ocupat aceasta functie din iulie 2001 pana in august 2005. Biroul condus de subsecretarul
Douglas Feith – se arata in raportul Pentagonului – s-a ocupat de “fabricarea” unor informatii
“secrete” privind Irakul. Necesare tandemului Bush-Cheney pentru a justifica invazia, pregatita cu
mult timp inainte.
Biroul lui Feith dirija doua sectii – “Office of Strategic Plan” si “Policy Counter-Terrorism Evolution
Group” – care fabricau “Informatiile secrete” utilizate de Adminstratia Bush impotriva regimului de la
Bagdad. “Office of Plan” manufactura probe care incercau sa demonstreze – contrar rapoartelor inspectorilor
ONU si AEIA – ca Irakul stocheaza, in secret, arme de distrugere in masa. Si ca regimul laic al lui Saddam ar
fi avut legaturi stranse cu organizatia islamista fundamentalista “Al-Queda”. Activitatea celor doua sectii a
inceput imediat dupa tragedia de la 11 septembrie 2001. De altfel, propaganda Administratiei Bush s-a
straduit din rasputeri sa “lege” Irakul de oribilele atentate teroriste de la World Trade Center si Pentagon.
Pentru justificarea razboiului preventiv, trebuia indusa ideea ca regimul lui Saddam Hussein constituia o
amenintare directa si iminenta la adresa Statelor Unite. Era, insa, evident ca statul irakian nu avea capacitatea
sa atace, militar, America. Asa ca s-a pedalat pe ideea ca regimul de la Bagdad, in colaborare cu Al-Queda,
ar putea pregati un nou atentat devastator pe teritoriul SUA. Folosind chiar “arme de distrugere in masa”.
Teoria a fost repetata pana la saturatie, cu toate ca CIA a avertizat public, in mai multe randuri, ca nu detine
nici un fel de dovezi cu privire la o eventuala legatura intre dictatorul irakian si Osama ben Laden. Din
contra, o astfel de legatura era considerata ca fiind improbabila, avand in vedere incompatibilitatile religioase
dintre cele doua personaje. Precizarile CIA nu conveneau, insa, deloc tandemului Bush – Cheney.
Raportul Pentagonului – redactat de inspectoralul general al institutiei, Thomas Gimble – stabileste ca

Douglas Feith “a dezvoltat, produs si diseminat informatii alternative despre Irak si relatiile acestuia cu Al-
Queda, care cuprindeau informatii false fata de consensul comunitatii de informatii”.
Documentul Pentagonului caracterizeaza acum rapoartele elaborate de Feith – pe baza carora s-a luat decizia
de invadare a Irakului – ca fiind de o “calitate dubioasa si lipsite de obiectivitate”. Si il acuza pe Feith ca a
stabilit o falsa legatura intre Irak (stat laic) si Al-Queda (organizatie religioasa). Mai important, insa, raportul
Pentagonului recunoaste in mod oficial natura acestei operatiuni tipice de intoxicare a opiniei publice si
numeste in mod precis autorii.
Douglas Feith a utilizat, de fapt, informatii furnizate de Ahmed Chalabi – un bancher, prieten apropiat al lui
Ariel Sharon, condamnat si urmarit in Iordania pentru frauda – care conducea un grup de exilati, “Iraqi
National Congres”. “Likudnic” de frunte, membru in conducerea lui “Project for a New American Century”
(PNAC), Douglas Feith este celebru pentru informatia potrivit careia un emisar al lui Saddam Hussein l-ar fi
intalnit la Mohamed Atta – liderul teroristilor de la 11 septembrie 2001 – la Praga. Informatie care s-a
dovedit foarte repede o inventie. Minciuna a fost preluata, insa, de vicepresedintele Dick Cheney in
discursuri publice, chiar si dupa ce oficialitatile din Cehia au dezmintit informatia.
La 25 iulie 2002, Douglas Feith a redactat un raport intitulat, ostentativ, “Iraq and Al-Qaeda: Making a
Case”. In acest document, Feith ii critica pe acei analisti politici care afirmau ca Irakul si Al-Queda sunt
69 | P a g e
inamici de multa vreme si ca nu exista nici urma de “colaborare” intre cele doua parti. Thomas Gimble
afirma, insa, ca Feith nu a actionat “neautorizat”, ci cu asentimentul fostului secretar al Apararii, Donald
Rumsfeld (intre timp demis), si a vicepresedintelui Dick Cheney. Astfel, cei doi devin coautori, alaturi de
Feith, al “intoxicarii” care a justificat invazia din Irak.
Douglas Feith acuzat de incalcarea legii
Raportul Pentagonului redactat de inspectorul general Thomas Gimble nu este singurul document care il
acuza pe fostul subsecretar al Apararii (astazi profesor la “Georgetown University”), Douglas Feith.
Democratul Jay Rockefeller, presedintele Comisiei senatoriale pentru serviciile secrete (“Senate Intelligence
Committee” ), il acuza pe Feith de violarea Legii securitatii nationale (“National Security Act”). Aceasta lege
prevede ca agentiile de informatii secrete ale Statelor Unite trebuie sa informeze periodic Congresul SUA
despre activitatea lor. Senatorul Jay Rockefeller a explicat: “Comitetul pentru servicii secrete” nu a fost
niciodata informat despre aceste activitati ale lui Feith. Nu stim, asadar, daca activitatile lui Feith erau
autorizate sau nu, si de cine. Ele apar in neconcordanta cu Legea securitatii nationale.”
Douglas Feith, care a demisionat din Departamentul Apararii in 2005, a fost interogat de FBI si in legatura cu
cazul Larry Franklin, un expert al Pentagonului in problemele Orientului Mijlociu, acuzat de spionaj in
favoarea Israelului.
Larry Franklin a admis ca s-a intalnit in secret cu doi membri ai puternicului lobby israelian (AIPAC –
“American Israeli Policy Affaires Committee”) si cu un angajat al Ambasadei Israelului din Washington,
carora le-a furnizat informatii confidentiale si documente clasificate in legatura cu politica americana fata de
Iran. Unul dintre cele mai mari scandaluri de spionaj in America ultimilor ani. Or, Larry Franklin era
subordonatul lui Douglas Feith! Suspiciunea ca Feith sa fie mai adanc implicat in afacerea Larry Franklin are
si o alta baza de sustinere.
Afacerea Larry Franklin
Inainte de a deveni membru al Administratiei Bush, Larry Franklin a fost afiliat la JINSA (“Jewish
Institute for National Security Affaires”). In 1996, el a fost coautorul unui document prin care organizatia
indemna guvernul Netanyahu sa-l elimine pe Saddam Hussein si sa actioneze direct impotriva Siriei. La 5
iulie 2002, “New York Times” publica planurile de invazie in Irak. O luna mai tarziu, in august 2002, Larry
Franklin era surprins de filajul FBI in timp ce pasa documente clasificate celor doi amici ai sai de la AIPAC.
Franklin era, la acel moment, membru al “Office of Strategic Plans” de la Pentagon. Sefii sai directi erau
William Luti, Douglas Feith si Paul Wolfowitz.
Ancheta FBI, condusa de Dave Szady, a mai stabilit ca Larry Franklin avea relatii stranse cu Ambasada
Israelului din Washington, careia ii oferise numeroase documente secrete ale Pentagonului. O biografie a
“spionului de la Pentagon” Larry Franklin a aparut in “Ha’aretz”, semnata de Nathan Gutman, si a fost
reluata de “New York Times” si “Newsweek”.
Larry Franklin, de religie catolica, avea 60 de ani si locuia cu sotia (Patricia) si cei cinci copii in mare
confort, in suburbia de lux Kearneysville, West Virginia, la 90 de minute de mers cu automobilul de
Pentagon. Este specializat in problemele Orientului Mijlociu, cu doctoratul la o universitate catolica
prestigioasa: “St. John’s University”. Vorbeste limbile farsi (persana), araba, franceza, spaniola, rusa si
chineza. A predat istoria la “Shepherd University” din West Virginia. Anterior, ca ofiter al Pentagonului
insarcinat cu relatiile externe, Larry Franklin a vizitat Israelul de opt ori, intr-o perioada scurta de timp. Cu
gradul de colonel US Air Force, Larry Franklin a functionat intre 1997-2001 ca atasat militar la Ambasada
SUA din Israel.
Douglas Feith a mai aranjat si doua intalniri secrete – neautorizate de Casa Alba – impreuna cu Michael
Ledeen si Larry Franklin la Roma – prima in decembrie 2001, iar a doua in iunie 2002, unde s-au intalnit cu
70 | P a g e
celebrul traficant de arme iranian Manucher Gorbanifar, pe care au incercat sa-l cointereseze pentru o
“schimbare de regim” la Teheran. Cele doua intalniri au ajuns insa si la urechile lui “Senate Select
Committee”, care a demarat imediat audieri cu usile inchise.
“O noua pagina in istoria omenirii”: era razboaielor nucleare
In septembrie 2006, Dmitri Sedov a publicat pentru “Strategic Cultural Foundation” un studiu intitulat
“Opening a New Page in the World’s History”. Principala teza a lui Dmitri Sedov este ca un razboi al
SUA contra Iranului va avea obligatoriu o componenta nucleara. Ceea ce ar reprezenta deschiderea
unei adevarate cutii a Pandorei. Practic, sustine Sedov, omenirea va intra intr-o era noua: era
razboaielor nucleare. Daca in septembrie 2006 cei mai multi analisti se indoiau ca Washingtonul va
incepe un nou razboi (impotriva unui stat mult mai mare si mai unitar etnic si religios decat Irakul), in
momentul de fata foarte putini sunt aceia care se mai indoiesc ca Statele Unite vor ataca Iranul. [1]
Sedov argumenteaza, foarte interesant, ca Administratia Bush are nevoie urgenta de o victorie militara
majora. Imposibil de obtinut in Irakul devastat deja de razboiul civil. Pe plan intern, majoritatea opiniei
publice americane este profund dezamagita de acest esec, pe cat de costisitor, pe atat de sangeros. Fapt
demonstrat si de rezultatele alegerilor din noiembrie 2006, castigate de democrati. Sedov este de parere ca “o
victorie rapida” in Iran ar oferi Administratiei Bush sansa unei retrageri onorabile de la putere, in 2008,
majorand sansele candidatului republican la urmatoarele prezidentiale. Dar, o “victorie rapida” ar putea fi
garantata doar de utilizarea armamentului nuclear.
O operatiune conventionala in Iran ar implica riscuri enorme. Iar, in cazul ca razboiul s-ar prelungi, sau ar
aparea o rezistenta de tipul celei din Irak, Administratia Bush ar fi definitiv inmormantata. Si, odata cu ea, si
sansele Partidului Republican la alegerile din 2008.
Semnele conflictului militar cu Iranul, dupa Dmitri Sedov
Dmitri Sedov anticipeaza, in studiul sau, semnalele care ii vor confirma profetiile cu privire la iminenta unei
interventii militare americane impotriva Iranului. Iata cele mai importante dintre aceste semnale:
1) Deplasarea in Golf a doua portavioane inzestrate cu focoase nucleare. Cele doua portavioane americane au
fost in ultimii 15 ani in cinci misiuni de lupta, din care patru s-au soldat cu interventii. In luna martie 2007,
cele doua portavioane si grupurile de nave si submarine care le insotesc urmeaza sa ocupe in Golf pozitii de
lupta.
2) Suplimentarea fortelor americane de la granita dintre Irak si Iran, in pozitii ofensive.
3) Din februarie 2007, sistemul de rachete defensive “Patriot” va fi pregatit pentru apararea Israelului si a
navelor americane din Golf.
4) Inginerii britanici, renumiti specialisti in deminari, au sosit in Golf cu misiunea evidenta de a demina
Stramtoarea Hormuz, pe unde trece circa 40% din totalul mondial de petrol.
5) SUA si Israelul au lansat in mass-media o puternica campanie globala anti-iraniana, pregatind astfel opinia
publica in vederea necesitatii razboiului.
6) Comandantul CENTCOM (Central Command), generalul John Abizaid, a fost schimbat din functie.
Generalul Abizaid era cunoscut drept un adversar al razboiului cu Iranul. Locul sau a fost ocupat de amiralul
W. Fallon, un veteran al razboiului cu Irakul din 1991, si al campaniei din Bosnia, in 1995.
7) John Negroponte, seful lui “National Intelligence” (comunitatea nationala de informatii secrete a SUA) –
cunoscut ca oponent al razboiului cu Iranul – a fost, de asemenea, schimbat din functie.
71 | P a g e
Totusi, preliminariile politice ale razboiului cu Iranul nu merg deocamdata prea bine pentru Administratia
Bush. Dupa precedentul irakian, pretextele de razboi sunt privite cu mult mai multa suspiciune. Iar noua
majoritate democrata din Congresul american isi manifesta deschis dezacordul fata de o noua aventura
militara. Administratia Bush este pentru prima data pusa in minoritate, in SUA, intr-o chestiune vitala de
politica externa.
sursa: Ziua
[1] – George Bush s-a opus unei bombardari a Iranului de catre Israel pentru a nu periclita sansele
candidatului republican, John McCain, la alegerile prezidentiale din acest an. Dar asa cum s-a stabilit la
intrunirea grupului Bilderberg, Iranul va fi atacat dupa terminarea acestora.

• Print
• Email
• Twitter
• Facebook
• Digg
• Reddit
• StumbleUpon
Like this:
Like
Postat in Externe, Ingrijorari
2 comentarii
Etichete: Al-Queda, conspiratii, dezinformare, Irak, Iran, Larry Franklin, Noua Ordine Mondiala, Oculta,
razboaie preventive, Zbigniew Brzezinski
BOMBA ATOMICA , o afacere a elitei EVREIESTI ?

Oct 18
Publicata de saccsiv
J. Robert Oppenheimer
( 1904 – 1967 ) , evreu american , director al Manhattan Project , supranumit “ tatal bombei atomice “ a
depus eforturi deosebinte pentru realizarea ei la Los Alamos National Laboratory .
In 1933 invata sanscrita si citeste Bhagavad Gita scrisa in limba de origine . Invatatura aceasta orientala avea
sa-i devina filosofia vietii .
72 | P a g e
Referitor la Trinity test ( denumirea primei testari a unei explozii nucleare realizate pe teritoriul SUA pentru
studierea grozaviei ce va fi la scurt timp lansata asupra civililor japonezi ) Oppenheimer cita din Bhagavad
Gita :
“ Dacă lumina a o mie de sori ar exploda odată pe cer, ar fi ca frumuseţea celui puternic . Acum am devenit
Moartea, distrugătorul lumilor „
Tot in anii 30 este influentat de idei comuniste .
Niels Bohr
( 1885 – 1962 ) , evreu danez , premiul Nobel 1922 . Participant principal la Manhattan Project . Cunoscut ca
fiind prim consultantul “ tatalui bombei atomice “
Isidor Isaac Rabi
( 1898 – 1988 ) , evreu austro-ungar , laureat Nobel , director asociat din 1940 la Massachusetts Institute of
Technology , in cadrul departamentului ce a dezvoltat constructia bombei atomice . Fost student al lui
Oppenheimer . Era unul din putinele exceptii caruia i se permiteau intrari – iesiri din ultra secretul Los
Alamos .
Victor Frederick Weisskopf
( 1908 , 2002 ) , evreu austro-american , ATEU , a lucrat la Los Alamos , in cadrul Manhattan Project .
David Bohm
David Joseph Bohm ( 1917 – 1992 ) , evreu american , contributii majore in fizica , filozofie ,
neuropsihologie si Manhattan Project. Activist Young Communist League si mai apoi legaturi cu organizatii
comuniste . Multiple intalniri cu Dalai Lama .
Nicholas Kurti
Nicholas Kurti ( 1908 – 1998 ) , evreu ungur , fizician , a lucrat la proiectul bombei atomice .
Rudolf Peierls
Sir Rudolf Ernst Peierls, ( 1907 – 1995 ) , evreu german , fizician , rol major in programul nuclear britanic .
Cand Hitler a venit la putere studia cu bursa Rockefeller la Cambridge University . A ramas in Marea
Britanie .
In martie 1940 , impreuna cu Otto Frisch descriau teoretic cum se poate produce o bomba atomica pe
baza uraniu 235 , folosind mai putin de 1 kg . Astfel se alatura Manhattan Project si Los Alamos Laboratory .
Otto Frisch
Otto Robert Frisch ( 1904 – 1979 ) , evreu austriac , impreuna cu Rudolf Peierls descriau teoretic cum se
poate produce o bomba atomica pe baza uraniu 235 , folosind mai putin de 1 kg
Amandoi au lucrat din partea britanica la Manhattan Project
73 | P a g e
Iata Frisch-Peierls memorandum scrisa de cei doi in martie 1940 si care dovedeste ca stiau foarte clar
efectele macabrei bombe la care lucrau :
“ Strictly Confidential
Memorandum on the properties of a radioactive “super-bomb”
The attached detailed report concerns the possibility of constructing a “super-bomb” which utilizes the
energy stored in atomic nuclei as a source of energy. The energy liberated in the explosion of such a super-
bomb is about the same as that produced by the explosion of 1000 tons of dynamite. This energy is
liberated in a small volume, in which it will, for an instant, produce a temperature comparable to that in the
interior of the sun. The blast from such an explosion would destroy life in a wide area. The size of this area
is difficult to estimate, but it will probably cover the centre of a big city.
In addition, some part of the energy set free by the bomb goes to produce radioactive substances, and
these will emit very powerful and dangerous radiations. The effect of these radiations is greatest
immediately after the explosion, but it decays only gradually and even for days after the explosion any
person entering the affected area will be killed.
Some of this radioactivity will be carried along with the wind and will spread the contamination; several miles
downwind this may kill people. “
Francis Simon
Sir Francis Simon , nascut Franz Eugen Simon (1893-1956), evreu german , fizician , a descoperit metoda
separarii isotopului Uranium-235 , contributie majora la crearea bombei . A colaborat cu Nicholas Kurti .
Tehnologia a fost transferata la Manhattan Project.
Edward Teller
Edward Teller ( 1908 – 2003 ), evreu ungur , “ parintele “ bombei cu hidrogen . Membru Manhattan Project
, fondator si director Lawrence Livermore National Laboratory .
A promovat nuclear testing program . De asemenea Strategic Defense Initiative al lui Ronald Reagan .
A fost recrutat de Nelson A. Rockefeller ( NOTA 1 ) in Special Studies Project ( finantat de Rockefeller
Brothers ) care il avea ca director pe Henry Kissinger ( NOTA 2 ) .
Leo Szilard
Leó Szilárd ( 1898 – 1964 ) , evreu ungur , fizician , a lucrat la Manhattan Project .
Dupa aparitia nuvelei sf The World Set Free scrisa de stangistul , eugenistul si globalistul H. G. Wells
( NOTA 3 ) a devenit in 1932 primul savant cunoscut ce a dorit cu ardoare crearea unei bombe atomice .
Albert Einstein
( 1879 – 1955 ) , evreu german , considerat un geniu si cel mai mare om de stiinta din istoria moderna il
convinge ( impreuna cu Leo Szilard ) pe presedintele USA Franklin Delano Roosevelt de necesitatea
fabricarii bombei atomice , astfel incat eforturile sale se concretizeaza prin Manhattan Project . Bomba este
functionala de abia in 1945 si pe ultima suta de metri a razboiului este lansata asupra civililor din Hiroshima
si Nagasaki . Daca mai intarziau putin , nu mai aveau motiv s-o foloseasca …
74 | P a g e
Albert Einstein , ateu , socialist si un oponent aprig al nationalismului declara intr-o scrisoare deschisa catre
Adunarea Generala a ONU, 1947:
“ Pentru a atinge scopul final – care este o singura lume, nu doua lumi ostile – un astfel de Guvern Mondial
Partial nu trebuie niciodata sa actioneze ca o alianta împotriva restului lumii. Singurul pas adevarat catre
un guvern mondial, este Guvernul Mondial însusi. “ ( NOTA 4 )
ATENTIE ! Doreau crearea armei nucleare inca inainte de inceperea celui de al doilea razboi mondial . L-au
convins pe presedintele SUA Franklin Delano Roosevelt iar acesta in AUGUST 1939 autorizeaza inceputul
cercetarilor . Iar razboiul a inceput in SEPTEMBRIE … Bomba este functionala de abia in 1945 si pe ultima
suta de metri a razboiului este lansata asupra civililor din Hiroshima si Nagasaki .
SUBLINIEZ : nu guvernul a cerut savantilor descoperirea unei super arme , ci savantii au cerut guvernului
construirea ei . Iar o parte dintre acestia au cerut dupa razboi crearea CERN . ( ati auzit de ea cu ocazia
tam-tamului mega acceleratorului de particule ) Asta este TERIBILA REALITATE .
Cititi va rog si articolul :
Fizica nucleara , bomba atomica , CERN , …
NOTE :
(NOTA 1)
Nelson A. Rockefeller ( 1908 – 1979 ) , participant Bilderberg Group , fost US Vice President, fost
Governor of New York , nume greu in Council on Foreign Relations si Trilateral Commission . Membru
Casque and Gauntlet , Phi Beta Kappa si Psi Upsilon .In 1956 a creat Special Studies Project ( finantat de
Rockefeller Brothers ) pentru care l-a recrutat ca director pe Henry Kissinger si pe “ luminatii “ Edward
Teller , parintele bombei cu hidrogen , John Gardner ( presedintele Carnegie Corporation ) si greul din
presa Henry Luce . De asemenea pe fratii sai Laurance si John D. 3rd .
Nemilos , a inabusit in sange o revolta a unor detinuti in 1971 . A fost un suporter al pedepsei capitale , 14
executii avand loc pe cand era guvernator . Pentru corporatia de dezvoltare urbana New York a calcat in
picioare drepturile de propietate ale multor cetateni .
A murit de atac de cord in circumstante ciudate , nemaiputand astfel candida la functia de presedinte . A
fost incinerat .
Intr-un articol intitulat “O chemare la construirea unei noi ordini mondiale” – New York Times, Feb. 1962 ,
a scris :
“ Natiunile Unite, nu au fost si nu sunt capabile sa aduca o noua ordine mondiala, ceruta de evenimentele
actuale. Este necesar ca SUA sa preia conducerea tuturor popoarelor si sa puna în practica conceptele si
aspiratiile de suveranitate nationala printr-o viziune federala. “
Cititi va rog si articolul :
ROCKEFELLER
(NOTA 2)
75 | P a g e
Henry Kissinger ( 1923 – ) , participant Bilderberg Group , Secretary of State, 1973 – 1977 . Director
Nuclear Weapons and Foreign Policy la Council on Foreign Relations . A lucrat pentru Rockefeller
Brothers Fund ca director al Special Studies Project ( unde l-a racolat Nelson A. Rockefeller ) . Participant
activ Trilateral Commission . In 2002 presedintele George W. Bush l-a numit presedintele unui comitet de
investigatie al atacurilor de la 11.09. , fost presedinte al International Advisory Committee of JP Morgan
Chase ( banca Rockefeller ) .
In ianuarie 1989, o delegatie a Comisiei Trilaterale , formata din ex-premierul japonez Yasuhiro Nakasone,
ex-presedintele francez Valéry Giscard d’Estaing, bancherul american David Rockefeller si fostul secretar
de stal al SUA, Henry Kissinger , s-a intalnit cu Mihail Gorbaciov pentru a-l convinge ca URSS trebuie sa
se integreze în marile institutii financiare ale lumii, GATT, FMI şi Banca Mondiala .
A facut o vizita secreta in China in 1971 , avandu-l subaltern pe Winston Lord .
La conferinta grupului Bilderberg 21 Mai 1992 de la Evian, în Franţa , a spus :
“ Azi, America ar fi scandalizata daca trupele ONU ar intra în Los Angeles pentru a restabili ordinea
[referindu-se la protestele din 1991]. Mâine – ea ne va multumi! Asta este cu atât mai evident daca li s-ar
spune ca exista o amenintare externa , o invazie extraterestra, sau de ordin terorist, fie ea reala sau doar
declarata, care ar ameninta existenta Americii. În acest fel toate popoarele lumii ne vor ruga sa îi scapam
de aceasta nenorocire. Toate lumea se teme de necunoscut. Când le vom pune pe tapet acest scenariu,
drepturile omului vor fi cedate de bunavoie în favoarea garantarii bunastarii si a sigurantei de catre
Guvernul Mondial. “
Tot el mai spunea in 1974 , in spiritul eugeniei PAPUSARESTI :
“ Depopularea trebuie sa fie cea mai mare prioritate a politicii externe pentru lumea a treia “
( NOTA 3 )
John Davison Rockefeller, Jr. a ajutat-o si finantat-o masiv pe Margaret Sanger ( iubita lui HG Wells care
nu s-a ocupat doar cu sf-uri ci a fost si un principal sustinator al eugeniei ) cu a ei the American Birth Control
League , devenita mai tarziu Planned Parenthood ( unul din principalii factori ai promovarii uciderii de
prunci nenascuti ) .
Cititi va rog si articolul : Suprapopularea
(NOTA 4)
Cititi va rog alte citate celebre la : CITATE CELEBRE

• Print
• Email
• Twitter
• Facebook
• Digg
• Reddit
76 | P a g e
• StumbleUpon
Like this:
Like
Postat in istorie
Scrie un comentariu
Etichete: bomba atomica, conspiratii, Oculta
Lista cu participantii la intrunirile Clubului Bilderberg (engleza)

Oct 18
Royalty
• Prince Philip (1965, 1966, 1967), Duke of Edinburgh
• Prince Charles (1986), Prince of Wales
• Prince Bernhard (Chairman of Bilderberg Meetings 1954-1976), father of Queen Beatrix of the
Netherlands
• Queen Beatrix of the Netherlands[3]
• Claus von Amsberg (1967, 1968, 1971, 1981, 1982, 1984, 1986-1989), husband of Queen Beatrix of
the Netherlands
• Willem-Alexander, Prince of Orange (1990, 1991, 1996, 2001, 2008), Crown Prince of the
Netherlands
• Juan Carlos I, King of Spain (1989)
• Queen Sofia of Spain, wife of Juan Carlos I, King of Spain (1989, 1990, 1991, 1992, 1996)
• Infanta Cristina, Duchess of Palma de Mallorca, younger daughter of Juan Carlos I, King of Spain
• Prince Philippe, Duke of Brabant (1992, 1993, 1996, 2008), Crown Prince of Belgium
• Carl XVI Gustaf of Sweden, King of Sweden (1995)
• Harald V of Norway, King of Norway (1984)
• Hans-Adam II, Prince of Liechtenstein (1985, 1986, 1987)
• Prince Axel of Denmark (1955, 1957)
Politics
77 | P a g e
United States
• David L. Aaron (1977), former Deputy National Security Advisor
• Dean Acheson (1957, 1958, 1964, 1966), former United States Secretary of State
• Madeleine Albright (2008), former United States Secretary of State
• Keith B. Alexander (2008), current Director, National Security Agency
• Roger Altman (2008), former United States Deputy Secretary of the Treasury
• John B. Anderson (1977), former US Congressman
• Michael Armacost (1997), President, Brookings Institution
• Nancy Kassebaum Baker (1988), former US Senator
• George W. Ball (1954-1992),[4] former U.S. diplomat
• Evan Bayh (1999), current US Senator, former Democratic Leadership Council Chairman, also
attended the Renaissance Weekend. Member of the Council on Foreign Relations. Member of the
Alfalfa Club
• Lloyd Bentsen (1989, 1992, 1995 – 1997), former United States Secretary of the Treasury
• Sandy Berger (1997), former National Security Advisor (United States)
• James H. Billington (1992), former Librarian of Congress
• Eugene R. Black, Sr. (1957, 1966), former President of the World Bank
• John Bolton (2003)
• John Brademas (1966), former US Congressman
• Bill Bradley (1985), former US Senator
• Nicholas F. Brady (1984, 1986, 1988, 1991), former United States Secretary of the Treasury
• Edward Brooke (1968), former US Senator
• David K. E. Bruce (1966)
• Zbigniew Brzezinski (Guest, 1966, 1968, 1972, 1973, 1975, 1978, 1985), President Carter’s National
Security Advisor
• McGeorge Bundy (1956, 1957, 1964, 1966, 1980), former National Security Advisor (United States)
• William Bundy (1977)
• Clifford P. Case (1958), former US Senator
• John Chafee (1979, 1986, 1991, 1992), former US Senator
• Frank Church, former US Senator
• Harlan Cleveland (1967)
• Hillary Clinton (1997), current US Senator, also attended the World Economic Forum, the Munich
Conference on Security Policy, the Salzburg Global Seminar and the Renaissance Weekend.
Member of the Democratic Leadership Council
• Bill Clinton (1991),[5] former US President, 1993 – 2001
78 | P a g e
• Carlos M. Collazo (2003)
• Barber Conable, former President of the World Bank
• Richard N. Cooper (1975, 1977), former United States Under Secretary of State for Economic Affairs
• Jon Corzine (1995 – 1997[3], 1999, 2003, 2004), current Governor of New Jersey
• Kenneth W. Dam (1983, 1985, 1986, 1988, 1989-1997), former United States Deputy Secretary of
the Treasury
• Richard Darman (1987), former United States Deputy Secretary of the Treasury
• Thomas A. Daschle (2008), former US Senator
• Lynn Davis (1995)
• John M. Deutch (1998), former CIA Director, former United States Deputy Secretary of Defense
• Thomas E. Dewey (1956, 1957, 1966), former Governor of New York
• C. Douglas Dillon (1968), former United States Secretary of the Treasury
• Christopher Dodd (1999 – 2001), current US Senator
• John Edwards (2004), former US Senator
• Stuart Eizenstat (2002), former United States Deputy Secretary of the Treasury
• Mike Espy (1994), former United States Secretary of Agriculture
• Daniel J. Evans (1986, 1988), former US Senator, former Governor of Washington
• Dianne Feinstein (1991), current US Senator
• Douglas Feith (2004)
• Ralph Flanders (1955, 1966), former US Senator
• James Florio (1994), former Governor of New Jersey
• Tom Foley (1988, 1990, 1995, 2002), former Speaker of the US House of Representatives
• Gerald R. Ford (1964, 1966), former US President, 1974 – 1977
• Harold Ford, Jr. (2008), current Chairman, Democratic Leadership Council, former US
Congressman, Vice Chairman, Merrill Lynch & Co., Inc.
• Donald M. Fraser (1971), former US Congressman
• Peter Hood Ballantine Frelinghuysen, Jr. (1964, 1966, 1971), former US Congressman
• J. William Fulbright (1956, 1957, 1964), former US Senator
• Cornelius Edward Gallagher (1963, 1966), former US Congressman
• John Galvin, former NATO Supreme Allied Commander, Europe
• Melinda Gates (2004), wife of Bill Gates
• Robert Gates (2008), current United States Secretary of Defense
79 | P a g e
• David Gergen (1992, 1995), political consultant and presidential adviser during the Republican
administrations of Nixon, Ford, and Reagan, campaign staffer for George H.W. Bush and adviser to
Democratic President Bill Clinton
• Roswell Gilpatric (1966)
• Dan Glickman (2001), former US Congressman
• Andrew Goodpaster (1968, 1974), former NATO Supreme Allied Commander, Europe
• Lincoln Gordon (1957, 1966)
• Donald Gregg (1985), former United States Ambassador
• Marc Grossman (2007), former Under Secretary of State for Political Affairs
• Alfred Gruenther (1955, 1957, 1966), former NATO Supreme Allied Commander, Europe
• Richard N. Haass (1991, 2003, 2004)[6], president, Council on Foreign Relations
• Philip C. Habib (1992)
• Chuck Hagel (1999 – 2001), current US Senator
• Alexander Haig (1978), former United States Secretary of State
• Lee H. Hamilton (1997)[3], former US Congressman
• Fred R. Harris (1966), former US Senator
• Arthur A. Hartman (1975), former Assistant Secretary of State for European Affairs
• Brooks Hays (1957, 1966), former US Congressman
• H. John Heinz III (1978), former US Senator
• Christian Herter (1961, 1963, 1964, 1966),[7] former Secretary of State
• Bourke Hickenlooper (1963, 1966), former US Senator
• Carla Anderson Hills (2002), former United States Trade Representative
• Paul G. Hoffman (1955, 1957, 1966)
• Richard Holbrooke (1995 – 1999, 2004 – 2006, 2008), former U.S. Ambassador to the United
Nations
• Chet Holifield (1964, 1966), former US Congressman
• Kay Bailey Hutchison (2000, 2002), current US Senator
• Henry M. Jackson (1964, 1966-1968), former US Senator
• Jacob Javits (1964, 1966), former US Senator
• Joseph E. Johnson (1954)[8], former President, Carnegie Endowment for International Peace.
• Bennett Johnston Jr. (1991), former US Senator
• James Robert Jones (1985), former US Congressman
• Vernon Jordan (1979-1985, 1987, 1989, 1990, 1991, 2005, 2006, 2008)
• Robert Kagan (2004)

80 | P a g e
• Carl Kaysen (1967)
• Thomas Kean (1989), former Governor of New Jersey
• George Kennan (1955, 1957, 1966)
• David M. Kennedy (1968), former United States Secretary of the Treasury
• Robert M. Kimmitt (1995), current United States Deputy Secretary of the Treasury
• Lane Kirkland (1977), former President, AFL-CIO
• Jeane Kirkpatrick (1981), former United States Ambassador to the United Nations
• Henry Kissinger (1957, 1964, 1966, 1971, 1973, 1974, 1977-2003, 2004,[6] 2005-2008), Secretary of
State, 1973 – 1977
• John LaFalce (2002), former US Congressman
• Michael Ledeen (2005)
• Lyman L. Lemnitzer (1957, 1963, 1966), former Chairman of the Joint Chiefs of Staff
• Winston Lord (1974, 1978, 1980, 1982, 1983, 1984, 1985, 1987, 1996), former United States
Ambassador to China
• William J. Luti (2004), Senior Director for Defense Policy and Strategy for the National Security
Council
• Terry McAuliffe (2002), former Chairman of the Democratic National Committee
• John J. McCloy (1958, 1964, 1966), former President of the World Bank
• Gale McGee (1966), former US Senator
• Donald F. McHenry (1986, 1996), former United States Ambassador to the United Nations
• Robert S. McNamara (1968, 1975), former US Secretary of Defense, former President of the World
Bank
• Charles Mathias, Jr. (1967, 1968, 1974, 1975, 1977, 1981, 1984-1993), former US Senator
• Ken Mehlman (2005), former Chairman of the Republican National Committee
• Cord Meyer (1957), CIA official
• George J. Mitchell, former US Senator
• Walter F. Mondale (1974, 1981), former US Vice President, 1977 – 1981
• A. S. Mike Monroney (1966), former US Senator
• Paul H. Nitze (1955, 1957, 1958, 1963, 1966)
• Lauris Norstad (1967), former NATO Supreme Allied Commander, Europe
• Sam Nunn (1996, 1997[3]), former US Senator
• William Odom (1993), former National Security Agency Director
• Dan Quayle (1990, 1991), former US Vice President, 1989 – 1993
• George Pataki (2006), former Governor of New York
81 | P a g e
• Henry M. Paulson, Jr. (2008), current United States Secretary of the Treasury
• Claiborne Pell (1992), former US Senator
• Richard Perle (1983, 1985, 2003, 2006, 2008), assistant Secretary of Defense, 1981 – 1987
• Rick Perry (2007), current Governor of Texas
• William J. Perry (1996), former United States Secretary of Defense
• Peter George Peterson (1978), former United States Secretary of Commerce
• Colin L. Powell (1997), former United States Secretary of State
• Larry Pressler (1993), former US Senator
• Lewis Thompson Preston, former President of the World Bank
• Joel Pritchard (1975), former US Congressman
• Marc Racicot (2002), former Chairman, Republican National Committee
• Ralph E. Reed, Jr. (2004), former first executive director of the Christian Coalition
• William K. Reilly (1989), former Environmental Protection Agency Administrator
• Henry Reuss (1966, 1971), former US Congressman
• Walter P. Reuther (1966), former U.S. labour leader
• Condoleezza Rice (2008), current United States Secretary of State
• Bill Richardson (1999, 2000), current Governor of New Mexico
• Donald W. Riegle, Jr. (1971), former US Senator
• Alice Rivlin (1984)
• Charles W. Robinson (1975), former Under Secretary of State for Economic Affairs
• David Rockefeller, original U.S. founding member, life member, and member of the Steering
Committee (1954-
• David Rockefeller, Jr. (1989)
• Jay Rockefeller (1971), current US Senator
• Nelson A. Rockefeller (1957, 1974), former US Vice President, 1974 – 1977, former Governor of
New York, 1959 – 1973
• Dennis Ross (2004, 2006, 2008)
• Eugene V. Rostow (1967, 1968)
• Walt Whitman Rostow, former National Security Advisor (United States)
• Donald Rumsfeld (1975, 2002), Secretary of Defense, 2001 – 2006
• Dean Rusk (1955, 1957, 1966), former United States Secretary of State
• Mark Sanford (2008), current Governor of South Carolina, also attended the Renaissance Weekend
• Hugh Scott (1961, 1966), former US Senator
82 | P a g e
• Brent Scowcroft (1985, 1988, 1994), former National Security Advisor (United States)
• Kathleen Sebelius (2007, 2008), current Governor of Kansas
• George P. Shultz (2008), former United States Secretary of State, former United States Secretary of
the Treasury
• Kristen Silverberg (2007), Bureau of International Organization Affairs, part of the State Department
• William E. Simon (1982), former United States Secretary of the Treasury
• Walter Bedell Smith, former CIA Director
• Nancy Soderberg (1995)
• Helmut Sonnenfeldt (1974), former U.S. State Department Counselor, former member, National
Security Council
• John Sparkman (1955, 1966), former US Senator
• James Steinberg (1994, 2000), former Deputy National Security Advisor
• Adlai Stevenson III (1971), former US Senator
• Robert Schwarz Strauss (1982, 1989, 1990, 1992), former Chairman of the Democratic National
Committee
• Lawrence Summers (1998, 2002, 2008), former United States Secretary of the Treasury
• John H. Sununu (1990), former Governor of New Hampshire
• Shirley Temple (1982), former United States Ambassador, former child actress
• Laura D’Andrea Tyson (1999)
• Cyrus Vance (1971), former United States Secretary of State
• John M. Vorys (1957, 1966), former US Congressman
• Mark Warner (2005), former Governor of Virginia
• Vin Weber (2007, 2008), former US Congressman
• John C. Whitehead (1984, 1985, 1986, 1987, 1989-1997), former United States Deputy Secretary of
State
• Christine Todd Whitman (1998), former Governor of New Jersey
• L. Douglas Wilder (1991), former Governor of Virginia, current Mayor of Richmond, Virginia
• Alexander Wiley (1957, 1966), former US Senator
• Ross Wilson (ambassador) (2007), current United States Ambassador to Turkey
• Paul Wolfowitz (1990, 1994-1998, 2008), former President of the World Bank
• George David Woods (1966), former President of the World Bank
• Philip D. Zelikow (2007), executive director of the 9/11 Commission and Counselor of the United
States Department of State
• Robert Zoellick (1991, 2003, 2006, 2008), former Deputy Secretary of State and current President of
the World Bank
83 | P a g e
Canada
• Lester B. Pearson (1964, 1966, 1968), former Prime Minister of Canada from 1963 to 1968
• Pierre Trudeau (1983, 1985), former Prime Minister of Canada from 1968 to 1979, 1980 to 1984
• Jean Chrétien (1982, 1996), Canadian Prime Minister, 1993 – 2003
• W. Edmund Clark (1982-2008), TD Ameritrade Bank
• Paul Martin (1996), Canadian Prime Minister, 2003 – 2006
• Stephen Harper (2003), Canadian Prime Minister, 2006 – Present
• Bernard Lord (2001), former Premier of New Brunswick
• Robert L. Stanfield (1968), former Premier of Nova Scotia
• Jason Kenney (2007), Canadian Member of Parliament
• Preston Manning (1998), former leader and founder of the Reform Party of Canada
• Lloyd Axworthy (1996), former Minister of Foreign Affairs (Canada)
• Kevin G. Lynch (2004), Canadian civil servant
• Frank McKenna (1994, 2006, 2008), former Canadian Ambassador to the United States, former
Premier of New Brunswick, current Deputy Chairman of Toronto-Dominion Bank
• Michael Wilson (politician) (1991), current Canadian Ambassador to the United States, former
Minister of Finance (Canada), former Minister of International Trade (Canada)
• Marc Lalonde (1977), former Minister of Finance (Canada)
• Jacques Parizeau (1968), former Premier of Quebec
• Robert Bourassa (1971), former Premier of Quebec
• Jean Lesage (1966), former Premier of Quebec
• Mike Harris (1996), former Premier of Ontario
• David Peterson (1990), former Premier of Ontario
• Ralph Klein (1995), former Premier of Alberta
• Peter Lougheed (1973), former Premier of Alberta
• Gerald Regan (1977), former Premier of Nova Scotia
• Paul Joseph James Martin (1957, 1966-1968), former Canadian Senator, former Leader of the
Government in the Senate (Canada), former Minister of National Health and Welfare (Canada),
former Secretary of State for External Affairs (Canada), father of former Prime Minister of
Canada,Paul Martin
• Jeanne Sauvé (1974, 1986, 1989), former Governor General of Canada
• Donald S. Macdonald (1971, 1973, 1979-1986, 1988, 1993), former Minister of Finance (Canada),
former Minister of National Defence (Canada)
• Allan MacEachen (1983), former Deputy Prime Minister of Canada
• Heather Reisman (2006, 2007, 2008), Canadian businesswoman
• Andre Desmarais, Power Corporation of Canada

84 | P a g e
United Kingdom
• Antony Acland (1988), former British Ambassador to the United States
• Paddy Ashdown (1989), former leader of the UK Liberal Democrats
• Ed Balls (2001-2003), Economic Secretary to the Treasury 2006 – 2007
• John Baring, 7th Baron Ashburton (1980, 1984, 1986), former Chairman of British Petroleum
• Frederic Bennett (1963, 1964, 1966-1968, 1971, 1973-1975, 1977-1980, 1984)
• Tony Blair (1993),[5] former Prime Minister of the United Kingdom[9]
• Rodric Braithwaite (1993)
• George Brown, Baron George-Brown (1966, 1978)
• Gordon Brown (1991), current Prime Minister of the United Kingdom
• James Callaghan (1963, 1966), former Prime Minister of the United Kingdom
• Peter Carrington, 6th Baron Carrington (1978, 1983, 1984, 1987, 1989-1998), former Secretary-
General of NATO
• Kenneth Clarke (1993, 1998,[10] 2006[11] & 2007[12]), former Chancellor of the Exchequer
• Clement Davies (1954, 1955, 1957), former leader of the Liberal Party (UK)
• Richard Dearlove (2007), former head of MI6
• Edmund Dell (1978)
• Alec Douglas-Home (1977, 1978, 1979, 1980, 1986), former Prime Minister of the United Kingdom
• Rodney Elton, 2nd Baron Elton (1977)
• Charles Forte, Baron Forte (1977)
• Lawrence Freedman (1991), Professor, Oxford University
• Hugh Gaitskell (1954, 1955, 1958), former leader of the Labour Party (UK)
• Robert Gascoyne-Cecil, 7th Marquess of Salisbury (1997)
• Philip Gould, Baron Gould of Brookwood (2003)
• Jo Grimond (1958, 1966), former leader of the Liberal Party (UK)
• William Hague (1998), former leader of the Conservative Party (UK), current Shadow Foreign
Secretary
• David Hannay, Baron Hannay of Chiswick (1995, 1998)
• Roy Hattersley (1985)
• Denis Healey, former Secretary of State for Defence 1963-1970, former Chancellor of the Exchequer
1974-1979 (founding member of Bilderberg)
• Edward Heath (1963, 1966, 1967), former Prime Minister of the United Kingdom
• Michael Heseltine (1984), former Secretary of State for Defence
• Quintin Hogg, Baron Hailsham of St Marylebone (1967)
85 | P a g e
• John Horam (1975)
• Douglas Hurd (1980, 1981), former British Foreign Secretary
• Roy Jenkins, former President of the European Commission
• Keith Joseph (1977)
• John Keegan (1988), British military historian
• John Kerr, Baron Kerr of Kinlochard (2004, 2008), member of the House of Lords, Deputy Chairman,
Royal Dutch Shell
• Norman Lamont (1995), former Chancellor of the Exchequer
• Nigel Lawson (1982, 1990), former Chancellor of the Exchequer
• Harold Lever, Baron Lever of Manchester (1977, 1985), former Chancellor of the Duchy of Lancaster
• John Major, former Prime Minister of the United Kingdom
• Reginald Maudling (1955, 1957, 1966, 1967, 1971, 1973, 1978), former Chancellor of the Exchequer
• John Monks (1996) , former General Secretary of the Trades Union Congress
• Louis Mountbatten, 1st Earl Mountbatten of Burma (1965, 1966)
• Pauline Neville-Jones, Baroness Neville-Jones (2004)
• John Nott (1977), former Secretary of State for Defence
• David Ormsby-Gore, 5th Baron Harlech (1958, 1966), former British Ambassador to the United
States
• George Osborne (2006)[13] Shadow Chancellor of the Exchequer 2004-Present; member of the
opposition 2001-Present
• David Owen (1973, 1982, 1993), former British Foreign Secretary
• Cecil Parkinson (1989), former Chairman of the Conservative Party
• Enoch Powell (1968)
• Christopher Price (UK politician), former Labour Party (UK) Member of Parliament, former member of
the European Parliament
• Giles Radice, Baron Radice (1995)
• William Rees-Mogg (1993)
• Sir Malcolm Rifkind (1986, 1996), former British Foreign Secretary
• Geoffrey Rippon (1974)
• William Rodgers, Baron Rodgers of Quarry Bank (1974)
• Eric Roll (1964, 1966, 1967, 1973-1975, 1977-1999) (Bilderberg Steering Committee),[14] Department
of Economic Affairs, 1964, later Bilderberg Group Chairman
• John Sainsbury, Baron Sainsbury of Preston Candover (1982, 1983, 1984, 1986)
• Sir Patrick Sheehy Professor of International Relations (1985, 1986, 1993)
• John Smith (UK politician) (1986, 1989, 1991), former leader of the British Labour Party
86 | P a g e
• David Steel (1986), former leader of the Liberal Party (UK)
• Michael Stewart, Baron Stewart of Fulham (1964, 1966)
• Norman Tebbit (1985)
• Margaret Thatcher (1975),[15] former Prime Minister of the United Kingdom
• George Thomson, Baron Thomson of Monifieth (1971)
• Jeremy Thorpe, former leader of the Liberal Party (UK)
• William Waldegrave, Baron Waldegrave of North Hill (1987, 1988, 1990, 1995)
• George Weidenfeld (1992)
• Gareth Williams, Baron Williams of Mostyn (2002, 2003)
• Harold Wilson (1966), former Prime Minister of the United Kingdom
• David Young, Baron Young of Graffham (1985, 1986)
• Kenneth Younger (1966)
Ireland
• John Bruton (1998), former Prime Minister of Ireland
• Garret FitzGerald (1975, 1977, 1984, 1985, 1987), former Prime Minister of Ireland
• Paul Gallagher (2008), Attorney General of Ireland
• Michael McDowell (1992, 2007), founding member of the Progressive Democrats of Ireland
Germany
• Egon Bahr (1968, 1971, 1982, 1987), German Minister, creator of the Ostpolitik
• Rainer Barzel (1966), former German opposition leader
• Kurt Biedenkopf (1992), former Prime Minister of Saxony
• Max Brauer (1954, 1955, 1958, 1963, 1964, 1966), former Mayor of Hamburg
• Birgit Breuel (1973, 1979, 1980, 1991, 1992, 1994), chairwoman of Treuhandanstalt
• Andreas von Bülow (1978), former Minister of Research of Germany
• Karl Carstens (1971), former President of Germany
• Klaus von Dohnanyi (1975, 1977), former Mayor of Hamburg
• Ursula Engelen-Kefer (1998), former chairwoman of the German Confederation of Trade Unions
• Björn Engholm (1991), former Prime Minister of Schleswig-Holstein
• Ludwig Erhard (1966), former Chancellor of Germany
• Fritz Erler (1955, 1957, 1958, 1963, 1964, 1966), Socialist Member of Parliament
• Joschka Fischer (2008), former Minister of Foreign Affairs (Germany)
• Herbert Giersch (1975), Director, Institut fur Weltwirtschaft an der Universitat Kiel
• Helmut Haussmann (1979, 1980, 1990, 1996), former Minister of Economics of Germany
87 | P a g e
• Wolfgang Ischinger (1998, 2002, 2008), former German Ambassador to Washington
• Helmut Kohl (1980, 1982, 1988), former Chancellor of Germany
• Walter Leisler Kiep (1974, 1975, 1977, 1980), former Treasurer of the Christian Democratic Union
(Germany)
• Kurt Georg Kiesinger (1955, 1957, 1966), former Chancellor of Germany
• Hans Klein (1986), Member of German Bundestag
• Otto Graf Lambsdorff (1980, 1983, 1984), former Minister of Economics of Germany
• Karl Lamers (1995), Member of the German Bundestag
• Angela Merkel (2005), current Chancellor of Germany
• Alois Mertes (1983, 1985)
• Siegmar Mosdorf (2001), Secretary of State for Economics in Germany
• Alfred Müller-Armack (1966), Secretary of State for Economics in Germany
• Volker Perthes (2008), Director, Stiftung Wissenschaft und Politik
• Friedbert Pflüger (2005, 2006), Member of the German Bundestag
• Ruprecht Polenz (2002), Member of the German Bundestag
• Volker Rühe (1983, 1991-1994), former Defense Minister of Germany
• Rudolf Scharping, former Defense Minister of Germany
• Wolfgang Schäuble (2003), current Minister of Internal Affairs of Germany
• Walter Scheel (1981-84, 1986), former President of Germany
• Karl Schiller (1966), former Finance Minister of Germany
• Otto Schily (2003-2006), former Minister of Internal Affairs of Germany
• Carlo Schmid (1955, 1958, 1963, 1964, 1966), former Vice President of the Federal Parliament
• Helmut Schmidt (1966, 1967, 1973, 1974, 1977, 1980, 1983, 1986), former Chancellor of Germany
• Gerhard Schröder (CDU) (1971, 1974), former Minister of Foreign Affairs (Germany), former Minister
of Defence (Germany)
• Gerhard Stoltenberg (1966, 1968), former Minister of Germany and Prime Minister of Schleswig-
Holstein
• Franz Josef Strauß (1963, 1966), former Minister of Germany and Prime Minister of Bavaria
• Lothar Späth (1993), former Prime Minister of Baden-Wurttemberg
• Erwin Teufel (1991), former Prime Minister of Baden-Wurttemberg
• Henning Voscherau (1996), former Mayor of Hamburg
• Richard von Weizsäcker (1978), former President of Germany
• Guido Westerwelle (2007), leader of the Free Democratic Party of Germany
88 | P a g e
• Hans-Jürgen Wischnewski (1971, 1973, 1974, 1978), former Secretary of State in the Chancellor’s
Office of Germany
• Matthias Wissmann (1998, 2004, 2005), former Minister of Research of Germany
Austria
• Otto von Habsburg, Archduke and Crown Prince of Austria
• Alfred Gusenbauer (2002, 2006), current Chancellor of Austria
• Wolfgang Schussel (1984), former Chancellor of Austria
• Franz Vranitzky (1975, 1979, 1986-1991, 1993, 1995-1999), former Austrian Chancellor
• Bruno Kreisky (1979), former Austrian Chancellor
• Thomas Klestil (1988), former President of Austria
• Martin Bartenstein (2006), Austrian Minister for Economy and Labour
• Josef Krainer (1989), former Governor of Styria
Switzerland
• Flavio Cotti (1994-1997), former President of the Swiss Confederation
• Pascal Couchepin (2001, 2002, 2004, 2005), current President of the Swiss Confederation
• Jean-Pascal Delamuraz (1995), former President of the Swiss Confederation
• Max Petitpierre (1963, 1966), former President of the Swiss Confederation
• Jacob Kellenberger (1993), former Swiss State Secretary of Foreign Affairs
• Sigmund Widmer (1975), former Mayor of Zürich
• Denis de Rougemont (1954, 1955, 1966)
France
• Valéry Giscard d’Estaing (1968, 2003), former President of the French Republic
• Lionel Jospin (1996), former Prime Minister of France
• Georges Pompidou (1966), former President of the French Republic
• Dominique de Villepin (2003), former Prime Minister of France
• Laurent Fabius (1994), former Prime Minister of France
• Michel Rocard (1986), former Prime Minister of France
• Pierre Bérégovoy (1992), former Prime Minister of France
• Edouard Balladur (1987), former Prime Minister of France
• Raymond Barre (1983), former Prime Minister of France
• Edgar Faure (1974), former Prime Minister of France
• René Pleven (1963, 1966), former Prime Minister of France
• Pierre Mendes-France (1968), former Prime Minister of France
• Antoine Pinay (1954, 1955, 1963, 1964, 1966), former Prime Minister of France
89 | P a g e
• Jean-Bernard Raimond (1994), former French Foreign Minister
• Jean Francois-Poncet (1982, 1985, 1988), former French Foreign Minister
• Michel Barnier (2007), former French Foreign Minister
• Hubert Védrine (1987, 1992, 2008), former French Foreign Minister
• Bernard Kouchner (2005), current Minister of Foreign Affairs (France)
• Manuel Valls (2008), French Member of Parliament
• Jean-Pierre Jouyet (2008), French Minister of European Affairs
• Jean-Pierre Chevenement (1984, 1990), former Minister of Defense (France)
• Jacques Attali (1975), French economist and scholar and former presidential adviser of France’s
socialist government
• Gaston Defferre (1964, 1966), former Mayor of Marseille
• Maurice Herzog (1974), former Mayor of Chamonix
• Philippe Seguin (1990), former Mayor of Epinal
• Jean-Pierre Cot (1977), French politician, former Mayor of Coise
• Olivier Guichard (1966, 1977), French politician, former French Minister of Justice
• Guy Mollet (1954, 1955, 1957, 1963, 1966), former Socialist Prime Minister of France
• Maurice Faure (1955, 1963, 1966)
• Jacques Rueff (1958, 1966)
Belgium
• Paul Van Zeeland (1955-1958, 1966), former Prime Minister of Belgium
• Theo Lefevre (1967), former Prime Minister of Belgium
• Leo Tindemans (1980), former Prime Minister of Belgium
• Wilfried Martens (1989-1991, 1993), former Prime Minister of Belgium
• Jean-Luc Dehaene (2004), former Prime Minister of Belgium
• Philippe Maystadt (1996), former Belgian Minister of Finance
Netherlands
• Jan-Peter Balkenende (2008), current Prime Minister of the Netherlands, 2002 – present
• Ruud Lubbers (1983, 1991, 1992, 1994), former Prime Minister of the Netherlands, 1982 – 1994
• Wim Kok (1993, 2003), former Prime Minister of the Netherlands, 1994 – 2002
• Barend Biesheuvel (1968), former Prime Minister of the Netherlands, 1971 – 1973
• Jelle Zijlstra (1966, 1975), former Prime Minister of the Netherlands, 1966 – 1967
• Laurens-Jan Brinkhorst (1974, 1981), former Dutch Minister of Foreign Affairs
• Max van der Stoel (1980), former Dutch Minister of Foreign Affairs, 1973 – 1977, 1981 – 1982
90 | P a g e
• Jozias van Aartsen (2005), former Dutch Minister of Agriculture, 1994 – 1998, former Dutch Minister
of Foreign Affairs, 1998 – 2002
• Maxime Verhagen (2006, 2008), current Dutch Minister of Foreign Affairs, 2007 – present
• Frank Heemskerk (2007), Dutch Minister of Foreign Trade
• Frans Timmermans (2008), Dutch Minister of European Affairs
• Klaas de Vries (2003), Dutch Member of Parliament
• Ivo Samkalden (1963, 1966), former Mayor of Amsterdam
• Harold Goddijn (2008), CEO of TomTom
Italy
• Carlo Azeglio Ciampi (1987), former President of the Italian Republic, former Governor of the Banca
d’Italia
• Francesco Cossiga (1977), former President of the Italian Republic
• Amintore Fanfani (1955, 1956, 1966), former Italian Prime Minister
• Alcide de Gasperi (1954), former Italian Prime Minister
• Claudio Martelli, former Italian Minister of Justice
• Gianni De Michelis (1991), former Italian Minister of Foreign Affairs
• Tommaso Padoa-Schioppa (1986, 1998, 1999, 2008), former Italian Minister of Economy and
Finance
• Romano Prodi (Steering Committee Member of Bilderberg in the 1980s), former Italian Prime
Minister and former President of the European Commission
• Virginio Rognoni (1982, 1991), former Italian Minister of Defense
• Mariano Rumor (1966), former Italian Prime Minister
• Domenico Siniscalco (1998), former Italian Minister of Economy and Finance
• Giulio Tremonti (2000), current Italian Minister of Economy and Finance
• Walter Veltroni (1996), former Mayor of Rome
• Giorgio La Malfa (1974, 1975), former Member of Parliament
• Guido Colonna di Paliano (1974), former Italian politician and European Commissioner
Spain
• Esperanza Aguirre Gil de Biedma (1999, 2000), president of Madrid
• Joaquin Almunia (1998, 2008), European Commissioner for Economic & Financial Affairs
• Enrique Barón (1988), former President of European Parliament
• Jaime de Carvajal y Urquijo (1982, 1983, 1984, 1985, 1986, 1988, 1989, 1990, 1991, 1992, 1993,
1994, 1995, 1996, 1997, 1998), CEO, Ford Spain, Ericsson Spain and Banco Urquijo.
• Juan Luis Cebrián (1988, 1985, 1987, 1989, 1990, 1993, 2001, 2002, 2003, 2004, 2005), former
director of newspaper El País, CEO, Grupo Prisa
• Guillermo de la Dehesa (1989, 1993), CEO, Banco Pastor
91 | P a g e
• Carlos Ferret Salat (1993), banker
• Manuel Fraga Iribarne (1977), politician, former Secretary General, Alianza Popular
• Felipe Gonzalez (1989), former Prime Minister of Spain (1982-1996)
• Loyola de Palacio (2005), former European Commissioner for Transport
• Jesús de Polanco (1989), CEO, media group PRISA
• Jordi Pujol (1991), former president of Catalonia
• Rodrigo Rato (1992, 1994), former Second Vice President and Minister of Economy and Finance,
and former Managing Director of the International Monetary Fund
• Eduardo Serra Rexach (2004), former Minister of Defense
• Matías Rodríguez Inciarte (1997, 1998, 1999, 2000, 2001-2008), Deputy CEO, Grupo Santander
• Miguel Boyer Salvador (1989), former Finance Minister of Spain
• Miguel Sebastián Gascón (2005), former Chief Economic Adviser to the Prime Minister and Minister
of Industry (2008-…)
• Narcís Serra (1990, 1991, 1992), former Minister of Defense, former Vice President of Spain.
• Javier Solana (1985, 1998, 2000), Secretary-General of the Council of the EU, former Secretary-
General of NATO
• Pedro Solbes Mira (1999), Second Vice President and Minister of Economy and Finance
• Federico Trillo-Figueroa Martínez-Conde (1995), former Minister of Defense and former president of
National Parliament of Spain
• Juan Antonio Yañez-Barnuevo (1983, 1986, 1987, 1988, 1989, 1990, 1996), Spanish Permanent
Representatives to the United Nations
• Emilio de Ybarra y Clurruca (1988, 1989), former CEO, BBVA
• Jose Luis Rodriguez Zapatero (2004), Prime Minister of Spain (2004-…)
• Juan Carlos I de Borbón y Borbón (1989), King of Spain
• Queen Sofía de Grecia (1989, 1990, 1991, 1992, 1995, 1996, 2000, 2003-2005), Queen of Spain,
wife of Juan Carlos I, King of Spain
Portugal
• Francisco Pinto Balsemão (1981, 1983, 1984, 1985, 1987, 1988, 1989, 1990, 1991, 1992, 1993,
1994, 1995-2008) ,[16] former Prime Minister of Portugal, 1981 – 1983 and CEO of Impresa media
group
• António Guterres (1990, 2005), former Prime Minister of Portugal, currently the United Nations High
Commissioner for Refugees
• Pedro Santana Lopes (2004), former Prime Minister of Portugal
• José Sócrates (2004), current Prime Minister of Portugal
• Jorge Sampaio (1989, 1999), former President of Portugal
• Eduardo Ferro Rodrigues (2003), former Leader of the Socialist Party
• António Costa (2008), current Mayor of Lisbon
92 | P a g e
• Rui Rio (2008), current Mayor of Porto
• Jose Pedro Aguiar-Branco (2006),[16] Member of Parliament (PSD)
• Augusto Santos Silva (2006),[16] Minister for Parliamentary Affairs
• Rui Machete (1989), former Deputy Prime Minister of Portugal
• Joaquim do Amaral (1999), Member of Parliament
• Manuel Sarmento Rodrigues (1966)
Greece
• Kostas Karamanlis (1998), current Prime Minister of Greece
• Constantine Mitsotakis (1993), former Prime Minister of Greece
• Georgios Alogoskoufis (2008), current Minister for Economy and Finance (Greece)
• Dora Bakoyannis (2003), current Minister for Foreign Affairs (Greece), former Mayor of Athens
• Anna Diamantopoulou (2008), Member of Parliament in Greece and former EU Commissioner
• George Andreas Papandreou (1998), former Minister for Foreign Affairs (Greece), President of the
Socialist International
• Gerasimos Arsenis (1994), former Minister of Defense of Greece
• Stefanos Manos (1986, 1993, 2001), Greek politician
• Andreas Andrianopoulos (1988), former Mayor of Piraeus
Turkey
• Süleyman Demirel (1975), former Prime Minister of Turkey
• Bülent Ecevit (1975), former Prime Minister of Turkey
• Adnan Menderes (1956), former Prime Minister of Turkey
• Mesut Yilmaz (1990), former Prime Minister of Turkey
• Selim Sarper (1966), former Minister of Foreign Affairs of Turkey
• İsmail Cem (1989, 1998), former Minister of Foreign Affairs of Turkey
• Hikmet Çetin (1995, 2007), former Minister of Foreign Affairs and former leader of the Republican
People’s Party (CHP)
• Emre Gönensay (1992, 1996, 2007), former Minister of Foreign Affairs of Turkey
• Ali Babacan (2003, 2004, 2007, 2008), current Minister of Foreign Affairs of Turkey
Sweden
• Fredrik Reinfeldt (2006), Prime Minister of Sweden, 2006 – present
• Carl Bildt[3] (1992, 1993, 1996, 1997, 1999, 2000, 2006-2008), former Prime Minister of Sweden and
current Minister for Foreign Affairs
• Olof Palme (1962, 1966, 1973, 1975, 1984), former Prime Minister of Sweden
• Percy Barnevik (1992, 1993, 1994, 1995, 1996, 1997, 1998, 1999, 2001), Businessman
• Mona Sahlin (1996), Chairman of the Swedish Social Democratic Party, (Invited by Percy Barnevik)
93 | P a g e
• Thorbjörn Fälldin (1978), former Prime Minister of Sweden
• Tage Erlander (1962, 1966), former Prime Minister of Sweden
• Leif Pagrotsky (2001), former Swedish Minister for Education, Research and Culture [1]
;
• Anders Borg (2007), current Minister for Finance of Sweden
• Herbert Tingsten (1954, 1955, 1966), former Chief Editor, Dagens Nyheter
• Martin Waldenström (1955), Industrialist
• Björn Lundvall (1968, 1975, 1977-1980) (LM Ericsson)
• Anna Lindh (2003), former Minister for Foreign Affairs (Sweden)
• Göran Persson (2001), former Prime Minister of Sweden
• Gunnar Sträng (1973), former Minister for Finance of Sweden
• Krister Wickman (1973, 1974, 1975, 1977), former Minister for Foreign Affairs (Sweden)
• Hans Blix (1989), former Minister for Foreign Affairs (Sweden)
• Maud Olofsson (2008), Deputy Prime Minister of Sweden
Norway
• Gro Harlem Brundtland (1982, 1983), former Prime Minister of Norway
• Kåre Willoch (1966, 1968, 1982, 1987), former Prime Minister of Norway
• Trygve Bratteli (1977), former Prime Minister of Norway
• Jens Stoltenberg, (2002), current Prime Minister of Norway
• Siv Jensen (2006), Chairman Fremskrittspartiet
• Johann Olav Koss (2006)
• Halvard Lange (1964), former Minister of Foreign Affairs (Norway)
• Ole Myrvoll (1974), former Minister of Finance (Norway), former Mayor of Bergen
• Svein Gjedrem (2003), Chairman of Norges Bank 1999 – present
• Dagfinn Varvik (1975), former Chairman, Centre Party (Norway)
Denmark
• Anders Fogh Rasmussen (2000), current Prime Minister of Denmark
• Mogens Lykketoft (1998), former leader of the Social Democrats of Denmark
• Tøger Seidenfaden (1994, 1995, 1997, 1998, 1999), editor-in-chief of Danish newspaper “Politiken”
• Ritt Bjerregaard (1991, 1995), former Danish Secretary of Education, EU Commissioner and
currently Mayor of Copenhagen
• Anders Eldrup (2001-2007, 2008), CEO, Danish Oil and Gas Corporation (DONG)[citation needed]
• Flemming Rose (2008), editor, Jyllands-Posten
94 | P a g e
Finland
• Jaakko Iloniemi (1984, 1985, 1986, 1987, 1988, 1989, 1990-1997)
• Ilkka Suominen (1988)
• Aatos Erkko (1991)
• Jarl Köhler (1992-1994)
• Ulf L. Sundqvist (1992)
• Johannes Koroma (1993)
• Jorma Ollila (1994, 1997-2008), former CEO of Nokia
• Krister Ahlström (1994)
• Georg Ehrnrooth (1994)
• Sirkka Hämäläinen (1994)
• Jaakko Ihamuotila (1994)
• Max Jakobson (1975, 1994)
• Gerhard M. H. Wendt (1994)
• Jukka Harmaja (1995)
• Björn Mattsson (1995)
• Pertti Voutilainen (1995)
• Janne Virkkunen (1998, 2001)
• Olli-Pekka Heinonen (2001)
• Christoffer Taxell (2002)
• Teija H. Tiilikainen (2002-2007)
• Olli Kivinen (2003)
• Björn Whalroos (2003)
• Paula Lehtomäki (2004)
• Erkki Liikanen (1999, 2005)
• Matti Vanhala (1999)
• Pentti Vartia (1999)
• Mikael Pentikäinen (2005)
• Eero Heinäluoma (2006)
• Sixten Korkman (2006)
• Atte Jääskeläinen (2007)
• Kalevi Sorsa (1990), former Prime Minister of Finland
• Esko Aho (1994), former Prime Minister of Finland
95 | P a g e
• Paavo Lipponen (1998, 2000, 2001, 2003, 2004), former Prime Minister of Finland
• Matti Vanhanen, current Prime Minister of Finland
• Martti Ahtisaari (1994, 1995, 1996), former President of Finland
• Sauli Niinistö (1997)[3], former Minister of Finance (Finland), Speaker of Parliament
• Jyrki Katainen (2007), current Minister of Finance (Finland)
Iceland
• Davíð Oddsson (1987, 1991, 1992, 1994, 1997, 1999), former Prime Minister of Iceland, 1991-2004
• Geir Hallgrímsson (1973, 1975, 1977, 1978, 1979, 1980, 1981, 1982, 1984-1988, 1990), former
Prime Minister of Iceland
• Björn Bjarnason (1977, 1978, 1982-1985, 1988, 1989, 1990, 1991, 1993, 1995), vice editor of
Morgunblaðið (1984 – 1991), Icelandic Minister of Education (1995 – 2002), current Minister for
Justice and Ecclesiastical Affairs (since 2003)
Russia
• Anatoly Chubais (1998), Russian politician
• Grigory Alexeyevich Yavlinsky (2004), Russian politician
Slovakia
• Ivan Mikloš (2005), former Deputy Prime Minister of Slovakia
Czech Republic
• Karel Schwarzenberg (2008), Czech Minister of Foreign Affairs
• Jiří Pehe (2001), Director, New York University in Prague; former advisor to President Václav Havel
• Michael Žantovský (1999), Chairman of the Committee on Foreign Affairs, Defense and Security,
Czech Senate, presently Czech Ambassador in Israel
• Karel Kovanda (1998), Head of Mission of the Czech Republic to NATO and the WEU, presently
Deputy Director General responsible for CFSP, Multilateral Relations and North America, East Asia,
Australia, New Zealand, EEA, EFTA
Poland
• Joseph Retinger (1954-1960), founder of Bilderberg Group
• Hanna Suchocka (1998), first woman Prime Minister of Poland
• Andrzej Olechowski (1994-1999, 2003), former leader of Civic Platform
• Aleksander Kwaśniewski (2008), former President of Poland
Hungary
• János Martonyi (2008), former Hungarian Minister of Foreign Affairs, Professor of International Trade
Law, Partner, Baker & McKenzie
• Gyorgy Suranyi (1996, 1997, 1999), former President, Hungarian National Bank
Israel
• Natan Sharansky (2005)
96 | P a g e
Iran
• Mahmood Sariolghalam (2006)
Iraq
• Ahmed Chalabi (2006)
New Zealand
• Thomas Clifton Webb (1955)
EU Commissioners
European Union Commissioners who have attended include:
• Joaquin Almunia (1998, 2008), European Commissioner for Economic & Financial Affairs
• José Manuel Barroso (1994, 2003), current President of the European Commission
• Ritt Bjerregaard (1991, 1995), Lord Mayor of Copenhagen and former European Commissioner for
Environment, Nuclear Safety and Civil Protection[9]
• Frederik Bolkestein (1996, 2003),[17] former European Commissioner
• Emma Bonino (1998)
• Leon Brittan (1992, 1998)
• Hans van den Broek (1986, 1988, 1991, 1995),[9] former European Commissioner
• David Byrne (politician) (2005), former European Commissioner
• Henning Christophersen (1979, 1982, 1983)
• Étienne Davignon (1974, 1977, 1978, 1980, 1983, 1984, 1985, 1986, 1987, 1988, 1989, 1990, 1991,
1992, 1994-2008), Bilderberg conference chairman in 2005
• Jacques Delors (1992), former President of the European Commission
• Franz Fischler (2001), former European Commissioner
• Walter Hallstein (1955, 1958, 1966), former President of the European Commission
• Neelie Kroes (2005 – 2008), present Commissioner for Competition
• Pascal Lamy (2003)[17]
• Erkki Liikanen (1999, 2005)
• Franco Maria Malfatti (1964, 1966, 1974), former President of the European Commission
• Peter Mandelson (1999[18])
• Sicco Mansholt (1963, 1964, 1966), former President of the European Commission
• Robert Marjolin (1966), former European Commissioner
• Charlie McCreevy (2008), European Commissioner
• Karel Van Miert (1993), former European Commissioner
• Mario Monti (1983-1994, 1996, 1999, 2003[17]) ,former and/or present member of the Bilderberg
Steering Committee[9]
97 | P a g e
• Francois-Xavier Ortoli (1977), former President of the European Commission
• Filippo Pandolfi (1989)
• Lord Patten of Barnes (2007)
• Andris Piebalgs (2006), European Commissioner for Energy
• Romano Prodi, Steering Committee Member of Bilderberg in the 1980s
• Olli Rehn (2007), European Commissioner for Enlargement
• Jean Rey (1966), former President of the European Commission
• Jacques Santer (1991), former President of the European Commission
• Henri Simonet (1971, 1975, 1977, 1979, 1980, 1982), former Vice Chairman of the European
Commission
• Javier Solana (1985, 1998, 2000), High Representative for the Common Foreign and Security Policy
(CFSP) and the Secretary-General of both the Council of the European Union (EU) and the Western
European Union (WEU)
• Pedro Solbes (1999)
• Gaston Thorn, former President of the European Commission
• Günter Verheugen (1995)
• António Vitorino (1996)
UN, WTO, NATO and other International Organizations

• Josette Sheeran (2007), Executive Director of United Nations World Food Programme
• Kurt Waldheim, former United Nations Secretary-General
• Kemal Derviş (2002), current United Nations Development Program (UNDP) Administrator
• Ad Melkert (1996), current UNDP Associate Administrator
• Thorvald Stoltenberg (1973, 1982, 1994, 1995), former United Nations High Commissioner for
Refugees
• Muhammad Zafrulla Khan (1955, 1966), Pakistani politician, diplomat and international jurist
• Knut Vollebæk (2008), OSCE High Commissioner on National Minorities
• Eric Wyndham White (1964, 1966), former Director-General of the World Trade Organization
• Arthur Dunkel (1991), former Director-General of the World Trade Organization
• Mike Moore (2000), former Director-General of the World Trade Organization
• Renato Ruggiero (1986, 1987, 1990-1996), former Director-General of the World Trade Organization
• Jaap de Hoop Scheffer (2003, 2008), current Secretary General of NATO
• George Robertson, Baron Robertson of Port Ellen (1998), former Secretary General of NATO[9]
• Willy Claes (1994, 1995, 2003), former Secretary General of NATO
• Manfred Wörner (1982, 1985, 1990-1993), former Secretary General of NATO
98 | P a g e
• Joseph Luns (1964, 1966-1968, 1971, 1973-1975, 1977, 1978-1984), former Secretary General of
NATO
• Manlio Brosio (1965-1967), former Secretary General of NATO
• Dirk Stikker (1964, 1966), former Secretary General of NATO
• Paul-Henri Spaak (1963, 1966), former Secretary General of NATO
• Hastings Ismay, 1st Baron Ismay (1955), former Secretary General of NATO
Military
• Terence Airey (1955, 1966), Military Governor of Trieste
• Colin Gubbins (1955, 1957, 1958, 1963, 1964, 1966), head of the British SOE[19]
• Hans Speidel (1964, 1966), former World War II and Cold War general
Corporate
Financial institutions
• Hermann Josef Abs (1958, 1966), former Chairman of Deutsche Bank
• Josef Ackermann (2005, 2008), CEO of Deutsche Bank
• Wilfrid S. Baumgartner (1963-1968, 1971, 1974, 1975), former Governor, Banque de France
• Ben S. Bernanke (2008), current Chairman of the Federal Reserve
• Michel Camdessus, former IMF Managing Director
• Guido Carli (1958, 1965, 1966, 1975, 1977, 1987), former Governor of the Banca d’Italia
• Tim Collins (financier) (2003, 2008), founder, Chief Executive Officer of Ripplewood Holdings LLC
• E. Gerald Corrigan (1994), former President of the Federal Reserve Bank of New York, current
Goldman Sachs Managing Director
• Mario Draghi (1994, 1995, 2004, 2008), current Governor of the Banca d’Italia
• Wim Duisenberg (1977, 1978-1983, 1986), former President of the European Central Bank
• Otmar Emminger (1966), former President of the Deutsche Bundesbank
• Timothy F. Geithner (2004, 2008), current President of the Federal Reserve Bank of New York
• Dermot Gleeson (1995, 2008), Chairman of Allied Irish Banks
• Alan Greenspan (2002), former Chairman of the Federal Reserve
• Alfred Herrhausen (1978-1985, 1987, 1988), German banker, former Chairman of Deutsche Bank
• Kenneth Jacobs (2007, 2008), Deputy Chairman, Lazard Frères & Co. LLC
• Per Jacobsson (1957), former IMF Managing Director
• James A. Johnson (businessman) (1998, 2008), Vice Chairman, Perseus, LLC
• Mervyn A. King (2003), current Governor of the Bank Of England
• Cyril Kleinwort (1966, 1971), former Chairman, Kleinwort Benson
99 | P a g e
• Hilmar Kopper (1991, 1992, 1994, 1995, 1998-2003, 2005), former CEO of Deutsche Bank
• Alexandre Lamfalussy (1983, 1986, 1988, 1992), former General Manager of the Bank for
International Settlements
• Thomas S. Lamont (1957), former Vice Chairman, Morgan Guaranty Trust
• Jacques de Larosière (1982), former Governor of the Banque de France
• Rene Larre (1974), former Director, Bank for International Settlements
• William J McDonough (1997)[3], former President, Federal Reserve Bank of New York
• Tom McKillop (2008), Chairman, The Royal Bank of Scotland Group
• Karl Otto Pöhl (1982, 1991), former President of the Deutsche Bundesbank
• Jürgen Ponto (1975), German banker, former Chairman of Dresdner Bank
• John Francis Prideaux (1974), former Chairman, National Westminster Bank
• Louis Rasminsky (1968), former Governor of the Bank of Canada
• Rodrigo Rato (1992, 1994), former IMF Managing Director
• Gordon Richardson (1966, 1975),[20] former Governor of the Bank of England
• David Rockefeller, CEO of Chase Manhattan Bank
• Robert Roosa (1966), former Partner, Brown Brothers Harriman
• Emma Rothschild (1995)
• Sir Evelyn de Rothschild (1983, 1998)
• Guy de Rothschild (1974)
• Jacob Rothschild, 4th Baron Rothschild
• Lynn Forester de Rothschild (1998)
• Rudolf Scholten (1992, 1999-2001, 2003-2008), CEO of Oesterreichische Kontrollbank
• Pierre-Paul Schweitzer (1964, 1966), former IMF Managing Director
• George Soros (1990, 1994, 1996, 2000, 2002)
• Dominique Strauss-Kahn (2000), Managing Director of the International Monetary Fund (IMF) and
member of the social-democrat Socialist Party of France
• Gerald Thompson (1974), former Chairman, Kleinwort Benson
• Jean-Claude Trichet (1995, 1999, 2008), current President of the European Central Bank
• Anthony Tuke (1974), former President, Barclays Bank
• Alfons Verplaetse (1990), former Governor of the National Bank of Belgium
• Paul Volcker (1982, 1983, 1986, 1987, 1988, 1992, 1997)[3], former Chairman of the Federal Reserve
• Marcus Wallenberg (1996, 1997), current Chairman of Skandinaviska Enskilda Banken, former CEO
of Investor AB
100 | P a g e
• Jacob Wallenberg (1998, 2008), current Chairman of Investor AB, former Chairman of
Skandinaviska Enskilda Banken
• Siegmund Warburg (1966, 1977), founder of S. G. Warburg & Co.
• Eric Warburg (1957), founder of Warburg Pincus
• James Wolfensohn (1985, 1987, 1988, 1989-1999, 2004, 2008), former President of the World Bank
Group
• Walter Wriston (1964, 1966), former Chairman, Citibank
Major corporations
• Giovanni Agnelli (1958, 1963, 1964, 1966-1968, 1973-1975, 1977, 1978, 1979, 1981, 1984, 1985,
1987-1998, 2000), former CEO of Fiat
• Otto Wolff von Amerongen (1955, 1957, 1958, 1963, 1964, 1966-1968, 1971, 1973-1975, 1977-
1980, 1982-2001), CEO of Otto Wolff Group (today: Part of ThyssenKrupp)
• Dwayne Andreas (1982, 1983, 1984, 1985, 1987-1996), Chairman and CEO of Archer Daniels
Midland
• Percy Barnevik (1992-1996, 1997,[3] 2001), former CEO of ASEA
• Anders Björgerd (1973, 1982), former deputy CEO of Sydkraft AB
• Lloyd Blankfein (2007), CEO of Goldman Sachs
• Ian Bremmer (2007), President of Eurasia Group
• Lord Browne of Madingley (1995, 1997,[3] 2004), Chief Executive BP
• Gerhard Cromme (2000), former CEO and Chairman of ThyssenKrupp
• Paul Desmarais (1982)
• Paul Desmarais, Jr. (2006, 2008), Chairman and co-CEO of Power Corporation of Canada
• John Elkann (2008), vice chairman of Fiat and the Agnelli Group investment company IFIL
• Louis V. Gerstner (1994, 1997), former Chairman of IBM, current Chairman of The Carlyle Group
• Maurice R. Greenberg (1989-1991), former Chairman and CEO of American International Group
• H. J. Heinz II (1954)[8], CEO of H. J. Heinz Company
• Paul Hermelin (2007), CEO of Capgemini
• Daniel Janssen (1971, 1973-1975, 1977, 1979, 1980, 1981, 1983, 1984, 1985, 1995), former
Chairman of the Executive Committee, Solvay (company), former vice president of the board, Union
Chimique Belge, member of the European Round Table of Industrialists, member of Trilateral
Commission executive committee
• James Kimsey (2006), co-founder, CEO, and first chairman of America Online (AOL)
• Andrew Knight (1978, 1980-1985, 1987-1996), Director of News Corporation, 1991-present, CEO of
News International, 1900-1994, CEO and Editor-in-Chief The Daily Telegraph Group, Editor of The
Economist, 1974-1984
• Klaus Kleinfeld (2008), CEO of Siemens AG
• Rahmi Koç (1994), Turkish business tycoon
101 | P a g e
• Idar Kreutzer (2007), CEO of Storebrand
• Craig Mundie (2008), chief research and strategy officer at Microsoft
• Egil Myklebust (1997, 2006, 2008), Chairman of the Board of SAS Group
• Stavros Niarchos (1967, 1968), Greek shipping tycoon
• Harald Norvik (2006), former CEO of Statoil
• Jorma Ollila (1997,[3] 2005, 2008), Chairman of Royal Dutch Shell and Nokia Corporation
• Eivind Reiten (2000), former CEO of Norsk Hydro
• Eric E. Schmidt (2007, 2008), Chairman and Chief Executive Officer, Google
• Jürgen E. Schrempp (1994-1996, 1997,[3] 1998, 1999, 2001-2005, 2006, 2007), former CEO of
DaimlerChrysler
• Ekkehard Schulz (2002, 2005, 2006), CEO of ThyssenKrupp
• Peter Sutherland (1989-1996, 1997,[3] 2005), former Chairman of BP
• Sidney Taurel (2007), Chairman and Chief Executive Officer, Eli Lilly
• Martin Taylor (1993-1996, 1997),[3] former CEO, Barclays
• Peter A. Thiel (2007, 2008), Co-Founder, PayPal
• Daniel Vasella (1998, 1999, 2005, 2008), Chairman and CEO of Novartis
• Jürgen Weber (2004), Chairman of Lufthansa Airline
• Klaus Zumwinkel (2002-2006), former CEO of Deutsche Post AG
University, institute and other academic

• Heather Munroe-Blum (1997), Principal and Vice-Chancellor, McGill University, Montreal, Canada
• Marie-Josée Kravis (1998, 1999, 2008), Senior Fellow, Hudson Institute
• C. Fred Bergsten (1971, 1974, 1984, 1997)[3], President, Peterson Institute
• Walter Isaacson (2004), President, Aspen Institute
• Bruce MacLaury (1977), former President, Brookings Institution
• Victor Halberstadt (1975, 1977, 1978-1999, 2008), Professor of Economics, Leiden University,
Former Honorary Secretary General of Bilderberg Meetings, Netherlands
• Klaus Schwab (1995-1997), founder of the World Economic Forum
• Laurence Parisot (2007), Head of French MEDEF
• Marshall McLuhan, Canadian Professor of English literature, literary critic, and communications
theorist
• Michael Boskin (1991), Professor of Economics and Senior Fellow at the Hoover Institution
• William Kristol (1995), co-founder of the Project for the New American Century (PNAC), member of
the American Enterprise Institute, the Manhattan Institute and the Ethics and Public Policy Center
102 | P a g e
• Graham Allison (1970, 1971, 1974, 2007), Harvard political scientist and leading analyst of U.S.
national security and defense policy with a special interest in nuclear weapons and terrorism
• Eberhard Sandschneider (2004), political scientist, Director of the Research Institute of the Deutsche
Gesellschaft für auswärtige Politik, expert on China
• Fouad Ajami (2006, 2008), Director, Middle East Studies Program, The Paul H. Nitze School of
Advanced International Studies, Johns Hopkins University
• Barnett Rubin (2008), Director of Studies and Senior Fellow, Center for International Cooperation,
New York University
• Chester A. Crocker (2008), James R. Schlesinger Professor of Strategic Studies
• Martha Farah (2008), Director, Center for Cognitive Neuroscience; Walter H. Annenberg Professor in
the Natural Sciences, University of Pennsylvania
• Roger Martin (2008), Dean, Rotman School of Management, University of Toronto
• Jeffrey Sachs (1990), Professor, Harvard University
• John Polanyi (1991), Professor of Chemistry, University of Toronto
• Gerald L. Curtis (1990), Professor of Political Science, Columbia University
• Aurelio Peccei (1963, 1964, 1966-1968), founder of the Club of Rome
• Lester Thurow (1977), Professor of Economics, Massachusetts Institute of Technology, Sloan

School, former Dean, MIT Sloan School of Management
• Paul Samuelson (1966, 1970), American Economist, Professor of Economics, Massachusetts

Institute of Technology
• Andrew W. Cordier (1966, 1970), former President of Columbia University
• Theodore M. Hesburgh (1975), former President, Notre Dame University
• Paul McCracken (1975), University of Michigan
• Marshall Shulman (1964, 1966)
• Kingman Brewster, Jr. (1966), former President, Yale University
• Stanley Hoffmann (1967)
• Ralf Dahrendorf (1974, 1975, 1977)
Media
• Michael Barone (pundit) (2007), journalist
• Frederick S. Beebe (1967), former Chairman, Washington Post
• John G. Bernander (2002), former head of the Norwegian national broadcaster NRK
• Lord Black of Crossharbour (1981, 1983, 1985-1996, 1997)[3],Telegraph Chairman
• Oscar Bronner (2005-2007, 2008), Editor of the Austrian newspaper Der Standard
• William F. Buckley, Jr. (1975, 1996), founder of National Review and former host of Firing Line
• Hubert Burda (1997, 1998, 2001, 2003, 2005-2007), Owner and CEO of Hubert Burda Media
103 | P a g e
• Phillip Crawley (2006), Globe and Mail Publisher
• Mathias Döpfner (2005-2007), CEO of Axel Springer AG, editing amongst others Die Welt and Bild
• Hedley Donovan (1966)
• Esther Dyson (2007), commentator on emerging digital technology
• Osborn Elliott (1971), former Editor in Chief, Newsweek
• Paul Finney (1977), former Managing Editor, Business Week
• Donald E. Graham (1999, 2008), Chairman of the Board of The Washington Post Company
• Katharine Graham, former Publisher and Chairman of The Washington Post Company
• Henry Grunwald (1974), former Managing Editor, Time (magazine)
• Josef Joffe (1993, 2006), Publisher of Die Zeit
• Rupert Murdoch (1982, 1988)
• Christine Ockrent (1984, 2007, 2008), former first anchor of the 8pm news on the Antenne 2 French
TV channel
• Anthony O’Reilly (1983), Irish media tycoon
• Norman Podhoretz (1996), Editor, Commentary
• George Stephanopoulos (1996, 1997[3]), ABC News‘s Chief Washington Correspondent, host of
ABC‘s This Week, senior political adviser to the 1992 U.S. presidential campaign of Bill Clinton and
former communications director for Clinton.
• Arthur Hays Sulzberger (1956, 1957, 1966)
• Cyrus L. Sulzberger (1966, 1975)
• Arthur Taylor (1977), former President, CBS
• Ben J. Wattenberg (1982)
• Mortimer Zuckerman (1994), publisher/owner of the New York Daily News, current Editor-in-Chief of
U.S. News & World Report
Journalists
• Alexandre Adler (2003), French conservative journalist
• Paul Gigot (1996, 2008), Editor of the Editorial Page of The Wall Street Journal 2003- present
• Martin Wolf (1999-2001, 2003-2006), Financial Times columnist
• Juan Luis Cebrián (1983, 1985, 1987-1990, 1993, 2008), Ex-director of El País Spanish daily
newspaper and CEO of PRISA Group
• Will Hutton (1997)[5]
• Peter Jennings (1995)
• George Will (1978, 1981)
• Charlie Rose (2002, 2008)
• Fareed Zakaria (2002, 2005)
104 | P a g e
• Andrea Mitchell (2002)
• Lesley Stahl (1989, 1997)
• Thomas L. Friedman (1995, 2003)
• Bill D. Moyers (1967, 1968, 1971, 1973)
• Jim Hoagland (1993, 1998, 1999, 2002)
• Joseph Kraft (1967)
• James Reston (1966)
• Max Frankel (1966)
• Tom Wicker (1968)
• Vendeline A. H. von Bredow (2006-2008), Business Correspondent for The Economist
• Adrian D. Wooldridge (2004-2008), Foreign Correspondent for The Economist
Other
• Guest at the 2003 Bilderberg Meeting included Carlos M. Collazo;
• Guests at the 2004 Bilderberg Meeting included Melinda Gates, and Mario Draghi;
• Guests at the 2005 Bilderberg Meeting included Vernon Jordan and Mark Warner and may also
have included, according to the Financial Times of May 2, Natan Sharansky and Bernard Kouchner;
• Guests at the 2006 Bilderberg Meeting included Vernon Jordan, George Pataki, Richard Perle,
Dennis Ross, and prominent Canadians Paul Desmarais, Frank McKenna, Heather Reisman and
Globe and Mail publisher Phillip Crawley. Other international guests included Mahmood
Sariolghalam (Iran National University), Siv Jensen, leader of Norwegian political party
Fremskrittspartiet, Johann Olav Koss, and chairman of Scandinavian Airlines, Egil Myklebust;
sursa: WikiPedia

• Print
• Email
• Twitter
• Facebook1
• Digg
• Reddit
• StumbleUpon
Like this:
Like
105 | P a g e
Postat in Societăţi Secrete
13 comentarii
Etichete: Bilderberg, clubul Bilderberg, conspiratii, controlul total, globalizare, Noua Ordine Mondiala,
Societăţi Secrete
Stelian Octavian Andronic, fost ofiter SIE, face dezvăluiri despre

grupul Bilderberg
Oct 18
Fostul ofiter SIE, Stelian Octavian Andronic, vorbeste

despre existenta grupului Bilderberg în cadrul emisiunii ZIZ ZAG cu Ion Cristoiu, Antena.
In 1972, înaintea de vizita oficială a lui Ceaușescu în Olanda, Stelian Octavian Andronic, agent al serviciilor
secrete, de informații externe, a primit ordin pentru a face fișele personale ale primului ministru, prințului
Bernard, reginei Olandei și a altor personalități. În calitatea sa de consul, prim secretar și șeful secției
consulare în Olanda, s-a întâlnit în Lion cu un ziarist care i-a furnizat informații cu privire la grupul
Bilderberg și faptul că prințul garoafă (prințul Bernard al Olandei) era unul dintre creatorii grupului secret
Bilderberg.
Transcriptul discuției:
Stelian Andronic: Atunci mi-a dat primele materiale referitor la grupul Bilderberg care a fost creat în
Olanda. Bilderberg este defapt numele hotelului unde a avut loc sedinta de constituire a acestui grup, așa, și,
binețeles și materiale pentru că grupul se întâlnește în fiecare an.
Ion Cristoiu: Se întâlnește și acuma?
Stelian Andronic: Da sigur, ultima a fost în Canada, întâlnirea grupului. Deci se întâlnește în fiecare an și
grupul concentrează pe cele mai influente personalități din lume.
Ion Cristoiu: Și de unde știm noi câți sunt?
Stelian Andronic: Cam 100-120 sunt.
Ion Cristoiu: 100… Cam cine ar fi?Din care face parte și Benard
106 | P a g e
Stelian Andronic: Kissinger, Bernard… a murit Bernard. Dar a rămas fiică-sa, reginele, adică sunt un fel de
titular sunt șefii casei regale olandeze.
Ion Cristoiu: [...] E secret? Se dă în presă că se întâlnește?
Stelian Andronic: Ultimele întâlniri s-au dat în presă, dar numai atat.
Ion Cristoiu: Am înțeles, s-au întâlnit și au băut o bere. [...]
[...]
Ion Cristoiu: Am revenit, un dialog, un taifas cu domnul consilier Stelian Octavian Andronic, domnia sa a
lucrat 40 de ani în serviciile secrete ale României. Rămăsesem la momentul când lucra la Haga, la ambasadă
în calitate de prim secretar, aia era acoperirea, defapt lucra la direcția de informații externe și rămăsesem, ne
povesteați că înainte de a veni Ceauseșcu în Olanda, dvs. ați descoperit ceva despre un grup, grupul de la
Bilderberg din care făceau parte o sută de personalități, spuneți că funcționează și acuma. Ce e cu grupul
acesta, ce vrea el de la…
Stelian Andronic: Deci grupul a fost înființat în 1954, unul din creatorii grupului a fost și prințul Bernard,
el s-a făcut, de unde și-a luat și numele, Hotelul Bilderberg, dintr-un orășel din Olanda. Conform celor
declarate la prima ședintă de către prințul Bernard scopul acestui grup a fost creearea unui guvern mondial și
crearea unei armate mondiale. Ulterior, la aceste deziderate s-a mai adăugat creeare unei religii noi de tipul
New Age și grupul a continuat să functioneze și ultima ședintă după câte știu eu a fost în Canada. La grup
participă personalități din întreaga lume, deosebit de influnete și unul din cei care a constituit grupul declara
că sarcinile lui (a grupului) este acela de a difuza la conducerile lumii, adică la guverne și la preșidenții,
părerile grupului în legătură cu diferitele probleme importante ale lumii. De exemplu la una din întâlnirile
care a avut loc în perioada 73 când Ceauseșcu a vizitat Olanda, a fost discutarea problemei crizei petroliere
declanșate în aceea perioadă, și hotărârea ca grupul să se ocupe cu preluarea în gestionare a acestor rezerve
petroliere internaționale. De atunci a început…
Stelian Andronic: Spuneam mai înainte că înainte de sosirea lui Ceauseșcu a trebuit să fac niște fișe. În
aceste fișe personale, a trebuit să vorbesc despre prințul Bernard, am vorbit numai partea oficială… De ce?
Pentru că eu comunicasem prin telegramă anterior centralei date privitor la grupul Bilderberg. De acasă a
venit o apreciere în sensul că e o informație documentară și nu prezintă interes deosebit. Pe mine m-a
supărat chestia asta. Nu știa nimeni, dar pentru ei nu era deosebită și atuncea, în fișa făcută prințului
Bernard, n-am trecut alte preocupări ale prințului despre grup și despre altele. Dar totuși în momentul când
prințul a sosit în Olanda, deci în seara vizitei, în seara sosirii eu i-am pregătit o notă pe două pagini în
legătură cu grupul, rolul prințului și așa mai departe pentru că se întâlnește cu prințul, în mod normal e
obligația mea să îi spun că uite totuși ce e că… nu e o chestie din asta când spui că vrei să creezi un guvern
mondial, nu e o treabă chiar de…
Ion Cristoiu: Da, corect, și era un lucru foarte important.
Stelian Andronic: Și atuncia am vorbit cu generalul care era anghiotantul președintului și i-am dat întru-n
plic închis nota făcută de mine. În fiecare zi eu prezentam un buletin informativ pentru Ceauseșcu, în sensul
că îi prezentam toatea comentariile care se făceau în legătura cu vizita lui și modul în care a fost primit și
așa mai departe, în toate cercurile diplomatice [...] și atuncia i-am dat generalului și am spus: „Dă-o te rog
președintelui pentru că e o chestie interesantă”. A luat-o, i-a dat-o și a doua zi când m-am dus să-i prezint
buletinul a zis: „Uite nota înapoi”, dar zice: „fii atent, tovarășul a ordonat să distrugi nota și toate materialele
care le ai în legătură cu treaba asta.”
Ion Cristoiu: Dar de ce?
107 | P a g e
Stelian Andronic: Păi nu a spus nimeni, nici astăzi nu mi-a spus. Așa, și eu m-am dus acasă, am deschis
nota și culmea, pe notă era un V pus pe partea stângă cu un creion colorat și subliniat de fiecare dată
Bilderberg și Bernard, Bilderberg și Bernard. Asta era o chestie diferită pentru că buletinele informative pe
care i le prezentam, le primeam înapoi fără nici un fel de notă. Așa, am distrus documentele…
Ion Cristoiu: Asta înseamnă că citise…
Stelian Andonic: Păi categoric că a citit… însă nu mi-am explicat și nu îmi explic nici astăzi, deși am făcut
unele presupuneri, de ce mi-a spus să distrug materialele. Culmea e că ulterior m-am întâlnit cu generalul pe
culoarele ministerului, ne-am recunoscut unul pe altul, am dat mâna și el zice [semnul de duce degetul la
buze] adică „taci din gură”.
Ion Cristoiu: Credeți că grupul a avut vreo legătură cu Târgoviște?
Stelian Andronic: Nu știu, nu bag mâna nici așa, nici așa.

• Print
• Email
• Twitter
• Facebook
• Digg
• Reddit
• StumbleUpon
Like this:
Like
One blogger likes this.
Postat in servicii secrete, Societăţi Secrete
2 comentarii
Etichete: Bilderberg, clubul Bilderberg, conspiratii, controlul total, Dezvaluiri, globalizare, grupul
Bilderberg, Noua Ordine Mondiala, Societăţi Secrete
Lista oficiala a participantilor la intrunirea Clubului Bilderberg

din 2008
Oct 18
108 | P a g e
BILDERBERG MEETING
“Chantilly, Virginia, USA”
5-8 June 2008
CURRENT LIST OF PARTICIPANTS
Honorary Chairman
BEL “Davignon, Etienne” “Vice Chairman, Suez-Tractebel”
DEU “Ackermann, Josef” “Chairman of the Management Board and the Group Executive Committee,
Deutsche Bank AG”
CAN “Adams, John” Associate Deputy Minister of National Defence and Chief of the Communications
Security Establishment Canada
USA “Ajami, Fouad” “Director, Middle East Studies Program, The Paul H. Nitze School of Advanced
International Studies, The Johns Hopkins University”
USA “Alexander, Keith B.” “Director, National Security Agency”
INT “Almunia, Joaquín ” “Commissioner, European Commission”
GRC “Alogoskoufis, George” Minister of Economy and Finance
USA “Altman, Roger C.” “Chairman, Evercore Partners Inc.”
TUR “Babacan, Ali ” Minister of Foreign Affairs
NLD “Balkenende, Jan Peter” Prime Minister
PRT “Balsemão, Francisco Pinto” “Chairman and CEO, IMPRESA, S.G.P.S.; Former Prime Minister”
FRA “Baverez, Nicolas” “Partner, Gibson, Dunn & Crutcher LLP”
ITA “Bernabè, Franco” “CEO, Telecom Italia Spa”
USA “Bernanke, Ben S.” “Chairman, Board of Governors, Federal Reserve System”
SWE “Bildt, Carl” Minister of Foreign Affairs
FIN “Blåfield, Antti ” “Senior Editorial Writer, Helsingin Sanomat”
DNK “Bosse, Stine” “CEO, TrygVesta”
CAN “Brodie, Ian ” “Chief of Staff, Prime Minister’s Office”
AUT “Bronner, Oscar” “Publisher and Editor, Der Standard”
FRA “Castries, Henri de ” “Chairman of the Management Board and CEO, AXA”
ESP “Cebrián, Juan Luis” “CEO, PRISA”
CAN “Clark, Edmund” “President and CEO, TD Bank Financial Group”
GBR “Clarke, Kenneth” Member of Parliament
NOR “Clemet, Kristin” “Managing Director, Civita”
USA “Collins, Timothy C.” “Senior Managing Director and CEO, Ripplewood Holdings, LLC”
FRA “Collomb, Bertrand” “Honorary Chairman, Lafarge”
PRT “Costa, António” Mayor of Lisbon
USA “Crocker, Chester A.” James R. Schlesinger Professor of Strategic Studies
USA “Daschle, Thomas A.” Former US Senator and Senate Majority Leader
CAN “Desmarais, Jr., Paul ” “Chairman and co-CEO, Power Corporation of Canada”
GRC “Diamantopoulou, Anna” Member of Parliament
USA “Donilon, Thomas E.” “Partner, O’Melveny & Myers”
ITA “Draghi, Mario” “Governor, Banca d’Italia”
AUT “Ederer, Brigitte” “CEO, Siemens AG Österreich”
CAN “Edwards, N. Murray ” “Vice Chairman, Candian Natural Resources Limited”
DNK “Eldrup, Anders ” “President, DONG A/S”

ITA “Elkann, John” “Vice Chairman, Fiat S.p.A.”
USA “Farah, Martha J.” “Director, Center for Cognitive Neuroscience; Walter H. Annenberg Professor in the
Natural Sciences, University of Pennsylvania”
USA “Feldstein, Martin S.” “President and CEO, National Bureau of Economic Research”
DEU “Fischer, Joschka” Former Minister of Foreign Affairs
USA “Ford, Jr., Harold E.” “Vice Chairman, Merill Lynch & Co., Inc.”
CHE “Forstmoser, Peter” “Professor for Civil, Corporation and Capital Markets Law, University of Zürich”
109 | P a g e
IRL “Gallagher, Paul ” Attorney General
USA “Geithner, Timothy F. ” “President and CEO, Federal Reserve Bank of New York”
USA “Gigot, Paul ” “Editorial Page Editor, The Wall Street Journal”
IRL “Gleeson, Dermot ” “Chairman, AIB Group”
NLD “Goddijn, Harold” “CEO, TomTom”
TUR “Gögüs, Zeynep ” “Journalist; Founder, EurActiv.com.tr”
USA “Graham, Donald E.” “Chairman and CEO, The Washington Post Company”
NLD “Halberstadt, Victor” “Professor of Economics, Leiden University; Former Honorary Secretary General
of Bilderberg Meetings”
USA “Holbrooke, Richard C. ” “Vice Chairman, Perseus, LLC”
FIN “Honkapohja, Seppo” “Member of the Board, Bank of Finland”
INT “Hoop Scheffer, Jaap G. de” “Secretary General, NATO”
USA “Hubbard, Allan B.” “Chairman, E & A Industries, Inc.”
BEL “Huyghebaert, Jan” “Chairman of the Board of Directors, KBC Group”
DEU “Ischinger, Wolfgang” Former Ambassador to the UK and US
USA “Jacobs, Kenneth” “Deputy Chairman, Head of Lazard U.S., Lazard Frères & Co. LLC”
USA “Johnson, James A.” “Vice Chairman, Perseus, LLC” (Obama’s man tasked with selecting his
running mate)
SWE “Johnstone, Tom ” “President and CEO, AB SKF”
USA “Jordan, Jr., Vernon E.” “Senior Managing Director, Lazard Frères & Co. LLC”
FRA “Jouyet, Jean-Pierre ” Minister of European Affairs
GBR “Kerr, John ” “Member, House of Lords; Deputy Chairman, Royal Dutch Shell plc.”
USA “Kissinger, Henry A.” “Chairman, Kissinger Associates, Inc.”
DEU “Klaeden, Eckart von” “Foreign Policy Spokesman, CDU/CSU”
USA “Kleinfeld, Klaus” “President and COO, Alcoa”
TUR “Koç, Mustafa ” “Chairman, Koç Holding A.S.”
FRA “Kodmani, Bassma” “Director, Arab Reform Initiative”
USA “Kravis, Henry R.” “Founding Partner, Kohlberg Kravis Roberts & Co.”
USA “Kravis, Marie-Josée” “Senior Fellow, Hudson Institute, Inc.”
INT “Kroes, Neelie ” “Commissioner, European Commission”
POL “Kwasniewski, Aleksander ” Former President
AUT “Leitner, Wolfgang” “CEO, Andritz AG”
ESP “León Gross, Bernardino” “Secretary General, Office of the Prime Minister”
INT “Mandelson, Peter” “Commissioner, European Commission”
FRA “Margerie, Christophe de” “CEO, Total”
CAN “Martin, Roger” “Dean, Joseph L. Rotman School of Management, University of Toronto”
HUN “Martonyi, János” “Professor of International Trade Law; Partner, Baker & McKenzie; Former
Minister of Foreign Affairs”
USA “Mathews, Jessica T. ” “President, Carnegie Endowment for International Peace”
INT “McCreevy, Charlie ” “Commissioner, European Commission”

USA “McDonough, William J.” “Vice Chairman and Special Advisor to the Chairman, Merrill Lynch & Co.,
Inc.”
CAN “McKenna, Frank” “Deputy Chair, TD Bank Financial Group”
GBR “McKillop, Tom ” “Chairman, The Royal Bank of Scotland Group”
FRA “Montbrial, Thierry de” “President, French Institute for International Relations”
ITA “Monti, Mario” “President, Universita Commerciale Luigi Bocconi”
USA “Mundie, Craig J. ” “Chief Research and Strategy Officer, Microsoft Corporation”
NOR “Myklebust, Egil” “Former Chairman of the Board of Directors SAS, Norsk Hydro ASA”
DEU “Nass, Matthias” “Deputy Editor, Die Zeit”
NLD “Netherlands, H.M. the Queen of the”
FRA “Ockrent, Christine” “CEO, French television and radio world service”
FIN “Ollila, Jorma” “Chairman, Royal Dutch Shell plc”
SWE “Olofsson, Maud ” Minister of Enterprise and Energy; Deputy Prime Minister
110 | P a g e
NLD “Orange, H.R.H. the Prince of”
GBR “Osborne, George” Shadow Chancellor of the Exchequer
TUR “Öztrak, Faik” Member of Parliament
ITA “Padoa-Schioppa, Tommaso ” Former Minister of Finance; President of Notre Europe
GRC “Papahelas, Alexis” “Journalist, Kathimerini”
GRC “Papalexopoulos, Dimitris” “CEO, Titan Cement Co. S.A.”
USA “Paulson, Jr., Henry M.” Secretary of the Treasury
USA “Pearl, Frank H.” “Chairman and CEO, Perseus, LLC”
USA “Perle, Richard N.” “Resident Fellow, American Enterprise Institute for Public Policy Research”
FRA “Pérol, François” Deputy General Secretary in charge of Economic Affairs
DEU “Perthes, Volker” “Director, Stiftung Wissenschaft und Politik”
BEL “Philippe, H.R.H. Prince”
CAN “Prichard, J. Robert S.” “President and CEO, Torstar Corporation”
CAN “Reisman, Heather M.” “Chair and CEO, Indigo Books & Music Inc.”
USA “Rice, Condoleezza” Secretary of State
PRT “Rio, Rui ” Mayor of Porto
USA “Rockefeller, David ” “Former Chairman, Chase Manhattan Bank”
ESP “Rodriguez Inciarte, Matias” “Executive Vice Chairman, Grupo Santander”
USA “Rose, Charlie” “Producer, Rose Communications”
DNK “Rose, Flemming” “Editor, Jyllands Posten”
USA “Ross, Dennis B.” “Counselor and Ziegler Distinguished Fellow, The Washington Institute for Near
East Policy”
USA “Rubin, Barnett R.” “Director of Studies and Senior Fellow, Center for International Cooperation, New
York University”
TUR “Sahenk, Ferit ” “Chairman, Dogus Holding A.S.”
USA “Sanford, Mark” Governor of South Carolina
USA “Schmidt, Eric” “Chairman of the Executive Committee and CEO, Google”
AUT “Scholten, Rudolf ” “Member of the Board of Executive Directors, Oesterreichische Kontrollbank AG”
DNK “Schur, Fritz H. ” Fritz Schur Gruppen
CZE “Schwarzenberg, Karel ” Minister of Foreign Affairs
USA “Sebelius, Kathleen” Governor of Kansas
USA “Shultz, George P.” “Thomas W. and Susan B. Ford Distinguished Fellow, Hoover Institution, Stanford
University”
ESP “Spain, H.M. the Queen of”

CHE “Spillmann, Markus” “Editor-in-Chief and Head Managing Board, Neue Zürcher Zeitung AG”
USA “Summers, Lawrence H.” “Charles W. Eliot Professor, Harvard University”
GBR “Taylor, J. Martin” “Chairman, Syngenta International AG”
USA “Thiel, Peter A.” “President, Clarium Capital Management, LLC”
NLD “Timmermans, Frans ” Minister of European Affairs
RUS “Trenin, Dmitri V.” “Deputy Director and Senior Associate, Carnegie Moscow Center”
INT “Trichet, Jean-Claude” “President, European Central Bank”
USA “Vakil, Sanam” “Assistant Professor of Middle East Studies, The Paul H. Nitze School of Advanced
International Studies, Johns Hopkins University”
FRA “Valls, Manuel ” Member of Parliament
GRC “Varvitsiotis, Thomas” “Co-Founder and President, V + O Communication”
CHE “Vasella, Daniel L.” “Chairman and CEO, Novartis AG”
FIN “Väyrynen, Raimo” “Director, The Finnish Institute of International Affairs”
FRA “Védrine, Hubert” Hubert Védrine Conseil
NOR “Vollebaek, Knut” “High Commissioner on National Minorities, OSCE”
SWE “Wallenberg, Jacob” “Chairman, Investor AB”
USA “Weber, J. Vin” “CEO, Clark & Weinstock”
USA “Wolfensohn, James D. ” “Chairman, Wolfensohn & Company, LLC”
111 | P a g e
USA “Wolfowitz, Paul ” “Visiting Scholar, American Enterprise Institute for Public Policy Research”
INT “Zoellick, Robert B. ” “President, The World Bank Group”
Rapporteurs
GBR “Bredow, Vendeline von” “Business Correspondent, The Economist”
GBR “Wooldridge, Adrian D.” “Foreign Correspondent, The Economist”
AUT Austria HUN Hungary

BEL Belgium INT International
CHE Switzerland IRL Ireland
CAN Canada ITA Italy
CZE Czech Republic NOR Norway
DEU Germany NLD Netherlands
DNK Denmark PRT Portugal
ESP Spain POL Poland
FRA France RUS Russia
FIN Finland SWE Sweden
GBR Great Britain TUR Turkey
GRC Greece USA United States of America
sursa: Prison Planet
Despre lista celorlalti participanti de la intrunirile din anii trecuti, cititi aici.

• Print
• Email
• Twitter
• Facebook
• Digg
• Reddit
• StumbleUpon
Like this:
Like
Postat in Societăţi Secrete
3 comentarii
Etichete: Bilderberg, clubul Bilderberg, conspiratii, controlul total, globalizare, Noua Ordine Mondiala,
Societăţi Secrete
Societatile secrete si bacnota de 1 dolar american

Oct 11
112 | P a g e
Nu putine sunt sursele de pe Internet si din mass-media care vorbesc tot mai des despre asa-zisa conspiratie
mondiala si diversele organizatii secrete care stapanesc din umbra lumea. Acest articol nu-si propune sa faca
o analiza a adevarului teoriei conspirationiste, ci doreste mai degraba sa aduca la lumina simbolurile prezente
pe bancnota de 1 dolar american, foarte multe la numar si evidente pentru cei care dispun de o minima
atentie. Nu am mai mentionat bibliografia articolului, pentru ca Internet-ul este plin de asemenea informatii,
nici nu ne arogam vreun drept de autor asupra informatiilor scrise aici, meritul nostru este doar de a pune
intr-o forma unitara informatiile prezente atat de des.
Marele sigiliu al Statelor Unite are doua fete. Prima fata poarta motto-ul E pluribus unum (13 litere) si
prezinta un “vultur” (in realitate un phoenix) purtand in gheare un manunchi de 13 sageti, respectiv o ramura
de maslin cu 13 frunze si 13 fructe, avand deasupra capului 13 stele, aranjate deloc intamplator, chiar in
forma celebrei Peceti a lui Solomon. Piramida cu 13 niveluri, inscriptiile latinesti Annuit coeptis (13 litere) si
Novus ordo seclorum si ochiul “atotvazator” apar pe “revers”. Intalnim astfel o prima ciudatenie – si anume
cele doua fete ale sigiliului. Sigiliul este pe post de stampila, folosit pentru a autentifica anumite documente,
de ce este nevoie de un revers al unei stampile?
In realitate, ambele fete ale Marelui Sigiliu, fiecare continand anumite simboluri, au existat inca din perioada
Congreselor Continentale – primele “guverne” americane, alcatuite din reprezentanti ai coloniilor.
In anul 1776 adoptarea formala a Declaratiei de Independenta s-a facut de catre

un grup de 56 de semnatari, dintre care 52 erau membri declarati ai
francmasoneriei. (De altfel toti cei 15 generali de varf ai lui Washington erau
masoni, 5 dintre ei chiar mari maestri. Istoricul mason Mackey pretinde ca
Washington insusi era mare maestru al lojei Virginia). La cateva ore dupa
adoptarea Declaratiei de Independenta, un comitet alcatuit din Benjamin
Franklin (mason din 1731), Thomas Jefferson si John Adams s-a intrunit pentru
a concepe Marele Sigiliu. Cei trei au invitat pe Pierre Eugène – artist sa li se
alature. Congresul Continental nu a aprobat insa sigiliul realizat de acestia. Ca urmare, in anul 1782,
Congresul i-a desemnat pe William Barton, o autoritate in materie de simboluri si heraldica si pe Charles
Thompson, secretar al congresului, sa finalizeze acest demers. Astfel s-a nascut dublul Sigiliu al Statelor
Unite folosit si in prezent.
Primele schite ale reversului sigiliului american contineau piramida masonica neterminata, avand motto-ul
Deo favente perennis (Gratia nepieritoare a lui Dumnezeu). Ele au fost respinse de catre primul comitet
pentru stabilirea sigiliului (desemnat in 1776), precum si de cel de-al doilea. Abia in 1872, piramida
neterminata a fost completata cu ochiul “Providentei”, plasat deasupra ei.
Pana in 1934 au aparut bancnote de 1 dolar care nu aveau imprimat reversul sigiliului. Acesta a ramas
necunoscut publicului larg american pana in 1935, cand Presedintele Franklin Roosevelt a cerut Trezoreriei
sa tipareasca pe bancnota de 1 dolar si fata si reversul sigiliului conceput cu 150 de ani inainte. Prima
varianta a bancnotei avea “vulturul” in stanga si piramida in dreapta. Roosevelt a cerut mutarea in stanga a
piramidei.
O remarca interesanta este ca in actualul sigiliu american, ochiul din varful piramidei este un ochi stang. In
simbolismul universal, Ochiul Providentei divine este cel drept. Merita sa amintim aici celebra expresie
“Banul este ochiul dracului“.
113 | P a g e
Bancnota americana de 1 dolar este un socant exemplu de simbolism masonic. Pe fata ei este imprimat
portretul lui Washington, unul dintre principalii revolutionari masoni care au contribuit la fondarea Statelor
Unite. In dreapta portretului lui Washington, se observa emblema Trezoreriei, care inglobeaza simbolurile
masonice ale echerului, cheii si balantei si 13 stele dispuse pe echer, dupa cum se observa in imaginea de mai
jos. In privinta reversului bancnotei, el are infatisarea de mai sus abia dupa 1935 din vremea marelui crah
bursier. Sigiliul american, cu cele doua fete ale sale, este intesat de simboluri masonice, in centrul lui
aflandu-se ideea-forta de unificare. Desigur, neintamplator, cuvantul “one” (unu) se repeta de 6 ori. IN GOD
WE TRUST se afla in centrul reversului bancnotei, deasupra cuvantului ONE.
De la baza catre varf, treptele piramidei masonice corespund urmatoarei ierarhii: umanistii, francmasonii fara
sort, lojile albastre, cluburile francmasonice mascate (Rotary, Lions, etc), ritul York, ritul scotian 1-33,
comunismul, Marele Orient, B’nai Brith, Clubul celor 500 , Clubul celor 33, Consiliul celor 13 (grupare
secreta condusa de clanul Rothschild), pe cea mai inalta treapta fiind situata Casa Rothschild.
MCDCCLXXVI este numarul roman ce reprezinta 1776. Anul 1776 reprezinta formal anul in care s-a
adoptat Declaratia de Independenta, insa printre altele reprezinta si anul fondarii lojei francmasonice
denumita “Illuminati” de catre Adam Weishaupt (1 mai 1776). O alta semnificatie a anului 1776, reprezinta
construirea Turnului Babel mentionat in Biblie, daca s-ar lua ca anul 0 – anul nasterii lui Adam.
114 | P a g e
Motto-ul Novus Ordo Seclorum a fost creat de catre Charles Thompson, in iunie 1782. El a folosit, se pare,
un vers din Eneida lui Virgiliu, Magnus ab integro seclorum nascitur ordo (“la nastere mareata si reinnoita
ordine a veacurilor”), in care Sibila (profeteasa) din Cumae prevestea noua era de pace adusa de Cristos. O
alegere interesanta, am spune noi, care corelata cu ochiul stang “atotvazator” ne poate pune pe ganduri.
Filosofia masonica afirma ca omul “neinitiat” se afla intr-o stare animalica, grosiera. Prea putin luminat sau
chiar lipsit de “lumina” spirituala pe ca o ofera, se zice, doctrinele masonice, el poate fi asemuit cu o piatra
imperfecta, necioplita si neslefuita. In schimb, omul “initiat” este educat, sofisticat, disciplinat si cultivat. El
tinde catre “perfectiunea spirituala” si poate fi asemuit cu o caramida, cu o piatra cioplita, slefuita. Piramida
masonica este construita exclusiv din pietre slefuite, alese cu meticulozitate de asa zisii “zidari”, care
examineaza cu atentie defectele pietrelor si le resping pe cele “imperfecte”. Teoria conspirationista afirma ca
zidarii (“pietrele perfecte”) sunt masonii de rang inalt si uneltele lor, iar proiectul lor consta in “innoirea” si
reformarea (Perestroika sau Tikkun Olam) intregii lumi. Astfel, pentru a construi o Noua Ordine Mondiala, ei
trebuie mai intai sa o distruga pe cea veche, conform devizei lor: Ordo Ab Chao (Prin haos la ordine) afirma
aceeasi teorie conspirationista.
Celalalt motto – Annuit coeptis, inseamna “inceputul a fost incuviintat”, fraza referindu-se, printre altele, la
reusita intreprinderii conspirative de punere a bazelor statului masonic american.
Sub indrumarea lui Haym Salomon si a lui Benjamin Franklin, a fost

introdus in Marele Sigiliu al Statelor Unite simbolul ochiului “atotvazator”,
in interiorul pietrei unghiulare din care emana raze solare. Multi au presupus
ca ochiul este cel al lui Osiris, zeul-soare al Egiptului antic sau al fiului sau,
Horus. Acest lucru este in parte adevarat, dar lucrurile nu se opresc aici. Iata
ce nota in aceasta directie Albert Pike, fost Suveran Mare Comandor:
“Soarele … este Ochiul Atotvazator al Lojilor noastre. [...] Steaua
Stralucitoare (“Marele Arhitect, completam noi”) a fost recunoscuta ca
emblema a Omniscientei, a Ochiului Atotvazator, care in viziunea anticilor era Soarele“. Adevarata
identitate a Marelui Arhitect este deghizata sub o multime de deghizari si subterfugii. El este, pretind masonii
– “Soarele”, “Hiram Abiff”, cel care poarta un “Nume Inefabil”, “Ein Soph”, “Marele Arhitect al
Universului”, “Abaddon”, “Mahabone”, “Jahbuhlun”.
In ceea ce-l priveste pe Haym Salomon – un evreu din Polonia, pana recent, putine manuale de istorie ii
pomeneau numele. Francmasonii il numesc insa, cu mandrie – finantatorul Revolutiei Americane. Se zice ca
ar fi fost agentul clanului Rothschild in America. In onoarea lui s-a ridicat si o statuie, la Philadelphia.
Fata sigiliului repeta prin diverse elemente motivul numarului 13. Astfel, pe ea apare un phoenix care poarta
in ghearele piciorului stang 13 sageti, in ghearele piciorului drept o ramura de maslin cu 13 frunze si 13
fructe, iar in cioc inscriptia E puribus unum, avand 13 litere. Deasupra phoenixului, 13 pentagrame formeaza
Pecetea lui Solomon. Aripa dreapta a phoenixului are 32 pene mari, iar cea stanga 33, corelate cu ultimele
grade ale Ritului York. In simbolismul universal, phoenixul reprezinta moartea si renasterea ciclica a naturii
si a lumii, in general. Asocierea sa cu aparitia atat de fortata a numarului 13 (simbol al mortii si al distrugerii)
este o alta tema la care merita sa ne gandim. Numarul 13 mai simbolizeaza si cele 13 grade ale ritului York.
Motto-ul ce apare aici – E pluribus unum (Dintre mai multi – unul singur, sau altfel spus – Unul singur
115 | P a g e
deasupra tuturor) ne poate duce la ideea de unificare fortata (prin prezenta sagetilor) a tuturor guvernelor,
sistemelor monetare si religiilor, prin crearea unui stat unic, condus de un singur om, idee care este dealtfel
intens amintita de asa-zisa teorie conspirationista.
Extrem de semnificativ este faptul ca, suprapunand peste triunghiul ce incadreaza piramida un triunghi
identic, orientat invers, varfurile acestora indica literele A, S, M, O, N din logo-urile latine. ASMON este
conform legendei, o entitate ce pazeste Templul lui Solomon, iar prin anagramare, rezulta cuvantul MASON.
Revenind la paragraful despre ASMON, dacă modul

de găsire al acestor litere poate părea exagerat (deşi
marcajul cu roşu reprezintă bine-cunoscuta Stea a lui
David), putem atunci să luăm în consideraţie un alt
mod de obţinere al aceloraşi litere – prin
suprapunerea peste imagine a celebrului simbol
masonic – echerul şi compasul.
Se pot face nişte speculaţii legate de reversul

sigiliului, peste care suprapunându-se aceleaşi forme,
apar cuvintele RLATO (“R” de pe aripa dreaptă (Right wing), “L” de pe stânga (Left), “A” de pe săgeţi
(Arrows), “T” de pe penele cozii (Tail) si “O” de pe ramură de măslin (Olive)). Dacă ar fi să aplicăm acelaşi
algoritm prin care am obţinut MASON din ASMON, vom obţine ARLTO din RLATO. Putem crea din
această rădăcină Arlington sau Charleston, două oraşe americane, şi mai departe, puteam lega de ele anumite
evenimente, locaţii, dar deja ne depărtăm prea mult de subiectul articolului nostru. Amintim totuşi că în
oraşul Charleston (situat la 33° latitudine nordică (gradul 33 fiind cel mai înalt grad în masonerie) – a fost
înfiinţată prima loja masonică de rit scoţian din America de Nord.
Un alt simbol fascinant prin semnificaţiile sale

şi care scapă uşor vederii este o bufniţă pe faţa
bancnotei.
Poate părea amuzant, insă conotaţiile acestui

simbol sunt cât se poate de serioase. Astfel, bufniţa este asociată în mod
tradiţional atât cu înţelepciunea, cât şi cu moartea. Unii ar putea spune că
cele două noţiuni se împletesc una cu alta. Fiecare din noi cunoaşte fără
îndoială vechea zicală că atunci când o bufnită se stabileşte pe lângă o
casă, aduce moartea unei persoane din respectiva locuintă.
În mitologia greacă, bufniţa este simbolul Atenei. Există chiar şi o monedă reprezentând-o pe zeiţa Atena pe
avers, iar pe revers – o bufnită. Atena avea patru atribute principale: înţelepciunea (simbolizată de bufnită),
măestria în arta războiului (simbolizată de un scut), castitatea şi măestria în arta meşteşugurilor.
116 | P a g e
În mitologia sumeriană însă, zeiţa morţii era reprezentată ca o femeie goală
flancată de două bufniţe. Se poate face o corelare cu Lilith, vechea zeită ebraică, o
entitate demoniacă, identificată cu această pasăre. Am putea spune foarte multe
despre Lilith, ne vom limita însă doar la faptul că în tradiţia kabalei, ea este
menţionată ca fiind prima soţie a lui Adam, de sorginte angelică, decăzută însă
între timp, devenită demon, care işi putea schimba înfăţişarea la vointă. Interesant
este faptul că deşi mai peste tot se afirmă că picioarele sale sunt ca cele ale
pasarilor, în reprezentările sale ele sunt clar picioare de reptilă. Ne oprim aici cu
comentariile legate de Lilith, deşi am mai putea scrie în continuare multe lucruri
interesante despre ea.
Poate cea mai interesantă paralelă legată de simbolul

bufniţei de pe bancnota de un dolar o reprezintă asocierea
ei cu Bohemian Groove. Pentru cei care încă nu se simt suficienţi de intrigaţi de
informaţiile prezentate până acum, Bohemian Groove este un club masonic, ai cărui
membri se întâlnesc o dată pe an într-o asa zisă vacantă la Bohemian Grove – o
pădure din nordul statului Carolina (locul de unde se trage si numele clubului). In
imaginea din stânga este simbolul clubului – o bufnită stilizată. La intrarea în tabăra
ce se organizează în respectiva locaţie este o avertizare pentru cei care nu-şi au locul
acolo – o bufnită în jurul căreia sunt scrise cuvintele shakespeariene: “Weaving
spiders come not here” [1].
Amintim… doar aşa ca fapt divers că din acest grup fac parte preşedintele George W. Bush, vice-presedintele
Dick Cheney, Henry Kissinger, Colin Powell, sau Ronald Reagan, George Bush, etc. Clubul numără în total
aproximativ 2700 de membri, toţi – bărbaţi, o adevărată elită de pe întreg globul pământesc. Deşi măsurile de
securitate sunt extreme, nici un ziarist neavând voie să participe la respectivul eveniment, se spune ca
invitaţii participă printre altele la un ritual ocult în care se venerează o bufnită gigantică din piatră [1][2][3]
care ar reprezenta pe Moloch.
Să revenim insă la bancnota de un dolar, despre care dacă nici pană acum nu suntem convinsi de complexa ei
simbolistică masonică, am păstrat pentru final argumentul forte – si anume – figura lui George Washington
de pe respectiva bancnotă.
George Washington, primul presedinte al Statelor Unite intre anii 1789-1797 a fost un mason al ritului
scotian, apartenenta sa la masonerie fiind recunoscută de către toate organizatiile masonice internationale, iar
figura sa este amintită cu mandrie de către masoni. Există numeroase monumente dedicate lui George
Washington, este chiar si un stat care ii poarta numele, el fiind cel mai omagiat presedinte al Statelor Unite.
De departe cel mai impunător monument dedicat acestuia este obeliscul Washington Monument [4][5] din
Washington DC, o constructie inaltă de 555 picioare si 5.1/8 inci, avand lătimea laturilor de la baza de 55
picioare 1.1/2 inci. Nu vom mai vorbi despre obeliscuri sau despre semnificatia numarului 5, vom mai
adăuga doar ca in Alexandria, Virginia există George Washington Masonic National Memorial [6][7].
Clădirea apartine unei loje masonice – Loja 22 Alexandria, aceeasi loja in care a activat si Washington (mare
maestru din 1788). Aceasta clădire este singura clădire masonică sprijinită si intretinută de 52 mari loje ale
Statelor Unite. Clădirea mai adăposteste de asemenea si colectia lojei Alexandria care contine in cea mai
mare parte obiectele masonice apartinand “fratelui” Washington.
Sursa: www.colectzii.ro

• Print
• Email
• Twitter
117 | P a g e
• Facebook5
• Digg
• Reddit
• StumbleUpon
Like this:
Like
Postat in anti-crestinism, Societăţi Secrete
16 comentarii
Etichete: 1$, conspiratii, Masoneria, Noua Ordine Mondiala, simboluri masonice
Continuarea singurului interviu cu Gino Sandri, secretarul

Prioriei Sionului
Oct 8
(Continuarea articolului Singurul interviu cu Gino Sandri, secretarul Prioriei Sionului )
Secretarul Prioratului Sionului, Gino Sandri, a acordat un singur interviu in cei sase ani de cand ocupa
aceasta functie, lui Jean-Patrick Pourtal, in septembrie 2003. Sandri este asteptat la Bucuresti la finele acestei
saptamani, vizita acestuia fiind invaluita in mare mister. Chiar si interviul din 2003 are unele unde de
controversa. Cei care l-au cunoscut pe Gino Sandri spun ca este un personaj misterios, care ar fi pasionat de
subiecte oculte, ceea ce il face potrivit pentru functia de secretar al Prioratului Sionului, o organizatie facuta
celebra de cartea “Codul lui Da Vinci” scrisa de Dan Brown.
JPP: O mare parte a lucrarii lui Gerard de Sède s-a bazat pe copii ale pergamentelor pe care le-ar fi gasit
Saunière la Rennes-le-Chateau. Cu toate acestea, stim ca aceste pergamente au fost duse de dl De Cherisey
(nota lui JPP – noi stiam ca pergamentele au fost realizate de De Cherisey, care a copiat pergamentele. Sandri
il contrazice direct pe Plantard aici. De Cherisey ar fi putut scrie pergamentele din moment ce nu stia sa le
descifreze corect. Daca Prioratul Sionului a amestecat pergamentele, de ce este fiecare interpretare a lui
Bergere fara interes… Adevarul este probabil ca au ajuns la aceste pergamente, dar nu stiu care este
semnificatia mesajului si nu vor ca lumea sa stie sau ca nu controleaza totul. Ele au fost fie date publicitatii
din greseala sau altcineva le-a rezolvat pentru ei.)
GS: Abatele Saunière a descoperit pergamentele in biserica Sainte Madeleine din Rennes-le-Chateau,
continutul lor nu are nici o legatura cu documentele publicate. La fel si in cazul celor descoperite ulterior.
Subiectul povestirii lui Gerard de Sède este clar. Totul incepe in 1888 cu descoperirea misterioaselor
pergamente codificate si decodificarea a carei chei este gravata pe un mormant acorda acces la comoara.
Aceasta nu inseamna nimic pentru dumneavoastra? Cat despre faimoasele documente publicate si analizate
de catre Gerard de Sède, aparitia lor este in contextul pe care tocmai l-am aratat. Nu erau destinate publicului
larg. Documentele erau folosite ca sprijin in schimbul de mesaje. Nu au nici o legatura cu comoara. Totusi, in
alta parte, textele autentice sunt gravate in piatra.
118 | P a g e
JPP: Dl De Cherisey si dl Plantard au fost prieteni mult timp. Poate cineva crede ca schitarea pergamentelor
este rodul imaginatiei lor sau ei au luat ca punct de reper documentele existente?
GS: Scuzati-ma pentru faptul ca ma repet, schitarea acestor documente a folosit la vremea respectiva unui
scop precis. Este, in continuare, problema distragerii atentiei pentru a proteja alte documente. Asa cum stiti,
din 1956, o serie de publicatii difuzate sub diverse pseudonime au fost puse in circulatie. Suntem in mijlocul
unei adevarate campanii in jurul unui personaj sau companii care actioneaza pe terenul ocult. Aceasta
schimbare nu implica existenta unui cerc restrans. Patruzeci de ani dupa, aceste documente au devenit
neinteresante. Este putin amuzant sa spui ca un “dispensar” instalat la Rennes-le-Chateau produce o cantitate
de documente la fel ca documentele atribuite abatelui Abatiei Boudet sau Abatiei Bigou. Din pacate, autorii
implicati in istoria Rennes sunt victime ale escrocheriei in care Prioratul Sionului nu are nici o implicare.
JPP: Timp indelungat, dl Plantard a sustinut ideea ca este descendent al Mérovingienilor. De ce, dupa aceea,
a sustinut contrariul?
GS: Este o cheie care poate lumina multe aspecte. Aceasta istorie nu trebuie luata literar, ci l-a sedus pe
Gerard de Sède, fascinat de nobilitatea pe care se bazeaza toata nuvela sa “Cursa fabuloasa” si de mitul
regelui ascuns. El speculeaza punerea in scena a misteriosului “Marchiz de B” a carui incredere o obtine.
Piesa se extinde, dupa ce marchizul B mentine o corespondenta cu “cercetatori” care folosesc cu intentie o
hartie frumoasa de scris decorata cu un blazon necunoscut! Cine se ascunde in spatele acestui aristocrat
enigmatic care are multe legaturi in Razès? Investigatia noastra a determinat ca a fost o legatura intre
marchizul B si autorul brosurii intitulate “O comoara Mérovingiana la Rennes le château”. Acesta din urma,
de nationalitate belgiana, avea obiceiul, in timpul sederii sale la Paris, sa mearga sub numele d’Antoine
l’Ermite la Hôtel du Mont d’Or (hotelul Muntele de Aur), strada Mont d’Or nr 19, Paris, arondismentul 17.
Din 13 pana pe 17 mai 1966, el a ocupat camera nr. 2 acolo, iar din 8 pana pe 19 iunie a aceluiasi an, camera
nr. 1. El si-a depozitat lucrarea la Biblioteca Nationala si a primit codul 8 Lj 9 9537. Alta publicatie este
folosita ca referire la Gerard de Sède: “Dosarele secrete ale lui Henri Lobineau” de catre Philippe Tuscan de
Plantier. Potrivit lui Gerard de Sède, acest nume este necunoscut la aceasta adresa si Philippe Toscan de
Plantier traieste la Bodrum in Turcia. Pe 11 aprilie 1967, acest tanar profesor de filosofie este arestat de catre
brigada antidrog pentru posesia de LSD in timp ce se afla la resedinta prietenei sale Anne-Marie Rossi, pe
strada Montebello nr. 17 din Paris. Politistii erau destul de bine informati. “Om cinstit”, Philippe Toscan de
Plantier nu si-a denuntat furnizorul. Marile cotidiane ale vremii au publicat informatii despre acest caz.
Gerard de Sède era un cititor fidel al marelor ziare pariziene si nu putea sa nu stie aceste fapte.
sursa: Gardianul
Pe aceeasi tema: Oculta isi infige tot mai tare coltii in Romania: Capul Prioratului din Sion vine la Bucuresti

• Print
• Email
• Twitter
• Facebook
• Digg
• Reddit
• StumbleUpon
119 | P a g e
Like this:
Like
Postat in anti-crestinism, Anti-românism, Societăţi Secrete
Un comentariu
Etichete: anti-crestinism, Anti-românism, Cavalerii Templieri, conspiratii, Europa anti-creştină, Masoneria,

Noua Ordine Mondiala, Oculta, Prioratul de Sion, Societăţi Secrete
Singurul interviu cu Gino Sandri, secretarul Prioriei Sionului

Oct 8
Secretarul Prioriei Sionului, Gino Sandri, a acordat un singur interviu

in cei sase ani de cånd ocupa aceasta functie, lui Jean-Patrick Pourtal,
in septembrie 2003. Sandri este asteptat la Bucuresti la finele acestei
saptamåni, vizita acestuia fiind invaluita in mare mister. Chiar si
interviul din 2003 are unele unde de controversa. Cei care l-au
cunoscut pe Gino Sandri spun ca este un personaj misterios, care ar fi
pasionat de subiecte oculte, ceea ce il face potrivit pentru functia de
secretar al Prioriei Sionului, o organizatie facuta celebra de cartea
“Codul lui Da Vinci” scrisa de Dan Brown.
Jean-Patrick Pourtal (JPP): D-le Sandri, de cat timp sunteti membru

al Prioriei Sionului si cum ati devenit membru?
Gino Sandri (GS): M-am alaturat Prioriei in 1977, fiind recomandat de Pierre Plantard de Saint-Clair.
JPP: Ati fost apropiat de Plantard mult timp. Il stiati de cand era Mare Maestru al Prioriei Sionului. Care erau
obiectivele lui Plantard pentru Prioria Sionului cand conducea?
GS: Baza este constanta si permanenta, conectata de traditia universala, cu toate acestea formele externe pot
varia. Sion, de fapt, inseamna ramura sau origine. Apartine tuturor celor care au primit responsabilitatea unei
actiuni directe cat de bine posibil. Obiectivele sale nu sunt nici politice, nici financiare.
JPP: Plantard a fost documentaristul lui De Sède pentru cateva lucrari ale acestui autor. Cum a fost conceputa
aceasta colaborare?
GS: Pe la 1960, Gerard de Sède, care in mod norocos l-a intalnit pe Roger Lhomoy, a publicat un articol de
rasunet intr-un saptamanal de mare circulatie. Atunci s-a considerat a fi demn de a intra in contact cu Pierre
Plantard de Saint-Clair. Intai s-a dus la Aulnay-sous-Bois, la ideea lui Pierre Jouhet, si apoi a fost urmat de
altii… Gerard de Sède a primit atunci un dosar care continea material pentru doua dintre cartile sale:
“Templierii sunt printre noi” si “Aurul din Rennes”. Potrivit contractului semnat cu editurile Julliard,
drepturile sunt impartite intre Gerard de Sède cu 35% si Pierre Plantard de Saint-Clair cu 65%. (…) Gerard
de Sède a pus capat ulterior acestei colaborari si a lucrat cu tineri colaboratori, ca profesorul parizian Jean
Luc Chaumeil, cu care a scris o carte intitulata “Cheia celor doua enigme”. Mi se pare ca Jean-Luc Chaumeil
este autorul care a pretins ca a publicat in exclusivitate fotografii ale comorii de la Rennes-le-Chateau
pastrata in Elvetia. Dar a luat atitudine in privinta comorii de la Pietroasa, expusa la Paris (n.r., la Expozitia
Universala din 1867), dovedita ca falsa.
120 | P a g e
JPP: Plantard a fost implicat in lucrarea autorilor englezi ai “Enigmei Sfinte – Sangele Sfant si Sfantul
Graal”. Colaborarea cu autorii a condus spre istoria Prioriei Sionului. S-a dorit dezvaluirea Prioriei publicului
larg, si daca da, cu ce scop?
GS: In general, Prioria nu se adreseaza publicului larg, dar este necesar sa actioneze intr-un mod subtil. De
aceea sunt perioade alternative in care Prioria a fost contestata si altele in care s-a vorbit mai putin. In 1955,
Pierre Plantard de Saint-Clair a decis sa distraga atentia de la subiect. In 1977, cand am pus mana pe o
lucrare intitulata “Comoara Triunghiului de Aur”, am discutat cu el despre brosurile difuzate si semnate cu
diverse nume sub pseudonim (Lobineau, Blancassal…).
Ar trebui spus ca acolo si-a deschis o afacere si dl Corbu, care a avut un hotel cu restaurant.
(CONTINUARE o vom afla maine)
Sandri a acceptat imediat interviul
Jean-Patrick Pourtal, autorul interviului, este un responsabil comercial care si-a consacrat mai multi ani din
viata dezlegarii misterelor de la Rennes-le-Château. A avut si un site de internet, cu mare succes, dedicat
acestui subiect controversat. Ulterior, Pourtal a lansat si un DVD intitulat “Codul lui Da Vinci: ancheta
asupra veritabilelor mistere ale unui bestseller”. “Era in vara lui 2003 cånd ne-am intålnit”, isi aminteste
Pourtal intrevederea cu Gino Sandri. “Ideea unei intrevederi ne-a venit dupa o scrisoare pe mai multe teme
trimisa Prioriei Sionului la finele anului 2002. La cåteva luni au fost stabilite primele contacte. Foarte rapid,
domnul Sandri a acceptat ideea unui interviu care urma sa fie publicat pe site-ul Rennes-le-Chåteau”, spune
Pourtal.
Un vechi adept al lui Pierre Plantard
“Gino Sandri este membru al Prioriei Sionului de multi ani de zile. Un apropiat al lui Pierre Plantard, el este
unul dintre membrii cercului select de lideri ai Prioriei Sionului. Gino Sandri a raspuns tuturor intrebarilor si
a oferit si explicatii suplimentare pe intelegerea tuturor”, precizeaza Pourtal.
sursa: Gardianul
Pe aceeasi tema:
Continuarea singurului interviu cu Gino Sandri, secretarul Prioriei Sionului
Oculta isi infige tot mai tare coltii in Romania: Capul Prioratului din Sion vine la Bucuresti

• Print
• Email
• Twitter
• Facebook1
• Digg
• Reddit
• StumbleUpon
Like this:
Like
121 | P a g e
Postat in anti-crestinism, Anti-românism, Europa anti-creştină, Societăţi Secrete
2 comentarii
Etichete: anti-crestinism, Anti-românism, Cavalerii Templieri, conspiratii, Europa anti-creştină, Masoneria,

Noua Ordine Mondiala, Oculta, Prioratul de Sion, Societăţi Secrete
Viitoarea criza financiara – Zeitgeist partea a 3-a

Oct 7
Un documentar despre coruptul fundament al finantelor, despre credit ca metoda de transformare a oamenilor
in sclavi, despre istoricul crizelor financiare si despre scenariul viitoarei crize financiare, semn al loviturii de
stat masonice planetare, prin care se doreste disparitia totala a banilor de hartie si inrobirea intregii populatii
a lumii. De-a lungul secolului trecut mai multe astfel de “crize” au fost provocate prin manipularea burselor
si a masei monetare. Elemente din acest scenariu se regasesc si in “Protocoalele secrete ale maeştrilor
francmasoni” un document care descrie foarte bine evenimente curente sau ale secolului trecut, si constituie
planurile dominării întregii lumi, întocmite de conducătorii francmasoneriei mondiale cu ocazia marelui
congres secret francmasonic de la Basel, Elveţia, care a avut loc în anul 1897.
NEW WORLD WORDER - DOCUMENTARE >
Noua ordine mondiala financiara - ARTICOL
Noua ordine mondiala

financiara (1)
de Andrew G. Marshall
Research Associate Centre for Research on Globalization Montreal,
Canada
Website: http://www.globalresearch.ca
[Articol extras din Nexus Magazine, Anul VI, Numarul 14 (ianuarie - martie 2010)]
Drept raspuns la criza economica actuala, s-au accelerat planurile de creare a unei noi ordini
mondiale la nivel financiar, de stabilire a unei banci centrale mondiale si a unor monede regionale si
chiar si a introducerii unei monede unice la nivel international
Drumul spre o moneda internationala si un guvern mondial

Dupa summitul G20 din 2009 (de la Londra n.ed), au fost anuntate planuri de implementare a unei noi
monede globale care sa inlocuiasca rolul pe care dolarul american il are la ora actuala. Punctul 19 al
comunicatului lansat de G20 la sfarsitul summitului mentioneaza: „Am fost de acord sa sprijinim o
alocatie generala SDR care va injecta 250 de miliarde de dolari in economia mondiala si va creste
122 | P a g e
fondurile disponibile la nivel mondial.“
SDR sau Special Drawing Rights reprezinta „o moneda de hartie sintetica emisa de Fondul Monetar
International (FMI)“. Asa cum a raportat si publicatia din Marea Britanie Telegraph: „Liderii G20 au
activat puterea FMI pentru a crea bani si a utiliza o politica monetara neconventionala“. Realizand
acest lucru, ei de fapt introduc o moneda internationala, care este in afara controlului oricarui stat
suveran. Fanii teoriei conspirationiste vor indragi acest lucru.“1
Articolul continua afirmand: „La ora actuala exista o moneda internationala in asteptare. In timp,
SDR, probabil ca va evolua intr-un loc de stationare pentru pachetele de actiuni straine ale bancilor
centrale, conduse de Banca Populara a Chinei“. Mai incolo se afirma: „crearea unui Consiliu de
Stabilitate Financiara pare a fi primul pas inspre un regulator financiar mondial“, sau, cu alte cuvinte,
a unei banci centrale mondiale. Este important sa aruncam o privire mai atenta la aceste „solutii“ care
sunt propuse si implementate in mijlocul crizei financiare mondiale.
Acestea nu sunt sugestii noi, deoarece au facut parte de mult timp din planurile elitelor mondiale.
Oricum, in mijlocul crizei economice actuale, elitele si-au accelerat planurile de „forjare“ a unei Noi
Ordini Mondiale la nivel financiar. Este important sa facem referire la fundalul pe care se desfasoara
aceste „solutii“ propuse si impuse si sa vedem ce efecte vor avea ele asupra Sistemului Monetar
International (SMI) si asupra economiei politice mondiale luata ca un intreg.
Un nou acord Bretton Woods

In octombrie 2008, Gordon Brown, prim minstru al Marii Britanii, a declarat ca „trebuie sa avem un
nou acord Bretton Woods – construind astfel o noua arhitectura financiara internationala pentru anii
care vor veni“. A continuat spunand: „trebuie sa reformam sistemul financiar international in jurul
principiilor stabilite: transparenta, integritate, responsabilitate, o buna administrare si cooperare
intre granite“. Un articol din Telegraph preciza ca Gordon Brown si-ar dori „sa vada FMI-ul
reformat pentru a deveni o «banca centrala mondiala» care sa monitorizeze indeaproape sistemul
economic international si sistemul financiar“.2
In 17 octombrie 2008, primul ministru Gordon Brown a declarat in Washington Post: „Saptamana
aceasta, liderii europeni se intalnesc pentru a propune principiile calauzitoare pe care credem ca ar
trebui sa fie pusa temelia acestui nou acord Bretton Woods: transparenta, tranzactii bancare
rezonabile, responsabilitate, integritate si guvernare globala. Am fost de acord ca este necesara luarea
unor decizii urgente care sa implementeze aceste principii, pentru a extirpa astfel iresponsabilele si de
multe ori ascunsele creditari ce se afla in inima problemelor noastre. Pentru a face acest lucru, avem
nevoie de o supraveghere a institutiilor financiare, folosirea unor standarde comune la nivel
international pentru contabilizare si regularizare, o abordare mai responsabila a remuneratiei
executivului care sa recompenseze munca grea, efortul si spiritul intreprinzator dar nu asumarea unor
riscuri iresponsabile si de reinnoirea institutiilor internationale pentru a le transforma in niste sisteme
de avertizare eficiente pentru economia lumii.“3 (accentuarea apartine autorului)
La inceputul lunii octombrie 2008, s-a raportat ca „la intalnirea din aceasta saptamana din
Washington DC a bancherilor din intreaga lume, din cadrul unei conferinte FMI – Banca Mondiala,
in care se va discuta criza actuala, marea intrebare care trebuie pusa este daca este sau nu timpul sa se
puna bazele unei „politist“ economic mondial, pentru a se asigura astfel ca un crash financiar ca cel
din 2008 nu se va mai repeta niciodata.“
Mai mult de atat, „orice organizatie care are puterea de a supraveghea economia mondiala va trebui
sa includa reprezentanti ai tuturor natiunilor importante – un fel de „Natiunile Unite“ care sa
reglementeze economia“.
Un fost guvernator al Bancii Angliei a sugerat ca „este posibil ca raspunsul sa se afle deja in fata
noastra, sub forma Bancii Internationale de Reglementare (Bank for International Settlements – BIS).
„Problema este ca nu are dinti. FMI-ul are tendinta de a-si exprima avertismentele referitoare la
problemele economice intr-un limbaj foarte diplomatic, insa BIS este mult mai independenta si mult
mai bine plasata pentru a se confrunta cu toate acestea, daca i se va da puterea de a face asa ceva.“4
Aparitia monedelor regionale
123 | P a g e
Pe 1 ianuarie 1999, Uniunea Europeana a stabilit ca euro sa fie moneda sa locala. Desi euro a
crescut ca si importanta in ultimii ani, nu va deveni unica moneda de schimb din lume. Exista cereri
si tendinte de stabilire a altor monede de schimb regionale, in diverse zone ale lumii.
In 2007, Foreign Affairs, publicatia Consiliului de Relatii Externe a publicat un articol numit:
„Sfarsitul monedelor nationale“ in care discuta inconstanta pietelor monetare internationale,
afirmand ca au fost propuse solutii „reale“ care sa se adreseze crizelor monetare succesive. Autorul
a adresat urmatoarea intrebare: „...oare restaurarea suveranitatii guvernelor va pune oare capat
instabilitatii financiare?“
A raspuns afirmand ca: „Aceasta este o diagnosticare gresita, periculoasa... Cursul corect nu este
reintoarcerea la un trecut mitic de suveranitate monetara, in care guvernele controlau interesele
locale si ratele de schimb, ignorand restul lumii. Guvernele trebuie sa renunte la notiunea fatala ca
natiunea le cere sa fabrice si sa controleze banii folositi pe teritoriul lor. Monedele nationale si piata
mondiala pur si simplu nu se pot imbina; impreuna ele duc la aparitia unei crize monetare si a unei
tensiuni geopolitice mortale. Pentru o globalizare lipsita de pericole, tarile trebuie sa abandoneze
nationalismul monetar si sa desfiinteze monedele nedorite, sursa multor dintre instabilitatile din ziua
de azi.“
Autorul a explicat: „Nationalismul monetar este pur si simplu incompatibil cu globalizarea.
Intotdeauna a fost asa, chiar daca acest lucru a devenit vizibil doar din 1970, cand toate guvernele
lumii au facut ca monedele lor de schimb sa devina in mod intrinsec fara valoare“. Autorul a
continuat: „Din moment ce dezvoltarea economica nu mai este posibila in afara procesului de
globalizare, tarile ar trebui sa abandoneze nationalismul monetar. Guvernele ar trebui sa inlocuiasca
monedele nationale cu dolarul sau cu euro, sau, in cazul Asiei, sa colaboreze pentru a crea o noua
moneda multinationala, valabila pe o zona comparabila ca si dimensiune si din punct de vedere
economic.“5
La modul esential, conform autorului, solutia consta in monedele regionale. Conform raportului
Bloomberg, in octombrie 2008 „Ewald Nowotny, membru al consiliului Banci Centrale Europene a
declarat ca este in dezvoltare un sistem monetar mondial «tri-polar», care va functiona intre Asia,
Europa si SUA si ca este sceptic ca va putea fi vreodata reinviata pozitia centrala a dolarului“.6
Uniunea Natiunilor Sud Americane

Baza „Uniunii Natiunilor Sud Americane“ (UNSA) a fost pusa pe data de 23 mai 2008, cartierul
general urmand a fi in Ecuador, Parlamentul Sud American fiind in Bolivia si Banca Sudului in
Venezuela. BBC-ul a raportat ca: „Liderii celor 12 natiuni Sud Americane au format un corp regional
care are ca scop sporirea integrarii economice si politice in regiune... Membrii UNSA sunt Argentina,
Bolivia, Brazilia, Chile, Columbia, Ecuador, Guiana, Paraguai, Peru, Surinam, Uruguai si
Venezuela.“7
La o saptamana dupa anuntarea infiintarii Uniunii, s-a anuntat ca: „Presedintele Braziliei Luiz Inácio
Lula da Silva a afirmat ca... natiunile Sud Americane vor cauta o moneda de schimb comuna ca
parte a eforturilor de integrare regionala...“ A mai afirmat ca: „Vom proceda astfel incat, in viitor, sa
avem o banca centrala comuna si o moneda comuna“.8
Consiliul de Cooperare din Golf si moneda regionala

In 2005, Consiliul de Cooperare din Golf (CCG), un bloc regional de comert stabilit intre Bahrain,
Kuweit, Oman, Qatar, Arabia Saudita si Emiratele Arabe Unite a anuntat ca si-a propus crearea unui
monede de schimb comune pana in 2010. S-a raportat: „Un CCG unit din punct de vedere economic
si eficient este in mod clar o propunere mult mai interesanta pentru companiile mari, decat niste
economii individuale, in special tinand cont de impedimentele specifice regiunii. Din acest motiv
relatiile comerciale din interiorul CCG au constituit un punct central in ultima vreme“.
Mai mult de atat, s-a declarat ca „directia naturala spre care se merge in cadrul acestei orientari
catre o mai mare integrare este introducerea unei monede comune, pentru a facilita astfel si mai
mult comertul dintre tari.“ S-a anuntat ca „bancherii din regiune au fost de acord sa caute sa
realizeze uniunea monetara intr-o maniera similara cu cea din Europa.“9
124 | P a g e
In iunie 2008 s-a aflat ca „bancherii din Golful Arabic au fost de acord sa creeze anul viitor nucleul
unei banci centrale unite, intr-un nou pas inspre uniunea monetara, dar au precizat ca o noua
moneda comuna nu va intra in circulatie pana in anul 2010, data ce fusese deja anterior fixata pentru
acest pas.“10
In 2002 s-a anuntat ca „statele din Golf s-au consultat cu Banca Centrala Europeana pentru
programul lor de unificare monetara“. In februarie 2008, Oman a anuntat ca nu se va alatura
unificarii monetare.
In noiembrie 2008, s-a raportat ca: „conform proiectului final al uniunii monetare, banca centrala a
Golfului va fi independenta in raport cu guvernele statelor membre“.11
In martie 2009, s-a raportat ca: „CCG nu ar trebui sa se grabeasca in formarea unei monede unice,
deoarece statele membre trebuie sa elaboreze cadrul necesar pentru o banca centrala regionala, a
declarat guvernatorul Bancii Centrale a Arabiei Saudite...“. Al Jaser a fost citat spunand: „I-au
trebuit Uniunii Europene 45 de ani pentru a pune la punct o moneda unica. Nu ar trebui sa ne
grabim“.
In 2008, odata cu criza financiara, au aparut noi probleme pentru initiativa CCG: „Presiunea i-a facut
anul trecut pe membrii CCG sa-si micsoreze cursul de schimb fixat pe masura ce inflatia a crescut
peste 10% in cinci sau sase tari. Toate statele membre cu exceptia Kuweitului si-au fixat cursul
valutar dupa cel al dolarului si tind sa urmeze US Federal Reserve atunci cand isi fixeaza rata
dobanzii.“12
Uniunea Monetara Asiatica

In 1997, Institutul Brookings a discutat posibilitatea unei Uniuni Monetare Est-Asiatice, afirmand:
„Intrebarea care se pune in secolul XXI este daca se vor forma blocuri monetare similare in Asia de
Est (si in Emisfera Vestica). Cu dolarul, yen-ul si moneda europeana unica „plutind“ una impotriva
celeilalte, economiile mai mici, deschise, vor fi tentate sa se conecteze la una dintre acestea trei.
„Dar aceasta conexiune va fi posibila doar daca va fi acompaniata de schimbari radicale in
aranjamentele institutionale, cum ar fi cele care sunt luate in considerare de Uniunea Europeana.
Extinderea mobilitatii capitalului si democratizarea politica vor face tot mai dificila fixarea ratelor de
schimb valutare intr-un mod unilateral. Acest proces va necesita cooperarea internationala si o
cooperare eficienta va necesita luarea unor masuri asemanatoare cu unificarea monetara.“13
In 2001, un articol online din Asia Times a analizat un discurs tinut de economistul Robert A.
Mundell in cadrul Universitatii Chulalongkorn din Bangkok : „ «ANASE plus trei (cei zece membrii ai
Asociatiei Natiunilor Asiatice Sud-Estice plus China, Japonia si Coreea) ar trebui sa se uite la
Uniunea Europeana ca la un model pentru o mai apropiata integrare a politicii monetare, a
comertului si eventual, o integrare a monedei», a afirmat Mundell“14
Pe data de 6 mai 2005, site-ul Asociatiei Natiunilor Asiatice Sud-Estice a anuntat: „China, Japonia,
Coreea de Sud si cei zece membrii ai ANASE au fost de acord sa isi extinda reteaua de schimburi
valutare bilaterale in ceea ce ar putea deveni un potential Fond Monetar Asiatic...
Oficialii celor 13 natiuni care s-au intalnit la conferinta anuala de la Istanbul a Bancii Asiatice de
Dezvoltare (BAD) pareau hotarati sa transforme variatele acorduri bilaterale intr-un fel de acord
multilateral, desi nici unul dintre oficiali nu l-ar numi in mod direct Fondul Monetar Asiatic“.15
In august 2005, Federal Reserve Bank din San Francisco a publicat un raport cu privire la
perspectiva unei Uniuni Monetare Est – Asiatice, afirmand ca Asia de Est satisface criteriile
necesare pentru a pune bazele unei uniuni monetare. Se precizeaza insa ca, in comparatie cu
initiativa europeana, „realizarea oricarui aranjament monetar, inclusiv acela al unei monede unice,
este mult mai greu de realizat in Asia de Est“. Mai incolo se mentioneaza: „In Europa, o uniune
monetara a fost posibila deoarece a fost parte a unui proces mai larg de integrare politica“.
Se precizeaza de asemenea ca: „Aparent nu exista o dorinta de integrare politica in Asia de Est, in
parte din cauza marilor diferente care exista intre tari, in termeni de sistem politic, cultura si istorie.
Drept rezultat al istoriei lor individuale, tarile din Asia de Est sunt destul de grijulii in ceea ce
priveste suveranitatea lor“.
O alta problema majora, asa cum a fost prezentata in publicatia San Francisco Fed, este ca
125 | P a g e
„guvernele din Asia de Est par a fi mult mai suspicioase in ceea ce priveste puternicele institutii
supranationale“ si astfel, „in Asia de Est, preocuparile legate de suveranitate au facut ca guvernele
sa fie sovaitoare in ceea ce priveste delegarea autoritatii unor institutii supranationale, cel putin
pana in prezent“.
Aceasta explica de ce, in opozitie cu pasii realizati in Europa in directia crearii unei uniuni monetare,
„nu s-a reusit realizarea la scara larga a vreunui acord de libera comercializare intre tarile cele mai
mari din regiune, Japonia, Coreea, Taiwan si China“. O alta problema este ca: „Asia de Est nu pare a
avea un candidat clar pentru o moneda interna de referinta care sa fie utilizata pentru un aranjament
de cooperare in privinta cursului valutar.
Cele mai de succes monede de circulatie au fost create „pe spatele“ monedele deja existente,
stabilindu-se astfel certitudinea convertibilitatii ei si astfel realizandu-se legatura cu noul“.
Raportul concluzioneaza: „...stabilizarea cursului valutar si integrarea monetara sunt putin probabile
in viitorul apropiat. Cu toate acestea, Asia de Est se integreaza prin intermediul schimburilor
comerciale, chiar daca nu se pune un accent prea mare pe acordurile formale de liberalizare a
comertului.
Mai mult decat atat, exista dovezi a unei cooperari financiare crescute in regiune, incluzand aici
dezvoltarea unor aranjamente regionale pentru a furniza lichiditati pe perioada crizelor prin
intermediul unor operatiuni swap valutare bilaterale, a unei supravegheri a economiei regionale si a
dezvoltarii unor legaturi stranse intre pietele comerciale din regiune“.
In final se mentioneaza: „S-ar putea de asemenea ca Asia de Est sa avanseze pe aceeasi cale (ca si
Europa), la inceput prin niste acorduri mai lejere, pentru a se stabiliza monedele de schimb, urmate
mai apoi de niste acorduri mai stranse si culminand in cele din urma cu adoptarea unei ancore
comune – si apoi, dupa aceasta, poate chiar a unui dolar al Asiei de Est“.
In 2007, AFP a raportat ca: „In Asia ar putea fi necesar sa fie puse bazele unui fond monetar asiatic,
daca e sa faca fata unor socuri financiare similare cu cele care au zguduit regiunea cu 10 ani in
urma“ si ca „viitoarea integrare financiara asiatica este cel mai bun antidot pentru viitoarele crize
financiare asiatice“17
In septembrie 2007, Forbes a anuntat ca: „O uniune monetara Est-Asiatica intarita de Japonia este
posibila, dar in regiune lipseste vointa politica de a realiza asa ceva, a afirmat Banca Asiatica de
Dezvoltare (BAD)“. Pradumna Rana, un economist BAD a afirmat ca „pare posibila stabilirea unei
uniuni monetare in Estul Asiei – in special intre Indonezia, Japonia, Coreea de Sud, Malaezia,
Filipine, Singapore si Thailanda.“
Un alt studiu realizat de Ganeshan Wignaraja de la BAD si Universitatea Johns Hopkins pretinde ca:
„in Asia exista un puternic potential economic pentru o integrare monetara, desi baza politica a unui
astfel de acord nu este inca realizabila“.
In plus, ei au mai afirmat ca o integrare reala la nivele comerciale „va intari in realitate nevoia unei
uniuni monetare in Asia, intr-un mod similar cu cel jucat de integrarea reala a diverselor sectoare in
Europa“.
Conform raportului, „Pradumna Rana a afirmat ca drumul catre o uniune monetara a Asiei ar putea
merge inainte pe directii multiple si cu viteze multiple, avand drept scop o zona asiatica
caracterizata printr-o liberalizare a comertului“18 In aprilie 2008, Xinhua a raportat ca „guvernatori ai
bancilor si ministrii de finante ai ANASE s-au intalnit in orasul Da Nang din Vietnam, pentru a
discuta probleme legate de integrarea financiara si monetara si cooperarea din regiune“.19
Uniunea Monetara Africana

La ora actuala, in Africa exista mai multe initiative diferite de uniune monetara cat si uniunile
monetare existente deja pe continent. Una dintre aceste initiative este „proiectul de uniune monetara
al Comunitatii Economice a Statelor din Africa de Vest (CESAV), care este un grup regional format
din 15 tari din Africa de Vest.20
Printre membrii acestora se numara cei ai unei uniuni monetare deja existente in regiune, Uniunea
Monetara si Economica a Africii de Vest (UMEAV). CESAV consta din Benin, Burkina Faso, Côte
d’Ivoire, Guinea, Guinea Bissau, Mali, Niger, Senegal, Siera Leone, Togo, Capul Verde, Liberia,
126 | P a g e
Ghana, Gambia si Nigeria. Uniunea Africana (UA) a fost fondata in 2002 si este o organizatie
interguvernamentala formata din 53 de state africane.
In 2003 Institutul Brookings a realizat un studiu21 despre integrarea economica a Africii. In aceasta
se afirma: „Africa, la fel ca si alte regiuni ale lumii, tinteste spre crearea unei monede comune. Deja
exista proiecte pentru realizarea unor uniuni monetare regionale iar procesul de licitare pentru o
eventuala banca centrala a Africii este pe cale sa inceapa.“
De asemenea se afirma: „Moneda comuna era de asemenea un obiectiv al Organizatiei pentru
Unitatea Africana si pentru Comunitatea Economica Africana, predecesorii UA“. Se mai mentioneaza
de asemenea ca: „Tratatul de la Abuja din 1991 ce a pus bazele Comunitatii Economice Africane, a
schitat sase stagii pentru atingerea unei zone monetare unice pentru Africa, care erau programate
sa fie infaptuite pana in 2008. In stadiile initiale, cooperarea regionala si integrarea din interiorul
Africii trebuie sa fie intarita si acest lucru ar putea implica realizarea unor uniuni monetare
regionale. Stadiul final implica intemeierea unei Banci Centrale Africane (BCA), crearea unei monede
africane unice si a unei Uniuni Monetare si Economice Africane“.
Studiul mentioneaza in continuare ca Banca Centrala Africana „nu va fi creata pana in 2020 (dar),
procesul de licitatie pentru locatia ei este posibil insa sa inceapa curand“; cu toate acestea, „exista
planuri de creare a unor uniuni monetare regionale variate, care vor forma probabil blocurile de
constructie pentru Banca Centrala Africana si pentru moneda unica“.
In august 2008, site-ul allAfrica.com a anuntat ca „guvernatorii bancilor centrale africane au
convenit sa discute in cadrul unei intalniri probleme legate de crearea a trei institutii financiare –
Uniuni Africane (UA)“ ca urmare a „rezolutiei UA ce a stabilit crearea Fondului Monetar African
(FMA), Bancii Centrale Africane (BCA) si a Bancii Africane de Investitii (BAI)“.
Guvernatorii „au fost de acord ca atunci cand va fi deja intemeiata, BCA sa administreze doar
moneda unica a Africii, constituind autoritatea monetara a continentului“.22 In martie 2009, s-a
raportat ca „luna aceasta (martie) Uniunea Africana va semna un memorandum de intelegere cu
Nigeria cu privire la infiintarea unei banci continentale centrale“ si ca „Maxwell Mkwezalamba,
Comisarul Uniunii Africane a declarat reporterilor ca aceasta institutie va fi localizata in Abuja,
capitala Nigeriei,“.
In continuare, „ca un pas intermediar in crearea bancii, corpul pan-african va pune bazele unui
Institut Monetar African in urmatorii trei ani, a declarat el la o intalnire a economistilor africani“ si a
fost citat spunand ca „am fost de acord sa lucram cu Asociatia Guvernatorilor Bancilor Centrale
Africane pentru a institui o comisie tehnica unita care sa lucreze la pregatirea unei strategii
comune“23
Website-ul Ministerului Afacerilor Externe al Keniei a raportat ca: „Comisarul Uniunii Africane pe
probleme economice, dr. Maxwell Mkwezalamba si-a exprimat optimismul in privinta adoptarii unei
monede unice in Africa“ si ca „principala tema discutata la intalnirea comisiei UA din Kenia a fost
„crearea unei singure monede africane: ce abordare optima trebuie adoptata pentru a accelera
procesul de creare a unei monede unice continentale“24
Uniunea Monetara Nord Americana si Amero

In ianuarie 2008 am scris un articol in care am analizat miscarea ce militeaza inspre crearea unei
monede unice Nord Americane, probabil purtand numele de amero (vezi: Andrew G. Marshall, North
American Monetary Integration: Here Comes the Amero, Global Research, 20 ianuarie 2008).
Voi reda pe scurt informatiile prezentate in acel articol. In 1999, Institutul Fraser, un important si
foarte influent institut canadian a publicat un raport realizat de profesorul de economie Herbert
Grubel, intitulat: „The Case for the Amero: The Economics and Politics of a North American
Monetary Union“. In acesta se mentiona ca „planul pentru Uniunea Monetara Nord Americana
prezentat in acest studiu este conceput astfel incat sa includa Canada, Statele Unite si Mexicul“ si
ca „Banca Centrala Nord Americana, la fel ca si Banca Centrala Europeana, va avea o constitutie
care o va face responsabila doar pentru mentinerea stabilitatii pretului“.25
El a remarcat: „...suveranitatea nu este infinit valabila. Meritul renuntarii la anumite aspecte ale
suveranitatii trebuie sa fie determinat in functie de castigurile aduse de un astfel de sacrificiu... Este
127 | P a g e
important de observat ca, in practica, Canada a renuntat la suveranitatea sa economica in multe
zone, cea mai importanta dintre acestea implicand Organizatia Mondiala a Comertului (inainte
GATT), Acordul Nord American de Comert Liber cat si Fondul Monetar International si Banca
Mondiala“.26
De asemenea, in 1999, Institutul C.D. Howe, unul dintre cele mai importante institute din Canada, a
realizat un raport numit „From Fixing to Monetary Union: Options for North American Currency
Integration“. In acest document este consemnat: „Cea mai simpla modalitate de a aborda conceptul
de UMNA (Uniunea Monetara Nord Americana) este de a o vedea ca echivalentul Nord American al
Uniunii Monetare Europene (UME), si, prin extensie, la fel si cu euro“27
In continuare se mentioneaza: „Este clar faptul ca UMNA va insemna sfarsitul suveranitatii in
politica monetara canadiana. Si mai mult, va insemna abandonarea unei rate de inflatie „fabricata“ in
Canada pentru o rata SUA sau UMNA“.28
In mai 2007, David Dodge, guvernatorul Bancii Canadei (banca centrala a Canadei) a afirmat ca
„America de Nord s-ar putea sa imbratiseze intr-o zi conceptul unei singure monede de schimb,
exact ca si euro“. S-a raportat ca „unii au numit moneda unica Nord Americana amero“. Raspunzand
la niste intrebari dupa terminarea discursului sau, Dodge a afirmat ca o singura moneda de schimb
este „posibila“.29
In noiembrie 2007, unul dintre cei mai mari miliardari canadieni, Stephen Jarislowsky, de asemenea
membru al consiliului Institutului C.D. Howe, a declarat unui comitet parlamentar canadian: „Canada
ar trebui sa isi inlocuiasca dolarul cu o moneda Nord Americana, sau sa o stabilizeze dupa moneda
americana, pentru a evita variatiile pe care le-a experimentat rata de schimb a dolarului canadian “.
A adaugat: „Cred ca ar trebui sa incepem sa ne gandim serios la un model de moneda de schimb
continentala, exact ca in Europa“.30 Fostului presedinte al Mexicului, Vicente Fox – cand a aparut in
2007 la emisiunea Larry King Live de pe canalul de televiziune CNN, – i s-a pus o intrebare in
legatura cu posibilitatea unei monede comune pentru America Latina, la care a raspuns astfel: „Pe
termen lung, foarte lung. Ceea ce eu si presedintele Bush am propus, este ALCA, care este o uniune
comerciala pentru toate Americile. Si totul mergea bine pana cand a venit Hogo Chavez. El a decis
sa se izoleze. A decis sa combata ideea, sa o distruga... „ Larry King a intrebat apoi: „Va fi ca un
euro dolar, nu?“ Fox a raspuns: „Ei bine, aceasta va fi ceva pe termen foarte lung. Cred ca primul
pas va fi realizarea unui acord comercial. Si apoi, pasul urmator va fi o noua viziune, exact cum
incercam sa facem cu NAFTA.“31
In ianuarie 2008, Herbert Grubel, cel care a conceput termenul de amero in cadrul raportului
Institutului Fraser, a scris un articol pentru Financial Post, in care a recomandat fixarea dolarului
canadian la dolarul american, la o rata de schimb fixa, desi a admis ca exista probleme inerente in
aceasta directie, cum ar fi de exemplu faptul ca US Federal Reserve va controla astfel interesele
canadiene.
A adaugat: „...exista o solutie in privinta acestei lipse de incredere. In Europa, aceasta problema s-a
rezolvat prin crearea monedei euro si sfarsitul formal al capacitatii bancilor nationale centrale de a
mai fixa rate de interes. Crearea intr-un mod analog a monedei amero nu este posibila fara
cooperarea putin probabila a Statelor Unite. Aceasta face ca problema credibilitatii sa fie rezolvata
prin crearea unilaterala a unei comisii care se va ocupa cu cursul valutar, care va avea grija ca
dezechilibrele internationale a balantei de plati sa duca la schimbari in rezerva financiara a Canadei
si in rata dobanzii, pana cand dezechilibrele sunt eliminate, toate acestea fara vreo actiune din
partea Bancii Canadei sau ca urmare a vreunei interventii a politicienilor. Ar fi de dorit crearea
simultana a unei astfel de comisii si a unui nou dolar canadian evaluat la egalitate cu dolarul
american“.32
In ianuarie 2009, Market Watch, o publicatie online a Wall Street Journal, a discutat posibilitatea unei
inflatii galopante a dolarului american si apoi a declarat in privinta posibilitatii crearii amero: „Desi
este dificil de imaginat, intuitiv are sens“. „Capacitatea de a combina resursele naturale canadiene,
ingeniozitatea americana si forta ieftina de munca din Mexic va permite Americii de Nord sa
concureze mai bine pe o scara globala“.
Autorul a mai mentionat: „daca miscarea politica de frunte va determina si mai multe datorii, in loc
128 | P a g e
sa permita ca economiile si datoriile sa se alinieze, trebuie sa luam in considerare posibilitatea
declansarii unui soc la nivelul sistemului.“
El a adaugat: „Daca aceasta dinamica se va incheia – si nu am nici o certitudine ca asa va fi –
balanta globala a puterilor se va fragmenta in patru regiuni primare: America de Nord, Europa, Asia
si Estul Mijlociu. Intr-un astfel de scenariu, ramificatiile se vor manifesta prin intermediul unor
tulburari sociale si conflicte geopolitice.“33
Phoenix – o moneda globala

In 1988, in publicatia The Economist a aparut un articol numit Get Ready for the Phoenix,34 in care
se consemna: „30 de ani de acum incolo, americanii, japonezii, europenii si oameni din multe alte
tari bogate si unele relativ sarace, cand vor merge la cumparaturi vor plati probabil cu aceeasi
moneda. Preturile nu vor fi in dolari, yeni, ci, hai sa spunem, in phoenix.
Phoenix va fi favorizat de catre companii si de catre cumparatori deoarece va fi mult mai convenabil
decat monedele nationale din zilele noastre, care atunci vor parea o demodata sursa de dezechilibre
pentru viata economica a secolului XX“.
In articol se afirma de asemenea: „prabusirea financiara (din 1987) a facut guvernele sa inteleaga ca
amagirea cooperarii politice poate fi mai rea decat nimic si ca pana ce o reala cooperare nu este
posibila (pana cand guvernele nu abandoneaza o parte macar din suveranitatea economica)
viitoarele incercari de stabilizare a cursului valutar nu vor fi prea eficiente“.
Uimitor, articolul mentioneaza: „probabil vor fi necesare mai multe rasturnari ale ratei de schimb,
cateva crash-uri financiare si probabil inca una sau doua crize economice pana ce politicienii vor fi
dispusi sa isi indrepte privirea in aceasta directie. Acest lucru indica spre o secventa de criza
urmata de o rezolvare de mantuiala, urmata de alta criza, care se va intinde mult dincolo de anul
2018 – cu doua exceptii.
Pe masura ce timpul trece, pagubele cauzate de instabilitatea monetara vor fi din ce in ce mai mari si
aceleasi tendinte care vor determina aceste lucruri vor face ca utopia uniunii monetare sa fie
realizabila.“
In continuare articolul precizeaza: „Zona phoenix va impune constrangeri destul de stranse
guvernelor nationale. „Nu va exista de exemplu, o politica monetara nationala. Stocul mondial de
phoenix va fi fixat de catre o noua banca centrala, probabil rezultata din FMI.
Rata mondiala a inflatiei – si deci, in anumite limite, rata de inflatie a fiecarei natiuni – va fi in mainile
acesteia. Fiecare tara se poate folosi de taxe si de banii publici pentru a compensa diverse caderi
temporare, dar pentru a-si finanta deficitul bugetar va trebui mai degraba sa imprumute bani decat
sa tipareasca“.
Autorul admite: „Aceasta inseamna o mare pierdere din punctul de vedere al suveranitatii
economice, dar tendintele care fac conceptul phoenix atat de atragator oricum vor diminua acea
suveranitate. Chiar si intr-o lume cu rate de schimb mai mult sau mai putin oscilante, guvernele si-
au vazut independenta politica „amenintata“ de catre o lume exterioara, neprietenoasa“.
Articolul a concluzionat: „moneda Phoenix probabil va incepe ca un cocktail de monede nationale,
exact cum este astazi Special Drawing Right. In timp insa, valoarea sa impotriva monedelor
nationale nu va mai conta, deoarece oamenii o vor prefera deoarece este mai convenabila si mai
stabila“. In final se afirma: „ganditi-va ca probabil moneda Phoenix va intra pe piata in jurul anului
2018 si uratii bun venit cand se va petrece acest lucru“.
Recomandari pentru o moneda globala

In 1998, IMF Survey a pus in discutie un discurs tinut de James Tobin, un important economist
american, in care a argumentat ca: „o solutie viabila la preturile oscilante ar putea fi introducerea
unei monede internationale unice“. Ulterior a adaugat ca mai exista: „inca o mare nevoie... de
creditori ca ultima resursa“.35
In 1999, economista Judy Shelton s-a adresat in fata la House of Representatives Committee on
Banking and Financial Services din SUA. Ea a afirmat36: „Continua expansiune a liberalizarii
comertului, integrarea tot mai mare a pietelor financiare si aparitia comertului electronic, toate
129 | P a g e
acestea creeaza nevoia unui standard monetar international – o unitate globala de calcul“. Shelton a
explicat: „Uniunile monetare regionale par a fi urmatorul pas in evolutia inspre un fel de ordine
monetara internationala. Europa a adoptat deja o moneda unica. Asia s-ar putea sa se organizeze
intr-un bloc monetar regional pentru a fi protejata impotriva asalturilor speculative ale monedelor
individuale ale natiunilor mai slabe.
Numeroase tari din America Latina iau deja in considerare diverse aranjamente monetare pentru a
se izola de „infectia“ financiara si a evita consecintele economice ale devalorizarii“.
„O importanta intrebare este daca acest proces de evolutie monetara va fi directionat inteligent sau
daca va fi pur si simplu condus de evenimente. In opinia mea, conducerea politica poate juca un rol
decisiv in construirea unui sistem monetar mai ordonat si mai rational decat abordarea complet
libera de la ora actuala in privinta relatiilor de schimb valutar“. Ulterior a adaugat: „Asa cum am
vazut deja si in Europa, secventa de dezvoltare este: (1) construirea unei piete comune, si (2)
stabilirea unei monede unice. Intr-adevar, pana nu ai o moneda unica, nu ai cu adevarat o piata
comuna eficienta“.
Shelton a concluzionat: „Ideal ar fi ca fiecare natiune sa doreasca sa isi converteasca moneda
nationala la o rata fixa intr-o rezerva universala de capital. „Acest lucru va crea automat o uniune
monetara globala bazata pe o unitate comuna de calcul. Cealalta cale catre o ordine monetara
stabila este a crea cu greu un drum spre o moneda comuna ancorata de un capital cu o valoarea
intrinseca. In timp ce impulsul actual spre dolarizare ar trebui incurajat, in special in cazul Canadei
si a Mexicului, in final stabilitatea ordinii monetare internationale nu ar trebui sa se bazeze pe o
singura natiune“
Paul Volcker, fost guvernator al Federal Reserve Board, SUA, a afirmat in ianuarie 2000: „Daca e sa
avem cu adevarat o economie globala, atunci o moneda internationala unica are sens“.
El a fost citat intr-un discurs tinut pe data de 18 septembrie 2000 de Sirkka Hämäläinen, membru in
comitetul executiv al Bancii Centrale Europene, care a afirmat: „S-ar putea sa aiba dreptate, s-ar
putea ca intr-o zi sa avem o singura moneda internationala. Poate ca integrarea europeana poate fi
vazuta, la fel ca orice integrare regionala, ca un pas inspre o situatie ideala, aceea a unei lumi pe
deplin integrate. Daca si cand aceasta lume va vedea lumina zilei, este imposibil de spus. Oricum,
ceea ce pot spune este ca aceasta viziune pare imposibila in prezent, la fel cum a parut si ideea unei
uniuni monetare europene acum 50 de ani, cand a inceput procesul de integrare europeana.“37
In noiembrie 2000, FMI a organizat o conferinta internationala si a publicat un scurt raport intitulat:
„O singura lume, o singura moneda: menire sau iluzie?“37 in care se mentiona: „Asa cum se
observa tot mai clar, lumea se divide in mod gradat in cateva blocuri monetare regionale, extensia
logica a acestei tendinte reiese ca o posibilitate teoretica: aceea a unei unice monede internationale.
Daca atat de multe tari vad beneficiile rezultate de pe urma integrarii monetare, oare o integrare
monetara mondiala nu ar maximiza aceste beneficii?“.
Conform raportului: „blocul dolarului, deja sprijinit de puterea economiei americane, a fost extins
prin intermediul dolarizarii si a pacturilor regionale de comert liber“. „Blocul euro reprezinta o
uniune economica care este proiectata sa devina o uniune politica deplina, cu toate sansele de a se
extinde in Europa centrala si de Est. Un bloc al yenului s-ar putea sa se nasca din propunerile
curente de cooperare monetara asiatica. O uniune monetara s-ar putea sa apara intre membrii
Mercosur din America Latina, in jurul Africii de Sud deja exista o zona monetara geografica si o
fuziune a dolarului australian cu cel neo-zeelandez este un subiect discutat de foarte mult timp in
Oceania“. Raportul continua: „Aceleasi randamente economice si imperative fizice care imping
impreuna monedele regionale exista probabil si la urmatorul nivel – la cel global...
Economiile mai mici si mai vulnerabile – acelea pe care comunitatea internationala nu incearca
suficient sa le ajute – vor avea cel mai mult de castigat din siguranta si stabilitatea care va
acompania introducerea unei monede unice“
Tineti minte faptul ca acest document este emis de catre FMI, astfel ca recomandarile care sustin ei
ca ar „ajuta“ tarile mai mici si mai vulnerabile, ar trebui inghitite impreuna cu un dram de sare, sau
mai bine zis cu un sac...
Economistul Robert A. Mundell face de mult timp apel la o moneda internationala unica. Pe site-ul
130 | P a g e
sau, el afirma ca crearea unei monede globale este „un proiect ce va restitui sistemului monetar
international o mult dorita coerenta, va oferi Fondului Monetar International capacitatea de a
promova stabilitatea si de a fi un catalizator pentru armonia internationala“ El afirma: „beneficiile
unei monede globale ar fi enorme. Preturile din intreaga lume vor fi exprimate in aceasi unitate si vor
fi mentinute egale in diversele parti ale globului.
In afara de tarife si controale, comertul dintre tari se va desfasura la fel de usor precum se
desfasoara acum intre statele SUA“.39
Continuare in editia urmatoare...
Despre autor:
Andrew G. Marshall este cercetator asociat la Centrul de Cercetare asupra Globalizarii, (Centre for
Research on Globalization), din Montreal, Canada (CRG). In prezent el studiaza economia politica si
istoria la Universitatea Simon Fraser, British Columbia, Canada.
Website: http://www.globalresearch.ca TO
Nota editorului:
Datorita spatiului limitat, nu au putut fi publicate notele de final care insotesc acest articol. Ele sunt
disponibile la adresa de internet: http://tinyurl.com/d7zutg .
Noua ordine mondiala financiara (2)
de Andrew G. Marshall
Research Associate Centre for Research on Globalization Montreal,
Canada
[Articol extras din Nexus Magazine, Anul VI, Numarul 15 (iunie - iulie 2010)]
Tendinta actuala de instituire a unui guvern mondial, impreuna cu o banca centrala globala si o
moneda unica, va conduce la un declin al democratiei si o crestere a totalitarismului.
Noi cereri pentru o moneda globala

In data de 16 martie 2009, Itar-Tass a raportat: „Rusia a afirmat ca la summit-ul G20 de la Londra,
din luna aprilie, ar trebui sa se inceapa stabilirea unui sistem de gestionare a procesului de globalizare
si ca va examina posibilitatea crearii unei monede de rezerva supra-nationale sau o moneda de «super-
rezerva»... care va fi emisa de institutiile financiare internationale.“ Rusia a afirmat ca „pare oportun
sa se reconsidere rolul FMI in acest proces si, de asemenea, sa se determine posibilitatea luarii unor
masuri care sa permita ca SDR (Special Drawing Rights) sa devina o moneda de super-rezerva,
recunoscuta de catre comunitatea mondiala“.40 La 23 martie 2009, publicatia Financial Times a
raportat ca banca centrala a Chinei „a propus inlocuirea dolarului SUA ca moneda de rezerva
internationala cu un nou sistem global controlat de catre Fondul Monetar International.“ Scopul ar fi
131 | P a g e
ca moneda mondiala de rezerva sa fie „independenta de natiunile individuale“ si sa fie „capabila sa
ramana stabila pe termen lung, eliminand astfel deficientele inerente cauzate de utilizarea monedelor
nationale“. Economistul-sef al Chinei a declarat pentru HSBC: „Acesta este un indiciu care arata ca,
la ora actuala, China fiind cel mai mare detinator de active financiare in dolari SUA, este preocupata
de potentialul risc inflationist al emiterii de monede fara acoperire de catre US Federal Reserve“.
Potrivit articolului, guvernatorul Bancii Populare a Chinei „a sugerat extinderea rolului SDR, care au
fost introduse de catre FMI in 1969 pentru a sprijini regimul fix al cursului de schimb stabilit de
Bretton Woods, dar a devenit mai putin relevant odata cu prabusirea lui in 1970.“ Raportul a
declarat: „Astazi, valoarea SDR se bazeaza pe un grup de patru valute, dolarul american, yenul, euro
si lira sterlina, acestea fiind folosite in mare masura ca factor de referinta de catre FMI si de alte
organizatii internationale.
Propunerea Chinei va extinde acest grup de valute (ce formeaza baza evaluarii SDR) la toate
economiile majore si va infiinta un sistem de decontare intre SDR si alte monede, pentru a putea fi
utilizate in comertul international si tranzactiile financiare. Statele vor incredinta FMI-ului o parte din
rezervele lor de SDR, pentru a-i gestiona in mod colectiv, in numele lor, iar apoi SDR va inlocui treptat
monedele de rezerva existente.“41
La 25 martie, Timothy Geithner, secretarul Trezoreriei si fostul presedinte al Federal Reserve Bank
din New York, a tinut un discurs la Consiliul pentru Relatii Externe. Cand i s-a cerut opinia in
legatura cu propunerea chineza pentru o moneda mondiala de rezerva, Geithner a raspuns: „Nu am
citit propunerea guvernatorului. Acesta este un bancher distins, remarcabil, grijuliu si foarte atent la
fiecare problema. Dar, asa cum am inteles eu, propunerea sa este conceputa pentru a spori utilizarea
SDR ale FMI. Noi suntem foarte deschisi la aceasta sugestie. Dar ar trebui sa va ganditi la ea, ca mai
degraba la ceva evolutiv, ce se va cladi pe arhitecturile curente... decat ceva care se ne impinga spre o
uniune monetara mondiala.“42 (Sublinierea ne apartine).
Pe data de 29 martie s-a raportat ca „Grupul de Economisti al Natiunilor Unite a propus o noua
moneda mondiala de rezerva, care ar putea inlocui sistemul american bazat pe dolar, sistem folosit
timp de decenii de catre bancile internationale“ si ca „o moneda de rezerva administrata in mod
independent ar putea sa opereze fara conflictele generate de dolarul american si sa pastreze mai stabile
preturile marfurilor de larg consum“.43
Intr-un articol din publicatia Economic Times, din data de 3 aprilie, se afirma: „Lumea nu este inca
pregatita pentru o moneda internationala de rezerva, dar este gata sa inceapa procesul de trecerea la o
astfel de moneda.“44
Un alt articol din Economic Times, din data de 3 aprilie, incepea proclamand ca „lumea are nevoie cu
siguranta de o moneda internationala“. In plus, se afirma: „Daca nu este acceptat dolarul, in absenta
unei alte alternative, sistemul international de plati poate intra intr-o stare de inghet, situata in afara
controlului autoritatilor monetare, conducand economia mondiala intr-o „Mare Depresie”. Pentru a se
evita o astfel de calamitate, comunitatea internationala ar trebui sa reinvie imediat ideea „contului de
substitutie”, discutata in 1971, conform careia detinatorii oficiali de dolari isi pot depozita dolarii intr-
un cont special la FMI, valorile depozitelor fiind exprimate intr-o moneda internationala, cum ar fi
SDR“.45
Pe langa temerile provocate de un dolar aflat in scadere si ca urmare a discutiilor deschise despre o
noua moneda globala, reporterii Bloomberg au scris pe data 3 aprilie: „Rolul dolarului (ca moneda de
rezerva) nu va fi amenintat de o expansiune de noua ori a unitatii de evaluare a Fondului Monetar
International, potrivit UBS AG, ING Grup, NV si Citigroup Inc.“
Dupa reuniunea G20 de la Londra s-a raportat: „Grupul celor 20 de lideri a fost de acord ca agentia sa
ridice 250 miliarde $ prin emiterea de Special Drawing Rights sau SDR, moneda artificiala pe care
FMI o utilizeaza printre natiunile membre. De asemenea, au convenit sa depuna 500 miliarde $ in
inima razboinica a FMI-ului.“46
Cu alte cuvinte, marile institutii financiare globale isi dau silinta sa salveze dolarul, pentru a nu se
precipita o criza, astfel incat sa poata continua in liniste cu planurile de introducere a unei noi monede
globale.
Crearea unei banci mondiale centrale
132 | P a g e
In 1998, Jeffrey Garten a scris un articol pentru publicatia New York Times din data de 23
septembrie, pledand pentru un Fed global. Garten a fost decan al Scolii de Management de la Yale si a
fost subsecretar in administratia Clinton. El a servit in Consiliului privind Politica Economica
Internationala de la Casa Alba sub administratia Nixon si a facut parte din personalul secretarului de
stat Henry Kissinger si Cyrus Vance, din administratiile Ford si Carter. Garten a fost Director la
Lehman Brothers si este membru al Consiliului pentru Relatii Externe. In articolul sau, el a declarat:
„...de-a lungul timpului, Statele Unite au infiintat institutii centrale cruciale – Securities and Exchange
Commission (1933), Federal Deposit Insurance Corporation (1934) si cea mai importanta, Federal
Reserve (1913). Aceste organizatii au fost create pentru a face capitalismul functional, pentru a
preveni ciclurile distructive din domeniul afacerilor si a modera mana invizibila a lui Adam Smith.“ El
a explicat apoi: „Aceasta este ceea ce trebuie sa se petreaca acum la scara globala. Lumea are nevoie
de o institutie care sa tina o mana pe carma economica atunci cand marile devin furtunoase. Are
nevoie de o banca centrala globala.“ „Daca incercam pur si simplu sa coordonam cele mai puternice
banci centrale din lume, Fed si noua Banca Centrala Europeana de exemplu, nu vom reusi...“ „Este
putin probabil sa se materializeze o colaborare eficienta intre ministerele de finante si trezoreriile.
Aceste agentii sunt responsabile pentru legislatura votata iar politicienii din tarile industrializate sunt
mai preocupati de evenimentele interne decat de stabilitatea internationala.“ „Singura cale de scapare
este data de constituirea unei banci centrale independente, care sa aiba responsabilitatea de a mentine
stabilitatea financiara globala. Nimeni altcineva nu poate face ceea ce este necesar: sa injecteze mai
multi bani in sistem pentru a impulsiona cresterea economica, sa reduca datoriile mari ale pietelor
emergente si sa supravegheze operatiunile institutiilor financiare subrede. O banca centrala globala ar
putea oferi mai multe fonduri economiei mondiale, atunci cand aceasta pierde rapid teren...“
In continuare, el a afirmat: „O astfel de banca ar juca rolul de supraveghetor pentru banci si alte
institutii financiare de pretutindeni, oferind anumite standarde uniforme pentru imprumuturi
prudente, in locuri precum China si Mexic. Cu toate acestea, regulamentele nu trebuie sa fie prea
aspre...“ Garten a continuat: „Exista doua moduri prin care o banca centrala globala ar putea fi
finantata. Ar putea avea linii de credit de la toate bancile centrale, bazandu-se pe ele in vremurile
dificile si rambursandu-le apoi, atunci cand piata isi revine. O alta varianta – desigur mai dificil de pus
in practica – ar putea fi finantata printr-o taxa modesta, pusa pe toate schimburile comerciale,
colectata de la punctul de import, sau printr-un impozit pus pe anumite tranzactii financiare globale.“
Interesant, Garten a declarat: „Un lucru care nu este acceptabil ar fi ca banca sa fie la mila legislatiilor
orientate pe termen scurt.“ In esenta, aceasta nu va fi raspunzatoare in fata oamenilor din intreaga
lume. Apoi, el a intrebat: „Fata de cine ar fi raspunzatoare o banca centrala globala ?“A raspuns:
„Daca ar fi reglementata numai de tehnocrati ar fi prea puternica, desi trebuie sa fie condusa de cei
mai buni dintre acestia. O posibilitate ar fi de a lega noua banca de un grup extins de sapte – poate un
G-15 [sau, in contextul de astazi G20] care ar include tarile G-7, plus membrii in rotatie precum
Mexic, Brazilia, Africa de Sud, Polonia, India, China si Coreea de Sud.“ El a mai afirmat ca nu ar
trebui sa existe o „foarte stransa colaborare“ intre o banca mondiala si Fed.
A adaugat: „Banca mondiala nu ar functiona in Statele Unite si nu ar putea sa treaca peste deciziile
bancii noastre centrale. Dar ar putea furniza ingredientul care lipseste la nivel international –
finantarea de urgenta pentru nevoia mare de lichiditati de pe pietele emergente. Ea nu ar afecta ratele
americane de credit ipotecar, dar ar putea ajuta la cresterea profitabilitatii companiilor americane
multinationale prin crearea unui mediu de afaceri sanatos la nivel mondial.“ In 2008, Jeffrey Garten a
scris un articol48, publicat in Financial Times pe data de 25 septembrie, in care a declarat: „Chiar
daca masiva operatiune de salvare financiara din SUA reuseste, ar trebui sa fie urmata de ceva chiar
mult mai amplu, de stabilirea unei Autoritati Monetare Globale (Global Monetar Authority - GMA)
pentru a supraveghea pietele care au devenit fara granite.“ El a subliniat „...necesitatea aparitiei unei
noi Autoritati Monetare Globale. Aceasta ar da tonul pentru pietele de capital intr-un mod care nu s-
ar opune unei functii de supraveghere publica cu norme de interventie si ar reveni la acumularea de
capital, care este de fapt obiectivul cresterii economice si dezvoltarii, mai degraba decat de a realiza
comert de dragul comertului“. Mai mult, el a declarat: „O GMA ar fi un reasigurator sau un
decontator pentru anumite obligatii detinute de bancile centrale. S-ar putea atunci examina activitatile
de reglementare ale autoritatilor nationale cu mai multa asprime decat a facut-o FMI-ul si se va
133 | P a g e
supraveghea punerea in aplicare a unui numar limitat de reglementari globale. GMA va monitoriza
riscurile globale si va stabili un sistem eficient de avertizare rapida, ce va suna alarma intr-un mod
mult mai ferm decat a facut-o BIS.“
Mai mult, el a afirmat: „cele mai mari companii financiare globale vor trebui sa se inregistreze la
GMA si sa fie supuse monitorizarii sale, sau sa fie trecute pe lista neagra. Aceasta include societati
comerciale si banci, dar, de asemenea, si fonduri suverane, gigantice fonduri speculative si firme de
capital privat.“ El a recomandat: „Conducerea GMA ar trebui sa includa bancherii centrali nu doar
din SUA, Marea Britanie, zona euro si Japonia, dar, de asemenea, si din China, Arabia Saudita si
Brazilia. Aceasta ar fi finantata prin contributii obligatorii provenite de la fiecare tara capabila de asa
ceva si din prime de tipul celor de asigurare, de la companiile financiare globale – listate public, aflate
in proprietatea guvernului sau private.“
La 16 octombrie 2008, John Mack, CEO la Morgan Stanley a declarat: „s-ar putea sa fie necesara o
coordonarea internationala continua pentru a debloca pe deplin pietele de credit si pentru a rezolva
criza financiara, poate chiar prin formarea unui nou organism la nivel mondial pentru a supraveghea
intregul proces“49 Intr-un articol din Newsweek postat pe 25 octombrie 2008, Jeffrey Garten a
declarat ca „liderii ar trebui sa inceapa sa puna bazele unei banci centrale globale“. El a adaugat: „A
existat un moment in care Federal Reserve a jucat acest rol, supraveghind moneda la nivel global in
calitate de institutie financiara principala a celei mai puternice economii la nivel mondial. Insa odata
cu cresterea pietelor de capital, cu ridicarea unor monede precum euro, cu aparitia unor jucatori
puternici precum China, cu stramutarea bogatiei inspre Asia si Golful Persic si, desigur, cu problemele
profunde ale economiei americane, Fed-ul nu mai are capacitatea de a conduce singur.“ El a explicat
criteriile si operatiunile unei banci centrale mondiale, spunand: „Ar putea fi autoritatea de
reglementare a marilor institutii financiare globale, cum ar fi Citigroup sau Deutsche Bank, ale caror
activitati trec dincolo de frontiere... Ar putea actiona ca o instanta de faliment atunci cand marile
banci la nivel mondial, ce opereaza in mai multe tari, trebuie sa fie restructurate. Ar putea
supraveghea nu doar marile banci comerciale, cum ar fi Mitsubishi UFJ, dar si sistemul financiar
«alternativ» care s-a dezvoltat in ultimii ani, constand din fonduri speculative, grupuri cu capital
privat si fonduri suverane – toate care sunt acum in mod substantial nereglementate.“ Mai mult,
aceasta „ar putea avea o influenta asupra ratelor de schimb cheie si ar putea conduce de exemplu un
nou sistem monetar de realiniere a dolarului si a yenului, deoarece una dintre primele sale misiuni ar fi
sa faca fata marilor dezechilibre financiare care atarna ca o sabie asupra economiei mondiale“. El a
postulat: „O banca centrala globala nu ar elimina necesitatea existentei Federal Reserve sau a altor
banci centrale nationale, care vor avea in continuare responsabilitatea cea mai mare pentru politicile
de reglementare rezonabile si pentru stabilitatea monetara din tarile lor. Dar ar avea o influenta mare
asupra acestora atunci cand vor trebui urmate politici care sunt compatibile cu cresterea economica si
stabilitatea financiara globala. De exemplu, ar colabora cu tarile-cheie pentru a coordona mai bine
programele nationale de stimulare atunci cand lumea intra intr-o recesiune, asa cum se intampla
acum, astfel incat impactul cumulat al diverselor eforturi nationale sa nu duca la o inflatie globala.
Aceasta reprezinta o mare amenintare, deoarece pretutindeni cheltuielile guvernamentale devin
excesive.“
La 10 ianuarie 2009, s-a raportat51 ca „o solutie clara pentru a evita o revenire a acestor probleme ar
fi infiintarea unei «banci centrale globale» – atata timp cat FMI-ul si Banca Mondiala se afla in
imposibilitatea de a preveni colapsul financiar“. Dr. William Overholt, cercetator principal la Harvard
Kennedy School si anterior la Institutul RAND, a declarat intr-un interviu: „Pentru a evita o noua
criza, trebuie sa putem gestiona lichiditatile de la nivel mondial. Teoretic, acest lucru ar putea fi
realizat prin infiintarea unui tip de banca centrala globala, prin crearea unei monede globale sau prin
acceptarea globala a unui set de reguli cu sanctiuni si un mecanism de solutionare a litigiilor.“
Guillermo Calvo, profesor de economie internationala si afaceri publice la Universitatea Columbia, a
scris un articol52 pentru publicatia Vox, publicat pe 23 martie 2009. Calvo a lucrat ca economist sef la
Inter-American Development Bank si a fost consilier in cadrul departamentului de cercetare al FMI.
In prezent el este cercetator asociat la Biroul National de Cercetari Economice (NBER) si presedinte al
Asociatiei Internationale Economice. Calvo a scris: „disponibilitatea creditelor nu este asigurata prin
regulamente financiare mai stricte. De fapt, acest lucru poate fi contraproductiv daca nu este insotit de
134 | P a g e
stabilirea unui creditor de ultima instanta (LOLR) care sa inmoaie radical severitatea unei crizei
financiare prin acordarea de linii de credit la momentul potrivit. Acesta a fost si motivul pentru care in
secolul 20 au fost infiintate bancile centrale sau regionale, responsabile de un subansamblu al pietei de
capital. A devenit acum evident faptul ca domeniul de actiune al bancilor centrale existente este foarte
limitat si ca lumea nu are nici o institutie care sa indeplineasca acest rol, atat de necesar la nivel
mondial. FMI-ul se indreapta in aceasta directie, dar este inca prea mic si prea limitat pentru a face
acest lucru in mod adecvat.“
Calvo a mai declarat ca „subiectul regulamentului financiar ar trebui sa fie discutat impreuna cu
problema unui creditor mondial de ultima instanta“. Mai mult decat atat, el a afirmat ca „institutiile
financiare internationale trebuie sa aiba mai multa putere, pentru a ajuta economiile emergente in
perioada de rascumparare a datoriilor“.
O „noua ordine mondiala“ in domeniul bancar
Dupa colapsul companiei Bear Stearns, intr-un raport al Reuters din 17 martie 2008 se afirma (pe
baza un document eliberat de firma de cercetare CreditSights): „dupa ce JPMorgan Chase & Co a
declarat ca cumpara Bear Stearns, ar putea urma o si mai mare consolidare a industriei si noi
achizitii.” Mai mult, Reuters a raportat: „In cazul unor consolidari viitoare, printre potentiali
cumparatori identificati de catre CreditSights se numara: JPMorganChase, Wells Fargo, US Bancorp,
Goldman Sachs si Bank of America...“53
La 9 iunie 2008, Timothy Geithner, in calitate de sef al Federal Reserve Bank din New York, a scris
un articol pentru Financial Times ca urmare a participarii sale la Conferinta Bilderberg din 2008.
Inainte de publicarea acestuia, Timothy Geithner a scris54 „bancile si bancile de investitii, a caror
sanatate este cruciala pentru sistemul financiar global ar trebui sa opereze sub un cadru de
reglementare unificat“. De asemenea, el a scris ca US Federal Reserve ar trebui sa joace un rol
central „in acest nou cadru de reglementare, lucrand in stransa colaborare cu autoritatile de
supraveghere din SUA si din intreaga lume. La data de 6 noiembrie 2008, The National, o importanta
publicatie din Emiratele Arabe Unite, a publicat un articol despre magnatul David Rothschild, care
calatorea cu premierul britanic Gordon Brown, in cadrul unei vizite in Orientul Mijlociu, desi nu facea
parte din „grupul oficial“ care il insotea pe Brown. In articol se afirma: „Baronul Rothschild
impartaseste parerea majoritatii oamenilor, ca exista o noua ordine mondiala. In opinia sa, bancile
vor reduce gradul de indatorare si va exista o noua forma de guvernare globala.“55
La 24 februarie 2009, Times Online a publicat un articol cu titlul „Noua ordine a lumii in sectorul
bancar este necesara ...“ In articol (care a fost scris de Michael Lafferty, presedintele International
Retail Banking Council) se afirma: „este din ce in ce mai evident ca lumea are nevoie de un sistem
bancar nou si ca acesta nu ar trebui sa fie prea asemanator cu cel care a reusit sa esueze intr-un
mod atat de spectaculos“56 Desigur ca cei care modeleaza acest nou sistem bancar sunt campionii
vechiului sistem bancar. Solutiile care vor urma sunt pur si simplu extensii ale sistemului actual,
doar accelerate datorita necesitatilor generate de actuala criza.
Nasterea unui guvern global

Intr-un articol aparut in publicatia Financial Post (din 2 aprilie 2009) se mentiona: „La ora actuala
exista pericolul ca lumea se se indreapte inspre o moneda de rezerva «super suverana», proiectata
de grupuri de experti precum «Comisia ONU de experti» condusa de laureatul premiului Nobel
economistul Joseph Stiglitz, insa atunci vom renunta la posibilitatea aparitiei in mod spontan a unei
armonii financiare, pentru a lasa locul unei ordini planificate centralizate si politizarii banilor. O
astfel de schimbare de regim ar pune in pericol nu numai valoarea viitoare a banilor, dar si libertatea
si prosperitatea noastra.“57
In publicatia Toronto Star din data de 3 aprilie se mentiona: „O caracteristica incomoda a Noii Ordini
135 | P a g e
Mondiale poate fi faptul ca lacunele din venitul mondial se vor amplifica, deoarece noile puteri
precum China, India si Brazilia, ii privesc pe cei aflati sub nivelul lor, ca pe niste potentiali rivali...“
Autorul a mai afirmat: „Prin urmare, Noua Ordine Mondiala nu va fi neaparat mai buna decat cea
veche... Ce este sigur insa, este ca afacerile globale vor fi considerabil diferite de acum inainte.“58
In data de 1 aprilie, Robert Zoellick, presedintele Bancii Mondiale, a afirmat: „Daca liderii sunt
seriosi in privinta crearii de noi responsabilitati globale sau de guvernare, atunci ar trebui sa
inceapa prin modernizarea multilateralismului, imputernicind OMC, FMI si Banca Mondiala astfel
incat sa poata monitoriza politicile nationale.“59
David Rothkopf, un cercetator de la Carnegie Endowment for International Peace, membru al
Consiliului pentru Relatii Externe, fost subsecretar adjunct pentru comertul international in
administratia Clinton, adjunct si fost director general al Kissinger Associates, Inc, a scris recent o
carte intitulata: Superclass: The Global Power Elite and the World They are Making. Cand a discutat
despre rolul si agenda „superclasei globale“, el a scris: „intr-o lume caracterizata prin miscari si
amenintari globale ce nu isi prezinta pasapoartele la frontierele nationale, nu mai este posibil ca un
stat-natiune, care actioneaza individual, sa isi indeplineasca partea sa de contract social“.60 El a
continuat: „...chiar si organizatiile internationale si aliantele pe care le avem astazi, asa cum sunt
ele, imperfecte, ar fi parut imposibile pana de curand, in special succesul Uniunii Europene – un stat
unitar, democratic, de dimensiunea Indiei. Evolutia si realizarile unor astfel de entitati, in ciuda
tuturor obstacolelor intalnite, arata ca nu este vorba despre niste cazuri izolate, ci despre o tendinta
generala, ce se indreapta in directia a ceea ce Tennyson a numit „Parlamentul Omului sau legea
universala“.
El a afirmat ca „ acest progres va continua“, dar va fi dificil, pentru ca „submineaza multe structuri
ale puterii locale si nationale si concepte culturale care au fundatii adanc infipte in piatra de temelie
a civilizatiei umane, precum notiunea de suveranitate“.61 In continuare, el a scris ca „mecanismele
unei guvernarii globale sunt mult mai posibil de infaptuit in mediul de astazi“ si ca aceste
mecanisme „sunt adesea creative, venind cu solutii temporare la problemele urgente, care nu pot
astepta pana ce lumea va imbratisa o idee si mai mare si mai controversata, precum aceea a unui
adevarat guvern mondial“.62
In data de 8 decembrie 2008, Financial Times a publicat un articol63 scris de Gideon Rachman, fost
participant la intalnirile Bilderberg. El a scris: „Pentru prima data in viata mea cred ca formarea unui
guvern mondial este plauzibila.“ El a continuat: „Un Guvern Mondial ar implica mult mai mult decat
cooperarea intre natiuni. Ar fi o entitate cu caracteristici similare unui stat, sustinuta de un corp
legislativ. Uniunea Europeana a stabilit deja un guvern continental pentru 27 de natiuni, care ar
putea fi un model. UE are o Curte Suprema, o moneda, mii de pagini de drept, un serviciu civil si
capacitatea de a disloca forte militare.“ Rachman a intrebat apoi daca modelul european „s-ar putea
extinde la nivel mondial“ si a afirmat ca exista trei motive pentru care crede ca acest lucru ar fi
posibil. In primul rand, a afirmat el, „este tot mai clar faptul ca problemele cele mai dificile cu care se
confrunta guvernele nationale au un caracter international: incalzirea globala, o criza financiara
globala si un „razboi global impotriva terorismului“. In al doilea rand, el a afirmat ca „acest lucru s-
ar putea realiza“, in mare parte ca urmare a revolutiei din domeniul transportului si a comunicatiilor,
care au facut ca „lumea sa devina mai mica“. In al treilea rand, acest lucru este posibil printr-o
trezire, „o schimbare in atmosfera politica“ pe masura ce „crizele financiara si schimbarile climatice
imping guvernele nationale in directia unor solutii globale, chiar si in tari precum China si SUA, care
in mod traditional isi protejeaza cu putere suveranitatea nationala“.
El l-a citat pe Jacques Attali, un consilier al presedintelui Frantei, Nicolas Sarkozy, care a afirmat ca
„guvernarea globala este doar un eufemism pentru un guvern global“ si ca „criza financiara
internationala se datoreaza faptului ca avem piete financiare globale insa nu avem o legislatie
mondiala“. Cu toate acestea, Rachman a declarat ca „orice presiune indreptata inspre o «guvernare
globala» ...va fi un proces lent si dureros“.
Ulterior el a declarat ca una dintre problemele cu care ne confruntam la ora actuala, poate fi ilustrata
prin intermediul unui exemplu provenit din Uniunea Europeana, care „a suferit o serie de infrangeri
umilitoare in referendumuri, atunci cand a fost necesar ca planurile pentru o «uniune tot mai
136 | P a g e
stransa» sa fie aprobate de catre electorat.“ El a continuat, afirmand: „In general, Uniunea
Europeana a progresat cel mai rapid atunci cand chestiunile cu o influenta mai mare au fost
convenite de catre tehnocrati si politicieni – si apoi aprobate fara trimitere directa la alegatori.
Guvernarea internationala tinde sa fie eficienta numai atunci cand este anti-democratica.“
(Sublinierea ne apartine).
In noiembrie 2008, US National Intelligence Council (NIC), centrul comunitatii de informatii din SUA
pentru „gandire strategica pe termen mediu si lung“, a lansat un raport64 ce a fost realizat in
colaborare cu numeroase think-tank-uri, firme de consultanta, institutii academice si sute de experti,
printre care si Consiliul Atlantic al Statelor Unite, Centrul Wilson, RAND Corporation, Brookings
Institution, American Enterprise Institute, Texas A & M University, Consiliul pentru Relatii Externe si
Chatham House din Londra. Raportul, intitulat „Tendinte Globale 2025: O lume transformata“,
schiteaza tendintele politice economice globale actuale pe care lumea le-ar putea urma pana in anul
2025. In ceea ce priveste criza financiara, se afirma ca rezolvarea acesteia „va necesita eforturi pe
termen lung de stabilire a unui nou sistem international“.65 Se sugereaza ca, pe masura ce
„modelul“ de dezvoltare al Chinei devine tot mai atractiv, ar putea exista un declin in democratizarea
economiilor emergente, a „regimurilor autoritare neperformante“ si a „democratiilor slabe, frustrate
de ani de slabe performante economice“. Mai mult, dolarul va inceta sa mai fie moneda de rezerva
mondiala, deoarece probabil va exista o tendinta de „indepartare de acesta“.66 Se afirma ca dolarul
va deveni „un fel de moneda principala intre alte monede egale cu el, pana in 2025“ si ca „acest
fenomen ar putea sa apara brusc, in urma unei crize, fie treptat, odata cu reechilibrarea la nivel
mondial.“67
Raportul intra in amanunte cu privire la construirea unui nou sistem international, declarand: „Pana
in 2025, statele-natiuni nu vor mai fii singurii actorii de pe scena mondiala si «sistemul
international» se va fi transformat deja, pentru a se potrivi cu noua realitate. Dar transformare va fi
incompleta si neuniforma.“ Mai mult, „...este putin probabil sa aiba loc o apropiere globala, unitara,
cuprinzatoare, fata de conceptul unei guvernarii globale. Tendintele actuale sugereaza ca in anul
2025, guvernarea globala va fi un mozaic de suprapuneri, format de multe ori din eforturi
fragmentate, ad-hoc, cu coalitii mereu in schimbare, constituite din natiunile membre, organizatiilor
internationale, miscarilor sociale, ONG-urile, fundatiile filantropice si diverse companii.“ „Este putin
probabil ca cele mai multe dintre problemele transnationale presante (incluzand aici: schimbarile
climatice, reglementarea pietelor financiare globalizate, migratia, statele falimentare, retelele
criminale, etc.) sa fie rezolvate in mod eficient prin actiunile individuale ale statelor-natiuni. Nevoia
unei guvernari eficiente la nivel mondial va creste mai repede decat viteza cu care pot sa raspunda
mecanismele existente.“68
Raportul abordeaza si tema regionalismului, declarand: „In cazul in care se va produce o mai mare
integrare in Asia, aceasta ar putea umple golul lasat de o ordine internationala slabita, multilaterala,
dar ar putea de asemenea submina si mai mult aceasta ordine. Dupa criza financiara din Asia din
1997, au inceput sa prinda radacini o multime de societati pan-asiatice – cea mai semnificativa fiind
ASEAN + 3. Desi putini ar argumenta ca un omolog asiatic al UE este un rezultat probabil, chiar pana
in 2025, daca anul 1997 este luat ca punct de plecare, atunci fara indoiala ca Asia a evoluat mai rapid
in ultimii zece ani decat s-a dezvoltat integrarea europeana in primele ei decenii.“ Mai departe in
raport se afirma: „in urmatorii 15 ani este foarte posibila o evolutie inspre un grup de valute asiatice,
daca nu chiar inspre o unitate monetara asiatica, care sa reprezinte o a treia rezerva“. In continuare
se precizeaza: „regionalismul din Asia va avea implicatii globale, eventual declansand sau
consolidand tendinta catre trei grupuri comerciale si financiare care ar putea deveni cvasi-grupari
(America de Nord, Europa si Asia de Est)“. Aceste grupari „vor avea implicatii pentru capacitatea de
a putea infaptui in viitor (la nivel mondial) acordurile Organizatiei Mondiale a Comertului si grupurile
regionale ar putea concura in stabilirea standardelor pentru produsele trans-regionale, pentru IT,
biotehnologie, nanotehnologie, drepturi de proprietate intelectuala, precum si alte produse ale „noii
economi“.69
De mare importanta este si subiectul democratizarii. Raportul afirma ca „este posibil ca inaintarea
sa incetineasca si globalizarea va face ca multe tari recent democratizate sa fie supuse unor
137 | P a g e
presiuni sociale si economice crescute, care ar putea submina institutiile liberale“. Aceasta in mare
masura deoarece „performantele economice mai bune a multor guverne autoritare ar putea semana
indoieli in randurile unora, in legatura cu teoria ca democratia este cea mai buna forma de
guvernare“. Autorii raportului afirma: „Sondajele pe care le-am consultat indica faptul ca cei din
Estul Asiei pun un accent mai mare pe un bun management, inclusiv pe cresterea standardului de
viata [sic], decat pe democratie.“ In continuare, raportul afirma: „chiar si in multe democratii bine
stabilite, anchetele arata existenta unor frustrari in crestere in legatura cu modul actual de
functionare a sistemelor democratice de guvernare si a unor controverse in randul elitelor in
legatura cu capacitatea guvernelor democratice de a intreprinde actiunile necesare pentru a se
ocupa rapid si eficient de numarul tot mai mare de provocari transnationale.“70
Concluzie
In viitor, economia politica globala va avansa inspre un sistem global de guvernare, sau un guvern
mondial, cu o banca centrala mondiala si o moneda globala. Aceste evolutii sunt de natura sa se
materializeze in viitor si ca urmare a unui declin al democratiei din intreaga lume. Prin urmare ne
vom confrunta cu o crestere a autoritarismului. Practic suntem martorii crearii unei Noi Ordini
Mondiale, compusa dintr-o structura guvernamentala globala totalitarista. De fapt, insasi notiunea
de moneda globala si banca centrala globala este autoritara prin insasi natura sa, deoarece elimina
orice posibilitate de supraveghere si responsabilitate, doar unu grup mic, interconectat, al elitelor
internationale, putand exercita o astfel de functie. Asa cum a explicat Carroll Quigley in
monumentala sa lucrare: Tragedy and Hope: „Puterile capitalismului financiar au avut un alt obiectiv
de atins, nici mai mult nici mai putin decat sa creeze un sistem mondial privat de control financiar,
capabil sa domine sistemul politic al fiecarei tari si economia intregii lumi. Acest sistem trebuia sa
fie controlat intr-o maniera feudalista de catre bancile centrale ale lumii, ce vor actiona intr-o deplina
armonie, ca urmare a acordurilor secrete incheiate in cadrul frecventelor sedinte secrete si a
conferintelor. Varful sistemului trebuia sa fie Bank for International Settlements din Basel, Elvetia, o
banca privata detinuta si controlata de catre bancile centrale din intreaga lume, care si ele in sine
erau societati private.“71
Intr-adevar, actualele „solutii“ propuse pentru rezolvarea crizei financiare globale aduc beneficii
celor care au cauzat criza, in detrimentul celor care vor suferi cel mai mult de pe urma ei: clasa
mijlocie aflata pe cale de disparitie si oamenii saraci din intreaga lume, datori si deposedati de
bunurile lor. Solutiile propuse pentru rezolvarea crizei reprezinta manifestarile si actualizarea
scopurilor elitei globale si prin urmare, reprezinta conditiile cel mai putin favorabile pentru marea
majoritate a oamenilor din intreaga lume.
Este absolut necesar ca oamenii din intreaga lume sa se impotriveasca acestor „solutii“ si sa intre
intr-o noua era, intr-o „Noua Ordine Mondiala”, o Ordine Mondiala a oamenilor; in care solutiile se
vor afla in guvernarea locala si economiile locale, astfel incat oamenii sa aiba un rol mai mare in
determinarea viitorului si a structurii propriei economii politice si deci a propriei lor societati. Cu
aceasta alternativa a unor economii politice localizate, coroborata cu o populatie globala fara
precedent si cu democratizarea internationala a comunicarii prin Internet, avem mijloacele si
posibilitatea de a construi cele mai diverse structuri culturale si sociale pe care le-a cunoscut
vreodata umanitatea. Raspunsul consta in internalizarea puterii umane si a destinului si intr-o
respingere a exteriorizarii puterii si destinului uman inspre o autoritate situata la nivel mondial, la
care doar cativa au acces. A internaliza puterea omului si destinul inseamna a implini darul mintii
umane, care are capacitatea de a se angaja intr-o gandire situata dincolo de aspectele materiale,
cum ar fi cele care tin de hrana si adapost. Fiecare individ poseda in sine insusi capacitatea de a
gandi critic despre sine insusi si despre propria lui viata.
Acum este momentul de a utiliza aceasta capacitate, cu scopul de a internaliza conceptele si
intrebarile referitoare la puterea si destinul omului. De ce suntem aici? Inspre ce ne indreptam?
Inspre ce ar trebui sa ne indreptam? Cum putem ajungem acolo? Presupusele raspunsuri la aceste
intrebari ne sunt oferite de catre o elita globala care se teme de repercusiunile ce ar aparea daca toti
oamenii din intreaga lume ar incepe sa raspunda la aceste intrebari, fiecare pentru sine insusi. Nu
138 | P a g e
stiu raspunsurile la aceste intrebari, dar stiu ca raspunsurile se afla in mintea si spiritul uman, care
mereu au depasit si vor continua sa depaseasca cele mai mari provocari cu care s-a confruntat
umanitatea pana in prezent si, fara indoiala, vor triumfa asupra Noii Ordini Mondiale.
Despre autor:
Andrew G. Marshall este cercetator asociat la Centrul de Cercetare asupra Globalizarii, (Centre for
Research on Globalization), din Montreal, Canada (CRG). In prezent el studiaza economia politica si
istoria la Universitatea Simon Fraser, British Columbia, Canada.
Nota editorului:
Datorita spatiului limitat, nu au putut fi publicate notele de final care insotesc acest articol. Ele sunt
disponibile la adresa de internet: http://www.globalresearch.ca/ index.php?context=va&aid=13070.
← Despre sclavia moderna
Apelul Dr Rath către poporul german și popoarele Europei, Berlin 13 03 2012 →
Sfârşitul sărăciei ?
Posted on 17/07/2012
Sursă: http://antiiluzii.blogspot.ro/2011/06/sfarsitu…
Invitat la peste 25 de festivaluri cinematografice, de la debutul său din săptămâna criticii, a prestigiosului
Festival de Film de la Cannes, din mai 2009, The End of Poverty, o coproducţie Cinema Libre Studio şi
Robert Schalkenbach Foundation, în regia lui Philippe Diaz, este un documentar extraordinar, narat de
cunoscutul actor Martin Sheen, care ridică îndrăzneţ “covorul lumii civilizate”, revelând cronologic, prin
adevăruri usturătoare, faptele murdare ce au condus la actuala stare economică mondială, dominată de
inechitate şi de sărăcie.
Filmat în mahalalele Africii şi cartierele sărace ale Americii Latine, documentarul se bazează pe mărturiile a
doi laureaţi Nobel, în economie, Amartya Sen şi Joseph Stiglitz (ce se distanţează surprinzător de “crezul”
economic capitalist), ale unor celebri scriitori ca Susan George, Eric Toussaint, John Perkins, Chalmers
Johnson, profesori universitari ca William Easterly şi Michael Watts, oficiali guvernamentali, ca
vicepreşedintele Boliviei, Alvaro Garcia Linera şi lideri ai mişcărilor sociale din Brazilia, Venezuela, Kenya
şi Tanzania.
139 | P a g e
Ce aflăm din film ?
Un truism dureros, poate, că sărăcia globală nu a apărut întâmplător, peste noapte.
Încetăţenită în ţările europene, după sute de ani de nedreptăţi ale unor societăţi sclavagiste sau feudale, a fost
exportată şi legitimată în întreaga lume, începând cam de la 1492, prin cuceriri militare, sclavie şi colonizare,
ce au condus, ulterior, la confiscarea terenurilor şi a resurselor naturale ale ţărilor ghinioniste, aflate în calea
plăgii numită intoleranţă creştină şi capitalism incipient, menită să mascheze prin idealuri religioase, lăcomia
neostoită a familiilor nobiliare, conducătoare ale marilor puteri coloniale europene, cărora li se alătură şi
noua minune masonică, statul conglomerat, SUA, împreună cu imperialii japonezi.
Actualmente, această stare de fapt persistă, efectele ei agravându-se clipă de clipă, datorită datoriilor
financiare statale injuste, politicilor “neoliberale” sau “neocapitaliste”, de comerţ şi impozitare sau, mult mai
simplu spus, prin grija naţiunilor bogate, de a profita sângeros de ţările sărace, în curs de dezvoltare, ale lumii
a treia.
140 | P a g e
Putem oare elimina sărăcia, generatoare a unui genocid în fiecare minut, prin moartea implacabilă a 24.000
dintre săracii lumii, în cadrul actualului sistem economic ?
Mai gândiţi-vă !
Să nu uităm, atunci când occidentalii ne cer să le respectăm stilul şi standardul ridicat de viaţă şi să ne
încadrăm într-o ordine mondială deja constituită, că avem de-a face, de fapt, cu urmaşii unor criminali în
masă, ce şi-au clădit bunăstarea prin tâlhării şi crime inimaginabile, în ultimii 500 de ani de colonialism şi
chiar dacă sclavia a fost abolită, pe hârtie, în secolul trecut, aşa cum am demonstrat şi prin alte documentare
postate pe blog, realitatea este că, între 60 şi 80 de milioane de oameni din lume, după estimări modeste aş
spune eu, trăiesc în condiţii sclavagiste, în ţări din care şi azi are loc un proces, pe care unul dintre spaniolii
intervievaţi, îl denumeşte cu eufemismul nevinovat “transfer de resurse”, în locul realului “jaf nesimţit”.
Îmi aduc aminte şocul resimţit, copil fiind, când, prin romanele întunecate ale lui Charles Dickens, am intrat
prima dată în contact cu sistemul judiciar draconic al Angliei victoriene, aflată în plină “revoluţie industrială”
şi în plin capitalism, care pedepsea cu moartea cel mai mărunt furt, fiindcă dintotdeauna, jefuitorii criminali
nu au admis concurenţa, sub nici o formă.
Putem afirma că nimic nu s-a schimbat în esenţă, în lume, fiindcă, în vechile practici coloniale, vom
recunoaşte cu uşurinţă tot ceea ce s-a întâmplat la noi, începând din 1990.
Realitatea echivalenţei capitalism – colonialism, este mai evidentă astăzi ca oricând, pentru un sistem care nu
poate supravieţui decât prin tâlhărie, nu prin exploatarea echitabilă a bogăţiilor naturale ale lumii sau a
muncii umane, neexistând un sistem mai absurd individualist decât capitalismul – aşa cum constata trist un
mare gânditor ca Emil Cioran – care promovează izolarea, egoismul, ruperea de orice valori sociale comune
– eradicarea proprietăţii private, fiind concluzia la care ajung toţi gânditorii, ce încearcă să descopere o
soluţie pentru defectele societăţii capitaliste, ce condamnă la dispariţie, cei peste 800 de milioane de
malnutriţi ai lumii.
141 | P a g e
Fostul student în filozofia artei şi politică de la Sorbona, Philippe Diaz, regizorul filmului, îşi aminteşte:
“Când am fost contactat, de un membru al consiliului de administraţie al Fundaţiei Robert Schalkenbach,

care m-a întrebat dacă sunt interesat să facem un film despre sărăcie, câteva întrebări mi-au răsărit in minte,
prima fiind:
Ar putea fi, un film, despre ceva mai mult decât sărăcie, care să poată explica adevăratele ei cauze ?
După câteva luni de cercetări şi documentare şi câteva propuneri, fundaţia a acceptat să-mi dea mână liberă,
pentru a face un film care să explice cauzele reale, istorice şi politice, ale sărăciei lumii, fără nici un fel de
limitare.
Într-un final, ţelul filmului a devenit schimbarea obiectului dezbaterii, de la ‘sărăcia e o ruşine’ la ‘sărăcia
există dintr-un anume motiv’.”
Care ar fi putut fi acest motiv ?
În primul rând manevrele politico-financiare, ale actualelor mari puteri ale lumii, prin care, datoriile locale
ale fostelor puteri coloniale, au fost transferate ilegal, noilor guverne formate în ţările ce şi-au câştigat
independenţa politică, în ultimele două secole, ce au fost astfel obligate să plătească, fostelor metropole,
datoriile angajate de acestea.
“Beneficiile” politicilor demente ale cămătarilor lumii, FMI şi Banca Mondială, au condus, în scurt timp, din
1970 şi până în prezent, la triplarea numărului celor afectaţi de foamete, pe plan mondial.
În iulie 1944, profitând de degringolada provocată de conflagraţia mondială, regizată tot de ei, 730 de
delegaţi ai naţiunilor aliate, semnează odiosul Acord de la Bretton Woods, fixând un set de reguli, instituţii şi
proceduri, ce urmau să “regleze” sistemul monetar internaţional (graba cu care a fost organizată această
conferinţă spunând multe despre adevăratul scop al WW II), planificatorii înfiinţând Fondul Monetar
Internaţional şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, ca principale instrumente de lucru,
ce au devenit operaţionale din 1945, după ce, un număr suficient de ţări, au ratificat acordul.
Chemat să garanteze solidaritatea monetară mondială, dar să şi răspundă de disciplina financiară comună,
FMI are ca funcţie principală declarată “asigurarea convertibilităţii monedelor, stabilităţii schimburilor şi
142 | P a g e
distribuirea de ajutoare, sub formă de lichidităţi, diferitelor state membre”.
Deşi numără 140 de membri actualmente, în structura FMI, SUA, are 23% din voturi, dispun de drept de veto
şi de o majoritate de fapt, care le permit să nu supună la vot, decât ceea ce vor să admită.
Banca Mondială – la origine, Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare – are ca principală
raţiune de a fi, ajutorarea reconstrucţiei ţărilor membre şi favorizarea dezvoltării lor economice, acţiunea ei
înscriindu-se într-o perspectivă pe termen mai lung decât cel al FMI.
În realitate, însă, scopul ei este identic: să asigure cu răbdarea fermă a unui păianjen financiar, trecerea
economiilor naţionale la economia mondializată de piaţă “liber-schimbistă”, dominată de Washington.
În 1960, pentru a “uşura munca” Băncii Mondiale, s-au înfiinţat două organizaţii satelit, Asociaţia
Internaţională de Dezvoltare şi Societatea Financiară Internaţională, denumiri ce acoperă structuri nebuloase
de furnizori de fonduri care, la adăpost de orice control democratic, fac legea în nefericitele ţări cărora le
furnizează capital.
Cele două componente de bază ale ideologiei americane – cea religioasă şi cea economică – se regăsesc în
ortodoxia vehiculată de cele două instituţii, materializând cetatea ideală mondială, în care prin grija SUA, va
fi asigurat accesul la putere al burgheziei comerciale de inspiraţie “neoliberală”.
Mecanismele de alienare, bine probate în timp, ale celor doi monştri financiari, se conformează, în linii mari
următoarei scheme:
1. Când o ţară în curs de dezvoltare este adusă în situaţia de a solicita un credit – printr-un mijloc necinstit
sau altul – i se expediază “experţi” (a se citi asasini economici, după definiţia unui iniţiat, John Perkins), ce
reprezintă interesele amorfelor instituţii creditoare.
2. Proiectele elaborate, deşi variază în detalii, conform unor anumite constrângeri specifice, oferă o structură
generală identică, aceasta fiind condiţia obligatorie a acceptării lor.
“Planurile de ajustare structurală” care rezultă, stabilesc de la bun început un anumit număr de etape
prealabile, pentru un potenţial împrumut:
a. liberalizarea preţurilor;
b. devalorizarea monedei naţionale;
c. blocarea, respectiv diminuarea salariilor;
d. reducerea, în consecinţă, a cheltuielilor publice, în vederea reducerii deficitului extern;
e. privatizarea marilor grupuri publice (bănci, com-
panii de transport, companii industriale ş.a.m.d.);
f. deschiderea graniţelor pentru concurenţa internaţională;
g. specializarea într-un număr limitat de producţii, pentru export.
143 | P a g e
Citite cum trebuie, toate aceste exigenţe îşi dezvăluie, din plin, caracterul neocolonialist, de dezvoltare a unei
organizări sociale bipolare accentuate, ce agravează consecinţele jafului mondial organizat de FMI şi BM,
având pretutindeni efectele similare, cărora le veţi fi martori în documentar şi pe care le simţiţi pe propria
piele, într-o ţară trădată de un prim-ministru copy-paste, peste o naţiune de năuci, numai buni de condus spre
dezastru.
Până în 2008, noi românii, poate mai puteam dormi liniştiţi, încă, după 18 ani de hoţii economice,
desfăşurate de aceeaşi indivizi, sub diverse coloraturi politice înşelătoare, dar dacă nici această falsă
criză economică, ce ne-a lovit atât de grav în ultimii patru ani, nu ne va face să realizăm că aparţinem
unei comunităţi planetare extrem de mici, totuşi, ale cărei tare ne afectează deopotrivă pe toţi, că
sistemul economic capitalist este o mare minciună, lipsită de orice viitor, pe termen scurt şi lung,
atunci suntem condamnaţi, în grup, la nefiinţă.
50% din populaţia României este condamnată la moarte prin înfometare, prohibirea asistenţei medicale
pentru săraci. Privatizarea abuzivă, mass-media privată, partidele politice au distrus viaţa a peste 9 milioane
de români aflaţi la limita sărăciei(şomeri,dezocupaţi,pensionari). O crudă statistică confirmată ca urmare a
recensământul din 2011 transformă o presupunere într-un fapt dureros de concret:exterminarea românilor
->23.2 de milioane în 1989
->18.6 milioane în 2011(4.6 milioane dintre cetăţenii României au dispărut din inventar)
->16 milioane în 2025
->8 milioane în 2050!
Un genocid tacit favorizat de cei aflaţi la conducerea României din 1989 până în prezent… Dacă nu ai unde
să lucrezi, nu ai bani şi te îmbolnăveşti… eşti condamnat la moarte…Suntem peste 9 milioane de condamnaţi
la exterminare care ar trebui să ne recucerim dreptul la viaţă… Dar până îţi dai ultima suflare poţi încă
alege… Mai bine să mori luptând decât plângând!!!
Pentru a viziona documentarul subtitrat vă recomand următorul link: http://www.trilulilu.ro/video-

politica/sfarsit…
http://www.youtube.com/watch?v=pktOXJr1vOQ
Saccsiv's Weblog
Personalitati si organizatii: BRETTON WOODS

144 | P a g e
Posted in Banca Internationala pentru reconstructie si dezvoltare, BRETTON WOODS, FMI, GUVERN
MONDIAL, GUVERNUL MONDIAL, NOUA ORDINE MONDIALA by saccsiv on martie 5, 2009
In timpul primelor trei saptamani ale lunii iulie 1944, la Bretton Woods, New Hampshire, SUA, 730 de
delegati ai tuturor celor 44 de natiuni aliate s-au intrunit la Mount Washington Hotel pentru United Nations
Monetary and Financial Conference ceea ce in mod curent se cunoaste de atunci a fi conferinta BRETTON
WOODS. Cu aceasta ocazie s-au pus bazele International Bank for Reconstruction and Development (IBRD)
(acum parte a World Bank Group) si International Monetary Fund (FMI), organizatii ce au devenit
operationale din 1945. Astfel, a fost impusa pentru fiecare stat aceeasi politica monetara.
Sistemul a intrat insa in colaps in 1971 cand SUA a renuntat unilateral la convertibilitatea dolarului in aur,
devenind de atunci o hartie tiparita. Se cuvine cu aceasta ocazie sa amintim cateva detalii despre artizanul
acestei miscari, o foarte puternica curea de transmisie dintre ELITE si marionetele de rang inalt:
Paul Adolph Volcker (1927 -), Chairman of the Federal Reserve, sub Jimmy Carter si Ronald Reagan.
Consilier economic al lui Barack Obama in timpul campaniei electorale, numit apoi de noul presedinte in
fruntea Economic Recovery Advisory Board.
De asemenea a mai fost director of financial al U.S. Treasury Department, unde a jucat un rol determinant
pentru decizia de suspendare a gold convertibility in 1971. Vice president si director of planning la Chase
Manhattan Bank (Rockefeller). Chairman al bancii de investitii J. Rothschild, Wolfensohn & Co. (James
D. Wolfensohn va deveni mai tarziu presedinte al World Bank)
Chairman of the Board of Trustees al Group of Thirty. L-a ajutat pe David Rockefeller in crearea in 1973 a
Trilateral Commission. O lunga asociere cu Rockefeller family, fiind inclusiv membership al Trust
Committee al Rockefeller Group, Inc. .
Membru COUNCIL ON FOREIGN RELATIONS ( CFR ). Membru Bohemian Grove. Fondata in la

sfarsitul secolului 19, Bohemian Grove este o adunatura de “elite“ ce practica ritualuri pagane. Au ca simbol
bufnita si practica cermonialul “Cremation of Care” in care simulaza aducerea de jertfe umane (copii)
diavolului, prin incinerare.
Intregul ritual seamana izbitor cu ceea ce stim despre inchinarea la Moloch, tipul de cult atat de urat de
Dumnezeu in care din pacate cazusera inca din vechime multi israelieni ce aduceau jerfe proprii copii.
Lista membrilor o gasiti la:
Personalitati si organizatii : BOHEMIAN GROVE
Problema nu este doar ca s-a renuntat la convertibilitatea in aur ci si ca cu cativa ani inaintea inceperii
oficiale a megacrizei in care a intrat actualmente planeta, toate tarile „democrate” au vandut mare parte din
rezervele lor in aur catre bancile sau urmaselor celor ce au creat Federal Reserve. Restul aurului l-au
imprumutat in aceeasi directie. Cititi va rog si articolul:
GORDON BROWN, vanzarea rezervei de aur, NOUA ORDINE MONDIALA si discutia cu Barack
Obama despre “global new deal”
In secolul 19 si inceputul secolului 20, pretiosul metal galben a jucat un rol cheie in tranzactiile monetare
internationale, creandu-se gold standard, la care insa au renuntat pana la urma toate guvernele, fiind inlocuit
cu asa numitul fiat currency.
Cititi va rog si:
Personalitati si organizatii: ATLANTIC CHARTER

145 | P a g e
Personalitati si organizatii: ATLANTIC CHARTER
Posted in al doilea razboi mondial, ATLANTIC CHARTER, BANCA MONDIALA, FMI, Franklin D.
Roosevelt, GUVERN MONDIAL, GUVERNUL MONDIAL, NOUA ORDINE MONDIALA, ONU,
Winston Churchill by saccsiv on martie 5, 2009
Aceasta adevarata fundatie pentru majoritatea tratatelor si organizatiilor internationale (inclusiv

Natiunile Unite si cele financiare) de dupa cel de al doilea razboi mondial a fost schitata cu ocazia
Atlantic Conference (nume de cod Riviera) la care au participat presedintele SUA Franklin D.
Roosevelt si premierul britanic Winston Churchill (ambii masoni) insotiti de consilierii lor apropriati.
Documentul final a fost redactat la 14 august 1941, intr-un moment in care SUA inca nu intrase in
razboi. Interesant este ca in cadrul sau se specifica necesitatea unei “noi ordini mondiale”.
Oficial se spune ca documentul a fost semnat de cele doua personalitati insa in toate copiile
acestuia ce s-au pastrat pana in ziua de azi, semnaturile lor nu figureaza. Oricum, nu conteaza
prea mult, conducatorii statelor “democrate” nefiind decat marionete de rang inalt alte ELITELOR.
Walther Rathenau, 24 decembrie 1921, Wiener Freie Presse:

„ Trei sute de oameni foarte apropiati intre ei ghideaza mereu destinele economice ale
continentelor si tot ei decid cine le sunt succesorii „
Pentru a intelege mai bine contextul general si cum se incadreaza Atlantic Charter in marele
puzzle, sa trecem in revista cateva detalii a doi importanti consilieri ai presedintelui SUA, puternice
curele de transmisie intre adevaratii stapani si papusile de la Casa Alba:
Bernard Mannes Baruch (1870 – 1965), evreu. In 1913 il influenteaza pe presedintele

Woodrow Wilson sa recunoasca oficial crearea CREAREA FEDERAL RESERVE.
Dupa ce si-a parasit afacerile a devenit eminenta cenusie sfatuitoare a presedintilor Woodrow
Wilson si Franklin D. Roosevelt pe probleme economice (aparea in momentele importante
generate de implicarile SUA in cele doua razboaie mondiale) . In timpul primului razboi mondial a
fost presedinte War Industries Board (cunoscut ca tarul industriei americane), jucand un rol
principal in efortul industrial de razboi avantajand enorm US Steel. L-a secondat pe Woodrow
Wilson Versailles Peace Conference. Membru Brain Trust. In timpul celui de al doilea razboi
mondial, a fost consultant economic al presedintelui Franklin D. Roosevelt. Reprezentantul SUA
1946 la United Nations Atomic Energy Commission .
In timpul primului razboi mondial ii cere lui Clarence Dillon sa fie assistant chairman al aceluiasi
War Industries Board.
Ce inseamna insa FEDERAL RESERVE? In 1907 Jacob Schiff declara intr-un discurs la New
York ca fara o banca centrala care sa aiba un control adecvat, tara va aluneca inspre cele mai
severe crize din istorie.
146 | P a g e
Dupa criza artificiala din 1907, “rezolvata“ de J. P. Morgan, in 1908 congresul il insarcineaza pe
Nelson W. Aldrich cu descoperirea cauzelor si cu cautarea solutiilor pentru prevenirea crizelor …
Acesta , dupa o vizita la greii din finante banci europeni (Rothschilds si prietenii), in noiembrie
1910 la Jekyll Island Club, se intalneste cu Paul Warburg (Kuhn, Loeb & Co.), Frank A. Vanderlip
(din partea National City Bank of New York), Henry P. Davison (din partea companiilor J. P.
Morgan), Charles D. Norton (din partea First National Bank of New York), Benjamin Strong
(reprezentant J. P. Morgan),in cel mai mare secret posibil, si pun bazele Federal Reserve, in
conformitate cu intelegerea prealabila Aldrich , Warburg, JP Morgan, Rockefeller. Secretul era
necesar deoarece opinia publica nu ar fi acceptat o “banca nationala“ creata de banci private. De
abia in 1913 este recunoscuta oficial de catre Woodrow Wilson, influentat fiind de Bernard
Mannes Baruch.
Cititi va rog si articolul:
FEDERAL RESERVE = Rothschild , Rockefeller , Lazard , Warburg , Lehman ,

Kuhn Loeb , Goldman Sachs ?
Toate cuvintele scrise cu rosu si subliniate reprezinta hiperlink-uri. Subliniez ca

pentru o mai buna intelegere este necesar sa le cititi pe toate.
Am vazut mai sus ca Baruch a jucat un rol principal in efortul industrial de razboi avantajand
enorm US Steel. Ce este insa cu acest colos industrial? J. P. Morgan, cel implicat si in crearea
Federal Reserve, a format acest imens trust al otelului in 1901, din fabricile pe care le
achizitionase de la Carnegie. Iata cateva detalii despre personaj:
John Pierpont Morgan (1837– 1913), un adevarat gigant in banci – finante, industrie. La
inceputul secolului al XX-lea, jurnalistii de inalta clasa, precum Lincoln Steffens si Ida Tarbell,
observau pentru prima data faptul ca America nu mai era condusa de politicieni, ci de marii
oameni de afaceri.
S-a nascut intr-o familie bogata – o familie de bancheri importanti – si si-a inceput cariera in
business-ul tatalui sau, la varsta de 19 ani. Dupa Razboiul Civil, Morgan a inceput sa investeasca
in caile ferate si curand conducea industria transporturilor. El nu construia noi drumuri, ci le
consolida pe cele cu probleme financiare, proces denumit “morganizare”.
Programul sau era compatibil cu cele ale marilor corporatii, care doreau sa inlature competitia
prin formarea trusturilor si monopolurilor. John D. Rockefeller a creat cel mai mare monopol –
Standard Oil Company – care a adus ordine in industria petroliera, in care la momentul respectiv,
predomina haosul. Cu exceptia lui Andrew Carnegie, nici un alt capitalist din tara, nu detinea
atunci banii necesari pentru a forma astfel de trusturi uriase. Asa ca marii capitalisti ajungeau, in
cele din urma, la J.P. Morgan si alti bancheri extraordinari de pe Wall Street.
Acesta a fost inceputul marii crize corporative din New York. Capitalisti puternici, precum Philip
Armour – “regele” industriei alimentare pe-atunci – si Collis Huntington – “regele” industriei
transporturilor s-au mutat in New York in 1890 pentru a fi aproape de marile case de investitii,
precum Morgan & Co., Lehman Brothers, si Kuhn & Loeb.
Pana in 1895, New York ajunsese sediul principal al corporatiilor din SUA. Aproape jumatate din
milionarii americani locuiau in metropola New York. Morgan controla cartelul Wall Street,
considerat in perioada respectiva (asa cum este si astazi) “cea mai mare putere financiara din
istorie”.
La inceputul anilor 1900, in culmea puterii sale, Morgan domina 100 de corporatii cu active de
peste 22 miliarde USD.
147 | P a g e
UN MILARD IN ACEEA VREME ECHIVALA CU APROXIMTIV 190 MILIARDE AZI . Deci
vorbim de aproximativ 4200 de miliarde …
A avut relatii stranse de afaceri cu Nelson W. Aldrich si familia Warburg.
A doua puternica curea de transmisie a fost :
Henry Lewis Stimson (1867 – 1950), Secretary of War, guvernator general in Filipine si secretar
de stat. Cunoscut pentru efortul sau in al doilea razboi mondial, coordonand recrutarea celor 12
milioane de soldati, directionarea celor 30 de procente din industrie spre campurile de lupta,
construirea si decizia lansarii bombelor atomice. L-a supervizat direct pe generalul Leslie
Groves, seful Manhattan Project. Cititi va rog si articolul:
BOMBA ATOMICA , o afacere a elitei EVREIESTI ?
Membru Skull and Bones.
A fost influentat decisiv in activitate de Elihu Root, pe care l-a avut ca model . A continuat
activitatea aceluia de reorganizare a armatei. Precizez ca Elihu Root a fost membru fondator
Council on Foreign Relations si primul ei chairman.
Cu zece zile inaintea atacului japonez de la Pearl Harbor si-a notat in jurnal celebra acum
discutie de la intalnirea cu presedintele Roosevelt: “cum putem sa-i manevram pe japonezi in
pozitia in care sa traga primul foc, dar fara prea mare pericol pentru noi?“
Membru marcant COUNCIL ON FOREIGN RELATIONS .

Ce reprezinta acest CFR? COUNCIL ON FOREIGN RELATIONS a fost creat in 1921, primul
ei director fiind Paul Warburg. Cei care au stapanit consiliul inca de la inceput sunt Rockefeller
family, la infiintarea lui prin John D. Rockefeller, Jr. care l-a si finantat enorm. Finantarile au
continuat prin Rockefeller Brothers Fund. In 1949 David Rockefeller devine cel mai tanar
director al Council on Foreign Relations, pe care de atunci il stapaneste. A initiat si pregatit figuri
importante ale politicii internationale americane, TOTI obligatoriu membri ai consiliului. Printre
ultimii: Condoleezza Rice si vice presidintele Dick Cheney. In crearea sa au avut interes si cei de
la Morgan.
Consiliul publica bilunarul Foreign Affairs . Elihu Root, cel ce fusese primul presedinte al Council
on Foreign Relations spunea despre publicatie ca este un ghid pentru opinia publica.
Consiliul este strans legat de David Rockefeller Studies Program.
Joseph Kraft fost membru CFR si Trilateral Commission spune despre consiliu ca este Power
Elite, condus de oameni cu interese si viziuni similare ce creaza evenimente de pe pozitii
invulnerabile aflate in spatele “scenei “.
148 | P a g e
Chester Ward, Amiral si fost judecator în Marina Militara SUA, membru în CFR timp de 15 ani
spunea :
“ Scopul principal al CFR este slabirea suveranitatii SUA si a independentei nationale si

supunerea ei unui guvern unic mondial. “
Detalii despre membrii marcanti gasiti in articolul :
COUNCIL ON FOREIGN RELATIONS – istoric si detalii despre membri
Dupa cum se poate lesne observa, iar ne intalnim cu aceleasi nume de PAPUSARI. Si din
nefericire pentru planeta aceasta, aceeasi ii intalnim si la rubrica finantatorilor partidului si ai
regimului nazist. Cititi va rog, caci este extrem de important, articolul:
NAZISMUL ( partea 2 ) : finantatorii si sustinatorii national-socialismului
Dupa Atlantic Charter, in scurt timp aceste finantari au incetat … Terifiantul adevar acesta este:
ELITELE au ajutat la accederea la putere a nazistilor, caci aveau nevoie de declansarea celui de al
doilea razboi mondial folosit ca criza majora pentru instaurarea unei noi etape in edificarea
GUVERNULUI MONDIAL, anume Natiunile Unite (au avut atata tupeu incat insasi cladirea sediului
se afla pe o donatie Rockefeller). De asemenea, pentru crearea instrumentelor financiare: Banca
Mondiala si FMI. Insa cel mai ticalos motiv a fost folosirea chestiunii evreiesti ca zid concentric
protector, caci dupa holocaust nimeni nu mai indraznea sa zica ceva de ELITELE evreiesti caci
automat era acuzat de anti-semitism.
Dr. Nahum Goldman , (1894-1982) , presedinte al World Zionist Organization , avertiza in 1958
la World Jewish Conference in Geneva :
„Un declin al puternicului curent anti-semitism sincer , ar putea constiutui un nou pericol pentru
supravietuirea evreiasca . Disparitia anti-semitismului va avea efecte foarte negative asupra
activitatii noastre„
CUM NE FURA BANCILE, ADEVARATII PATRONI AI LUMII

29 Iun 2011 Scrie un comentariu
by Gabriela Dobrescu in CONSPIRATIA BANCARA, CONSPIRATIA NWO, ISTORIE SI REALITATE
” E bine ca poporul sa nu inteleaga cum functioneaza sistemul nostru bancar si monetar, pentru ca
daca acest lucru s-ar intampa cred ca ar incepe o revolutie maine dimineata.” HENRI FORD – 1863
– 1947
MOTTO:
“Daca furi o gaina esti un hot
Daca furi milioane esti un politic
Daca furi miliarde esti un bancher”
Cred ca nu exista persoana care sa nu se intrebe de ce trecem in acesti ani printr-o criza economica acum
cand progresul a atins culmi de nebanuit si de ce muncim in fiecare zi mai mult fara ca banii sa ne
ajunga. Noi santem saraci dar exista o institutie care chiar in perioadele de crisa cand ar fi normal ca nici ea
sa nu funtioneze prea bine, vedem cu mirare ca ea continua sa existe si sa infloreasca. Aceasta institutie se
149 | P a g e
chiama: BANCA. Bancile in ziua de azi sant ca un miraj, un miraj dintre cele mai puternice care au existat pe
pamant.
Banii au aparut din necesitatea de a simplifica schimburile de marfuri, inlocuind schimburile in natura
sau schimburile de marfa. Aceste monede erano batute de regi sau imparati direct in aur, argint sau alte
metale semipretioase. Ele reprezentau o valoare atat prin ele insisi cat si prin faptul ca reprezentau
valoarea marfii vandute. In felul acesta au aparut primele banci private care adaposteau aurul si
obiectele pretioase ale clientilor. Ele dadeau in schimb persoanelor o hartie unde venea mentionata valoarea
sau obiectul depus in banca. Acesta a ramas mecanismul de functionare al bancilor pentru diversi ani,
unde banii aveau o valoare in aur.
De exemplu: dolarul. Pana in anul 1933 pe oricare din banconotele de un dolar se putea citi: convertibila in
aur. De asemenea este important de stiut ca inca de atunci bancile erau controlate de persoane private. Banca
centrala americana este o banca privata. Banca nationala a romaniei in vremea lui Ceausescu era o banca
de stat care producea banii pentru poporul roman si care erau ai poporului roman.
Banii sant sangele care dau viata tuturor institutiilor noastre. Intrebarea este: cine creaza banii, in ce baza ii
creaza, ce este debitul public, cine este cel care trebuie sa plateasca acest debit. Aceste intrebari sant
ignorate de cea mai mare parte a populatiei.
Din nefericire economia si procesele sale tehnice apar haotice iar scurgerea de stiri in domeniul economic
impreuna cu grafice, procentaje si sigle neintelese sant o optima ascunzatoare a adevarului. Realitatea este ca
compexitatea asociata cu sistemul financiar este doar o masca proiectata sa ascunda unul din organismele
cele mai paralizzante pe care umanitatea le-a cunoscut.
Ce este atunci Banca Nationala a Romaniei? Este o banca care face parte din sistemul european de banci
centrale si poseda o cota din cota bancii centrale europene. Este ca o filiala a bancii centrale europene
pe teritoriul Romaniei autorizata sa bata moneda si sa o imprumute. Aceste banci nationale se descriu ca
“institut de drept public.” In acest caz public nu inseamna statal, public inseamna ca cotele de
participare ale bancii sant deschise publicului. Cine are in mana aceste cote? Aceste cote apartin
participantilor la capitalul bancii. Acestia isi aleg singuri un consiliu superior care indica in consiliul de
ministri pe cine doresc ca guvernator al bancii in acest fel obtinand cote de proprietari, administratii si
pot sa obtina controlul asupra propriei banci. Bancile nationale nu pot fi controlate de catre
parlament, au doar obligatia de a transmite o simpla documentatie a activitatii pe care au depus-o. Deci
bancile nationale nu sant institutii statale ci private.
Va expun cateva caracteristici ale BNR din site-ul celei mai mari enciclopedii a lumii Wikipedia:
“Banca Națională a României (BNR), este banca centrală a României, o instituție publică
independentă, singura autorizată și resposabilă de emiterea bancnotelor și monedelor valabile pe
teritoriul României.
Principalele atribuții ale BNR sunt:
• elaborarea și aplicarea politicii monetare și a politicii de curs de schimb;

• autorizarea, reglementarea și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit, promovarea și
monitorizarea bunei funcționări a sistemelor de plăți pentru asigurarea stabilității financiare;
• emiterea bancnotelor și a monedelor ca mijloace legale de plată pe teritoriul României;
• stabilirea regimului valutar și supravegherea respectării acestuia;
• administrarea rezervelor internaționale ale României.
Totodată, BNR sprijină politica economică generală a statului, fără prejudicierea îndeplinirii obiectivului
său fundamental privind asigurarea și menținerea stabilității prețurilor.
150 | P a g e
În îndeplinirea atribuțiilor, BNR și membrii organelor sale de conducere nu vor solicita sau primi
instrucțiuni de la autoritățile publice sau de la orice altă instituție sau autoritate.”
Mai privatizata de atat nu se poate. Este o institutie independenta nu o institutie care apartine statului
si poporului ci o institutie care SPRIJINA politica economica a statului, adica o institutie privata. In
alte cuvinte nu tipareste bani pe care ii da statului. Ea tipareste bani pe care ii imprumuta statului cu
dibanda si la valoarea cifrei care este scrisa pe bancnota asa cum fac toate institutiile private.
O data banca batea moneda in functie de rezerva de aur pe care o avea, dar s-a intamplat ceva din moment ce
toata lumea are economia in dolari. Aceasta se datoreaza faptului ca dupa razboi FED (banca centrala
americana) a batut moneda fara sa aiba valoarea sa in aur, pe care a raspandit-o in toata lumea, in acest
fel disparand sigla: “convertibil in aur” care a fost inlocuita cu sigla “moneda curs legal”, ceea ce nu
reprezinta valoarea sa in aur. Ba mai mult in anii 1971 Richard Nixon, o data cu incheierea acordului
Bretton Woods, a declarat ca banii nu mai sant convertibili in aur, in acest fel nici o banca din lume nu
mai poseda rezerve in aur. Uitati-va in jur. Mai exista undeva cavourile unde se tinea o data aurul? Nu. Acum
au in casa doar ce incaseaza zilnic iar daca vrei sa scoti o suma mai mare trebuie sa anunti cu o zi inainte.
De ce? Pentru ca acesti bani nu exista, deci bancile nu au bani. Nu sant in banci nici macar banii vostrii pe
care i-ati depus. David Icke spunea intrun interviu ca daca in aceeasi zi la aceeasi ora toata lumea s-ar duce sa
isi scoata banii din banca, bancile ar inchide intr-o ora si ar declara falimentul.Este legal deci sa te intrebi:
daca nu in baza aurului in baza cui vin tipariti acesti bani?
Raspunsul ni-l da cartea bancii americane intitolata:”Mecanica Monedei Moderne” care explica modul in
care se tipareste moneda in America si in toate bancile centrale ale lumii IN REZERVA FRACTIONATA.
Ceea ce se explica asa: un guvern decide ca are nevoie de moneda, de bani. Neputand sa creeze direct acesti
bani tipareste banconote din bucati de hartie pe care le chiama titluri de debit public pentru o valoare, sa
zicem de 10.000 de euro. Banca nationala care poate sa aleaga cine pote sa participe la licitatia cu vanzare a
titlurilor, achizitioneaza de fapt debitul de stat. Si ce face de fapt? Tipareste bani in valoare de 10.000 de
euro cu care cumpara titlurile de stat, adica este un schimb intre stat si o banca gestionata de privati.
Deci titlurile de stat au fost schimbate de stat in contul unei banci private care emite moneda in contul
Bancii Centrale. Chiar daca pare absurd acest proces, nici o moneda nu ar putea fi creata fara el. In acest fel
cei 10.000 de euro au fost creati dar nu ca moneda fizica, ci electronic, fara hartie. In acest fel doar
10% din moneda care circula este costituita din hartie, iar restul de 90% exista doar in arhivele
informatice. Titlurile de tezaur sant pentru ei doar un debit, adica banca nationala imprumuta statul
cu acesti bani utilizand ca garantie doar promisiunea ca acesti bani vor fi restituiti. In acest fel debitul
este creat din nimic, iar guvernul promite sa-l restitue. Guvernul adica statul trebuie sa restituie suma care
sechiama DEBIT PUBLIC, adica bani pe care trebuie sa-i platim noi. Deci debitor si creditor al acestor
bani este banca nationala. O banca gestionata de privati.
Acum vom vedea cum se creaza datorii din nimic.
Deci cei 10.000 de euro au sosit si se pun in contul unei banci commerciale. Bazandu-se pe regulile rezervei
fractionare, acei bani devin instantaneu parte din rezerva acelei banci ca de altfel toate tipurile de depozite.
Din acesta cifra 10% adica 1.ooo de euro devine in conformitate cu normele din cartea ” Mecanica
Monedei Moderne” rezerva acelei banci. Ceilalti 9.000 de euro vor fi imprumutati la diverse persoane. Deci
in continuarie din cei 9.000 de euro 10% vor constitui rezerva bancii iar restul de 8.100 vor fi imprumutati.
Procesul poate merge la infinit iar cifrele castigate sant de domeniul miliardelor.Cu alte cuvinte in orice
depozit bancar circa 90% din bani se pot crea din nimic. Acest mod de a face bani vine creat de sistemul
rezerva fractionara.
Deci in base a ceea ce am zis pana acum cine ii da valoare acestei monede inesistente? Banii care exista.
Deci aceasta moneda inexistenta sustrage valoarea monedei existente pentru ca orice marire a sursei de
bani corespunde unei mariri a cererii si ofertei de servicii. In functie de cerere se obtine echilibru, daca
151 | P a g e
preturile cresc se reduce puterea de cumparare a intregii monede in circulatie. Acest proces se chiama
INFLATIE.
Banca tipareste bani si ii imprumuta. Noi nu stim unde sta adevarul. Nu stim ce e un debit nu stim ce e un
credit, iar in banci nu exista nimic, nici macar economiile oamenilor. Astazi banii nasc din nimic, apasand
tastele unui compiuter. Aceasta este inflatie si putem ajunge sa mergem sa cumparam tigari cu roaba plina
de bani. Poate sa se intampre oricand in orice loc. Inflatia nu pote fi combatuta pentru ca sistemul
rezervei fractionare este inflationist. Acesta este motivul pentru care puterea de achizitie al monedei devine
mereu mai mica. Preturile la produsele de baza cresc in timp ce puterea de cumparare se micsoreaza, iar
bancile chiama acest proces inflatie ca si cand dar fi ceva natural, in timp ce ele tiparesc alti bani care ne
fac mai saraci. Tu muncesti mai mult dar nu ai nimic. Cand o banca bate moneda in realitate creaza
debit pentru care ea este creditor. Pentru ca unicul mod ca sa creezi moneda este un imprumut. In
sistemul nostru: banii=debit sant acelasi lucru pentru ca BANII SANT UN DEBIT.
“Daca nu ar exista debitul sistemului nostru monetar moneta nu ar exista.” Marriner Eccles guvernator
al FED 1941
Dar mai este un element de care nu am vorbit si este propriu acest element cel care dezvaluie sistemul de
frauda pe care se bazeaza acest sistem bancar: DOBANDA.
Cand guvernul sau o persona se imprumuta la banca, imprumutul trebuie restituit impreuna cu un interes.
Deci toti banii pe care banca ii imprumuta se intorc inapoi la ea impreuna cu o taxa de dobanda. Fiti atenti:
bancile creaza bani si ii imprumuta dar in nici un caz nu creaza bani cu care sa se plateasca dobanzile.
Vazut dintr-o pozitie globala, bancile creaza din nimic un capital care reprezinta banii care sant in circulatie,
il dau cu imprumut asteptand ca acei bani sa se intoarca inapoi la ei mai multi, mariti de taxa pentru dobanda.
Dar atunci unde sant banii care servesc sa se acopere dobanzile aplicate capitalului?
In nici o parte, nu exista. Capitalul lor se mareste, iar banii sant mai putini generand astfel inflatia care este
prezenta tot timpul in economie si care cere mereu alti bani ca sa acopere deficitul cauzat de nevoia de a
plati interese. Acest lucru inseamna ca insolventele si falimentele fac parte din sistem si vor ramane
mereu in societatea noastra. Proprietatile oamenilor devin ale bancilor in momentul in care nu se poate plati
imprumutul. Acest lucru este de neconceput pentru ca ele iau lucruri care exista, lucruri facute , pentru
niste bani, nefacuti, inexistenti, fabricati apasand cateva taste de compiuter; dar si pentru ca
cantitatea de bani pe care banca ii cere nu a fost nici macar tiparita. Acesta este SIGNORAGGIO
BANCAR.
Dar acest signoraggio ce scop are? Este simplu sa ne dam seama ca nu sant banii cei care sa ii intereseze pe
acesti domni care au organizat cel mai mare furt planeter, pentru ca vorbim de persoane care nu au nevoie
de a se imbogati din moment ce controleaza banii incepand cu fabricarea lor. Un debit prin natura sa vine
restituit. Atunci ce interes ar avea acesti domni ai bancilor de a primi inapoi munti de hartie fara
valoare? Si daca nu am putea sa plati ce ne-ar putea cere in schimb? Deci, din realitatea fapteleor, ne dam
seama ca acest sistem practicat de toate bancile lumii este in realitate sistemul modern de sclavie.
Ganditi-va! Ce fac oamenii cand au imprumuturi? Isi cauta un loc de munca ca sa poata plati debitul. Dar
daca banii se creaza numai cu ajutorul imprumuturilor cum poate fi societatea libera de debit? Nu poate,
acesta este punctul.
Este frica de a ramane fara propriul patrimoniu cea care ne insoteste in lupta de a tine pasul, pe care debitul
si inflatiea ni le impune din cauza acestui sistem. Toate acestea combinate cu lipsa monedei cauzate de
plata intereselor care nu vor putea niciodata sa fie platite ne tine sclavi, legati de salariu, in linie ca si
cum am fugi in interiorul unei roti cu miloane de alti oameni ajutiand sa intarim un imperiu de care
beneficiaza doar o elita situata in varful piramidei. Deci cand ziua a ajuns la sfarsit: pentru cine lucrezi
de fapt? Pentru banci. Banii se creaza din nimic de catre banci si acolo trebuie sa ajunga. Sant ei
adevaratii patroni ai lumii impreuna cu multinazionalele care le sustin si cu guvernele care le permit.
152 | P a g e
Nu fi fericit ca nu ai imprumut in banca pentru ca gresesti. Datorita debitului public pe care nu l-ai
facut tu, nu ai chieltuit tu acei bani si nu ai beneficiat tu de ei, TU trebuie sa platesti. Tu platesti
oamenii di toate institutiile care se chiama de stat de la politie, jandarmerie, fisc, medici, medicamente
compensate de stat s.a.m.d. Tu muncesti doar ca sa platesti cevea ce nu ti-a apartinut niciodata. Statul
face datorii cheltuind banii fara nici o socoteala pentru a sta ei mai bine; fericiti ca acei bani ai sa fii tu
cel care ii vei da inapoi, nu ei.
Daca banca era a statului, batea moneda si crea un patrimoniu, DAR CUM NU ESTE creaza saracie.
Cum? Simplu. Ca sa creezi bani iti trebuie o ordinara foaie de hartie pe care tu scrii de cat veri sa fie
acea banconota, de 10, 100 euro.. si care costa la final 0,07 centi de euro. Cand banca este a statului, a
poporului, statul ia aceste bilete la valoarea lor reala cre este o,007 centi din banca, cum facea
Ceausescu. Cand banca este privata, iti da banii la valoarea care este scrisa pe banconota adica 10,
100, 500 euro, iar diferenta de valoare este beneficiul ei. Deci daca tie iti da 100 euro, ea castiga 99.03
euro la acea singura bucata de hartie. Dar mai e ceva. Cand ii dai hartia inapoi ii dai 100 de euro plus
taxa de interese, de dobanda. Deci iata inca un mod de a castiga. Daca taxa e de 2,5 % primeste inapoi
102,5 euro.
In vechiul sistem de sclavie era obligatoriu ca fiecare persona sa aiba o casuta si mancare in timp ce
acest furt modern care in romaneste nu are corespondenta cu nici un termen lingvistic pentru ca nimeni
nu vrea sa se stie ca BNR este o banca privata si datorita carui motiv poporul a ajuns la limita saraciei se
chiama in italiana signoraggio bancario. Acest sistem in ziua de astazi obliga persoanele sa se descurce asa
cum pot, in cea mai totala singuratate si disperare. Este unul dintre cele mai ingenioase sisteme de furt
pentru manipularea sociala din toate cate au fost create.
Atasez in continuarie video din care v-am facut acesta traducere. In Italia sant cu sutele iar subiectul
vine tratat de televiziune si de parlament, admitand adevarul despre signoraggio bancar si admite ca
BNI a trebuit sa plateasca oamenilor care au cerut daune pentru aceasta frauda care dureaza de sute
de ani. Al doilea video confirma totul.
context=C324ce03UDOEgsToPDskLHInhN20jQoCCHbQNDWvwA
AUTOR: GABRIELA DOBRESCU
Spre un Bretton Woods ll ?

Publicat in Nov 2, 2009 in News
Tot mai multe voci cu multa autoritate politica si economica in spatiul international cer o reanalizare
a principiilor emanate de celebrele acorduri din 1944. Ce sanse avem ca in anii urmatori sa asistam
la un Bretton Woods ll?
Cel putin trei premise pe care s-au bazat, in 1944, acordurile de la

Bretton Woods (o mica localitate din New Hampshire, SUA) au disparut astazi.
153 | P a g e
Prima: dolarul american ca “ancora” monetara sigura. Inainte de Primul Razboi Mondial functiona
Gold-exchange Standard (GeS) – nici o tara care adera la acord nu putea bate moneda decit in limita stocului
de aur de care dispunea.
Francul francez, francul belgian sau leul romanesc erau definiti ca “n” grame de aur fin. De aceea moneda de
20 de lei romanesti sau 20 de franci francezi, de pilda (celebri cocosei, de la cocosul galic batut de revers)
erau la fel, adica aveau acelasi continut de aur.
Dupa conflagratia s-a renuntat o vreme la acest standard – efortul de razboi sleise trezoreriile – si banii de
hirtie au invadat piata fara nici un soi de discernamint. Inflatia a maturat totul, mai ales in Germania si
Austria (marile invinse) pina la Conferinta de Genova, din 1922, cind s-a revenit la GeS.
In 1944 circa 2/3 din rezervele globale ale lumii erau la Fort Knox, in SUA, ca urmare a platilor de razboi.
Dolarul era realmente o reduta monetara de nepatruns. Calcularea preturilor internationale in dolari era,
asadar, pe deplin justificata.
Imperiul Britanic sau Republica Franceza, desi printre marii invingatori, aveau imense probleme economice
iar posesiunile lor de peste mari isi incepea lunga lor lupta pentru independenta (cu toate consecintele
inclusiv in plan economic ce au decurs de-aici), “miracolul japonez” era la o distanta de doua decenii iar
URSS avea o economie planificata.
La inceputul anilor ’70, dupa primul soc al petrolului, in timpul Administratiei Nixon, America
renunta la definirea in aur a dolarului, adica taie ancora consacrata international la Bretton Woods. De
atunci au existat mereu voci care au atras atentia asupra acestui aspect sintetizat de o celebra zicere a unui
presedinte al FED – “dolarul este moneda noastra si problema voastra”.
Yenul japonez sau marca germana au miriit la portretul lui George Washington, s-a vorbit despre un “cos
monetar”, dar nu s-a intimplat nimic concret. Reamintim ca la Bretton Woods marele economist britanic John
M. Keynes ceruse introducerea unei monede internationale, propunere care nu a fost adoptata.
A doua: Fondul Monetar International si Grupul Bancii Mondiale (nascute cu acel prilej) pot asigura
monitorizare/interventia asupra economiei internationale. Astazi FMI&WBG reprezinta doua birocratii
bolnave de artrita, tentativele succesive ale anilor ’90 de a le reforma dovedindu-se in van.
Tot mai lipsite nu doar de reflexe rapide si spirit proiectiv, dar chiar si de bani, aceste institutii au gestionat
bilbiit marile crize ale anilor nouazeci si doua mii – criza mexicana, febra galbena din Asia de sud-est,
guturaiul rusesc din 1998, criza din Turcia, actuala criza globala.
Acesti batrinei in bastoane sunt pusi sa arbitreze meciuri care se desfasoara cu viteza luminii. Au
existat proiecte ambitioase de a le spori credibilitatea, capacitatea de analiza si aceea de prognoza, insa, in
linii mari, nu s-a schimbat nimic din anii ’40.
Or, economia globala de astazi este la mii de ani distanta – metaforic vorbind – de aceea de la finele celei de-
a doua conflagratii mondiale. Lumea s-a schimbat radical, ele mai deloc. Trebuie sa vorbim despre ALTE
institutii, despre o reforma radicala a celor existente, despre revizuirea modului de lucru? Parerile sunt
dramatic impartite.
154 | P a g e
A treia: intre economia financiara si economia “reala” (productia
de bunuri si servicii cu valoare adaugata certa si reala) s-a cascat o periculoasa prapastie, prapastie care
nu exista la momentul Bretton Woods dar care influenteaza in mod decisiv circuitele financiare ale lumii de
astazi.
Aceasta prapastie este una din cauzele fundamentale ale crizei globale de astazi (poate cea mai importanta) si
a lipsit din ingredientele asa-numitei Marii Crize din ’29-’33. Avem in circuitele financiare miliarde de dolari
care nu au nici un soi de acoperire in economia reala, nici macar un cui sau o piesa de mobilier.
Banii nu au acoperire doar in aur, dar nici macar in marfuri cu pret variabil. Nu au acoperire in nimic, de fapt.
Baietii in camasi albe care isi agita bratele in ringurile bursiere par jucatori la un imens joc de
Monopoly, unde se pierd si se cistiga bunuri fictive si bani desenati pe hirtie de ziar.
Numai ca este un joc cu niste consecinte devastatoare atunci cind scapa, dintr-un motiv sau altul, de sub
control, asa cum s-a intimplat la finele anului 2007 (inca traim criza care a urmat). Actuala criza nu este un
accident nefericit.
Este urmarea aproape naturala a bulelor care se sparg tot mai rapid in economia globala, economie
care a devenit o cupa de sampanie inca de la finele anilor ’80. O asemenea economie – vorbim de o realitate,
nu de o proiectie virtuala – nu exista in 1944 (este ca si cum am compara un ceas electronic cu o pendula din
secolul al XVlll-lea).
Ne oprim aici in sublinierea diferentelor fundamentale intre realitatea economica postWW ll si aceea de
astazi.
Ascensiunea Chinei si a “jaguarilor” Americii latine, revenirea la economia de piata a Rusiei, introducerea
monedei euro in spatiul european sunt alte variabile importante in sistemul global care ne-ar face sa credem
ca un Bretton Woods ll ar fi destul de diferit de Bretton Woods l. Atit in privinta fortei “jucatorilor” cit si in
aceea a rezultatelor.
Analiza de Eugen Ovidiu Chirovici
Sursa: Bloombiz
Va recomandam:
• Moartea visului economic american
Actuala criză financiară internaţională era în formare de multă vreme, iar istoria sugerează că perioada de
refacere va fi lungă şi dureroasă, similară cu cea dintre anii 1914 şi 1945. Du...
• Când vor ieși la iveală scheletele din dulapurile băncilor?
Inelul grenadei a fost scos pe neașteptate, însă de-aici încolo nimeni nu mai știe ce se va întâmpla. Ne va
exploda ea în față? Urmează un val de executări silite? Sau dansul pe sârmă al ban...
• Criza economica cere schimbarea strategiilor de afaceri

In timpul crizelor economice, companiile isi pot transforma cu indrazneala pozitia competitiva, profitand de
noile oportunitati care rezulta din schimbarile dramatice ale peisajului competit...
155 | P a g e
• BankUnited – cel mai mare faliment bancar din 2009
BankUnited Financial Corp, creditorul cu sediul in Florida, aflat in dificultate financiara, a fost inchis astazi de
autoritatile federale de reglementare, iar activele sale au fost vandute ...
• Spania intra in randul tarilor “sifonate” de masurile de austeriate

Opozitia din Spania refuza sa sprijine masurile de reducere a deficitului bugetar decretate de guvernul socialist
al lui Jose Luis Rodriguez Zapatero, care ia in calcul si o majorare de i...
Viaţa şi epoca Preşedintelui Richard Nixon

Titlul este o parafrază a titlului filmului "Viaţa şi epoca judecătorului Roy Bean", personaj real şi atât de
diferit în film faţă de realitate, Paul Newman face un rol genial. E făcut în 72, în plină epocă Nixon.
Lumea şi-l aduce aminte pe Richard Nixon ca fiind singurul Preşedinte american care şi-a dat demisia, îşi
aduce aminte doar de afacerea Watergate, de premiul Pulitzer luat de Bob Woodward şi Carl Bernstein,
poveste descrisă, romanţat bineînţeles, în "Toţi oamenii Preşedintelui".
Preşedintele Richard Nixon a avut cea mai mare influenţă asupra lumii dintre toţi preşedinţii americani de
după război, la concurenţă cu Ronald Reagan. Să încercăm să dovedim această aserţiune. Pentru asta
trebuie să facem, ca de obicei, niţică istorie.
Compensaţiile cerute Germaniei după Primul Război Mondial au condus la hiperinflaţia din Germania,
căderea Republicii de la Weimar şi ascensiunea lui Hitler. După cel de-al Doilea Război Mondial, pentru a
evita repetarea istoriei, chiar înainte de sfârşitul războiului câştigătorii războiului, mai puţin URSS, au
semnat acordul de la Bretton Woods.
Atunci au apărut FMI şi Banca Mondială, dar, mai important, un sistem monetar internaţional. Ratele de
schimb între diferitele monede erau fixe în limita a 1%, şi, mai important, dolarul a devenit moneda "de
referinţă", sau de rezervă, dolarul era convertibil în aur la o rată de 35 de dolari uncia, posesorii de dolari
puteau să ceară aur în schimbul dolarilor.
Totul a fost frumos până când cealaltă parte a câştigătorilor războiului, URSS şi aliaţii, au dorit să-şi extindă
aria de influenţă. Punctul central a fost războiul din Vietnam.
"Containment doctrine" a fost răspunsul SUA dat politicii expansioniste a URSS. Preşedintele Johnson,
urmaşul lui Kennedy şi predecesorul lui Nixon a escaladat implicarea US în război folosindu-se de
containment doctrine. Dar, ca orice război, şi războiul din Vietnam a cerut sume enorme de bani. Cei care
cred că libertatea se obţine uşor să privească filmul, pentru cine s-au bătut americanii atunci? Cu curaj.
Deficitul bugetar al US a crescut. Preşedintele Johnson, ales ca urmaş al lui Kennedy, a pus în practică
"Războiul împotriva sărăciei", "food-stamp". Medicaid, Medicare. La acestea se adaugă cheltuielile pentru
programul Apollo.
Simultan cu războiul din Vietnam a avut loc şi peak-oil pentru US, undeva între 1965 şi 1970, vârful
producţiei de petrol. Era începutul importurilor petroliere pentru US.
Pe plan extern Razboiul de 6 zile între Israel şi ţările arabe, acestea din urmă sprijinite de URSS, puneau
presiune asupra surselor de petrol americane.
Cam aceasta era atmosfera intrării în scenă ca preşedinte a lui Richard Nixon la începutul anului 1969 din
partea Partidului Republican, prima campanie prezidenţială o pierduse în 1960 în faţa lui Kennedy.
Influenţat de Henry Kissinger, primul lucru pe care l-a făcut a fost să încerce o apropiere de blocul comunist.
Aici intră şi Ceauşescu în ecuaţie. O altă poveste, deşi ne influenţează mult e un subiect minor.
Pe plan extern a detensionat relaţiile cu comuniştii, vizite în China şi Rusia, şi a retras trupele din Vietnam,
în 1973 rămăseseră doar voluntari. În 1975, după demisia lui Nixon, US au pierdut războiul. Pierderea
războiului a avut o influenţă majoră asupra Americii, urmele acestei traume se manifestă şi azi.
156 | P a g e
Mult mai dramatice, pentru întreaga lume, au fost măsurile economice pe care le-a luat Nixon.
O explicaţie a situaţiei economice a US înainte de venirea lui Nixon găsiţi aici, iar aici e o scurtă istorie a
evoluţiei economiei americane după război.
Deficitul comercial, imaginea de mai sus, deficitul bugetar, inflaţia şi lipsa de încredere în Guvernul US au
condus la cererea schimbării rezervelor Elveţiei şi, mai ales, Franţei de dolari în aur. La sfârşitul anului 1970
dolarul mai era acoperit doar 22% în aur, la începutul anului era 55%. Germania, de frica inflanţiei, a părăsit
sistemul Bretton Woods urmată de Elveţia. În 15 august 1971, Nixon a anunţat sfârşitul convertibilităţii
dolarului în aur şi, implicit, sfârşitul tratatului de la Bretton Woods. Monedele fluctuau liber unele faţă de
altele.
Dar acţiunile lui Nixon nu s-au limitat la eliminarea aurului şi la eliberarea imprimantelor. Pentru că dolarul a
rămas moneda de rezervă. Şi ne întoarcem la peak oil.
157 | P a g e
În 1973 Preşedintele Nixon, aflat la cel da-al doilea mandat, l-a convins pe Regele Faisal al Arabiei Saudite
să pretindă doar dolari pentru petrolul exportat, iar dolarii obţinuţi să fie investiţi în datoriile Guvernului
Statelor Unite, US se obligau să apere Arabia Saudită. Până în 1975 toţi membri OPEC aderaseră la
folosirea dolarului ca monedă unică în comerţul cu petrol.
Ca un fapt, nu tocmai divers, în 1972 apăruse "Limits to Growth", o viziune cataclismică asupra lumii bazată
pe terminarea resurselor, de la petrol la apă. S-ar putea ca pe lângă viziunea cataclismică să fie si reală,
altă poveste.
Cert este că dolarul era acoperit de comerţul cu petrol şi sprijinit de armata americană. De aici numele
petrodolari. Statele Unite erau, practic, posesorii întregului petrol mondial, dolarii tipăriţi, fără acoperire în
nimic, cumpărau energia necesară mersului lumii înainte.
Prin intermediul dolarului lumea trecea de la stabilitatea aurului la efemeritatea energiei.
Mai rămân de spus ultimele cuvinte ale lui Nixon din poziţia de Preşedinte.
Sistemul pus la cale de Nixon la începutul anilor 70 a rezistat mai mult decât Bretton Woods. Acum începe
să se destrame.
PS Nu contează ce ştii, doar ce poţi dovedi. Cred că am fost destul de convingător asupra influenţei lui
Nixon asupra lumii.
10 comentarii:
Ștefan A. spunea...
De adus aminte ca inainte de a declara sfirsitul convertibilitatii dolarului cu aur , administratia Nixon
deja tiparise cam 90 miliarde dolari fara acoperire . Cum se spune , "prima editie" a banilor din pix .
Tot ce a urmat ulterior si pina azi e doar cresterea acestui "bulgar" initial care cu trecerea anilor a
crescut prin rostogolire si umflare devenind planetar , colosal si ramificat in toate sectoarele . Nu se
mai tine cont de cite ori "editile de bani" au fost reeditate si bineinteles , corectate . In sus . Acum e
ceva obisnuit sa citim de tipariri de bani de mii de miliarde de dolari . Si UE recupereaza puternic
terenul pierdut in acest domeniu.Oricum e sfirsitul unui model de capitalism care pentru a ramine
influent planetar era bazat pe servicii financiare , datorii si leviere financiare dar mai putin pe
realizarea de produse tangibile . Cine vor fi "patronii lumii" peste 50 de ani ?
4 februarie 2012, 22:27
Turambar spunea...
Pentru a ramine influent planetar, pe linga servicii si leviere financiare mai este nevoie neaparat si de
o flotila imbatabila de portavioane, care sa controleze majoritatea zonelor de extractie cit si totalitatea
cailor de transport ale petrolului
4 februarie 2012, 23:06
Ștefan A. spunea...
158 | P a g e
Mister Turambar :) flota aia si tot ce inseamna putere militara a unei natiuni are nevoie de 2-ua
elemente strict nationale . 1- Creiere in stare sa poiecteze , realizeze, intretina si sa foloseasca
"bijuteriile " militare . 2- Banii . :)
Al 3-lea element e in general, (nu obligatoriu )strain .Din afara granitelor tarii . Respectiv materiile
prime , energia de baza numita petrol pentru a putea realiza punctul 1 dar si pentru a autoasigura
punctul 3 . Deci , puterea militara mondiala e pusa in pericol de pierderea puterii economice si
financiare . Aceste 3 "puteri" sint strins legate intre ele . Un fel de vase comunicante in care cresterea
nivelului unui "vas" duce la scaderea nivelului in celelalte . Cam de pe vremea romanilor e tot asa .
4 februarie 2012, 23:20
Anonim spunea...
Si cu riscul ca odata ce nu-i mai platesc suficient pe tehnicienii, marinarii si soldatii aferenti
problemele existente sa creasca exponential ( si accelerat ) ... :(
5 februarie 2012, 22:35
Iulian spunea...
Felicitari!!! Un articol excelent ce ar trebui promovat cumva... chiar si in Piata Universitatii!
6 februarie 2012, 21:25
alex@formidabilii.org spunea...
"În 1973 Preşedintele Nixon, aflat la cel da-al doilea mandat, l-a convins pe Regele Faisal al Arabiei
Saudite să pretindă doar dolari pentru petrolul exportat, iar dolarii obţinuţi să fie investiţi în datoriile
Guvernului Statelor Unite, US se obligau să apere Arabia Saudită. Până în 1975 toţi membri OPEC
aderaseră la folosirea dolarului ca monedă unică în comerţul cu petrol.".
Treaba a stat un pic altfel (sau cel putin eu stiu povestea altfel). Secretul se numeste: Saudi Aramco.
Initial firma americana 100% (Standard Oil, Texaco, Mobil) cu concesiuni de explorare.
In momentul in care americanii au sprijinit Israelul in razboiul din 1973, arabii au declarat ca vor
nationaliza compania si au inceput sa acumuleze actiuni.
Americanii (Kissinger a negociat toata treaba) i-au lasat pe arabi sa nationalizeze resursele de petrol
(printr-o preluare mai mult sau mai putin ostila in prima faza, ulterior controlata) cu conditia ca sa
deruleze contractele cu petrol in dolari- iar dolarii rezultati sa fie investiti in bonduri americane.
8 februarie 2012, 00:20
Dan Selaru spunea...
Pai asta inseamna ca i-au convins :-)
159 | P a g e
8 februarie 2012, 08:26
Eu nu imi aduc aminte de "US se obligau să apere Arabia Saudită"...de-aia am zis doar "un pic" altfel.
10 februarie 2012, 16:35
Dan Selaru spunea...
The U.S. Treasury, under Jack Bennett, the man who had helped
steer Nixon’s fateful August 1971 dollar policy, had established
a secret accord with the Saudi Arabian Monetary Agency, SAMA,
fi nalized in a February 1975 memo from U.S. Assistant Treasury
Secretary Jack F. Bennett to Secretary of State Kissinger. Under the terms of the agreement, a
sizeable part of the huge new Saudi oil revenue windfall was to be invested in fi nancing the U.S.
government deficits.
A century of war - William Engdahl
11 februarie 2012, 10:41
Partea financiara e clara. Mie mi-e mai putin clara partea militara. Sunt niste nuante acolo, iar SUA
nu s-a obligat sa apere Arabia Saudita.
12 februarie 2012, 03:25
Noua Ordine Mondială – Lumea încotro?
de Emilia Kareva
Motto: „Tot ce avem nevoie este o criză majoră, iar naţiunile vor
accepta Noua Ordine Mondială.”
– David Rockefeller, într-un discurs din 23 septembrie 1994
la un dineu al ambasadorilor ONU
Conducătorii lumii încearcă să convingă întreaga umanitate că

singura soluţie în stabilirea şi menţinerea „păcii mondiale” este
crearea Noii Ordini Mondiale, prin unificarea tuturor superputerilor
lumii. În realitate, Noua Ordine Mondială înseamnă planuri masive
de reducere a populaţiei, sfârşitul democraţiei şi distrugerea
suveranităţii naţiunilor.
Dacă aceste schimbări ar fi anunţate deschis, ar genera aproape sigur

160 | P a g e
proteste masive şi violente la scară mondială. De aceea, planurile conducătorilor din umbră sunt păstrate
secrete şi implementate gradat. Populaţia este masiv dezinformată prin mass-media. Utilizarea puternicelor
grupuri de presiune şi a avantajelor financiare pentru coruperea politicienilor, folosirea unei reţele de activişti
poziţionaţi strategic şi utilizarea mijloacelor de informare corporatiste pentru muşamalizarea adevărului şi
răspândirea propagandei, dovedesc că pregătirile pentru întreaga operaţiune au necesitat mult timp şi
planificare. Lipsa opoziţiei substanţiale în interiorul sistemului dovedeşte, de asemenea, prezenţa unei reţele
de colaboratori benevoli care au infiltrat sistemul şi prestează „munca murdară” pentru aşa-zisă Elită
mondială. Deseori este greu de crezut că elitele au reuşit să-şi extindă puterea peste atât de multe posturi de
control, peste spectrul combinat al economicului, politicului şi vieţii sociale. Poate aici îşi au originile
scepticismul şi sintagma „teoria conspiraţiei”. Din nefericire, faptul că toate schimbările se îndreaptă într-o
singură direcţie exclude posibilitatea unei coincidenţe. Oportunismul şi conformismul sunt larg răspândite
într-o societate care continuă să se elibereze de orice restricţie, inclusiv de valorile morale.
Noua Ordine Mondială nu mai este astăzi un concept vag formulat. În plină criză economică, Noua Ordine
Mondială devine sub ochii noştri o realitate care, treptat, prinde contur.
Vă prezentăm în acest articol fapte confirmate istoric, declaraţii publice. Poate că în urmă cu 10 ani o minte
sceptică ar mai fi putut categorisi aceste adevăruri drept „teorii ale conspiraţiei”. Dar astăzi, când liderii
mondiali vorbesc pe faţă despre moneda unică, guvernul mondial, statul unic supranaţional, armata unică
mondială, nu putem decât să ne plecăm în faţa evidenţei: planul conducătorilor francmasoni din umbră este
instaurarea Noii Ordini Mondiale.
Obiectivul nostru – o nouă ordine mondială
Mihail Gorbaciov a fost primul lider mondial care a vorbit în mod public despre „o nouă ordine mondială”.
În discursul rostit în faţa Adunării Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU) în 7 decembrie 1988,
preşedintele Uniunii Sovietice a făcut această declaraţie profetică: „Continuarea progresului global este
posibilă numai printr-o ajungere la un consens universal în acţiunile întreprinse în vederea constituirii Noii
Ordini Mondiale.” În acelaşi discurs, Gorbaciov dădea glas idealului masonic pe care îl slujea: „Idealul
nostru este o comunitate mondială de state, bazate pe domnia legii, state care să-şi subordoneze activităţile
de politică externă legii internaţionale.”
George Bush Senior (foto) a demonstrat că este un servitor dedicat al acestei „frăţii”, el fiind primul care a
făcut din acest plan al Noii Ordini Mondiale principalul său obiectiv. În discursul din 11 septembrie 1990,
susţinut într-o sesiune a Congresului american, George Bush rostea profetic: „Din mijlocul acestor timpuri
tulburi, obiectivul nostru – o nouă ordine mondială – poate sa apară... Astăzi acea lume nouă se chiuie să
se nască, o lume mult diferită de cea pe care o cunoaştem.” Tot atunci, înainte de plecarea sa la Helsinki
pentru a discuta despre criza Golfului Persic cu preşedintele sovietic Gorbaciov, preşedintele George Bush şi-
a exprimat speranţa ca „bazele creării unei noi ordini mondiale să fie puse la Helsinki” sub patronajul
Naţiunilor Unite. La conferinţa de presă ce a urmat întâlnirii celor doi, preşedintele
Bush a declarat optimist: „dacă naţiunile lumii continuă să colaboreze, vom aşeza
piatra de temelie a unei ordini internaţionale care va aduce mai multă pace decât am
cunoscut până acum”. Într-un alt discurs din 16 ianuarie 1991, fostul preşedinte
american se referea la o Nouă Ordine Mondială în care „domnia legii să guverneze
naţiunile”, iar „Organizaţia Naţiunilor Unite, devenită credibilă, să-şi folosească rolul
său de menţinere a păcii cu scopul de a împlini promisiunea şi viziunea fondatorilor
Naţiunilor Unite”. Boutros Boutros-Ghali, Secretar General al ONU între 1992 şi 1996,
în raportul său „O agendă pentru pace” (iunie 1992) afirma fără niciun echivoc:
„Timpul suveranităţii absolute şi exclusive a trecut.” Aceasta deşi articolul 2, Secţia 7 a Cartei Naţiunilor
Unite interzice intervenţia ONU în „chestiuni care ţin în mod esenţial de jurisdicţia internă a fiecărui stat”.
Consens sau cucerire?
De-a lungul timpului multe personalităţi politice, care au jucat roluri cheie în istorie, au făcut declaraţii
despre Noua Ordine Mondială.
161 | P a g e
Edward Mandell House (1858-1938), cunoscut drept Colonelul House, unul dintre cei mai puternici oameni
ai politicii americane, susţine într-un discurs din 15 decembrie 1922 ideea unui guvern mondial, idee pe care
o actualizează în revista Foreign Affairs: „adevărata problemă este astăzi cea a unui guvern mondial”.
Edward Mandell House a fost consilierul personal al preşedinţilor Woodrow Wilson şi Franklin D.
Roosevelt, apropiat al dinastiei bancare Morgan şi al puternicelor familii financiare europene. Se credea
despre el că este reprezentat al consorţiul Rothschild. Sub influenţa sa, preşedintele Wilson a acceptat
proiectele de introducere a taxei pe venit, precum şi crearea Rezervei Federale. Edward Mandell House este
cel care reorganizează Institutul de Afaceri Internaţionale sub numele de Consiliul pentru Relaţii Externe
(CRE) – Council of Foreign Relations (CFR).
O altă figură cheie în ofensiva Noii Ordini Mondiale este James Paul Warburg, membru al Clubului
Bilderberg, consilier al lui Roosevelt, fiul lui Paul Warburg – autor al Federal Reserve Act – şi nepot al lui
Max Warburg – finanţatorul lui Hitler. În 17 februarie 1949, acesta declara: „marea problemă a timpului
nostru nu este dacă putem crea o lume unitară, ci dacă această lume poate fi creată prin mijloace paşnice.
Vom avea un guvern mondial, indiferent că vrem sau nu. Problema este doar dacă acest guvern va fi
instaurat prin consens sau prin cucerire”.
Clanul Rockefeller
În filele istoriei Americii, numele familiei Rockefeller este omniprezent. Rockefeller

activează în domeniul petrolului (Standard Oil Company, astăzi Exxon Mobil, a avut
multă vreme monopol asupra acestei pieţe), în cel bancar, dar are şi numeroase fundaţii,
deţine uriaşe clădiri în New York şi chiar o universitate. John D. Rockefeller (1839-
1937), fost guvernator al Virginiei de Vest, senator SUA, este considerat a fi cel mai
bogat om al tuturor timpurilor. Acesta a donat importante sume de bani pentru constituirea Consiliului
Relaţiilor Externe (CRE). Urmaşul său, David Rockefeller (foto), a devenit în 1949 cel mai tânăr director pe
care l-a avut vreodată CRE şi a ajuns apoi, la scurtă vreme, preşedinte al acestei organizaţii globaliste. În
prezent este preşedinte onorific. Chester Ward, amiral şi fost judecător în Marina Militară SUA, membru în
CRE timp de 15 ani afirma: „scopul principal al CRE este slăbirea suveranităţii SUA şi a independenţei
naţionale şi supunerea ei unui guvern unic mondial”.
Nelson Rockefeller (1908-1979) a fost guvernator al statului New York (1959-1973) şi apoi cel de al 41-lea
vicepreşedinte al SUA (1974-1977), în timpul mandatului preşedintelui Gerald Ford. Într-un articol intitulat
„O chemare la construirea unei Noi Ordini Mondiale”, publicat în New York Times în februarie 1962, acesta
afirma: „Naţiunile Unite nu au fost şi nu sunt capabile să aducă o Nouă Ordine Mondială, cerută de
evenimentele actuale. Este necesar ca SUA să preia conducerea tuturor popoarelor şi să pună în practică
conceptele şi aspiraţiile de suveranitate naţională printr-o viziune federală.” În acelaşi an, în articolul
„Viitorul federalismului”, Nelson Rockefeller subliniază că evenimentele curente cer instalarea Noii Ordini
Mondiale. Cităm: „Există o febră a naţionalismului... însă statul-naţiune este tot mai puţin capabil să-şi
îndeplinească sarcinile politice internaţionale.” În timpul campaniei electorale prezidenţiale din 1968,
Nelson Rockefeller pledează: „ca preşedinte aş face toate eforturile pentru instaurarea Noii Ordini
Mondiale”. În 1974, conform unui raport Associated Press, acesta reafirmă că va lupta pentru crearea unei
Noi Ordini Mondiale.
Lumea se teme de necunoscut
Nelson Rockefeller a fost susţinut şi consiliat de un alt personaj

cheie: masonul Henry Alfred Kissinger, participant la ritualurile
satanice de la Bohemian Grove, membru Shriner. În prezent acesta
este membru în conducerea celor trei mari organizaţii globaliste care
reprezintă Noua Ordine Mondială: Consiliul pentru Relaţii Externe,
Grupul Bilderberg şi Comisia Trilaterală. Kissinger a fost secretar de
stat al SUA în timpul lui Richard Nixon şi al lui Gerald Ford,
consilier pe probleme de securitate naţională, implicat în războiul din
Vietnam şi în bombardarea Cambogiei de către SUA. El a condus
162 | P a g e
toate acţiunile militare americane şi ale CIA în întreaga lume în perioada 1969-1977.
Henry Kissinger (foto) declara la conferinţa grupului Bilderberg din Evian, Franţa, în 1991: „Azi, America ar
fi scandalizată dacă trupele ONU ar intra în Los Angeles pentru a restabili ordinea (referindu-se la
protestele din 1991). Mâine – ea ne va mulţumi! Asta este cu atât mai evident dacă li s-ar spune că există o
ameninţare externă, o invazie extraterestră sau de ordin terorist, fie ea reală sau doar declarată, care ar
ameninţa existenţa Americii. În acest fel, toate popoarele lumii ne vor ruga să îi scăpam de această
nenorocire. Toate lumea se teme de necunoscut. Când le vom pune pe tapet acest scenariu, drepturile omului
vor fi cedate de bunăvoie în favoarea garantării bunăstării şi a siguranţei de către Guvernul Mondial.” În
iulie 1993, Henry Kissinger scria în Los Angeles Times despre NAFTA (Tratatul de Comerţ Liber din
America de Nord): „Ceea ce Congresul va avea în faţă nu va fi doar o convenţională înţelegere comercială,
ci chiar arhitectura unui nou sistem internaţional, primul pas în instaurarea Noii Ordini Mondiale.”
În 1985, în săptămânalul Human Events din Washington, Norman Cousins, preşedinte de onoare al Grupului
Bilderberg, spunea: „Guvernul mondial apare. Este inevitabil. Niciun argument favorabil sau nefavorabil nu
poate schimba acest fapt.”
Preşedinţii americani ai Noii Ordini Mondiale
Robert Kennedy şi Richard Nixon nu ies din tiparul Noii Ordini Mondiale. „Cu toţii vom fi judecaţi după
măsura efortului de a contribui la construirea Noii Ordini Mondiale,” susţinea Robert Kennedy în 1967.
„Dezvoltarea unei gândiri coerente a regiunii Asiei este reflectată în dispoziţia de a considera problemele în
termeni regionali şi de a trece apoi la necesităţile de dezvoltare a unei Noi Ordini Mondiale,” declara
Richard Nixon, în octombrie 1967. În 1972, în timpul unei vizite în China a preşedintelui Nixon şi a întâlnirii
cu premierul chinez Chou En-lai, Nixton închină un toast pentru „speranţa pe care fiecare dintre noi o
nutreşte de a construi o Nouă Ordine Mondială”.
În 1968, Richard Gardner, fost asistent delegat al Secretariatului de Stat spune: „Sfârşitul dă târcoale
suveranităţii naţionale, erodând-o fărâmă cu fărâmă, provocându-ne mai puternic să făurim o ordine
mondială.” În articolul „Greul drum spre Ordinea Mondială”, apărut în 1974 în Foreign Affairs, Gardner a
declarat: „Pe scurt, casa ordinii mondiale va trebui construită de la temelie spre vârf şi nu invers. Va părea
asemeni unei mari, explozive, zgomotoase confuzii, pentru a folosi faimoasa descriere a realităţii, exprimată
de William James, dar un ocol dat suveranităţii naţionale, erodând-o bucată cu bucată, va realiza mult mai
mult decât învechitul asalt frontal.” În acelaşi registru se înscriu şi declaraţiile lui George Soroş făcute la
Forumul Economic de la Davos, Elveţia, din 27 ianuarie 1995:
„Lumea are nevoie de o Nouă Ordine Mondială şi vă avertizez că
urmează o perioadă de puternică dezordine în întreaga lume.”
„Până în 2020 va exista un guvern mondial unic”, susţine Ray
Kurywell, în 1999.
Richard Gardner era un apropiat al lui Zbigniew Brzezinski (foto), cel

care împreună cu David Rockefeller a fondat Comisia Trilaterală,
împlinind astfel directiva stabilită în cadrul întâlnirii Grupului
Bilderberg din 1972. Brzezinski, un „profet” sclipitor al idealismului
unei lumi unite, a fost profesor la Universitatea Columbia şi este
autor al câtorva cărţi ce au servit drept „ghiduri în materie de
politică” pentru Comisia Trilaterală. Brzezinski a ocupat funcţia de
prim director executiv al Comisiei, din momentul debutului acesteia
în 1973 până la sfârşitul anului 1976, când a fost numit asistent
prezidenţial în probleme de Securitate Naţională de către preşedintele
Jimmy Carter.
În ianuarie 1977, Comisia Trilaterală a avut întâlnirea plenară anuală în Tokyo, Japonia. Carter şi Brzezinski
nu au putut participa, fiind ocupaţi cu procesul de reorganizare la Casa Albă. Cu toate acestea au trimis
scrisori personale adunării, scrisori ce au fost republicate de Trialogue, revista oficială a Comisiei. Iată un
fragment din scrisoarea lui Carter: “Împărtăşim nelinişti comune în ceea ce priveşte economia, politica şi
securitatea, îngrijorări ce fac logică urmărirea unei crescânde cooperări şi înţelegeri. Şi această cooperare
este esenţială, nu numai celor trei regiuni ale noastre, ci şi în procesul global de obţinere a unei mult mai
163 | P a g e
juste şi echitabile ordini mondiale.” Aceeaşi idee o subliniază şi Brzezinski: „Rămân convins că, în
chestiunile arhitecturale impresionante de astăzi, colaborarea regiunilor noastre este de o necesitate
extremă. Această colaborare trebuie să fie dedicată şlefuirii unei mult mai juste şi echitabile ordini
mondiale. Aceasta va necesita un proces prelungit, dar cred că putem privi înainte cu încredere şi putem fi
mândri de contribuţia pe care Comisia o aduce.” Într-o declaraţie mai recentă, Brzezinski afirmă:
„regionalizarea se desfăşoară conform planului Comisiei Trilaterale, având ca scop convergenţa gradată a
Estului şi Vestului către un Guvern Unic Mondial. Suveranitatea naţională nu mai este un concept viabil”.
Comisia Trilaterală, care reuneşte lideri din Europa occidentală, America de Nord şi Japonia se vrea o
„agenţie particulară” cu scopul declarat la înfiinţare, în 1973, de a realiza o cooperare între cele trei regiuni
„în cadrul unei noi ordini mondiale”.
Despre globalism
În 15 decembrie 1987, senatorul american Jesse Helms, unul dintre cei mai cunoscuţi politicieni de dreapta
din Statele Unite, care a făcut parte din Senatul SUA timp de 30 de ani, a tras un semnal de alarmă. Cele
afirmate de el în discursul său au fost probate în scurt timp: „O examinare atentă a ceea ce se petrece în
spatele uşilor închise arată că grupuri de interese de pe lângă Departamentul de Stat, Departamentul de
Comerţ, marile centre bancare, marile reţele mass-media, universităţi, industria filmului, mari fundaţii non-
profit, acţionează împreună cu stăpânii de la Kremlin în slujba a ceea ce unii numesc Noua Ordine
Mondială. Organizaţii private precum Consiliul pentru Relaţii Externe, Comisia Trilaterală, Grupul
Bilderberg, etc. sunt puse să răspândească şi să coordoneze planurile în vederea realizării aşa-numitei Noi
Ordini Mondiale [...] Astăzi ideologia acestor grupuri se numeşte globalism [...] Din punctul de vedere
globalist, statele şi graniţele naţionale nu mai contează. Filozofiile şi principiile politice par să devină o
chestiune relativă. Chiar şi constituţiile devin irelevante în
exercitarea puterii. Globalismul consideră că activităţile forţelor
financiare şi industriale trebuie să fie orientate spre transpunerea în
viaţă a proiectului unei singure societăţi globale. Aceasta se va
realiza în principal prin convergenţa sistemelor american şi sovietic.
Singurul lucru care contează cu adevărat pentru aceste grupuri este
obţinerea de profituri maxime, profituri rezultate dintr-o practică pe
care eu o numesc capitalism financiar, un sistem bazat pe doi mari
piloni: îndatorarea ţărilor şi politica de monopol. Acesta nu este
capitalismul real, este drumul spre concentrarea monopolistă a
activităţii economice şi spre sclavie politică”.
Ideologie
Născut la mijlocul secolului trecut, capitalismul financiar internaţional a fost dintotdeauna dedicat
conceptului de „economie globală”, controlată din marile centre financiare. Într-o monumentală „Istorie a
lumii din timpurile noastre”, de peste 1300 de pagini, intitulată „Tragedie şi speranţă”, apărută în 1966 –
Carroll Quigley, profesor la Universitatea din Georgetown, analizează modul şi mijloacele prin care
„confreria financiara internaţională” şi-a propus încă din 1914 „nici mai mult nici mai puţin decât să creeze
un sistem mondial de control financiar în mâini private, în stare să domine sistemul politic al fiecărei ţări şi
întreaga economie mondială”. Mărturiile lui Carroll Quigley, care a fost profesorul preşedintelui american
Bill Clinton la Universitatea Georgetown, devenind mentorul său, sunt cu atât mai importante, cu cât Quigley
afirmă că el însuşi face parte din cercurile de putere care controlează finanţele mondiale: „Cunosc
operaţiunile acestei reţele, deoarece am studiat-o timp de 20 de ani şi chiar mi-a fost permis timp de doi ani,
la începutul anilor 60, să îi studiez documentele şi înregistrările secrete. Sunt de acord cu marea majoritate
a scopurilor sale şi am fost, pe parcursul vieţii mele, un apropiat al acesteia precum şi al instrumentelor sale
de acţiune.” Iată câteva dintre afirmaţiile sale: „Puterea capitalismului financiar va avea un rol
transcedental, care este nici mai mult, nici mai puţin decât crearea unui sistem de control financiar mondial
în proprietate privată, capabil să domine sistemul politic al fiecărei ţări şi economia lumii, ca pe un întreg”.
Marile familii de bancheri americani şi europeni, precum Rothschild, Morgan, Warburg joacă de asemenea
un important rol în planul Noii Ordini Mondiale. După Carroll Quigley aceştia au creat „un singur sistem
164 | P a g e
financiar la scară mondială care manipulează cantitatea şi fluxurile
de capital aşa încât sunt capabili să influenţeze, sau chiar să
controleze guvernele, pe de o parte, şi industriile, pe de altă parte.”
Într-o carte despre Sistemul Federal de Rezerve al Statelor Unite,
„Creatura din Insula Jekyll”, autorul american Edward Griffin afirmă:
„Expresii cum ar fi mecanisme de coordonare monetară, ordinea
economică mondială modernă, convergenţa valorilor politice, sau
noua ordine mondială nu au un înţeles foarte concret. Ele îi sună
plăcut şi nevinovat omului de rând. Totuşi, pentru cei care cunosc
dedesubturile, ele sunt expresii codificate, care au un înţeles
specific: înlăturarea suveranităţii naţionale şi crearea guvernului
mondial.” Aceeaşi idee o regăsim şi la H. G. Wells, socialist fabian, care afirmă în cartea sa „Conspiraţia la
vedere”: „Lumea politică trebuie să slăbească, să încorporeze sau să înlăture guvernele existente. Va fi o
religie mondială, întreaga populaţie a lumii va deveni o nouă comunitate umană.”
Primul proiect modern al unei federaţii mondiale apare în timpul perioadei de declin a imperialismului
colonial european (1884-1914). El aparţine lui Cecil Rhodes, unul dintre cei mai bogaţi şi influenţi oameni
politici ai Imperiului Britanic din acea perioadă. Rhodes şi un grup de prieteni au pus bazele unei societăţi
secrete, care îşi propunea extinderea Imperiului Britanic şi organizarea lui într-un sistem federal mondial,
garant al păcii lumii. Membrii grupului sperau să atragă Statele Unite în viitoarea ordine mondială, ba chiar
să transforme Washingtonul în capitala plănuitei federaţii imperiale. Societatea secretă a lui Cecil Rhodes a
fost treptat internaţionalizată, ieşind „la lumină” printr-o reţea de influente „Grupuri ale Mesei Rotunde”. În
1919, grupul din Anglia a înfiinţat Royal Institute of International Affairs (RIIA), a cărei ramură americană a
fost şi este CRE. „Pe această bază” – precizează Carroll Quigley – „s-a dezvoltat în secolul XX o structură
de putere între Londra şi New York a cărei influenţă s-a răsfrânt puternic în viata universitară, presa şi
politica externă.” Carroll Quigley, vorbind despre puterea colosală a unui anumit grup de bancheri, afirma:
„Scopul acestui grup de bancheri este acela de a crea un sistem mondial care să depună controlul financiar
al acestei lumi în care trăim, în mâna câtorva indivizi. Ei doresc de asemenea să domine economia mondială
şi sistemul politic al fiecărei ţări. Această Nouă Ordine se doreşte a fi controlată în manieră feudală, prin
intermediul băncilor centrale ale lumii şi prin tratate secrete. Această reţea care este una cu Grupurile
Mesei Rotunde, nu are nicio aversiune de a colabora destul de des cu diferite grupuri, chiar comuniste.”
Liga Naţiunilor, FMI, Banca Mondială, ONU
Un alt proiect de guvernare mondială a fost introdus sub paravanul Ligii Naţiunii, înfiinţată la Paris, pe data
de 28 aprilie 1919. Preşedintele american Woodrow Wilson,
promotorul entuziast al Ligii, n-a putut însă convinge Senatul
american de multiplele aşa-zise avantaje pe care le prezenta chipurile
pentru Statele Unite un organism suprastatal internaţional. Spre
dezamăgirea lui Wilson şi a cercurilor mondialiste (în special cele
finanţate de Andrew Carnegie), Statele Unite nu s-au alăturat Ligii,
ceea ce a transformat-o într-o organizaţie „de mucava”. Cel ce îi va
succeda lui Wilson la preşedinţia Americii, republicanul Warren G.
Harding va pune punctul pe i: „un superguvern mondial este
împotriva a tot ceea ce noi consideram demn de admirat, el nu poate
primi încuviinţarea Republicii noastre”. „Anihilarea” Ligii
Naţiunilor de către Senatul american i-a adus pe promotorii
guvernului mondial cu picioarele pe pământ. Ei au înţeles că
omenirea nu era pregătită să accepte dintr-o dată o confederaţie
mondială. Pentru atingerea obiectivului final nu putea fi urmată decât
o strategie graduală a „micilor paşi” – simbolul socialiştilor fabiani este broasca ţestoasă. Încă din 1939, unii
dintre arhitecţii americani ai viitoarei Organizaţii a Naţiunilor Unite (mulţi dintre ei membri CRE), reuniţi în
influenta Comisie de Studiu a Organizării Păcii (CSOP), propuneau stabilirea unui număr de sisteme
regionale – Statele Unite ale Europei, un Sistem asiatic, şi o Uniune Pan Americană, reunite într-o
165 | P a g e
confederaţie mondială. „Este necesar – apreciau membrii comisiei – să recunoaştem inadecvarea statului
naţional în actualele condiţii de interdependenţă economică şi culturală; în consecinţă, lumea este pusă în
faţa a două alternative: un imperiu a la Hitler sau o federaţie mondială, singura compatibilă cu
democraţia.”
Încă un pas în direcţia implementării Noii Ordini Mondiale a fost acordul Bretton Woods, adoptat în iulie
1944 pentru a reconstrui sistemul economic internaţional după al Doilea Război Mondial. El stabilea un
sistem de management monetar, dictând regulile pentru schimburile comerciale şi financiare între ţările
industrializate. Aşa au fost create Fondul Monetar Internaţional şi Banca Mondială, ca organisme menite „să
garanteze stabilitatea financiară şi creşterea economică la nivel internaţional”. „Părinţii lor fondatori” sunt
John Maynard Keynes, un proeminent economist englez, adept al ideilor socialiste fabiane, şi americanul
Harry Dexter White, care era secretar adjunct al Trezoreriei americane, dar care s-a dovedit ulterior a fi spion
sovietic. De la bun început, cele două instituţii au stârnit reacţii critice. S-a invocat argumentul că, pe lângă
obiectivul oficial, cele două organizaţii aveau şi o misiune „internaţionalistă”: „Existau, fără îndoială, şi alte
raţiuni pentru care comuniştii au primit cu entuziasm înfiinţarea FMI şi a Băncii Mondiale” – afirmă
Edward Griffin în „Creatura din Jekyll Island” – „în ciuda faptului că Uniunea Sovietică nu s-a alăturat
organizaţiilor. Scopul lor era să creeze o monedă mondială, o bancă centrală mondială şi un mecanism de
control al economiilor tuturor naţiunilor. În acest scop, Statele Unite
urmau să cedeze, în mod necesar, poziţia lor dominantă. De fapt, ar
fi trebuit reduse doar la o parte din întregul colectiv. O situaţie care
se potrivea de minune cu planul sovietic.” Aranjamentul de la
Bretton Woods mulţumea atât marile carteluri bancare, cât şi pe
politicieni, întrucât urma să anuleze folosirea aurului ca baza a
schimburilor valutare internaţionale.
În joc intră, din 1945, Organizaţia Naţiunilor Unite. Semnificativ este
faptul că sediul ONU din New York a fost construit pe un teren donat
de David Rockefeller. Despre ONU am mai vorbit în acest articol, în
contextul declaraţiilor făcute de Bush, Gorbaciov şi Boutros Boutros-
Ghali.
Bill Clinton şi Noua Ordine Mondială
În 1993, Noua Ordine Mondială a fost recunoscută public drept un principal obiectiv naţional de către social-
democratul Bill Clinton. Preşedintele Clinton a fost bursier Rhodes; este francmason, membru al Comisiei
Trilaterale şi membru al CRE. De asemenea, a participat la întâlnirile grupului francmasonic Bilderberg, care
au loc în fiecare an, când într-o ţară, când în alta.
Ce înseamnă că Bill Clinton a fost bursier Rhodes? Cecil Rhodes, finanţat de bancherii Rothschild, a stors o
avere din minele de aur şi diamante din Africa de Sud. A avut toată viaţa două dorinţe: să-şi mărească averea
şi să subjuge toate naţiunile lumii într-o singură mare colonie a vorbitorilor limbii engleze. Prin testament, el
a înfiinţat o bursă pentru tinerii vorbitori de limba engleză, care să se dedice realizării dorinţei lui. Un bursier
Rhodes este un ostaş care luptă pentru realizarea guvernului francmasonic mondial. „Dintre cei 1372 de
bursieri Rhodes americani până în 1953”, scrie Rene Wurmser, „431 au ocupat posturi înalte în învăţământ
(31 dintre ei au fost preşedinţi la diverse universităţi), 113 au ocupat posturi în guvern; 70 au ocupat posturi
în presă şi la radio şi 14 au fost şefii altor fundaţii.”
Atât George Bush, cât şi Bill Clinton, aparţin aceluiaşi ordin secret masonic şi astfel probabil că au manipulat
schimbarea preşedintelui. Bush participa de fapt la o campanie politică în vederea pierderii preşedinţiei.
Globaliştii au considerat că este perioada cea mai favorabilă democraţiei: prin manipulare, sistemul
democratic a instalat un lider mondial, socialist New Age, care mai deţinea şi o putere charismatică în genul
lui John F. Kennedy şi care era cu totul la dispoziţia lor.
În timpul guvernării lui Bill Clinton, socialiştii Noii Ordini Mondiale au ieşit din anonimat, intrând în lumina
reflectoarelor în parlamentul Statelor Unite. „Practic ne redefinim ideile neschimbate după care ne-am
ghidat de la început,” declara preşedintele Bill Clinton. Trebuie doar să ne uităm la metodele politice ale lui
Clinton cu privire la strategia economică a cheltuielilor şi taxelor, pentru a realiza că libertatea şi
166 | P a g e
independenţa erau obiectivele care se doreau a fi minimalizate, dacă nu chiar distruse.
În cei mai simpli termeni, administraţia Clinton se reducea la transferul – de inspiraţie socialistă – de avere
precum şi la un guvern federal care controla afacerile americane, sănătatea, educaţia. Pentru acest guvern
federal, „familia americană” era o afacere ca oricare alta pe care dorea să o controleze. Acţiunile lui Clinton
demonstrează că el a intenţionat mai mult decât o reînnoire sau o reformă: el a dorit de fapt să creeze o nouă
societate controlată de un guvern socialist mare. Administraţia Bush continuă cu sârg munca de
implementare a Noii Ordini Mondiale.
Doar frunzărind ziarele de azi remarcăm folosirea intensă a sintagmei „Noua Ordine Mondială”. Criza
economică este fundalul pe care importanţi oameni politici, ce se află în poziţii strategice, ies la rampă cu
declaraţii despre planurile elitei: Timothy Geithner, preşedintele Băncii Federale din New York, cere
implementarea unui organism unic de control al băncilor de pe întreaga planetă. Jeffrey Garten, membru
CRE, solicită crearea Autorităţii Monetare Globale, de fapt o dictatură financiară globală. Nicolas Sarkozy,
preşedintele Franţei cere un „guvern financiar mondial”.
Subiectul este extrem de vast şi acest articol este departe de a fi exhaustiv. Internetul oferă sute de mii de
pagini de informaţii despre planurile elitei, despre francmasonerie şi Noua Ordine Mondială. Tot mai multe
filme, realizate de oameni curajoşi, demască planurile diabolice ale celor care ne conduc din umbră. (Vă
recomandăm călduros să vizionaţi, dacă nu aţi făcut-o deja, documentarul lui Alex Jones, Joc Final)
Noua Ordine Mondială nu este o povestire fantastică, futuristă, speculativă, profetică, ci o realitate a lumii în
care trăim. Mecanismele şi pârghiile istoriei au fost modificate şi iată că un joc Monopolly la scară foarte
mare a fost jucat: cu bani reali, cu schimburi de proprietăţi reale, iar învingătorii şi învinşii sunt la fel de reali.
Citiţi şi:
Dictatura financiară, soluţia dictată de grupul Bilderberg pentru rezolvarea crizei actuale
Feudalism...Capitalism... Noua Ordine Mondială
yogaesoteric
octombrie 2008
Dictatura financiară, soluţia dictată de grupul Bilderberg pentru rezolvarea crizei actuale
Cum se încearcă realizarea (cu banii noştri) a unei etape cheie de pe agenda Noii Ordini Mondiale
de Angela Anghel şi Mihai Vasilescu
Motto:„Vom vorbi acum succint despre programul nostru financiar

pe care special l-am păstrat pentru sfârşit, ca fiind punctul cel mai
greu care totodată este culminant şi hotărâtor al planurilor noastre
de acaparare a puterii asupra întregului pământ. Crizele economice
au fost şi vor fi deseori provocate cu abilitate chiar de noi cu scopul
de a retrage (n.n. pentru noi) bani din circulaţie.” - Al XX-lea
protocol secret francmasonic
Primul-ministru al Marii Britanii, preşedintele Franţei şi alţi înalţi

oficiali internaţionali cer instaurarea unei dictaturi financiare pentru a
rezolva actuala criză economică. De data aceasta, şi cei mai sceptici
vor trebui să recunoască evidenţa: actuala criză financiară este
folosită de cei care urmăresc să conducă această planetă, pentru a
instaura Noua Ordine Mondială. Soluţia de creare a unei autorităţi
financiar-bancare unice, la care s-a ajuns chipurile după mai multe
întâlniri ale liderilor mondiali, a fost de fapt decisă la întâlnirea
Bilderberg din iunie 2008. Scenariul prin care s-a ajuns aici nu este
nici pe departe unul nou: el a mai fost utilizat în 1815, în 1907, în
167 | P a g e
1929, în 1944 şi în 1971 sub acelaşi pretext: asigurarea stabilităţii şi creşterii economice. De fiecare dată a
urmat însă o nouă criză, şi mai amplă, şi mai gravă, care a mărit tot mai mult puterea guvernului financiar din
umbră.
9 iunie 2008 – Timothy Geithner, preşedintele Băncii Federale din New York, cere implementarea unui
organism unic de control al băncilor de pe întreaga planetă
Centrale Europene), Robert Zoellick (preşedintele Băncii Mondiale). Unii autori care au avut curajul să facă
dezvăluiri despre conspiraţia mondială au avertizat atunci (în iunie 2008) că scopul întâlnirii Bilderberg de
anul acesta este discutarea modalităţii de implementare a guvernului unic mondial utilizând o criză
financiară.
Nici nu se încheiase bine întâlnirea Bilderberg (desfăşurată la Washington între 5 şi 8 iunie 2008) că
Timothy Geithner se plângea în Financial Times de gravele probleme financiare create de actualul sistem.
„Vina”, spunea el, „o poartă existenţa băncilor centrale, iar problema se va rezolva doar prin instaurarea unui
unic organism, care să controleze întregul sistem bancar. Instituţiile care joacă un rol central pe pieţele
monetare şi de capital, incluzând aici principalele bănci active la nivel global, dar şi băncile de investiţii, au
nevoie să opereze sub tutela unui cadru unic, care să ofere o mai puternică supraveghere consolidată. Pentru
că principala sa responsabilitate este asigurarea stabilităţii întregului (!) sistem financiar, Federal Reserve va
trebui să joace un rol central în stabilirea acestui cadru, colaborând strâns cu supervizorii din SUA şi alte ţări.
Avem nevoie de o mai bună capacitate de a răspunde la crize.”
distrugă (dar în realitate, vor să îl extindă). Prima din această serie a fost Federal Reserve din SUA. O bancă
centrală are puterea de a emite bani pentru o întreagă naţiune şi, prin acest mecanism, controlează rata
dobânzilor, rezervele de monedă şi stabileşte, retrăgând sau lansând bani lichizi pe piaţă, valoarea monedei
naţionale. O bancă centrală poate da bani cu împrumut guvernului, însă evident că face aceasta în schimbul
unei dobânzi.
Federal Reserve, ca bancă centrală a SUA, este singurul organism care poate produce dolari. Scriitorul Peter
T. Whitte a avut curiozitatea să îl întrebe, într-un documentar difuzat de National Geographic, pe un înalt
oficial al Federal Reserve, de unde vin dolarii. Iată ce a răspuns acesta „Păi, noi creăm dolarii. Sunt bani care
nu au existat înainte.” „Există vreo limită la asta?” l-a întrebat Whitte. „Nu, niciuna, doar judecata sănătoasă
şi conştiinţa celor din Federal Reserve.” Atunci când dă cu împrumut dolarii produşi astfel, Federal Reserve
cere o dobândă, care intră buzunarul celor care o conduc şi determină o creştere a cantităţii de bani pe care
aceştia o pot apoi din nou împrumuta. E un cerc vicios fără sfârşit, iar
la ora actuală nu există niciun alt mecanism mai ingenios şi mai
diabolic de îmbogăţire. În lăcomia şi inconştienţa lor, cei care l-au
creat îşi doresc acum să îl extindă la nivel planetar.
25 septembrie – Jeffrey Garten, membru CRE, cere crearea

Autorităţii Monetare Globale (Global Monetary Authority,
GMA)
Jeffrey Garten, membru CRE (Consiliul Relaţiilor Externe, Council

of Foreign Relations) a participat şi el la întâlnirea Bilderberg şi îşi
aduce aportul la punerea în aplicare a celor decise de acest guvern
mondial din umbră. Într-un articol din Financial Times având ca titlu
„Avem nevoie de o nouă Autoritate Monetară Globală” (We need a
new Global Monetary Authority) anunţă că omenirea se confruntă cu
o criză globală, care cere soluţii globale.
168 | P a g e
Iată ce scrie el în Financial Times: „Chiar dacă operaţiunea de pompare masivă de fonduri din partea statului
are succes, ea va trebui să fie urmată de o soluţie pe termen lung: instaurarea unei Autorităţi Globale
Monetare. Washingtonul recunoaşte că această criză a devenit globală. Hank Paulson, secretarul Trezoriei
americane solicită imperios naţiunilor lumii să îşi stabilească propriile programe de salvare. Băncile centrale
au început deja să realizeze acţiuni sincronizate de injectare de fonduri în pieţele de capital (n.n. la acel
moment, ţările europene încă nu luaseră oficial această decizie, dar ordinul fusese deja dat şi liderii europeni
se vor conforma conştiincioşi la scurtă vreme). Aceasta ar trebui să ducă la un răspuns internaţional coerent,
menit nu doar să stingă focarele create, ci şi să reconstruiască şi să menţină pieţele de capital pe termen lung.
globală. Acest vid de autoritate este periculos pentru toată lumea. America depinde de intrările masive de
capital străin (în valoare brută de 3 miliarde de dolari pe zi), iar acestea vor creşte în mod sigur în anii ce vor
urma. Wall Street şi Washington nu vor fi capabile să facă faţă, fără o strânsă cooperare cu alte pieţe. Pe
lângă aceasta, dimensiunile internaţionale ale finanţelor sunt dincolo de orice imaginaţie. Activele globale au
crescut de la 12.000 de miliarde de dolari în 1980 la aproape 200.000 de miliarde de dolari în 2007. O
cantitate în continuă creştere din acest capital se află acum în Asia şi în zona Golfului, nu în SUA sau în
Europa.
Va acţiona ca o Curte de judecată a falimentelor pentru companiile globale de o anumită mărime. Cele mai
mari companii financiare globale vor trebui să se înregistreze la GMA şi vor fi obligate să se supună
monitorizării acestuia. Dacă nu se vor conforma, vor fi trecute pe lista neagră. Aici vor fi incluse băncile,
companiile comerciale, fondurile de protecţie împotriva riscurilor (hedge fonds), agenţiile de rating, dar şi
fondurile naţionale de sănătate. Comitetul de conducere al GMA va include bancheri din SUA, Marea
Britanie, Uniunea Europeană, Japonia, China, Arabia Saudită şi Brazilia. Va fi finanţat prin contribuţii
obligatorii de fiecare ţară care se va angaja la aceasta şi de prime de tip asigurare plătite de companiile
financiare globale, publice sau private.”
13 octombrie – Gordon Brown, primul ministru al Marii Britanii cere „o nouă arhitectură financiară
mondială pentru o eră globală”
„Uneori este nevoie de o criză, pentru ca oamenii să accepte, că ceea

ce era de mult evident şi ar fi trebuit făcut încă de mulţi ani nu mai
poate fi amânat acum,” spune Gordon Brown într-un discurs.
„Trebuie să creăm o nouă arhitectură financiară internaţională pentru
o eră globală. Trebuie să avem un nou sistem Bretton Woods, să
construim o nouă arhitectură financiară internaţională pentru anii ce
vor urma.”
Acordul Bretton Woods a fost adoptat în iulie 1944 pentru a

reconstrui sistemul economic internaţional după al Doilea Război
Mondial. El stabilea un sistem de management monetar, dictând
regulile pentru schimburile comerciale şi financiare între ţările
industrializate. Aşa au fost create Fondul Monetar Internaţional şi
Banca Mondială, ca organisme menite „să garanteze stabilitatea
financiară şi creşterea economică la nivel internaţional” (adică exact
acelaşi pretext care este servit şi astăzi).
169 | P a g e
„Fondatorii Bretton Woods au stabilit reguli pentru o lume în care circulaţia capitalului era limitată,”
continuă Gordon Brown. „Noi trebuie să stabilim noi reguli, pentru o lume în care circulaţia capitalului este
globală.”
În acelaşi discurs, Gordon Brown compară sarcina actualilor lideri mondiali cu acţiunile lui Winston
Churchill (premierul Marii Britanii) şi ale lui Franklin Delano Roosevelt (preşedintele SUA) de la acea
vreme. „Chiar şi în toiul bătăliei”, a spus el, „ei se gândeau tot la cadrul general care va fi necesar după
război. Cooperarea internaţională este singura cale pentru ca în economia globală să nu se mai repete
problemele pe care le-am văzut cu toţii în timpul actualei crize.”
se află acum la preşedenţia Comisiei Europene, exact în perioada deznodământului actualei crize financiare.
Nici nu se putea om mai potrivit pentru a aduce ţările Europei la linia trasată de Bilderberg.
Sarkozy a vorbit de un guvern financiar mondial: „propun ca, la finalul acestui Consiliu, să venim cu un
mesaj unitar. În acest spirit am propus un summit internaţional până la finalul acestui an, de preferinţă la
New York, acolo unde a început totul, pentru refondarea sistemului financiar internaţional. Doresc ca, în ceea
ce priveşte acest subiect, noi, europenii, să fim deplin uniţi. Criza actuală este criza prea-multului. Trebuie să
refondăm sistemul, iar această refundamentare trebuie să fie globală. Nicio instituţie financiară nu trebuie să
scape reglementării şi supravegherii.”
face decât să îşi joace rolul: el trebuie să determine toate ţările aflate sub tutela UE să se conformeze la linia
trasată de Bilderberg.
„Suntem încrezători că lucrând împreună vom depăşi provocările

actuale şi vom reinstaura stabilitatea economiilor noastre şi
prosperitatea,” a fost primul mesaj al G8 la începutul lui octombrie
2008. Prin grija lui Sarkozy, şefii de stat şi de guvern din cele 27 de
state membre ale UE au cântat pe 15 octombrie, fără să cârtească,
acelaşi refren şi au subscris la ruşinoasa soluţie de a aloca miliarde de
euro din banii statelor pe care îi conduc pentru a „salva” băncile (în
realitate pentru a finanţa noul guvern financiar mondial).
Principalul consilier economic al preşedintelui Sarkozy, François

Perol, a explicat presei că „pentru a răspunde crizei financiare, cea
mai gravă de după cea din anii ’30, trebuie să lucrăm în trei direcţii.
Acest nou Bretton Woods va implica în primul rând un sistem de
reglementare financiară bazat pe controlul tuturor agenţilor
financiari, a fondurilor de protecţie împotriva riscurilor (hedge
fonds), a agenţiilor de rating şi a băncilor.” Acelaşi lucru îl spunea şi
Jeffrey Garten.
reproducă papagaliceşte ideile trasate de Bilderberg) este „crearea unui guvern economic mondial, care să nu
fie redus la G8, pentru că din acesta nu fac parte două dintre ţările cele mai populate din lume, China şi India,
şi nici Brazilia, Mexic sau vreo ţară africană.” Până aici nicio noutate. Şi al treilea punct: „Instituirea unui
sistem de cooperare monetară între marile state, pentru că unul dintre motivele actualei crize îl constituie
170 | P a g e
dereglările monetare din anii '90 şi de la începutul anilor 2000, care au determinat Statele Unite, China şi
Europa, fiecare pentru sine, să elaboreze o politică diferită”.
Istoria se repetă sub acelaşi slogan: „Ordo ab chao” (la ordine prin haos)
scenariul a fost identic: s-a creat o situaţie de criză, s-a oferit o soluţie, chipurile pentru a menţine stabilitatea
şi apoi au fost implementate măsuri care au creat un şi mai mare control din partea aşa-zisei elite mondiale.
Conspiraţioniştii numesc această strategie „dialectica hegeliană a tezei-antitezei şi sintezei”. Masonii o
numesc „Ordo ab chao” (la ordine prin haos sau mai bine spus la Noua Ordine Mondială prin haos). Au
deznodământul bătăliei de la Waterloo. Dacă armata lui Napoleon ieşea victorioasă, Imperiul francez urma să
deţină puterea asupra Europei. Dacă, din contră, câştiga armata coaliţiei anglo-pruso-olandeze, condusă de
ducele de Wellington, ajungea Anglia într-o poziţie de putere. Oricum Rothschild nu avea nimic de pierdut,
întrucât finanţase ambele tabere. După cum se ştie, bătălia de la Waterloo a avut ca rezultat înfrângerea lui
Napoleon.
Cel care a finanţat reconstrucţia Europei şi stabilizarea sistemului economic după războaiele napoleoniene a
fost Rothschild. Fondurile din care el a împrumutat naţiunilor Europei, îndatorându-le, au provenit dintr-o
bătălia de la Waterloo. Toată lumea a intrat în panică, grăbindu-se să scape de acţiunile britanice „fără
valoare”, pentru a-şi salva măcar o parte din averi. După câteva ore, bursa din Londra se prăbuşise total.
Când a sosit ştirea oficială că Wellington câştigase de fapt bătălia de la Waterloo, era deja prea târziu.
Rothschild cumpărase cea mai mare parte din piaţă pe o sumă de nimic. În câteva secunde, acţiunile britanice
au crescut peste valoarea lor iniţială şi iată cum peste noapte, averea deja fabuloasă a lui Rothschild s-a
multiplicat de 20 de ori. Din aceşti bani, clanul Rothschild a dat apoi împrumuturi (evident cu dobânzile de
rigoare) ţărilor europene, atât de dornice să se refacă după lunga
perioadă de război (finanţată tot de Rothschild) şi să ajungă la...
stabilitate economică.
Tot stabilitatea economică a fost invocată şi pentru a justifica crearea

Federal Reserve. Prima bancă supranaţională din lume a apărut în
urma unei false crize financiare, declanşate de un alt membru al
elitei, bancherul J. P. Morgan. În 1907, J. P. Morgan a început să
răspândească zvonul că băncile au dificultăţi şi nu vor mai putea face
rambursări. Ca şi în exemplul anterior cu Nathan Rothschild, acest
zvon a căpătat credibilitate pentru că venea de la o persoană despre
care se presupunea că ştie ce spune. S-a creat panică, toată lumea s-a
înghesuit să îşi retragă depozitele din bănci, lucru ce a dus la
falimente în lanţ (aproape 5400 de bănci au dispărut atunci). Apoi
Congresul american a demarat o anchetă pentru a stabili care este
cauza acestui dezastru şi cum poate fi el evitat. Comisia însărcinată
cu această misiune era condusă de senatorul Nelson Aldrich. Acesta
171 | P a g e
era liderul partidei republicane din Senat, dar şi trezorier al lojii masonice din Rhode Island şi omul
Centrale care să vegheze pentru ca dezastrul din 1907 să nu se mai repete niciodată. Istoria a arătat că el s-a
mai repetat de atunci de mai multe ori.
constituirea Federal Reserve. Cu două zile înainte de Crăciun, când o mare parte din membrii Congresului
american nu erau prezenţi, Federal Reserve Act a fost transformat în lege, fiind aprobat de Congres şi de
preşedintele SUA.
oameni, care nu fac altceva decât să controleze şi să distrugă libertatea economică. Am ajuns să fim una din
cele mai prost guvernate, cele mai complet controlate şi mai dominate guverne din lumea civilizată. Nu avem
un guvern cu opinie liberă, mânat de propriile convingeri, ci un guvern aservit opiniei şi supus presiunilor
unui mic grup de oameni care îl controlează.”
Senatorul Louis McFadden spunea în 1932 în Congresul american: „Prin constituirea Federal Reserve a fost
construit un sistem bancar mondial. Un superstat, controlat de bancherii internaţionali care acţionează
Reserve. A urmat însă marea criză economică din 1929 (The great depression), care a predat SUA cu totul în
mâinile bancherilor. În 1944 a fost implementat sistemului Bretton Woods pentru a restabili economia după
al Doilea Război Mondial (o altă criză generată cu finanţarea aceloraşi bancheri). Cu acest prilej au apărut
alte instituţii financiare de genul Federal Reserve, dar pe scară mai extinsă: Fondul Monetar Internaţional şi
Banca Mondială. În 1971, Federal Reserve a oprit convertibilitatea dolarului în aur, producând o nouă criză
pe piaţă, care a transformat dolarul american în principala monedă de schimb (mai ales pentru comerţul cu
petrol) a planetei. De fiecare dată s-a invocat nevoia de stabilitate economică.
băncile centrale (naţionale) ale celor mai mari puteri ale lumii. Aplicând cu scrupulozitate scenariul cunoscut,
acestea au creat acum panica necesară acceptării unei noi autorităţi financiare, unice la nivel mondial,
conduse de acelaşi grup restrâns care vrea să domine întreaga planetă.
Contribuabil = termen generic (din seria consumator, cap de locuitor etc.) utilizat pentru a desemna fiinţa
umană plătitoare de taxe şi impozite. Termenul se opune celui de franc-mason
(franc=liber, utilizat de-a lungul istoriei pentru a-i desemna pe cei care erau scutiţi de taxe,
impozite, dări).
Liderii celor mai bogate ţări ale lumii au anunţat de curând că unica rezolvare a crizei
financiare actuale este să pompeze bani publici în instituţiile aflate în pericol de
faliment. Banii publici sunt după cum se ştie, banii colectaţi de la contribuabili prin
172 | P a g e
sistemul de impozite şi taxe, pentru a susţine instituţiile de stat, menite să le ofere cetăţenilor servicii publice
şi să vegheze la respectarea intereselor lor.
Pe 14 octombrie, premierul britanic Gordon Brown a ţinut poporului englez un discurs atât de patetic şi hilar,
pentru a justifica această ruşinoasă decizie, încât merită să fie reprodus:
care este construit pe încredere. Nu este nevoie să spun nimănui de aici că sistemul nostru bancar joacă un rol
central în tot ceea ce facem ca naţiune. Ştiţi mai bine decât oricine altcineva că băncile nu sunt doar entităţi
economice, ele se împletesc intim chiar cu vieţile noastre, sunt vitale pentru cei ce vor să facă economii,
pentru cei care au credite ipotecare, pentru afaceri şi pentru familii. Ceea ce spun acum nu este ceva abstract.
Este vorba despre ceea ce vor discuta mamele şi taţii în seara aceasta, stând pe canapea în sufragerie, imediat
ce copiii s-au dus la culcare. Pentru că dacă problemele din America îi fac pe oameni să se întrebe dacă mai
pot obţine vreun credit ipotecar, ştim că trăim vremuri de excepţie. În astfel de vremuri, pieţele normale
încetează să mai lucreze. Nu putem să îi lăsăm pe oameni fără apărare, pe cont propriu. Să lăsăm lucrurile la
voia întâmplării ar fi o negare a responsabilităţii. Este exact unul dintre acele momente în care oamenii
privesc spre guvernele lor pentru ca ele să le dea o direcţie. Şi după cum am spus acum câteva zile, noi nu
vom fugi de responsabilitate.”
apărător,” spune cel de-al XX-lea protocol masonic. Ce au făcut deci aceşti apărători atât de vajnici ai
intereselor cetăţenilor şi famililor? Au decis să aloce din fonduri publice miliarde de euro care ajung direct în
buzunarele bancherilor internaţionali. Germania a aprobat deja 470 de miliarde de euro, Franţa vorbeşte de
300 de miliarde de euro, Anglia de 500 de miliarde de lire sterline (echivalentul a 636 miliarde de euro),
SUA de 700 de miliarde de dolari.
discursul premierului britanic Gordon Brown. Americanii au spus pe şleau că miliardele pompate în mega-
corporaţiile financiare au ca scop „să redea încrederea în bănci pentru ca acestea să poată acorda în
continuare împrumuturi populaţiei şi societăţilor comerciale”. „Ne angajăm să continuăm să conlucrăm
pentru a stabiliza pieţele financiare şi pentru a restabili fluxul de creditare, ca să fie susţinută creşterea
economică mondială,” se arată în comunicatul Trezoreriei americane dat în numele G7. Tot mai mulţi analişti
economici au dezvăluit însă că de fapt creşterea economică din ultimele decenii este o mare păcăleală.
Realitatea este că atât indivizii, cât şi ţările sunt datori vânduţi băncilor internaţionale.
capul pe umeri ar accepta să dea cuiva bani, dacă ar ştii că acela va utiliza banii săi pentru a-l împrumuta tot
pe el, cerându-i în plus o grasă dobândă şi făcându-l dator pe viaţă?
Epilog
Este posibil ca toate aceste detalii financiare să-i obosească pe unii cititori. Din păcate, guvernul mondial ne-
a obişnuit să lăsăm chestiunile economice şi financiare, atât de complicate, pe seama „experţilor” (care sunt
instruiţi să gândească şi să acţioneze numai în interesul „elitei” mondiale, fiind nişte instrumente ale
guvernului din umbră). Pentru cei pe care detaliile îi ostenesc (mai ales pentru a-i convinge de importanţa
acestora) vă oferim următoarea povestioară cu tâlc (culeasă de pe Internet), care rezumă pe
înţelesul tuturor ce este în neregulă cu actuala criză financiară, cum a fost ea creată de
guvernul din umbră şi cum singurii care au de pierdut de pe urma ei nu sunt nici instituţiile
financiare aflate în aşa-zis faliment, nici Banca Mondială, nici preşedinţii şi miniştrii care
fac jocurile lor, ci fiecare dintre noi.
Într-un sătuc de câmpie, a venit un investitor însoţit de secretarul lui. A bătut la prima
poartă întâlnită în cale şi i-a spus proprietarului: „Uite, eu sunt colecţionar de broscuţe
173 | P a g e
(verzi!). Dacă îmi aduci o broscuţă, am să îţi dau pe ea 10 euro. Ţăranul a fugit repede la balta din spatele
casei şi a luat o broscuţă. I-a dat-o investitorului şi a încasat cei 10 euro. Apoi le-a povestit vecinilor ce
afacere bună a făcut el. A doua zi, fiecare ţăran s-a dus la investitor cu câte o broscuţă, pe care a vândut-o cu
10 euro.
După câteva zile, investitorul le-a spus sătenilor: „Văd că afacerea merge. De azi, pentru fiecare broscuţă am
să vă plătesc câte 20 de euro.”
investitorului, primind fiecare câte 20 de euro pe bucată. După alte câteva zile, acesta s-a întors acasă la el şi
l-a lăsat pe secretarul său să mai adune broscuţe încă două săptămâni. Înainte de a pleca, le-a spus: „Dragii
mei, sunt nevoit să mă întorc urgent la mine acasă ca să mă ocup de afaceri. Vă promit însă că la întoarcere,
am să cumpăr de la voi broscuţele cu 60 de euro bucata.” Şi a plecat, în uralele sătenilor.
broscuţă. Daca vreţi, eu vă pot vinde înapoi broscuţele pe care mi le-aţi dat, pentru 35 de euro bucata, iar voi
le veţi vinde cu 60 şi veţi câştiga astfel câte 25 de euro. Profitul vostru va fi frumuşel şi fără niciun efort. Ce
spuneţi?”
Sătenii s-au adunat la sfat şi au decis că o aşa afacere nu mai prind ei curând. Au pus mână de la mână, s-au
împrumutat care pe unde a putut şi au cumpărat broscuţele înapoi cu 35 de euro bucata. Secretarul
creditori.
Citiţi şi:
Feudalism...Capitalism... Noua Ordine Mondială!
Dedesubturile trecutului financiar al Statelor Unite
Bilderberg 2007 – Ne îndreptăm către Imperiul Mondial?
yogaesoteric
20 octombrie 2008
Dedesubturile trecutului financiar al Statelor Unite
Conspiraţiile şi crimele care au pus temeliile băncilor americane
de Daniel Petrescu
Motto: „Când un Guvern este dependent de banii bancherilor,

aceştia sunt
cei care controlează de fapt ţara, şi nu conducătorii Guvernului,
pentru că atunci mâna care dă este deasupra mâinii care primeşte,
iar cei care finanţează nu sunt patrioţi şi nu au bună cuviinţă.”
– Napoleon Bonaparte
În Manifestul Partidului Comunist, Karl Marx afirma că „banii joacă

cel mai important rol în determinarea cursului istoriei.” Clanul
Rothschild şi-a dat repede seama că atunci când controlezi banii,
controlezi, de fapt, totul. Astfel, după unele tentative de a se lansa în
politică, ei s-au reorientat asupra dobândirii controlului asupra
structurilor financiare mondiale.
174 | P a g e
Ce nu spun manualele de istorie despre revoluţia americană
La jumătatea secolului al XVIII-lea, coloniile americane erau foarte prospere, datorită faptului că îşi emiteau
proprii bani. Într-o epocă în care schimburile comerciale se făceau doar în monede de aur şi argint, care
aveau valoare prin însuşi materialul din care erau făcute, acesta era un imens avantaj.
Apariţia bancnotelor coloniale (denumirea lor originală era colonial scrip) punea bazele unui nou tip de
sistem financiar, perpetuat până astăzi, şi bazat pe ceea ce în limba engleză se numeşte „fiat currency”
(monedă a cărei valoare este dată printr-o hotărâre oficială – fiat). Bancnotele coloniale erau nişte simple foi
de hârtie, care nu aveau nicio acoperire în aur sau argint. Valoarea lor era stabilită de cel care le emitea,
independent de standardul recunoscut de băncile engleze. În plus, nu era nevoie să se plătească vreo dobândă,
din moment ce erau bani creaţi din nimic, nu luaţi cu împrumut.
Nemulţumit că lucrurile îi scapă de sub control, Parlamentul britanic a emis, în 1764, o lege (Currency Act),
menită să împiedice coloniile americane să mai emită bani de hârtie, sub orice formă ar fi ei. Contrar a ceea
ce ne învaţă manualele de istorie, revoluţia americană nu a izbucnit din cauza celebrei „Tea Party” din
Boston, când coloniştii au dat foc unui vas englezesc, fiind nemulţumiţi de impozitele prea mari pe ceai,
impuse de Marea Britanie.
Iată ce spunea Benjamin Franklin: „Revoluţia a avut loc deoarece era prosperităţii financiare luase sfârşit.
Coloniile ar fi fost dispuse să accepte taxa pe ceai şi pe alte mărfuri, dacă nu ar fi fost aruncate în sărăcie,
din cauza presiunilor exercitate de bancherii englezi asupra Parlamentului. Interdicţiile monetare au
provocat în rândul oamenilor din colonii o puternică ură faţă de Anglia şi de aceea a izbucnit revoluţia.”
Bani fără acoperire în aur
Printre primele măsuri luate imediat după declararea independenţei Statelor Unite ale Americii, au fost cele
legate de emiterea de bani. Constituţia americană din 1787 dădea astfel Congresului puterea de „a bate
monedă şi de a-i stabili valoarea (Art. 1, Cap. 8).”
Marea Britanie încercase să distrugă şi să controleze circulaţia monetară din coloniile americane, în primul
rând pentru a nu pierde monopolul financiar pe care îl deţinea, prin simplul fapt că utilizase până atunci
acelaşi sistem. Congresul american a înţeles însă rapid că tipărirea unor bancnote fără acoperire în aur şi
argint duce la creşterea inflaţiei.
În anul 1775, au fost tipărite şi apoi distribuite bancnote pentru finanţarea războiului cu englezii. Coloniile au
promovat legi prin care solicitau cetăţenilor să accepte aceste măsuri ca fiind legale. Pentru că banii au fost
tipăriţi fără să aibă acoperire în aur sau argint, a crescut inflaţia. La
sfârşitul războiului, un dolar de argint valora cât 500 de dolari de
hârtie. Atunci s-au făcut unele modificări în Constituţie: „Niciun stat
nu trebuie să încheie vreun tratat sau vreo alianţă şi nici nu trebuie
să intre în vreo confederaţie; nu trebuie să cedeze în faţa
represaliilor, să bată monedă, să emită credite, să ofere altceva în
afară de monede de argint sau de aur pentru plata datoriilor, să
aprobe vreo hotărâre de abrogare a unor drepturi, a unor legi ex
post facto, a unor legi care primejduiesc respectarea contractelor
sau să acorde titluri de nobleţe.”
Constituirea Băncii Centrale a Americii
Alexander Hamilton, iluminist şi agent al bancherilor europeni, a

emigrat în anul 1772 în SUA, unde s-a căsătorit cu fiica generalului
Philip Schuyler, una din cele mai influente persoane din New York.
175 | P a g e
În 1789, Hamilton a fost numit Secretar al Trezoreriei americane. Împreună cu Robert Morris, el a convins
noul Congres să pună bazele Băncii Americii de Nord, aşa cum exista Banca Angliei în Marea Britanie. În
acea perioadă, America avea o datorie externă de 12.000 de dolari (bani împrumutaţi de la Spania, Franţa,
Olanda şi Germania) şi o datorie internă de 42.000 de dolari.
În 1790, Hamilton, care sprijinea ideea unui sistem bancar centralizat, a îndemnat Congresul să creeze o
companie privată, care să aibă responsabilitatea exclusivă de a tipări bani. Planul său era de a crea un sistem
bancar centralizat, cu sediul în Philadelphia şi sucursale plasate în cele mai importante oraşe. Aici urmau să
fie depozitate fondurile guvernamentale şi taxele colectate de la populaţie. Această Bancă a Statelor Unite a
avut iniţial un capital de 10 milioane de dolari, dintre care patru cincimi aparţineau unor investitori
particulari, iar o cincime Guvernului. Banca Statelor Unite era administrată de un preşedinte şi de un comitet
format din 25 de directori, dintre care 20 aleşi de către acţionari, iar cinci numiţi de Guvern. Practic, ea se
afla sub control privat.
Puterea de a crea bani = puterea de a conduce guvernele
Ideea unui sistem bancar centralizat nu era nouă. Ea îi aparţinea lui William Paterson şi era aplicată în Marea
Britanie încă din 1691. Aici, o singură companie privată avea dreptul să emită poliţe plătibile la cerere (adică
tot bani de hârtie), ceea ce contravenea politicii de siguranţă a împrumuturilor bancare. Una din primele
tranzacţii ale acestei companii fusese acordarea unui împrumut în valoare de 1,2 milioane de lire sterline, cu
o dobândă de 8%, regelui William de Orange al Angliei, pentru a finanţa războiul împotriva Franţei.
William Paterson a spus cu acest prilej: „Banca are avantajul de a încasa dobândă pe bani creaţi din nimic.”
În aceeaşi ordine de idei, Reginald McKenna, ministru de finanţe al Marii Britanii, avea să spună 230 de ani
mai târziu: „Băncile pot, şi chiar creează bani, iar cei care controlează creditul unei naţiuni, conduc politica
guvernelor şi ţin în mâinile lor destinul oamenilor.”
Intenţiile elitiste şi scopurile reale, pentru care Hamilton milita în favoarea sistemului bancar centralizat, au
ieşit la iveală atunci când el a afirmat că „toate comunităţile se împart în cei puţini şi cei mulţi. Prima
categorie îi reprezintă pe cei bogaţi şi născuţi în familiile bune, iar cea de-a doua categorie este formată din
marea masă de oameni. Oamenii sunt gălăgioşi şi schimbători, rar se întâmplă ca ei să judece singuri sau să
descopere adevărul.”
În 1791, Thomas Jefferson (cel de-al treilea preşedinte al SUA) a spus: „Pentru a ne păstra independenţa, nu
trebuie să le permitem conducătorilor noştri să ne împovăreze continuu cu datorii. Dacă acceptăm
asemenea datorii, vom fi taxaţi pentru mâncare şi băutură, pentru nevoile noastre şi pentru confortul nostru,
pentru muncă şi pentru distracţii. Dacă putem împiedica Guvernul să risipească munca oamenilor, sub
pretextul că le pasă de ei, atunci aceştia (oamenii) vor fi fericiţi.”
„Instituţiile bancare sunt mult mai periculoase pentru libertatea noastră decât armatele” – Thomas
Jefferson
Chiar dacă Thomas Jefferson şi James Madison (care mai târziu a devenit cel de-al patrulea preşedinte al
Americii) s-au opus acestui proiect, el a fost totuşi aprobat de Congres, pe 25 februarie 1791. Împreună cu
Aaron Burr, Alexander Hamilton a fondat în New York compania Manhattan Co., care a devenit o instituţie
bancară extrem de prosperă. În 1955 aceasta se va uni cu Banca lui Rockefeller, Rockefeller's Chase Bank, de
unde va rezulta Chase Manhattan Bank.
În 1801, când Thomas Jefferson a devenit preşedinte, el s-a opus existenţei instituţiei bancare, considerând-o
împotriva Constituţiei, însă cu ocazia primei reînnoiri a legilor decizia lui a fost anulată. Nathan Rothschild,
preşedintele Băncii Angliei, a înţeles valoarea potenţialului Americii şi a acordat împrumuturi câtorva state,
devenind astfel bancherul oficial al Guvernului Statelor Unite.
176 | P a g e
Pentru că fusese cel care sprijinise Banca Americană, Rothschild i-a avertizat: „Dacă nu se adoptă legi de
acceptare a sistemului bancar centralizat, Statele Unite se vor trezi într-un război dezastruos.” Apoi a
ordonat trupelor engleze „să le dea o lecţie americanilor neruşinaţi şi să-i readucă la statutul de colonie.”
Aceasta a adăugat la războiul din 1812, un al doilea război cu Anglia, care a dus la creşterea datoriilor
externe ale SUA la 127 de milioane de dolari.
În ianuarie 1815, Thomas Jefferson îi scria lui James Monroe (care

mai târziu a devenit cel de-al cinci lea preşedinte al SUA):
„Dominaţia pe care instituţiile bancare o exercită asupra minţilor
cetăţenilor noştri trebuie să fie înlăturată, altfel ne va sfărâma.”
În 1816, Jefferson i-a scris lui John Tyler (care a devenit apoi al
zecelea preşedinte al SUA): „Dacă poporul american va permite
vreodată băncilor particulare să controleze emiterea de bani, mai
întâi prin inflaţie şi apoi prin deflaţie, atunci băncile şi corporaţiile
care se vor dezvolta peste tot îi vor deposeda pe oameni de toate
proprietăţile, până când urmaşii acestora vor constata că nu mai au
adăpost pe pământul pe care strămoşii lor l-au stăpânit cândva. Eu
cred că instituţiile bancare sunt mult mai periculoase pentru
libertatea noastră decât armatele. Dreptul de emitere a banilor ar
trebui să fie luat de la bănci şi restituit Guvernului, căruia îi
aparţine de drept.”
Banca Centrală, puterea din spatele puterii
În mai 1816, preşedintele James Madison a semnat o lege care

permitea crearea unei Bănci a Statelor Unite. Inflaţia, datoriile
împovărătoare şi lipsa unei instituţii de încasare a taxelor au fost doar
câteva din motivele aduse în sprijinul luării acestei decizii. Noul
proiect de lege a permis administrarea situaţiilor economice pentru încă 20 de ani, creşterea rezervei de
capital la 35 de milioane de dolari, autorizarea creării de filiale bancare şi emiterea bancnotelor cu valoare
minimă de cinci dolari. Noua bancă avea acum puterea de „a controla întreaga structură fiscală a ţării”.
Aceasta a fost condusă de către iluminaţii masoni, prin intermediul bancherilor internaţionali „de primă
clasă” John Jacob Astor, Stephen Girard şi David Parish (agentul vienez al clanului Rothschild).
În 1819, instituţia bancară a fost declarată constituţională de către John Marshall de la Curtea Supremă de
Justiţie (care era mason), care a afirmat că Congresul deţine puterea secretă de a crea bănci.
Oamenii au început să vadă astfel cât de multă putere deţine de fapt instituţia bancară, motiv pentru care, la
alegerile prezidenţiale din 1828, voturile s-au îndreptat cu precădere spre candidatul Andrew Jackson, a cărui
deviză era: „Lăsaţi oamenii să conducă”. Jackson a afirmat că „întrucât Congresul are dreptul prin
Constituţie să emită bancnote, atunci Congresul este cel care trebuie să facă acest lucru şi nu alte persoane
sau întreprinderi cărora le este transmis acest drept.” Jackson spunea despre controlul exercitat de sistemul
bancar centralizat că „acesta va fi deţinut de doar câţiva oameni, în detrimentul celor mulţi, în primul rând
prin controlul asupra muncii şi asupra câştigului poporului.”
În timpul campaniei prezidenţiale din 1828, Jackson a afirmat într-un discurs susţinut în faţa unui grup de
bancheri: „Sunteţi o cloacă de vipere. Intenţionez să vă înving şi cu ajutorul lui Dumnezeu cel atotputernic,
voi reuşi.” El a mai spus că „dacă oamenii ar înţelege marea nedreptate pe care o realizează sistemele
bancare centralizate, ar porni imediat o revoluţie.” Jackson susţinea că dacă Banca va continua să controleze
„circulaţia monetară, să încaseze banii publici şi să ţină sub puterea ei mii de oameni, atunci situaţia va
deveni foarte gravă.”
177 | P a g e
După administrarea greşită a Băncii de către primul preşedinte al acesteia, care era primul ministru al Marinei
militare, căpitanul William Jones, Banca a fost nevoită să facă împrumuturi şi să ipotecheze diferite imobile,
fapt care a dus-o la faliment, ducând astfel la creşterea preţurilor şi la apariţia şomajului. Cu toate acestea,
Banca a început să prospere sub conducerea noului preşedinte, Nicholas Biddle, care, în anul 1832, a cerut
Congresului o reînnoire a drepturilor Băncii. Noile legi au fost acceptate de Senat (cu un rezultat al voturilor
de 28 la 20) şi de Casa Albă (cu rezultatul de 107 la 85).
Biddle a ameninţat: „Dacă Jackson se opune, atunci şi eu mă voi opune lui!” Jackson s-a împotrivit noilor
legi şi a desfiinţat Banca, în anul 1832. El a ordonat Ministrului de Finanţe să ia toţi banii Guvernului care
erau depuşi la Banca Statelor Unite şi să-i mute în băncile de stat. În 8 ianuarie 1835, Jackson a achitat ultima
rată a datoriilor naţionale şi a fost singura dată în istorie când datoriile SUA au fost integral achitate.
Nicholas P. Trist, secretarul personal al preşedintelui, a spus atunci: „Acesta este punctul maxim al gloriei lui
Andrew Jackson şi cel mai important serviciu pe care el l-a adus ţării.”
James K. Polk, purtătorul de cuvânt al Casei Albe (care mai târziu a devenit cel de-al 11-lea preşedinte al
SUA), a declarat: „Banca Statelor Unite s-a constituit ea însăşi ca o mare şi iresponsabilă putere, opusă
Guvernului.”
Astfel, Banca a continuat să funcţioneze până în 1836, iar Biddle a folosit acest lucru în avantajul său,
contracarând pierderile din economie, prin reducerea împrumuturilor şi creşterea cantităţii de bani de pe
piaţă. Jackson a devenit primul preşedinte al Statelor Unite care a fost criticat în martie 1834, pentru că „a
extras banii Guvernului din Banca Statelor Unite, fără acordul expres al Congresului.” Este evident că el a
făcut acest lucru datorită corupţiei şi abuzurilor pe care le făcea Banca, iar criticile care i-au fost aduse au
fost ulterior retractate de Senat, în 1837. Bancherii şi-au continuat eforturile de a reactiva instituţia bancară.
În 1841, preşedintele John Tyler a interzis două legi care ar fi permis reformarea Băncii Statelor Unite.
Clanul Rotshcild a finanţat ambele tabere ale războiului de secesiune
În anul 1837, clanul Rothschild a trimis un alt agent în America,

August Belmont. Vorbea cursiv engleza, franceza şi italiana.
Misiunea lui era aceea de a stârni încurcături financiare în cadrul
băncilor din zona de sud a Americii. El a preluat conducerea unei
bănci din New York şi a ajuns să fie un personaj important în
cercurile financiare bancare. August Belmont a devenit mai târziu
consilierul financiar al preşedintelui.
În 1857, „iluminaţii” (francmasoni) s-au adunat la Londra pentru a

hotărî soarta Americii. Era nevoie ca ei să creeze un incident, care să
le permită instaurarea unui sistem bancar centralizat, şi cel mai
eficient părea a fi un război, deoarece războaiele sunt scumpe şi
Guvernele trebuie să facă împrumuturi mari pentru a le putea plăti.
Nu putea fi vorba de un război cu alte state: Canada şi Mexicul nu
erau suficient de puternice; Anglia şi Franţa erau mult prea departe,
iar Rusia nu se afla sub controlul lor. Astfel, „iluminaţii” au decis „să
dezbine şi să cucerească”, creând conflicte între zona de nord şi zona
de sud a Americii. Zona de nord a devenit o colonie britanică,
anexată Canadei şi controlată de Lionel Rothschild, în timp ce zona de sud i-a fost dată lui Napoleon al III-
lea al Franţei, fiind controlată de James Rothschild.
Pentru a produce o slăbire a forţelor unioniste americane, iluminaţii s-au folosit de grupul extremist sudist al
„Cavalerilor Cercului de Aur”, format în 1854 de George W. L. Bickley cu scopul de a crea tensiuni rasiale
în toate statele, prin introducerea sclaviei. Printre membrii activi ai acestui grup masonic erau Jefferson
Davis, John Wilkes Booth şi Jesse James (un mason care, după ce a furat aur din bănci şi companii miniere, a
investit aproape 7 miliarde de dolari în statele din vest, cu scopul de a isca un al doilea război civil).
178 | P a g e
Ku Klux Klan, societatea rasistă secretă a Statelor Unite, formată în anul 1867, era alcătuită din armata
„Cavalerilor Cercului de Aur”. Statele care fuseseră separate s-au reunit, formând Alianţa Statelor Americii,
însă fiecare îşi păstra independenţa. Dacă zona de sud ar fi câştigat, atunci fiecare stat ar fi devenit o ţară
independentă.
Abraham Lincoln a anunţat: „Coaliţia, fiind prea puternică pentru a fi suprimată de acţiunile paşnice ale
Guvernului, a preluat conducerea unor state din sud.” Lincoln a blocat porturile de pe coasta Americii
pentru a proteja furnizorii, pentru ca aceştia să ajungă cu bine în Europa. Clanul Rothschild a finanţat zona de
nord prin reprezentanţii săi August Belmont, Jay Cooke, J., W. Seligman & Co. şi Speyer & Co.
Judah P. Benjamin a fost de asemenea un agent al clanului Rothschild, şi a devenit Secretar de Stat al
Confederaţiei sudiste în anul 1862. Asociatul său, John Slidell (unchiul soţiei acestuia era August Belmont) a
fost reprezentantul Confederaţiei în Franţa. Fiica lui Slidell a fost căsătorită cu baronul Frederick D´Erlanger
din Frankfurt, care era rudă cu familia Rothschild. Slidell a fost reprezentantul zonei de sud şi a împrumutat
bani de la familia D´Erlanger pentru a finanţa Confederaţia.
Lincoln şi rezolvarea crizei financiare, fără ajutorul bancherilor internaţionali
La sfârşitul anului 1861, Anglia a trimis 8000 de soldaţi în Canada, iar în 1862, în Veracruz, Mexic, au
debarcat trupe engleze, franceze şi spaniole, pentru a colecta banii pe care îi datora Mexicul. În aprilie 1861,
ambasadorul Rusiei în America a informat Guvernul: „Anglia va profita de prima ocazie pentru a recunoaşte
separarea statelor americane, iar Franţa îi va urma exemplul.” În ziua de 10 iunie 1863, generalul francez
Elie-Frederic Forey, cu ajutorul a 30.000 de soldaţi francezi, a preluat conducerea oraşului Mexic, ajungând
să controleze aproape întreaga ţară.
În timpul vizitelor sale la Paris şi Londra, ţarul Alexandru al II-lea al Rusiei a descoperit faptul că sudiştii
erau dispuşi să îi ofere lui Napoleon al III-lea statele Louisiana şi Texas, dacă acesta ar fi trimis trupe
împotriva teritoriului din Nord. Rusia arătase deja că îl susţinea pe
Lincoln şi vroia să trimită flota militară în ajutorul Americii. La 1
ianuarie 1863, Lincoln a emis Proclamaţia de Emancipare, de
eliberare a sclavilor, exact cum a făcut şi ţarul Alexandru al Rusiei cu
iobagii, în anul 1861. În 8 septembrie 1863, la cererea preşedintelui
Lincoln şi a secretarului de stat William H. Seward, Alexandru a
trimis flota militară în San Francisco şi New York, ordonându-i „să
se pregătească de luptă şi să nu primească ordine decât de la
Abraham Lincoln.”
Lincoln a spus: „Privilegiul de a crea şi a emite bani nu este doar

supremul drept al Guvernului, ci este şi cea mai mare oportunitate a
acestuia. Prin abordarea acestor principii, plătitorii de taxe vor
salva sume imense de bani.” În februarie-martie 1862 şi în martie
1863, Lincoln a primit aprobarea Congresului de a împrumuta 450 de
milioane de dolari de la populaţie, prin vânzarea de obligaţiuni sau
„bancnote” pentru a finanţa războiului civil. Banii împrumutaţi nu s-
au amortizat până în anul 1865.
Lincoln a rezolvat astfel criza monetară americană fără ajutorul

bancherilor internaţionali. Revista London Times a afirmat mai târziu
în legătură cu bancnotele lui Lincoln: „Dacă acea politică financiară
rău intenţionată, care a pornit din Republica Americană de Nord, s-
ar extinde, Guvernul şi-ar putea plăti toate datoriile, iar ţara nu va
mai avea nicio obligaţie, ajungând la o stare de prosperitate, fără
precedent în istoria statelor civilizate ale lumii. Intelectualitatea şi
179 | P a g e
aristocraţia s-ar duce în America de Nord. Acel Guvern trebuie distrus, altfel el va distruge orice monarhie
de pe glob.”
Bismarck, cancelarul german, a declarat în 1876 despre Lincoln: „A obţinut din partea Congresului dreptul
de a împrumuta bani de la oameni prin vânzarea de obligaţiuni către statele americane şi astfel, Guvernul
împreună cu naţiunea au scăpat de comploturile străinilor care doreau să-i finanţeze. Aceştia au realizat
imediat că Statele Unite aveau să le scape din mână. De aceea s-a hotărât uciderea lui Lincoln.”
„Puterea monetară va încerca să domnească în dauna oamenilor” – Abraham Lincoln
Înaintea administraţiei Lincoln, băncile particulare comerciale aveau dreptul de a emite bani de hârtie, numiţi
bancnote de stat. Acest drept le-a fost retras în 1863, odată cu emiterea Legii Naţionale Bancare, care
interzicea statelor să producă bani. Pentru a anula amortizarea circulaţiei monetare, un sistem de bănci
particulare a primit din partea Guvernului federal dreptul de a emite bancnote naţionale. Acest lucru a dat
băncilor puterea de a controla finanţele şi creditele ţării şi a condiţionat sistemul bancar centralizat, aflat sub
conducerea Federaţiei pe timp de război. Panica financiară produsă de bancherii internaţionali a distrus 172
de bănci de stat, 177 de bănci particulare, 47 de instituţii economice, 13 companii de împrumuturi şi 16
companii de amanet.
Salmon P. Chase, ministrul de finanţe din timpul lui Lincoln a afirmat public: „Rolul pe care l-am avut în
promovarea Legii Naţionale Bancare a fost cea mai mare greşeală financiară din viaţa mea. Astfel a fost
creat un monopol care a afectat toate interesele ţării. Această lege ar trebui abrogată, dar înainte ca acest
lucru să se petreacă, oamenii se vor afla de o parte a baricadei, iar bancherii de cealaltă parte, într-o
competiţie cum n-a mai existat vreodată în această ţară.”
Lincoln a afirmat: „Puterea banilor ruinează ţara pe timp de pace şi conspiră împotriva ei în momentele
critice. Este mai despotică decât monarhia, mai insolentă decât autocraţia şi mai egoistă decât birocraţia.
Prevăd în viitorul apropiat o criză care mă va descuraja şi mă va face să mă tem pentru ţara mea. S-au
întronat multe corporaţii şi va urma o eră de corupţie la nivel înalt, iar puterea monetară va încerca să
domnească în dauna oamenilor, până când bogăţia se va afla în totalitate în mâinile a doar câteva persoane,
iar Republica va fi distrusă. În acest moment simt mai multă nelinişte pentru siguranţa ţării mele decât
atunci când ne aflam în război.”
La 4 aprilie 1865, Lincoln a fost împuşcat de John Wilkes Booth, în aceeaşi seară având loc un atentat
nereuşit împotriva secretarului de stat, Seward, pus la cale de aceiaşi conspiratori. Numeroase dovezi indică
faptul că el a fost victima unei conspiraţii iniţiate de bancherii internaţionali. De altfel, istoria SUA este un
lung şir de asasinate. Toate personalităţile care s-au opus ferm oligarhiei bancare au fost rând pe rând
asasinaţi.
Alianţa Fermierilor şi Partidul poporului
Cel de-al 20-lea preşedinte Preşedintele al SUA, James A. Garfield, a realizat şi el pericolul pe care îl
reprezentau bancherii. El a spus în acest sens: „Cei care controlează banii unei naţiuni, controlează acea
naţiune.” Şi el a fost asasinat în 1881, în timpul primului an de mandat.
În 1877, în districtul Lampasas, Texas, un grup de fermieri a creat o grupare numită „Cavalerii de Nădejde”.
Aceştia erau preocupaţi de puterea financiară care era „concentrată în mâinile doar a câtorva persoane.” Mai
târziu, ei au schimbat numele grupării în „Alianţa Fermierilor”. Aceasta s-a răspândit de la un capăt la altul al
Texas-ului şi, începând cu 1887, mişcarea s-a extins spre nord, până în Dakota şi spre est, până în Carolina.
În timpul anului 1890, această grupare a reuşit să se organizeze foarte bine, ajungând chiar să aleagă
guvernatorii şi membrii ai Congresului.
„Alianţa Fermierilor” a sprijinit creşterea progresivă a taxelor pentru căile ferate, pentru comunicaţii şi
corporaţii, dreptul de a organiza sindicate, mijlocirea guvernamentală pentru stabilizarea preţurilor mărfurilor
180 | P a g e
şi iniţierea programelor de creditare. Ei erau împotriva sistemului bancar privat al ţării şi susţineau utilizarea
„bancnotelor” lui Lincoln, datorită adaptabilităţii acestora şi a capacităţii lor de a satisface nevoile economiei.
„Alianţa fermierilor” vroia ca aprovizionarea cu bani să fie controlată de către reprezentanţii aleşi de ei, şi nu
de interesele băncilor internaţionale.
În consecinţă, în 1892, această grupare a înfiinţat Partidul Poporului şi şi-a susţinut propriul candidat la
preşedinţie. În 1896, Partidul Poporului s-a alăturat campaniei democratului William Jennings Bryan, care a
pierdut alegerile în faţa lui McKinley, sfârşind astfel mişcarea populistă. Această mişcare politică a fost însă
cea care a pus bazele pentru ceea ce avea să devină Rezerva Federală Americană.
Citiţi şi:
Sfârşitul programat al democraţiei
Banii: o descifrare ezoterică a unui «rău necesar»
Dezvăluirile unui asasin economic confirmă punerea în practică a directivelor trasate de Protocoalele
maeştrilor francmasoni
yogaesoteric
30 iunie 2008
Guvernul Mondial incepe sa se contureze. Mass-media tace…
Aciduzzul | 20 iunie, 2010 | 2 comentarii | 387 vizualizari |
(1 voturi )
“Este intotdeauna mai usor sa pacalesti o lume intreaga decat un singur om ”

-Generalul chinez Liu Feng, anul 342 i.e.n. Intr-o conferinta publica, presedintele Americii John F. Kennedy,
spunea urmatoarele in 1961: “Doamnelor si domnilor! Cuvantul “secret“ este inadmisibil intr-o societate
libera si deschisa iar noi ca popor, intrinsec cat si din punct de vedere istoric suntem impotriva societatilor
secrete, a juramintelor secrete si a procedurilor secrete. Pentru ca exista impotriva noastra o conspiratie
monolitica si crunta care se bazeaza in principal pe modalitati ascunse pentru a-si extinde sfera de influenta
se bazeaza pe infiltrare in loc de invadare, pe subversiune in loc de alegeri, pe intimidare in loc de libera
alegere.
Este un sistem care a comasat vaste resurse umane si materiale pentru cladirea unei masinarii strans unite si
foarte eficienta ce uneste operatiuni militare, diplomatice, de informatii, economice, stiintifice si politice.
Operatiunile sale sunt ascunse, nu publicate, greselile sale sunt ingropate, nu puse pe prima pagina, criticii sai
sunt redusi la tacere, nu laudati. Nici o cheltuiala nu este pusa sub semnul intrebarii, nici un secret nu este
dezvaluit. De aceea judecatorul atenian Solon, a decretat ca fiind ilegal pentru orice cetatean sa se sustraga
unei controverse. Va cer ajutorul pentru sarcina foarte grea de a informa si alerta poporul american,
increzator ca impreuna cu ajutorul vostru, omul va fi ce a fost destinat sa fie, liber si independent.“
La 2 ani dupa acest discurs, in 1963, J.F. Kennedy a fost asasinat. Public nu se stie nici acuma cauza
asasinatului, insa poate ca un motiv bine intemeiat a fost si lupta lui impotriva societatilor secrete si pentru
libertatea cetatenilor americani.
Din 1961 pana in prezent, toti presedintii Americii au servit intereselor mai mult decat oculte al acestui grup
de persoane influiente, ori altor grupuri conduse tot de ei.
181 | P a g e
Putine persoane publice, cu functii in politica, au avut curajul sa iasa in mass-media si sa marturiseasca
impotriva intereselor Clubului Bilderberg care duce spre un Guvern Mondial.
Un Guvern Mondial presupune pe langa o singura conducere, o singura armata (care sa lupte impotriva cui?),
o singura religie (de observat atacurile asupra Bisericii Ortodoxe din ultima vreme, cand multi masoni au
reusit sa se infiltreze in conducerea acesteia si sa influienteze deciziile oficiale ale institutiei bisericesti), o
singura moneda de circulatie, o singura limba vorbita.
Poate toate acestea par SF-uri, insa, ca si in pe 11 septembrie 2001, “ei” vor crea situatii de criza la care tot ei
vor veni salvatori, vor veni cu o solutie de salvare la care nu vom mai avea de ales, si o vom accepta crezand
ca doar asa vom putea iesi din criza (de orice fel) provocata tot de ei. Acest lucru s-a intamplat de
nenumarate ori in istorie si e foarte cunoscut pentru orice cunoscator si cercetator in domeniu.
Printre cele cateva persoane care au iesit public sa declare impotriva “elitei” se numara si Congressman-ul
american Ron Paul:
“Preşedintele Bush a spus ca Noua Ordine Mondiala era adaptata şi acesta este scopul muncii lor. ONU este
o parte a acelui guvern. Ei lucreaza chiar acum, foarte substanţial, pentru o Uniune Nord Americana. De
aceea sunt o mulţime de oameni in Washington carora nu le mai pasa prea mult de frontiere. Ei au o credinţa
filozofica ca suveranitatea naţionala nu este importanta. Este de asemenea motivul pentru care am facut o
sugestie foarte puternica ca noi nu avem nevoie sa fim in ONU pentru securitatea naţionala.”
“Noua Ordine Mondiala se pare ca se ţine tare. Cea mai sigura şi rapida cale de a o instaura este o criza
financiara. Suna familiar?”
In urma crizei financiare prezente, mai multi oficiali europeni au iesit in presa cu declaratii mai mult decat
doveditoare asupra intentiilor pe care le au “elitele” mondiale. Insa dintr-un anume motiv aceste declaratii au
fost foarte putin mediatizate de mass-media. Oare din ce motiv? Poate ca si asta e una din cauzele principale
pentru ceea ce se incearca, si se reuseste, pe internet de cativa ani buni, si anume crearea unei medii
alternative.
Jeffrey Garten, membru CFR (Council of Foreign Relations) a participat şi el la intalnirea Bilderberg şi işi
aduce aportul la punerea in aplicare a celor decise de acest guvern mondial din umbra. Intr-un articol din
Financial Times avand ca titlu “Avem nevoie de o noua Autoritate Monetara Globala” (We need a new
Global Monetary Authority) anunţa ca omenirea se confrunta cu o criza globala, care cere soluţii globale.
Iata ce scrie el in Financial Times:

“Chiar daca operaţiunea de pompare masiva de fonduri din partea statului are succes, ea va trebui sa fie
urmata de o soluţie pe termen lung: instaurarea unei Autoritaţi Globale Monetare. Washingtonul recunoaşte
ca aceasta criza a devenit globala. Bancile centrale au inceput deja sa realizeze acţiuni sincronizate de
injectare de fonduri in pieţele de capital. Aceasta ar trebui sa duca la un raspuns internaţional coerent (adica
toata lumea sa faca la fel), menit nu doar sa stinga focarele create, ci şi sa reconstruiasca şi sa menţina pieţele
de capital pe termen lung. Propusa Autoritate Monetara Globala (GMA) va superviza la sange activitaţile
autoritaţilor naţionale, mai acerb decat FMI-ul, şi va controla implementarea unor reglementari globale. Va
acţiona ca o Curte de judecata a falimentelor pentru companiile globale de o anumita marime. Cele mai mari
companii financiare globale vor trebui sa se inregistreze la GMA şi vor fi obligate sa se supuna monitorizarii
acestuia. Comitetul de conducere al GMA va include bancheri din SUA, Marea Britanie, Uniunea Europeana,
Japonia, China, Arabia Saudita şi Brazilia. Va fi finanţat prin contributii obligatorii de fiecare ţara care se va
angaja la aceasta şi de prime de tip asigurare platite de companiile financiare globale, publice sau private.”
Ceea ce Jeffrey Garten descrie in articolul sau este de fapt o dictatura financiara globala. Şi nu este doar o
teorie, ci un plan care incepe sa fie pus in aplicare.
Gordon Brown, primul ministru al Marii Britanii cere “o noua arhitectura financiara mondiala pentru o era
globala“.
182 | P a g e
“Uneori este nevoie de o criza, pentru ca oamenii sa accepte, ca ceea ce era de mult evident şi ar fi trebuit
facut inca de mulţi ani, nu mai poate fi amanat acum.”
“Trebuie sa cream o noua arhitectura financiara internaţionala pentru o era globala. Trebuie sa avem un nou
sistem Bretton Woods, sa construim o noua arhitectura financiara internaţionala pentru anii ce vor urma“.
Acordul Bretton Woods a fost adoptat in iulie 1944 pentru a reconstrui sistemul economic internaţional dupa
al Doilea Razboi Mondial. El stabilea un cadru de administrare monetara, dictand regulile pentru schimburile
comerciale şi financiare intre ţarile industrializate. Aşa au fost create Fondul Monetar Internaţional şi Banca
Mondiala, ca organisme menite “sa garanteze stabilitatea financiara şi creşterea economica la nivel
internaţional” (adica exact acelaşi pretext care este servit şi astazi – şi iata unde am ajuns).
Nicolas Sarkozy, preşedintele Franţei cere un “guvern financiar mondial“. Sarkozy este un alt personaj cheie
in acest joc. Instaurat in fruntea Franţei cu sprijinul masoneriei şi al CIA-ului (in spatele sau se afla Alain
Bauer, fost Mare Maestru al Marelui Orient al Franţei şi agent CIA), Sarkozy conduce acum grupul liderilor
europeni. Deloc intamplator, Franţa se afla acum la preşedenţia Comisiei Europene, exact in perioada
deznodamantului actualei crize financiare. Nici nu se putea om mai potrivit pentru a aduce ţarile Europei la
linia trasata de grupul Bilderberg.
La intalnirea care a avut loc pe 15 octombrie 2008 la Bruxelles cu liderii ţarilor membre UE, Nicolas Sarkozy
a vorbit de un guvern financiar mondial: “Propun ca, la finalul acestui Consiliu, sa venim cu un mesaj unitar.
In acest spirit am propus un summit internaţional pana la finalul acestui an, de preferinţa la New York, acolo
unde a inceput totul, pentru refondarea sistemului financiar internaţional. Doresc ca, in ceea ce priveşte acest
subiect, noi, europenii, sa fim deplin uniţi. Criza actuala este criza prea-multului. Trebuie sa refondam
sistemul, iar aceasta refundamentare trebuie sa fie globala. Nicio institutie financiara nu trebuie sa scape
reglementarii şi supravegherii“.
Principalul consilier economic al preşedintelui Sarkozy, François Perol, a explicat presei ca “pentru a
raspunde crizei financiare trebuie sa lucram in trei direcţii. Acest nou acord va implica in primul rand un
sistem de reglementare financiara bazat pe controlul tuturor agenţilor financiari, a fondurilor de protecţie
impotriva riscurilor (hedge fonds), a agenţiilor de rating şi a bancilor“.
Acelaşi lucru il spunea şi Jeffrey Garten! Al doilea punct propus de Franţa este “crearea unui guvern
economic [cu adevarat] mondial, care sa nu fie redus la G8, pentru ca din acesta nu fac parte doua dintre
ţarile cele mai populate din lume, China şi India, şi nici Brazilia, Mexic sau vreo ţara africana.” Pana aici
nicio noutate.
Şi al treilea punct: “Instituirea unui sistem de cooperare monetara intre marile state, pentru ca unul dintre
motivele actualei crize il constituie dereglarile monetare din anii ‘90 şi de la inceputul anilor 2000, care au
determinat Statele Unite, China şi Europa, fiecare pentru sine, sa elaboreze o politica diferita“.
Vedem asadar ca ne indreptam in tacere, fara graba, dupa un plan bine stabilit dinainte spre aceste planuri
“elitiste”.
Insa de ce tace mass-media? John Perkins despre rolul jucat de mass-media: “Lucrurile nu sunt asa cum par.
Reteaua NBC (National Broadcasting Company) este detinuta de General Electric, ABC (American
Broadcasting Company) este detinuta de Disney, CBS (Columbia Broadcasting System), de Viacom, iar
CNN (Cable News Network) reprezinta o parte din uriasul concern AOL (America Online) Time Warner.
Majoritatea ziarelor, revistelor si editurilor noastre sunt detinute – si manipulate – de uriase corporatii
internationale.
Presa noastra este o parte a corporatocratiei. Presedintii si directorii care controleaza aproape toate canalele
de informatii stiu care le este locul; ei sunt invatati de-a lungul vietii ca una dintre cele mai importante sarcini
183 | P a g e
a lor este de a perpetua, consolida si extinde sistemul pe care l-au mostenit. Ei sunt extrem de eficienti in
indeplinirea acesteia, iar daca se intampla sa intampine vreun obstacol, atunci pot fi lipsiti de scrupule.”
Nu vedem prea multe relatari despre intalnirile Bilderberg deoarece multi dintre participanti sunt
reprezentanti ai organizatiilor si corporatiilor media din intreaga lume. In Statele Unite, CEO-ul de la
“Washington Post” si cativa membri din consiliul de conducere al publicatiei “New York Times” sunt
deseori prezenti la intalnirile Bilderberg.
Chiar si ziaristi si editori seniori de la publicatii precum “Economist” si “Financial Times” participa la
intaniri, la fel cum sunt prezenti si directori executivi de la conglomerate media importante, precum General
Electric, News Corp. sau Time Warner.
Acest lucru permite grupului sa mentina o “tacere” media legata de intalnirile sale. Cu toate acestea, in
ultimii cativa ani se observa ca secretomania presei este pusa din ce in ce mai mult la incercare.
Bilderbergii afirma ca se intalnesc “in particular”, nu “in secret”, lucru care nu este decat o interpretare
retorica. Ei sustin ca se intalnesc “in particular” pentru a putea vorbi “liber” si “deschis” si, de aceea, sa poata
sa dezbata si sa discute chestiuni cu mai multa claritate.
Totusi, in realitate, intalnirile lor sunt secrete si nedemocratice. Ideea ca oficiali publici trebuie sa se
intalneasca “in particular” ca sa “discute liber” este in opozitie cu principiile democratice. De ce oficiali
publici nu vorbesc liber in public? Dupa cum se presupune, functiile lor trebuie sa serveasca interesul public,
deci publicul ar trebui sa determine ce trebuie sa faca oficialii si cu cine ar trebui sa discute “liber”.
Asa cum a spus John F. Kennedy intr-un discurs tinut, in 1961, in fata American Newspaper Association:
“Insasi cuvantul in secret este incompatibil cu o societate libera si deschisa, iar noi, ca oameni, suntem in
mod inerent si istoric opusi societatilor secrete, juramintelor secrete si actiunilor secrete. Am decis cu mult
timp in urma ca pericolele tinuirii excesive si nefondate ale faptelor pertinente depasesc cu mult pericolele
care sunt citate pentru a le justifica. Chiar si astazi, exista putina valoare in asigurarea supravietuirii natiunii
noastre daca traditiile noastre nu supravietuiesc odata cu ea“.
Daca bilderbergii actioneaza in interesul oamenilor de pretutindeni, discutiile lor trebuie sa fie deschise
pentru toti oamenii. E un adevar extrem de simplu. Intalnirile lor sunt secrete tocmai pentru ca nu doresc ca
oamenii sa stie despre ce discuta ei. (Alexandru Razes)
Sursa: Foaie Nationala
Dictatura financiară, soluţia dictată de grupul Bilderberg pentru rezolvarea crizei actuale. Cum se încearcă
realizarea (cu banii noştri) a unei etape cheie de pe agenda Noii Ordini Mondiale
Aciduzzul | 10 decembrie, 2009 | 0 comentarii | 299 vizualizari |
(1 voturi )
Angela Anghel şi Mihai Vasilescu

Motto:„Vom vorbi acum succint despre programul nostru financiar pe care special l-am păstrat pentru sfârşit,
ca fiind punctul cel mai greu care totodată este culminant şi hotărâtor al planurilor noastre de acaparare a
184 | P a g e
puterii asupra întregului pământ. Crizele economice au fost şi vor fi deseori provocate cu abilitate chiar de
noi cu scopul de a retrage (n.n. pentru noi) bani din circulaţie.” – Al XX-lea protocol secret francmasonic.
Primul-ministru al Marii Britanii, preşedintele Franţei şi alţi înalţi oficiali internaţionali cer instaurarea unei
dictaturi financiare pentru a rezolva actuala criză economică.
De data aceasta, şi cei mai sceptici vor trebui să recunoască evidenţa: actuala criză financiară este folosită de
cei care urmăresc să conducă această planetă, pentru a instaura Noua Ordine Mondială.
Soluţia de creare a unei autorităţi financiar-bancare unice, la care s-a ajuns chipurile după mai multe întâlniri
ale liderilor mondiali, a fost de fapt decisă la întâlnirea Bilderberg din iunie 2008. Scenariul prin care s-a
ajuns aici nu este nici pe departe unul nou: el a mai fost utilizat în 1815, în 1907, în 1929, în 1944 şi în 1971
sub acelaşi pretext: asigurarea stabilităţii şi creşterii economice. De fiecare dată a urmat însă o nouă criză, şi
mai amplă, şi mai gravă, care a mărit tot mai mult puterea guvernului financiar din umbră.
9 iunie 2008 – Timothy Geithner, preşedintele Băncii Federale din New York, cere implementarea unui
organism unic de control al băncilor de pe întreaga planetă
Centrale Europene), Robert Zoellick (preşedintele Băncii Mondiale).
Unii autori care au avut curajul să facă dezvăluiri despre conspiraţia mondială au avertizat atunci (în iunie
2008) că scopul întâlnirii Bilderberg de anul acesta este discutarea modalităţii de implementare a guvernului
unic mondial utilizând o criză financiară.
Nici nu se încheiase bine întâlnirea Bilderberg (desfăşurată la Washington între 5 şi 8 iunie 2008) că Timothy
Geithner se plângea în Financial Times de gravele probleme financiare create de actualul sistem. „Vina”,
spunea el, „o poartă existenţa băncilor centrale, iar problema se va rezolva doar prin instaurarea unui unic
organism, care să controleze întregul sistem bancar.
Instituţiile care joacă un rol central pe pieţele monetare şi de capital, incluzând aici principalele bănci active
la nivel global, dar şi băncile de investiţii, au nevoie să opereze sub tutela unui cadru unic, care să ofere o
mai puternică supraveghere consolidată. Pentru că principala sa responsabilitate este asigurarea stabilităţii
întregului (!) sistem financiar, Federal Reserve va trebui să joace un rol central în stabilirea acestui cadru,
colaborând strâns cu supervizorii din SUA şi alte ţări. Avem nevoie de o mai bună capacitate de a răspunde
la crize.”
distrugă (dar în realitate, vor să îl extindă). Prima din această serie a fost Federal Reserve din SUA. O bancă
centrală are puterea de a emite bani pentru o întreagă naţiune şi, prin acest mecanism, controlează rata
dobânzilor, rezervele de monedă şi stabileşte, retrăgând sau lansând bani lichizi pe piaţă, valoarea monedei
naţionale.
O bancă centrală poate da bani cu împrumut guvernului, însă evident că face aceasta în schimbul unei
dobânzi.
Federal Reserve, ca bancă centrală a SUA, este singurul organism care poate produce dolari. Scriitorul Peter
T. Whitte a avut curiozitatea să îl întrebe, într-un documentar difuzat de National Geographic, pe un înalt
oficial al Federal Reserve, de unde vin dolarii.
Iată ce a răspuns acesta „Păi, noi creăm dolarii. Sunt bani care nu au existat înainte.” „Există vreo limită la
asta?” l-a întrebat Whitte. „Nu, niciuna, doar judecata sănătoasă şi conştiinţa celor din Federal Reserve.”
185 | P a g e
Atunci când dă cu împrumut dolarii produşi astfel, Federal Reserve cere o dobândă, care intră buzunarul
celor care o conduc şi determină o creştere a cantităţii de bani pe care aceştia o pot apoi din nou împrumuta.
E un cerc vicios fără sfârşit, iar la ora actuală nu există niciun alt mecanism mai ingenios şi mai diabolic de
îmbogăţire. În lăcomia şi inconştienţa lor, cei care l-au creat îşi doresc acum să îl extindă la nivel planetar.
25 septembrie – Jeffrey Garten, membru CRE, cere crearea Autorităţii Monetare Globale (Global Monetary
Authority, GMA)
Jeffrey Garten, membru CRE (Consiliul Relaţiilor Externe, Council of Foreign Relations) a participat şi el la
întâlnirea Bilderberg şi îşi aduce aportul la punerea în aplicare a celor decise de acest guvern mondial din
umbră. Într-un articol din Financial Times având ca titlu „Avem nevoie de o nouă Autoritate Monetară
Globală” (We need a new Global Monetary Authority) anunţă că omenirea se confruntă cu o criză globală,
care cere soluţii globale.
Iată ce scrie el în Financial Times: „Chiar dacă operaţiunea de pompare masivă de fonduri din partea statului
are succes, ea va trebui să fie urmată de o soluţie pe termen lung: instaurarea unei Autorităţi Globale
Monetare.
Washingtonul recunoaşte că această criză a devenit globală. Hank Paulson, secretarul Trezoriei americane
solicită imperios naţiunilor lumii să îşi stabilească propriile programe de salvare. Băncile centrale au început
deja să realizeze acţiuni sincronizate de injectare de fonduri în pieţele de capital (n.n. la acel moment, ţările
europene încă nu luaseră oficial această decizie, dar ordinul fusese deja dat şi liderii europeni se vor
conforma conştiincioşi la scurtă vreme). Aceasta ar trebui să ducă la un răspuns internaţional coerent, menit
nu doar să stingă focarele create, ci şi să reconstruiască şi să menţină pieţele de capital pe termen lung.
globală. Acest vid de autoritate este periculos pentru toată lumea.
America depinde de intrările masive de capital străin (în valoare brută de 3 miliarde de dolari pe zi), iar
acestea vor creşte în mod sigur în anii ce vor urma. Wall Street şi Washington nu vor fi capabile să facă faţă,
fără o strânsă cooperare cu alte pieţe. Pe lângă aceasta, dimensiunile internaţionale ale finanţelor sunt dincolo
de orice imaginaţie.
Activele globale au crescut de la 12.000 de miliarde de dolari în 1980 la aproape 200.000 de miliarde de
dolari în 2007. O cantitate în continuă creştere din acest capital se află acum în Asia şi în zona Golfului, nu în
SUA sau în Europa.
Va acţiona ca o Curte de judecată a falimentelor pentru companiile globale de o anumită mărime.
Cele mai mari companii financiare globale vor trebui să se înregistreze la GMA şi vor fi obligate să se
supună monitorizării acestuia. Dacă nu se vor conforma, vor fi trecute pe lista neagră. Aici vor fi incluse
băncile, companiile comerciale, fondurile de protecţie împotriva riscurilor (hedge fonds), agenţiile de rating,
dar şi fondurile naţionale de sănătate. Comitetul de conducere al GMA va include bancheri din SUA, Marea
Britanie, Uniunea Europeană, Japonia, China, Arabia Saudită şi Brazilia.
Va fi finanţat prin contribuţii obligatorii de fiecare ţară care se va angaja la aceasta şi de prime de tip
asigurare plătite de companiile financiare globale, publice sau private.”
186 | P a g e
13 octombrie – Gordon Brown, primul ministru al Marii Britanii cere „o nouă arhitectură financiară mondială
pentru o eră globală”
„Uneori este nevoie de o criză, pentru ca oamenii să accepte, că ceea ce era de mult evident şi ar fi trebuit
făcut încă de mulţi ani nu mai poate fi amânat acum,” spune Gordon Brown într-un discurs. „Trebuie să
creăm o nouă arhitectură financiară internaţională pentru o eră globală. Trebuie să avem un nou sistem
Bretton Woods, să construim o nouă arhitectură financiară internaţională pentru anii ce vor urma.”
Acordul Bretton Woods a fost adoptat în iulie 1944 pentru a reconstrui sistemul economic internaţional după
al Doilea Război Mondial. El stabilea un sistem de management monetar, dictând regulile pentru schimburile
comerciale şi financiare între ţările industrializate. Aşa au fost create Fondul Monetar Internaţional şi Banca
Mondială, ca organisme menite „să garanteze stabilitatea financiară şi creşterea economică la nivel
internaţional” (adică exact acelaşi pretext care este servit şi astăzi).
„Fondatorii Bretton Woods au stabilit reguli pentru o lume în care circulaţia capitalului era limitată,”
continuă Gordon Brown. „Noi trebuie să stabilim noi reguli, pentru o lume în care circulaţia capitalului este
globală.”
În acelaşi discurs, Gordon Brown compară sarcina actualilor lideri mondiali cu acţiunile lui Winston
Churchill (premierul Marii Britanii) şi ale lui Franklin Delano Roosevelt (preşedintele SUA) de la acea
vreme. „Chiar şi în toiul bătăliei”, a spus el, „ei se gândeau tot la cadrul general care va fi necesar după
război. Cooperarea internaţională este singura cale pentru ca în economia globală să nu se mai repete
problemele pe care le-am văzut cu toţii în timpul actualei crize.”
se află acum la preşedenţia Comisiei Europene, exact în perioada deznodământului actualei crize financiare.
Nici nu se putea om mai potrivit pentru a aduce ţările Europei la linia trasată de Bilderberg.
Sarkozy a vorbit de un guvern financiar mondial: „propun ca, la finalul acestui Consiliu, să venim cu un
mesaj unitar.
În acest spirit am propus un summit internaţional până la finalul acestui an, de preferinţă la New York, acolo
unde a început totul, pentru refondarea sistemului financiar internaţional. Doresc ca, în ceea ce priveşte acest
subiect, noi, europenii, să fim deplin uniţi. Criza actuală este criza prea-multului. Trebuie să refondăm
sistemul, iar această refundamentare trebuie să fie globală. Nicio instituţie financiară nu trebuie să scape
reglementării şi supravegherii.”
face decât să îşi joace rolul: el trebuie să determine toate ţările aflate sub tutela UE să se conformeze la linia
trasată de Bilderberg.
„Suntem încrezători că lucrând împreună vom depăşi provocările actuale şi vom reinstaura stabilitatea
economiilor noastre şi prosperitatea,” a fost primul mesaj al G8 la începutul lui octombrie 2008. Prin grija lui
Sarkozy, şefii de stat şi de guvern din cele 27 de state membre ale UE au cântat pe 15 octombrie, fără să
cârtească, acelaşi refren şi au subscris la ruşinoasa soluţie de a aloca miliarde de euro din banii statelor pe
care îi conduc pentru a „salva” băncile (în realitate pentru a finanţa noul guvern financiar mondial).
187 | P a g e
Principalul consilier economic al preşedintelui Sarkozy, François Perol, a explicat presei că „pentru a
răspunde crizei financiare, cea mai gravă de după cea din anii ’30, trebuie să lucrăm în trei direcţii. Acest nou
Bretton Woods va implica în primul rând un sistem de reglementare financiară bazat pe controlul tuturor
agenţilor financiari, a fondurilor de protecţie împotriva riscurilor (hedge fonds), a agenţiilor de rating şi a
băncilor.” Acelaşi lucru îl spunea şi Jeffrey Garten.
reproducă papagaliceşte ideile trasate de Bilderberg) este „crearea unui guvern economic mondial, care să nu
fie redus la G8, pentru că din acesta nu fac parte două dintre ţările cele mai populate din lume, China şi India,
şi nici Brazilia, Mexic sau vreo ţară africană.” Până aici nicio noutate. Şi al treilea punct: „Instituirea unui
sistem de cooperare monetară între marile state, pentru că unul dintre motivele actualei crize îl constituie
dereglările monetare din anii ’90 şi de la începutul anilor 2000, care au determinat Statele Unite, China şi
Europa, fiecare pentru sine, să elaboreze o politică diferită”.
Istoria se repetă sub acelaşi slogan: „Ordo ab chao” (la ordine prin haos).
scenariul a fost identic: s-a creat o situaţie de criză, s-a oferit o soluţie, chipurile pentru a menţine stabilitatea
şi apoi au fost implementate măsuri care au creat un şi mai mare control din partea aşa-zisei elite mondiale.
Conspiraţioniştii numesc această strategie „dialectica hegeliană a tezei-antitezei şi sintezei”. Masonii o

numesc „Ordo ab chao” (la ordine prin haos sau mai bine spus la Noua Ordine Mondială prin haos). Au
deznodământul bătăliei de la Waterloo.
Dacă armata lui Napoleon ieşea victorioasă, Imperiul francez urma să deţină puterea asupra Europei. Dacă,
din contră, câştiga armata coaliţiei anglo-pruso-olandeze, condusă de ducele de Wellington, ajungea Anglia
într-o poziţie de putere. Oricum Rothschild nu avea nimic de pierdut, întrucât finanţase ambele tabere. După
cum se ştie, bătălia de la Waterloo a avut ca rezultat înfrângerea lui Napoleon.
Cel care a finanţat reconstrucţia Europei şi stabilizarea sistemului economic după războaiele napoleoniene a
fost Rothschild. Fondurile din care el a împrumutat naţiunilor Europei, îndatorându-le, au provenit dintr-o
bătălia de la Waterloo.
Toată lumea a intrat în panică, grăbindu-se să scape de acţiunile britanice „fără valoare”, pentru a-şi salva
măcar o parte din averi. După câteva ore, bursa din Londra se prăbuşise total. Când a sosit ştirea oficială că
Wellington câştigase de fapt bătălia de la Waterloo, era deja prea târziu. Rothschild cumpărase cea mai mare
parte din piaţă pe o sumă de nimic.
În câteva secunde, acţiunile britanice au crescut peste valoarea lor iniţială şi iată cum peste noapte, averea
deja fabuloasă a lui Rothschild s-a multiplicat de 20 de ori. Din aceşti bani, clanul Rothschild a dat apoi
împrumuturi (evident cu dobânzile de rigoare) ţărilor europene, atât de dornice să se refacă după lunga
perioadă de război (finanţată tot de Rothschild) şi să ajungă la… stabilitate economică.
188 | P a g e
Tot stabilitatea economică a fost invocată şi pentru a justifica crearea Federal Reserve. Prima bancă
supranaţională din lume a apărut în urma unei false crize financiare, declanşate de un alt membru al elitei,
bancherul J. P. Morgan. În 1907, J. P. Morgan a început să răspândească zvonul că băncile au dificultăţi şi nu
vor mai putea face rambursări.
Ca şi în exemplul anterior cu Nathan Rothschild, acest zvon a căpătat credibilitate pentru că venea de la o
persoană despre care se presupunea că ştie ce spune. S-a creat panică, toată lumea s-a înghesuit să îşi retragă
depozitele din bănci, lucru ce a dus la falimente în lanţ (aproape 5400 de bănci au dispărut atunci). Apoi
Congresul american a demarat o anchetă pentru a stabili care este cauza acestui dezastru şi cum poate fi el
evitat. Comisia însărcinată cu această misiune era condusă de senatorul Nelson Aldrich.
Acesta era liderul partidei republicane din Senat, dar şi trezorier al lojii masonice din Rhode Island şi omul
Centrale care să vegheze pentru ca dezastrul din 1907 să nu se mai repete niciodată. Istoria a arătat că el s-a
mai repetat de atunci de mai multe ori.
constituirea Federal Reserve.
Cu două zile înainte de Crăciun, când o mare parte din membrii Congresului american nu erau prezenţi,
Federal Reserve Act a fost transformat în lege, fiind aprobat de Congres şi de preşedintele SUA.
oameni, care nu fac altceva decât să controleze şi să distrugă libertatea economică. Am ajuns să fim una din
cele mai prost guvernate, cele mai complet controlate şi mai dominate guverne din lumea civilizată.
Nu avem un guvern cu opinie liberă, mânat de propriile convingeri, ci un guvern aservit opiniei şi supus
Senatorul Louis McFadden spunea în 1932 în Congresul american: „Prin constituirea Federal Reserve a fost
construit un sistem bancar mondial. Un superstat, controlat de bancherii internaţionali care acţionează
Reserve.
A urmat însă marea criză economică din 1929 (The great depression), care a predat SUA cu totul în mâinile
bancherilor. În 1944 a fost implementat sistemului Bretton Woods pentru a restabili economia după al Doilea
Război Mondial (o altă criză generată cu finanţarea aceloraşi bancheri).
Cu acest prilej au apărut alte instituţii financiare de genul Federal Reserve, dar pe scară mai extinsă: Fondul
Monetar Internaţional şi Banca Mondială.
În 1971, Federal Reserve a oprit convertibilitatea dolarului în aur, producând o nouă criză pe piaţă, care a
transformat dolarul american în principala monedă de schimb (mai ales pentru comerţul cu petrol) a planetei.
De fiecare dată s-a invocat nevoia de stabilitate economică.
189 | P a g e
băncile centrale (naţionale) ale celor mai mari puteri ale lumii. Aplicând cu scrupulozitate scenariul cunoscut,
acestea au creat acum panica necesară acceptării unei noi autorităţi financiare, unice la nivel mondial,
conduse de acelaşi grup restrâns care vrea să domine întreaga planetă.
Contribuabil = termen generic (din seria consumator, cap de locuitor etc.) utilizat pentru a desemna fiinţa
umană plătitoare de taxe şi impozite. Termenul se opune celui de franc-mason (franc=liber, utilizat de-a
lungul istoriei pentru a-i desemna pe cei care erau scutiţi de taxe, impozite, dări).
Liderii celor mai bogate ţări ale lumii au anunţat de curând că unica rezolvare a crizei financiare actuale este
să pompeze bani publici în instituţiile aflate în pericol de faliment. Banii publici sunt după cum se ştie, banii
colectaţi de la contribuabili prin sistemul de impozite şi taxe, pentru a susţine instituţiile de stat, menite să le
ofere cetăţenilor servicii publice şi să vegheze la respectarea intereselor lor.
Pe 14 octombrie, premierul britanic Gordon Brown a ţinut poporului englez un discurs atât de patetic şi hilar,
pentru a justifica această ruşinoasă decizie, încât merită să fie reprodus:
care este construit pe încredere. Nu este nevoie să spun nimănui de aici că sistemul nostru bancar joacă un rol
central în tot ceea ce facem ca naţiune. Ştiţi mai bine decât oricine altcineva că băncile nu sunt doar entităţi
economice, ele se împletesc intim chiar cu vieţile noastre, sunt vitale pentru cei ce vor să facă economii,
pentru cei care au credite ipotecare, pentru afaceri şi pentru familii. Ceea ce spun acum nu este ceva abstract.
Este vorba despre ceea ce vor discuta mamele şi taţii în seara aceasta, stând pe canapea în sufragerie, imediat
ce copiii s-au dus la culcare. Pentru că dacă problemele din America îi fac pe oameni să se întrebe dacă mai
pot obţine vreun credit ipotecar, ştim că trăim vremuri de excepţie. În astfel de vremuri, pieţele normale
încetează să mai lucreze. Nu putem să îi lăsăm pe oameni fără apărare, pe cont propriu. Să lăsăm lucrurile la
voia întâmplării ar fi o negare a responsabilităţii. Este exact unul dintre acele momente în care oamenii
privesc spre guvernele lor pentru ca ele să le dea o direcţie. Şi după cum am spus acum câteva zile, noi nu
vom fugi de responsabilitate.”
apărător,” spune cel de-al XX-lea protocol masonic.
Ce au făcut deci aceşti apărători atât de vajnici ai intereselor cetăţenilor şi famililor? Au decis să aloce din
fonduri publice miliarde de euro care ajung direct în buzunarele bancherilor internaţionali. Germania a
aprobat deja 470 de miliarde de euro, Franţa vorbeşte de 300 de miliarde de euro, Anglia de 500 de miliarde
de lire sterline (echivalentul a 636 miliarde de euro), SUA de 700 de miliarde de dolari.
discursul premierului britanic Gordon Brown.
Americanii au spus pe şleau că miliardele pompate în mega-corporaţiile financiare au ca scop „să redea
încrederea în bănci pentru ca acestea să poată acorda în continuare împrumuturi populaţiei şi societăţilor
comerciale”.
„Ne angajăm să continuăm să conlucrăm pentru a stabiliza pieţele financiare şi pentru a restabili fluxul de
creditare, ca să fie susţinută creşterea economică mondială,” se arată în comunicatul Trezoreriei americane
dat în numele G7. Tot mai mulţi analişti economici au dezvăluit însă că de fapt creşterea economică din
ultimele decenii este o mare păcăleală. Realitatea este că atât indivizii, cât şi ţările sunt datori vânduţi
băncilor internaţionale.
190 | P a g e
capul pe umeri ar accepta să dea cuiva bani, dacă ar ştii că acela va utiliza banii săi pentru a-l împrumuta tot
pe el, cerându-i în plus o grasă dobândă şi făcându-l dator pe viaţă?
Epilog
Este posibil ca toate aceste detalii financiare să-i obosească pe unii cititori. Din păcate, guvernul mondial ne-
a obişnuit să lăsăm chestiunile economice şi financiare, atât de complicate, pe seama „experţilor” (care sunt
instruiţi să gândească şi să acţioneze numai în interesul „elitei” mondiale, fiind nişte instrumente ale
guvernului din umbră).
Pentru cei pe care detaliile îi ostenesc (mai ales pentru a-i convinge de importanţa acestora) vă oferim
următoarea povestioară cu tâlc (culeasă de pe Internet), care rezumă pe înţelesul tuturor ce este în neregulă cu
actuala criză financiară, cum a fost ea creată de guvernul din umbră şi cum singurii care au de pierdut de pe
urma ei nu sunt nici instituţiile financiare aflate în aşa-zis faliment, nici Banca Mondială, nici preşedinţii şi
miniştrii care fac jocurile lor, ci fiecare dintre noi.
Într-un sătuc de câmpie, a venit un investitor însoţit de secretarul lui. A bătut la prima poartă întâlnită în cale
şi i-a spus proprietarului: „Uite, eu sunt colecţionar de broscuţe (verzi!). Dacă îmi aduci o broscuţă, am să îţi
dau pe ea 10 euro. Ţăranul a fugit repede la balta din spatele casei şi a luat o broscuţă. I-a dat-o investitorului
şi a încasat cei 10 euro. Apoi le-a povestit vecinilor ce afacere bună a făcut el. A doua zi, fiecare ţăran s-a dus
la investitor cu câte o broscuţă, pe care a vândut-o cu 10 euro.
După câteva zile, investitorul le-a spus sătenilor: „Văd că afacerea merge. De azi, pentru fiecare broscuţă am
să vă plătesc câte 20 de euro.”
investitorului, primind fiecare câte 20 de euro pe bucată.
După alte câteva zile, acesta s-a întors acasă la el şi l-a lăsat pe secretarul său să mai adune broscuţe încă
două săptămâni. Înainte de a pleca, le-a spus: „Dragii mei, sunt nevoit să mă întorc urgent la mine acasă ca să
mă ocup de afaceri. Vă promit însă că la întoarcere, am să cumpăr de la voi broscuţele cu 60 de euro bucata.”
Şi a plecat, în uralele sătenilor.
broscuţă. Daca vreţi, eu vă pot vinde înapoi broscuţele pe care mi le-aţi dat, pentru 35 de euro bucata, iar voi
le veţi vinde cu 60 şi veţi câştiga astfel câte 25 de euro. Profitul vostru va fi frumuşel şi fără niciun efort. Ce
spuneţi?”
Sătenii s-au adunat la sfat şi au decis că o aşa afacere nu mai prind ei curând. Au pus mână de la mână, s-au
împrumutat care pe unde a putut şi au cumpărat broscuţele înapoi cu 35 de euro bucata. Secretarul
creditori.
Sursa: Yogaesoteric
Despre criza economica
<< < (2/7) > >>
Adi:
Citat din mesajul lui: gothik12 din Aprilie 05, 2009, 12:28:45
191 | P a g e
Multumesc Adi pentru aceste explicatii.
Sunt chestii esentiale, de viata. Trebuie inteles cum merge lumea noastra, mai ales ca sistemul se va prabusi
sau transforma masiv in curand, in doar cativa ani. Si cine este informat, are sanse sa treaca mai bine peste
asta (sa aiba slujba in industriile care se vor cere), dar daca se ajunge la ceea ce ar fi mai rau, atunci se pune
problema sa aiba sanse mai mari sa supravietuiasca. Este foarte pacat ca nu se discuta astea la scoala. Eu
incerc sa explic in cuvinte simple (asa cum sunt antrenat de la promovarea fizicii), dar trebuie inteles ca nu
sunt expert, ca asta e ce am inteles eu din 8 ani de citit stiri zilnice si analize de experti.
Apoi va veni iminent o intrebare pe care nu prea am vazut analizata: ce a dus la ce se intampla?? Cine e de
vina? Se spune ca americanii, insa nu sunt sigur...Poate nici oamenii nu mai au bani sa cumpere.
Esentiala intrebare. Pentru asta trebuie sa intelegi cum functioneaza sistemul financiar global, iar pentru asta
trebuie sa stii un pic de istorie si apoi sa citesti despre acordul de la Bretton Woods. Acum la summitul de la
G20 tot asa ziceau analistii, ne trebuie un nou acord de la Bretton Woods. Iata pe scurt si mai departe citesti
tu pe Wikipedia si revii cu intrebari.
Pana la WWII, Imperiul Britanic controla jumate din lume. Moneda lor era cea mai tare. Luai resurse ieftine
din colonii, ei le produceau si le faceau mai bune si le vindeau si asa traiau. Intre timp, mai erau alte tari
devenite mai tari, fiecare cu coloniile ei de unde lua resurse si unde vindea: SUA, Franta, Germania, Italia,
Japonia. Nu exista o piata globala si nu exista o moneda globala. Lumea era impartita in poli.
In timpul celui de-al doilea razboi mondial, toti erau distrusi, numai SUA nu. Asa ca a avut puterea sa
impuna un nou plan mondial, financiar si economic. Imperiile s-au spart si s-a format o piata mondiala, adica
SUA a putut sa exporte in mult mai multe tari, tarile au facut schimb liber intre ele. Bine, intre timp a aparut
razboiul rece si practic lumea s-a impartit in doar doi poli, fiecare pol cu piata lui economica. Dar asta nu e
tot, partea cea mai importanta acum incepe.
Pana la WWII, existau deci aceste monede mari de referinta mondiale: dolarul, lira, francul, marca, yenul.
Dar trebuia sa fie controlat modul in care acestea fluctueaza, caci din fluctuatia lor, o tara poate saraci de la o
zi la alta. Si atunci s-a impus ca fiecare moneda sa se auto mentina intr-un interval de 1%. Dar practic nu s-a
reusit. De exemplu, Franta isi tinea moneda depreciata, ca sa aiba avantaje la export, desi produsele nu erau
la fel de bune ca cele americane. Americanilor nu le placea. Asa ca au impus un nou sistem financiar global,
la Bretton Woods, in iulie 1944, adica la o luna dupa debarcarea in Normandia, cand era clar ca vor castiga
razboiul.
De atunci incolo, ei promiteau ca pentru orice dolar american este garantata o cantitate de aur. Aurul nu poate
suferi inflatie, nu se poate deprecia cu 50% de la o zi la alta, aurul este ceva ce da constanta, ceva ce
monenele de dinainte nu reusisera. Astfel, daca tu detii un dolar, detii o cantitate de aur. Daca cumva te
superi pe americani, le dai dolarul si iti dau aurul. Cum dolarul era oricum moneda puternica si cu putere de
cumparare in WWII, pe cand toate restul erau distruse de inflatie, cum toti aveau nevoie de imprumutir de la
americani sa se redreseze (Europa, Japonia, etc), toti au fost fortati sa accepte acordul.
Urmarea este ca in scurt timp dolarul a devenit singura moneda globala, pentru prima data in istoria
umanitatii. Adica mai inainte fusese lira in imperiul britanic, francul in imperiul francez si tot asa. Dar acum
dolarul era moneda globala. Astfel, acordurile pentru petrol, pentru minereuri, orice acorduri intre state se
faceau in dolari. Ce inseamna asta?
Daca tu China vrei sa cumperi petrol de 10.000 de dolari, ce faci? Faci o masina de 10.000 de dolari si o dai
192 | P a g e
la americani. Ei iti dau niste hartii (!) care reprezinta 10.000 de dolari. Dai hartiile altora care iti dau in locul
lor petrol. Pare OK, nu? Pai este, asta e rolul banilor. Dar ce poate face americanul? Poate sa tipareasca niste
alte hartii de 10.000 de dolari si sa isi cumpere direct petrol sau ce vrea el. Nu e asa? Pai nu se poate, ca
dolarul este garantat in aur. Adica daca tiparesc noi dolari, trebuie automat sa creasca rezerva de aur.
Ei bine, sistemul a mers din 1944 pana prin 1960, sau 1970, cand niste tari arabe au cerut aur pentru dolarii
ce ii acumulasera din petrol. Peste noapte, SUA a pierdut un sfert din aur. Imediat apoi ce au facut smecherii?
Au zis: de acum incolo, dolarul nu mai este legat de aur. Nu va mai dam aur contra dolari. Take it or leave it.
Dar cum sa il lasi? Ca toata lumea folosea dolari in schimburi internationale, in special in petrol. Toata lumea
detinea rezerve de dolari. Daca dolarul se prabusea, atunci ei ramaneau doar cu hartii ce nu mai insemnau
nimic. Ei aveau nevoie de SUA sa mentina economie tare ca dolarii lor sa insemne ceva si deci si rezervele
lor sa insemne ceva.
Cand s-au vazut scapati de grija, americanii au dat drumul la tiparnita de bani. Cand au chef, faci miliarde de
dolari noi ce ii arunca pe piata si nu au acoperire. Si asa ei traiesc de nspe mii de ori mai bine ca altii. Sunt
mai productivi. Au avut acces la resurse din alte tari. Au armata buna. Dar ei traiesc cu mult mai bine decat
le-ar permite doar astea. Au facut bani asa fara acoperire. De aici vine problema.
De ce nu a cazut SUA pana acum? Tocmai ca restul lumii e dependenta de SUA. Daca pica SUA, pica
intreaga lume. Ai exemplul crizei asteia, plecata din SUA. Caci pe piata, doar 10% din bani au acoperire,
restul sunt bani fictivi, virtuali. Se joaca mereu cu sperante de viitor, iar nu cu cat de multe resurse efectiv
detinem.
In anii 2000, lumea incepuse sa se uite la euro ca o moneda alternativa, ca sa ii scoata de depedenta de dolar.
In special tarile exportatoare de petrol, doreau sa vanda pe euro si nu pe dolari. Primul si cel mai indraznet
din ei a fost Saddam. De aia au invadat Iraq-ul, nu de alta. Sa fie un exemplu pentru alte tari. Si au reusit,
caci nu au mai trecut pe euro. Bine, usor, usor, toate tarile isi cresc rezerva da euro, dar macar nu e o trecere
brusca, cum ar fi fost daca nu atacau Iraq-ul si altii urmau exemplul lui Saddam.
Cam asta e chestia cu SUA. Are bani care nu au acoperire. Criza financiara este doar o corectie. Adica a
scazut bursa, adica lumea e mai saraca decat era inainte de criza, dar acea bogatie era falsa, era artificiala. Tot
masinile alea le avem, tot petrolul ala il avem, au scazut doar valoarea virtuala a averilor declarate.
Trebuie sa vezi filmul Zeitgeist, partea de economie. Eu nu l-am vazut inca, dar inteleg ca acolo explica toate
astea foart ebine si ca dupa c eil vezi si intelegi cum e facut sistemul financiar, apoi nu vei mai avea nici o
apreciere pentru bani. Este atat de grav, ca banii nu vor mai insemna (poate) nimic in cativa ani. E construit
pe baze subrede. Si iata acum cu criza pompeaza alti bani in sistem, ca sa il mentina. De unde iau banii? Sau
repara problema, sau doar fac o noua transfuzie de sange? Daca organismul e bolnav, nu poate fi asta solutia
pe termen lung ...
Si, evident, daca criza economica = oamenii nu au bani si firmele nu produc, de unde scoatem resurse
financiare?
Resurse financiare = bani din banci = sange din oraganism. Suntem dependenti de banci, caci firmele mereu
se imprumuta sa produca apoi sa vanda sa dea banii inapoi. Oamenii care consuma la fel. Deci mereu se
asteapta o crestere economica. Fara crestere economica, sistemul e facut sa cada. Nu poate sta mereu
stagnant. Ipoteza e ca noi vom consuma mereu mai mult ca si societate. Caci eu imprumut 100.000 de euro
de la afacere, cumpar produse de 100.000 de euro si trebuie sa vand de 125.000 de euro, ca sa platesc
dobanda si sa imi ramana si mie. Deci mereu trebuie consumat mai mult. Fara crestere economica mereu
sistemul nu se mentine. Problema ca cresterea economica opate fi doar in caz de crestere a consumului de
193 | P a g e
energie. Ori eneriga a ajuns la maxim (Peak Oil). De asta in cativa ani va cadea intregul sistem. Caci nu va
mai fi creste economica si atunci sistemul financiar se va prabusi. Eu asa am inteles din explicatiile astora.
Sunt intrebari stupide, recunosc, dar nimeni nu a avut rabdare sa imi explice cand intrebam, iar la orele de
dirigentie, respectiv de economie, elevii sunt intrebati de ce pun astfel de intrebari...La dirigentie sunt alte
probleme: de ce are Barbulescu 2 la economie si 10 la fizica si la mate (chiar am, fara sa mint), de ce cutare
nu invata la romana sau la geografie si tot asa...Subiecte la zi, sau din viata de zi cu zi nu se dezbat...Sau daca
se dezbat se dezbat superficial...nici elevii nu sunt prea interesati. Dar gata, ma opresc ca deviez de la subiect
prea mult.
Nu sunt intrebari stupide, sunt intrebari esentiale, ce ar trebui facute mai ales la scoala. De aia se zice sa nu
lasi scoala sa incurce educatia ta. Sunt anumite chestii ce nu le inveti la scoala. Cum e asta cu sistemul
financiar, economic si energetic global. Cum e educatia sexuala. Si altele. Mai mult, generatia naostra va
simti socul asta foarte curand. Eu macar voi fi pe slujba mea in cativa ani. Dar tu vei fi in facultate, fara
finante. E grava ... Poate fi si intrebare ce sa faca diferenta intre viata si moarte. Sistemul inca se mentine
pentru ca cei mai multi nu isi dau seama ca sistemul va pica. Si atunci continua sa consume, ceea ce mentine
sistemul. Dar si cand va pica, ii va prinde complet nepregatiti. Banii nu vor mai insemna nimic. Ei vor locui
la orase, care vor ramane fara apa, lumina, caldura, mancare. Ei nu au skilluri de supravietuire, nu au dat
niciodata cu sapa si tot asa. Cel mai bine este sa muncesti acum cat inca se consume sa pui bani deoparte cu
care sa iti cumperi lucruri necesare supravietuirii: pamanat si casa la tara, unelte, etc.
Acum am inteles si de ce in criza financiara/economica a scazut pretul la petrol. Problema va fi protectia

resurselor si consumul mai moderat. Poate criza (oricare ar fi) ii va obliga pe oameni sa fie mai moderati.
Citeste despre Peak Oil pe internet si vei vedea ca este inevitabil si nici energia alternativa nu este o solutie
pe termen scurt. Si pe termen scurt ne ajunge criza energiei. Lumea va consuma tot mai mult. Tarile bogate
nu vor renunta la nivel de trai fara lupta. Iar tarile sarace cand abia acum au cunoscut un pic de prosperitate,
precum Europa de Est, India, China, nu vor renunta nici ele ...
Adi:
In seara asta am vizionat si eu in sfarsit Zeitgeist Addendum. Adica a treia parte a filmului documentar. A se
citi cu multa precautie, cu spirit critic, a se verifica surse, a se reflecta de unul singur. Poate nu tot ce este in
film este corect. Poate nimic nu este corect. Poate totul este corect. Trebuie sa analizezi si sa gandesti singur.
Dar e bine sa iti pui intrebarile care sunt puse in film si sa gasesti raspunsurile tale.
Ghotik, sper ca macar tu sa il vizionezi, caci tot ai pus aceste intrebari.
Iata filmul pe Google Video.
http://video.google.com/videoplay?docid=2717678283852040582&hl=ro Small | Large
cris:
Zeitgeist Addendum pare de foarte mult bun simt.
graethel:
Addendum e numai partea a 2-a.
Zeigeisturile sunt facute in asa fel incat sa le crezi fara sa iti mai vina sa verifici. Eu prefer sa le privesc ca pe
194 | P a g e
niste filme, nu neaparat documentare. Ideea pe care ma bazez cand spun asta este ca daca cineva ne conduce
din umbra, face in asa fel incat sa stim cat mai putine. Si face in asa fel incat sa fim informati eronat si filme
de genul pot fi o ocazie buna sa ne fie transmise fapte asa cum ar vrea ei sa le stim, care par extrem de
plauzibile. Totul genereaza panica si ne facem sa ignoram alte aspecte. Spune ceva Zeitgeist despre Peak Oil
de exemplu? Fiecare teorie a conspiratiei le spune numai pe ale ei. Ceea ce nu e bine.
Adi:
Da, vazusem si Zeitgeist 1. Intrebarea e daca sunt doar teorii ale conspiratiei, sau fapte? Mi se pare ce
Zeitgeist spune lucruri de bun simt. Nu e clar ca SUA conduce lumea? Este clar pentru toata lumea. Nu e clar
ca corporatiile conduc lumea? Este clar pentru toata lumea. Nu este clar ca traim intr-un sistem capitalist,
unde se doreste profitul? Este clar pentru toata lumea. Nu este clar ca traim intr-o lume tot mai globalizata, cu
dolarul moneda globala? Este clar pentru toata lumea.
Cu alte lucruri din film nu sunt de acord, de exemplu cu faptul ca am putea trece brusc la energii alternative,
numai sa vrem.
Dar nu zice nimeni sa nu mai verifici informatiile din film. De exemplu cu loviturile de stat din America de
Sud. De altfel, tipul care povesteste este celebru in domeniu, a scris si o carte a lui, despre cum a actionat el
ca si economic hitman. Si toate astea au sens, le vedem cu ochiii nostri, nu o teorie a conspiratie ca SUA
dadea jos guverne in America de Sud, tot asa cum nu e o conspiratie ca Franta a facut la fel in coloniile ei.
Granita intre conspiratii si realitate e greu de facut, dar asta facem noi intrega viata, ca si oameni, incercam sa
cautam adevarul. Uite, Descopera.ro a facut cica un top al teoriilor conspiratiei. Dar trebuie sa vedem ce e
teorie a conspiratiei si ce e adevarat.
Zeitgeist, cum spuneam si la inceput, trebuie citit cu mult scepticism si trebuie verificate informatiile. De asta
va invit sa cititi despre acordul de la Bretton Woods pe Wikipedia. Pe baza lui merge lumea.
Navigare
[0] Indexul de mesaje
[#] Pagina următoare
[*] Pagina anterioară
Procesul penal de 1000 de miliarde de dolari care ar putea sa puna capat tiraniei finaciare
195 | P a g e
CONFIRMARE: Procesul care ar putea pune capat tiraniei finaciare
Ar putea fi cea mai importanta si exploziva actiune din intreaga istorie moderna. Tocmai incepem sa
adunam impreuna piese importante din acest adevar si sa intelegem ce se petrece pe scena financiara
oculta (ascunsa) a planetei, si cum poate o alianta de 117 state sa elibereze Pamantul de tirania financiara
actuala.
Imediat dupa ce a fost publicat articolul acesta de catre David Wilcock, s-a aflat ca Benjamin Fulford ar fi
putut fi retinutintrun hotel, impotriva vointei sale, de catre un grup apropiat CIA.
Cert este ca Fulford trebuia sa apara intro emisiune TV asa cum era prevazut, dar el nu a mai venit. La
finalul articolului sunt inregistrarile video. Aceasta ar putea fi intradevar o problema serioasa. Ne rugam
pentru ca Benjamin sa fie in siguranta si va incurajam sa raspanditi vestea, pentru ca publicitatea inseamna
protectie.
In aceeasi seara in care David scria acest articol, a aflat ca Ben este in viata si este in regula.
A doua zi, David Wilcock a primit o serioasa amenintare cu moartea, adusa la cunostinta de una din sursele
sale din interiorul cercurilor de putere, care i-a spus ca ar fi o idee buna ca David sa publice si partea adoua
in aceeasi seara. Ca urmare, David a lucrat non-stop pentru a reusi aceasta.
I ziua urmatoare, David anunta ca depun eforturi sustinute sa finalizeze publicarea partii a doua. El a fost
contactat de Coast si va apare timp de 3 minute intro transmisiune a programului audio la ora 22:00 pentru
a informa pe scurt ceea ce se petrece.
Ar putea fi cel mai bun lucru care s-a petrecut vreodata
In timp ce scriu aceste randuri, omul obisnuit este pus in fata unor fapte incredibile, uluitoare si foarte grave.
Nu numai ca prabusirea financiara din 2008 este pe cale sa se repete, ba chiar de data asta s-ar putea sa
fie mult mai rau.
La data de 28 noiembrie 2011, mass-media oficiala a anuntat ca am putea fi la numai 10 zile distanta de
colapsul complet al Euro - si odata cu asta, si restul economiei globale s-ar prabusi.
Cu toate astea, s-a preferat inca o manevra grandioasa de "salvare" cu scopul de a castiga timp, dar asta a
avut un efect prea mic pe scena publica, in timp ce agitatia si tensiunea din Orientul Mijlociu urca la cote
alarmante.
Cel putin aceasta este perspectiva pe care mass-media de propaganda o forteaza public in legatura cu
ceea ce se petrece; din fericire, este complet falsa.
Ca in termenii clasici din opera lui Orwell (cum ar fi "Razboiul este de fapt Pace, Sclavia este Libertate, si
Ignoranta (prostia) este Putere"), acest strigat apocaliptic al mass-mediei de propaganda ar putea fi de fapt
cel mai bun lucru care se petrece.
Un scandal financiar foarte misterios, foarte tacut si imens
Esti pe cale sa afli informatii care pina acum nu au fost niciodata transmise de mass-media de propaganda.
196 | P a g e
Cu toate astea, inceputul acestei stiri a reusit sa-si faca loc in 2009 intro emisiune TV a FOX News (Glenn
Beck Show).
Va rog sa observati ca Beck spune ca FOX a luat legatura cu Departamentul Trezoreriei in legatura cu
acest caz, primind un raspuns uluitor care spunea ca "nu comenteaza" informatia despre acele certificate de
trezorerie americane in valoare de 134 de miliarde de dolari care au fost capturate la granita Italiei, cu
explicatia ca "sunt probe intro ancheta juridica in desfasurare".
Apoi Beck anunta lista tarilor care detin cele mai multe astfel de certificate de trezorerie americane. In
ordine, acestea sunt: China 763 miliarde, Japonia 685 miliarde, Marea Britanie 152 miliarde, Rusia 137
miliarde, si Brazilia 126 miliarde.
Conform cifrelor publice, acesti 134,5 miliarde de USD sub forma certificatelor de trezorerie americane ar fi
putut fi produsi numai de catre China, Japonia, Rusia, Brazilia, Marea Britanie... si de nimeni altcineva.
Cantitatea de bani este atat de mare incat daca ar fi fost produsa de Rusia, atunci ar mai ramane numai 2,5
miliarde de USD in certificate de trezorerie americane.
Joe Wiesenthal, redactorul BusinessInsider.com, spune ca indiferent daca asta a fost o operatiune
guvernamentala deliberat realizata pntru a scadea valoarea acestor certificate, sau daca a fost o operatune
de falsificare a lor, pur si simplu este "gigantica" si "nu se compara cu nimic cunoscut pina acum - nu numai
ca anvergura, dar si ca complexitate".
Conform lui Wiesenthal, pentru a falsifica aceste certificate "este nevoie de tehnologie specifica pe care
numai guvernele o au la dispozitie". El crede ca anul 1934 marcat ca data de semnare a acestor certificate
sugereaza ca ar putea fi pur si simplu falsuri foarte elaborate.
Alte surse de informare despre scandalul original
Odata ce deja stii ce cauti, poti incepe sa faci propria ta investigare ca sa gasesti cele mai importante
articole aparute in presa vremii inca de la inceputul scandalului in iunie 2009.
Iata articolul original al Bloomberg despre acest scandal:

http://www.bloomberg.com/apps/news?pid=newsarchive&sid=ayy1QKcwcGN0
Aici este un sumar al Daily Kos despre ce s-ar fi intamplat

http://www.dailykos.com/story/2009/06/13/742096/-Japan,Italy,and-US,-134-Billion-in-US-Bonds-Smuggling-
Case
Aici este un articol din Asia Times, care ofera mai multe detalii:
http://www.asianews.it/index.php?l=en&art=15456&size=A
Plingerea penala este acum publica si poate fi vazuta de toata lumea
Chiar de la inceputul acestui eveniment bizar, singura continuare a povestii a venit sub forma unor informatii
venite din interior, prin intermediul lui Benjamin Fulford - fostul redactor sef la Revista Forbes pe zona Asia
Pacific - saptamana dupa saptamana.
In sfarsit procesul penal care este la epicentrul acestei investigatii a devenit acum o realitate incontestabila,
confirmand ceea ce a spus Fulford despre acest caz.
Se adunasera nori negri care amenintau distrugerea credibilitatii lui Fulford pentru ca venise data de 15
noiembrie si nimic nu s-a petrecut, dupa ce ani de zile el a furnizat constant informatii despre acest caz.
197 | P a g e
Dar iata ca pe 23 noiembrie 2011 acesti nori s-au risipit. La judecatoria Districtului de Sud din New York a
fost inregistrat oficial un dosar penal ce cuprinde 111 pagini. Aceasta plangere penala este acum disponibila
public... asa dupa cum veti vedea.
De atunci am descoperit sute de pagini de dovezi complexe, interviuri ale martorilor implicati, si documente
oficiale care necesita pargurgerea atenta. Pentru cei interesati, pot spune ca nu exista ceva care sa
lipseasca din acest dosar.
Mergi si vezi cu ochii tai
Mai jos este ecranul de cautare de la pacer.gov care este disponibil utilizatorilor inregistrati (costa 8 centi
fiecare pagina afisata). Acest website este un serviciu public care permite gasirea oricarui dosar penal care
a existat sau exista in America:
Dupa ce ai obtinut un cont de utilizator, completeaza "Keenan, Neil" la "Party Name" si vei obtine:
Vei observa ca al cincilea element in lista... 2011-cv-8500, care a fost inregistrat pe 23 noiembrie 2011, este
dosarul penal despre care vorbim. Dupa ce faci click, vei obtine:
Ai observat lista celor invinuiti?
Daca inca nu te-a uimit suma de bani pentru care a fost facuta plangerea penala, atunci lista celor invinuiti
ar trebui sa-ti atraga atentia - pentru ca include Republica Italiana, Politia Economica Italiana, Prim-Ministrul
italian Silvio Berlusconi, Forumul Economic Mondial de la Davos, Secretarul General al ONU Ban Ki-Moon,
si ONU.
Ce se petrece de fapt?
Daca nu vrei ca spionii guvernamentali americani sa te urmareasca, si daca nu vrei sa platesti 8 centi pe
pagina, iata mai jos intregul dosar sub forma de fisier PDF:
Keenan_complaint_11-23-2011_SDNY.pdf
Mass-media a vorbit despre dosar incepind cu 5 decembrie 2011
Dan McCue a inceput sa puna aceleasi intrebari la care te gandesti poate chiar si tu acum... si astfel el a
fost primul jurnalist din mass-media oficiala care a adus in atentie acest caz intrun articol din Courthouse
News Service, specializat pe latura juridica.
McCue nu este inca convins de toata povestea, dar din moment ce dosarul penal exista el a scris despre
caz:
Primul articol oficial despre acest caz uimitor
Iata un sumar a ceea ce scrie McCue:
http://www.courthousenews.com/2011/12/05/41930.htm
MANHATTAN (CN) - Un expatriat american care traieste in Bulgaria afirma ca Natiunile Unite, Forumul
198 | P a g e
Economic Mondial, Biroul International de Control al Trezoreriei si Guvernul Italian au conspirat impreuna cu
altii ca sa fure mai mult de 1100 miliarde de dolari in instrumente financiare care erau destinate cu scopuri
umanitare.
Plangerea penala de 111 pagini cuprinde entitati familiare teoreticienilor conspiratiei, printre care grupul
Illuminati, Vaticanul, Francmasoneria, "Comisia Tripartita Trileniara Trilaterala a Aurului", si Banca Federala
a SUA.
Initiatorul plangerii penale, Neil Keenan, afirmma ca i-au fost incredintate in anul 2009 aceste instrumente
financiare - intre care si bancnote USD in valoare de 124,5 miliarde, doua certificate guvernamentale
Japoneze in valoare de 19 miliarde USD, si un certificat american "Kennedy" in valoare de 1 miliard USD -
de catre o entitate numita Familia Dragon, care este un grup de familii asiatice bogate si secrete.
Keenan afirma ca "Familia Dragon se abstrage de la aparitiile publice, dar, conform unor informatii si opinii,
actioneaza coordonat cu Sistemul Rezervelor Federale pentru ca intreaga lume sa beneficieze mai corect
de resursele financiare disponibile".
"De-a lungul existentei sale in secolul trecut, Familia Dragon a acumulat mari bogatii furnizand Bancii
Rezervei Federale si Guvernului Statelor Unite cantitati mari de aur si argint prin intermediul unor conturi din
Elvetia, primind in schimb Adeverinte, Certificate si Obligatiuni [...] care reprezinta obligatiuni ale Sistemului
Rezervei Federale."
Keenan spune ca in acest moment valoarea totala a acestor instrumente financiare depaseste 1000 de
miliarde de dolari. Mai afirma ca familia Dragon l-a desemnat pe el ca sa se ocupe de initierea unor
Programe de Investitii prin Plasamente Private pentru finantarea unor eforturi umanitare globale
nespecificate.
In remarcabila sa plangere, Keenan spune ca Guvernul SUA a primit sume enorme de bani - furnizate sub
forma de aur si alte metale pretioase - de la Familia Dragon inca de acum multi ani, si ca aceasta suma a
fost plasata in Sistemul Rezervei Federale pentru beneficiul si sustinerea dolarului, care "urma sa devina si
acum este valuta de rezerva globala".
Plangerea descrie evenimente complicate cu multe parti implicate in urma carora lui Keenan i-au fost
incredintate de catre Familia Dragon miliarde de dolari in Obligatiuni...
{Aceste instrumente au fost apoi FURATE in timp ce doi agenti japonezi au incercat sa treaca granita din
Italia spre Elvetia ca sa le depuna acolo, acestea aflate intro valiza pe care o vedeti in imagine.]
199 | P a g e
Keenan afirma ca pe masura ce conspiratia a iesit la suprafata, mai multi oficiali i-au oferit mita de 100
milioane de dolari ca sa renunte la aceste Obligatiuni fara a aduce la cunostinta Familiei Dragom furtul lor,
si sa permita sa fie transformate in asa-numitul "Program Suveran" al ONU, aflat in intregime sub auspiciile,
protectia si umbrela imunitatii suverane ale pârâţilor.
Alti parati printre care Secretarul General Ban Ki-Moon, Fostul Prim-Ministru italian Silvio Berlusconi,
Giancarlo Bruno (identificat ca fiind seful industriei bancare pentru Forumul Economic Mondial),
ambasadorul Italiei la oNU Cesare Maria Ragaflini, Ray C. Dam (presedinte al Biroului de Control
International al Trezoreriei), si David A. Seale.
Keenan doreste returnarea instrumentelor financiare furate, pedepse majore si plata cheltuielilor de
judecata reclamand frauda, incalcarea contractelor si violarea legilor internationale.
El este reprezentat de avocatul William H. Mulligan Jr., de la firma de avocatura Bleakley, Platt & Schmidt
din White Plains, N.Y.
Ei, ce spuneti? Interesant?
Va invit sa cititi si restul sumarului realizat de McCue la

http://www.courthousenews.com/2011/12/05/41930.htm
Dar esentialul abia acum urmeaza...
Courthouse News Service nu a avut insa curajul sa citeze unul dintre cele mai interesante paragrafe din
intreaga plangere penala... dar eu il ofer aici. De aici incepe sa ia amploare adevarata poveste:
Conform informatiilor si opiniilor, aceste Obligatiuni detinute de Familia Dragon valoreaza sute de mii de
miliarde de USD, din care o mica parte este implicata in aceasta plangere penala.
Fiecare dintre aceste valute, cum ar fi DFFI [Instrumentele Financiare ale Familiei Dragon] implicate in
aceste actiuni, erau si raman oficial inregistrate in cadrul Sistemului Rezervei Federale si sunt direct
verificabile de catre Rezerva Federala prin intermediul sistemului sau eficient de verificare si control.
Sute de milioane de dolari? Incredibil! De indata ce am citit asta, am simtit ca vroiam sa stiu mai mult...
200 | P a g e
pentru ca am suficienta informatie ca sa fiu convins ca aici nu e vorba doar de un proces penal obisnuit. Am
pus la cale un nou interviu cu Fulford ca sa clarific toate astea.
Treaba este ca Familia Dragon a intentionat de la bun inceput ca aceste Obligatiuni ale sale sa fie furate de
catre cei parati. Valoarea lor reprezinta doar o mica parte a uriasei averi... care este deci inregistrata oficial
in Rezerva Federala si in Banca Intelegerilor Internationale (Bank of International Settlements).
La inceputul acestui interviu Fulford a oferit o introducere binevenita si apoi pe parcurs am descoperit multe
alte lucruri interesante.
Acesta este de fapt un plan foarte bine elaborat care ne-a adus in situatia actuala - in care o alianta vasta
de 117 state dispun acum de o cale LEGALA pentru a pune capat tiraniei financiare a Fostilor Puternici.
O cantitate uriasa de informatii
Am lucrat foarte mult la acest caz, zi de zi, de trei saptamani incoace, ceea ce imi pare deja o eternitate, dat
fiind ca jonglez cu multe alte "mingi" de informatie.
Cantitatea de informatie care trebuie asimilata si corelata, si complexitatea intregii imagini de ansamblu este
ULUITOARE.
Pina acum am avut contacte multiple cu Neil Keenan, reclamantul principal in acest caz, ca si cu Keith
Scott, care este de asemenea mentionat in plangerea penala.Scott este expert in aceasta ultra-secreta
lume a intelegerilor intre Bancile Centrale ale natiunilor si cunoaste foarte bine uriasa bogatie pe care ele se
bazeaza, aflata intrun secret strict.
Keenan nu a lucrat niciodata pentru vreo agetie guvernamentala sau clandestina. El este un om de afaceri
care a venit in contact cu Familia Dragon (fostii conducatori ai Chinei pre-comuniste) si le-a castigat
increderea.
Pina acum eu insumi am trecut in revista peste 300 de fotografii si cateva zeci de documente separate pe
care Keenan mi le-a trimis si care au legatura cu acest caz, incluzand acum-faimoasa Carte Maklumat.
Toate acestea au o mare complexitate. Toate acestea au aparut DUPA ce Fulford mi-a acordat acest
interviu pe care sunteti acum gata sa-l cititi.
Toata aceasta poveste este adevarata. DEVASTATOR DE ADEVARATA.
Este pina acum singura problema cu devarat mare pe care aceste Foste Puteri o au. Asta inseamna ca este
totodata o veste extrem de buna pentru tot restul lumii.
Multe confirmari
Intrunul din cazurile particulare de confirmare personala, i-am trimis un email lui Keenan cu o descriere
facuta de una dintre sursele mele din interior a cutiilor ce contineau aceste Obligatiuni furate. Pina cum
aceasta informatie nu a fost pusa pe internet.
Cu mai putin de 15 minute mai tarziu, Keenan mi-a trimis zeci de fotografii care se potriveau cu descrierea
pe care i-o trimisesem. Am fost absolut uimit. Este imposibil ca el sa fi inventat (produs prin fals) toate acele
fotografii in mai putin de 15 minute.
Inca nu stiu daca voi pune publice toate aceste fotografii. Nu doresc sa pun in pericol tot acest caz, mai ales
ca as viola legile internationale si as da posibilitatea Fostilor Puternici sa ma atace.
201 | P a g e
Totusi, exista o imagine care poate fi facuta publica fara niciun pericol. Mai jos este fotografia aparuta in
mass-media italiana dupa ce aceste Obligatiuni au fost furate.
Introducere
Buna. Sunt David Wilcock si sunt aici impreuna cu Benjamin Fulford. Acesta este un alt blog audio
Cosmosul Divin.
Azi stam de vorba cu Benjamin Fuloford, la aceasta ora aici in Los Angeles, California este luni 28
noiembrie 2011, iar pentru Ben este deja marti.
Motivul pentru care facem azi acest interviu este acela ca Ben, deja de mult timp, vorbeste despre o contra-
insurgenta impotriva a ceea ce mie imi place sa numesc Vechea Ordine mondiala, care este defapt un grup
de personalitati internationale.
Aceasta contra-insurgenta a luat fiinta ca o societate secrete asiatica.
Clarificarea lui Benjamin Fulford
DW: Pentru cei dintre voi care inca nu stiti, as vrea sa trec in revista cateva din referintele despre Fulford,
astfel incat sa nu aveti impresia ca el se lauda singur.
Ben a fost redactor sef la Revista forbes in zona Asia Pacific. El are in spate o cariera de jurnalism academi
si profesional.
Asa cum puteti afla din multe alte interviuri pe care el le-a acordat, unele care se afla pe site-ul eu, el a
ajuns sa intre intro lume a intrigii atunci cand a inceput sa urmareasca traseul banilor care se scurgeau din
economia Japoneza.
El si-a dat seama ca uriasul stimulent economic care ar fi putut fi generat pentru intreaga lume nu era folosit
pentru nimic bun, si parea ca o cantitate uriasa de bani disparea fara urma.
Acest demers de investigatie a facut ca el sa primeasca amenintari cu moartea, pentru ca mai apoi sa fie
202 | P a g e
atras intro societate secrete asiatica ca o masura de balans impotriva gruparii Vechii Ordini Mondiale.
Vanzarea sufletului
DW: Vechea Ordine Mondiala a incercat de asemenea sa-l reduca la tacere si sa-l mituiasca oferindu-i - am
uitat Ben, ti-au oferit un post de ambasador, sau asa ceva?
BF: Mi-au oferit la un moment dat postul de Ministru de Finante al Japoniei.
DW: Da, Ministru de Finante al Japoniei.
BF: De asemenea, crezi sau nu, mi-au oferit General Electric si General Motors.
DW: Chiar asa?
BF: Da.
DW: Adica postul de Director General, sau asa ceva?
BF: Da, si banuiesc ca si procentul majoritar din actiunile la acestea. Problema era desigur ca trebuia sa fiu
de acord cu planul lor prin care urmareau sa ucida 4 miliarde de oameni. Este clasica situatie "vinde-ti
sufletul diavolului".
DW: Corect. Ei nu vroiau decat sa mai usureze putin planeta de atata surplus de oameni. Cam asa le place
sa vorbeasca despre acest subiect.
BF: Ei bine, vor sa "salveze mediul" si sa scape de "mancatorii inutili".
DW: Exact.
Fulford nu a iesit in public pina nu a avut protectie
DW: Deci, omule, eu am iesit pe internet inca din 1996, si mi-am facut simtita prezenta in 1998. Te-am
urmarit inca de cand ai iesit in public. Te-am observat imediat - cred ca asta a fost in 2007 - corect?
BF: Da, trebuie sa fi fost pe atunci. Facusem cercetari pina atunci dar nu ma simteam in siguranta sa spun
public toate astea pentru ca stiam ca ma vor ucide. Abia dupa ce am avut protectie a fost posibil sa ies in
public si sa spun toate astea.
DW: Corect.
Mai mult de 30 de carti si peste 1 milion de volume vandute
DW: Si este adevarat ca in Japonia esti un autor foarte bine vandut. Cate carti ai publicat si cate volume ai
vandut?
BF: Nu stiu. Mai mult de 30 de carti, si nu stiu, poate 1 milion de volume, nu am tinut numarul.
DW: 30 de titluri este ceva substantial. Esti perfect bilingv. Nimeni nu poate pune sub semnul indoielii asta.
Exista numeroase inregistrari video in care tu vorbesti fluent in Japoneza.
De ce sa fii ales pentru asa ceva?
DW: Am parcurs de nenumarate ori principalele tipuri de comentarii negative la adresa ta. Ce mai frecvent
este acela ca nu pot da crezare povestii. Ei cred ca nu este deloc plauzibil ca aceste societati secrete
asiatice sa te contacteze. Vad ca esti bilingv (engleza - japoneza), esti deja un jurnalist financiar credibil si
sutor de carti foarte bine vandut. Nu exista un alt gai-jin (acesta este termenul pe care japonezii il folosesc
pentru a vorbi despre un ne-japonez), nu este un alt gai-jin in Japonia, niciun alt occidental acolo care sa fi
facut ce ai facut tu. Asa ca pe cine altcineva ar fi ales ei pentru treaba asta - sa faca un pod de comunicare
catre Lumea Occidentala?
Fulford putea sa scape continuand cu jurnalismul de investigatie
BF: Desigur. Uite, trebuie sa iti dai seama ca exista niste motive pentru care eu m-am potrivit in aceasta
situatie particulara. Unul dintre acestea este ca am scris o multime de chestii pentru care as fi fost ucis daca
eram un jurnalist japonez.
203 | P a g e
DW: Chiar asa?
BF: Dar pentru ca eram un strain care lucra pentru Forbes, eram in afara limitelor lor.
DW: Aici e vorba de chestii care implicau guvernul, sau era vorba de chestii care insultau Imparatul? Despre
ce vorbi, aici?
Guvernul colonial secret care conduce Japonia
BF: In esenta, aici e vorba despre Guvernul Colonial Secret care conduce Japonia.
DW: Corect. [Mai tarziu Fulford spune ca Japonia a fost condusa in secret de catre grupul Rotschild inca din
Restauratia Meiji din anul 1868]
BF: Ei foloseau o retea formata din Nord Coreeni si gangsteri (mercenari) si japonezi mituiti. Ei se folosesc
de mita si crime pentru a face din Japonia o colonie care apare ca tara independenta numai de ochii lumii.
DW: Vreau sa continuam despre asta, dar pe scurt...
BF: Bine, dar lasa-ma sa-ti spun cum am fost eu implicat, pe scurt.
DW: De acord.
Carti care dezvaluiau adevarul despre 11 septembrie, publicate in 2006
BF: Practic am inceput sa scriu carti in limba japoneza.

DW: Asta in ce an era, aproximativ?
BF: Cred ca cele care au facut probleme au aparut in 2006. Practic reluam ceea ce spuneau cercetatorii
occidentali independenti despre 11 septembrie 2001.
DW: Deci asta era inainte sa apari la Rense sau altundeva in Occident?
BF: Da.
DW: Bine.
Dezvaluind ca SARS este un virus creat pentru a ucide rasa galbena
BF: Si apoi am publicat o carte in japoneza care demonstra ca SARS era de fapt o arma biologica care a
fost conceputa sa ucida pe cei care nu apartineu rasei Caucaziene.
DW: Pentru cei care nu isi amintesc, SARS este Gripa Aviara.
BF: Am dat citate din documente scrise de cei care se numesc "Neo-conservatori", cum ar fi "Proiectul
pentru un nou secol american". Documentele arata foarte clar ca exista un grup criminal occidental care se
auto-numesc "elite" si care planuiesc sa declanseze Al Treilea Razboi Mondial si sa reduca dramatic
populatia planetei.
Le-a recomandat sa intrerupa finantarea
BF: Am demonstrat acolo ca asiaticii puteau opri asta intrerupand finantarea occidentului - pentru ca aveau
nevoie de banii Japonezilor si ai Chinezilor ca sa finantele aceste proiecte nebunesti. Apoi a fost dat un
ordin in lumea interlopa japoneza ca sa fiu ucis.
DW: Este de inteles, daca-ti pui degetul acolo unde nu trebuie...
A primit protectie - si a aflat de francmasonerie
BF: Politia Secreta a Coreii de Sud a spus apoi Chinezilor, iar chinezii au trimis o societate secreta sa-mi
ofere protectie. Asa am fost implicat intro lume despre care nu stiam ca exista pina atunci. Inainte de asta,
daca vorbeai cu mine despre Francmasonerie, izbucneam intrun hohot de ras isteric.
DW: E vorba de un fel special de strangere de mina, de bani in scopuri caritabile, si asa mai departe.
204 | P a g e
Corect.
Chinezii au spionat Bohemian Grove
BF: Alta chestie este ca chinezii au trimis spioni la una din intalnirile Bohemian Grove. Ei stiau deja de
incercarea de a declansa Al Treilea Razboi Mondial, si incercau sa opreasca toate astea. Atunci cand au
aflat ca am fost pus pe lista neagra pentru faptul ca am incercat sa-i avertizez despre ceea ce ei stiau deja,
asa am ajuns sa ma implic in asta.
Ce inseamna mai exact, "chinezii"?
DW: Bine, un lucru. Ca tot vorbesc cu tine, vreau acum sa raspund la sutele de comentarii care au aparut
ca urmare a interviurilor anterioare cu tine. Incerc sa vorbesc nu numai pentru mine, dar si pentru toti cei
care au comentat anterior. Unul din lucrurile neclare este ca oamenii nu inteleg cine sunt "chinezii" despre
care spui mereu, pentru ca in mod normal lumea se gandeste la Guvernul Chinei. Cel care face actiuni
represive, care arde casele tibetanilor, cel care ingradeste libertatea, nu le da voie sa faca demonstratii in
Piata Tien-An-men, este acest monstru care striveste Drepturile Omului.
Este o societate secreta asiatica
BF: Da, am facut o greseala atunci cand am spus ca sunt chinezi.

DW: Bine.
BF: Ar fi trebuit sa spun Asia, pentru ca transcende China. Implica Indonesia, Filipinele, Tailanda, Japonia,
Taiwan, Korea. De fapt este grupul tarilor ne-aliniate, un grup de 77 de state care includea si Iugoslavia. Am
spus gresit Chinezi. Este o societate secreta asiatica, nu o societate secreta chineza.
Ce relatie este intre China si aceasta societate secreta?
DW: Bine. Atunci care ar fi relatia dintre aceasta societate secreta asiatica si guvernul comunist al Chinei?
BF: Crezi sau nu, vechile familii regale din Asia au decis ca comunismul este cel mai bun mod de a
moderniza China. Dincolo de, si deasupra guvernului comunist al Chinei si guvernului din Taiwan, vei gasi
un vechi grup de familii ale caror conexiuni trec dincolo de structurile politice temporare si efemere.
Familia Dragon
DW: Corecteaza-ma daca gresec, dar China a fost numita dupa imparatul Qin, care facea parte din familia
Dragon. Asta era prima dinastie regala din China, asa-i?
BF: Da.
DW: Deci acesti oameni... el este cel care a construit acei soldati din teracota, facuti dupa modelul exact al
fiecarui soldat si fiecarui cal din armata sa. Exista numeroase detalii interesante despre cum a aparut
aceasta familie Dragon. Ei pur si simplu au sters toata istoria Chinei dinainte de ei, care este acum rescrisa
de anumiti invatati. Aceste societatisecrete asiatice se pare ca sunt dinastice. Ei se afla in spatele scenei. Ei
au strans averi impresionante. Asta este situatia actuala. Asa-i?
Societati secrete in competitie: Est si Vest
BF: Trebuie spus ca exista mai multe grupuri care sunt in competitie. Exista chestii similare in Asia ca cele
din Occident. Exista societati secrete care sunt conectate la dinastii regale. In Vest sunt Rotschilds, familiile
regale Britanice, Francmasonii, si Loja Propaganda Due (P2). In Asia sunt familiile Dragon, probabil. Aici e
vorba de toate familiile dinastice si gruparile de clan bazate pe legaturi de familie. Dar in Vest exista un grup
diferit. Este neclar, pentru ca exista mai multe grupuri care se auto-numesc Illuminati.
205 | P a g e
Unele grupuri se opun conducerii dinastice
BF: Exista un grup care m-a contactat si mi-au demonstrat ca au legaturi cu diverse agentii si cu diverse
cercuri ale traficantilor de droguri. Ei isi asuma responsabilitatea declansarii revolutiilor franceze, americane
si sovietice, si ca se opun regulilor dinastice.
DW: [Deja i-am spus lui Ben ca asta suna a fi o factiune rivala din aceeasi grupare care cauta sa se
modernizeze in felul acesta; el mi-a raspuns ca nu se alatura lor si nici nu ii ajuta, doar ii asculta ce au de
spus]
BF: La fel, asiaticii au o societate secreta care este insa bazata pe merite. Ei se opun de asemenea
conducerii dinastice. Triadele chinezesti, Yakuza japoneza si multe alte grupari secrete din Asia au reguli
stricte impotriva nepotismului. Fiul unui sef de banda nu ii poate lua locul tatalui. Astea sunt legate de
societatile de arte martiale si de camerele de comert. Nu exista o linie clara de demarcatie intre camerele de
comert si bandele de interlopi care sunt urmariti de Politie. Gri deschis si gri inchis, intelegi? E o zona gri.
Atat in Vest cat si in Est exista atat societati secrete dinastice, cat si societati secrete meritocratice. Intelegi?
Societatile secrete asiatice practica satanismul?
DW: Ai putea sa enunti pe scurt... [pentru ca] multi oameni au un fix atunci cand aud de Illuminati si restul.
De indata ce spui chestii de-astea, apare paranoia, si apare frica, si anxietatea. Asa ca atunci cand spui ca
exista aceste societati secrete asiatice - fac ele sacrificii umane cu copii? Beau ei sange uman? Fac ei
ritualuri satanice? [Aceasta este o intrebare la care stiam deja raspunsul, si doream ca el sa clarifice toate
astea. Fulford a repetat de multe ori ca societatile secrete asiatice se opun viguros acestor practici oculte, si
vor sa ajute la crearea unei lumi mai bune.] Despre ce vorbim aici in ceea ce priveste: cine sunt acesti
oameni, ce gandesc ei, care este filozofia lor, ce vor ei? Vor ei sa cucereasca planeta? Lupta ei impotriva
grupurilor Illuminati pentru ca sa controleze ei planeta? Care sunt planurile lor?
Ei vor un sistem mai corect care nu este diominat de Occident
BF: Ei spun ca controlul viitorului planetei nu ar trebui sa fie in mainile unei mici "elite" occidentale. Ei ar
prefera sa fie in mainile oamenilor de pe intreaga planeta. Desigur ca exista si un grup şovin din China care
spune ca China ar trebui sa conduca planeta. Dar, consensul general din Asia ca intreg este ca ar trebui sa
fie sanse egale pentru toti oamenii de pe planeta - nu numai pentru un grup de familii chinez sau khazar.
Ceea ce spun ei public - cred eu - este exact ceea ce asteapta ei pentru situatia actuala, adica o lume multi-
polara, nu una controlata de un singur grup.
De unde ai toate aceste informatii, de la cine?
DW: Bine. O alta intrebare, care cred ca i-ar linisti pe sceptici. Pentru ca sunt multi, si sunt foarte rai. E oare
posibil ca sa existe un singur punct de greseala in tot ceea ce spui? Este posibil ca tot ce mi-ai spus despre
aceste societati secrete asiatice sa fie rezultatul intalnirii tale cu unul sau doi oameni care ti-au spus aceste
povesti complicate? Cum faci, vorbesti cu el la telefon zilnic, si el iti da informatii noi?
Fulford s-a intalnit cu cei mai puternici oameni din Asia
BF: Asculta. Am fost jurnalist. Am fost aici jurnalist pentru mai bine de 25 de ani. M-am intalnit cu
majoritatea prim-ministrilor japonezi de dupa al doilea razboi mondial.
DW: Ohooo.
BF: M-am intalnit cu ministrii de finante, cu sefii celor mai mari corporatii din Asia. Am fost redactorul sef pe
zona Asia Pacific al celei mai mari reviste de afaceri din lume.
DW: Dar ce inseamna de fapt asta? Cum ajungi sa te intalnesti cu prim-ministrul? De ce ar vrea el sa
vorbeasca cu tine?
BF: As merge in Taiwan, in china, in Rusia, in Vietnam, in Australia si m-as intalni cu sefii unor mari
206 | P a g e
corporatii care ar vrea sa isi faca publicitate companiilor lor.
DW: Incercai sa vinzi publicitate?
Sursele sale ajung la cateva sute
BF: Ceea ce incerc sa spun este ca de cand am renuntat la serviciu, m-am intalnit... cu sute de oameni
importanti. Cunosc conducatorii Triadelor, ale Yakuzei. Cunosc pe sefii Contraspionajului japonez si pe cei
ai Politiei japoneze. Cunosc pe sefii societatilor de arte martiale. Am vorbit cu membrii din biroul politic al
Chinei. Deci, nu, nu vorbesc doar cu unul si nici doar cu doi informatori care ma dezinformeaza. Totusi, este
adevarat ca s-au spus despre mine tot felul de povesti false incercand sa-mi ruineze credibilitatea
DW: [Fulford spune ca UNELE din sursele sale au facut asta, nu toate. El a trebuit sa renunte la multe din
contactele sale de-a lungul timpului. El a spus public ca daca descopera ca una dintre sursele sale il minte,
atunci el intrerupe definitiv contactul.]
Vrea sa convinga complexul militar-industrial
BF: La sfarsitul zilei, ceea ce trebuie sa inteleaga oamenii este ca eu nu am nevoie sa dovedesc asta
intregii omeniri. In acest moment vrem sa convingem sefii din Pentagon, din CIA, din NSA, din KGB si din
Francmasonerie. Cu alte cuvinte, vrem sa convingem oamenii care controleaza complexul militar-industial,
si pe politicieni, ca acesta este un plan mai bun decat cel care se pune acum in aplicare. Imi pare rau, dar o
multime de oameni sunt atat de spalati pe creier de catre televiziune, incat nu trebuie decat sa schimbi
canalul de televiziune ca sa le schimbi parerea.
DW: Desigur.
BF: Am pus la dispozitie inregistrari audio, fotografii si inregistrari video si multe alte dovezi celor din diverse
politii si agentii de investigatie. Deci in acest moment nu este deloc necesar sa ma justific. Cu toate astea,
daca exista o critica legitima, sunt bururos sa ii raspund.
Cine este omul cu voce ragusita si baston?
DW: Bine, inteleg. Am o intrebare. Atunci cand vedem secvente video cu tine in Japonia, cel putin in trei
dintre ele din cate am vazut eu, esti alaturi de un om cu o voce ragusita si care are un baston. Cine este el,
si ce legatura are el? Pentru ca multi dintre noi nu intelegem japoneza si nu stim ce se petrece.
BF: Numele sau este Chodoim Daikaku. El controleaza societatile de arte martiale din lume. Este seful
asociatiilor de karate si a celor de aikido. Exista cateva asociatii cum ar fi cele de judo si cele de arte
martiale chinezesti in care nu este implicat, dar cunoaste sefii de acolo. Asa ca este un om important, nu
doar un fulg.
DW: Bine. Cand spui ca controleaza asociatiile de karate...
BF: Ei bine, este seful organizatiilor.
50 milioane de oameni studiaza artele martiale japoneze
DW: Bine. Cam cate scoli si cati oameni sunt cu totul?

BF: Cred ca sunt cam 50 de milioane de oameni in lumea intreaga care studiaza artele martiale japoneze.
Exista scoli de karate in Mexic, in Iran, oriunde.
DW: Desigur.
BF: Este vorba de organizatii foarte mari.
DW: Dar nu poate oricine sa deschida o scoala de karate fara acreditare? Sau spui ca e nevoie de
acreditare, iar el este seful acelei agentii de acreditare?
BF: Daca au deschis o scoala de karate, probabil detin o centura neagra. Au facut asta invatand la un
profesor afiliat cu aceasta organizatie.
DW: Deci exista un fel de autoritate centrala la care trebuie apelat daca se deschide o scoala noua de
karate.
207 | P a g e
BF: Daca vrei sa obtii o centura in karate, atunci trebuie sa studiezi la una din aceste scoli acreditate. Da.
Poti sa castigi recunoastere daca esti competitiv
DW: Inteleg. Deci nimeni nu poate sa afiseze un anunt si sa spuna "Aici e o scoala de karate, si iata centura
ta neagra" si in acelasi timp sa poti fi luat in serios daca mergi la un concurs de arte martiale in care exista
competitie reala.
BF: Este meritocratie, promovare pe merit. Daca iti pui o centura neagra si mergi la acele concursuri si ii
bati pe toti, atunci societatile de arte martiale iti vor recunoaste aceste merite!
DW: Bine. [Ben vrea sa spuna ca multe din aceste scoli de arte martiale din intreaga lume au un grup
central care le organizeaza si care are grija de toate. Daikaku este seful celui mai mare grup de acest fel.]
Conectat si cu fortele de auto-aparare japoneze
DW: Dar in Japonia, poate in particular acest om Chodoin Daikaku...

BF: Daikaku. Da.
DW: El este ca un fel de piesa importanta in artele martiale japoneze?
BF: O piesa major de importanta, ca sa spun asa. El este conectat cu fortele japoneze de auto-aparare.
Cei mai multi din interior vor sa ramana in interior
BF: Ceea ce trebuie sa intelegi este ca majoritatea celor despre care vorbim nu-si doresc sa-si vada numele
sau fotografia in public absolut deloc.
DW: Bineinteles. Absolut.
BF: Ei refuza sa ii numesc atunci cand vorbesc despre ei, si nici sa le public fotografia. Dar le-am facut
cunostinta cu MI6, CIA, si la acel nivel ei comunica.
Cum este o zi obisnuita pentru tine?
DW: Stiu ca este greu sa detaliezi actiunile tale de-a lungul timpului. Ai putea pentru ascultatorii nostri sa
descrii cum este o zi obisnuita pentru tine? Cate surse din interior, cu cati oameni vorbesti intro saptamana?
BF: Chiar depinde.In prezent vorbesc cu oameni care au legaturi cu mari organizatii. Exista acum un om cu
care vorbesc si care are relatii stranse cu Pentagon si cu CIA. Apoi mai vorbesc cu altul care este conectat
la Rothschilds, la MI6, la femiliile regale Britanice. Si am confirmari din multiple surse ca acesti oameni sunt
exact ceea ce mi-au spus ca sunt.
Cu cine mai vorbesti?
BF: Apoi mai este un altul cu care discut si care este in legatura cu o grupare de dreapta din Japonia si cu
societatile secrete asiatice. Si ami este si acest Chodoin. Apoi mai discut din cand in cand cu batranii din
clanurile japoneze, cum ar fi Yamaguchi-gumi sau Inagawa-kai sau Sumiyishi. Mult mai des vorbesc cu unul
de genul KGB / serviciile secrete sârbeşti.
DW: Din Rusia sau din Serbia?
BF: Originar din Serbia. Nu vreau sa spun mai mult decat atat.
DW; Bine. Nu vreau sa-ti expun sursele.
BF: De exemplu, am discutat de multe ori cu sotia primului ministru Naoto Kan, pentru ca locuieste in
cartierul meu.
DW: Uau!
BF: Cunosc multa lume.
Un plan foarte detaliat pentru a-l distruge pe Fulford
208 | P a g e
BF: A existat, cu toate astea, si deja am spus-o... a existat o campanie foarte intensa care urmarea sa ma
faca sa par un oarecare.
DW: Desigur.
BF: Ei au o carte, groasa ca o carte de telefoane - care contine o foaie despre mine. In primul rand, au
incercat sa ma ucida. Atunci cand si-au dat seama ca sunt protejat, si ca oricine ar fi dat ordinul sa fiu ucis
va fi fost si el ucis dupa aceea, urmatorul lucru pe care l-au facut a fost sa incerce sa ma falimenteze
financiar - prin includerea mea pe lista neagra. Atunci cand nu a mers nici asa...
Cariera sa ca vedteta TV in Prime Time a fost distrusa
DW: Stai putin. Ce vrei sa spui cu lista neagra?

BF: Da. Obisnuiam sa apar in mod periodic la emisiunile TV din Japonia.
DW: Oooo, da?
BF: Da. Importante emisiuni in Prime Time.
DW: Cum ar fi NHK, sau ce retea? [NHK este cea mai marte si mai populara retea TV in Japonia]
BF: NHK a avut o emisiune speciala de 20 de minute cu mine in direct in Prime Time. Am fost la diverse
posturi TV. Ideea este ca am avut ocazia sa public adevaruri in anumite locuri din mass-media Occidentala.
Dar apoi am fost pus pe o lista neagra.
DW: Cam in ce an a fost asta?
BF: Cred ca in 2005 sau 2006. Era 2006, dupa ce am plecat de la Forbes si am inceput sa scriu despre 11
septembrie. Asta este.
Ai inceput sa scrii despre 11 septembrie publicand o carte?
DW: Deci 11 septembrie a fost prima ta carte mare pe care ai publicat-o?

BF: Nu, erau articole in diverse reviste. Apoi am inceput sa tin conferinte de presa la clubul corespondentilor
de presa straini, explicand de ce scriu despre 11 septembrie.
Mass-media occidentala nu ar indrazni sa publice adevarul despre 11 septembrie
BF: Urmaream sa imi fac publicitate in mass-media occidentala. Abia atunci am inteles ca ori erau speriati
de a-si pierde serviciul, ori de fapt lucrau pentru vreo agentie si doar pretindeau ca sunt jurnalisti, pentru ca
astfel mass-media este controlata. Deja stiam de mult ca este controlata, dar nu mi-am dat seama cat de
atent se face totul pina cand am avut conferinte de presa despre 11 septembrie la care am prezentat
dovezi. Era corespondentul New York Times care mi-a spus ca el ar fi concediat daca ar scrie despre asta!
Nu doar arabi cu cuţite
DW: Deci parerea ta despre 11 septembrie nu este de genul "arabi cu cutite". Poti sa spui pe scurt care a
fost concluzia ta care ti-a adus atat de multe probleme? Evident ca nu sustii dogma oficiala despre 11
septembrie.
BF: Pe scurt, cred ca a fost o treaba pusa la punct chiar din interior. Probele sunt coplesitoare in sensul ca
nu a fost facuta de un grup de arabi care aveau cutite.
Alternativa este prea cutremuratoare pentru a fi acceptata
BF: Problema pe care o au cei mai multi oameni este ca daca nu era asa cum sustin oficialii, atunci
inseamna ca implicatiile sunt atat de importante, cutremuratoare ca nu se pot concepe de catre o minte
obisnuita. Implica un numar atat de mare de oameni, si atat de multa planificare, si atat de multi oameni din
interior, incat omul obisnuit ajunge aproape imediat intro stare de negare. O asemenea conspiratie pare
prea uriasa pentru a fi posibila. In acest context, mintea obisnuita pur si simplu se inchide, refuza sa mai
gandeasca.
209 | P a g e
A creat disconfortul stresului post-traumatic pe o scala masiva
DW: Una din specializarile mele din liceu a fost in psihologie. Am facut practica la un hotline de ajutor pentru
cazurile de suicid. [Am mai lucrat si ca consilier timp de 8 ani si am ajutat 500 de clienti care plateau
consultatia din care 99 % au fost multumiti.] Am invatat, mai ales in cadrul sedintelor de consiliere, despre
disconfortul stresului post-traumatic (PSTD). Se dovedeste ca atunci cand cineva a fost traumatizat atat de
brutal, ei isi creeaza o impartire a propriei minti in doua zone. Este ca o personalitate separata de cea
obisnuita si care poate sa faca fata traumei. Ei devin foarte isterici, se apra cu orice pret. Atunci cand le
aduci la cunostinta informatii care aduc la suprafata PSTD, asta declanseaza trauma, iar eivor incepe sa
atace mesagerul [pe care il percep ca un agresor - nota AIM]. Trauma este atat de severa incat vor face
orice numai sa nu mai treaca din nou prin ea.
Oamneii nu au PSTD in jurul evenimentelor istorice
BF: Ei intotdeauna au creat incidente false pentru a convinge oamenii sa accepte razboiul. Daca examinam
exemplele din istorie, oamenii nu au aceasta trauma asociata cu ele. De exemplu, daca cercetezi care au
fost motivele inceperii razboiului Americano-Spaniol, vei descoperi ca este vorba de un incident fals, pus la
cale special pentru a declansa razboiul. Explozia navei USS Maine, si au dat vina pe Spania. Iar 70 de ani
mai tarziu au recunoscut "de fapt chiar noi am pus bombele".
DW: Corect.
BF: Dar daca te aflai in acel timp acolo si spuneai ca bombele au fost puse de americani, te-ar fi linsat in
plina strada!
Titanicul a ucis peste 600 de oponenti ai Rezervei Federale
DW: Ai mentionat o informatie cutremuratoare despre Titanic.

BF: Iti aduci aminte ca a fost publicata o carte cu un an inainte de scufundarea Titanicului, si care avea titlul
"Titanul care s-a scufundat in timpul calatoriei sale nebunesti"?
DW: Asa este! [Mai inainte Ben a spus ca aceasta carte a fost deliberat publicata pentru a "ascunde in vazul
lumii". Acesta este un aspect extrem de important al stiintei oculte cu care lucreaza aceste grupuri criminale.
ii face sa creada ca noi insine am ales sa devenim de bunavoie sclavii lor.] De fapt, cartea a fost publicata
cu 14 ani inainte de scufundarea Titanicului. Puteti citi mai multe la adresa de mai jos:
http://en.wikipedia.org/wiki/Futility,_or_the_Wreck_of_the_Titan
In acest fel, dintro data, au scapat de peste 600 de industriasi care se opuneau preluarii Rezervei Federale.
JP Morgan le spunea, "haideti sa discutam despre toate astea in timp ce traversam Atlanticul". Bineinteles,
a ratat plecarea in ultimul moment. Multe dintre victime au fost impiedicate sa urce in barcile de salvare sub
amenintarea armelor.
Faimosul citat al lui Woodrow Wilson a fost inspirat de Titanic?
[DW: Fulford a spus ca ei nu au dotat Titanicul cu suficiente barci de salvare in mod intentionat. Capitanul a
sabotat uriasul vas cu buna stiinta.] Principiul "femeile si copiii primii" a asigurat faptul ca niciunul dintre
oponentii FED nu a supravietuit. Multi alti cercetatori au ajuns la aceeasi concluzie. Tragedia Titanicului de
la 15 aprilie 1912 l-a inspirat pe infricosatul Woodrow Wilson sa scrie un citat in faimoasa sa carte in anul
urmator (vezi mai jos).
Rezerva Federala este parte a unui plan apocaliptic?
[DW: Banca Rezervei Federale a inceput sa functioneze pe 23 decembrie 1913, odata cu aprobarea Legii
210 | P a g e
Rezervei Federale. Este cu 99 de ani inainte de terminarea ciclului actual al calendarului Mayas la data de
21 decembrie 2012, lucru care ar fi putut fi intentionat. Planul Aldritch era sa se creeze Rezerva Federala
inca din 1912, dar a primit o serioasa lovitura cand Democratii au luat in stapanire Casa Alba si Congresul
in acel noiembrie:
http://en.wikipedia.org/wiki/Federal_reserve
Daca nu aparea aceasta uimitoare infrangere politica, Legea Aldritch ar fi creat Rezerva Federala chiar pe
21 decembrie 1912, cu exact 100 de ani inainte de "sfarsitul timpului" din cercurile oculte. Data fiind
fascinatia cabalei criminale de a incerca sa fabrice artificial Armageddonul, asa cum Fulford este pe cale sa
dezvaluie, ca si obsesia ocultistilor pentru datele ritualice, o astfel de idee nu este greu de inteles.]
Citatul lui Woodrow Wilson
[DW: In cartea sa din 1913 Noua Libertate, Woodrow Wilson a scris la Sectiunea 1 intitulata "Vechea Ordine
se schimba" la pagina 13:
"De cand am intrat in politica, mi-au fost marturisite parerile oamenilor in particular. Unii dintre cei mai mari
oameni din Statele Unite, in comert si manufactura, sunt infricosati de cineva, le este frica de ceva. Ei stiu
ca exista undeva o putere atat de organizata, atat de ascunsa, atat de atenta, atat de infiltrata, atat de
completa, atat de perseverenta, incat se tem sa o vorbeasca de rau".
Acest citat este doar unul dintre citatele revelatoarede la adresa de mai sus care arata cat de ingrijorat era
Wilson in legatura cu Rezerva Federala. Acest citat poat a fost inspirat de cei care i-au spus lui Wilson ca
dezastrul Titanicului a fost folosit pentru a ucide 600 de oponenti ai Rezervei Federale. In fotografia de mai
jos, realizata atunci cand a luat fiinta Rezerva Federala, Wilson arata foarte ingrijorat, daca nu chiar terifiat.]
BF: EXista multe lucruri care vor iesi la suprafata.
Sabbatai Zanth - Profetul "Fa-ti singur Armageddonul"
BF: Concluzia la care am ajuns, si care este cu adevarat cutremuratoare, este urmatoarea: povestea merge
in trecut pina la Sabbatai Zanth, care s-a auto-proclamat Mesia al evreilor, si care a trait in Turcia cu peste
300 de ani in urma. El spunea ca el este Mesia. Este treaba evreilor ca sa duca la implinire profetiile din
Tora. Nu ar trebui sa-l asteptam pe Dumnezeu sa o faca. Sultanul Turciei a poruncit sa il aduca in fata lui si
a spus "Daca esti cu adevarat Mesia, atunci fa ceva miracole. Daca nu, converteste-te la Islam, sau te vom
executa." Evident ca el nu a putut sa faca niciun miracol. In schimb s-a prefacut ca s-a convertit la Islam.
Astfel ca el a reusit prin actiuni subversive sa rastoarne conducerea Turciei din interior. Asta a fost prin
implicarea "Tinerilor turci".
Ce legatura are asta cu Imperiul Otoman?
DW: Asta a facut sa apara Imperiul Otoman?

BF: Asta a fost sfarsitul Imperiului Otoman. Ataturk a fost unul din membrii lor, fondatorul Turciei moderne.
Exista sute de pagini de documente care confirma toate astea. Nu este doar o simpla presupunere a mea.
Rothschilds au agreat ideea de a crea Armageddonul
BF: Ideea e ca grupul Rothschilds au agreat ideea. Deci exista acest grup - o secta de 1 milion de membri -
211 | P a g e
care cred ca profetiile sunt inevitabile, ca nu pot fi oprite. De fapt, ei lucreaza de zor ca sa le implineasca!
Asta este partea cea mai cutremuratoare. Este pur si simplu prea mare si prea incredibila pentru a fi
acceptata de cei mai multi dintre oameni. Cu toate astea, probele sunt coplesitoare. Aceste profetii descriu
o uriasa batalie intre doua mari natiuni: Gog si Magog. Armageddon. 90 % din umanitate ar fi ucisa in
aceasta batalie, iar cele 10 % care vor ramane vor deveni sclavii evreilor, care fiecare vor dispune astfel de
2800 de sclavi. Acum va rog sa observati ca eu [Benjamin Fulford] am stramosi evrei de ambele parti. Asta
nu este deloc gandirea evreilor. Este viziunea [bolnava - nota AIM] a unei secte [satanice - nota AIM].
Sabbateenii
DW: Acestia sunt evreii Sabbateeni?

BF: Da. Eu le spun Sabbateeni. Nici macar nu le spun evrei, pentru ca sistemul lor de credinta nici macar nu
este evreiesc.
DW: Corect.
Criza rachetelor din Cuba a fost creata pentru a initia Armageddonul
BF: Sa citim ziarele din Israel... ei au incercat sa declanseze acest razboi intre Uniuniea Sovietica si
Occident, dar aproape ca au reusit in criza rachetelor din Cuba. Pe vremea aceea eu traiam in Cuba - eram
doar un copil.
DW: Uau.
Multe din natiunile lumii nu au fost deloc de acord cu acest plan
BF: Ceea ce s-a petrecut atunci, si acum intram in zona de istorie financiara, a tratatelor financiare
internationale, chestiuni care sunt extrem de bine documentate in arhive. O ultime de natiuni din lume au
spus ca asta e pur si simplu nebunie! Ei vroiau ceva diferit.
Istoria din spatele actiunilor judiciare din prezent
BF: Va voi duce un pic in trecut, astfel ca oamenii sa inteleaga ce se petrece acum si ce actiuni legale
specifice declansam impotriva acestui grup de fanatici.
DW: Te rog. Eu am citit intreg documentul de 111 pagini, cu atentie, ca pe un contract pe care l-as semna
eu insumi. Cand vom ajunge acolo, voi fi bucuros sa discutam si despre asta.
BF: Mi-au fost aratate multe, multe documente in legatura cu asta. Nu are nimic de-a face cu acest proces.
DW: Corect.
Japonia a invadat China sa le fure aurul in 1930
BF: In esenta, in anii 1930 japonezii au invadat China. Scopul lor era sa ia tot aurul, sa le confiste aurul
chinezilor.
DW: Era la acel moment Japonia pornita sa creeze ceea ce ei numeau "Marea Sfera de Co-Prosperitate
Est-Asiatica"?
BF: Da, dar Japonia era de asemena legata de Marea Britanie, E un pic mai complicat. Existau grupuri
aflate in conflict, care aveau scopuri divergente. Nu e o poveste simpla.Sunt diverse povesti cu diferiti actori.
Rothschilds au construit Japonia ca sa le fure aurul chinezilor
DW: Japonia era un stat medieval pina in 1877 cand Capitanul Morgan a praduit tarmul japonez cu focuri de
arma, si practic le-a spus "Occidentalizati-va sau muriti". [M-am grabit. Era de fapt vorba de Commodore
Matthew Perry si s-a petrecut in 1868.] Apoi Japonia a luat cursul unei extrem de rapide cresteri industriale
fara precedent.
212 | P a g e
BF: Nu era Capitanul Morgan, dar totusi ai dreptate. Rothschilds au construit Japonia ca o colonie militara
pentru a o folosi sa domine China.
DW: Inca din anii 1800?
BF: Da. Inca de atunci.
DW: Deci de indata ce au inceput sa se occidentalizeze. Corect. Bine.
Restauratia Meiji: Illuminati?
DW: Deci familiile Meiji - de la restaurarea Meiji a inceput totul. Meiji erau doar niste copii atunci, corect? A
fost o rebeliune a tinerilor. Spui ca Rothschilds au finantat acesti tineri pentru a-i pune la putere?
BF: Ei [Rothschilds] au luat in stapanire clanurile din sud Satsuma si Choshu, si apoi le-au dat arme
moderne si i-a folosit pentru a cuceri intreaga Japonie.
DW: [Interesant, cuvantul Meiji inseamna "conducator iluminat", asa ca ar putea fi derivatia japoneza a
cuvantului Illuminati.] Deci Japonia era feudala pina atunci.
BF: Oricum astea sunt chestiuni interesante, dar hai sa revenim la ceea ce se petrece azi.
DW: Bine, minunat.
Armata japoneza conspira in secret de ambele parti impotriva Chinei
BF: Mergem inapoi in 1930. Chestia era ca Japonia invada China. Ei aveau pe acesti banditi condusi de
catre un anume Kodama Yoshiyo. Ajung la un oras. Captureaza aurul si golesc trezoreria. Apoi armata
japoneza apare spunand "Am auzit ca pe aici sunt banditi. Va vom proteja." In acest timp aurul era incarcat
pe vase spre Tokyo, si apoi mai departe catre Filipine.
DW: Foarte şmecheresc.
Guvernul Kuomintang şi-a dat aurul Americii in 1938... pentru a fi pastrat in siguranta
BF: Guvernul Kuomintang nu dorea ca aurul lor sa fie luat de japonezi. In 1938, sapte nave de razboi SUA
pline cu aurul si argintul chinezesc au luat calea Americii. Deja pina atunci deja se trimisese mult aur inca
din anii 1920.
Statele Unite le-au dat in schimb Obligatiuni de Aur cu scadenta la 60 de ani
Chinezilor le-au dat ca schimb Obligatiuni cu scadenta la 60 de ani. Sa ne concentram doar asupra celor din
1938. Le-au fost oferite Obligatiuni americane cu scadenta la 60 de ani in schimbul aurului pe care l-au
oferit Comitetului Rezervei Federale.
DW: Vreau sa clarificam asta. Spui ca Rothschilds, pina la un anumit grad, se aflau inca in spatele acestor
actiuni criminale de jefuire a Chinei de aurul sau?
BF: Familiile americane din spatele Comitetului Rezervei Federale incercau sa puna mina pe aur.
Rothschilds incercau sa puna mina pe aur. Era o goana dupa aur, cu diverse grupuri care vroiau sa puna
mina pe aur pentru propriile interese.
DW: Deci Japonia intrun anumit sens actiona ca intermediar pentru familiile Rezervei Federale care se aflau
atat in America cat si in Marea Britanie.
BF: Da.
DW: Bine. Este un aspect important.
BF: Mult aur a fost transportat catre SUA. Chinezilor le-au fost oferite la schimb o cantitate uriasa de
Obligatiuni Guvernamentale SUA, cu denominari astronomice, pentru tot aurul trimis.
Kuomintang nu erau comunisti chinezi
DW: Ai spus ca guvernul de la acea vreme era Kuomintang.

BF: Acesta era Guvernul Nationalist Chinez aflat la putere in acea vreme. Chiang Kai-Shek.
213 | P a g e
DW: Sunt ei comunistii, sau altceva?
BF: Nu, ei nu sunt comunistii. Ei sunt cei are au fugit apoi in Taiwan atunci cand comunistii au luat puterea
in China.
Oare in acest fel Taiwanul s-a ales cu o atat de mare putere economica?
DW: Deci, iata Taiwanul - aceasta tara atat de mica care are o putere economica atat de mare. De aceea
China pare ca mereu vrea sa o invadeze si sa o ia inapoi. Spui ca asa a inceput totul?
Comori ascunse in spatele Muzeului National din Taiwan
BF: Taiwanezii au luat cu ei multe comori din trezorerie cand au zburat din China. Exista un muzeu in
Taiwan care este foarte faimos.
DW: [Muzeul National din Taiwan a fost infiintat in 24 octombrie 1908, conform Wikipedia]
BF: In spatele muzeului sunt niste coline. In fiecare an se schimba expozitiile din muzeu. Fac asta de 50 de
ani. Inac nici nu au reusit sa expuna cea mai mare parte din comorile ascunse in acele coline.
DW: Extraordinar. Spui ca acolo exista ascunzatori-depozite subterane in acele coline?
BF: Acolo este comoara imperiala straveche a Chinei.
DW: Uau!
BF: Si asta este doar una dintre numeroasele comori care sunt acolo.
DW: [Unul din oamenii din interior mi-a spus ca acest complex subteran a fost realizat manual cu ajutorul a
unui numar impresionant de muncitori, ca se intinde pe o suprafata de 80 Km pe 65 Km si are sapte nivele
de adancime. Jumatate din complex este plina cu aur, iar cealata jumatate este plina cu comorile imperiale
ale Chinei]
De unde a venit aceasta comoara?
DW: Era de la Mongoli? De unde aveau chinezii aceste comori? Cucereau popoare si le luau comorile,
corect?
BF: Bine. De exemplu, daca te uiti in vechile arhive si carti de istorie, vei gasi ca Romanii cumparau matase
si ceramica si condimente din China... si plateau pentru toate astea cu aur.
DW: Dumnezeule.
BF: La fel au facut si spaniolii. Ei au furat tot aurul pe care l-au gasit la azteci si la Incasi, si l-au cheltuit pe
chestii asiatice!
DW: Dumnezeule!
85 % din aurul lumii se afla in Asia
BF: Aproape 85 % din aurul lumii a ajuns in Asia in ultimile sute de ani.
DW; Acum incep sa inteleg. Este uimitor! Continua.
BF: Al doilea razboi mondial a fost si pentru acest aur.
DW: Uau.
La muzeul din Taiwan exista garda militara?
DW: Exista fortificatii militare in jurul acestor coline in Taiwan? Pentru ca e evident ca trebuie sa protejeze
toate acele comori pe care le au acolo.
BF: Bineinteles. Sa revenim la subiect.
DW: Deci KUomintang a zburat din China in Taiwan.
Oligarhii occidentali vroiau sa puna mina pe intreg aurul planetei
214 | P a g e
BF: Ceea ce s-a petrecut este ca Puterile Vestice, oligarhii occidentali, au planuit sa puna mina pe tot aurul
privat din lume.
DW: In ce an ne aflam acum? 1938?
BF: Suntem in anii 1930. Adu-ti aminte ca in 1934 Roosevelt a interzis detinerea aurului in proprietate
particulara.
DW: Corect. Pretextand ca din cauza Marii Depresiuni Economice ca sa poata salva economia adunand
intreg aurul american in Rezerva Federala.
BF: Corect. Evreii nu au vrut sa le dea aurul lor. Asta a fost unul dintre motivele pentru care au fost luati si
trimis in lagare de concentrare. Asiaticii nu au vrut sa le dea aurul lor. De aceea au trimis armata japoneza
sa le ia aurul.
Federal Reserve a scos aurul din cutiile de depozitare
DW: Cu Rezerva Federala ideea de baza era ca Roosevelt a spus "Toti trebuie sa renunte la aurul lor". Unii
oameni ar putea a nu stie asta daca sunt ignoranti. Rezerva Federala a confiscat aurul de la toata lumea.
Chiar daca il aveai intro cutie la depozitul de valori de la banca, ei ti-au golit acea cutie si i-au luat aurul.
Corect?
BF: Da. Asa fac si astazi.
DW: Chiar asa?
BF: Daca ai aur intro cutie la depozitul de valori din banca si nu ti l-au luat inca, scoate-l imediat de acolo!
Cat mai repede posibil!
DW: Uau.
BF: Oricum, sa ne intoarcem la istorie.
Cea mai mare parte a aurului lumii a fost scoasa de pe piata pina in 1944
BF: In 1944, a fost acordul Bretton Woods. La acest acord, s-au pus bazele sistemului financiar international
bazat pe aur. Cea mai mare parte a aurului care u era controlat de puterile Occidentale a fost scos de pe
piata.
DW: Ce inseamna "a fost scos de pe piata"?
BF: A fost pus pe lista neagra, sau a fost ascuns in pesteri, sau ingropat in vase scufundate pe fundul
oceanului.
DW: Uau.Deci inseamna ca aceste valori nu au contat atunci cand s-au stabilit valutele internationale.
BF: Exact. Au fost fost scoase de pe piata. Este o chestiune de mentinere a controlului.
Aurul familiei regale Tailandeze si aurul Persan au fost trecute pe lista neagra
BF: Asa, de exemplu, familia regala Tailandeza avea foarte, foarte mult aur. Ei nu au voie sa il transforme in
bani, nici pina in ziua de azi. La fel este si cu aurul Persiei, care a fost trimis in Tailanda atinci cand a cazut
sahul Iranului. Dar, din nou, sa continuam pe fir. O sa ne intoarcem aici mai tarziu.
DW: Am inteles.
Bretton Woods a fost un mandat de 50 de ani pentru controlul global
BF: Deci in 1944, Marea Britanie, Franta si Statele Unite au primit permisiunea de a controla timp de 50 de
ani sistemul finnciar global. Un mandat de 50 de ani. Conform acordului, ei trebuiau sa dezvolte si sa
modernizeze intreaga planeta. Pe de alta parte, Roosevelt a fost otravit - ucis. Nu a murit de moarte
naturala. Asta a fost o lovitura de stat de tip fascist. Cei din complexul militar-industrial, in loc sa dezvolte
planeta, au vrut acest razboi rece intre Uniunea Sovietica si Occident. Asta era parte din planul Gog /
Magog.
DW: Corect.
215 | P a g e
Pina in 1955, 77 de natiuni s-au opus planului Bretton Woods
BF: Pina in anul 1955, natiunile ne-aliniate - aici e vorba de un grup de 77 de state, inlusiv China, Indonezia,
Iugoslavia, India - au spus ca asta e o nebunie. Nu doreau sa faca parte din acest razboi rece. Ei aveau
drepturi istorice asupra comorilor Asiei.
DW: Majoritatea tarilor Asiei erau reprezentate in cadrul grupului tarilor ne-aliniate?
BF: O, da. Cu toate.
DW: Dar America de Sud?
BF. Da, o multime de tari sunt acolo. Brazilia a facut parte din grupul tarilor ne-aliniate.
DW: Dar Africa?
BF: Africa era inca o colonie a occidentului.
DW: Bine.
Grupul tarilor ne-aliniate vroiau sa modernizeze Asia si Africa
BF: Ideea e ca aceste 77 de natiuni (nu am lista in fata mea acum, dar erau inclusi cea mai mare parte a
oamenilor planetei, toti in afara de Uniunea Sovietica, America de Nord si Europa), ei spuneau ca vor sa
finanteze un plan Marshall pentru Asia si Africa ca sa modernizeze aceste regiuni.
DW: Grupul tarilor ne-aliniate dorea asta.
BF: Da. Au pus la un loc comorile lor ca sa finanteze asta.
Ei au semnat tratatul "Hilton Green Memorial" in 1963
BF: Exista un tratat internationalcare poate fi citit de cei care ma contrazic mereu. Se numeste Hilton Green
Memorial.
DW: Corect. Te-am auzit vorbind despre asta.
Singura versiune online a acestui tratat este o frauda evidenta
DW: [Cativa din oamenii din interior ai lui Fulford mi-au aratat pina acum cateva din documentele reale. Asa
am descoperit ca a fost pusa online o versiune dureror de frauduloasa a acestui tartat important. Un blogger
indonezian a scris despre asta aici:]
http://lisnosetiawan.blogspot.com/2008/11/green-hilton-agreement-geneva-1963.html
Versiunea online este o frauda evidenta, care desi semnat in 1963 foloseste fontul Times New Roman al
Microsoft, ingrosat:
http://ramasakti101.multiply.com/photos/album/14/Green_Hilton_Memorial
Chiar daca docmentul a fost udat putin, cerneala imprimantei moderne este putin afectata de acest fapt, asa
ca fotografia evidentiaza un fals. Mai mult, am vazut documente scrise la masina de scris din anii 1950 care
nu arata deloc asa ca acest fals. Problemele evidente cu documentele online sunt discutate aici, inclusiv
faptul ca presupusul sigiliu Prezidential SUA este de fapt bazat pe ceva Indonezian:
http://www.educationforum.ipbhost.com/index.php?showtopic=9198
Este inevitabil ca documentele frauduloase sa fie create in acest fel pentru aceste cazuri pentru ca pacalesc
usor pe cei ne-cunoscatori, si indeparteaza tot mai mult pe sceptici convingandu-i ca este un fals.]
216 | P a g e
Presedintele Sukarno venea dintro familie regala
BF: Hilton Green Memorial era tratatul prin care ei doreau sa finanteze Planul Marshall pentru dezvoltarea
Asiei si Africii si a restului lumii.
DW: Si ei se bazau pe aceste comori si valori din Tailanda care se aflau pe lista neagra?
BF: Da. Iar semnatarul pentru toti acesti bani era Presedintele Sukarno al Indoneziei, care era inrudit cu
majoritatea familiilor regale, cel putin cele din Asia.
DW: Ooo. Deci asa se explica de ce Indonezia. E din cauza ca erau rude.
BF: Da. L-au dsemnat pe el ca semnatar.
Benjamin Freedman a dezvaluit planurile Armageddonului
BF: Atunci cand a avut loc criza rachetelor cubaneze, iar lumea aproape ca era in pragul unui razboi nuclear
planetar, un om pe nume Benjamin Freedman a aparut public. El spunea de fapt ca aceste planuri Gog-
Magog erau adevarate.
DW: Discursul cel mai important al acestui Benjamin Freedman a fost rostit la Hotelul Wilard din
Washington in 1961. Desi criza rachetelor cubaneze s-a perecut in 1962, existau tensiuni destul de mari
inca din 1961. Puteti descarca acest discurs audio MP3 aici:
http://www.erichufschmid.net/TFC/Ben_Freedman.html
Transcrietrea integrala a discursului este disponibila aici:

http://www.sweetliberty.org/issues/israel/freedman.htm
Kennedy a inteles mesajul
BF: Kennedy si multi oameni importanti din SUA au spus "De acord, este o nebunie. Ne-am saturat de
aceste nebunii ale societatilor secrete". El a fost de acord sa lucreze alaturi de natiunile ne-aliniate ca sa
puna capat razboiului rece si sa finanteze dezvoltarea Africii si Asiei. Ca sa-i mentina fericiti pe cei din
complexul militar-industrial, el a fost de acord sa trimita un om pe luna, si chestii de genul acesta.
DW: Oare Benjamin Freedman a deconspirat ce se afla in spatele crizei rachetelor din Cuba? Asta vroiai sa
spui?
BF: El a spus ca ei incercau sa creeze acest razboi ca sa poata lua in stapanire planeta. Exista multe
dovezi in acest sens.
Kennedy a primit aurul indonezian si a emis Bancnote de Trezorerie Americane
BF: Kennedy a primit aur din Indonezia. A emis Bancnote si Obligatiuni Kennedy, bancnote care erau
controlate de Departamentul de Trezorerie al SUA, nu de catre Consiliul Rezervei Federale.
DW: Asta era Ordinul Executiv nr. 11110, asa-i?
BF: Da, cam asa ceva.
E putin mai complex decat am crezut
DW: [Povestea Ordinului Executiv 11110 este ceva mai complicata decat am crezut, asa am descoperit
dupa ce am facut cateva cercetari. Kennedy a semnat acest ordin cu cateva zile inainte de a fi ucis. In acest
fel a oprit Trezoreria Americana sa mai vanda argint cumparatorilor particulari, si a dat Presedintelui SUA
dreptul de a emite valuta bazata pe argint fara a necesita permisiunea Sistemului Rezervei Federale.
Probabil ca Rezerva Federala cumpara in mod deliberat tot argintul Trezoreriei Americane ca sa poata tipari
oricat de multe bancnote vroiau, fara sa mai fie nevoiti sa se limiteze la valorile traditioanle in metale
pretioase. Pagina Wikipedia despre acest Ordin Executiv 11110 are o intorsatura interesanta a acestei
217 | P a g e
povesti, prin care incearca sa demonstreze ca acest plan de fapt a permis cresterea puterilor Rezervei
Federale, din moment ce monezile de argint au fost inlocuite de bancnote dolar:
http://en.wikipedia.org/wiki/Executive_order_11110
Cu toate acestea, prin oprirea scurgerii acestui metal pretios din Trezoreria Americana, actul lui Kennedy de
fapt a protejat argintul. 11110 a mai dat Presedintelui dreptul de a emite certificate - dolari - bazate pe
argintul Trezoreriei. Secretarul Trezoreriei a fost decazut din dreptul de a mai emite bancnote bazate pe
argint, asta deoarece probabil el era doar o marioneta a Rezervei Federale. Kennedy probabil a simtit ca
aceste bancnote bazate pe argint erau solutia la oprirea inflatiei si o contra-masura la crearea "banilor-
virtuali", obicei al Rezervei Federale. Asasinarea sa cateva zile mai tarziu nu poate fi o simpla coincidenta.
Daca sursele lui Fulford sunt corecte, Ordinul Executiv 11110 era doar primul pas vizibil al lui Kennedy
pentru a infrange Rezerva Federala si sa foloseasca aurul Asiei ca garant pentru un nou sistem financiar.]
Cabala criminala l-a ucis pe Kennedy si l-a indepartat de la putere pe Sukarno
BF: Kennedy a fost ucis. Apoi Sukarno a fost indepartat de la putere.

DW: De catre cine? Cine l-a indepartat pe Sukarno de la putere?
BF: Occidentul. Complexul militar-industrial. Cabala criminala, asa o numesc eu. Sunt cei care detin in
proprietate Rezerva Federala. Secta Sabbateenilor.
Societatile asiatice nu aveau puterea militara ca sa riposteze
DW: Oare nu puteau societatile asiatice sa desemneze un nou semnatar care sa aduca la suprafata aceste
comori in aur si sa creeze o noua valuta care sa concureze cu dolarul?
BF: Ei bine, nu aveau puterea militara necesara.
DW: Ooo.
BF: Dar in schimb ei s-au ascuns in anonimat. Nu au semnat nimic.
Nepotul lui Sukarno a semnat pentru drepturi... pentru a face real actualul proces penal
BF: Dar il avem pe nepotul lui Sukarno. El a semnat pentru drepturile sale acum. Dar vom reveni la asta.
Cabala criminala a falsificat drepturile de a emite valuta impotriva aurului Asiei in 1968
BF: Ceea ce s-a petrecut a fost ca in 1968 au pus la cale un acord fals.
DW: Ei sunt adica societatile asiatice?
BF: Nu, nu. Ei sunt Henry Kissinger, Rockefeller, si astia. Bush. Cei are l-au ucis pe Kennedy. Sectantii
Cabalei Sabbateene.
DW: Ei au pus la cale un acord fals prin care castigau dreptul asupra ce?
BF: Ei au falsificat dreptul de a folosi valorile Asiei pentru a creea in continuare dolari. Ei nu aveau dreptul
istoric la 85 % din aurul lumii care era detinut de Asia, dar au falsificat acest acord. Au facut documente
false ca sa isi aroge aceste drepturi.
Aurul asiatic furat a fost "spalat" pentru a finanta asa-numitele Operatiuni Negre
DW: Deci au vrut sa repatrieze acest aur pe care l-au luat de pe piata inainte de Bretton Woods.
BF: O parte din el a fost spalat prin BCCI, Chase Manhattan, Black Eagle Trust si alte cateva grupuri. Acest
aur a fost ilegal spalat si folosit la finantarea operatiunilor negre si diferitelor actiuni secrete.
Aurul spalat a fost furat inca din 1930
218 | P a g e
DW: Deci asta ne aduce din nou l ceea ce spunei de anii 1930, cand trupele japoneze au confiscat aurul
Kuomintangului.
BF: Corect. L-au dus in Filipine si in Japonia. Mai intai l-au dus in Japonia, apoi cand treaba a devenit prea
evidenta l-au mutat in Filipine.
Aurul a fost ascuns in peste 125 de locuri cunoscute
DW: Dar nu il aveau in vreo Rezerva Federala a vreunei din aceste tari. Il tineau ascuns un depozite private
complet in afara controlului oficial.
BF: Era ascuns. In peste 125 de locatii.
DW: Uau. [David Guyatt, un investitor bancar cu vechime de 28 de ani in faimosul City of London controlat
de Cabala criminala, a dezvaluit incredibile probe, inclusiv documente, pentru tot ceea ce afirma Fulford
aici:
http://www.deepblacklies.co.uk/about.htm
In multe feluri Guyatt detaliaza foarte mult aceasta poveste a aurului ascuns. In cartea sa online "Tratatul
Aurului Secret", Guyatt sugereaza ca exista 172 de locatii in care aurul furat a fost ingropat:
http://www.deepblacklies.co.uk/secret_gold_treaty.htm
Oamenii din interior ai lui Fulford mi-au spus ca sunt mai mult de 172 de locatii.]
Cel putin 10 bazine de inot olimpice pline cu aur asiatic
DW: Ce cantitate de aur este implicata aici? Cat de mult aur este?
BF: Mi s-a spus asa. Povestea conform careia intreg aurul de pe planeta ar incape intrun singur bazin
olimpic este FALSA. Exista in realitate de 10 ori mai mult aur in afara pietei decat exista actual pe piata.
DW: Dumnezeule!
BF: O parte din el, as spune, a fost spalat de catre CIA ca sa finanteze diverse operatiuni.
Asiaticii din Triunghiul de Aur au luat legatura cu CIA
BF: Acum, din nou, as vrea sa fac o digresiune. Unul dintre grupurile de societati secrete asiatice cu care
am contacte, au lucrat in Triunghiul de Aur in timpul razboiului din Vietnam.
DW: Unde este acest loc?
BF: Este o zona intre China si Vietnam unde se producea heroina in acele vremuri.
DW: Ooo, Doamne!
BF: Si ei vindeau heroina catre CIA, iar CIA vindea mai departe heroina ca sa-si finanteze operatiunile
negre secrete.
DW: Deci inseamna ca mai adaugau ceva la pretul de cumparare ca sa fie profitabil.
BF: Era o mare afacere care se afla in afara controlului guvernelor. Dar asiaticii au luat legatura cu vechile
lor cunostinte din CIA si i-au intrebat "Ce dracului faceti voi? De ce raspanditi boli si vreti sa declansati al
Treilea Razboi Mondial?"
Nu le placea ca au fost folositi
BF: Deci multe dintre aceste personaje rele din CIA ni s-au alaturat acum si ne ajuta. E oarecum ironic, dar
e binenvenit.
DW: Poate ca incearca sa evite greata spanzuratului, asa-i? [Rasete]
BF: Si-au dat seama ca au fost pacaliti cu acest anti-comunism. Nu le placea ca au fost folositi si prostiti.
DW: Chiar am vorbit cu unul care a lucrat in CIA recent cu unul dintre presedintii americani in operatiuni de
219 | P a g e
trafic cu cocaina. El mi-a explicat in detaliu, motivele pentru care au crezut ca e necesar sa se implice in
traficul cu cocaina. "Nu vrem ca oamenii sa moara din cauza cocaine de calitate proasta. Daca controlam
noi tot traficul, atinci stim permanent exact ce se petrece".
BF: "Plus ca ne alegen si cu conturi grase in Bancile Elvetiene, si cu o multime de lucruri bune", nu-i asa?
DW: Corect! Exact!
BF: Asta le permite sa se simta cumva cu constiinta lubrefiata, stii?
DW: [Rasete]
Mandatul Bretton Woods de 50 de ani a expirat in 1994
BF: Hai sa revenim la firul principal. In 1994 mandatul Bretton Woods a expirat.
DW: Corect. Spunei ca era un tratat pe 60 de ani care a inceput in 1944.
BF: Era de 50 de ani. Inainte de asta, ei au furat toti banii din conturile straine, conturile in dolari ale Uniunii
Sovietice.
DW: Imi pare rau, vreau sa iti pun o intrebare prosteasca. Spui ca in 1944, dar razboiul s-a terminat abia in
1945.
BF: Conferinta Bretton Woods a fost in 1944. Inca de pe atunci stiau care va fi rezultatul razboiului. Toate
astea se cunosc public. Nu e nimic secret.
DW: Spunei ca mandatul a expirat la 50 de ani dupa 1944.
BF:Da, si nu a fost reinnoit.
In 1994, peste 200 de state au spus ca promisiunile nu au fost tinute
BF: Ei au spus "Hei Franta, Statele Unite si Britania, nu ati modernizat lumea, nu v-ati tinut promisiunile".
DW: La cine te referi?
BF: La toate celelalte tari. Sa ne amintim ca exista inca 200 de tari care sunt suverane.
DW: Deci ei trebuiau sa ratifice din nou documentul ca sa-l reinnoiasca, adica trebuiau sa il semneze din
nou.
BF: Exact. Dar nu a avut loc nicio intelegere la nivel de varf in ceea ce priveste sistemul financiar global, de
atunci si pina acum.
DW: Deci singurul motiv pentru care inca nu s-a schimbat nimic este ca nu dispun inca de putere militara
suficienta si nu-si pot permite sa faca nimic in privinta asta.
BF: O parte din motive.
Clinton a autorizat practicile de umflare de 100 de ori a banilor virtuali
BF: Presedintele Clinton a inceput... ei gandeau cu totii "Ce dracu, incepem Al Treilea Razboi Mondial si
scapam din toata mizeria asta omorand pe toata lumea". Clinton a inceput prin a permite umflarea banilor
virtuali de 100 de ori. Deci cu 1 dolar puteai cumpara bonuri in valoare de 100 de dolari. Au transformat
astfel sistemul financiar intrunul de jocuri de noroc.
DW: [Evident ca ei se asteptau sa aiba efecte apocaliptice la un moment dat, dar asta facea parte din plan,
asa cum spune Fulford.]
DW: Foloseau ei aurul confiscat de la Kuomintang ca sa garanteze astfel de operatiuni financiare?
BF: Da. Oricum nu mai puteau garanta cu nimic, dar mergeau inainte oricum. Tot inainte.
Kuomintang a dat in judecata FED in anul 1998 ca sa re inapoieze aurul
BF: In a998 chinezii au dat in judecata Consiliul Rezervei Federale. Ei au spus "Hei, Vrem aurul inapoi.
Avem aceste contracte semnate. V-am dat aurul nostru. Cei 60 de ani au trecut. Dati-ne aurul inapoi".
DW: De ce au asteptat 4 ani? De ce 1998?
7 vase pline cu aur chinezesc au ajuns in SUA in 1938

220 | P a g e
BF: 1938 a fost anul in care 7 vase americane au ajuns in SUA avand la bord aur din China.
DW: Ooo.
BF: Au fost mai multe transporturi. Dar in 1938, 7 vase de razboi americane au evacuat aurul din China ca
sa nu incapa pe mana japonezilor. Le-au dat chinezilor toate aceste Obligatiuni ale Consiliului Rezervei
Federale cu promisiunea ca le vor inapoia aurul in 60 de ani.
DW; Exista dovezi pentru asta?
BF: O, da! Chinezii au documente detaliate, si acesta este motivul pentru care acest proces penal are loc
acum.
Documentele vor de veni publice odata ce procesul penal se incheie
DW: Exista publicat vreunul dintre aceste documente doveditoare?

BF: Totul va fi prezentat in cadrul procesului penal, si vor deveni publice la incheierea procesului. Am vazut
foarte multe fotografii. Nu sunt expert in Obligatiuni, dar...
DW: Corect, dar ca jurnalist financiar sigur ai avut contacte cu economisti. Oare un economist occidental
stie de aceste transporturi de aur din 1938?
BF: Da, cu siguranta era o stire de prima pagina in ziarele vremii. Daca vei cauta in arhivele vremii, vei gasi
cu siguranta acolo destule dovezi.
DW: Minunat.
BF: Asta e ceva ce poti descoperi singur. Trebuie doar sa mergi la arhiva. unt sigur ca vei gasi articole
despre aurul chinezesc care era evacuat din China.
DW: [E nevoie de mai multe cercetari pe subiectul asta. Dar exista deja dovezi ca invazia japoneza devense
feroce in anii 1937-1938:
http://www.san.beck.org/21-5-ChinaatWar1937-49.html
Armata Americana a protejat aurul chinezesc de japonezi
DW: Deci asta a fost facut de militarii americani ca sa protejeze aurul Kuomintangului de armata japoneza.
BF: Da.
DW: ... Care erau de fapt marionetele Rothschilds.
BF: Hai sa lasam asta pentru moment.
DW: Bine.
Kuomintang a dat in judecata FED pentru a le inapoia aurul in 1998
BF: Ideea e ca in 1998, proprietarii chinezi ai aurului au dat in judecata Consiliul Rezervei Federale spunand
"Dati-ne aurul inapoi".
Rezerva Federala a spus ca cele 700.000 de tone inapoiate in 1970 sunt suficiente
BF: Cei din Consiliul Rezervei Federale au contrazis spunand ca ei nu trebuie sa le dea niciun aur chinezilor
pentru ca le-au dat o gramada de aur atunci cand Presedintele Mao a inceput relatii noi cu SUA in 1970.
DW: Cum adica "o gramada"?
BF: 200.000 de tone.
DW. Ha! Dar cu 200.000 de tone nu umpli 7 nave de razboi.
BF: Exact. Asa au pierdut procesul.
DW: Corect.
221 | P a g e
Primul transport de aur trebuia sa aiba loc la 12 septembrie 2001
BF: Curtea Internationala de Justitie a spus "Baieti, trebuie sa dati inapoi tot aurul pe care l-ati luat". Ei au
raspuns "Bine". Primul transport cu aur care trebuia inapoiat era planificat sa aiba loc pe 12 septembrie
2001.
DW: Isuse Cristoase!
BF: Dar, dupa cum bine stii, Turnurile WTC au explodat pe 11 septembrie 2001. Iar aurul care se afla la
subsol a disparut.
Toate hartiile si angajatii care aveau grija de ele au fost distrusi
BF: Compania care asigura birocratia documentelor, Cantor Fitzgerald Securities, a fost aruncata in aer si
cei 600 de angajati pe care ii avea au fost ucisi.
DW: Era asta in cladirea 7?
BF: Nu, era intrunul din turnurile gemene. Cladirea 7 gazduia Politia Trezoreriei si toti acesti oameni au fost
aruncati in aer, toate documentele au sarit in aer. Ce mai, practic ei spuneau "Nu va mai dam aurul inapoi".
Era asta planificat inca de la construirea WTC?
DW: Am putea concluziona, din moment ce acele incarcaturi explozive au fost plasate acolo inca de la
construirea WTC, ele au fost construite in 1970, corect?
BF: Uite, nu vreau sa ... sunt suficient de multe dovezi. Fratele presedintelui Bush era seful firmei de paza
de la WTC. Pe vremea aceea se desfasurau multe operatiuni de constructii acolo.
DW: Incerc sa gandesc impreuna cu cei care ne asculta. Noi vorbim repede si unele informatii s-ar putea sa
nu le inteleaga. Tu expui acum unul dintre cele mai plauzibile motive pentru care au doborat WTC.
Aurul a fost transportat in California si apoi in Paraguay
DW: Exista un imens depozit subteran sub WTC si eu l-au golit si incarcat in vreun tren sau in camioane,
asa-i?
BF: L-au dus in California si apoi cred ca in Paraguay.
Kuomintang si-au dat seama ca au fost inselati
DW: Ooo, Dumnezeule. Deci China inseamna ca si-a dat seama ca au fost pacaliti. Cand au vazut
prabusite WTC probabil ca au suspectat imediat ceva!
BF: Bineinteles ca stiau. Si-au spus "Bastarzii astia nu o sa ne inapoieze aurul, vor sa inceapa al Treilea
Razboi Mondial".
DW: Uau.
BF: Si a urmat marirea de 4 ori a bugetului militar pentru asa-numitul Razboi Impotriva Terorismului.
Legea Patriotica este identica cu Constitutia Nazista
DW; Corect. Si mai avem si aceasta Lege Patriotica, care este un dosar gros de 18 cm si care a aparut
imediat.
BF: Este identica cu Constitutia Nazista, stii?
DW: O, Dumnezeule! [Imi cer scuze pentru exclamatiile mele, dar nu am mai auzit asa ceva pina acum.]
Vroiau sa declanseze razboiul nuclear si sa instaureze Legea Martiala
BF: Important este ca, si exista foarte multe informatii din interior, vroiau sa declanseze acest plan Gog -
222 | P a g e
Magog. De data asta se gandeau sa inceapa cu un conflict nuclear regional intre Iran si Israel. Apoi vroiau
sa se folsoeasca de acest razboi ca sa instaureze Legea Martiala in tarile G7.
DW: Cam in ce vremuri crezi ca aveau de gand sa faca asta?
BF: Pai incepind din 2001 si pina in prezent tot incearca sa declanseze un razboi nuclear.
Cabala criminala a incercat sa creeze Al Treile Razboi Mondial dupa 11 septembrie
DW: Deci ca sa clarificam, acum suntem dupa 11 septembrie. Chinezii si-au dat seama ca au fost pacaliti si
ca aurul lor a fost furat inca o data. Chinezii isi vor aurul inapoi. Intre timp, gruparea Rockefeller din SUA...
BF: Isi construiesc o armata proprie. Incearca sa militarizeze Occidentul pentru a incepe Al Treilea Razboi
Mondial.
DW: Si de ce vor sa faca asta? Vor sa reduca populatia lumii si sa-i doboare pe Chinezi?
BF: Si nu vor sa piarda puterea. Nu vor sa piarda controlul. Inca au in cap credintele fasciste, Mesianice,
cultiste cum ca ei sunt destinati sa conduca umanitatea. Ziarele Israeliene scriu deja spunand ca China,
Rusia si Iran sunt Magog, iar G7 sunt Gog. Incearca sa incaiere toate aceste tari ca sa se ucida unele pe
altele. Incearca sa declanseze al Treilea Razboi Mondial. Am vazut o harta in care arata ca doresc sa
divizeze China in 6 tari separate.
DW: Exact ca in Balcani. Da.
BF: Asta dupa terminarea razboiului.
Pentagonul si-a dat seama ca 90 % din umanitate ar muri, inclusiv ei
BF: Apoi Pemtagonul si-a dat seama prin proiectiile de joc militar pe care le folosesc ca daca va incepe al
Treilea Razboi Mondial, 90 % din umanitate ar muri, inclusiv ei. Asa ca nu vor sa sprijine asta.
Pentagonul a sabotat in mod sistematic aceste planuri nebunesti
BF: Pentagonul s-a impotrivit in mod constant atacurilor impotriva Iranului. Au oprit raidurile aeriene
israeliene. Au invadat Georgia ca sa nu permita lansarea atacurilor israeliene la adresa Iranului de acolo. Ei
nu vor sa inceapa razboiul nuclear pentru ca isi dau seama ca este o nebunie pura.
DW: Te referi la conflictul armat din Osetia de Sud?
BF: Da. Acolo era o baza aeriana israeliana care urma sa atace Iranul si sa inceapa toata nebunia.
DW: Ooo, uau.
BF: Este pur si simplu o chestie bolnava, dar avem dovezi categorice. Asa cum am spus, ziarele israeliene
vorbesc in mod deschis despre asta, in Haaretz, de exemplu.
Societatile secrete asiatice au pus la punct o operatiune de contracarare
BF: Apoi s-a pus la punct planul unei operatiuni de contracarare. Au trimis pe acesti oameni sa schimbe
inapoi aceste Obligatiuni FED in bani.
DW: Te refero la societatile secrete asiatice. Ei controleaza atat de mult aur incat daca l-ar primi inapoi de la
americani, arfi sute de mii de miliarde de dolari, asa scrie in document.
BF: Da.
DW: Deci au creat o contra-ofensiva cu acesti oameni...
BF: Impreuna cu oameni din CIA care deja lucrasera in Asia.
DW: Si care nu mai vor ca Vechii Puternici sa mai continue sa conduca lumea.
BF: Da. Si-au dat seama ca sunt complet nebuni si incompetenti. Ei sunt exact cu un nivel mai jos sub
acesti nebuni, pe ierarhia interna, si si-au dat seama ca sunt complet nebuni.
Multe dovezi confirma scandalul Obligatiunilor
DW: Atunci cand voi publica acest interviu, voi insera si articole din Bloomberg si inregistrari video ca sa
223 | P a g e
vada cititorii. Tote aceste resurse din mass-media demonstreaza ca s-a spus atunci ca acesti japonezi erau
retinuti la granita italiana avand asupra lor Obligatiuni din 1934 in valoare de 134,5 miliarde USD. Corect?
BF: Da.
DW: [Asa cum v-am aratat la inceputul acestui articol, primul lucru care este interesant este inregistrarea
video a FOX News a lui Glenn Beck despre acest scandal:
http://www.youtube.com/watch?v=ttSmZknU9mI
Articolul din Bloomberg despre scandal:

http
://www.bloomberg.com/apps/news?pid=newsarchive&sid=ayy1QKcwcGN0
Sumarul Daily Kos in care se descrie ceea ce s-a petrecut atunci:

http://www.dailykos.com/story/2009/06/13/742096/-Japan,Italy,and-US,-134-Billion-in-US-Bonds-Smuggling-
Case
Aici este articolul din Asia Times despre subiect, care are foarte multe detalii:
In aceste doua articole, "The Underground Investor" a analizat probelesi a concluzionat in mod legitim ca
intreaga poveste este foarte ciudata:
http://www.theundergroundinvestor.com/2009/06/the-strange-inconsistencies-behind-the-134-5-billion-
bearer-bond-mystery/
http://www.theundergroundinvestor.com/2009/07/possible-links-to-a-coming-bank-holiday-in-the-ongoing-
134-5-billion-bearer-bond-mystery/
Nici Yamaguchi, si nici Watanabe nu au fost retinuti de Politia italiana
BF: Asta e foarte important. Atunci cand se incearca dezinformarea pe acest subiect, un lucru este
important ca oamenii sa-l inteleaga.
DW: Bine.
BF: Numele celor doi... Am vorbit cu fiecare dintre ei. Yamaguchi si Watanabe. M-am implicat pentru ca m-
au contactat cei din loja francmasonica Propaganda Due (P2). Am vorbit cu unii dintre ofiterii din Politia
italiana care i-au arestat pe japonezi. In primul rand, ei au spus ca Obligatiunile sunt falsuri, dar nici
Yamaguchi si nici Watanabe nu au fost arestati. I-au lasat sa plece.
Nu exista nicio inregistrare despre vreun proces
BF: Nu exista nicio inregistrare oficiala a confiscarii acestor Obligatiuni.
Exista dovezi ca Berlusconi a incercat sa le transforme in bani
BF: Dar exista dovezi ca Prim-Ministrul Berlusconi a incercat sa obtina bani pe ele.
Seful ONU ar fi incercat sa ofere mita de 100 milioane de dolari
BF: Avem dovezi ca Ban Ki-Moon, Seful ONU, le-a spus "Va dam 100 milioane de USD ca sa plecati si sa
uitati toata tărăşenia".
224 | P a g e
DW: [Este incorect. Keenan mi-a trimis un email dupa ce am publicat acest articol si mi-a spus ca Giancarlo
Bruno este cel care a oferit aceasta mita.]
DW: Iisuse!
A fost implicat si Forumul Economic de la Davos
BF: De asemenea s-a implicat si Forumul Economic de la Davos.
Cu totii au fost urmariti si inregistrati
BF: Cu alte cuvinte, putem dovedi ca sefu ONU, organizatia ONU, Forumul Economic de la Davos, si prim-
ministrul Berlusconi, printre altii, au fost implicati in acest furt. Asta este un caz care poate fi dovedit, in
regula?. Acesti oameni, ca Berlusconi, Ban Ki-Moon si altii, au fost urmariti. Au fost inregistrati. Au fost
filmati. Toate astea se pot dovedi la judecatorie, si asta e motivul pentru acre noi am mers mai departe cu
acest proces penal.
Obligatiunile au fost facute sa para frauduloase inca de la inceput
DW: Bine. dar hai sa clarificam ceva. Aceste obligatiuni au fost generate in 1934, de catre Rezerva
Federala. Dar in 1934 s-au asigurat ca daca vrodata china va vrea sa foloseasca aceste obligatiuni, ele ar
apare ca fiind false atunci cand ar fi schimbate inapoi in bani.
BF: Da. Obligatiuile contin greseli tipografice deliberate. Iar numerele in sine sunt astronomice.
371 de mii de miliarde de USD pentru aurul si comorile familiei Dragon
BF: Trebuie sa intelegi ca exista in lume doua sisteme financiare. Cifrele care se gasesc in rapoarte,
conform statisticilor guvernamentale, Produsul Intern Brut al intregii lumi este 63 de mii de miliarde de USD,
corect?
DW: Mmm hh.
BF: Si apoi avem aceste obligatiuni care se presupune ca valoreaza 371 de mii de miliarde de USD. Ceva
nu pare in regula.
DW: Ce obligatiuni valoreaza 371 de mii de miliarde?
BF: Suma totala detinuta de familia Dragon. Cele 85 % din aurul si comorile lumii. La atat a fost evaluata
toata.
DW: Bine. Deci astea sunt acelea care au fost trecute pe lista neagra, inainte de Bretton Woods. [Keith
Scott, unul dintre oamenii din interior ai lui Fulford, mi-a spus ca a incercat sa-l corecteze pe Ben in legatura
cu aceasta suma, ea fiind doar valoarea comorilor care se afla actualmente in Malayezia. Suma totala este
insa de mai multe sute de mii de miliarde USD.]
Dreptul de reprezentare juridica a fost dat lui Neil Keenan si Keith Scott
BF: Asta este cee ace ne-a dat nepotul lui Sukarno, dreptul de reprezentare juridica pentru a putea incepe
procesul penal.
DW: Si acest drept de reprezentare juridica a fost dat lui Neil Keenan, asa cum scrie in plangerea penala.
BF: Da. Si lui Keith Scott. Asta ca sa putem spune "Hei, hotilor, ati furat aur si comori care nu va apartin!"
DW: [Evident ca 1000 de miliarde de USD in obligatiuni reprezinta numai o mica parte din valorile familiei
Dragon si Kuomintang. Mai tarziu, Fulford clarifica faptul ca acest proces nu este pentru a-i pune pe Keenan
si Scott la conducerea aspectelor juridice, ci pentru a deschide usa. Cu toate astea, este adevarat ca
Keenan si Scott au drepturi complete de semnatura asupra obligatiunilor furate, pana in 2020.]
Procesul penal creeaza drepturile legale de a deschide "Ecranele Negre"

225 | P a g e
BF: Dar ceea ce ii ingrozeste pe cei care conduc actualmente sistemul financiar mondial este ca avem
acum dreptul sa deschidem cee ace se numeste "Ecranele Negre". Astea sunt chestii secrete. Trebuie sa iti
reamintesti ca 95 % din banii din lume exista numai ca cifre in calculator. Doar 5 % din suma exista fizic sub
forma de bancnote si monezi.
DW: asta e ca un cont in banca, asa-i? Daca nu ii scoti de acolo, ei raman doar ca cifre in computer.
BF: Da, dar altfel, ceea ce obtii este un extras de cont plin cu cifre.
DW: Bineinteles.
BF: Exista un cod de acces la nivel inalt care-ti permite sa ai acces la chestii secrete... il cmpletezi aces cod
si poti face apoi o multime de chestii. Scrii acolo 1 milion USD, si - gata - ai creat 1 milion de USD.
Sabbateenii nu vor sa renunte la controlul financiar
BF: Asta e un lucru foarte puternic pe care-l ai la dispozitie, odata cu codurile. Acum intelegi de ce acesti
criminali nu vor sa renunte la putere.
DW: Te referi la Puterile Occidentale.
BF: Nu Puterile Occidentale, ci secta Sabbateenilor care sunt in spatele si deasupra Puterilor Occidentale.
Vorbesc despre Rockefeller, Rothschilds si oameni de genul acesta.
Ecranele Negre sunt versiunea actuala a Bretton Woods
DW: Deci aceste Ecrane Negre sunt parte a aceluiasi sistem financiar creat dupa Bretton Woods.
BF: Ele sunt versiunea curenta. Este vorba despre o retea de computere in care toti banii din sistem sunt
ascunsi.
Milioane de miliarde de USD ilegali au fost astfel creati
BF: Problema e ca nimeni nu era la conducere in varful puterii, si nu era semnat niciun acord international,
diferitele grupuri cu acces la acest sistem au inceput sa creeze sume ridicol de mari de bani. Am auzit ca
sunt milioane de miliarde de dolari.
DW: Si eu am auzit asta.
BF: Si ca asta reprezinta de 33 de ori mai mult decat se creeaza in economia reala pe toata planeta. Deci
acest sistem este falit. A functionat defectuos din punct de vedere matematic la cel mai inalt nivel.
Persoane private faciliteaza schimburile intre Bancile Centrale
DW: Acum, unul dintre aspectele importante pe care le-am aflat de la o sursa din interior... este ceva ce nu
am spus inca in public pana acum, dar e un punct important. Asa cum am inteles eu, ca rezultat al Bretton
Woods, Bancile Centrale nu mai puteau sa faca schimburi directe intre ele. Ele trebuiau sa apeleze la
intermediari civili care erau de fapt detinatorii de obligatiuni, care aveau deci in conturile lor personale
echivalentul acestor valori. Ca parte a programului Bretton Woods, s-a convenit ca 80 % din aceste sume
de bani sa fie folosite in scopuri umanitare, caci oricum erau bani creati din nimic. Esti de acord cu asta?
BF: Am auzit ceva de genul acesta. Si cunosc cativa oameni care se ocupa cu astfel de schimburi
financiare intre guverne. Cunosc pe unul din cei 20 de oameni de la BIS (Bank of International Settlement)
care se ocupa cu asta, si vorbesc direct cu el.
DW: Corect.
Banii au fost furati - si nu folositi in scopuri umanitare
226 | P a g e
BF: Problema apare atunci cand daca vor deschide aceste Ecrane Negre - si avem acum codurile de acces
- atunci se va demonstra ca banii nu au fost folositi pentru scopuri umanitare. Au fost furati si folositi pentru
scopuri militare-industriale.
Ce poti spune despre Cartea Maklumat a lui Suharto?
DW: Atunci cand te referi la deschiderea Ecranelor Negre, asta e echivalentul Cartii Maklumat a lui Suharto
in Indonezia?
BF: Cartea lui Maklumat este unul dintre registrele contabile fizice care ar permite oamenilor sa deschida
aceasta cutie cu viermi si sa dovedeasca ca au fost furati bani.
DW: Exista doar un exemplar?
BF: Nu, exista multe copii ascunse peste tot in lume, pentru ca este un subiect sensibil si important.
DW: [Dupa acest interviu, am avut acces la o copie digitala a Cartii Maklumat. Nu mi s-a parut a fi un fals.
Cea mai mare parte a sa era o detaliere foarte mare a contabilitatii tuturor valorilor aflate acolo, cu coduri si
descrieri.]
Atunci cine are dreptul sa se duca dupa acesti oameni?
DW: Dar cine are dreptul legal sa se duca dupa acestia? Asta e una dintre probleme.
BF: Asta este chiar problema! Aici ne aflam pe un fel de zona necunoscuta, fara harta. Nu avem structurile
la acest moment. ONU este condusa de o adunatura de gangsteri. Multi dintre conducatorii lumii au fost
mituiti si santajati pentru a se supune lor. Deci ceea ce se petrece este ca am ajuns intrun fel de vid.
Trebuie sa creem noi structuri, noi sisteme, un mod nou de a conduce planeta.
EURO si FMI sunt in faliment
DW: Dar daca Euro si dolarul dau faliment, oamenii se vor supara foarte tare, si aceste schimbari ar putea
sa vina foarte curand.
BF: Euro este deja in faliment. Deja dupa cum stii, FMI, care estecel mai mare corp financiar de pe planeta,
spune ca nu mai are bani.
DW: {rasete] E infricosator.
BF: Atimci cand Rusia a dat faliment, FMI a ajutat-o. Dar acum acest FMI nu mai are bani. Asta din cauza
ca nu mai dispun de un mandat legal. A expirat in 1994. In acest moment ei nu mai sunt decat o adunatura
de oameni are asustin ca au dreptul. Adevarul e ca nimeni nu le-a dat acest drept.
Toate natiunile ne-aliniate au trecut pe lista neagra toti banii virtuali
DW: Asta inseamna ca aceste natiuni ne-aliniate la care te referi, ei nu mai accepta banii virtuali care sunt
creati din nimic in computere? Ei nu accepta acesti bani ca valori?
BF: Totul este trecut pe lista neagra. Este tinut in afara sistemului. De aceea dolarul nu a .... nu a existat
hiper-inflatie in SUA. Acei bani nu sunt pusi in sistem. Altfel, toate aceste cifre anuntate de FED - daca faci
calculele, atunci ar fi trebuit sa fie hiper-inflatie - dar nu este deloc, pentru ca banii nu intra in sistem. Este o
incurcatura generala, dar uite care e treaba.
Crearea banilor ne permite sa dam o forma viitorului in care vrem sa traim
BF: Crearea de bani, intrun fel, este procesul prin care noi ca specie decidem ce vrem sa facem in viitor. Si
asta este in prezent controlat de o adunatura de fanatici religiosi care vor sa implineasca profetiile din
Vechiul Testament. Este efectiv nebunesc si iti sta mintea in loc cand te gandesti. Majoritatoa oamenilor
obisnuiti, cum ar fi candidatele la Miss America, sau orice om de pe strada, ar spune "Puneti capat saraciei,
opriti distrugerea mediului si faceti pe toti bogati si fericiti". Chestii de genul asta. Nu e ceva extrem de
complicat. E simplu. Ceea ce dorim pentru viitorul nostru nu este ceea ce doresc actualii conducatori. Ei vor
227 | P a g e
un al Treilea Razboi mOndial si sa ucida 4 miliarde de oameni si sa conduca o elita restul de sclavi. Noi nu
vrem asta!
Oare aceste depozite uriase de aur ar fi de ajuns pentru a garanta noua economie?
DW: Am revelat in acest interviu informatii pe care nu te-am auzit sa le spui mai inainte. Cantitatea de aur
care este aici este uriasa... tot ceea ce au confiscat Imperiul Roman si Conchistadorii Spanioli... si au ajuns
in China datorita comertului cu matase, marfuri si opium.
BF: Asia. Asia. Condimente, matase, ceramica...
DW: Corect. Deci acum exista acest munte urias de aur care ne-ar permite sa pornim un nou sistem
financiar care sa garanteze cu aur, in care orice valuta sa fie garantata cu valori fizice reale.
Un nou standard al aurului ar centraliza controlul prea mult
BF: Problema cu acest nou standard al aurului este ca ... daca vorbesti cu oamenii... cu grupul care ne
sustine care administra aurul... dupa ei, "Regula de aur" este ca "Cel care are aurul... face regulile".
DW: [Rasete]
BF: Ei bine, asta nu e o alternativa viabila.
DW: Corect.
Fulford sprijina mai multe grupuri ca sa planifice viitorul
BF: Ceea ce sprijin eu este ca avem nevoie de mai multe grupuri care sa realizeze o planificare a viitorului.
Orice ar face ei, trebuie sa fie garantat de valori fizice reale, care exista cu adevarat. Realitatea ne impune o
disciplina de care nu avem cum sa scapam. Daca cultivi grau, atunci vei culege grau. Si poti sa spui dupa
aceea "Asa se cultiva graul". Dar, daca doar te lauzi spunand cuvinte care nu se bazeaza pe realitate,
atunci de fapt nu exista. Asa functioneaza natura.
Japonia a avut un succes rasunator folosind agentiile de planificare economica
BF: Am venit aici in anii 1980 cand Japonia era numarul 1. Era tara viitorului. Aveau un sistem care cred ca
era cel mai bun din toate de pe planeta pana la ora actuala. Aveau ceea ce se numeste o agentie de
planificare economica. Care desena ideea despre unde sevrea sa se situeze tara cinci ani in viitor. Cu totii
erau consultati, oamenii spuneau ca vor mai multe drumuri, mai multa canalizare, ca vor o statie spatiala,
cam orice. Apoi faceau planurile. Banca Japoniei facea calculele si vedea cati bani se puteau tipari garantati
de valori reale, fara sa determine inflatie. Garantia pe valori inseamna imobiliare, aur, orez, orice marfa
reala. Apoi industria privata trecea efectiv la treaba.
10 % crestere anuala, si egalitate economica
BF: Atunci au avut o crestere economica rapida, timp de zeci de ani, aproape de 10 % pe an. Aveau cea
mai mica diferenta intre veniturile saracilor si cele ale bogatilor din orice tara dezvoltata, si probabil din
oricare tara de pe Pamant.
Americanii i-au fortat sa dezmembreze sistemul
Americaneii au fost cei care au venit si i-au fortat sa dezmembreze acest sistem. De aceea in ultimii 23 de
ani au stagnat economic.
Chinezii folosesc acum un model similar
BF: Chinezii inca folosesc un sistem similar cu cel vechi Japonez, si asta e motivul pentru care au acum
228 | P a g e
crestere economica rapida!
DW: Uau. Bine.
Decizie democratica a ceea ce vrea poporul, apoi gaseste o cale de a o implini
BF: Ceea ce vreau sa spun este ca ai nevoie de oameni alesi care sunt foarte inteligenti, care au trecut un
anumit examen, carora le este data sarcina de a implini viselle oamenilor intro maniera realista. Deci toata
lumea spune "Asa vrem sa arate lumea in 5 ani". Apoi acesti oameni urmaresc sa o puna in aplicare
focalizandu-se pe numere si chestii care efectiv pot fi realizate. Acum eu nu spun ca vreau o singura
agentie de planificare pentru toata planeta. Spun ca acest tip de grup ar putea fi unul dintre cele aflate in
competitie pentru a gasi care sunt cele mai bune proiecte pentru viitor. Cei din CIA si cei cu care vorbesc si
factiunea Rothschild care ne ajuta, acestia vor propriile lor centre in strainatate de unde sa isi duca la
implinire propriile lor planuri pentru planeta. Si asa e de inteles.
DW: [In alta parte, Fulford a spus clar ca asta ar fi permis doar daca proiectele la care s-ar gandi acestia nu
ar face rau planetei sau oamenilor de pe Terra, si ca ar trebui sa fie supravegheati cu atentie.]
Banii trebuie sa fie garantati cu marfuri reale
BF: Nu cred ca dorim o retea centralizata de control. Dar trebuie sa ne asiguram ca orice exista este
disciplinat de realitate. Trebuie sa se bazeze pe ceva real. Sistemul ar trebui sa fie astfel incat daca cineva
ia un text si il incrusteaza intrun pilon de lemn, atunci au creat bani.
DW: [Rasete] Da.
BF: Nu ar trebui sa fie vreun tip care sta la computer, vreun oligarh puternic care are un computer in care tot
scrie cifre si se comporta ca si cum ar fi Dumnezeu, asa cum avem acum.
Tarile occidentale au primit mai mult decat au dat
BF: Cealalta parte este desigur aceea ca daca te uiti acum la realitate, treaba este ca tarile Europene, SUA
si Australia au primit mai multe chestii de la restul lumii decat au oferit ele insele.
DW: Corect. Singurul export pe care il au ele sunt "produsele financiare", care nu inseamna decat bani
virtuali.
BF: Si arme.
Tehnologiile suprimate ar putea da nastere unei noi si incredibile civilizatii
BF: Inca SUA are cele mai bune universitati din lume. Ei au o populatie foarte inteligenta, foarte bine
educata si muncitoare. Si detin toata aceasta inalta tehnologie care este in prezent suprimata din asa-
numitele motive de securitate nationala. Deci daca ii putem da jos pe acesti nemernici de la putere, cei din
Comitetul Rezervei Federale, si sa eliberam populatia, potentialul pentru o crestere incredibila asa cum nu a
fost pana acum este chiar la indemana, este pregatita.
Cabala criminala lupta pana la sfarsitul amar
BF: Dar mai intai trebuie sa lasam ca vechiul sistem sa se prabuseasca. Acesti criminali nu vor sa plece si
sa dispara pur si simplu. Inca ameninta cu razboiul. Inca incearca sa atace Iranul. Am acum rapoarte ca
planifica bombe nucleare pe fundul marii langa Tokyo ca sa creeze inca un tsunami aici.
DW: Iisuse!
BF: Ei sunt in stare sa faca tot felul de actiuni rele. Si trebuie sa-i oprim.
Ce spui despre arestarile in masa planuite de Pentagon?
DW: Ai spus mai inainte ca una dintre partile armate care ar putea sa intre in joc, acum ca a pornit acest
229 | P a g e
proces penal, este Pentagonul. Baietii cei buni din Pentagon ar putea pana la un anumit punct sa faca
arestari in masa cu arma la tampla a celor mai multi din Senat si Camera Reprezentantilor. Asta deoarece
acesti oameni au conturi private in Banca Vaticanului si au fost mituiti, corect?
BF: Da.
DW: Mai vorbesti si despre capii celor 5 conglomerate mass-media care promoveaza planul acesta diabolic.
Acesti oameni din Pentagon sunt pregatiti s afaca asta la un moment dat, corect?
Nimeni nu a format inca un consens despre ce s afaca sau cand sa faca
BF: Nu sunt foarte siguri ce o sa faca. Asta e problema. Este multa confuzie. Una e sa spui "Bine, hai sa-i
ducem la inchisoare", dar apoi tot ei spun "Bine, si cum ce urmeaza?" Nu exista inca un plan coerent in
legatura cu ce sa urmeze.Keenan si oamenii lui au ideile lor. Eu pe ale mele. Altii au propriile planuri pe
care le promoveaza. Ceea ce cred eu este ca da, trebuie sa-i prabusesti pe criminali din pozitiile de putere
in care se afla acum. Pune-i sub arest la domiciliu. Nu e necesar sa-i duci la inchisoare.
Schimba varful piramidei
BF: Majoritatea lor... e unul dintre aceste sisteme. Nu stiu daca ai vazut filmul Regele Scorpion. Este unul
din filmele acelea in care ajungi in varful piramidei, il bati pe cel de acolo intro lupta cu sabii, te arati pe
varful scarii cu capul lui in mana, si toti se inclina in fata ta ovationand "Oooooo!".
DW: [rasete]
BF: Majoritatea acestor oameni sunt obisnuiti cu un astfel de sistem piramidal. Daca schimbi varful, ei
automat urmeaza noul program. Ei spun "Hei, eu doar am urmat niste ordine, stii?"
DW: Corect.
BF: Deci ar fi un sistem in care nici macar nu ar fi necesar sa pui pe nimeni in inchisoare. Spui doar "In
regula, acum am schimbat planul. Urmeaza un nou plan de joc, in loc sa mai construiti piramide, veti
construi Universitati". Iat ei spun "In regula, sa o facem!"
Obama nu a fost in stare sa reziste grupurilor de presiune
BF: Dar, odata ce am spus asta, exista o multime de banditi incompetenti la cele mai inalte nivele de putere
care nu au ce cauta acolo. Ei nu stiu cum sa conduca o tara, si nu stiu cum sa conduca o planeta. Si locul
lor nu e acolo. Si ma refer la Obama printre altii.
DW: Cred ca fost prostit de prea multe ori de catre grupurile de presiune din jurul lui.
BF: Ei bine, el nu e decat o marioneta. Asta e adevarul.
Trebuie sa avem o dezbatere deschisa despre ceea ce vrem sa facem
BF: Ceea ce avem nevoie, cat mai repede posibil, este o dezbatere publica. Vrem sa participe toata lumea,
ca sa putem spune "Ce vom face acum?" Una este sa scapi de vechiul sistem, dar daca nu ai ceva deja
pregatit care sa-l pui in loc, atunci e haos. Ajungi sa pierzi calitatea de civilizat. Ajungi in colapsul ordinii.
Asta e sigur un lucru pe care nu-l doreste nimeni. Trebuie sa fie o tranzitie catre un mod mai bun de
conducere a planetei care nu va distruge, ci va construi.
Nu prea avem la dispozitie prea mult timp
DW: Nu vreau sa fiu avocatul diavolului aici, dar ai spus ca societatile secrete asiatice si natiunile ne-aliniate
au facut aceasta miscare economiei occidentale. La ora actuala, 28 noiembrie 2011, stirile sunt pline de
ideea ca Euro nu mai rezista 10 zile.
http://www.dailymail.co.uk/news/article-2068138/Britain-joins-multi-billion-pound-global-bailout-key-banks-
face-new-credit-crunch.html
230 | P a g e
DW: asta inseamna ca nu avem mult timp la dispozitie pentr a ajunge la o decizie. Oamenii vor ajunge sa
sufere daca totul va suferi un colaps.
Actioneaza ca Hitler la sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial
BF: Din nefericire, deoarece oamenii care sunt la putere acum in SUA, in Washington, in Wall Street si in
Europa sunt foarte incapatanati, se poarta ca Hitler la sfarsitul razboiului: "Voi lasa Germania sa se
prabuseasca inainte sa renunt la putere". Va fi o iarna grea in SUA si Europa dupa cum stau lucrurile acum.
Criminalii astia nu vor sa paraseasca scena de bunavoie. Nu accepta faptul ca avem nevoie de o schimbare
fundamentala in modul in care administram planeta. De aceea va fi o iarna grea daca nu ne grabim sa-i
eliminam pe banditii astia.
Vor fi campanii de dezinformare foarte puternice
DW: Ei bine, ei vor pune in scena campanii de dezinformare incredibil de puternice si vor face tot ce pot ca
tu sa apri ca fiind doar un prost si ca tot ce spui este o minciuna.
BF: Bineinteles.
DW: [Aceste grupuri stiu ca razboiul este de fapt dus in opinia publica, asa ca se fac eforturi uriase sub
forma unor comentarii obisnuite pe bloguri sai forumuri de discutii. Doi cercetatori de la Universitatea
Canadiana din Victoria au investigat problema "armatelor platite" de falsi comentatori din China. Ei au creat
un program software care a reusit sa-i depisteze in proportie de 85 %:
http://www.technologyreview.com/blog/arxiv/27357/?p1=blogs
India Daily a publicat un articol in care se arata foarte clar ca China nu este singurul grup care inunda
internetul in acest fel, de aici numele de "Armata de apa a internetului":
http://indiadaily.com/editorial/22740.asp
Armata de apa a internetului este un grup de oameni care actionezaa ca mercenari platiti care inunda
internetul cu comentarii, barfe sau alt continut informational care sa construiasca sau sa demoleze
credibilitatea articolelor, informatiilor, site-urilor, etc. Acesti oameni demoleaza increderea oamenilor in
anumite produse si servicii, creaza imagini false, ofera o perceptie falsa pentru a distruge adevarul. Unii dau
vina pe China pentru initierea acestui tip de actiuni. China poate foloseste acest tip de actiuni, dar lista celor
care abuzeaza astfel este vasta. Este un lucru obisnuit in lumea libera. Corporatiile ii angajeaza, sindicatele
ii angajeaza, si chiar partidele politice ii angajeaza. Armata de apa a internetului este insarcinata sa se
inregistreze pe un site si apoi sa produca continut sub forma unor postari, articole, comentarii, trimiteri catre
alte site-uri sau inregistrari video publice, etc]
Ei vor spune ca aceasta este "Noua Ordine Mondiala"de care s eteme toata lumea
DW: Vor face tot ce pot ca sa arate ca daca acest grup Asiatic va avea succes, este exact Noua Ordine
Mondiala, sunt acei Illuminati, este fascismul, legea martiala, taberele de concentrare, si vor enumera toate
lucrurile de care se tem oamenii cel mai mult. Deci cum contrabalansezi asta?
Nu-si vor mai permite sa creeze propaganda
BF: Realitatea situatiei este mai puternica decat propaganda. Pot spune orice vor. Ei spun "Vedeti, am 1
miliard de miliard de USD, este in computerul meu!". Apoi incearca sa-i cheltui. Sa vezi ce se petrece! Vezi
cat de departe poti merge cu asa ceva. Bush incerca sa zboare spre Paraguay, si l-au oprit. Sa vada ce se
petrece atunci cand isi iau cardul negru, sau oruce or mai avea, si merg la magazin, si primesc un "Ne pare
231 | P a g e
rau, nu puteti cumpara nimic". Banditii astia vor deveni oameni ai strazii din momentul in care banii lor sunt
inghetati. Acum banii lor sunt inghetati.
Sunt multe negocieri in spatele scenei
DW: Acum spui ca inca nu exista un consens in cadrul Pentagonului despre aceste arestari in masa.
BF: Nu stiu. Ceea ce stiu este ca acesti oameni din Pemtagon imi spun ca ei asteapta ca acest proces
penal sa porneasca ca sa declanseze aceste arestari. Sigur, exista opinia ca "Bine, stim ca sistemul este
gaunos, dar nu stim ce sa facem mai departe". Exista multe negocieri in spatele scenei. Dupa cum pare
situatia, probabil ca va fi din ce in ce mai mult haos pana va incepe efectiv construirea unui nou sistem.
Imparteala de 50 % intre Est si Vest
DW: Ideea de baza pe care am spus-o ca principiu operational este aceea cacivilizatiile Occidentala si
Asiatica trebuie sa porneasca cu o intelegere de 50% fiecare. Nu vrem ca, dintro data, SUA si Europa sa
primeasca ordine de la Asiatici. Iar Asiaticii s-au saturat ca Europenii sa le spuna mereu ca sa faca. Trebuie
sa avem un forum in care sa gasim un consens. Sa fim de acord cu totii "Da, este o idee buna". Sa
construim o colonie spatiala? "Da, este o idee buna."
Care este locul tarilor islamice in toata aceasta schema?
DW: De care parte se vor afla tarile islamice in acest factor de 50%?
BF: Tarile islamice sunt in principal cu noi, cu exceptia catorva colonii care sunt inca controlate de
Sabbateeni, deghizati in musulmani. In estenta le este frica sa nu ajunga ca Gadaffi, asa ca isi tin capul
plecat, dar in esenta sunt cu noi.
DW: Bine.
Ajutati pe evrei sa inteleaga coruptia din sistem
Acum avem nevoie sa ii facem pe evrei sa inteleaga ca conducatorii lor, multi dintre ei, fac parte din aceasta
secta nebuna. Ei nu ar trebui sa ii mai lase sa vorbeasca in numele poporului israelian. Sunt aceeasi
oameni care s-au aflat in spatele Holocaustului, stii?
DW: Corect. Atrocitatea este prea mare pentru o minte omeneasca normala.
BF: Exact. Pe asta s-au bazat si ei. Este prea mare ca sa incapa intro inte normala. Dar toate astea sunt
dovedite, stii?
DW: Da.
A vedea ca procesul penal este autentic
DW: Un lucru pe care as vrea sa-l discutam inainte sa incheiem acest interviu este prezentarea acestei
plangeri penale. Firma de avocatura care este specificata pe document este Bleakley, Platt and Schmidt
LLP, in White Plains, New York. Avocatul principal in acest caz este William H. Mulligan, Jr. Am vizitat site-
ul lor. Sunt o firma de mare incredere, au referinte foarte bune. Inca nu i-am sunat, dar am de gand sa-l sun
pe Mulligan si sa-l intreb ca sa verific daca intradevat acest proces penal este real.
DW: [Chiar l-am sunat pe Mulligan si am vorbit cu el la telefon. Va rog sa nu-l deranjati. El a dat o declaratie
oficiala inregistrata prin colega mea Kimberley Jaeger confirmand ca palngerea penala este adevarata,
dupa cum puteti auzi la sfarsitul acestui interviu audio.]
Documentul ar trebui sa-i convinga pe sceptici
DW: Este un document foarte complex Este plin de numere, documentatie, si nume. Inca mai primesc tone
de comentarii negative la adresa ta. [Bloggeri platiti... Armata de apa a internetului... va iubim! Ganditi-va ce
232 | P a g e
facetisi pe cine ajutati, pentru ca si noi vrem sa traim pe aceatsa planeta!] Sper ca acest document va face
sa indeparteze toate acele ingrijorari, pentru ca este foarte complex.
Oamenii din spatele procesului penal nu sunt singurii care o fac
BF: Trebuie sa iti amintesti un lucru important. Oamenii din spatele acestui proces sunt un grup important
din Occident care ajuta la instaurarea unui sistem financiar mai sanatos, dar ei nu sunt singurul grup. O
multime de oameni isi dau seama ca ceva trebuie facut.
Este haos, oamenii nu stiu ce urmeaza sa faca
BF: Asa cum spun, este o problema acum. Dupa cum inteleg eu, cuvantul haos descrie cel mai bine ceea
ce se petrece in acest moment in cercurile de putere ale Occidentului. As include si Japonia aici. Este multa
confuzie. Oamenii nu stiu ce urmeaza sa faca.
Asta trenuie sa fie dezbatuta public, deschis
BF: Este important sa avem o multime de dezbateri deschise si dezvaluiri complete, asa incat oamenii sa ia
decizii in cunostinta de cauza. Nu cred ca asta ar tebui sa fie in spatele usilor inchise, ca pana acum. Cred
ca ar trebui sa fie public. Daca oamenii considera ca exista chestii la care eu gresesc, sunt bucuros sa le
raspund. Nu am de gand sa raspund la atacuri, dar daca exista argumente reale, sunt bucuros sa le ascult.
O parte din document a fost produs folosind Wikipedia
DW: Atunci cand am cercetat documentul, cea mai mare ingrijorare a mea, pe care am publicat-o pe
forumul tau, a fost aceea ca in sectiunea 33, exista o serie de 3 fraze despre Forumul Economic Mondial.
Verificand autenticitatea documentului, am cautat despre Forumul Economic Mondial pe Wikipedia. Frazele
de pe Wikipedia erau aproape identice cu cele din documetul legal.
BF: Bineinteles! Cel care a scris plangerea penala spune :Bine. Stim ca Forumul EConomic de la Davos
este implicat, pentru ca exista o inregistrare a conversatiei cu Giancarlo Bruno, care este seful serviciului
financiar de la Forumul Economic Mondial." Deci avem probe, probe legale, ca este o legatura. Dar spunem
"E in regula, dar ce este acest Forum Economic Mondial, pana la urma?" Asa ca avocatul merge la
Wikipedia copiaza si apoi transfera in document 9 fraze. Sigur. Asta fac oamenii. Chiar si avocati care scriu
palngeri penale.
Clarificarea situatiei cu "Oficiul international de control al Trezoreriei"
DW: Cealalta greseala pe care am facut-o publica, si pe care vreau sa o corectez, multumesc tie,a fsot
aceea ca in document, se facea referire la Oficiul international de control al Trezoreriei (OITC). Nu am citit
documentul suficient de atent atunci cand am scris comentariile mele ca sa vad ca in acel document, este
pusa sub semnul indoielii legitimitatea OITC si a corespondentului sau al ONU. Cu alte cuvinte, ei ataca
OITC. Daca te uiti la site-ul OITC, este dureros de amatoricesc. A trebuit sa imi incarc browserul in modul
de lucru pe 32 de biti. Prezentarile vizuale sunt facute in PowerPoint. Sunt multe greseli gramaticale pe site.
Este practic o gluma!
BF: Da, e o gluma. Acest on, RC Dam, cel pe care ei l-au pus la conducere acolo, este un Cambogian... dar
a fugit acum. A zburat. Nu se stie unde e. El a fost crescut de CIA. Era pus acolo doar de fatada.
O frauda complexa de inalt nivel impicand Fiji
DW: Daca te uiti la OITC pe Wikipedia, vei citi despre aceasta imensa frauda pe care acstia deghizati cu
233 | P a g e
numele OITC (unde se presupune ca se depoziteaza valorile bancilor din lume) a inoculat o frauda in Fiji.
Spuneau ca vor finanta Fiji cu miliarde de USD, ceea ce evident nu s-a petrecut. Orice bandit obisnuit ar
trebui sa aibe un tupeu imens ca sa fraudeze o intreaga tara in felul acesta!
BF: Acesti banditi probabil ca si-au dat seama ca cei care controleaza, care conduc intregul sistem financiar
se bazeaza numai pe frauda. Asa ca ei au incercat doar sa ciupeasca si ei putin din prada. Asa inteleg eu
situatia. Ceea ce vreau sa subliniez este ca chiar daca Keenan si Scott au puterea legala data de calitatea
de avocati, ei nu ar trebui sa fie pusi in pozitia de a conduce planeta.
DW: [Nici ei nu doresc asta, din ce am discutat personal cu ei].
117 de state au fost de acord sa puna bazele unui nou sistem in Acordurile de la Monaco
BF: Aveam nevoie de o discutie deschisa la care sa participe multa lume. Acea discutie va avea loc la
forumul celor 117 state, Acordurile Monaco, care au fost de acord sa puna bazele unui nou sistem financiar.
Trebuie sa aducem la aceste discutii tarile G5 si satelitii lor, pentru a putea sa venim cat se poate de repede
cu noile structuri care sa le inlocuiasca pe cele gaunoase si corupte: ONU, Banca Mondiala, Banca
Reglementarilor iNternationale si FMI cu ceva mult mai reperzentativ pentru oamenii de pe Pamant. Nu ma
refer la un guvern global. Ma refer la un set de reguli de bun simt pentru aceasta planeta pe care traim cu
totii, al carei aer il respiram cu totii, si ale caei oceane le folosim cu totii. Nu vrem o retea de control
centralizata de genul Noua Ordine Mondiala. Da?
DW: Absolut!
Ce poti spune despre tribunalul crimelor de razboi din Malayezia?
DW: Acum, tribunalul de razboi din Malayezia i-a gasit vinovati de crime de razboi pe Bush si Blair, este
asta in legatura cu alianta celor 117 state?
BF: Nu. Este inca un semn ca umanitatea se trezeste, si s-a saturat sa fie manipulata de cabala criminala.
Dar nu s-a ajuns la niciun consens in legatura ce urmeaza sa se faca.
Mult sprijin pentru o noua agentie de planificare economica
BF: Totusi, pot spune ceva. Exista mult sprijin pentru ideea mea a unei agentii internationale de planificare
economica care sa faca chestii de genul transformatrea deserturilor in zone verzi si popularea oceanelor cu
pesti, si sa opreasca distrugerea mediului. Nu ca un guvern mondial, dar simplu ca un grup care duce la
implinire proiecte mari, pe scara larga si pe termen lung pentru beneficiul oamenilor si al celorlalte
organisme vii de pe planeta.
DW: Da. Si cred ca multi oameni din aceste grupuri nu vor sa lucreze pentru banditi. Ei vor sa salveze
planeta.
BF: Exact! Ei cu totii vor s asalveze planeta, asa ca hai sa o facem odata! Asculta, trebuie sa plec, dar
multumesc ca ai vorbit cu mine.
DW: Apreciez asta foarte mult, Ben. Acesta a fost un interviu pe cinste. Rugaciunile mele si sprijinul meu
sunt pentru voi!
Plangerea penala spne ca OITC este un organism fraudulos.. si da vina pe ONU
DW: Mai este un subiect pe care as vrea sa-l ating pe scurt, si anume despre OITC. Ma refer la faptul ca am
afirmat public ceva gresit. Atunci cand am citit din nou documentul tau, mi-am dat seama ca afirma foarte
clar ca asta este o organizatie frauduloasa, dar ca ONU este de vina pentru ca au permis acestei organizatii
sa prospere fara sa dea in vileag in mod public planurile lor.
BF: Asta pentru ca insusi Ban Ki-Moon, seful ONU, foloseste documente frauduloase chiar in acest moment
incercand sa puna stapanire pe tarile Africane, la fel cum incearca sa foloseasca aceleasi documente
frauduloase ca sa puna mana pe Europa!
DW: Ooo, Dumnezeule!
234 | P a g e
BF: Bine? El citeaza cele sapte familii care i-au dat autoritatea. Cele sapte familii sunt cei care au infiintat
Consiliul Rezevei Federale. Si acestia nu au niciun fel de autoritate! Nu sunt decat o adunatura de banditi si
gangsteri. si trebuie sa le dam un sut in fund. Bine?
DW: Multumesc foarte mult, Ben.
Pune capat saraciei, opreste distrugerea mediului si creaza un viitor gen Star Trek!
BF: Nu vreau sa incheiem intro nota trista. Ceea ce avem nevoie este sa punem capat saraciei, sa oprim
distrugerea mediului si sa creem un viitor minunat pentru planeta si speciile de aici.
DW: Ei bine, cu totii suntem cu voi, si abia astept urmatorul interviu. mUltumesc foarte mult, Ben.
BF: Multumesc foarte mult.
DW: Bine. Ai grija.
[Sfarsitul interviului]
Partea adoua vine curand
Ceea ce tocmai ai citit este absolut uimitor, dar s-a dovedit a fi doar inceputul povestii. Am avut ocazia sa il
vorbesc cu Fulford si sa obtin mult mai multa informatie de la el decat pana acum. Dar, odata ce am luat
contact cu cei implicati in plangerea penala, am descoperit ca sunt mult mai multe de spus despre aceasta
poveste decat a spsu Fulford pana acum.
In Partea a Doua voi face un sumar istoric asa cum se cuvine despre cum si de ce aceste vaste valori au
fost furate si ascunse de Rezerva Federala si de Banca Reglementarilor Internationale... incepand cu 1921
cand imparatul japonez Hirohito a facut o calatorie in Regatul Unit.
Acest interviu a fost efectiv doar inceputul, iar ceea ce m-a facut sa intarzii publicarea acetui articol este
exact punerea la punct a urmarii, asa ca am decis sa o fac in doua parti ca sa nu mai asteptati.
Evenimentele s-au aglomerat de la interviu incoace
Este de asemenea important sa citez putin doua pasaje din cele mai recente postate de Fulford pe blogul
sau, pentru ca cele mai recente actiuni ale SUA au accelerat probabilitatea ca arestarile in masa sa se
realizeze foare curand:
5 decembrie - Arogarea de catre Obama si de catre Senat a dreptului de a ucide si inchide cetateni
americani fara ca ei sa beneficieze de proces a fost o greseala fatala
http://benjaminfulford.net/2011/12/05/the-us-senate-and-obama-claiming-the-right-to-murder-and-imprison-
americans-without-trial-was-a-fatal-mistake/
Se pare ca Pentagonul, agentiile americane si militiile sunt pe cale sa declanseze actiuni violente impotriva
Presedintelui Obama si a Senatorilor care si-au arogat dreptul de a ucide si de a intemnita fara proces
cetateni americani.
DW: [Actiuni vioente ar putea suna ca o expresie prea dura din moment ce el vorbeste aici de arestari sum
amenintarea cu arma, dar probabil fara a se trage focuri de arma.]
Cabala criminala din Washington si Wall Street poate vor reusi se instaureze un regin dictatorial fascist in
Statele Unite pentru un timp, dar niciun grup militar serios nu ii va sustine.
Acelasi lucru este valabil si in Europa, unde francmasonii Lojei Propaganda Due (P2) si Bilderbergii se
235 | P a g e
apropie tot mai mult de a instaura un control de tip fascist. Ei aparent sunt in ofensiva din acest punct de
vedere, dar pina la urma vor esua cu brio pentru simplul motiv ca acesti fascisti dementi sunt complet rupti
de realitate si nu pot transforma in bani reali aceste sume astronomice virtuale cu care isi incarca
computerele in incercarea puerila de a cumpara si mitui oamenii de care au nevoie.
Matematic, ei sunt destinati esecului. Constientizarea in cadrul partii ganditoare din populatia occidentala a
atins masa critica. Grupul care inca se mai afla in fata televizorului este spalat pe creier si este irelevant,
pentru ca isi vor schimba imediat continutul mental odata cu eliminarea de la condcerea mass-mediei a
criminalilor de catre armata.
Oricine care mai crede ca inca exista vreun gram de onestitate sau adevar sau decenta in marile corporatii
mass-media trebuie sa se intrebe singuri de ce aceste organizatii-mamut nu scriu o iota despre adevarurile
de la 11 septembrie sau despre uciderea a 2 milioane de irakieni sau despre imensele sume de bani pe
care majoritatea celor din guvernul de la Washington le-au primit ca mita.
Ei trebuie sa se intrebe de ce oamenii sunt indreptati la pachet catre un razboi cu Iranul, precursor al Celui
de-al Treilea Razboi Mondial. Mai mult decat orice altceva, ei trebuie sa se intrebe de ce asa-numitele
guverne occidentale nu fac niciun plan serios pentru viitorul planetei altul decat razboiul.
Avand deja semne ca exista pericolul unie revolte populare iminente, Senatorii care au votat pentru a-i
ucide si intemnita pe americani fara sa compara in fata unui complet de judecata se confrunta in birourile lor
cu alegatorii suparati. Armata i-a transmis lui Obama sa dispara, ceea ce exact a si facut, mergand in
Hawaii...
12 decembrie, mai multa informatie
Fulford tocmai a postat aceasta stire noua in acesta poveste fascinanta care evoueaza continuu. Iata aici un
mic extras de pe blogul sau comercial:
Cabala criminala se cazneste disperata sa creeze un guvern mondial fascist pe masura ce tot mai multe
investigatii despre crime se concentreaza asupra lor
http://benjaminfulford.net/2011/12/12/cabal-struggles-desperately-to-create-fascist-world-government-as-
multiple-criminal-investigations-zero-in-on-them/
Cabala fascista cunoscuta sub numele de Bilderberg, Consiliul pentru Relatii Externe, Comitetul celor 300,
etc, incearca disperata si fara speranta sa declanseze al Treilea Razboi Mondial si sa instaleze un guvern
mondial fascist in incercarea de a preintampina finalizarea investigatiilor de ordin criminal care ii inconjoara
din toate partile.
Eforturile lor vor esua deoarece Pentagonul si agentiile din SUA (cu exceptia Gestapo-ului numit
Securitatea Patriei) se pregatesc sa ii indeparteze de la putere, conform CIA si a altor surse.
De exemplu, se apropie de final mai multe investigatii privindu-l pe Presedintele Obama, inclusiv una in
legatura cu declararea ilegala de razboi Libiei. O evaluare a Camerei Reprezentantilor arata ca sunt
suficiente voturi pentru a-l prinde, spun oficialii judecatoresti.
In plus, sunt adunate mai multe dovezi despre mituirea guvernantilor de catre George Soros, si multi altii.
Multe se petrec de acest gen si in Europa, Japonia si Orientul Mijlociu...
In SUA, dupa cum a fost mentionat saptamana trecuta, regimul Obama si-a arogat dreptul de a ucide si
intemnita americani fara sa le asigure dreptul legitim la un proces, insemnand ca el a declarat SUA ca fiind
236 | P a g e
o dictatura fascista. Repet, se pare ca la suprafata planurile pentru un guvern mondial fascist inainteaza
usurel.
Din fericire pentru restul rasei umane, aceasta actiune de acaparare de tip fascist a puterii este un semn de
disperare...
Problema este ca aproape intreg sistemul de conducere din Washington DC este corupt si compromis, dar
oamenii din Pentagon si din agentii sunt atat de obisnuiti in a primi ordine incat nu stiu ce sa faca atunci
cand conducerea lor devine disfunctionala.
De exemplu, exista destule voturi in Congresul SUA si in Senat ca sa-l suspende pe Obama, dar problema
e ca nimeni nu a ajunsa la un acord de inlocuire.
Numeroasele investigatii de coruptie impotriva regimului Obama il pot indeparta de la putere, atat pe el cat
si imensul esafodaj de coruptie din spatele scenei, dar nimeni nu stie ce sa faca pe urma.
Singurul raspuns este ca armata sa stabileasca un guvern temporar condus de Statul Major pana cand
gunoiul poate fi scos din Washington si Wall Street. Militarii recunosc pe buna dreptate ca armatele nu se
pricep la guvernare. Totusi, sunt buni la a face curat, si la a restabili ordinea constitutionala.
Armata SUA este ingrijorata de faptul ca nu ar mai dispune de bani pentru a mentine economia, dar
sustinatorii noului sistem financiar le-au promis deja finantari generoase pentru a asigura o restaurare a
puterii economice americane si o tranzitie graduala a complexului militar-industrial in ceva care se poate
intretine singur si care sa fie de folos planetei.
Sursa
luni, 1 martie 2010

De inflatie n-au scapat in istorie nici monedele de metal
Din vremea Imperiului Roman (vezi pataniile dinarului de argint sI ale “solidus-ului” de aur) pana la
“subtierea” monedei de 1 penny din zilele noastre, Guvernele s-au descurcat de minune sI in lipsa tiparului
cand a fost vorba sa extinda masa monetara.
Deprecierea monedei convine in primul rand Guvernelor care au de finantat cheltuieli publice neacoperite
decent de venituri. Cand presiunile populatiei sau dorinta de perpetuare a clasei politice sunt prea mari,
dobanzile bancare pierd repede pasul cu inflatia (cazul Romaniei la inceputul anilor ’90).
In lucrarea sa “Creating the Floating Exchange Rate System, Martin Armstrong, fondator al Princeton
Economics si autor al unei teorii revolutionare despre ciclurile economice, face o trecere in revista asupra
modalitatilor de a devaloriza o moneda, incepand din momentul prabusirii Imperiului Roman sI pana la
ruperea acordului de la Bretton Woods, in momentul abandonarii de catre SUA a stadardului aur pentru
dolar. Colapsul sistemului monetar roman a facut de pilda ca, intre anii 100 iC sI 250 dC, cantitatea de
grame de argint dintr-un dinar sa scada de la 5-6 la sub 0,1 gram. Socul prabusirii sistemului a fost atat de
mare incat pe finalul Imperiului autoritatile acceptau plata impozitelor in proprietatI mai degraba in monedele
emise chiar de ele iar multI erau gata sa isI vanda libertatea pentru adapost sI protectie. Cum incertitudinea
era maxima, faptul ca vechii zei nu raspundeau convenabil cererilor de ajutor a grabit adoptarea unei religii
noi. Dupa caderea Romei in anul 476 dC, imperiul a supravietuit in Rasarit (in jurul Constantinopolului) in
timp ce vestul s-a faramitat intre orase-stat feudale.Moneda bizantina de aur “Solidus” a devenit pentru o
vreme noua valuta comerciala globala, fiind gasita de arheologi din Scotia pana in China. Ce a dus la
237 | P a g e
supravietuirea o vreme a Imperiului Roman de Rasarit a fost oferta constanta de aur, asigurata din zona de
Nord a Africii, numita “Numidia”. Cucerirea zonei de catre arabi a dus la inchiderea robinetului de aur pentru
Imperiu, care a cazut la randul sau in 1453. ~n ultimii ani cantitatea de aur fusese oricum redusa sever din
monede, care erau acum in aliaj cu argintul. AcelasI lucru l-au patit in timpurile noastre monedele de cupru
de 1 penny, care au devenit brusc mai subtiri cand autoritatile au sezisat ca valorau mai mult prin cantitatea
de cupru (motiv pentru care aceasta a fost redusa sI inlocuita cu zincul iar grosimea unei monede de un
penny de astazi e substantial mai mica decat inainte de 1982). Cuprul dintr-o moneda emisa in 1793 face
astazi, sustine Armstrong, cat cel din aproape 1000 de monede de un penny.
Spre o moneda globala?

Armstrong este de parere ca revenirea la standardul aur, desI ar refacerea increderea in banul “in sine”, ar
crea alte probleme. Masa monetara ar trebui sa fie corelata cu numarul populatiei, iar in conditiile in care
productia de aur si-a atins varful, cresterea numarului de locuitori in lipsa unei extinderi proportionale a
cantitatii de aur ar duce la deflatie, fenomen tare neplacut cand esti dator. Pentru Armstrong, principala
problema este recastigarea sentimentului ca banul reprezinta “valoare”, care sa nu fie afectata de
programele de tiparire conjuncturala sau dezmatul cheltuitor al autoritatilor (vezi SUA: daca in 1970
cheltuielile publice erau de 870 miliarde dolari in timp ce veniturile anuale medii ale unei gospodarii de
38.850 dolari; in 2008, cheltuielile federale erau de 2,8 trilioane, in crestere cu 221% in termeni reali iar
veniturile medii ale unei gospodarii urcasera la 51.355 dolari, avans de numai 32% raportat la inflatie,
conform Heritage Fondation). Acesta propune introducerea unei monede unice la nivel global, in paralel cu
pastrarea monedelor nationale, in acest mod dezechilibrele bugetare fiind reflectate prin raporturile dintre
moneda unica sI monedele locale. S-ar evita in acest fel disparitatI precum in cazul dolarului, autoritatile
americane train confortabil o vreme doar pe seama fabricii de bonduri, pornind de la cererea asigurata
automat prin statutul dolarului de moneda pentru rezervele bancilor centrale.
Intreaga analiza poate fi citita la adresa:
http://armstrongeconomics.files.wordpress.com/2010/01/armstrong-economics-creating-the-floating-
exchange-rate-system-011110.pdf
Subiect: Benjamin Fulford - Ultimatum dat Ocultei Mondiale in 21

decembrie 2011
 Adresa acestui articol original AIM este http://roaim.co.nr/?a=articles&p=465
[urmare din partea precedenta]
Federal Reserve a scos aurul din cutiile de depozitare
DW: Cu Rezerva Federala ideea de baza era ca Roosevelt a spus "Toti trebuie sa renunte la aurul lor". Unii
oameni ar putea a nu stie asta daca sunt ignoranti. Rezerva Federala a confiscat aurul de la toata lumea. Chiar
daca il aveai intro cutie la depozitul de valori de la banca, ei ti-au golit acea cutie si i-au luat aurul. Corect?
BF: Da. Asa fac si astazi.
DW: Chiar asa?
BF: Daca ai aur intro cutie la depozitul de valori din banca si nu ti l-au luat inca, scoate-l imediat de acolo!
Cat mai repede posibil!
DW: Uau.
BF: Oricum, sa ne intoarcem la istorie.
Cea mai mare parte a aurului lumii a fost scoasa de pe piata pina in 1944
BF: In 1944, a fost acordul Bretton Woods. La acest acord, s-au pus bazele sistemului financiar international
bazat pe aur. Cea mai mare parte a aurului care u era controlat de puterile Occidentale a fost scos de pe piata.
238 | P a g e
DW: Ce inseamna "a fost scos de pe piata"?
BF: A fost pus pe lista neagra, sau a fost ascuns in pesteri, sau ingropat in vase scufundate pe fundul
oceanului.
DW: Uau.Deci inseamna ca aceste valori nu au contat atunci cand s-au stabilit valutele internationale.
BF: Exact. Au fost fost scoase de pe piata. Este o chestiune de mentinere a controlului.
Aurul familiei regale Tailandeze si aurul Persan au fost trecute pe lista neagra
BF: Asa, de exemplu, familia regala Tailandeza avea foarte, foarte mult aur. Ei nu au voie sa il transforme in
bani, nici pina in ziua de azi. La fel este si cu aurul Persiei, care a fost trimis in Tailanda atinci cand a cazut
sahul Iranului. Dar, din nou, sa continuam pe fir. O sa ne intoarcem aici mai tarziu.
DW: Am inteles.
Bretton Woods a fost un mandat de 50 de ani pentru controlul global
BF: Deci in 1944, Marea Britanie, Franta si Statele Unite au primit permisiunea de a controla timp de 50 de
ani sistemul finnciar global. Un mandat de 50 de ani. Conform acordului, ei trebuiau sa dezvolte si sa
modernizeze intreaga planeta. Pe de alta parte, Roosevelt a fost otravit - ucis. Nu a murit de moarte naturala.
Asta a fost o lovitura de stat de tip fascist. Cei din complexul militar-industrial, in loc sa dezvolte planeta, au
vrut acest razboi rece intre Uniunea Sovietica si Occident. Asta era parte din planul Gog / Magog.
DW: Corect.
Pina in 1955, 77 de natiuni s-au opus planului Bretton Woods
BF: Pina in anul 1955, natiunile ne-aliniate - aici e vorba de un grup de 77 de state, inlusiv China, Indonezia,
Iugoslavia, India - au spus ca asta e o nebunie. Nu doreau sa faca parte din acest razboi rece. Ei aveau
drepturi istorice asupra comorilor Asiei.
DW: Majoritatea tarilor Asiei erau reprezentate in cadrul grupului tarilor ne-aliniate?
BF: O, da. Cu toate.
DW: Dar America de Sud?
BF. Da, o multime de tari sunt acolo. Brazilia a facut parte din grupul tarilor ne-aliniate.
DW: Dar Africa?
BF: Africa era inca o colonie a occidentului.
DW: Bine.
Grupul tarilor ne-aliniate vroiau sa modernizeze Asia si Africa
BF: Ideea e ca aceste 77 de natiuni (nu am lista in fata mea acum, dar erau inclusi cea mai mare parte a
oamenilor planetei, toti in afara de Uniunea Sovietica, America de Nord si Europa), ei spuneau ca vor sa
finanteze un plan Marshall pentru Asia si Africa ca sa modernizeze aceste regiuni.
DW: Grupul tarilor ne-aliniate dorea asta.
BF: Da. Au pus la un loc comorile lor ca sa finanteze asta.
Ei au semnat tratatul "Hilton Green Memorial" in 1963
BF: Exista un tratat internationalcare poate fi citit de cei care ma contrazic mereu. Se numeste Hilton Green
Memorial.
DW: Corect. Te-am auzit vorbind despre asta.
Singura versiune online a acestui tratat este o frauda evidenta
DW: [Cativa din oamenii din interior ai lui Fulford mi-au aratat pina acum cateva din documentele reale. Asa
239 | P a g e
am descoperit ca a fost pusa online o versiune dureror de frauduloasa a acestui tartat important. Un blogger
indonezian a scris despre asta aici:]
http://lisnosetiawan.blogspot.com/20...neva-1963.html
Versiunea online este o frauda evidenta, care desi semnat in 1963 foloseste fontul Times New Roman al
Microsoft, ingrosat:
http://ramasakti101.multiply.com/pho...ilton_Memorial
Chiar daca docmentul a fost udat putin, cerneala imprimantei moderne este putin afectata de acest fapt, asa ca
fotografia evidentiaza un fals. Mai mult, am vazut documente scrise la masina de scris din anii 1950 care nu
arata deloc asa ca acest fals. Problemele evidente cu documentele online sunt discutate aici, inclusiv faptul ca
presupusul sigiliu Prezidential SUA este de fapt bazat pe ceva Indonezian:
http://www.educationforum.ipbhost.co...showtopic=9198
Este inevitabil ca documentele frauduloase sa fie create in acest fel pentru aceste cazuri pentru ca pacalesc
usor pe cei ne-cunoscatori, si indeparteaza tot mai mult pe sceptici convingandu-i ca este un fals.]
Presedintele Sukarno venea dintro familie regala
BF: Hilton Green Memorial era tratatul prin care ei doreau sa finanteze Planul Marshall pentru dezvoltarea
Asiei si Africii si a restului lumii.
DW: Si ei se bazau pe aceste comori si valori din Tailanda care se aflau pe lista neagra?
BF: Da. Iar semnatarul pentru toti acesti bani era Presedintele Sukarno al Indoneziei, care era inrudit cu
majoritatea familiilor regale, cel putin cele din Asia.
DW: Ooo. Deci asa se explica de ce Indonezia. E din cauza ca erau rude.
BF: Da. L-au dsemnat pe el ca semnatar.
Benjamin Freedman a dezvaluit planurile Armageddonului
BF: Atunci cand a avut loc criza rachetelor cubaneze, iar lumea aproape ca era in pragul unui razboi nuclear
planetar, un om pe nume Benjamin Freedman a aparut public. El spunea de fapt ca aceste planuri Gog-
Magog erau adevarate.
DW: Discursul cel mai important al acestui Benjamin Freedman a fost rostit la Hotelul Wilard din
Washington in 1961. Desi criza rachetelor cubaneze s-a perecut in 1962, existau tensiuni destul de mari inca
din 1961. Puteti descarca acest discurs audio MP3 aici:
http://www.erichufschmid.net/TFC/Ben_Freedman.html
Transcrietrea integrala a discursului este disponibila aici:

http://www.sweetliberty.org/issues/israel/freedman.htm
Kennedy a inteles mesajul
BF: Kennedy si multi oameni importanti din SUA au spus "De acord, este o nebunie. Ne-am saturat de aceste
nebunii ale societatilor secrete". El a fost de acord sa lucreze alaturi de natiunile ne-aliniate ca sa puna capat
razboiului rece si sa finanteze dezvoltarea Africii si Asiei. Ca sa-i mentina fericiti pe cei din complexul
militar-industrial, el a fost de acord sa trimita un om pe luna, si chestii de genul acesta.
DW: Oare Benjamin Freedman a deconspirat ce se afla in spatele crizei rachetelor din Cuba? Asta vroiai sa
spui?
BF: El a spus ca ei incercau sa creeze acest razboi ca sa poata lua in stapanire planeta. Exista multe dovezi in
acest sens.
240 | P a g e
Kennedy a primit aurul indonezian si a emis Bancnote de Trezorerie Americane
BF: Kennedy a primit aur din Indonezia. A emis Bancnote si Obligatiuni Kennedy, bancnote care erau
controlate de Departamentul de Trezorerie al SUA, nu de catre Consiliul Rezervei Federale.
DW: Asta era Ordinul Executiv nr. 11110, asa-i?
BF: Da, cam asa ceva.
E putin mai complex decat am crezut
DW: [Povestea Ordinului Executiv 11110 este ceva mai complicata decat am crezut, asa am descoperit dupa
ce am facut cateva cercetari. Kennedy a semnat acest ordin cu cateva zile inainte de a fi ucis. In acest fel a
oprit Trezoreria Americana sa mai vanda argint cumparatorilor particulari, si a dat Presedintelui SUA dreptul
de a emite valuta bazata pe argint fara a necesita permisiunea Sistemului Rezervei Federale. Probabil ca
Rezerva Federala cumpara in mod deliberat tot argintul Trezoreriei Americane ca sa poata tipari oricat de
multe bancnote vroiau, fara sa mai fie nevoiti sa se limiteze la valorile traditioanle in metale pretioase. Pagina
Wikipedia despre acest Ordin Executiv 11110 are o intorsatura interesanta a acestei povesti, prin care
incearca sa demonstreze ca acest plan de fapt a permis cresterea puterilor Rezervei Federale, din moment ce
monezile de argint au fost inlocuite de bancnote dolar:
http://en.wikipedia.org/wiki/Executive_order_11110
Cu toate acestea, prin oprirea scurgerii acestui metal pretios din Trezoreria Americana, actul lui Kennedy de
fapt a protejat argintul. 11110 a mai dat Presedintelui dreptul de a emite certificate - dolari - bazate pe
argintul Trezoreriei. Secretarul Trezoreriei a fost decazut din dreptul de a mai emite bancnote bazate pe
argint, asta deoarece probabil el era doar o marioneta a Rezervei Federale. Kennedy probabil a simtit ca
aceste bancnote bazate pe argint erau solutia la oprirea inflatiei si o contra-masura la crearea "banilor-
virtuali", obicei al Rezervei Federale. Asasinarea sa cateva zile mai tarziu nu poate fi o simpla coincidenta.
Daca sursele lui Fulford sunt corecte, Ordinul Executiv 11110 era doar primul pas vizibil al lui Kennedy
pentru a infrange Rezerva Federala si sa foloseasca aurul Asiei ca garant pentru un nou sistem financiar.]
Cabala criminala l-a ucis pe Kennedy si l-a indepartat de la putere pe Sukarno
BF: Kennedy a fost ucis. Apoi Sukarno a fost indepartat de la putere.

DW: De catre cine? Cine l-a indepartat pe Sukarno de la putere?
BF: Occidentul. Complexul militar-industrial. Cabala criminala, asa o numesc eu. Sunt cei care detin in
proprietate Rezerva Federala. Secta Sabbateenilor.
Societatile asiatice nu aveau puterea militara ca sa riposteze
DW: Oare nu puteau societatile asiatice sa desemneze un nou semnatar care sa aduca la suprafata aceste
comori in aur si sa creeze o noua valuta care sa concureze cu dolarul?
BF: Ei bine, nu aveau puterea militara necesara.
DW: Ooo.
BF: Dar in schimb ei s-au ascuns in anonimat. Nu au semnat nimic.
Nepotul lui Sukarno a semnat pentru drepturi... pentru a face real actualul proces penal
BF: Dar il avem pe nepotul lui Sukarno. El a semnat pentru drepturile sale acum. Dar vom reveni la asta.
Cabala criminala a falsificat drepturile de a emite valuta impotriva aurului Asiei in 1968
BF: Ceea ce s-a petrecut a fost ca in 1968 au pus la cale un acord fals.
DW: Ei sunt adica societatile asiatice?
241 | P a g e
BF: Nu, nu. Ei sunt Henry Kissinger, Rockefeller, si astia. Bush. Cei are l-au ucis pe Kennedy. Sectantii
Cabalei Sabbateene.
DW: Ei au pus la cale un acord fals prin care castigau dreptul asupra ce?
BF: Ei au falsificat dreptul de a folosi valorile Asiei pentru a creea in continuare dolari. Ei nu aveau dreptul
istoric la 85 % din aurul lumii care era detinut de Asia, dar au falsificat acest acord. Au facut documente false
ca sa isi aroge aceste drepturi.
Aurul asiatic furat a fost "spalat" pentru a finanta asa-numitele Operatiuni Negre
DW: Deci au vrut sa repatrieze acest aur pe care l-au luat de pe piata inainte de Bretton Woods.
BF: O parte din el a fost spalat prin BCCI, Chase Manhattan, Black Eagle Trust si alte cateva grupuri. Acest
aur a fost ilegal spalat si folosit la finantarea operatiunilor negre si diferitelor actiuni secrete.
Aurul spalat a fost furat inca din 1930
DW: Deci asta ne aduce din nou l ceea ce spunei de anii 1930, cand trupele japoneze au confiscat aurul
Kuomintangului.
BF: Corect. L-au dus in Filipine si in Japonia. Mai intai l-au dus in Japonia, apoi cand treaba a devenit prea
evidenta l-au mutat in Filipine.
Aurul a fost ascuns in peste 125 de locuri cunoscute
DW: Dar nu il aveau in vreo Rezerva Federala a vreunei din aceste tari. Il tineau ascuns un depozite private
complet in afara controlului oficial.
BF: Era ascuns. In peste 125 de locatii.
DW: Uau. [David Guyatt, un investitor bancar cu vechime de 28 de ani in faimosul City of London controlat
de Cabala criminala, a dezvaluit incredibile probe, inclusiv documente, pentru tot ceea ce afirma Fulford aici:
http://www.deepblacklies.co.uk/about.htm
In multe feluri Guyatt detaliaza foarte mult aceasta poveste a aurului ascuns. In cartea sa online "Tratatul
Aurului Secret", Guyatt sugereaza ca exista 172 de locatii in care aurul furat a fost ingropat:
http://www.deepblacklies.co.uk/secret_gold_treaty.htm
Oamenii din interior ai lui Fulford mi-au spus ca sunt mai mult de 172 de locatii.]
Cel putin 10 bazine de inot olimpice pline cu aur asiatic
DW: Ce cantitate de aur este implicata aici? Cat de mult aur este?
BF: Mi s-a spus asa. Povestea conform careia intreg aurul de pe planeta ar incape intrun singur bazin olimpic
este FALSA. Exista in realitate de 10 ori mai mult aur in afara pietei decat exista actual pe piata.
DW: Dumnezeule!
BF: O parte din el, as spune, a fost spalat de catre CIA ca sa finanteze diverse operatiuni.
Asiaticii din Triunghiul de Aur au luat legatura cu CIA
BF: Acum, din nou, as vrea sa fac o digresiune. Unul dintre grupurile de societati secrete asiatice cu care am
contacte, au lucrat in Triunghiul de Aur in timpul razboiului din Vietnam.
DW: Unde este acest loc?
BF: Este o zona intre China si Vietnam unde se producea heroina in acele vremuri.
DW: Ooo, Doamne!
BF: Si ei vindeau heroina catre CIA, iar CIA vindea mai departe heroina ca sa-si finanteze operatiunile negre
secrete.
242 | P a g e
DW: Deci inseamna ca mai adaugau ceva la pretul de cumparare ca sa fie profitabil.
BF: Era o mare afacere care se afla in afara controlului guvernelor. Dar asiaticii au luat legatura cu vechile
lor cunostinte din CIA si i-au intrebat "Ce dracului faceti voi? De ce raspanditi boli si vreti sa declansati al
Treilea Razboi Mondial?"
Nu le placea ca au fost folositi
BF: Deci multe dintre aceste personaje rele din CIA ni s-au alaturat acum si ne ajuta. E oarecum ironic, dar e
binenvenit.
DW: Poate ca incearca sa evite greata spanzuratului, asa-i? [Rasete]
BF: Si-au dat seama ca au fost pacaliti cu acest anti-comunism. Nu le placea ca au fost folositi si prostiti.
DW: Chiar am vorbit cu unul care a lucrat in CIA recent cu unul dintre presedintii americani in operatiuni de
trafic cu cocaina. El mi-a explicat in detaliu, motivele pentru care au crezut ca e necesar sa se implice in
traficul cu cocaina. "Nu vrem ca oamenii sa moara din cauza cocaine de calitate proasta. Daca controlam noi
tot traficul, atinci stim permanent exact ce se petrece".
BF: "Plus ca ne alegen si cu conturi grase in Bancile Elvetiene, si cu o multime de lucruri bune", nu-i asa?
DW: Corect! Exact!
BF: Asta le permite sa se simta cumva cu constiinta lubrefiata, stii?
DW: [Rasete]
Mandatul Bretton Woods de 50 de ani a expirat in 1994
BF: Hai sa revenim la firul principal. In 1994 mandatul Bretton Woods a expirat.
DW: Corect. Spunei ca era un tratat pe 60 de ani care a inceput in 1944.
BF: Era de 50 de ani. Inainte de asta, ei au furat toti banii din conturile straine, conturile in dolari ale Uniunii
Sovietice.
DW: Imi pare rau, vreau sa iti pun o intrebare prosteasca. Spui ca in 1944, dar razboiul s-a terminat abia in
1945.
BF: Conferinta Bretton Woods a fost in 1944. Inca de pe atunci stiau care va fi rezultatul razboiului. Toate
astea se cunosc public. Nu e nimic secret.
DW: Spunei ca mandatul a expirat la 50 de ani dupa 1944.
BF a, si nu a fost reinnoit.
In 1994, peste 200 de state au spus ca promisiunile nu au fost tinute
BF: Ei au spus "Hei Franta, Statele Unite si Britania, nu ati modernizat lumea, nu v-ati tinut promisiunile".
DW: La cine te referi?
BF: La toate celelalte tari. Sa ne amintim ca exista inca 200 de tari care sunt suverane.
DW: Deci ei trebuiau sa ratifice din nou documentul ca sa-l reinnoiasca, adica trebuiau sa il semneze din nou.
BF: Exact. Dar nu a avut loc nicio intelegere la nivel de varf in ceea ce priveste sistemul financiar global, de
atunci si pina acum.
DW: Deci singurul motiv pentru care inca nu s-a schimbat nimic este ca nu dispun inca de putere militara
suficienta si nu-si pot permite sa faca nimic in privinta asta.
BF: O parte din motive.
Clinton a autorizat practicile de umflare de 100 de ori a banilor virtuali
BF: Presedintele Clinton a inceput... ei gandeau cu totii "Ce dracu, incepem Al Treilea Razboi Mondial si
scapam din toata mizeria asta omorand pe toata lumea". Clinton a inceput prin a permite umflarea banilor
virtuali de 100 de ori. Deci cu 1 dolar puteai cumpara bonuri in valoare de 100 de dolari. Au transformat
astfel sistemul financiar intrunul de jocuri de noroc.
DW: [Evident ca ei se asteptau sa aiba efecte apocaliptice la un moment dat, dar asta facea parte din plan, asa
cum spune Fulford.]
DW: Foloseau ei aurul confiscat de la Kuomintang ca sa garanteze astfel de operatiuni financiare?
243 | P a g e
BF: Da. Oricum nu mai puteau garanta cu nimic, dar mergeau inainte oricum. Tot inainte.
Kuomintang a dat in judecata FED in anul 1998 ca sa re inapoieze aurul
BF: In anul 1998 chinezii au dat in judecata Consiliul Rezervei Federale. Ei au spus "Hei, Vrem aurul inapoi.
Avem aceste contracte semnate. V-am dat aurul nostru. Cei 60 de ani au trecut. Dati-ne aurul inapoi".
DW: De ce au asteptat 4 ani? De ce 1998?
7 vase pline cu aur chinezesc au ajuns in SUA in 1938
BF: 1938 a fost anul in care 7 vase americane au ajuns in SUA avand la bord aur din China.
DW: Ooo.
BF: Au fost mai multe transporturi. Dar in 1938, 7 vase de razboi americane au evacuat aurul din China ca sa
nu incapa pe mana japonezilor. Le-au dat chinezilor toate aceste Obligatiuni ale Consiliului Rezervei
Federale cu promisiunea ca le vor inapoia aurul in 60 de ani.
DW; Exista dovezi pentru asta?
BF: O, da! Chinezii au documente detaliate, si acesta este motivul pentru care acest proces penal are loc
acum.
Documentele vor de veni publice odata ce procesul penal se incheie
DW: Exista publicat vreunul dintre aceste documente doveditoare?

BF: Totul va fi prezentat in cadrul procesului penal, si vor deveni publice la incheierea procesului. Am vazut
foarte multe fotografii. Nu sunt expert in Obligatiuni, dar...
DW: Corect, dar ca jurnalist financiar sigur ai avut contacte cu economisti. Oare un economist occidental stie
de aceste transporturi de aur din 1938?
BF: Da, cu siguranta era o stire de prima pagina in ziarele vremii. Daca vei cauta in arhivele vremii, vei gasi
cu siguranta acolo destule dovezi.
DW: Minunat.
BF: Asta e ceva ce poti descoperi singur. Trebuie doar sa mergi la arhiva. sunt sigur ca vei gasi articole
despre aurul chinezesc care era evacuat din China.
DW: [E nevoie de mai multe cercetari pe subiectul asta. Dar exista deja dovezi ca invazia japoneza devense
feroce in anii 1937-1938:
http://www.san.beck.org/21-5-ChinaatWar1937-49.html
Armata Americana a protejat aurul chinezesc de japonezi
DW: Deci asta a fost facut de militarii americani ca sa protejeze aurul Kuomintangului de armata japoneza.
BF: Da.
DW: ... Care erau de fapt marionetele Rothschilds.
BF: Hai sa lasam asta pentru moment.
DW: Bine.
Kuomintang a dat in judecata FED pentru a le inapoia aurul in 1998
BF: Ideea e ca in 1998, proprietarii chinezi ai aurului au dat in judecata Consiliul Rezervei Federale spunand
"Dati-ne aurul inapoi".
Rezerva Federala a spus ca cele 700.000 de tone inapoiate in 1970 sunt suficiente
244 | P a g e
BF: Cei din Consiliul Rezervei Federale au contrazis spunand ca ei nu trebuie sa le dea niciun aur chinezilor
pentru ca le-au dat o gramada de aur atunci cand Presedintele Mao a inceput relatii noi cu SUA in 1970.
DW: Cum adica "o gramada"?
BF: 200.000 de tone.
DW. Ha! Dar cu 200.000 de tone nu umpli 7 nave de razboi.
BF: Exact. Asa au pierdut procesul.
DW: Corect.
Primul transport de aur trebuia sa aiba loc la 12 septembrie 2001
BF: Curtea Internationala de Justitie a spus "Baieti, trebuie sa dati inapoi tot aurul pe care l-ati luat". Ei au
raspuns "Bine". Primul transport cu aur care trebuia inapoiat era planificat sa aiba loc pe 12 septembrie 2001.
DW: Isuse Cristoase!
BF: Dar, dupa cum bine stii, Turnurile WTC au explodat pe 11 septembrie 2001. Iar aurul care se afla la
subsol a disparut.
Toate hartiile si angajatii care aveau grija de ele au fost distrusi
BF: Compania care asigura birocratia documentelor, Cantor Fitzgerald Securities, a fost aruncata in aer si cei
600 de angajati pe care ii avea au fost ucisi.
DW: Era asta in cladirea 7?
BF: Nu, era intrunul din turnurile gemene. Cladirea 7 gazduia Politia Trezoreriei si toti acesti oameni au fost
aruncati in aer, toate documentele au sarit in aer. Ce mai, practic ei spuneau "Nu va mai dam aurul inapoi".
Era asta planificat inca de la construirea WTC?
DW: Am putea concluziona, din moment ce acele incarcaturi explozive au fost plasate acolo inca de la
construirea WTC, ele au fost construite in 1970, corect?
BF: Uite, nu vreau sa ... sunt suficient de multe dovezi. Fratele presedintelui Bush era seful firmei de paza de
la WTC. Pe vremea aceea se desfasurau multe operatiuni de constructii acolo.
DW: Incerc sa gandesc impreuna cu cei care ne asculta. Noi vorbim repede si unele informatii s-ar putea sa
nu le inteleaga. Tu expui acum unul dintre cele mai plauzibile motive pentru care au doborat WTC.
Aurul a fost transportat in California si apoi in Paraguay
DW: Exista un imens depozit subteran sub WTC si ei l-au golit si incarcat in vreun tren sau in camioane, asa-
i?
BF: L-au dus in California si apoi cred ca in Paraguay.
Kuomintang si-au dat seama ca au fost inselati
DW: Ooo, Dumnezeule. Deci China inseamna ca si-a dat seama ca au fost pacaliti. Cand au vazut prabusite
WTC probabil ca au suspectat imediat ceva!
BF: Bineinteles ca stiau. Si-au spus "Bastarzii astia nu o sa ne inapoieze aurul, vor sa inceapa al Treilea
Razboi Mondial".
DW: Uau.
BF: Si a urmat marirea de 4 ori a bugetului militar pentru asa-numitul Razboi Impotriva Terorismului.
Legea Patriotica este identica cu Constitutia Nazista
DW; Corect. Si mai avem si aceasta Lege Patriotica, care este un dosar gros de 18 cm si care a aparut
imediat.
BF: Este identica cu Constitutia Nazista, stii?
DW: O, Dumnezeule! [Imi cer scuze pentru exclamatiile mele, dar nu am mai auzit asa ceva pina acum.]
245 | P a g e
Vroiau sa declanseze razboiul nuclear si sa instaureze Legea Martiala
BF: Important este ca, si exista foarte multe informatii din interior, vroiau sa declanseze acest plan Gog -
Magog. De data asta se gandeau sa inceapa cu un conflict nuclear regional intre Iran si Israel. Apoi vroiau sa
se folsoeasca de acest razboi ca sa instaureze Legea Martiala in tarile G7.
DW: Cam in ce vremuri crezi ca aveau de gand sa faca asta?
BF: Pai incepind din 2001 si pina in prezent tot incearca sa declanseze un razboi nuclear.
Cabala criminala a incercat sa creeze Al Treile Razboi Mondial dupa 11 septembrie
DW: Deci ca sa clarificam, acum suntem dupa 11 septembrie. Chinezii si-au dat seama ca au fost pacaliti si
ca aurul lor a fost furat inca o data. Chinezii isi vor aurul inapoi. Intre timp, gruparea Rockefeller din SUA...
BF: Isi construiesc o armata proprie. Incearca sa militarizeze Occidentul pentru a incepe Al Treilea Razboi
Mondial.
DW: Si de ce vor sa faca asta? Vor sa reduca populatia lumii si sa-i doboare pe Chinezi?
BF: Si nu vor sa piarda puterea. Nu vor sa piarda controlul. Inca au in cap credintele fasciste, Mesianice,
cultiste cum ca ei sunt destinati sa conduca umanitatea. Ziarele Israeliene scriu deja spunand ca China, Rusia
si Iran sunt Magog, iar G7 sunt Gog. Incearca sa incaiere toate aceste tari ca sa se ucida unele pe altele.
Incearca sa declanseze al Treilea Razboi Mondial. Am vazut o harta in care arata ca doresc sa divizeze China
in 6 tari separate.
DW: Exact ca in Balcani. Da.
BF: Asta dupa terminarea razboiului.
Pentagonul si-a dat seama ca 90 % din umanitate ar muri, inclusiv ei
BF: Apoi Pemtagonul si-a dat seama prin proiectiile de joc militar pe care le folosesc ca daca va incepe al
Treilea Razboi Mondial, 90 % din umanitate ar muri, inclusiv ei. Asa ca nu vor sa sprijine asta.
Pentagonul a sabotat in mod sistematic aceste planuri nebunesti
BF: Pentagonul s-a impotrivit in mod constant atacurilor impotriva Iranului. Au oprit raidurile aeriene
israeliene. Au invadat Georgia ca sa nu permita lansarea atacurilor israeliene la adresa Iranului de acolo. Ei
nu vor sa inceapa razboiul nuclear pentru ca isi dau seama ca este o nebunie pura.
DW: Te referi la conflictul armat din Osetia de Sud?
BF: Da. Acolo era o baza aeriana israeliana care urma sa atace Iranul si sa inceapa toata nebunia.
DW: Ooo, uau.
BF: Este pur si simplu o chestie bolnava, dar avem dovezi categorice. Asa cum am spus, ziarele israeliene
vorbesc in mod deschis despre asta, in Haaretz, de exemplu.
Societatile secrete asiatice au pus la punct o operatiune de contracarare
BF: Apoi s-a pus la punct planul unei operatiuni de contracarare. Au trimis pe acesti oameni sa schimbe
inapoi aceste Obligatiuni FED in bani.
DW: Te refero la societatile secrete asiatice. Ei controleaza atat de mult aur incat daca l-ar primi inapoi de la
americani, arfi sute de mii de miliarde de dolari, asa scrie in document.
BF: Da.
DW: Deci au creat o contra-ofensiva cu acesti oameni...
BF: Impreuna cu oameni din CIA care deja lucrasera in Asia.
DW: Si care nu mai vor ca Vechii Puternici sa mai continue sa conduca lumea.
BF: Da. Si-au dat seama ca sunt complet nebuni si incompetenti. Ei sunt exact cu un nivel mai jos sub acesti
nebuni, pe ierarhia interna, si si-au dat seama ca sunt complet nebuni.
Multe dovezi confirma scandalul Obligatiunilor
246 | P a g e
DW: Atunci cand voi publica acest interviu, voi insera si articole din Bloomberg si inregistrari video ca sa
vada cititorii. Tote aceste resurse din mass-media demonstreaza ca s-a spus atunci ca acesti japonezi erau
retinuti la granita italiana avand asupra lor Obligatiuni din 1934 in valoare de 134,5 miliarde USD. Corect?
BF: Da.
DW: [Asa cum v-am aratat la inceputul acestui articol, primul lucru care este interesant este inregistrarea
video a FOX News a lui Glenn Beck despre acest scandal:
http://www.youtube.com/watch?v=ttSmZknU9mI
Articolul din Bloomberg despre scandal:

http://www.bloomberg.com/apps/news?p...d=ayy1QKcwcGN0
Sumarul Daily Kos in care se descrie ceea ce s-a petrecut atunci:

http://www.dailykos.com/story/2009/0...Smuggling-Case
Aici este articolul din Asia Times despre subiect, care are foarte multe detalii:
In aceste doua articole, "The Underground Investor" a analizat probele si a concluzionat in mod legitim ca
intreaga poveste este foarte ciudata:
http://www.theundergroundinvestor.co...-bond-mystery/
http://www.theundergroundinvestor.co...-bond-mystery/
Nici Yamaguchi, si nici Watanabe nu au fost retinuti de Politia italiana
BF: Asta e foarte important. Atunci cand se incearca dezinformarea pe acest subiect, un lucru este important
ca oamenii sa-l inteleaga.
DW: Bine.
BF: Numele celor doi... Am vorbit cu fiecare dintre ei. Yamaguchi si Watanabe. M-am implicat pentru ca m-
au contactat cei din loja francmasonica Propaganda Due (P2). Am vorbit cu unii dintre ofiterii din Politia
italiana care i-au arestat pe japonezi. In primul rand, ei au spus ca Obligatiunile sunt falsuri, dar nici
Yamaguchi si nici Watanabe nu au fost arestati. I-au lasat sa plece.
Nu exista nicio inregistrare despre vreun proces
BF: Nu exista nicio inregistrare oficiala a confiscarii acestor Obligatiuni.
Exista dovezi ca Berlusconi a incercat sa le transforme in bani
BF: Dar exista dovezi ca Prim-Ministrul Berlusconi a incercat sa obtina bani pe ele.
Seful ONU ar fi incercat sa ofere mita de 100 milioane de dolari
BF: Avem dovezi ca Ban Ki-Moon, Seful ONU, le-a spus "Va dam 100 milioane de USD ca sa plecati si sa
uitati toata tărăşenia".
DW: [Este incorect. Keenan mi-a trimis un email dupa ce am publicat acest articol si mi-a spus ca Giancarlo
Bruno este cel care a oferit aceasta mita.]
DW: Iisuse!
A fost implicat si Forumul Economic de la Davos
247 | P a g e
BF: De asemenea s-a implicat si Forumul Economic de la Davos.
Cu totii au fost urmariti si inregistrati
BF: Cu alte cuvinte, putem dovedi ca sefu ONU, organizatia ONU, Forumul Economic de la Davos, si prim-
ministrul Berlusconi, printre altii, au fost implicati in acest furt. Asta este un caz care poate fi dovedit, in
regula?. Acesti oameni, ca Berlusconi, Ban Ki-Moon si altii, au fost urmariti. Au fost inregistrati. Au fost
filmati. Toate astea se pot dovedi la judecatorie, si asta e motivul pentru care noi am mers mai departe cu
acest proces penal.
Obligatiunile au fost facute sa para frauduloase inca de la inceput
DW: Bine. dar hai sa clarificam ceva. Aceste obligatiuni au fost generate in 1934, de catre Rezerva Federala.
Dar in 1934 s-au asigurat ca daca vrodata china va vrea sa foloseasca aceste obligatiuni, ele ar apare ca fiind
false atunci cand ar fi schimbate inapoi in bani.
BF: Da. Obligatiuile contin greseli tipografice deliberate. Iar numerele in sine sunt astronomice.
[citeste mai departe]
Adresa acestui articol original AIM este http://roaim.co.nr/?a=articles&p=465

www.popservice.ro
www.ruris.ro
www.softwarepse.com
http://www.magazinruris.ro/
http://www.sfatulbatranilor.ro/forum.php
http://www.facebook.com/pop.adrian.75#!/zalmoxa.adipop
http://www.sfatulbatranilor.ro/threads/20-CV-Adrian-Pop
Răspunde cu citat
 03.01.2012 #12
Adrian Pop
Senior Member
Data înscrierii
10.10.2011
Locație
CRAIOVA
Posturi
8.469
Adresa acestui articol original AIM este http://aim.pro.tc/?a=articles&p=464
371 de mii de miliarde de USD pentru aurul si comorile familiei Dragon
BF: Trebuie sa intelegi ca exista in lume doua sisteme financiare. Cifrele care se gasesc in rapoarte, conform
statisticilor guvernamentale, Produsul Intern Brut al intregii lumi este 63 de mii de miliarde de USD, corect?
DW: Mmm hh.
BF: Si apoi avem aceste obligatiuni care se presupune ca valoreaza 371 de mii de miliarde de USD. Ceva nu
pare in regula.
DW: Ce obligatiuni valoreaza 371 de mii de miliarde?
BF: Suma totala detinuta de familia Dragon. Cele 85 % din aurul si comorile lumii. La atat a fost evaluata
248 | P a g e
toata.
DW: Bine. Deci astea sunt acelea care au fost trecute pe lista neagra, inainte de Bretton Woods. [Keith Scott,
unul dintre oamenii din interior ai lui Fulford, mi-a spus ca a incercat sa-l corecteze pe Ben in legatura cu
aceasta suma, ea fiind doar valoarea comorilor care se afla actualmente in Malayezia. Suma totala este insa
de mai multe sute de mii de miliarde USD.]
Dreptul de reprezentare juridica a fost dat lui Neil Keenan si Keith Scott
BF: Asta este cee ace ne-a dat nepotul lui Sukarno, dreptul de reprezentare juridica pentru a putea incepe
procesul penal.
DW: Si acest drept de reprezentare juridica a fost dat lui Neil Keenan, asa cum scrie in plangerea penala.
BF: Da. Si lui Keith Scott. Asta ca sa putem spune "Hei, hotilor, ati furat aur si comori care nu va apartin!"
DW: [Evident ca 1000 de miliarde de USD in obligatiuni reprezinta numai o mica parte din valorile familiei
Dragon si Kuomintang. Mai tarziu, Fulford clarifica faptul ca acest proces nu este pentru a-i pune pe Keenan
si Scott la conducerea aspectelor juridice, ci pentru a deschide usa. Cu toate astea, este adevarat ca Keenan si
Scott au drepturi complete de semnatura asupra obligatiunilor furate, pana in 2020.]
Procesul penal creeaza drepturile legale de a deschide "Ecranele Negre"
BF: Dar ceea ce ii ingrozeste pe cei care conduc actualmente sistemul financiar mondial este ca avem acum
dreptul sa deschidem cee ace se numeste "Ecranele Negre". Astea sunt chestii secrete. Trebuie sa iti
reamintesti ca 95 % din banii din lume exista numai ca cifre in calculator. Doar 5 % din suma exista fizic sub
forma de bancnote si monezi.
DW: asta e ca un cont in banca, asa-i? Daca nu ii scoti de acolo, ei raman doar ca cifre in computer.
BF: Da, dar altfel, ceea ce obtii este un extras de cont plin cu cifre.
DW: Bineinteles.
BF: Exista un cod de acces la nivel inalt care-ti permite sa ai acces la chestii secrete... il cmpletezi aces cod si
poti face apoi o multime de chestii. Scrii acolo 1 milion USD, si - gata - ai creat 1 milion de USD.
Sabbateenii nu vor sa renunte la controlul financiar
BF: Asta e un lucru foarte puternic pe care-l ai la dispozitie, odata cu codurile. Acum intelegi de ce acesti
criminali nu vor sa renunte la putere.
DW: Te referi la Puterile Occidentale.
BF: Nu Puterile Occidentale, ci secta Sabbateenilor care sunt in spatele si deasupra Puterilor Occidentale.
Vorbesc despre Rockefeller, Rothschilds si oameni de genul acesta.
Ecranele Negre sunt versiunea actuala a Bretton Woods
DW: Deci aceste Ecrane Negre sunt parte a aceluiasi sistem financiar creat dupa Bretton Woods.
BF: Ele sunt versiunea curenta. Este vorba despre o retea de computere in care toti banii din sistem sunt
ascunsi.
Milioane de miliarde de USD ilegali au fost astfel creati
BF: Problema e ca nimeni nu era la conducere in varful puterii, si nu era semnat niciun acord international,
diferitele grupuri cu acces la acest sistem au inceput sa creeze sume ridicol de mari de bani. Am auzit ca sunt
milioane de miliarde de dolari.
DW: Si eu am auzit asta.
BF: Si ca asta reprezinta de 33 de ori mai mult decat se creeaza in economia reala pe toata planeta. Deci acest
sistem este falit. A functionat defectuos din punct de vedere matematic la cel mai inalt nivel.
249 | P a g e
Persoane private faciliteaza schimburile intre Bancile Centrale
DW: Acum, unul dintre aspectele importante pe care le-am aflat de la o sursa din interior... este ceva ce nu
am spus inca in public pana acum, dar e un punct important. Asa cum am inteles eu, ca rezultat al Bretton
Woods, Bancile Centrale nu mai puteau sa faca schimburi directe intre ele. Ele trebuiau sa apeleze la
intermediari civili care erau de fapt detinatorii de obligatiuni, care aveau deci in conturile lor personale
echivalentul acestor valori. Ca parte a programului Bretton Woods, s-a convenit ca 80 % din aceste sume de
bani sa fie folosite in scopuri umanitare, caci oricum erau bani creati din nimic. Esti de acord cu asta?
BF: Am auzit ceva de genul acesta. Si cunosc cativa oameni care se ocupa cu astfel de schimburi financiare
intre guverne. Cunosc pe unul din cei 20 de oameni de la BIS (Bank of International Settlement) care se
ocupa cu asta, si vorbesc direct cu el.
DW: Corect.
Banii au fost furati - si nu folositi in scopuri umanitare
BF: Problema apare atunci cand daca vor deschide aceste Ecrane Negre - si avem acum codurile de acces -
atunci se va demonstra ca banii nu au fost folositi pentru scopuri umanitare. Au fost furati si folositi pentru
scopuri militare-industriale.
Ce poti spune despre Cartea Maklumat a lui Suharto?
DW: Atunci cand te referi la deschiderea Ecranelor Negre, asta e echivalentul Cartii Maklumat a lui Suharto
in Indonezia?
BF: Cartea lui Maklumat este unul dintre registrele contabile fizice care ar permite oamenilor sa deschida
aceasta cutie cu viermi si sa dovedeasca ca au fost furati bani.
DW: Exista doar un exemplar?
BF: Nu, exista multe copii ascunse peste tot in lume, pentru ca este un subiect sensibil si important.
DW: [Dupa acest interviu, am avut acces la o copie digitala a Cartii Maklumat. Nu mi s-a parut a fi un fals.
Cea mai mare parte a sa era o detaliere foarte mare a contabilitatii tuturor valorilor aflate acolo, cu coduri si
descrieri.]
Atunci cine are dreptul sa se duca dupa acesti oameni?
DW: Dar cine are dreptul legal sa se duca dupa acestia? Asta e una dintre probleme.
BF: Asta este chiar problema! Aici ne aflam pe un fel de zona necunoscuta, fara harta. Nu avem structurile la
acest moment. ONU este condusa de o adunatura de gangsteri. Multi dintre conducatorii lumii au fost mituiti
si santajati pentru a se supune lor. Deci ceea ce se petrece este ca am ajuns intrun fel de vid. Trebuie sa creem
noi structuri, noi sisteme, un mod nou de a conduce planeta.
EURO si FMI sunt in faliment
DW: Dar daca Euro si dolarul dau faliment, oamenii se vor supara foarte tare, si aceste schimbari ar putea sa
vina foarte curand.
BF: Euro este deja in faliment. Deja dupa cum stii, FMI, care estecel mai mare corp financiar de pe planeta,
spune ca nu mai are bani.
DW: {rasete] E infricosator.
BF: Atimci cand Rusia a dat faliment, FMI a ajutat-o. Dar acum acest FMI nu mai are bani. Asta din cauza ca
nu mai dispun de un mandat legal. A expirat in 1994. In acest moment ei nu mai sunt decat o adunatura de
oameni are asustin ca au dreptul. Adevarul e ca nimeni nu le-a dat acest drept.
Toate natiunile ne-aliniate au trecut pe lista neagra toti banii virtuali
DW: Asta inseamna ca aceste natiuni ne-aliniate la care te referi, ei nu mai accepta banii virtuali care sunt
creati din nimic in computere? Ei nu accepta acesti bani ca valori?
250 | P a g e
BF: Totul este trecut pe lista neagra. Este tinut in afara sistemului. De aceea dolarul nu a .... nu a existat
hiper-inflatie in SUA. Acei bani nu sunt pusi in sistem. Altfel, toate aceste cifre anuntate de FED - daca faci
calculele, atunci ar fi trebuit sa fie hiper-inflatie - dar nu este deloc, pentru ca banii nu intra in sistem. Este o
incurcatura generala, dar uite care e treaba.
Crearea banilor ne permite sa dam o forma viitorului in care vrem sa traim
BF: Crearea de bani, intrun fel, este procesul prin care noi ca specie decidem ce vrem sa facem in viitor. Si
asta este in prezent controlat de o adunatura de fanatici religiosi care vor sa implineasca profetiile din
Vechiul Testament. Este efectiv nebunesc si iti sta mintea in loc cand te gandesti. Majoritatoa oamenilor
obisnuiti, cum ar fi candidatele la Miss America, sau orice om de pe strada, ar spune "Puneti capat saraciei,
opriti distrugerea mediului si faceti pe toti bogati si fericiti". Chestii de genul asta. Nu e ceva extrem de
complicat. E simplu. Ceea ce dorim pentru viitorul nostru nu este ceea ce doresc actualii conducatori. Ei vor
un al Treilea Razboi mOndial si sa ucida 4 miliarde de oameni si sa conduca o elita restul de sclavi. Noi nu
vrem asta!
Oare aceste depozite uriase de aur ar fi de ajuns pentru a garanta noua economie?
DW: Am revelat in acest interviu informatii pe care nu te-am auzit sa le spui mai inainte. Cantitatea de aur
care este aici este uriasa... tot ceea ce au confiscat Imperiul Roman si Conchistadorii Spanioli... si au ajuns in
China datorita comertului cu matase, marfuri si opium.
BF: Asia. Asia. Condimente, matase, ceramica...
DW: Corect. Deci acum exista acest munte urias de aur care ne-ar permite sa pornim un nou sistem financiar
care sa garanteze cu aur, in care orice valuta sa fie garantata cu valori fizice reale.
Un nou standard al aurului ar centraliza controlul prea mult
BF: Problema cu acest nou standard al aurului este ca ... daca vorbesti cu oamenii... cu grupul care ne sustine
care administra aurul... dupa ei, "Regula de aur" este ca "Cel care are aurul... face regulile".
DW: [Rasete]
BF: Ei bine, asta nu e o alternativa viabila.
DW: Corect.
Fulford sprijina mai multe grupuri ca sa planifice viitorul
BF: Ceea ce sprijin eu este ca avem nevoie de mai multe grupuri care sa realizeze o planificare a viitorului.
Orice ar face ei, trebuie sa fie garantat de valori fizice reale, care exista cu adevarat. Realitatea ne impune o
disciplina de care nu avem cum sa scapam. Daca cultivi grau, atunci vei culege grau. Si poti sa spui dupa
aceea "Asa se cultiva graul". Dar, daca doar te lauzi spunand cuvinte care nu se bazeaza pe realitate, atunci
de fapt nu exista. Asa functioneaza natura.
Japonia a avut un succes rasunator folosind agentiile de planificare economica
BF: Am venit aici in anii 1980 cand Japonia era numarul 1. Era tara viitorului. Aveau un sistem care cred ca
era cel mai bun din toate de pe planeta pana la ora actuala. Aveau ceea ce se numeste o agentie de planificare
economica. Care desena ideea despre unde sevrea sa se situeze tara cinci ani in viitor. Cu totii erau consultati,
oamenii spuneau ca vor mai multe drumuri, mai multa canalizare, ca vor o statie spatiala, cam orice. Apoi
faceau planurile. Banca Japoniei facea calculele si vedea cati bani se puteau tipari garantati de valori reale,
fara sa determine inflatie. Garantia pe valori inseamna imobiliare, aur, orez, orice marfa reala. Apoi industria
privata trecea efectiv la treaba.
10 % crestere anuala, si egalitate economica
BF: Atunci au avut o crestere economica rapida, timp de zeci de ani, aproape de 10 % pe an. Aveau cea mai
251 | P a g e
mica diferenta intre veniturile saracilor si cele ale bogatilor din orice tara dezvoltata, si probabil din oricare
tara de pe Pamant.
Americanii i-au fortat sa dezmembreze sistemul
Americaneii au fost cei care au venit si i-au fortat sa dezmembreze acest sistem. De aceea in ultimii 23 de ani
au stagnat economic.
Chinezii folosesc acum un model similar
BF: Chinezii inca folosesc un sistem similar cu cel vechi Japonez, si asta e motivul pentru care au acum
crestere economica rapida!
DW: Uau. Bine.
Decizie democratica a ceea ce vrea poporul, apoi gaseste o cale de a o implini
BF: Ceea ce vreau sa spun este ca ai nevoie de oameni alesi care sunt foarte inteligenti, care au trecut un
anumit examen, carora le este data sarcina de a implini viselle oamenilor intro maniera realista. Deci toata
lumea spune "Asa vrem sa arate lumea in 5 ani". Apoi acesti oameni urmaresc sa o puna in aplicare
focalizandu-se pe numere si chestii care efectiv pot fi realizate. Acum eu nu spun ca vreau o singura agentie
de planificare pentru toata planeta. Spun ca acest tip de grup ar putea fi unul dintre cele aflate in competitie
pentru a gasi care sunt cele mai bune proiecte pentru viitor. Cei din CIA si cei cu care vorbesc si factiunea
Rothschild care ne ajuta, acestia vor propriile lor centre in strainatate de unde sa isi duca la implinire
propriile lor planuri pentru planeta. Si asa e de inteles.
DW: [In alta parte, Fulford a spus clar ca asta ar fi permis doar daca proiectele la care s-ar gandi acestia nu ar
face rau planetei sau oamenilor de pe Terra, si ca ar trebui sa fie supravegheati cu atentie.]
Banii trebuie sa fie garantati cu marfuri reale
BF: Nu cred ca dorim o retea centralizata de control. Dar trebuie sa ne asiguram ca orice exista este
disciplinat de realitate. Trebuie sa se bazeze pe ceva real. Sistemul ar trebui sa fie astfel incat daca cineva ia
un text si il incrusteaza intrun pilon de lemn, atunci au creat bani.
DW: [Rasete] Da.
BF: Nu ar trebui sa fie vreun tip care sta la computer, vreun oligarh puternic care are un computer in care tot
scrie cifre si se comporta ca si cum ar fi Dumnezeu, asa cum avem acum.
Tarile occidentale au primit mai mult decat au dat
BF: Cealalta parte este desigur aceea ca daca te uiti acum la realitate, treaba este ca tarile Europene, SUA si
Australia au primit mai multe chestii de la restul lumii decat au oferit ele insele.
DW: Corect. Singurul export pe care il au ele sunt "produsele financiare", care nu inseamna decat bani
virtuali.
BF: Si arme.
Tehnologiile suprimate ar putea da nastere unei noi si incredibile civilizatii
BF: Inca SUA are cele mai bune universitati din lume. Ei au o populatie foarte inteligenta, foarte bine
educata si muncitoare. Si detin toata aceasta inalta tehnologie care este in prezent suprimata din asa-numitele
motive de securitate nationala. Deci daca ii putem da jos pe acesti nemernici de la putere, cei din Comitetul
Rezervei Federale, si sa eliberam populatia, potentialul pentru o crestere incredibila asa cum nu a fost pana
acum este chiar la indemana, este pregatita.
Cabala criminala lupta pana la sfarsitul amar
252 | P a g e
BF: Dar mai intai trebuie sa lasam ca vechiul sistem sa se prabuseasca. Acesti criminali nu vor sa plece si sa
dispara pur si simplu. Inca ameninta cu razboiul. Inca incearca sa atace Iranul. Am acum rapoarte ca planifica
bombe nucleare pe fundul marii langa Tokyo ca sa creeze inca un tsunami aici.
DW: Iisuse!
BF: Ei sunt in stare sa faca tot felul de actiuni rele. Si trebuie sa-i oprim.
Ce spui despre arestarile in masa planuite de Pentagon?
DW: Ai spus mai inainte ca una dintre partile armate care ar putea sa intre in joc, acum ca a pornit acest
proces penal, este Pentagonul. Baietii cei buni din Pentagon ar putea pana la un anumit punct sa faca arestari
in masa cu arma la tampla a celor mai multi din Senat si Camera Reprezentantilor. Asta deoarece acesti
oameni au conturi private in Banca Vaticanului si au fost mituiti, corect?
BF: Da.
DW: Mai vorbesti si despre capii celor 5 conglomerate mass-media care promoveaza planul acesta diabolic.
Acesti oameni din Pentagon sunt pregatiti s afaca asta la un moment dat, corect?
Nimeni nu a format inca un consens despre ce s afaca sau cand sa faca
BF: Nu sunt foarte siguri ce o sa faca. Asta e problema. Este multa confuzie. Una e sa spui "Bine, hai sa-i
ducem la inchisoare", dar apoi tot ei spun "Bine, si cum ce urmeaza?" Nu exista inca un plan coerent in
legatura cu ce sa urmeze.Keenan si oamenii lui au ideile lor. Eu pe ale mele. Altii au propriile planuri pe care
le promoveaza. Ceea ce cred eu este ca da, trebuie sa-i prabusesti pe criminali din pozitiile de putere in care
se afla acum. Pune-i sub arest la domiciliu. Nu e necesar sa-i duci la inchisoare.
Schimba varful piramidei
BF: Majoritatea lor... e unul dintre aceste sisteme. Nu stiu daca ai vazut filmul Regele Scorpion. Este unul
din filmele acelea in care ajungi in varful piramidei, il bati pe cel de acolo intro lupta cu sabii, te arati pe
varful scarii cu capul lui in mana, si toti se inclina in fata ta ovationand "Oooooo!".
DW: [rasete]
BF: Majoritatea acestor oameni sunt obisnuiti cu un astfel de sistem piramidal. Daca schimbi varful, ei
automat urmeaza noul program. Ei spun "Hei, eu doar am urmat niste ordine, stii?"
DW: Corect.
BF: Deci ar fi un sistem in care nici macar nu ar fi necesar sa pui pe nimeni in inchisoare. Spui doar "In
regula, acum am schimbat planul. Urmeaza un nou plan de joc, in loc sa mai construiti piramide, veti construi
Universitati". Iat ei spun "In regula, sa o facem!"
Obama nu a fost in stare sa reziste grupurilor de presiune
BF: Dar, odata ce am spus asta, exista o multime de banditi incompetenti la cele mai inalte nivele de putere
care nu au ce cauta acolo. Ei nu stiu cum sa conduca o tara, si nu stiu cum sa conduca o planeta. Si locul lor
nu e acolo. Si ma refer la Obama printre altii.
DW: Cred ca fost prostit de prea multe ori de catre grupurile de presiune din jurul lui.
BF: Ei bine, el nu e decat o marioneta. Asta e adevarul.
Trebuie sa avem o dezbatere deschisa despre ceea ce vrem sa facem
BF: Ceea ce avem nevoie, cat mai repede posibil, este o dezbatere publica. Vrem sa participe toata lumea, ca
sa putem spune "Ce vom face acum?" Una este sa scapi de vechiul sistem, dar daca nu ai ceva deja pregatit
care sa-l pui in loc, atunci e haos. Ajungi sa pierzi calitatea de civilizat. Ajungi in colapsul ordinii. Asta e
sigur un lucru pe care nu-l doreste nimeni. Trebuie sa fie o tranzitie catre un mod mai bun de conducere a
planetei care nu va distruge, ci va construi.
Nu prea avem la dispozitie prea mult timp
253 | P a g e
DW: Nu vreau sa fiu avocatul diavolului aici, dar ai spus ca societatile secrete asiatice si natiunile ne-aliniate
au facut aceasta miscare economiei occidentale. La ora actuala, 28 noiembrie 2011, stirile sunt pline de ideea
ca Euro nu mai rezista 10 zile.
http://www.dailymail.co.uk/news/arti...it-crunch.html
DW: asta inseamna ca nu avem mult timp la dispozitie pentr a ajunge la o decizie. Oamenii vor ajunge sa
sufere daca totul va suferi un colaps.
Actioneaza ca Hitler la sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial
BF: Din nefericire, deoarece oamenii care sunt la putere acum in SUA, in Washington, in Wall Street si in
Europa sunt foarte incapatanati, se poarta ca Hitler la sfarsitul razboiului: "Voi lasa Germania sa se
prabuseasca inainte sa renunt la putere". Va fi o iarna grea in SUA si Europa dupa cum stau lucrurile acum.
Criminalii astia nu vor sa paraseasca scena de bunavoie. Nu accepta faptul ca avem nevoie de o schimbare
fundamentala in modul in care administram planeta. De aceea va fi o iarna grea daca nu ne grabim sa-i
eliminam pe banditii astia.
Vor fi campanii de dezinformare foarte puternice
DW: Ei bine, ei vor pune in scena campanii de dezinformare incredibil de puternice si vor face tot ce pot ca
tu sa apari ca fiind doar un prost si ca tot ce spui este o minciuna.
BF: Bineinteles.
DW: [Aceste grupuri stiu ca razboiul este de fapt dus in opinia publica, asa ca se fac eforturi uriase sub forma
unor comentarii obisnuite pe bloguri sai forumuri de discutii. Doi cercetatori de la Universitatea Canadiana
din Victoria au investigat problema "armatelor platite" de falsi comentatori din China. Ei au creat un program
software care a reusit sa-i depisteze in proportie de 85 %:
http://www.technologyreview.com/blog...7357/?p1=blogs
India Daily a publicat un articol in care se arata foarte clar ca China nu este singurul grup care inunda
internetul in acest fel, de aici numele de "Armata de apa a internetului":
http://indiadaily.com/editorial/22740.asp
Armata de apa a internetului este un grup de oameni care actionezaa ca mercenari platiti care inunda
internetul cu comentarii, barfe sau alt continut informational care sa construiasca sau sa demoleze
credibilitatea articolelor, informatiilor, site-urilor, etc. Acesti oameni demoleaza increderea oamenilor in
anumite produse si servicii, creaza imagini false, ofera o perceptie falsa pentru a distruge adevarul. Unii dau
vina pe China pentru initierea acestui tip de actiuni. China poate foloseste acest tip de actiuni, dar lista celor
care abuzeaza astfel este vasta. Este un lucru obisnuit in lumea libera. Corporatiile ii angajeaza, sindicatele ii
angajeaza, si chiar partidele politice ii angajeaza. Armata de apa a internetului este insarcinata sa se
inregistreze pe un site si apoi sa produca continut sub forma unor postari, articole, comentarii, trimiteri catre
alte site-uri sau inregistrari video publice, etc]
Ei vor spune ca aceasta este "Noua Ordine Mondiala"de care s eteme toata lumea
DW: Vor face tot ce pot ca sa arate ca daca acest grup Asiatic va avea succes, este exact Noua Ordine
Mondiala, sunt acei Illuminati, este fascismul, legea martiala, taberele de concentrare, si vor enumera toate
lucrurile de care se tem oamenii cel mai mult. Deci cum contrabalansezi asta?
Nu-si vor mai permite sa creeze propaganda
254 | P a g e
BF: Realitatea situatiei este mai puternica decat propaganda. Pot spune orice vor. Ei spun "Vedeti, am 1
miliard de miliard de USD, este in computerul meu!". Apoi incearca sa-i cheltui. Sa vezi ce se petrece! Vezi
cat de departe poti merge cu asa ceva. Bush incerca sa zboare spre Paraguay, si l-au oprit. Sa vada ce se
petrece atunci cand isi iau cardul negru, sau oruce or mai avea, si merg la magazin, si primesc un "Ne pare
rau, nu puteti cumpara nimic". Banditii astia vor deveni oameni ai strazii din momentul in care banii lor sunt
inghetati. Acum banii lor sunt inghetati.
Sunt multe negocieri in spatele scenei
DW: Acum spui ca inca nu exista un consens in cadrul Pentagonului despre aceste arestari in masa.
BF: Nu stiu. Ceea ce stiu este ca acesti oameni din Pemtagon imi spun ca ei asteapta ca acest proces penal sa
porneasca ca sa declanseze aceste arestari. Sigur, exista opinia ca "Bine, stim ca sistemul este gaunos, dar nu
stim ce sa facem mai departe". Exista multe negocieri in spatele scenei. Dupa cum pare situatia, probabil ca
va fi din ce in ce mai mult haos pana va incepe efectiv construirea unui nou sistem.
Imparteala de 50 % intre Est si Vest
DW: Ideea de baza pe care am spus-o ca principiu operational este aceea cacivilizatiile Occidentala si
Asiatica trebuie sa porneasca cu o intelegere de 50% fiecare. Nu vrem ca, dintro data, SUA si Europa sa
primeasca ordine de la Asiatici. Iar Asiaticii s-au saturat ca Europenii sa le spuna mereu ca sa faca. Trebuie
sa avem un forum in care sa gasim un consens. Sa fim de acord cu totii "Da, este o idee buna". Sa construim
o colonie spatiala? "Da, este o idee buna."
Care este locul tarilor islamice in toata aceasta schema?
DW: De care parte se vor afla tarile islamice in acest factor de 50%?
BF: Tarile islamice sunt in principal cu noi, cu exceptia catorva colonii care sunt inca controlate de
Sabbateeni, deghizati in musulmani. In estenta le este frica sa nu ajunga ca Gadaffi, asa ca isi tin capul plecat,
dar in esenta sunt cu noi.
DW: Bine.
Ajutati pe evrei sa inteleaga coruptia din sistem
Acum avem nevoie sa ii facem pe evrei sa inteleaga ca conducatorii lor, multi dintre ei, fac parte din aceasta
secta nebuna. Ei nu ar trebui sa ii mai lase sa vorbeasca in numele poporului israelian. Sunt aceeasi oameni
care s-au aflat in spatele Holocaustului, stii?
DW: Corect. Atrocitatea este prea mare pentru o minte omeneasca normala.
BF: Exact. Pe asta s-au bazat si ei. Este prea mare ca sa incapa intro inte normala. Dar toate astea sunt
dovedite, stii?
DW: Da.
A vedea ca procesul penal este autentic
DW: Un lucru pe care as vrea sa-l discutam inainte sa incheiem acest interviu este prezentarea acestei
plangeri penale. Firma de avocatura care este specificata pe document este Bleakley, Platt and Schmidt LLP,
in White Plains, New York. Avocatul principal in acest caz este William H. Mulligan, Jr. Am vizitat site-ul
lor. Sunt o firma de mare incredere, au referinte foarte bune. Inca nu i-am sunat, dar am de gand sa-l sun pe
Mulligan si sa-l intreb ca sa verific daca intradevat acest proces penal este real.
DW: [Chiar l-am sunat pe Mulligan si am vorbit cu el la telefon. Va rog sa nu-l deranjati. El a dat o declaratie
oficiala inregistrata prin colega mea Kimberley Jaeger confirmand ca palngerea penala este adevarata, dupa
cum puteti auzi la sfarsitul acestui interviu audio.]
Documentul ar trebui sa-i convinga pe sceptici
255 | P a g e
DW: Este un document foarte complex Este plin de numere, documentatie, si nume. Inca mai primesc tone
de comentarii negative la adresa ta. [Bloggeri platiti... Armata de apa a internetului... va iubim! Ganditi-va ce
facetisi pe cine ajutati, pentru ca si noi vrem sa traim pe aceatsa planeta!] Sper ca acest document va face sa
indeparteze toate acele ingrijorari, pentru ca este foarte complex.
Oamenii din spatele procesului penal nu sunt singurii care o fac
BF: Trebuie sa iti amintesti un lucru important. Oamenii din spatele acestui proces sunt un grup important
din Occident care ajuta la instaurarea unui sistem financiar mai sanatos, dar ei nu sunt singurul grup. O
multime de oameni isi dau seama ca ceva trebuie facut.
Este haos, oamenii nu stiu ce urmeaza sa faca
BF: Asa cum spun, este o problema acum. Dupa cum inteleg eu, cuvantul haos descrie cel mai bine ceea ce
se petrece in acest moment in cercurile de putere ale Occidentului. As include si Japonia aici. Este multa
confuzie. Oamenii nu stiu ce urmeaza sa faca.
Asta trenuie sa fie dezbatuta public, deschis
BF: Este important sa avem o multime de dezbateri deschise si dezvaluiri complete, asa incat oamenii sa ia
decizii in cunostinta de cauza. Nu cred ca asta ar tebui sa fie in spatele usilor inchise, ca pana acum. Cred ca
ar trebui sa fie public. Daca oamenii considera ca exista chestii la care eu gresesc, sunt bucuros sa le raspund.
Nu am de gand sa raspund la atacuri, dar daca exista argumente reale, sunt bucuros sa le ascult.
O parte din document a fost produs folosind Wikipedia
DW: Atunci cand am cercetat documentul, cea mai mare ingrijorare a mea, pe care am publicat-o pe forumul
tau, a fost aceea ca in sectiunea 33, exista o serie de 3 fraze despre Forumul Economic Mondial. Verificand
autenticitatea documentului, am cautat despre Forumul Economic Mondial pe Wikipedia. Frazele de pe
Wikipedia erau aproape identice cu cele din documetul legal.
BF: Bineinteles! Cel care a scris plangerea penala spune :Bine. Stim ca Forumul EConomic de la Davos este
implicat, pentru ca exista o inregistrare a conversatiei cu Giancarlo Bruno, care este seful serviciului
financiar de la Forumul Economic Mondial." Deci avem probe, probe legale, ca este o legatura. Dar spunem
"E in regula, dar ce este acest Forum Economic Mondial, pana la urma?" Asa ca avocatul merge la Wikipedia
copiaza si apoi transfera in document 9 fraze. Sigur. Asta fac oamenii. Chiar si avocati care scriu palngeri
penale.
Clarificarea situatiei cu "Oficiul international de control al Trezoreriei"
DW: Cealalta greseala pe care am facut-o publica, si pe care vreau sa o corectez, multumesc tie,a fsot aceea
ca in document, se facea referire la Oficiul international de control al Trezoreriei (OITC). Nu am citit
documentul suficient de atent atunci cand am scris comentariile mele ca sa vad ca in acel document, este pusa
sub semnul indoielii legitimitatea OITC si a corespondentului sau al ONU. Cu alte cuvinte, ei ataca OITC.
Daca te uiti la site-ul OITC, este dureros de amatoricesc. A trebuit sa imi incarc browserul in modul de lucru
pe 32 de biti. Prezentarile vizuale sunt facute in PowerPoint. Sunt multe greseli gramaticale pe site. Este
practic o gluma!
BF: Da, e o gluma. Acest on, RC Dam, cel pe care ei l-au pus la conducere acolo, este un Cambogian... dar a
fugit acum. A zburat. Nu se stie unde e. El a fost crescut de CIA. Era pus acolo doar de fatada.
O frauda complexa de inalt nivel impicand Fiji
DW: Daca te uiti la OITC pe Wikipedia, vei citi despre aceasta imensa frauda pe care acstia deghizati cu
256 | P a g e
numele OITC (unde se presupune ca se depoziteaza valorile bancilor din lume) a inoculat o frauda in Fiji.
Spuneau ca vor finanta Fiji cu miliarde de USD, ceea ce evident nu s-a petrecut. Orice bandit obisnuit ar
trebui sa aibe un tupeu imens ca sa fraudeze o intreaga tara in felul acesta!
BF: Acesti banditi probabil ca si-au dat seama ca cei care controleaza, care conduc intregul sistem financiar
se bazeaza numai pe frauda. Asa ca ei au incercat doar sa ciupeasca si ei putin din prada. Asa inteleg eu
situatia. Ceea ce vreau sa subliniez este ca chiar daca Keenan si Scott au puterea legala data de calitatea de
avocati, ei nu ar trebui sa fie pusi in pozitia de a conduce planeta.
DW: [Nici ei nu doresc asta, din ce am discutat personal cu ei].
117 de state au fost de acord sa puna bazele unui nou sistem in Acordurile de la Monaco
BF: Aveam nevoie de o discutie deschisa la care sa participe multa lume. Acea discutie va avea loc la
forumul celor 117 state, Acordurile Monaco, care au fost de acord sa puna bazele unui nou sistem financiar.
Trebuie sa aducem la aceste discutii tarile G5 si satelitii lor, pentru a putea sa venim cat se poate de repede cu
noile structuri care sa le inlocuiasca pe cele gaunoase si corupte: ONU, Banca Mondiala, Banca
Reglementarilor iNternationale si FMI cu ceva mult mai reperzentativ pentru oamenii de pe Pamant. Nu ma
refer la un guvern global. Ma refer la un set de reguli de bun simt pentru aceasta planeta pe care traim cu
totii, al carei aer il respiram cu totii, si ale caei oceane le folosim cu totii. Nu vrem o retea de control
centralizata de genul Noua Ordine Mondiala. Da?
DW: Absolut!
Ce poti spune despre tribunalul crimelor de razboi din Malayezia?
DW: Acum, tribunalul de razboi din Malayezia i-a gasit vinovati de crime de razboi pe Bush si Blair, este
asta in legatura cu alianta celor 117 state?
BF: Nu. Este inca un semn ca umanitatea se trezeste, si s-a saturat sa fie manipulata de cabala criminala. Dar
nu s-a ajuns la niciun consens in legatura ce urmeaza sa se faca.
Mult sprijin pentru o noua agentie de planificare economica
BF: Totusi, pot spune ceva. Exista mult sprijin pentru ideea mea a unei agentii internationale de planificare
economica care sa faca chestii de genul transformatrea deserturilor in zone verzi si popularea oceanelor cu
pesti, si sa opreasca distrugerea mediului. Nu ca un guvern mondial, dar simplu ca un grup care duce la
implinire proiecte mari, pe scara larga si pe termen lung pentru beneficiul oamenilor si al celorlalte
organisme vii de pe planeta.
DW: Da. Si cred ca multi oameni din aceste grupuri nu vor sa lucreze pentru banditi. Ei vor sa salveze
planeta.
BF: Exact! Ei cu totii vor s asalveze planeta, asa ca hai sa o facem odata! Asculta, trebuie sa plec, dar
multumesc ca ai vorbit cu mine.
DW: Apreciez asta foarte mult, Ben. Acesta a fost un interviu pe cinste. Rugaciunile mele si sprijinul meu
sunt pentru voi!
Plangerea penala spne ca OITC este un organism fraudulos.. si da vina pe ONU
DW: Mai este un subiect pe care as vrea sa-l ating pe scurt, si anume despre OITC. Ma refer la faptul ca am
afirmat public ceva gresit. Atunci cand am citit din nou documentul tau, mi-am dat seama ca afirma foarte
clar ca asta este o organizatie frauduloasa, dar ca ONU este de vina pentru ca au permis acestei organizatii sa
prospere fara sa dea in vileag in mod public planurile lor.
BF: Asta pentru ca insusi Ban Ki-Moon, seful ONU, foloseste documente frauduloase chiar in acest moment
incercand sa puna stapanire pe tarile Africane, la fel cum incearca sa foloseasca aceleasi documente
frauduloase ca sa puna mana pe Europa!
DW: Ooo, Dumnezeule!
BF: Bine? El citeaza cele sapte familii care i-au dat autoritatea. Cele sapte familii sunt cei care au infiintat
Consiliul Rezevei Federale. Si acestia nu au niciun fel de autoritate! Nu sunt decat o adunatura de banditi si
257 | P a g e
gangsteri. si trebuie sa le dam un sut in fund. Bine?
DW: Multumesc foarte mult, Ben.
Pune capat saraciei, opreste distrugerea mediului si creaza un viitor gen Star Trek!
BF: Nu vreau sa incheiem intro nota trista. Ceea ce avem nevoie este sa punem capat saraciei, sa oprim
distrugerea mediului si sa creem un viitor minunat pentru planeta si speciile de aici.
DW: Ei bine, cu totii suntem cu voi, si abia astept urmatorul interviu. mUltumesc foarte mult, Ben.
BF: Multumesc foarte mult.
DW: Bine. Ai grija.
[Sfarsitul interviului]
Partea adoua vine curand
Ceea ce tocmai ai citit este absolut uimitor, dar s-a dovedit a fi doar inceputul povestii. Am avut ocazia sa il
vorbesc cu Fulford si sa obtin mult mai multa informatie de la el decat pana acum. Dar, odata ce am luat
contact cu cei implicati in plangerea penala, am descoperit ca sunt mult mai multe de spus despre aceasta
poveste decat a spsu Fulford pana acum.
In Partea a Doua voi face un sumar istoric asa cum se cuvine despre cum si de ce aceste vaste valori au fost
furate si ascunse de Rezerva Federala si de Banca Reglementarilor Internationale... incepand cu 1921 cand
imparatul japonez Hirohito a facut o calatorie in Regatul Unit.
Acest interviu a fost efectiv doar inceputul, iar ceea ce m-a facut sa intarzii publicarea acetui articol este
exact punerea la punct a urmarii, asa ca am decis sa o fac in doua parti ca sa nu mai asteptati.
Evenimentele s-au aglomerat de la interviu incoace
Este de asemenea important sa citez putin doua pasaje din cele mai recente postate de Fulford pe blogul sau,
pentru ca cele mai recente actiuni ale SUA au accelerat probabilitatea ca arestarile in masa sa se realizeze
foare curand:
5 decembrie - Arogarea de catre Obama si de catre Senat a dreptului de a ucide si inchide cetateni americani
fara ca ei sa beneficieze de proces a fost o greseala fatala
http://benjaminfulford.net/2011/12/0...fatal-mistake/
Se pare ca Pentagonul, agentiile americane si militiile sunt pe cale sa declanseze actiuni violente impotriva
Presedintelui Obama si a Senatorilor care si-au arogat dreptul de a ucide si de a intemnita fara proces cetateni
americani.
DW: [Actiuni vioente ar putea suna ca o expresie prea dura din moment ce el vorbeste aici de arestari sum
amenintarea cu arma, dar probabil fara a se trage focuri de arma.]
Cabala criminala din Washington si Wall Street poate vor reusi se instaureze un regin dictatorial fascist in
Statele Unite pentru un timp, dar niciun grup militar serios nu ii va sustine.
Acelasi lucru este valabil si in Europa, unde francmasonii Lojei Propaganda Due (P2) si Bilderbergii se
apropie tot mai mult de a instaura un control de tip fascist. Ei aparent sunt in ofensiva din acest punct de
vedere, dar pina la urma vor esua cu brio pentru simplul motiv ca acesti fascisti dementi sunt complet rupti
de realitate si nu pot transforma in bani reali aceste sume astronomice virtuale cu care isi incarca computerele
in incercarea puerila de a cumpara si mitui oamenii de care au nevoie.
258 | P a g e
Matematic, ei sunt destinati esecului. Constientizarea in cadrul partii ganditoare din populatia occidentala a
atins masa critica. Grupul care inca se mai afla in fata televizorului este spalat pe creier si este irelevant,
pentru ca isi vor schimba imediat continutul mental odata cu eliminarea de la condcerea mass-mediei a
criminalilor de catre armata.
Oricine care mai crede ca inca exista vreun gram de onestitate sau adevar sau decenta in marile corporatii
mass-media trebuie sa se intrebe singuri de ce aceste organizatii-mamut nu scriu o iota despre adevarurile de
la 11 septembrie sau despre uciderea a 2 milioane de irakieni sau despre imensele sume de bani pe care
majoritatea celor din guvernul de la Washington le-au primit ca mita.
Ei trebuie sa se intrebe de ce oamenii sunt indreptati la pachet catre un razboi cu Iranul, precursor al Celui
de-al Treilea Razboi Mondial. Mai mult decat orice altceva, ei trebuie sa se intrebe de ce asa-numitele
guverne occidentale nu fac niciun plan serios pentru viitorul planetei altul decat razboiul.
Avand deja semne ca exista pericolul unie revolte populare iminente, Senatorii care au votat pentru a-i ucide
si intemnita pe americani fara sa compara in fata unui complet de judecata se confrunta in birourile lor cu
alegatorii suparati. Armata i-a transmis lui Obama sa dispara, ceea ce exact a si facut, mergand in Hawaii...
12 decembrie, mai multa informatie
Fulford tocmai a postat aceasta stire noua in acesta poveste fascinanta care evoueaza continuu. Iata aici un
mic extras de pe blogul sau comercial:
Cabala criminala se cazneste disperata sa creeze un guvern mondial fascist pe masura ce tot mai multe
investigatii despre crime se concentreaza asupra lor
http://benjaminfulford.net/2011/12/1...ro-in-on-them/
Cabala fascista cunoscuta sub numele de Bilderberg, Consiliul pentru Relatii Externe, Comitetul celor 300,
etc, incearca disperata si fara speranta sa declanseze al Treilea Razboi Mondial si sa instaleze un guvern
mondial fascist in incercarea de a preintampina finalizarea investigatiilor de ordin criminal care ii inconjoara
din toate partile.
Eforturile lor vor esua deoarece Pentagonul si agentiile din SUA (cu exceptia Gestapo-ului numit Securitatea
Patriei) se pregatesc sa ii indeparteze de la putere, conform CIA si a altor surse.
De exemplu, se apropie de final mai multe investigatii privindu-l pe Presedintele Obama, inclusiv una in
legatura cu declararea ilegala de razboi Libiei. O evaluare a Camerei Reprezentantilor arata ca sunt suficiente
voturi pentru a-l prinde, spun oficialii judecatoresti.
In plus, sunt adunate mai multe dovezi despre mituirea guvernantilor de catre George Soros, si multi altii.
Multe se petrec de acest gen si in Europa, Japonia si Orientul Mijlociu...
In SUA, dupa cum a fost mentionat saptamana trecuta, regimul Obama si-a arogat dreptul de a ucide si
intemnita americani fara sa le asigure dreptul legitim la un proces, insemnand ca el a declarat SUA ca fiind o
dictatura fascista. Repet, se pare ca la suprafata planurile pentru un guvern mondial fascist inainteaza usurel.
Din fericire pentru restul rasei umane, aceasta actiune de acaparare de tip fascist a puterii este un semn de
disperare...
Problema este ca aproape intreg sistemul de conducere din Washington DC este corupt si compromis, dar
oamenii din Pentagon si din agentii sunt atat de obisnuiti in a primi ordine incat nu stiu ce sa faca atunci cand
conducerea lor devine disfunctionala.
259 | P a g e
De exemplu, exista destule voturi in Congresul SUA si in Senat ca sa-l suspende pe Obama, dar problema e
ca nimeni nu a ajunsa la un acord de inlocuire.
Numeroasele investigatii de coruptie impotriva regimului Obama il pot indeparta de la putere, atat pe el cat si
imensul esafodaj de coruptie din spatele scenei, dar nimeni nu stie ce sa faca pe urma.
Singurul raspuns este ca armata sa stabileasca un guvern temporar condus de Statul Major pana cand gunoiul
poate fi scos din Washington si Wall Street. Militarii recunosc pe buna dreptate ca armatele nu se pricep la
guvernare. Totusi, sunt buni la a face curat, si la a restabili ordinea constitutionala.
Armata SUA este ingrijorata de faptul ca nu ar mai dispune de bani pentru a mentine economia, dar
sustinatorii noului sistem financiar le-au promis deja finantari generoase pentru a asigura o restaurare a
puterii economice americane si o tranzitie graduala a complexului militar-industrial in ceva care se poate
intretine singur si care sa fie de folos planetei.
Nu lasa ca toate astea sa te sperie
30 de ani de cercetare dedicata in cele mai ascunse mistere ale stiintei si ale Universului au condus la crearea
operei mele, enciclopedia numita Investigatii asupra Campului Sursa, care a debutat ca cel mai bine vandut
volum in New York Times in august.
In aceasta lucrare, va revelez dovezi zdrobitoare ca viata pe Pamant este ghidata de o constiinta UNiversala
pe care eu o numesc Campul Sursa, creatorul ultim al spatiului, timpului, materiei si vietii biologice.
Asta deja nu mai este de mult o discutie de tip New Age, fiind sustinuta de o bogatie de fapte si descoperiri
stiintifice care nu au fost pana acum complet intelese.
Universul nu este un vid "mort", lipsit de gandire si lipsit de sentimente. Este vast, vibrant si plin de viata,
pana la nivel cuantic. In aceasta carte revelez ca zeci de culturi stravechi din toata lumea au primit profetii
despre venirea unei ere de Aur plina de pace si prosperitate. Momentul de timp despre cand va vaeni este
anul 2012.
Indiferent de ce se va fi petrecut sau nu in jurul acestei date, este remarcabil sa observi dovezile evidente ale
acestei revolte internationale, pe scara larga impotriva Fostilor Puternici care se suprapun in acelasi timp cu
profetiile vechi de mii de ani.
Suntem ghidat catre un viitor glorios
Unii oameni chiar inteleg. Campul Sursa vrea sa stii ca exista. Multi oameni au trimis marturii despre
incredibilele sincronicitati care incep sa se petreaca in viata lor de inada ce dscopera aceste revelatii.
Daca deja razi acum, este pentru ca deocamdata nu ti s-a petrecut tie asa ceva. Sau, mai degraba, confirmarile
ti-au fost trimise, dar le-ai ratat.
Cu totii suntem educati intrun sistem care ne cere sa "avem dreptate", si care pedepseste cu note proaste daca
"gresim". Din acelasi motiv, suntem puternic conditioanti sa sa evitam rusinea.
Acum avem stiinta prin care demonstram ca asta nu e deloc un nonsens ridicol. Toate astea se sustin foarte
bine si fara Fulford / Familia Dragon / documentul Keenan, dar vad toate astea ca parte dintrun mozaic vast
si interconectat.
Atat de multi oameni traiesc in frica si teroarea viitorului. Acum avem la dispozitie stiinta pentru a demonstra
ca lucrurile merg spre bine, si ca de fapt ele trebuie sa se imbunatateasca, caci asa este scris in planul
Universului, si asta e un aspect fundamental in legatura cu ceea ce se petrece acum.
260 | P a g e
Cred ca suntem ghidati in mod inteligent catre o trezire la nivel planetar, si pe masura ce mergem spre 2012
se pare ca prabusirea publica a Vechii Ordini Mondiale este un aspect cheie in acest proces.
O mica sincronicitate
La ora 1:44 dimineata m-am intors si am citit din nou acest documentcautand orice greseli minore pe care ar
trebui sa le indrept. Am gasit un paragraf in acre spatierile trebuie corectate si o voi face chiar acum.
Exact 1777 de vizite a avut acest articol deja de cand l-am publicat, si aceste numere speciale continua sa
apara fiind un mod in care Campul Sursa trimite mesaje inspre noi. Nu am de gand sa conving pe toata
lumea, dar este inetresant si am mentionat acest aspect.
A doua zi dimineata: Fulford este retinut impotriva vointei sale intrun hotel de catre un grup gen CIA?
Tocmai atunci cand te gandeai ca aceasta poveste nu este destul de dramatica sau coplesitoare, avem noutati.
Fulford trebuia sa apara la un spectacol online pe mopal.jp chiar pe 12 decembrie in timp ce eu scriam acest
articol. Cu toate astea, producatorii au fost informati ca Fulford este retinut intrun hotel impotriva vointei sale
de catre "un grup de tip CIA". Ei se gandesc ca viata sa ar fi in pericol, ceea ce ar putea fi adevarat, dar e prea
devreme ca sa stim sigur.
Iata mai jos o secventa cu ceea ce au spus ei, de la un traducator:
Nu vom fi intimidati
Nu cred ca Fulford este genul de persoana care ar minti despre asta, sau care sa insceneze asa ceva. Daca
ceva i se petrece, povestea asta va exploda in public mult mai repede decat pana acum. Duhul a iesit din
sticla. Nu poti opri asta. Stai jos si nu ne face rau. Nu mai este planeta ta ca sa o mai poti abuza.
Raspanditi vestea! Spuneti tuturor despre aceasta poveste. Trimitei linkul, scrieti, postati pe bloguri,
comentati. Publicitatea inseamna protectie. Multumesc!
Declaratie oficiala a lui Neil Keenan, 13 decembrie 2011, ora 12:07 PM
Draga domnule Wilcock,
Sunt foarte ingrijorat pentru siguranta lui Ben. Este prieten cu mine de doi ani si il vad calatorind si riscandu-
si viata pentru a-si informa cititorii. Stiu mai multe decat spun, dar el este o persoana foarte sensibila si
preocupata, si el chiar vrea sa vada deşerturile inverzite.
Ma rog ca ceea ce auzim sa nu fie adevarat, iar daca totusi este, ma rog sa-l elibereze teafar. Mi-e teama ca
Benjamin este retinut pentru ca a afirmat ca detine Cartea Codurilor si Maklumat.
Asta pur si simplu nu e adevarat.
Nu numai ca ele sunt la mine, dar se afla pe maini bune.
Asa ca daca asta e motivul, va rog lasati-l pe Benjamin sa plece, ca sa poata reveni la pozitia lui corecta,
aceea de a sfatui lumea atunci cand face greseli.
Noaptea de miercuri spre joi: Ben este in viata si teafar!
Abia am primit stirea de la Neil Keenan care vorbeste acum la telefon cu Ben, care este in viata si teafar.
261 | P a g e
Asta este deocamdata toata informatia pe care o am. CEa mai plauzibila posibilitate este ca Ben afost retinut
pentru propria sa protectie impotriva unei alte amenintari.
Noaptea de joi spre vineri: Ce spui?
Povestea devine din ce in ce mai ciudata. Fulford i-a spus lui Keenan ca pur si simplu a uitat despre
emisiunea la care trebuie sa participe ca invitat si a iesit la o drumetie pe munte cu sotia sa apoi la intoarcere
a adormit. Producatorii trebuiau sa-l sune inainte ca sa-i reaminteasca de emisune, dar au uitat si ei. Au vorbit
cu el la telefon la un moment dat, dar era deja prea tarziu, el se afla prea departe si nu mai ajungea la timp.
Explicatia lui Ben este ca "povestea cu hotelul nu a fost adevarata, a fost o inventie a producatorilor".
Este timpul sa ne luam planeta inapoi. Ata mi-a reamintit foarte clar despre ce este pus in joc. Nu ma voi
odihni pana cand umanitatea nu va fi libera.
14 decembrie: Chodoin Daikaku spune ca Fulford a fost eliberat dupa negocieri
De ce s-ar duce Chodoin Daikaku la o televiziune sa faca o astfel de declaratie... oferind prea putin edetalii,
ca si cum era preocupat sa nu spuna prea mult?
Mai mult, de ce un om cu un prestigiu asa de mare ar iesi pe post ca sa spuna o minciuna asa de mare?
Femeie: Avem cateva intrebari despre situatia lui Benjamin Fulford datorita stirilor de pe internet. Te rog sa
ne spui ceva.
Chodoin Daikaku: Ieri am primit informatia ca Benjamin a fost capturat si retinut de agenti straini (spioni).
Dupa emisiune, am reusit sa aflu locatia unde se afla. Era la Roppongi (Centrul Tokyo). Dupa mai multe
negocieri acolo, am reusit sa il eliberam. Acum se afla acasa la el. Va participa la urmatoarea intalnire
(mopal.jp pe 27 decembrie) si isi va spune parerea, presupun. Acesta este singurul meu comentariu.
DW: Fulford a disparut pentru o intreaga zi, noaptea care a urmat si pina a doua zi. Nu a raspuns la email sau
la telefon. Probabil ca este obligat sa spuna public o alta poveste pentru propria sa siguranta, din moment ce
Daikaku spune cu totul altceva.
Sa ne bucuram ca Ben este in viata. Recent a deconspirat cateva nume, si asta poate l-a facut sa aiba aprte de
aceasta situatie. Avem toate motivele sa credem ca momentul cand Fulford a fost capturat si mai apoi retinut
nu a fost intamplator, daca ne gandim la faptul ca abia am publicat acest articol in care demonstram ca tot
ceea ce a spus el despre acest proces penal este acum demonstrat concret, si il trimisesem lui Ben de doua
saptamani inainte sa-l public aici.
14 decembrie, 3 PM: Amenintare cu moartea
Pentru prima data in intreaga mea cariera de jurnalist, mi-a fost transmisa o amenintare severa, prin
intermediul unuia dintre sursele mele. mI s-a spus ca am la dispozitie doar aceasta noapte pentru a scrie
Partea a Doua, si ca ar fi o idee buna pentru propria mea protectie. Desi natura exacta a amenintarii nu mi-a
fost specificata, mi s-a spus ca as fi norocos sa scap doar cu o tortura. Daca sunt norocos, mi s-a spus, voi
scapa prin a ramane toata viata mea intro baza subterana ultrasecreta, lucrand ca om de stiinta la operatiunile
negre.
Cea mai buna protectie pe care o am este publicitatea. Nu uitati niciodata cat de mult sunteti iubiti. Daca e sa
mor, atunci voi muri cu onoare, un nobil soldat al Luminii. Va multumesc pentru toata iubirea si grija pe care
le-ati demonstrat de-a lungul anilor si sunt recunoscator ca v-am lasat o mostenire atat de vasta de materiale
utile.
Acum trebuie sa continui munca. Multumesc si Dumnezeu sa va binecuvanteze.
262 | P a g e
Ora 6 PM
Voi apare la emisiunea radiofonica a lui Kerry Cassidy in urmatoarea jumatate de ora ca sa grabesc procesul
publicarii restului povestii.
[Dupa emisiune] Marea parte a ceea ce voi publica in Partea a Doua a fost deja spus in aceasta emisiune
acum, asa incat nu cred ca voi fi ranit. Imi voi permite sa dorm putin, pentru ca toate aceste evenimente si-au
pus amprenta. Va multumsc pentru minunatele scrisori si pentru sprijinul acordat.
[Dupa cetva ore] Kerry mi-a trimis linkul catre intregistrarea MP3 a emisiunii cu mine. Am inarcat-o si abia
ceva mai tarziu am observat numarul de vizualizari 22.222... chestii uimitoare. Cred ca "Administratia" a
vorbit din nou. Va multumesc pentru tot, nu voi pati nimic.
[A doua zi la pranz] Am fost contactat de reprezentantii Familiei Dragon asociati cu procesul penal, si ca
rezultat al acestei amenintari cu moartea, mi s-a spus sa transmit urmatoarele:
DACA SE PETRECE CEVA LUI DAVID WILCOCK, SAU ORICUI CARE ESTE IMPLICAT IN ACEST
CAZ, VOM FACE PUBLICE CARTEA CODURILOR SI CARTEA MAKLUMAT IAR FUNDURILE
VOASTRE VOR LUA CALEA INCHISORII. POTOLITI-VA IMEDIAT.
Mi s-a mai spus ca intreaga retea internationala implicata in protejarea acestui caz a fost extins aca sa ma
includa si pe mine. Pentru toti cei implicati, la toate nivelele, va multumesc.

www.popservice.ro
www.ruris.ro
www.softwarepse.com
Răspunde cu citat
 03.01.2012 #13
Adrian Pop
Senior Member
Data înscrierii
10.10.2011
Locație
CRAIOVA
Posturi
8.469
Adresa acestui articol original AIM este http://aim.edu.tc/?a=articles&p=463
[urmare din "Prima Parte"]
Traducere si adaptare dupa http://divinecosmos.com/start-here/d...end-tyranny-ii
[Nota AIM: Va punem la dispozitie acest minunat articol semnat de David Wilcock, in traducerea si
adaptarea redactorului Marian Apostol care a preferat sa mentina toate expresiile "tari" originale pentru a nu
altera in niciun fel forta si geniul autorului; de aceea va rugam sa intelegeti ca acesta este motivul pentru care
263 | P a g e
nu am cenzurat in niciun fel cuvintele lui David Wilcock.]
David Wilcock a primit amenintari cu moartea daca va publica acest articol... asa ca iata-l aici, pentru a ne
asigura ca David va fi in siguranta.
[Nota AIM: Asa cum s-a spus si in prima parte, cea mai buna cale de a contracara o astfel de amenintare este
exact publicarea informatiilor sensibile care au determinat pe agresori sa treaca la amenintarea vietii.]
Asta este cea mai mare dezvaluire... peste doua milioane de tone de aur au fost confiscate in secret de catre
Banca Rezervei Federale (FED) pentru a crea bani virtuali, si procesul penal care ar putea prabusi conspiratia
globala.
Click aici pentru prima parte
Va multumesc pentru intregul sprijin acordat
Intai de toate, vreau sa va multumesc pentru ca mi-ati oferit intreaga voastra atentie si consideratie. Nimic din
ceea ce scrisesem pina acum nu mi-a adus o amenintare cu moartea, si desi ma consider o persoana puternica,
totusi am fost bulversat. Imediat ce am aflat de amenintare, am trecut la actiune, astfel incat sa ma asigur ca
aceasta poveste electrizanta sa fie facuta publica, in caz ca ceva mi se petrecea.
Acum avem multe grupuri de oameni din interior care fac eforturi pentru a ma proteja, iar povestea s-a
raspandit atat de repede pe internet incat cred ca publicitatea aceasta este cea mai buna protectie. In timp ce
ma pregatesc sa public aceasta sectiune, deja avem peste 400.000 de vizitari, peste 1000 de comentarii scrise,
si 21.000 de semnalizari pozitive pe Facebook, toate acestea pentru Prima Parte a povestii publicata cu 6 zile
in urma. Zeci de mii de oameni scriu despre asta pe propriile website-uri, iar rata de crestere este geometrica,
sau poate chiar logaritmica, in acest moment.
Iata ce s-a petrecut
Era ora 15:30 miercuri 14 decembrie 2011, cand am aflat ca s-ar putea sa fiu torturat pina la moarte pentru ce
am scris "Procesul penal de 1000 de miliarde de dolari care ar putea sa puna capat tiraniei finaciare". Mi s-a
spus ca ar trebui sa scriu imediat si continuarea la aceasta (adica Partea a Doua) in aceeasi seara pentru a ma
proteja, iar acesta a fost cel mai sensibil secret dintre toate, pentru ca a doua zi ar fi fost prea tarziu.
M-am miscat foparte repede ca sa ma protejez imediat ce am primit aceasta amenintare cu moartea, adaugand
stirea despre amenintare pe site-ul meu in articolul respectiv, care era deja foarte popular. Kerry Cassidy mi-a
telefonat imediat si mi-a spus ca va iesi pe post la radio in 20 de minute si mi-a recomandat sa ma alatur ei in
acea emisiune radiofonica. Am facut repede un dus si am ajuns la emisiune.
Pompa noastra de caldura de exterior era pe moarte dupa 23 de ani de functionare, iar camera era deranjant
de rece. Toate luminile scadeau in intensitate timp de 3 secunde la fiecare minut in timp ce auzeam cum
compresorul se strofoca sa porneasca. Nu stiam cat timp vom avea suficienta energie electrica ca sa
alimentam emisiunea.
Abia am avut timp sa ma gandesc cat de oribil ar fi sa mor torturat. Gandul acesta m-a lovit in timp ce
emisiunea era deja in desfasurare. Din ceea ce mi-ati scris voi in mesajele voastre, cu greu se poate abtine
cineva sa planga atunci cand asculta aceasta emisiune. Pompa noastra de caldura nu era singurul echipament
care aproape a murit de oboseala in timpul emisiunii. Efectiv am prabusit calculatorul central de transmisie
audio a postului American Freedom Radio pentru prima data in istoria sa, din cauza cererii extrem de mari.
Poate ca tu mi-ai salvat viata
Actiunea foarte rapida a lui Kerry, si faptul ca Coast m-a publicat audio imediat intro stire de ultima ora in
264 | P a g e
acea noapte probabil ca mi-au salvat viata. Cu toate acestea, niciuna dintre aceste masuri nu ar fi fost
suficiente ca sa ma protejeze daca voi nu ati fi intrat in actiune atat de repede, raspandind vestea atat de
departe. Pentru aceasta aveti gratitudinea mea eterna.
Cu totii sunt suparati din cauza economiei mondiale in aceste zile, iar asta este adevarata poveste despre cum
de am ajuns cu totii in aceasta situatie acum. Nu este deloc o poveste SF despre extraterestri si OZN-uri.
(Hmm, ei bine... dupa ce am citit din nou toate astea, nu mai pot spune acelasi lucru!) Este foarte tangibila,
foarte pamanteana, si foarte directa.
Informatiile sunt atat de uimitoare, si au fost tinute atat de secrete, incat ma astept sa apara multe filme
minunate despre subiect in anii care vor urma. Esti pe cale sa devii unul dintre primii care afla aceste lucruri,
si care pana la urma vor deveni cunoscute de toata lumea.
Aceasta este Partea a Doua a seriei de articole. Informatiile se intrepatrund si nu voi repeta chiar totul. De
aceea, este foarte bine ca sa cititi mai intai Prima Parte, daca nu ati facut-o deja:
Click aici pentru prima parte
O scurta introducere
In Prima Parte v-am oferit dovezi incontestatbile ale procesului penal care s-a deschis la Judecatoria
Districtului de Sud din New York, acuzand ONU, Forumul Economic Mondial, Republica Italiana, si Politia
Financiara Italiana, printe altii. Acest proces penal este o manifestare vizibila a unei campanii initiata de 122
de natiuni care fac tot posibilul sa detroneze Vechii Puternici. Aceasta cabala secretoasa distruge planeta
folosindu-se de bani virtuali, care nu sunt garantati de nimic. Asta, cel putin, este ceea ce ni s-a spus. Dar
aflam acum ca de fapt actualul sistem finaciar ESTE construit pe un standard al aurului, aur care insa este
ASCUNS, tinut departe de public, si nu este mentionat nicaieri in contabilitatea oficiala.
Poate, la prima vedere, nu pare prea extraordinara aceasta informatie, dar adevarul este ca acesta e secretul
cel mai mare. A vorbi despre asta e atat de periculos incat acest secret a ramas ascuns, complet invizibil,
chiar si pentru cei mai impatimiti cautatori pe internet in ale conspiratiilor. Eu am cercetat foarte mult acest
subiect al politicii oculte, de interior, inca din 1993, dar abia acum am reusit sa pun impreuna toate
informatiile separate descoperite rand pe rand de-a lungul timpului.
Fara a fi ajutat de oamenii din interior potriviti, care isi pun astfel viata in pericol ca eu sa realizez in felul
acesta imaginea de ansamblu, intreaga dezvaluire nu ar fi fost posibila. Acum, in aceasta Parte a Doua, vreau
sa ma focalizez pe aceasta Imagine de Ansamblu care a iesit la suprafata datorita informatiilor de ultima ora
provenite de la diverse surse din interior.
E foarte important sa iti dai seama cu cine ai de-a face
Inainte sa intram in detalii, trebuie sa clarificam personajele. Altfel, ati putea avea dificultati in a intelege
cum de ar putea exista acest tip de mentalitate Nazista. Negarea acestor adevaruri este arma principala a
conspiratorilor cu care au reusit sa mantina secret tot acest adevar, atat de mult timp. De asemenea, ati putea
sa cadeti in capcana unei scheme si mai periculoase: anume, cea de tipul "Noi" contra "Lor", "Alb" contra
"Negru", sau "Alesii lui Dumnezeu" impotriva "Demonilor satanici". Aici este vorba despre oameni reali, nu
monstri de carton. Aceasta simpla constatare garanteaza faptul ca planurile nebune ale acestor grupuri
smintite se vor prabusi.
Totusi, daca nu stii vu cine ai de-a face, nu vei putea sa-i intelegi suficient ca mai apoi sa fii capabil a gasi o
rezolvare eficienta. Majoritatea membrilor grupului sunt fiinte care se simt prinse in capcana, se simt
mizerabil, si nu vor altceva decat sa scape si sa fie tratati cu iubire si respect. Aceste grupuri sunt foarte mari,
foarte intercorelate, la nivel planetar, si prea puternice pentru a putea fi transformate din exterior. Singura
actiune de succes care-ti permite sa schimbi lumea este aceea prin care transformi fiecare fiinta umana de pe
265 | P a g e
planeta, inclusiv pe aceia din grupurile respective. Nu poti face asta doar intrand acolo si spunandu-le ce si
cum sa faca. Trebuie sa-i asculti, sa-i intelegi, sa afli ce vor ei, ce au ei nevoie, si de ce sunt ei atat de rai. Iar
toate acestea sunt de fapt iubire.
O viata de mizerii
Deci iata cheia. Ei au crescut intrun stil de viata mult mai rau decat ai trait tu incat nu ai putea sa-i intelegi,
cum anume gandesc ei, ce simt ei, moment de moment, zi de zi.Cu toate astea, este posibil sa o faci, daca nu
chiar vital. Cred ca aproape oricine poate fi "deteriorat" si "stricat", devenind astfel un sociopat daca este
torturat suficient de mult, indiferent de varsta. Priviti la un criminal si veti gasi ca in felul acela el s-a refugiat
din fata abuzurilor... de obicei ale unui tata alcoolic.
Cu toate acestea, el a avut intotdeauna la dispozitie alternativa de a se detasa de situatia sa de viata si sa o

priveasca ca un observator exterior. El se poate observa pe sine insusi, poate sa vada ce s-a petrecut, si sa
faca eforturi ca sa ierte si sa accepte acele experiente traumatizante. El se poate ierta pe sine insusi pentru
toate relele pe care le-a cauzat celorlalti, simtind cat de greu ii este sa nu repete aceleasi greseli mereu si
mereu.
El de asemenea poate sa isi dea seama ca, desi viata sa de familie a fost oribila, majoritatea oamenilor nu sunt
deloc asa. Asa actioneaza iubirea adevarata.Exista oameni carora cu adevarat le pasa, si care sunt in stare sa
ajute foarte mult pe ceilalti.
Niciun sistem de sprijin... iar abuzurile continua
Totusi, majoritatea oamenilor care au trecut prin abuzuri severe, acest proces al iertarii este mult, mult mai
dificil. Este nevoie de o anumita forta interioara si de vointa pe care ei nu le pot atinge deocamdata, pentru ca
societatea noastra actuala nu are inca sisteme de ajutor eficient care ar putea sa-i insanatoseasca. Daca nu poti
privi direct in fata propria ta durere, atunci sigur vei fugi de ea. Aici apar pseudo-solutiile, acele refugii false
care fac ca viata sa para mai acceptabila: alcoolul si drogurile. Va vorbesc din experienta, dupa 19 ani de
sobrietate, in acest moment.
Copilul abuzat creste si devine apoi barbat. Deschide sticla asa cum facea si tatal sau, descoperind ca il ajuta
sa ascunda temporar durerea ororilor la care a fost supus. El, la randul sau abuza de sotia si de copiii sai intro
incercare disperata de a scoate la suprafata agonia emotionala de care se simple prea plin. Din nefericire,
abuzul creeaza un alt abuz. Nimeni nu mai simte iubire daca a fost abuzat. Ei incep sa riposteze, abuz dupa
abuz. Iar acest cerc vicios continua.
Trauma are multe forme
Exista o alta forma de tortura care poate crea si mai mari distrugeri emotionale decat a fi batut. Este vorba
despre a face sex impotriva vointei, mai ales in copilarie, ceea ce aduce distrugeri semnificative. Personal
inca sunt uimit de lipsa de constientizare a societatii despre aceste aspecte. Fiecare ar trebui sa stie ca sexul
fortat, chiar si numai o singura data, poate crea un strigat interior care este auzit zi de zi, an dupa an. Nu este
deloc usor. Daca cel care raneste astfel este chiar unul dintre parinti, distrugerea este si mai semnificativa
pentru ca rupe legatura sacra a familiei si increderea neconditionata in familie. Toate aceste sunt foarte greu
de inteles de catre omul obisnuit.
Astazi stim ca acest fel de trauma re-configureaza mintea victimei, facand-o hiper-vigilenta, gata oricand sa
fie in stare de lupta si aparare. Asta va face ca omul sa isi adopte un temperament exploziv, gata sa erupa la
cel mai mic stimul. Ii va fi foarte greu, aproape imposibil, sa aiba incredere in cineva. Cu totii vor fi suspecti
pentru el. Cu totii sunt hoti. Cu totii sunt criminali. Imediat sub pojghita mintii constiente va fi mereu un
vulcan gata sa erupa. Este efectul acelei tristeti atat de profunde incat el este inspaimantat la gandul ca ar
putea sa planga si sa nu se mai poata opri niciodata.
266 | P a g e
Multi dintre ei vor fi atat de distrusi sufleteste incat aproiape ca nu vor mai putea functiona in societate, cu
exceptia acelor conjuncturi in care nu exista aproape deloc riscuri, nu exista nicio schimbare, si nici munca
grea. Altii vor deveni dependenti de adrenalina, cautand mereu si mereu situatii periculoase.
Exista speranta de insanatoseire?>
Da, este posibiul sa vindeci aceste rani sufletesi... dar asta necesita multa munca. Daca ai avut o copilarie
plina de umilinte, tipete, bataie, sau alte forme de violenta familiala, iti este foarte greu sa iti dezvolti empatia
fata de ceilalti, sa le simti astfel emotiile si sufletul. Totul este despre tine, despre durerea ta, despre povestea
ta cea trista, despre misiunea ta. [Nu mai este loc pentru altii - nota AIM].
Asa ca iti vei construi identitatea emotionala in jurul ideii de "a fi tare". Din acelasi motiv ii vei respinge pe
cei care "sunt slabi". Mai mult, ii vei percepe ca fiind tinte usoare pentru a ii manipula si a-i controla in
avantajul personal - vor deveni papusile tale care-ti vor aduce bogatii si satisfacii, fara ca tu sa muncesti
aproape deloc pentru asta. E posibil sa simti ca le dai o lectie valoroasa manipulandu-i: cu cat te vor asculta
mai mult, cu atat vor deveni ei mai conformi cu "standardul" tau personal. In final, ei vor deveni suficient de
puternici pentru a se ridica impotriva ta. Ei si-au trezit propria lor putere si forta. Acum le arati cat de speciali
sunt ei, si eventual ii poti invita sa ti se alature.
Apoi, impreuna, veti vrea sa continuati sa "treziti" pe altii care deocamdata sunt "slabi". Ai convingerea ca
numai cei "daruiti" vor putea invata cum sa devina si ei "puternici" si sa te poata intelege de ce ai facut acele
actiuni incredibil de lipsite de umanism.
Identificarea cu grupul
Concluzia este ca daca abuzezi si torturezi o persoana suficient de mult, victima nu va mai avea compasiune
si nici consideratie pentru ceilalti, decat daca se poate indeparta de tine ca sa inceapa lungul proces de
vindecare. E exact asa de simplu. Cu toate astea, poti sa ajustezi abuzurile tale astfel incat sa creezi "iubire" si
loialitate extrema in victima. Asta se face alternand pedepsele severe cu "bombardament de iubire", facandu-i
sa se simta speciali.
O analogie tipica este un sot violent care-si bate sotia, doar pentru a-i arata ulterior "gradioase semne de
iubire", cum ar fi un imens buchet de flori. In practica de ajutor social telefonic am avut ocazia sa privesc
inregistrari video ale unor femei batute crunt, cu ochii umflati, si care gafaiau spunand ca isi iubesc foarte
mult sotii, si ca ii inteleg de ce le-au batut. Asa ca te poti "indragosti" chiar de cel care te tortureaza crunt.
Pentru ca e mult mai usor sa accepti si sa adopti propriul lor sistem de credinte si valori si sa accepti
"pedeapsa" lor, decat sa te delimitezi de ei, pentru ca "tradarea inseamna moarte".
Scopul ultim al unui astfel de grup este obtinerea puterii si controlului planetar. Acesta este "Sfantul Graal",
cel putin pina cand ajung la un progres tehnologic care sa le permita sa paraseasca planeta. Daca poti intelege
corect ideea ca oameni de acest fel exista in realitate, si ca au planuit meticulos dominarea planetarade sute
de ani, atunci poti incepe sa intelegi cum am ajuns azi in situatia aceasta, si cat de simple sunt motivele lor
pentru care fac tot ceea ce fac.
E foarte misto sa ai bani
E foarte misto sa ai bani. Sa recunoastem. Poti sa mergi oriunde si sa faci orice vrei, sa iti implinesti cele mai
mari fantezii. Acum imagineaza-ti ca ai avea puterea sa creezi cat de multi bani doresti, oricand, din nimic.
Odata ce ai aceasta putere, ai devenit cel mai mare magician. Poti sa creezi putere, bogatie si prestigiu doar
prin apasarea unei taste. Orice iti poti imagina poate deveni realitate. Ai astfel dominatia absoluta.
Oamenii vor face tot ce le spuica sa se poata apropia de tine, si sa poata vedea si ei putin din aceasta magie.
Poti sa fii uratenia-pamantului, dar asa... esti cel mai "tare" din oras, si toata lumea vrea sa fie "mana ta
dreapta". Lumea este efectiv la cheremul tau: "Cel care are banii, are fanii". Bani fara numar, fara numar,
267 | P a g e
pentru placerile proprii, este scopul ultim al celor care tanjesc dupa putere, si care cred ca astfel vor fi
"Puternici".
Cum ar putea fi posibil?
Dar oare cum ai putea sa speri vreodaca ca sa descoperi o asemenea smecherie de a crea bani din nimic, in
toata lumea, si oamenii sa te si creada? Majoritatea oamenilor nu gandesc asa. Foarte putini vor vrea sa-si
"faca temele" ca sa-si dea seama cum sa obtina o asemenea magie. Priveste diferitele natiuni si culturi din
lume. Toate acele limbi. Toate acele obiceiuri. Toti acei oameni. Toate acele ţinuturi. Ar putea dura ani de
zile de cercetari a sute de oameni pentru doar a incepe sa intelegi cum ai putea sa-i conduci pe toti. AI avea
nevoie de spionaj la nivel inalt. Ai avea nevoie sa domini orice noua afacere care apare, prin orice mijloace.
Multi dintre oamenii tai cei mai buni isi vor pierde vietile in incercarea de a afla cele mai importante
informatii pentru tine.
Unii dintre oamenii tai se vor antrena intreaga lor viata ca sa invete o anumita limba, doar ca sa faca o
anumita actiune sub acoperire, si s-ar putea ca niciodata sa nu beneficieze de "fereastra" oportuna pentru a-si
folosi talentele obtinute cu atata munca. Ar putea dura ani de zile pentru ca un spion sa castige increderea
unei persoane pentru a-i afla cele mai adanci secrete.
Bineinteles, ai avea nevoie de cel mai inalt nivel de secretizare pentru a pune pe picioare ceva atat de mare,
atat de complicat si atat de intins. Ar putea dura sute de ani de planificare meticuloasa ca sa obtii ceva atat de
uluitor, si numai stra-stra-stra-nepotii tai s-ar bucura de beneficii.
Aduna tot aurul din lume ca sa poti crea bani fara numar bazati pe nimic
Nu-ti va lua prea mult timp ca sa realizezi ca inamicul tau numarul 1 este chiar aurul si comorile. Cucat
exista pe piata mai mult aur, cu atat ai mai multa bataie de cap. Oamenii sunt mereu lacomi si suspiciosi.
Aurul este adevarata bogatie pe care o pot avea in mainile lor. Daca exista vreo moneda garantata in aur,
atunci ei o vor vrea pe aceea, in mod evident, si nu ii va interesa "hartia ta inutila". Sa spunem ca deja cunosti
ca in lume exista o cantitate uluitoare de aur. Sa spunem ca deja stii cam pe unde se afla acest aur. Cumva va
trebui sa scoti acest aur de pe piata si sa il ascunzi definitiv, fara ca publicul macar sa cunoasca ceva despre
toate astea. Altfel, vei fi mereu si mereu vulnerabil in fata celorlalte valute care ar fi garantate cu aur. Masele
populare ingnorante isi vor pierde imediat interesul in hartiile tale tiparite si se vor grabi sa cumpere aurul.
Trebuie sa folosesti violenta
Bineinteles, multi oameni deja au aur. Dar nu le poti permite sa il pastreze daca vrei sa-ti mearga smecheria
cu banii. Altfel, ei se vor putea aduna impreuna sa-si puna la dispozitie resursele comune ca sa te
prabuseasca. Bineinteles ca nu iti vor da tie de buna voie aurul lor, vor avea arme la dispozitie si-ti vor spune
ca vei putea lua aurul doar peste cadavrele lor. Aici e toata treaba. Va trebui sa folosesti violenta, daca vrei sa
creezi acest nou sistem financiar global. Vor fi necesare invazii militare in forta pentru a obliga oamenii sau
chiar popoarele sa-ti dea tie tot aurul si comorile lor. Mai mult chiar, va trebui cumva sa convingi pe
majoritatea conducatorilor mondiali ca este in interesul lor sa faca asta, si ii ameninti ca vor muri daca nu
accepta. Odata ce ai obtinut controlul masinariei de tiparit magice, nu mai conteaza ce gandesc conducatorii
natiunilor, dar pana atunci trebuie sa le oferi o poveste credibila. Creaza ceva care cu adevarat le hraneste
cele mai intime sentimente si pasiuni patriotice.
Mentine secretul... in siguranta
Atunci cand un om obisnuit vede violenta, inclusiv armate inamice invadand teritorii, trebuie sa-i ametesti cu
povesti credibile despre motive intemeiate si corecte care au dus la astfel de actiuni "nedorite" dar
"necesare". Pune la cale cateva asasinate si atrocitati revoltatoare impotriva popoarelor care iti stau in cale.
268 | P a g e
Descopera pe cine ar vrea oamenii sa fie suparati, si apoi da vina pe acesta pentru tot ceea ce ai facut tu.
Toate aste nu sunt nimic altceva decat spectacol de scena foarte bine pus la punct, dar adevaratul scop este sa
le iei tot aurul, ca sa poti crea oricat de multi bani vrei, fara numar.
Intre timp, le spui in secret conducatorilor natiunilor ca toate aceste atrocitati sunt de fapt o etapa trista dar
necesara pentru a instaura pacea mondiala, securitatea si prosperitatea, si pentru a preveni alte tragedii mult
mai ingrozitoare [adica scuza "raului cel mai mic" - nota AIM]. Orice conducator guvernamental, militar sau
financiar care se va opune planului va fi amenintat cu moartea sau chiar ucis, ca sa te asiguri ca toata lumea e
de partea ta. In schimb, fiecare conducator care este de acord cu planul tau este tot timpul inoculat cu ideea
ca astfel va genera abundenta si fericire poporului sau... intro lume fara razboaie, fara suferinta, si fara
depravare.
Un rau necesar... pentru un bine superior
Asta a fost promisiunea. Asta a fost morcovul. O Noua Ordine Mondiala... de pace, prosperitate si fericire.
Toate astea au inceput cu infiintarea Bancii Rezervei Federale in 1913, a Bancii Reglementarilor
Internationale in 1921, si a Acordului de la Bretton Woods in 1944. Conducatorii natiunilor nu sunt deloc
genii. Adesea nu sunt decat oameni obisnuiti, cu posibilitati intelectuale modeste care se intampla sa castige
sau sa fure alegerile. Sau, pentru ca au fost pusi in acea pozitie datorita parintilor lor.
Acest plan al Noii Ordini Mondiale le-a fost prezentat ca un rau necesar... pe care numai ei, cu ilustra lor
inteligenta si intelegere iesite din comun il pot intelege cu adevarat. [Asta ii faci tu sa creada - nota AIM.] Cu
siguranta ei vor petrece lungi nopti in pat fara sa doarma privind tavanul, zvarcolindu-se sub o transpiratie
rece in timp ce isi dau seama ce grozavie au incuviintat sa se petreaca. Dar, mai devreme sau mai tarziu,
oricat de ingrozitor si reprobabil ar putea parea, ei va trebui sa isi dea seama ca au actionat pentru binele
comun, pentru binele superior, de care vor beneficia copiii copiilor lor. Si isi dau seama ca daca nu accepta
planul, vor fi asasinati. Fiecare dintre conducatorii din lume este fortat sa ia decizii care ar ucide un numar
neprecizat de oameni pentru a asigura interesele legitime ale acelei natiuni, si chiar ale planetei. Asa e viata.
Asta e realitatea. E un pret care trebuie platit. Asa ca pune-ti uniforma, suge-o, si mergi mai departe! Da... va
fi foarte dureros sa creezi acest nou sistem, dar odata ce va fi implinit, vietile tuturor vor fi mult mai bune.

www.popservice.ro
www.ruris.ro
www.softwarepse.com
Răspunde cu citat
 03.01.2012 #14
Adrian Pop
Senior Member
Data înscrierii
10.10.2011
Locație
CRAIOVA
Posturi
8.469
269 | P a g e
Au simtit ca au fost inselati
Pina in 1954, cele 77 de natiuni ne-aliniate din lume si-au dat seama ca au fost inselate. In locul erei de aur
plin ade pace si prosperitate care le-a fost promisa si pe care o asteptau dupa sfarsitul celui de-al Doilea
Razboi Mondial si semnarea Acordului Bretton Woods, lumea s-a scufundat si mai mult in orori mult mai
ingrozitoare. SUA si URSS se inarmau pregatindu-se pentru razboiul nuclear total si anihilarea planetara.
Dolarii americani care au fost promisi pentru programe internationale umanitare de sprijinire a dezvoltarii
natiunilor, nu au nai venit niciodata. Dolarul, ca valuta internatiuonala, a fost deturnat pentru umflarea
masinariei militare de razboi. Natiunile ne-aliniate vroiau sa schimbe sistemul, dar nu aveau forta necesara sa
faca nimic pentru a o opri. Oricine a indraznit sa scoata cea mai mica soapta despre ceea ce se petrece cu
adevarat, a fost amenintat cu moartea sau chiar direct ucis.
Aceasta batalie invizibila si disperata a continuat pina in ziua de azi. Acesta este cel mai mare secret. Aceasta
este adevarata poveste a sistemului financiar global. Pentru acest adevar era sa fiu ucis. Asta este doar o mica
parte din intregul plan de control global care a fost pus in aplicare meticulos... pe parcursul a sute de ani.
Asia, acolo unde incepe intreaga poveste
Cel mai mare secret din lume, asa cum am descoperit acum, este ca "Aurul este la fel de abundent ca nisipul".
Evident, este o exagerare, dar nu este departe de realitate. A fost cu adevarat uimitor pentru mine sa descopar
acest adevar. Tot acest aur trebuia confiscat, prin vaste metode de pacalire la scara mare, pentru a pregati
drumul "Noii Ordini Mondiale" in care banii vor putea fi creati din nimic.
Ca sa intelegeti cu adevarat aceasta batalie secreta care a dus la "Procesul penal de 1000 de miliarde de dolari
care ar putea pune capat tiraniei financiare", trebuie sa ne intoarcem in timp. Pana la urma totul capata
viziunea "Rasarit Contra Apus" in acest urias joc al Illuminati, asa cum inteleg acum. Cercetarile mele in
legatura cu aceasta poveste mi-au adus amenintari cu moartea, transmise prin intermediul unor surse din
interior cu care comunic. De aceea, iau toate astea foarte in serios... si nu doresc sa ascund nimic.
Ce este bogatia, mai exact?
Sa incepem prin a ne gandi la bogatie. Ce cred oamenii ca este valoros? Bogatia nu apare numai sub forma
marfurilor de valoare cum este aurul, bogatie este de asemenea si orice produs de inalta calitate, de orice tip.
Orice care imbunatateste confortul si placerea vietii este bogatie. Este ceva pentru care suntem mai mult
decat fericiti sa platim. Timp de sute de ani, Asia a produs cele mai apreciate marfuri din lume, inclusiv cele
care sunt atractive pentru instinctele primare de baza ale omului.
Cele mai fine placeri
Asiaticii au descoperit ca era un anume tip de vierme alb care se imbraca in fire pufoase si fine. Aceste fibre
putea fi colectat, usor uscat in cuptoare speciale si folosit pentru a face haine extrem de placute, fine si
confortabile, aproape supranatural de fine. Asiaticii au cautat timp de sute de generatii cele mai bune
cerneluri si vopsele, obtinand astfel cele mai vibrante si pure culori din toata lumea. Combinand aceste doua
tehnologii, au fost produse materiale textile din matase ce aveau modele si culori incredibil de frumoase.
Finetea matasii era direct asociata cu placerea sexuala.
Senzatia atingerii matasii era suficienta pentru a aprinde pasiunea erotica, si din aceasta cauza matasea era
foarte scumpa. Bumbacul era de asemenea o marfa importata din Asia. Se puteau face haine foarte fine si
mult mai confortabile decat cele din in, canepa sau lina.
270 | P a g e
Ceramica impresionanta
Asiaticii faceau tot felul de vase de ceramica, inclusiv vaze incredibil de detaliat pictate cu dragoni in frunze
argintii. Seturi de farfurii foarte trainice si fine erau create printrun proces de ardere care nu era deloc
cunoscut in Occident. Pana in ziua de azi, occidentalii au acest obicei de a-si impresiona vizitatorii "spargand
finele portelanuri chinezesti". In vechile vremuri, simplul fapt de a avea un set de farfurii chinezesti in care sa
servesti masa, era un semn ca ai valoare. In celelalte cazuri, probabil ca farfuriile tale era facute din lemn,
metal sau piatra. Bautul ceaiului, atat de important in obiceiurile Europene, nu este la fel de interesant daca
cestile nu sunt albe, si care nu puteau fi produse decat in China. Pentru multe sute de ani, nimeni din
Occident nu avea habar despre cum se faceau astfel de portelanuri fine, desi pana la urma si-au dat seama.
Covoare orientale
Suntem bombardati de imagini. In fiecare zi, putem vedea sute de mii de imagini cu lucruri si peisaje
frumoase... fara sa fie necesar sa plecam de acasa. Abia dupa ce am vizitat Muzeul Metropolitan de Arta din
New York mi-am dat seama de ce oamenii puteau sa plateasca atat de multi bani pentru tablouri si picturi...
in acele vremuri. Pe atunci nu erau poze. Nu erau filme. Nu era nimic de vazut. Daca nu mergeai personal in
acele locuri minunate, nu aveai parte de frumusete. Punct. Dar cine isi putea permite sa calatoreasca? Si chiar
daca mergeai undeva intrun loc frumos, cat de bine iti aminteai locurile dupa cativa ani?
Viata multor oameni era prinsa in tumultul de treburi zilnice asa incat putini erau cei care aveau timpul
necesar sa vada un varf de munte maiestuos sau un apus de soare la tarmul oceanului. Daca aveau noroc,
puteau vedea culorime minunatelor flori de primavara pentru cateva saptamani intrun an intreg. Mi-a luat
destul timp sa-mi imaginez cum ar fi fost viata mea intro lume atat de plictisitoare si decolorata, sa vad exact
aceleasi lucruri, zi dupa zi, si nimic altceva. Nimic dragut. Nimic special. Doar aceiasi pereti de lemn.
Asiaticii faceau covoare care erau extrem de detaliate, pline de culoare si frumoase. Fiecare trebuia sa aibe un
covor din acesta. Devenea atractia centrala a casei. Te puterai pierde in frumusetea modelelor sale, si iti
puteai lasa imaginatia sa zburde spre taramuri exotice.
Alimentele erau la fel de lipsite de "culoare"
Astazi consideram ca aromele sunt ceva de la sine inteles. Inainte, oamenii s-ar fi ucis intre ei pentru a pune
mana pe aceste mici cutii din bucataria noastra pe care nu le-am deschis de cinci ani. E greu sa-ti imaginezi
viata in care mancarea era la fel de decolorata si lipsita de "special" ca si peisajul, dar asa era pe atunci. Asia
avea condimente delicioase care nu se gaseau nicaieri in lume, ingredinete pe care acum le consideram
normale in orice bucatarie. De exemplu, scortisoara era extrem de rara si foarte scumpa cu numai cateva sute
de ani in urma. Este de fapt coaja unui copac care crestea numai in Asia. Nu numai ca scortisoara este un
afrodisiac foarte cunoscut, dar gandeste-te ce se petrece cu orice desert in care adaugi putina scortisoara...
spre exemplu merele coapte. Fara scortisoara, desrtul respectiv nu mai este la fel de delicios. Astazi, daca
vezi o bucata de scortisoara pe jos, probabil ca nu o iei de acolo. In vechime, o luai si fugeai de rupeai
pamantul. Zaharul nu era deloc disponibil decat ca si condiment Asiatic in acele vremuri. La fel si pentru
cafea. Viata nu era la fel de placuta fara condimentele Asiei.
Gandeste-te la toate condimentele Asiei
Imagineaza-ti degustarea pentru prima data a sosului de ardei iuti. Sau incantarea distincta a coriandrului,
cunoscut ca cilantro in Mexic, ingredient important in reteta de guacamole si burritos. Piperul negru era atat
de indragit incat a ramas ca si cliseu in lumea Occidentala sa-l ai la dispozitie la masa, alaturi de sare. Acesta
era cel mai profitabil condiment de export al Asiei, care se vindea cu tona. Ghimbirul aduce un plus de
savoare acolo unde este folosit. Doar cei bogati isi permiteau turta dulce (care original se facea cu ghimbir).
Si asta nu e totul
271 | P a g e
Intrun restaurant tailandez, vei fi uimit de notele de frunze de lamai, iarba de lamai, busuioc tailandez, extract
de nuca de cocos si galangal. Imagineaza-ti bucuria aducerii acasa a acestor arome exotice dupa o lunga si
fascinanta calatorie in Asia. Cuisoarele adauga o subtilitate minunata dulcuirilor. Ele au devenit esentiale la
gatirea suncii, si ajuta la obtinerea unor dulciuri foarte apreciate. Nucsoara este un alt condiment asiatic.
Usoara forma speciala a aromei de chimen face din paine o specialitate aparte. Adauga putin turmeric si
cardamom, toate din Asia, si obtii cu adevarat ceva special. Si acum, pentru cei care traiesc zilnic din ceaiul
"Earl Grey", imaginati-va ce schimbare profunda este ziua in care gustati prima data o bautura din cele mai
fine flori de iasomie.
Imagineaza-ti scena
Numai occidentalii foarte bogati si plini de aur isi puteau permite sa cumpere cele mai gustoase mancaruri.
Imagineaza-ti ca organizezi o cina cu numai cateva dintre condimentele Asiatice mentionate mai sus, asta
intro lume gastronomica fara culoare. Ceai de iasomie. Scortisoara. Zahar. Ghimbir. Piper. Chimen. Cafea.
Curry. Cardamom. Cuisoare. Doar cei foarte bogati puteau sa-si lumineze zilele cu cele mai bune desrturi, si
cele mai bune arome mixate in aperitive si antreuri.
Gandeste-te cat de multa influenta iti aduce faptul ca servesti pe cineva cu un fel de mancare gatit cu arome
dupa care corpul lor striga, aproape ca o dorinta sexuala, in ciuda faptului ca nu au mai mancat niciodata asa
ceva. Acum imagineaza-ti aceste mese ca sunt servite in farfurii chinezesti incredibile, pe o masa aflata pe un
covor oriental maiestuos, alaturi de care se afla, intrun colt al camerei, o vaza ce are pictat un dragon. Daca
vrei sa-ti faci un statut si sa obtii putere in lume, daca vrei sa impresionezi un potential investitor, asta ar fi un
mijloc minunat de a o face. "Unde semnez?"
Droguri si bani
Daca investitorul tau inca nu vrea sa semneze, nu se compara nimic cu a trage un fum dintrun trabuc de
opium cu cifra octanica Asiatica - stramosul heroinei de azi. Dupa aceasta delicioasa masa, o femeie
frumoasa ii ofera propria lui "jacheta de fumat" din matase, o roba Asiatica sexy. Perne si perdele de matase,
in tonuri de rosu si roz, imbraca camera in timp ce fumul absurd de dulce atarna lenes in aer. Ai putea vrea sa
aprinzi cateva betisoare parfumate ca sa aduci mai multa extravaganta. Santalul era un alt produs de export
Asiatic foarte scump. Cine stie ce fel de vise erotice va avea el odata intrat acolo? Ce spectacol. Placeri
similare erau folosite pentru a convige barbatii sa comita asasinate platite, fara alte intrebari, in asa-numitul
Ordin al Asasinilor.
Fara aur, fara noroc
O cina servita in portelan fin chinezesc, urmata de fumuri de opium, iti garanta practic ca vei castiga toate
contractele de afaceri. Cele mai frumoase si mai faimoase femei din cele mai ilustre familii bune, vor dori
toate sa participe la petrecerile tale opulente. Asia avea toate biletele spre Paradis pe care un ultra-bogatan le
putea cere vreodata... si ce putea dori mai mult?
Totusi, exista o mare problema. Asiaticii refuzau sa accepte orice alt fel de plata in afara de aur. Nu doreau
schimburi. Nu barter. Nu bani. Nu nimic. Aur. "Bani de hartie? Ce e asta? Vrei marfa mea si-mi dai o bucata
de hartie? Tu... iesi imediat afara de aici!" Daca nu aveai aur, veneai acasa cu mana goala. Pentru acelasi
motiv, cea mai mare parte din aurul Imperiului Roman, si mai tarziu din Imperiul Spaniol, au ajuns tot in
Asia.
Minele de aur secrete din Asia
Acesta este motivul principal pentru care Asia detine 85 % din aurul planetei. Cand am discutat cu Fulford in
Prima Parte, sursele sale l-au informat ca aceasta era principala cale prin care Asia a obtinut atata aur. Cu
272 | P a g e
toate astea, un om din interior de rang inalt din Asia mi-a oferit acum o noua informatoe incredibila despre
toate astea. Nici el si nici asociatii lui nu au vorbit cu fulford si nici cu nimeni altcineva in mod public despre
ceea ce stiu ei, pentru ca este mult prea periculos. Se dovedeste ca exista masive, uriase depozite de aur in
Asia, care au fost tinute secrete, dar despre asta vom vorbi imediat.
Leul de jad
Acest om din interior nu m-a contactat prin internet. Un bun prieten de-al mei i-a povestit despre mine, si
despre ceea ce lucrez, in timpul unei recente calatorii in Asia. La acel moment ei erau prieteni deja de mai
multi ani. Daca acest prieten al meu nu-i povestea despre mine si despre secretele pe care le-am descoperit,
probabil ca el nu ar fi auzit niciodata despre ce viata periculoasa si ascunsa conduce acel prieten al sau, deja
de 20 de ani.
La inceput, cand prietenul meu mi-a spus toate astea, totul suna prea bine. Prea usor. Prea convenabil. Nici
macar nu l-am luat in serios. Am ras de el. Totusi, dupa ce am primit amenintarea cu moartea, am inceput sa
dau atentie subiectului. Am vorbit cu el imediat dupa ziua in care am primit amenintarea cu moartea,
folosindu-ma de telefonul prietenului meu ca masura de siguranta. I-am pus o multime de intrebari, si am
aflat intreaga poveste in detalii complete. Este aproape imposibil ca toate astea sa fie doar o inscenare ca sa
ma dezinformeze.
El nu este un strain oarecare. Referintele sale sunt foarte bine stabilite, dar pentru moment el va ramane
anonim, impreuna cu mare parte din povestea sa. Il voi numi Leul de jad (Jade Lion, JL).
Aurul este pretutindeni
JL mi-a spus ca China are in subsol o mina de aur colosala. Exista si depozite secrete de aur in Cambogia,
Laos si alte state din Asia de Sud-Est. Este practic ca si cum ele s-ar afla pe zacaminte de aur. Este
pretutindeni.
Batranii
Secretul depozit-zacamant de aur este sub controlul unui misterios grup care are mai multe nume... un grup
care a fost un instrument cheie in fondarea Chinei moderne. Unii ii numesc Familia Dragon. JL spune ca ei
insisi prefera sa se numeasca Batranii. Este acelasi grup responsabil cu construirea a peste 100 de piramide in
provincia Xian din China. Imparatul Qin, primul din Familia Dragon care a urcat la tronul Chinei, a dat orin
sa fie construiti soldatii de teracota, fiecare fiind copie fidela dupa soldatii armatei sale, fiecare dintre ei
complet personalizati, pana la ultimul soldat, si apoi i-a ingropat sub una dintre piramide.
Conform celor spuse de un alt om din interior de rang inalt care a coroborat multe din detalii, Batranii traiesc
acum in Zona Interzisa a Chinei. Este foarte securizata si aproape ca un stat de sine-statator. Foparte putini
oameni obtin accesul sa intre acolo, si se afla intro zona muntoasa arida. Nimeni nu ar indrazni sa ii
nesocoteasca pe Batrani, pentru ca ei au la dispozitie o retea de contacte vasta, ca si puterea militara a
guvernului Chinei.
Longevitate incredibila
JL mi-a spus ca Batranii se hranesc cu o dieta extrem de pura, si cultiva ierburi speciale si plante medicinale
care le confera o incredibila lonmgevitate. O alta sursa mi-a sugerat ca Batranii poseda secrete despre puterile
ascunse de vindecare ale aurului despre care oamenii obisnuiti nu au habar. Asta ar putea explica partial
ideea, altfel ridicola, ca Batranii traiesc si 300 de ani.
273 | P a g e
Stiu ca probabil nu acceptati asa ceva. Totusi, nu voi permite parerilor mele personale sa stea in calea
raportarii complete a ceea ce am aflat, asa cum mi-a fost spus de catre JL si altii. Unul dintre batranii care se
ocupa cu procesul penal despre care voi vorbi imediat (altul decat cel de 1000 de miliarde de dolari deja
mentionat in Prima Parte) are 165 de ani, conform celor spuse de JL.
Erau ei colonisti?
L-am intrebat pe JL daca Batranii erau descendentii directi ai oamenilor care au migrat aici venind de pe o
alta planeta. El personal nu are cunostinta de asta, si ca durata lor de viata supranaturala se datoreaza doar
dietei stricte si ierburilor. ALte surse din interior de nivel inalt mi-au spus ca cinci grupuri diferite de oameni
extraterestri au colonizat Pamantul in trecut. Batranii se pare ca sunt descendentii unui astfel de grup. Cele
mai mari piramide chinezesti se pare ca erau folosite ca platforme de aterizare pentru navele lor. Mi s-a spus
ca exista inca retele intinse de tuneluri cristaline in subteran, si care leaga aceste locuri unele de altele.
ACeste tuneluri-conducte cristaline le permiteau sa dispuna de apa, canalizare si sursa de energie atunci cand
aterizau. Sistemele de aparare a navelor lor le asigurau protectia si siguranta in cazul oricarui atac venit din
partea localnicilor. Legendele chinezesti arata ca piramidele au fost construite de "cei stravechi care au
coborat pe Pamant in dragoni metalici", asa cum am scris si in cartea mea "Investigatiile campului Sursa".
Cinci genealogii principale
Conform surselor mele de nivel inalt cu care am vorbit, existau 5 grupuri principale de imigranti non-terestri.
Fiecare din aceste grupuri au devenit familii regale in regiunile lor respective. Au intentionat sa-si mentina
genealogiile intacte. Permiteti-mi sa subliniez ca Batranii sunt oameni iubitori de pace, foarte evoluati. Ei vor
sa vada ca lumea noastra se transforma intruna mult mai pozitiva, iubitoare si prospera pentru toata lumea.
Asta este unul din lucrurile cele mai surprinzatoare pe care le vom afla de indata ce va incepe Dezvaluirea.
Au venit cu obiectele lor favorite
Este foarte plauzibil ca Batranii au adus multe din obiectele lor favorite din lumea de unde au venit. Asta
poate explica de ce majoritatea condimentelor se gasesc numai in Asia si nicaieri in alta parte. Ei probabil ca
au dezvaluit din tehnologia lor catre pamanteni, inclusiv cele de fabricare a matasii si ceramicii. Este foarte
posibil ca viermii de matase sa nu fie originari de pe Terra.
Unul dintre oamenii mei din interior mi-a spus ca marile culturi care au construit piramidele din Atlantida au
fost fondate de oameni imigranti care au venit aici de pe alte planete.
Unii dintre voi probabil ca deja radeti de asta, dar nu cred ca mai aveti la dispozitie prea mult timp sa
ramaneti ignoranti in legatura cu aceste lucruri.
Aveau ei aliati din afara Pamantului care dispuneau de tehnologie avansata?
Retineti, JL nu are niciun fel de cunostinte despre faptul ca Batranii ar fi descendentii unor imigranti non-
terestri. Cu toate astea, l-am intrebat daca Batranii au contacte cu oameni care dispun de tehnologie avansata
si care nu traiesc pe Pamant, poate fiind rudele lor indepartate. El personal nu are cunostinta de asta, dar a
admis ca proobabil nu este el persoana care ar trebui sa stie astfel de lucruri.
Surpriza din octombrie a Chinei
274 | P a g e
Informatiile li JL ofera un nou context in legatura cu povestea surprizei din octombrie a Chinei de care am
aflat de la sursele mele. Daca ati urmarit site-ul meu, stiti deja ca am urmarit povestea inca din octombrie
2010, cand a inceput totul. Esentialul povestii a fost ca Rezerva Federala a pacalit China, iar ca urmare li s-a
spus ca daca nu platesc corect inapoi aurul furat de la chinezi si daca nu se predau, atunci aliatii extraterestri
ai Chinei vor incepe sa distruga sistematic capacitatile lor de a subjuga intreaga planeta.
In acest context, exista o multime de exemple in care multe echipamente militare americane au functionat
defectuos sau nu au functionat deloc, inclusiv 50 de focoase intercontinentale de la baza din Wyoming, timp
in care pe deasupra bazei s-a plimbat un OZN in forma de cilindru. Acesti extraterestri se pare ca conlucreaza
cu China si cu alte natiuni ca sa se asigure ca tarile G% subjugate deja de Illuminati nu-si vor duce la
indeplinire planul de dominare globala si genocid planetar.
Acest plan diabolic includea si o inscenare cu o falsa invazie extraterestra, folosindu-se de tehnologie
avansata. Asa ca acest lucru nu mai este posibil in conditiile actuale. Este evident pentru majoritatea
oamenilor destupati la cap ca OZN-urile sunt reale [cel putin o parte din ele - nota AIM]. Adevarata poveste
din spatele lor este cunoscuta doar celor putini si privilegiati. Eu mi-am dat toata silinta sa strang impreuna
toate bucatile de informatii. Se pare ca toate acestea vor fi la ordinea zile, cunoscute de toata lumea, mult mai
curand decat am crede.

www.popservice.ro
www.ruris.ro
www.softwarepse.com
Răspunde cu citat
 03.01.2012 #15
Adrian Pop
Senior Member
Data înscrierii
10.10.2011
Locație
CRAIOVA
Posturi
8.469
O intelegere uimitoare
JL nu a intalnit personal pe niciunul dintre Batrani. Cu toate astea, el este in relatii cu cineva care locuieste cu
ei si care a lucrat direct cu familiile Rezervei Federale prin Banca Acordurilor Internationale (BIS). Acest
contact al Batranilor a fost impuscat de cinci ori doar un ultimul an. Batranii au dat in judecata familiile
Rezervei Federale in septembrie 2010 pentru contracte de aur vechi de sute de ani, intro curte de apel secreta
aflata la BIS, iar Batranii au castigat procesul in decembrie.
275 | P a g e
Aceste noi personaje se potrivesc de minune cu actiunea Chinei din Octombrie 2010, dupa cum am aratat pe
site-ul meu, desi JL nu a citit pana acum niciunul din articolele mele, si nici nu stia despre ele. Judecata era
pentru 286 de mii de miliarde USD. De atunci incoace, Rezerva Federala tot amana plata.
Cu toate astea, JL imi spune ca se afla in negocieri intensive zilnice din decembrie 2010 si acum aproape
toate detaliile au fost puse la punct. De aceea, ne asteptam la schimbari majore chiar "foarte, foarte curand".
Viata fiecaruia se va imbunatati
Viata fiecarui om de pe Pamant se va imbunatati dramatic daca ceea ce imi spune Jade Lion este adevarat.
Acest caz, si rezultatul sau, este ceva complet separat de procesul penal de 1000 de miliarde despre care am
vorbit in Prima Parte, si care este complet dovedit prin documente publice.
Pe de alta aprte, judecata de 286 de mii de miliarde de USD s avut loc in secret, si nu am cum sa dovedesc ca
este real in acest moment. Desi, alte surse din interior mia-u confirmat de atunci ca este foarte real si ca
probabil va deveni stire publica in primavara anului 2012. Un alt om din interior a spus ca momentul de timp
spre care ne indreptam s-ar putea numi "Punctul de Corectie", si a spus ca are semnificatii uriase pentru viata
de pe Pamant.
Mentine-l ascuns
Evident ca Batranii au simtit ca este vital pentru China ca ei sa nu reveleze unde se afla aceasta rezerva vasta
de aur... si nici care este cantitatea exacta. Conform celor spuse de JL, China inca dispune de mult mai multe
rezerve de aur decat au fost in stare sa extraga in ultimile sute de ani. Daca Batranii ar fi revelat acest secret,
nu ar fi fost posibil sa mentina iluzia ca aurul este o marfa foarte valoroasa, foarte rara. Batranii au avut un
avantaj strategic dispunand de o rezerva aproape nelimitata de valori despre care oricine din lume ar spune ca
reprezinta "bani adevarati".
Este de asemenea posibil ca Batranii au adus cu ei o tehnologie de creare a aurului pe care o folosesc pana in
ziua de azi. Asta ar putea explica de ce alte surse din interior au declarat ca daca asemenea mine secrete de
aur ar exista cu adevarat, ei cu siguranta ar avea cunostinta de ele.
SUA este cea mai mare investitie asiatica din istoria planetei
Dar cum au ajuns SUA de la o simpla adunatura de colonii cu intinderi vaste de teren, cu oameni care se
cazneau sa-si croiasca o viata acolo, la cea mai mare putere a lumii? Este doar ideea ca aveau intinderi uriase
de teren pe care le-au transformat in resurse naturale, si de aceea au devenit o putere economica? Se pare ca
nu. Fara aurul care sa garanteze moneda americana, nu si-ar fi putut permite vreodata sa aiba o crestere
economica atat de rapida. Ar fi fost doar o imensa bula care ar fi fost permanent amenintata cu dezintegrarea.
Conform celor spuse de JL, cel mai mare secret al SUA este acela ca a fost construit cu bani Asiatici,
proveniti direct de la Batrani. America era o rebeliune impotriva conducerii coloniale, imperiale, monarhice a
Europei, iar asiaticii au vazut asta ca o investitie absolut necesara pentru propria lor securitate.
De ce sa construiesti Statele Unite?
Olandezii, Portughezii si Britanicii se bateau impreuna pentru suprematie cu uriasul comert asiatic care era
foarte profitabil, asta pana prin anii 1500. Lucrurile au devenit serioase spre 1600, cand a luat fiinta English
East India Company. Olandezii au infiintat si ei Dutch East India Company in 1602, ca o masura contra-
ofensiva in acest joc de putere.
Evenimentele s-au precipitat imediat. Englezii au castigat o batalie militara decisiva impotriva Portughezilor
276 | P a g e
in batalia de la Swally din 1612, si astfel puterea lor a crescut mult mai repede dupa acest moment. Asa cum
se arata in Wikipedia:
Printro serie de cinci legi date in jurul anului 1670, Regele Charles al II-lea a dat dreptul East India Company
de a cumpara in nume propriu teritorii, de a coace bani, de a se dota cu fortarete si trupe si de a forma aliante,
de a face razboi sau pace, si de a avea jurisdictie civila si penala in zonele administrate.
Cu alte cuvinte, Englezii invadau Asia, pas cu pas, pentru ca acolo era locul plin de bani. Au creat o
corporatie care a devenit ea insasi o natiune, o proiectie inca de pe atunci a lumii in care traim astazi. East
India Company putea sa tipareasca proprii bani, sa declare razboi, sa cucereasca orice teritoriu ar fi dorit, si
sa faca toate regulile, fara restrictii.
Asta se petrecea chiar in curtea Chinei, si era LEGAL inca din 1670. Batranii erau evident foarte ingrijorati
de asta si trebuiau sa faca ceva ca sa creeze o rezistenta eficienta impotriva acestei amenintari insidioase.
Investind in "Lumea Noua" pentru a contrabalansa ecuatia puterii
JL mi-a spus ca Asiaticii au finantat in secret construirea si dezvoltarea SUA, cu mult inainte de Revolutia
din 1776. Oamenii din spatele Revolutiei Americane aveau evident propriul lor plan, asa cum astazi
cunoastem, dar pentru a crea proiectul unei dezvoltari masive pe o asa de mare scala, aveau nevoie de un
investitor... cu buzunare adanci.
Parintii Fondatori [ai SUA - nota AIM] au semnat separat pentru fiecare transport secret de aur pe care l-au
primit. Batranii se asteptau sa fie platiti integral de-a lungul timpului pentru toate aceste furnizari pe care le-
au facut. Stiau de la bun inceput ca vor fi necesari ani buni ca SUA sa fie construite pana la punctul in care sa
devina capabile sa se sustina singure si profitabile, dar a fost necesar ca sa contra-balanseze ecuatia puterii in
lume.
Vase pline cu aur, cu o medie de 2000 de tone fiecare, erau trimise in mod periodic catre SUA. ACest aur a
fost folosit in mod secret ca si garantie a banilor tipariti de Trezoreria SUA, finantand astfel o expansiune
industriala fara precedent. SUA au luat toate masurile ca sa nu ramana fara acest aur. Era depozitat ba in
Mexic, ba in alte locuri din lume, inclusiv in Asia. Acest proces de crestere a rezervelor de aur ale SUA a
atins un maxim in anii 1800. Pentru aproape un intreg secol, mi s-a spus ca SUA a primit LUNAR 2000 de
tone de aur. Fiecare vas plin cu aur a insemnat un contract separat semnat de ambele parti.
Calea ferata transcontinentala - o investitie asiatica esentiala
Daca nu esti atent la lectia de istorie americana, ai putea ignori ziua in care profesorul de istori iti spune ca
"sclavii" chinezi au construit prima cale ferata transcontinentala intre 1863 si 1869. Jargonul prin care acestia
erau numiti este "Coolies". Se pare ca erau cei mai buni la intins franghii, plantat dinamita in garile din
stanca, aprins dinamita, si erau suficient de rapizi ca sa urce repede inapoi pe franghie asa incat explozia sa
nu-i prinda din urma. Dar realitatea este cu totul alta. "Coolies" nu erau deloc sclavi. Erau muncitori cu inalta
calificare care erau trimisi din Asia. Chinezii nu au avut incredere in americani ca pot face treaba ca lumea.
Asa ca si-au trimis proprii oameni ca sa se asigure ca totul va merge cum era planificat.
"Celeştii"
Probabil ca profesorul de istorie nu ti-a spus ca acesti muncitori chinezi nu erau deloc numiti "Coolies":
http://en.wikipedia.org/wiki/First_T...rth_America%29
Magistrala ferata Central Pacific a fost construita in principal de catre multele mii de muncitori emigranti din
China, care erau numiti in acele vremuri "Celeştii", iar China era numita "Regatul Celest".
277 | P a g e
Chiar daca la inceput ei pareau ca sunt prea slabi si fragili pentru o astfel de munca, dupa primele cateva zile
in care Chinezii au mincit pe rupte, s-a luat decizia sa fie angajati cat de multi chinezi puteau fi gasiti in
California (unde majoritatea erau mineri auriferi independenti sau in industriile de servicii cum ar fi spalatorii
sau bucatarii). Mult mai multi au fost importati direct din China.
http://en.wikipedia.org/wiki/Celestial_%28Chinese%29
"Celest" era un termen prin care erau numiti emigrantii chinezi in SUA, Canada si Australia in secolul 19.
Termenul era folosit pe larg in mass-media populara a zilei. Termenul este de la "Imperiul Celest" (Tianchao
Daguo), un nume traditional pentru China.
Celeştii. Regatul CElest. Imperiul Celest. Foarte interesant.
Bine. Stai putin... ce inseamna de fapt CELEST?
Ca sa fie clar pentru toti, sa vedem la dictionary.com ce inseamna cuvantul "Celest":
http://dictionary.reference.com/browse/celestial
celest - adjectiv
1. apartinand cerului sau paradisului vizibil
2. apartinand paradisului invizibil sau spiritual; divin; ceresc
3. apartinand de navigarea celesta
4. (cu prima litera majuscula) apartinand fostului Imperiu Chinez sau poporului chinez
Nu este deloc greu sa ne imaginam ca numele de "Celest" si "Imperiul Celest" a fost ales pentru un scop clar.
Ei erau mandri ca faptul ca au venit din cer, din spatiul cosmic. Cerurile. O alta planeta plina de viata. Poate
ca s-au pierdut toate inregistrarile scrise si vorbite despre "rudele noastre", dar asta nu inseamna deloc ca
suntem singuri.
Imaginati-va aceasta scena in 1800. De ce oare ei si-ar putea alege un nume ca acesta?
american: De ce va numiti Celeşti?

celest: (zambeste)
american: Ce?
celest: (arata spre cer si zambeste din nou)
american: (râde cu neincredere) Daaaa, biiine...
O alta parte a acestei mosteniri care a ajuns pana in timpurile moderne, despre care au cunostinta doar foarte
putini oameni, este una dintre cele mai mari companii de ceai din lume care se numeste dupa Celeşti,
invocand astfel toate misterele si minunile comertului cu condimente:
Construind America ca o investitie
Celeştii au construit in secret America cu scopul de a fi o putere industriala. Nu aveau de gand sa-si arunce
banii. Ideea era ca sa o dezvolte pana cand devenea capabila sa aiba profit pentru ca apoi ei sa-si primesca
banii inapoi. Calea ferata transcontinentala a luat faţa, pornind dezvoltarea acestor vaste teritorii cu o viteza
fara precedent. Fara aceste transporturi masive de aur venind luna de luna, America nu ar fi avut niciodata o
asa dezvoltare exploziva. Bancnotele lor ar fi fost facute din nimic, inflatia ar fi fost galopanta, si pana la
urma s-ar fi spart, aducand Visul American cu picioarele pe pamant.
278 | P a g e
Asiaticii au scris cate un contract pentru fiecare transport de aur. Exista un numar impresionant de contracte
in constructia sistemului de cale ferata. Inca nu au foost platite. Acesta este miezul procesului de 286 de mii
de miliarde de USD care a fost intentat Rezervei Federale in decembrie 2010, dupa cum spune JL. Odata ce
America a devenit o putere induatriala, putea vinde produse catre restul lumii. Apoi, banii capatati din acest
comert, isi puteau plati imprumuturile luate din Asia.
Semne americane ale tradarii
Celeştii probabil ca si-au dat seama ca au fost tradati imediat dupa terminarea caii ferate transcontinentale.
De indata ce americanii au avut aceasta piesa de infrastructura foarte importanta, au incercat sa le dea un sut
in fund Celeştilor. Au facut asta adoptand termenul peiorativ "Coolies", incadrandu-i in categoria "sclavi", si
adoptand legi prin care era ilegal pentru ei sa traiasca in SUA:
http://en.wikipedia.org/wiki/Coolies
Desi muncitorii chinezi au contribuit la construirea primei cai ferate transcontinentale din SUA, si a caii
ferate Pacific Canadiene in Canada de vest, emigrarea chineza a fost descurajata dupa terminarea
constructiei. Legea californiana Anti-Coolie din 1862 si Legea federala de excludere din 1882 au contribuit
la oprirea emigratiei chineze catre SUA.
Cu toate aceste incercari de restrictionare a influxului de muncitori ieftini din China, incepand cu 1870
muncitorii chinezi au ajutat la construirea unei vaste retele de modernizare a cursurilor unor rauri in delta
raului Sacramento-San Joaquin. Aceste lucrari au oferit suprafete de sute de hectare de pamant fertil pentru
agricultura.
Conform Constitutiei SUA (1879):
Prezenta strainilor ne-eligibili sa devina cetateni ai SUA este declarata periculoasa bunastarii Statului, iar
Legislativul va descuraja emigratia prin orice mijloace din puterea sa. Cooleismul asiatic este o forma de
sclavie umana, si este interzisa in Stat, iar toate contractele de munca ale Coolie sunt nule. Toate companiile
sau corporatiile, formate in aceasta tara sau in alte tari straine, si care importa astfel de forte de munca, vor fi
penalizate dupa bunul plac al Legislativului.
Celeştii au oprit orice transport de aur inainte de momentul formarii Rezervei Federale
Conform celor spuse de JL, Celeştiisi-au dat seama inca din 1911 ca sunt pacaliti, odata cu primii pasi ai
SUA catre crearea Rezervei Federale. De atunci toate transporturile de aur au fost oprite. Creditarea era
continuata, dar nu sub forma unor valori forte cum ar fi aurul.
Celeştii nu erau insa constienti de faptul ca REzerva Federala era numai partea vizibila a unui complot care
data inca din anii 1700, asa cum voi continua sa va arat in Partea a Treia. Scopul ultim al bancherilor
Rezervei Federale, si a societatilor secrete din care fac ei parte, era asa cum am mai spus: sa elimine
standardul financiar bazat pe aur si sa creeze cantitati nelimitate de bani virtuali.
Acum s-ar putea sa fie mai clar faptul ca a merge dupa aur insemna sa mearga dupa Celeşti.
Un aspect important
In Prima Parte, am descris cum dinastia Kuomintang din China a mutat aurul in Taiwan ca sa il protejeze
impotriva furtului de catre japonezi in cadrul programului "Crinul de Aur". JL nu are cunostinta despre
niciun transport de aur care a fost trimis in SUA in 1938. Aceste transporturi probabil ca au fost facute de la
o factiune separata a Familiei Dragon, sau poate ca JL pur si simplu nu cunoaste aceste aspecte ale planurilor
Batranilor.
279 | P a g e
JL mi-a spus ca Batranii se bucura de intregul sprijin si ajutor militar al Chinei, iar aceasta datorie uriasa in
aur a SUA a creat o teroare absoluta pe holurile guvernului american. Ei stiu ca toate astea vor deveni publice
foarte curand, si atunci populkatia va fi atat de suparata incat guvernantii se vor teme pentru vietile lor.
Sa ne oprim aici, ca sa aveti ce citi in timp ce eu voi continua sa lucrez. In Partea a Treia, pe care o voi
publica cat de repede pot, ma voi intoarce la tema centrala, care este foarte bine documentata, anume cum
Illuminati au incercat sa-i pacaleacsa pe Celeşti, cum au creat o masinarie de inventat bani fara numar, si cum
aporoape au reusit.

www.popservice.ro
www.ruris.ro
www.softwarepse.com
Răspunde cu citat
 03.01.2012 #16
Adrian Pop
Senior Member
Data înscrierii
10.10.2011
Locație
CRAIOVA
Posturi
8.469
Adresa acestui articol este http://aim.pro.tc/?a=articles&p=468
Cabala criminala occidentala ameninta cu extinctia rasei umane
Reteta unui virus de laborator intr-atat de contagios si de periculos incat ar putea sa ucida milioane de oameni
ar putea fi publicata in curand, au anuntat, marti, cei care l-au creat, un grup de cercetatori din Olanda.
Prima reactie internationala a venit din partea guvernului Statelor Unite. Oficialii americani au atras atentia
ca nu este recomandata publicarea retetei virusului creat in laborator pentru ca ar putea ajunge pe mainile
teroristilor. "Exista teama ca, daca se creeaza ceva atat de mortal si se transforma intr-o pandemie globala,
mortalitatea si costul pentru intreaga lume ar fi masive", a declarat un consilier stiintific al administratiei
SUA.
Concret, virusul creat intr-un laborator olandez este o noua tulpina foarte contagioasa a gripei aviare, ce
poate infecta si ucide milioane de oameni. Informatia a creat extrem de multa panica pentru ca este pentru
prima data cand s-a reusit o mutatie a tulpinii H5N1 a virusului gripei aviare astfel incat sa se poata transmite
foarte usor prin intermediul aerului, prin tuse si stranut.
Pana in prezent, se considera ca gripa aviara H5N1 se poate transmite intre oameni numai prin contact fizic
foarte apropiat, nu si prin aer sau stranut, asa cum este posibil in cazul noului virus.
Spalare de bani sub umbrela FMI
"Spalare de bani" - acestia sunt termenii cu care un analist al prestigioasei publicatii The Economist se refera
280 | P a g e
la transferul de bani al tarilor din UE si a celor emergente catre Fondul Monetar International, in scopul de a
ajuta statele lovite de criza europeana, ca Italia sau Spania.
La un deceniu dupa ce moneda unica europeana a fost lansata cu sunete de fanfara si artificii, viitorul sau
continua sa apara nesigur
Varujan Pambuccian considera ca actualul sistem politico-economic nu mai este sustenabil, iar masurile care
se iau la Bruxelles nu fac decat sa afunde Europa si mai rau in "mlastina" in care se afla.
Deputatul considera ca este nevoie de reactii majore, la nivelul G20 sau chiar G8, cum ar fi, de exemplu,
renuntarea la constructia monetara actuala, care "permite toate porcariile care se intampla" atat in zona
bancara si in zona bugetara.
Cum este construita moneda? Moneda nu se sprijina pe nimic, ea se sprijina pe increderea pe care o ai in
emitentul monedei respective, or asta nu inseamna nimic.
Adica dupa parerea mea ar trebui revenit la legarea monedei de resursa limitata. E foarte neplacut ce spun, ca
nu mai poti sa faceti de lucruri din astea spectaculoase, sa tragi de ea ca de un elastic, dar nici nu te mai
aduce in situatii ca asta.
E foarte neplacut, sigur, nu place nici conducatorilor - nici de firme, nici de state - nu place nici condusilor -
nici angajatilor, nici popoarelor. Dar nu avem alta solutie.
In opinia sa, Romania are o sansa foarte mare de a se salva cu conditia sa se decupleze de la modul de
gandire latin, care caracterizeaza tari precum Grecia sau Italia, in care majoritatea traieste dupa modelul "sa
ai totul fara sa faci nimic".
Iar ca sa se petreaca decuplarea despre care vorbeati ce ar trebui sa se schimbe in Romania?
Dupa parerea mea, in primul rand ar trebui explicat ce se intampla, lucru pe care nu il face nimeni.
Si nu il face nimeni de multe ori in mod ticalos, pentru ca exista oameni inteligenti care stiu despre ce e
vorba, dar care prefera sa nu spuna nimic, ca sa isi mentina un status-quo personal. Sunt si din zona
economica si din zona politica. In zona culturala...acolo se bate campii cu gratie.
Cei despre care va vorbeam ar trebui in primul rand sa renunte la jargonul profesional si sa le explice
oamenilor. Pentru ca orice lucru, daca l-ai inteles si il stii, il poti spune in toate felurile posibile, si ca 'dupa
blocuri', si altfel.
In al doilea rand, ar trebui sa fie dispusi sa explice si in al treilea rand sa aiba canalele prin care sa vorbeasca.
Criminalii de la varful piramidei de putere sunt disperati
Seful Statului Major al Statelor Unite ale Americii a declarat ca este ingrijorat in privinta "unei potentiale
revolte civile" in Europa, pe masura cresterii crizei financiare.
Generalul Martin Dempsey a spus ca nu este clar daca ultimele masuri luate de liderii europeni vor fi
suficiente pentru a tine unita zona euro, adaugand ca o izbucnire a unui conflict social ar putea avea
consecinte pentru Pentagon, transmite BBC.
Generalul Dempsey a afirmat, cu ocazia unei intalniri organizate de Consiliul Atlantic, ca "zona euro se
confrunta cu un mare risc". Seful armatei americane se teme ca militarii Statelor Unite ar putea sa fie nevoiti
281 | P a g e
sa rezolve problemele din zona euro, "din cauza potentialului unei revolte civile si a unei ruperi a Uniunii".
Statele Unite ale Americii au peste 80.000 de militari si 20.000 de civili care activeaza in Europa, mare parte
in Germania. Martin Dempsey a servit SUA, ca general, in razboiul din Irak.
Pana acum au fost agentii de rating, sondaje, presa, scenarii, ma rog, chestii soft, uite ca a aparut si seful cu
bombele sa dea deocamdata cu bobarnacul. Devine groasa. Disperarea e foarte mare.
Amenintarea a dat rezultate?
Guvernele din Europa se dau peste cap pentru a umple bancile de bani. In Italia, de exemplu, guvernul-
marioneta condus de trilateralul Monti incurajeaza bancile sa cumpere proprietati publice. In Portugalia,
guvernul imprumuta, practic, bani de la fondurile de pensii detinute de banci si ar putea folosi o parte din
fonduri pentru a ajuta companiile de stat sa-si plateasca datoriile.
La fel ca si celelalte guverne-marioneta din Europa, cele din Germania si Spania aplica, la randul lor, masuri
neortodoxe pentru a sprijini bancile suferinde, care nu mai au bani, fiind devalizate de oculta financiara.
Aceste masuri sunt folosite din cauza faptului ca tarile din zona euro se afla sub o presiune teribila in urma
amenintarilor de tot felul venite pe toate canalele Cabalei criminale oculte care nu vrea deloc sa renunte la
putere.
Adresa acestui articol este http://aim.pro.tc/?a=articles&p=468

www.popservice.ro
www.ruris.ro
www.softwarepse.com
Răspunde cu citat
 03.01.2012 #17
Adrian Pop
Senior Member
Data înscrierii
10.10.2011
Locație
CRAIOVA
Posturi
8.469
In data de 21 decembrie 2011, Benjamin Fulford a fost invitat in cadrul unei emisiuni de analiza politica la
un post TV din Japonia. Cu aceasta ocazie el a dat un ultimatum cabalei satanice criminale. Va prezentam
traducerea din limba engleza a interventiilor sale care au fost publicate si pe YouTube. Cele 3 pasaje in care
Fulford vorbeste in engleza sunt la minutele 6:41-13:48, apoi 23:27-25:30, si la final 39:22-40:08:
A) Segmentul 6:41 - 13:48
A) Segmentul 6:41 - 13:48

282 | P a g e
Bine. Acum voi spune asta in engleza.
Era sa fiu ucis de numeroase ori. Printre cei care au incercat sa ma omoare sunt Henry Kissinger, George
Bush senior, David de Rothschild in Geneva, si oamenii care sunt acum sursa problemelor in SUA incluzand
Frank Carlucci, James Baker, Paul Wolfensohn, George Soros, Zbigniew Brzezinski, Timothy Gheithner.
Acesti oameni sunt ucigasi si criminali, trebuie sa ii arestati, iar daca ei se opun arestarii - ei sunt ucigasi -
trebuie sa ii impuscati, nu trebuie sa ii lasati pe acesti oameni sa fie liberi. Asta este important. Ei planuiesc
sa declanseze al Treilea Razboi Mondial, si sa ucida [astfel] miliarde de oameni.
David de Rothschild din Geneva, sa nu crezi ca esti in siguranta in castelul tau acolo, nu esti! Noi stim unde
te afli. Noi stim cine esti tu. Si il ai pe acest Papă violator de copii, Papa Maleficul al 16-lea... ei bine, curand
el va fi mort, si sa fii pregatit ca Satan te asteapta.
Sunt acesti netrebnici care sunt acum pe fuga, si carora trebuie sa le dam un branci, sa ii indepartam de la
putere. Ei impiedica umanitatea sa progreseze, ei stopeaza progresul tehnic cu cel putin 100 de ani, daca nu
mai mult. Ei incearca sa omoare 4 miliarde de oameni, ei incearca sa declanseze al Treilea Razboi Mondial
chiar acum, in Iran, in Siria... si toti spun "Pai... nu stiu ce sa fac". Haideti, nu sunt decat cativa boşorogi, de
ce nu ii puneti - voi, americanii - la inchisoare?
Si acum ca informez ca exista o amenintare la adresa Japoniei, exista un vas de foraj maritim care chiar acum
foreaza la mare adancime pe fundul oceanului la Chiba ca sa depuna acolo o bomba nucleara, vasul se
numeste Tchikyu Maru. Si, daca Japonia este atacata din nou cu acest tsunami nuclear, atunci am auzit ca va
fi o actiune de contracarare - vor scufunda o mare formatiune de stanci din Insulele Canare care va genera un
val de tsunami inalt de 100 metri ca sa loveasca coasta de est a SUA, inclusiv New York, Washington si
Miami. Voi trebuie sa impiedicati o asemenea tragedie.
Trebuie sa ii arestati pe acesti criminali. Noi stim cine sunt ei: Jay Rockefeller, George Bush... si nu uitati de
banditii din Chicago care il manipuleaza pe Obama, nu-l uitati pe Banjamin Netanyahu.
Si mai am un lucru [de spus]. Vreau sa le spun poporului evreu: voi sunteti un popor bun, care se teme de
Dumnezeu, dar care sunteti condusi de banditi care i se inchina lui Satan. Da? Steagul Israelului ar fi trebuit
sa fie Menora, dar in loc de asta aveti un simbol satanic, intelegeti? Acela este un simbol satanic pe steagul
vostru. Acela nu este un simbol evreiesc. De ce nu se afla Menora pe steagul israelian? Va spun eu de ce:
pentru ca familia Rothschild, care a creat Israelul, i se inchina lui Lucifer. Ei i se inchina lui Satan. Ei nu i se
inchina lui Yahwe. Ei nu sunt evrei adevarati. Numele lor adevarat este Bauer. Ei se folosesc de voi. Va
bateti joc de voi insiva acceptand sa mergeti inainte cu acest plan nebunesc. Grabiti-va si arestati-i pe acesti
criminali care au preluat conducerea societatii voastre.
Asta nu e deloc o gluma. Sunt suficiente dovezi publice ca toata lumea sa isi dea seama ca este adevarat.
Totul este public. Oricine care face cercetari serioase, bine documentate, bazate pe fapte dovedite, vor
descoperi ca o banda de talhari manipuleaza sistemul financiar de 300 de ani incoace, si ei planifica acum un
genocid... ei trebuie sa fie opriti. Noi ii vom opri.
Aceasta este o declaratie de razboi. Ma auziti? David Rothschild, nu mai esti in siguranta. Retrage-te din
jocul tau criminal. Am auzit ca Evelyn de Rothschild, conducatoarea familiei, se ascunde acum in tacere la
castelul ei din Anglia. Ei bine, Evelyn, spune familiei tale sa se retraga, spune-le ca este destul, fara genocid,
familia ta este in pericol daca nu opresti aceasta nebunie... Nu mai este timp. Nu imi place sa am o faţă
suparata ca ne apropiem de Craciun. Acum ar trebui sa fie o perioada... noi ar trebui sa avem posibilitatea sa
traim cea mai bogata crestere economica exploziva din istoria civilizatiei.
Avem tehnologia de a transforma deserturile in zone verzi. Putem sa umplem din nou oceanele cu peste.
Putem avea pace mondiala. Iar tot ce ne blocheaza, sunt o duzina de batrani... va rog, toata lumea, arestati-i!
Ce se petrece cu voi, oameni buni? Putem avea pace mondiala, putem avea toate aceste lucruri bune, dar
283 | P a g e
suntem blocati de un grup minuscul de batrani care i se inchina lui Satan. Aste e dovedit. Va rog, trebuie sa
salvam planeta. Multumesc. Suficient.
Un lucru de final. Asta nu e ca sa ii prindem pe cei rai, bine? Niciodata nu acesta a fost motivul. Dar ei
incearca sa ne omoare. Si, la un moment dat, dupa atatea incercari de asasinare, dupa atatea hartuiri, stiti
voi... spunându-le tuturor celor pe care ii cunosteam ca am innebunit, ca ma droghez, ei au omorat oameni pe
care ii cunosteam... stiati ca ei au omorat mai multi oameni decat oricine altcineva in istoria umanitatii? Ei
sunt responsabili pentru Primul Razboi Mondial, ei sunt raspunzatori pentru cel de-al Doilea Razboi
Mondial, ei sunt responsabili pentru Holocaust, ei l-au omorat pe Kennedy, pe Martin Luther King, pe John
Lennon, pe Michael Jackson, intelegeti? Ei au omorat conducatori din toata lumea; ei sunt cei mai rai
criminali si au transformat SUA intro republica bananiera si incearca sa transforme Europa intro dictatura
fascista.
Si singura arma a lor este iluzia acestor bani "goi" care nu se bazeaza pe nimic real. Noi le taiem finantarile,
si o sa-i ducem la inchisoare, ei trebuie sa se predea. Putem avea pace mondiala, putem avea prosperitate,
putem avea o crestere a longevitatii oamenilor, putem sa ne lepadam singuri de acest cosmar, depinde doar ne
noi. Toti cei care asculta asta, faceti ceea ca va sta in putinta, si amintiti-va ca noi suntem mai multi decat ei,
si cu siguranta ca, chiar in cele mai infestate zone, voi ii depasiti numeric cu un raport de 100:1, arestati
criminalii care se afla cel mai aproape de voi si putem salva planeta. Va multumesc.
B) Segmentul 23:27 - 25:30
Repet, ei [coreenii] eu fost divizati in mod artificial pentru a se supune manipularii fortelor din Europa. Nu
este deloc necesar ca poporul coreean sa fie divizat. Uniti, ei vor fi una dintre cele mai puternice tari de pe
Pamant. Exista o sansa la pace in peninsula Coreeana. Si, bineinteles, asta va genera o dezvoltare economica
exploziva fara precedent in aceasta regiune a Pamantului.
In acelasi timp, reteaua formata din agentii nord-coreeni din Japonia care se dadeau drept japonezi, a fost
dezmembrata. Au fost arestati, Japonia se va elibera de controlul fortelor straine care se dadeau drept
japoneze. Si asta e o sansa pentru ca poporul japonez si poporul coreean, care sunt veri, daca nu chiar frati, sa
dezvolte relatii prietenesti si prospere.
Retineti: Rothschilds au nevoie de razboi ca sa isi mentina controlul asupra noastra, au nevoie de razboi ca sa
ne omoare, nu este deloc necesar ca oamenii sa lupte unii impotriva celorlalti. Putem avea pace mondiala,
asta este o sansa pe care o avem. Daca au inceput un joc murdar de putere, noi nu trebuie sa le dam ocazia sa-
si mai mentina controlul asupra noastra.
Umanitatea poate sa se elibereze singura acum. Batalia a inceput. Trebuie sa luptam impotriva lor pe toate
fronturile pana cand va fi pace mondiala si se va pune capat saraciei si o stopare a distrugerii mediului.
Putem realiza toate acestea in numai cateva luni de zile, odata ce vom scapa de aceasta cabala criminala care
i se inchina lui Satan. Si am inceput deja.
C) Segmentul 39:22 - 40:08
Voi spune ceva in engleza acum...
Tineti minte, Henry Kissinger si tovarasii tai banditi, ca nu exista niciun loc pe aceatsa planeta unde sa va
puteti ascunde, nicaieri. ABSOLUT NICAIERI. Credeati ca puteti sa ucideti 4 miliarde de oameni si voi sa
va ascundeti in baze subterane? Ei bine, nu puteti. Credeati ca puteti sa mergeti in America de Sud in timp ce
noi ceilalti sa murim? Ei bine, nu puteti. Veti merge la inchisoare daca nu va predati acum, desi probabil ca
este deja prea tarziu pentru voi sa evitati supararea si mânia poporului american si a oamenilor planetei, caci
voi sunteti urmariti de propriile voatre greseli, v-ati pecetluit soarta datorita lacomiei voastre, datorita urii
voastre, datorita placerilor voastre, datorita prostiei voastre.
284 | P a g e
Timpul vostru a trecut.
Ocupati sistemul financiar global - primii pasi
Si acum, tot Benjamin Fulford ne anunta pe blogul sau ca Noul Sistem este activat in proportie de 99 % !
"Occupy the global financiar system" - stiri de ultima ora: ACTIVAREA NOULUI SISTEM : 99 %
Primele tranzactii istorice din cadrul noului sistem financiar tocmai au avut loc!
Multe retele globale de comercializare, independente, de pe întreaga planeta se afla in plin proces de
conexiune rapida, prin intermediul internetului. Aceasta va duce la aparitia unor posibilitati aproape
nesfarsite de expansiune a retelelor de comert international, de tranzactii si de afaceri.
Oamenii s-au trezit in sfarsit: au realizat ca pentru cea mai mare parte din cheltuieli nu au nevoie de bani
"emisi" de guvern . De fapt, atât de multe si diferite grupuri au abuzat de actualul sistem de bani, incat, la ora
actuala, acesta nu-si mai poate îndeplini scopurile sale originale, care au fost:
a) mijloc de schimb
b) unitate de cont, si
c) exprimarea valorii unor lucruri
Ultima dintre acestea, împreuna cu camăta - perceperea de dobânzi, a condus la abuzuri sistemice si la
cresterea criminalitatii. Banii au incetat sa mai "echivaleze" lucruri, si au început sa fie priviti ca o valoare în
sine - acesta fiind unul dintre motivele pentru lipsesc tot mai mult din circulatie !!!
"Valoarea" lor este tezaurizata, disponibilitatea efectiva a finantelor manipulata, iar pietele, implicit, sunt
distorsionate. Nu e de mirare ca toate marile religii au interzis utilizarea cametei - pentru ca ei stiau ca cel ce
imprumuta bani cu dobanda (camatarul si schemele lui diabolice) nu se opreste pâna nu detine totul, si tinde
sa manipuleze fara mila în acest scop.
Astfel ca au inceput sa apara unele initiative interesante cu privire la modul în care acest sistem înrobitor de
control financiar global ar putea fi destramat. În 1980, în Canada, un om numit Michael Linton a infiintat
primele sisteme locale de schimb = Local Exchange Trading System = ( LETS ), iar unele dintre ele au ajuns
ca, in timp, sa devina stabile.
Apoi, ele s-au raspândit în jurul planetei, dar au fost ignorate de catre cei care conduc corporatiile media.
Sistemul, pe scurt, înseamna ca aveti o moneda locala care nu este purtatoare de dobanda. Aceasta va fi
folosita de catre toti membrii sistemului, pentru comertul cu tot felul de bunuri si servicii: pâna la 70% din tot
ce ai nevoie poate fi achizitionat în acest fel daca aceasta valuta ruleaza intr-un sistem cu suficienti membri.
A se vedea definitia de la:
http://en.wikipedia.org/wiki/Local_e...trading_system
Apoi, au existat banci de care tranzactionau timp, e-valute ... si multe alte inovatii. Experienta celor peste
treizeci de ani din acest domeniu s-a raspândit peste tot. Pentru descrierea Bank Time, a se vedea:
http://en.wikipedia.org/wiki/Time_banking
Una dintre cele mai sofisticate metode alternative, abia pusa în functiune la capacitate maxima, este in
Liverpool, Anglia, pe baza de TGL: a se vedea: http://www.tgl.tv/
285 | P a g e
Pentru a vedea cum pot fi mobilizate aceste tipuri generice de sistem este suficient sa analizam exemplul
Argentinei, care a intrat in conflict cu bankerii, si a aruncat afara FMI. Natiunea a fost într-o criza financiara
profunda - dar foarte repede, sistemele de tip LETS au luat avant, astfel ca oamenii care au participat la ele
au fost tot mai avantajati. Acelasi lucru sa întâmplat recent si în Grecia. Un barbat grec, intervievat si
publicat pe You Tube, a declarat despre aceste LETS: - "Sunt uimit : imi pot permite lucruri pe care nu le-as
fi putut cumpara înainte".
Cu alte cuvinte, acest tip generic de sistem duce la abundenta tot mai mare. Adica nu la ceea ce te-ai putea
astepta sa se petreaca atunci cand esti sub influenta mass-media care tinde sa picteze doar tabloul "economii
sub asediu".
Succesul apare pentru ca oamenii sunt reali si poti cladi ceva cu ei - în timp ce multe aspecte guvernamentale
de astazi sunt o varietate de fictiuni, si se dezintegreaza sub stresul care si el este în mod substantial intretinut
de foarte multe fictiuni.
Rezultatul? SISTEME SIMILARE, DE TIP LETS, PRECUM SI MULTE ALTE VARIANTE

INOVATOARE ALE LUI SUNT IN CURS DE A PRELUA STAFETA ! La fel ca alte lucruri cum ar fi
calculatoarele, care s-au mutat de la sisteme mari, centralizate, la PC-uri, tip desktop, distribuite tuturor,
sistemul financiar va fi distribuit pâna la nivel de comunitate.
Într-adevar, aceste sisteme aflate la nivelul comunitatii reprezinta NOUL SISTEM GLOBAL FINANCIAR.
Noul sistem este literalmente peste tot deja, iar raspândirea lui va fi la fel ca aceea din povestirea cu cele 100
de maimute!
Exista o multime de software pentru aceste sisteme, o mare parte din ele disponibile gratuit. Pentru o lista
buna de exemple, a se vedea:
http://www.letslinkuk.net/software/
Dezvoltatorii noului sistem stiu ca oamenii sunt "de aur" si ca acest aur sustine si asigura succesul acestui
sistem.
Deoarece in fiecare clipa aceste grupuri schimba tot mai mult intre ele produse si servicii reteaua creste în
fiecare zi.
Multe din grupurilor si sistemele care exista nu sunt enumerate aici înca, din motive evidente, cu toate
acestea ele isi vor face aparitia în curând. Între timp, va sugeram sa va uitati la linkurile de mai sus, apoi
faceti o cautare pe calculator pentru retele de schimburi locale din zona dumneavoastra si implicati-va.
În timpurile (probabil), de restriste care vor urma, aderarea la un sistem tip LETS este una dintre masurile
cele mai POZITIVE DE SUPRAVIETUIRE FINANCIARA PE CARE PUTETI SA LE LUATI !
Software-ul, plata electronica, creditul, facilitatile de debit si monedele noi sunt toate parte din gama de
tehnologii deja operationale în aceste sisteme noi. Toate acestea si multe altele sunt disponibile pentru ca
noile grupuri sa puna în aplicare acest sistem în toate regiunile, tarile, comunitatile !
Detaliile legate de accesul la toate informatiile vor fi puse la dispozitie în urmatoarele saptamâni.
Unele aplicatii interesante ale acestor noi sisteme financiare includ autofinantarea diferitelor comunitati si
alte initiative, începând cu pasi mici si crescînd tot mai mult pentru a include produse alimentare, de sanatate,
de tratare a apei, învatamânt, noua putere verde si alte tehnologii, care toate sunt în pregatire, si asteapta ca
aceasta capacitate de a le finanta sa ajunga la ele !
Asa cum s-a mentionat, toate statele, toate comunitatile sunt binevenite, inclusiv cele ale vechiului regim,
286 | P a g e
daca subscriu la crezul simplu de incluziune, si de functionare pentru binele tuturor.
Cei din vechiului regim, sunt invitati sa intre în contact, în cazul în care sincer doresc sa coopereze. Resursele
lor, sistemele si retelele vor fi în continuare de valoare în cazul în care sunt de acord si se aliniaza la filozofia
de mai sus. Alternativ, ei ar putea dori sa cerceteze adevarul a ceea ce este raportat aici, si anume, ca acest
proces de stabilizare si punere în aplicare a "noului sistem financiar al oamenilor", se întâmpla, se extinde
rapid, si este dincolo de controlul cuiva, din cauza la faptului ca acesta este sustinut de aproximativ 200 de
milioane de oameni treziti si luminati (da, fara i...) !
Daca ati citit si rezonat cu acest articol, va rugam sa îl transmiteti la lista de contacte personale, sa-l postati
pe site-urile Web la care aveti acces, sa-l utilizati ca baza pentru publicare si pentru imprimare dîndu-l din
mâna in mâna - sau orice altceva puteti face pentru a raspândi aceste randuri.
Veti ajuta astfel omenirea sa mearga înainte!
Persoane de contact: admin@intentiononeearth.com
PS : Deja vechiul sistem SI-A ARATAT INTERESUL in aceasta privinta!

www.popservice.ro
www.ruris.ro
www.softwarepse.com
Răspunde cu citat
 03.01.2012 #18
Adrian Pop
Senior Member
Data înscrierii
10.10.2011
Locație
CRAIOVA
Posturi
8.469
Adresa acestui articol este http://roaim.net.tc/?a=articles&p=459
Dec. 11 si 22: Vizualizare la Nivel Mondial a unei strapungeri / depasiri ireversibile a tuturor limitarilor puse
in fata noastra de către Cei intunecati
Va rugam sa va alaturati noua la orice oră, pe durata zilelor de 11 si 22 Decembrie!
PUTETI SA FACETI ACEASTA CHIAR DE MAI MULTE ORI
Noi vom persevera, pană la reusita!
(haideti sa simţim launtric ca deja am reusit, s-a implinit.)
287 | P a g e
Draga cititorule,
Traim pe o planeta minunata. Exista aici atât de multa Iubire si Frumusete. Insa puterile care o conduc,
guvernele si elitele, se pare ca pur si simplu nu vor sa actioneze corect. Pamantul-Mama produce suficiente
resurse care sa permita unui numar de cel putin 10 miliarde de oameni sa traiasca in pace si belsug, dar toti
conducatorii nostri nu pot sa se gândeasca decât la modalitatile prin care sa-si pastreze puterea, creând
conflicte si razboaie si obligându-ne sa platim tot mai mult si mai mult. Prin fratii obscure si operatiuni
secrete, ei ignora vointa oamenilor. Încearca sa ne tina intr-o stare de dependenta si frica prin intermediul
mass-mediei pe care o controleaza.
Nu e timpul sa schimbam toate astea ? Nu e timpul ca NOI sa fim cei care decidem cum trebuie sa fie
condusa planeta noastra ? E mai usor decât ai crede. Da, într-adevar. Exista o lege a fizicii de care probabil ca
ai auzit deja, care e perfecta pentru a pune capat acestei vechi paradigme, acestui sistem învechit si depasit in
care cei bogati si putini ne controleaza pe noi, ceilalti. Aceasta lege se numeste ”Legea Atractiei”.
Aceasta sustine ca orice lucru asupra caruia ne concentram si pe care-l simtim cu adevarat in inimile noastre
îl putem atrage catre noi. Te poti documenta despre aceasta lege pe internet sau la biblioteca (poti citi
”Secretul”, de exemplu). Vei gasi foarte multe istorisiri ale unor oameni care au reusit sa-si schimbe vietile in
acest fel.
Aceasta lege se poate pune in practica prin vizualizare. Când vizualizezi ceva ce îti doresti si simti o bucurie
CA SI CAND S-AR FI ÎNTAMPLAT DEJA, se va manifesta.
Poti aplica aceasta lege in viata ta personala, dar si in beneficiul planetei si al omenirii. Cu cat se
concentreaza mai multi oameni asupra acestei legi, cu atât devine mai puternica energia ei. Energia creata de
un grup de oameni se multiplica si devine mai puternica decât numarul celor care ii dau nastere. Nu trebuie
sa ne crezi pe cuvânt, totul a fost demonstrat stiintific. Poti urmari un clip pe care l-am facut despre acest
subiect, pe care-l gasesti aici:
www.VisualizeDaily.com
Exista deja numeroase vizualizari si meditatii in grup. Pentru Pace Mondiala, de exemplu. Si totusi, nu avem
parte de aceasta pace. Oare nu au functionat aceste actiuni ? Bineînteles ca au functionat. Poti observa asta in
clipul nostru. Problema e ca, odata ce energia pasnica si-a îndeplinit rolul, daca, intre timp, puterile aflate la
conducere continua sa lucreze in directia opusa, totul se întoarce la situatia deja existenta. Soldatilor li se
ordona sa puna mana pe arme din nou, asta dupa ce renuntasera la ele, nivelul criminalitatii creste iar din
cauza situatiei dificile cu care oamenii înca se confrunta, etc. De aceea trebuie sa ne concentram asupra unui
lucru care nu mai poate fi întors. Niciodata.
Iar acest lucru este: O STRAPUNGERE (pentru totdeauna a barierelor, dincolo de care, revenirea la starea
initiala sa fie cu neputinta, n.t.).
Nu-ti face griji ca nu stii asupra carui lucru anume trebuie sa te concentrezi. Energia este de la sine foarte
inteligenta si îsi va gasi singura calea. Dupa cum ai putut observa in clipul nostru, atunci când oamenii
vizualizeaza pacea, numarul crimelor se reduce, la fel si cel al accidentelor, la fel si cel al pacientilor care
ajung la urgenta, iar piata valutara este clar influentata.
Pacea e pace, o descoperire e o descoperire. Energia stie încotro sa se îndrepte. Daca ne concentram pe o
descoperire, aceasta va gasi cea mai slaba veriga din lant care mentine înca in picioare aceasta paradigma
învechita. Si O VA RUPE.
Când un numar suficient de mare de oameni o vor vizualiza si o vor simti in inimile lor, atunci se va
întâmpla. Poate va fi cel de-al 6.578-lea participant cel care va da un ultim impuls vechii paradigme sau
poate ca va fi cel de-al 10.234-lea, dar aceasta paradigma învechita va disparea. Asteapta si vei vedea.
288 | P a g e
Concentreaza-te pe ceva care te face foarte, foarte fericit. Si încearca sa simti ca s-ar fi întâmplat deja. Fie ca
e un discurs al lui Obama care dezvaluie existenta OZN-urilor, sau ca oamenii vor avea acces gratuit la
energie, sau ca un ziar sau un post de televiziune va dezvalui ca atentatul de la 11 septembrie a fost comandat
din interior, sau orice altceva la fel de important.
Totul se rezuma la acelasi lucru: sfârsitul erei controlului celor Întunecati. Esti liber sa alegi
Mai importanta ca orice este bucuria pe care ai simti-o daca aceasta descoperire tocmai s-ar fi întâmplat.
Vizualizeaza, de exemplu, ca razboiul si foametea lasa cale libera pacii si belsugului pe toata suprafata
planetei, ca disperarea copiilor e înlocuita de dreptul de a spera, ca stresul si frica fac loc fericirii si timpului
petrecut cu cei dragi, ca politicienii corupti si cadrele medicale inapte cedeaza locul conducatorilor dedicati si
adevaratelor metode de vindecare. Toate acestea EXISTA DEJA pe planeta noastra, dar înca se afla sub
opresiunea sistemului obscur. De aceea avem nevoie de descoperiri. Si vom face totul sa devina realitate !
Nu vom stabili o data si un loc de actiune comuna, te rugam sa actionezi ACUM!
Nu conteaza cat timp acorzi acestui lucru, 5 secunde sunt suficiente. Conteaza sa simti cu adevarat bucuria
acestei descoperiri, ca si cum s-ar fi întâmplat deja. E suficient ca mica (dar IMPORTANTA) ta contributie
sa se adauge nenumaratelor cai prin care functioneaza Legea Atractiei. Împreuna o transformam intr-o putere
URIASA care va schimba pentru totdeauna aceasta lume, in beneficiul oamenilor.
Te rugam sa încerci, macar o data. Opreste-te din ce faci (probabil din citit) si închide ochii. Imagineaza-ti ca
te uiti la o stire de ultim moment despre ceva ce iti doreai sa se întâmple de foarte mult timp si simti bucuria
care te-ar invada in acel moment. Vizualizeaza.... ACUM!!!!!
Asta a fost ! Ti-a placut ? Constiinta noastra colectiva a înregistrat aportul tau. Iti multumim. Contributia ta a
fost adaugata unui val urias de energie ce trebuie sa schimbe paradigma, val care traverseaza deja întreaga
planeta. Legea atractiei va face astfel încât totul sa se concretizeze.
Daca ai facut exercitiul de vizualizare, acum vine a doua parte importanta, care functioneaza dupa principiul
”toata lumea stie pe toata lumea”. Se spune ca prin sase mesaje date mai departe, poti ajunge la fiecare
persoana de pe planeta. Asa ca, te rugam sa dai mai departe acest mesaj tuturor din agenda ta de mail despre
care stii ca le-ar face placere sa ia parte la o asemenea actiune. Facând asta, putem da nastere unei enorme
armate de lumina, chiar si intr-o singura zi.
Iti multumim foarte mult ca te-ai alaturat acestei cauze. Pamantul-Mama si noi toti cei care actionam in
numele pacii si armoniei, la fel ca tine, iti vom fi recunoscatori tie si tuturor celor care au luat parte la aceasta
actiune, pentru ca facem toate astea IMPREUNA! Te rugam sa dai acest mesaj mai departe acum. Nu amâna.
ACUM e momentul.
Iti multumim!!!
Adriano, Boogy, Guillermo, Jimena, Ale, Teddy, Eduardo, Cristian, Kiki, Stephan, Martin, Ute, Alain, Luísa,
Kees, Alexandre, André, Winny, Milna, Puk, Per, Cagga, Diana, Dana, Gertie, Mara, U2awaking, Camelia,
Gloria, Steve, Krystal, Elizabeth, Livia, Siniša, Leif, Sorin, Danusa, Yonghun, Takuya, Toni, Gloria,
Charlotte, Guillermo, Maja, Zeljka, Haim, Claudio, Bénédicte, Stella, Darko, Slava, Javier, Michelle, Louise,
289 | P a g e
Anneliese, Casandra, Eniko, (iti poti adauga numele aici).
P.S. Dupa ce paradigma se va fi schimbat, ne putem folosi puterea colectiva in alte cauze. Cum ar fi curatarea
planetei, ajutorarea celor nevoiasi, etc. Daca ti-ar placea sa te alaturi si unor astfel de actiuni, lasa-ti numele
in josul site-ului nostru, VisualizeDaily.com.
Adresa acestui articol este http://roaim.net.tc/?a=articles&p=459

www.popservice.ro
www.ruris.ro
www.softwarepse.com
Răspunde cu citat
 18.01.2012 #19
Adrian Pop
Senior Member
Data înscrierii
10.10.2011
Locație
CRAIOVA
Posturi
8.469
CÂTE CEVA DESPRE PROTESTELE DIN ROMÂNIA

Wednesday, January 18, 2012 11:25 PM
From:
"adipop" <adipop@popservice.ro>
View contact details
To:
geostroe@gmail.com, armenescu.eliana.elena3@gmail.com, ninabeciu@yahoo.com,
banceanuvasile@yahoo.com, ioanaalex68@yahoo.com, preoteasa_marinela@yahoo.com,
lenuta_onofras@yahoo.com, ogarceag@gmail.com, alecu_ioan@yahoo.com, nicolaenacioiu@yahoo.com,
achimescu_ovidiu@yahoo.com, samdacul@gmail.com, catalindragomirescu@yahoo.com,
tribunabunuluisimt@groups.facebook.com, remus.c_raclau@yahoo.com, loredanapavel27@yahoo.com,
enciustefan@yahoo.com, banuionutgabriel1@gmail.com, arienne2003@yahoo.com,
alice_nacioiu@yahoo.com, tanasescu.dragos@yahoo.com, cucu_paul@yahoo.com, cici7773@yahoo.fr,
mihaelahq@yahoo.com, florin@popservice.ro, pse_flori@yahoo.com, yo7aoz@yahoo.com,
Radu_necea@yahoo.com, adipop@popservice.ro, zalmoxa_adipop@yahoo.com, sales@popservice.ro,
spt2000ro@yahoo.com, fmflorin@gmail.com, herrvonbartosh@yahoo.com, andrei.patrut@yahoo.com,
sboraeugen@yahoo.com, ioanpop@yahoo.com, l_cantemir@yahoo.com, cstanculet@yahoo.com,
senatorfunar@yahoo.com, florin337@gmail.com, administrator@cab.ro, office_konexarte@yahoo.com,
eu_sunt9910@yahoo.com, goiaexp44@yahoo.com, dragos.ungureanu@retrasib.ro,
constantine.renewal@yahoo.com, belud@orange.fr
-------- Original Message --------

Subject: Fwd: CÂTE CEVA DESPRE PROTESTELE DIN ROMÂNIA
Date: Wed, 18 Jan 2012 18:21:23 +0100
From: Petre Savescu <psavescu@gmail.com>
To: undisclosed-recipients:;
290 | P a g e
---------- Forwarded message ----------
From: Dan Dumitru <danopenmind@gmail.com>
Date: 2012/1/18
Subject: CÂTE CEVA DESPRE PROTESTELE DIN ROMÂNIA
To:
CÂTE CEVA DESPRE PROTESTELE DIN ROMÂNIA (17.01.2012)

articol preluat de pe blogul fymaa
ROMÂNI - Dacă Tot Protestaţi În Stradă Trimiteţi Nişte Mesaje Mai Deştepte! Arătaţi că gândiţi !
LUMEA ÎNTREAGĂ VA VEDEA ŞI VA APRECIA!
Urmarim si noi cu interes ce se intampla in tara si pe de-o parte ne bucura ca o parte din oameni s-au trezit si
devin mai activi , insa pe de alta constatam cu tristete cat de adormiti sunt inca majoritatea. Nimeni nu merge
mai departe de Basescu ca revolta si mesaj. Basescu pare capul tuturor rautatilor insa si el este in amarat de
pion in piramida puterii. Ne revoltam impotriva unei zale din lantul din jurul gatului nostru (de vite la pascut
dupa cum ne vad ei), uitand cine sunt adevaratii stapani care ne-au pus in lant. Nimeni nu striga impotriva
FMI-ului, impotriva ocultei mondiale care dicteaza in tara asta totul şi doresc instaurarea Noii Ordini
Mondiale complet si definitiv pe tot Pamantul (BILDERBERG, COMISIA TRILATERALA, CFR,
CLUBUL DE LA ROMA, SIONISTILOR ROTSCHILD SAU IEZUITILOR samd), nimeni nu se revolta
impotriva familiei Rotshchild si a altor mari bancheri de talie mondiala, gen Rockefeller, care practic detin
toti banii lumii si care fac lumea să se învârtă şi ne afectează inclusiv pe toti. Corporatiile multinationale sunt
deasupra guvernelor si nimeni nu se revolta impotriva lor, impotriva mariilor imperii multinationale care au
bugete mai mari decat multe tari! Mariile companii energetice si din alte industrii strategice, din presa, banci,
dicteaza foarte mult mersul acestei tari. Ne doare la basca daca pica Basescu, Boc sau Udrea. Caci alti rechini
sunt pregatiti sa le ia locul. Ne doare la basca de toate partidele din Romania oricare ar fi deoarece toate sunt
sclavele UE si ocultei. Guvernantii nostrii romani sunt niste pacalici, niste pioni care sunt foarte usor de
inlocuit, aflati foarte jos in piramida puterii (din poza de mai sus). Cerseala dupa un banut in plus (o
faramitura de la masa unor bogati care au triliarde bani facuti din nimic) pentru un loc de munca
(inregimentarea intr-un sistem bolnav, un soricel pe rotita, un sclav in plus) si majoritatea cererilor pe care le-
am auzit sunau umilitor pentru conditia umana. Ei ne umilesc, ne calca in picioare si ne exploateaza ca pe
niste vite, iar voi cereti mai mult fan, un staul mai curat si un stapan un pic mai bun, care sa va mulga mai
tandru ... cam asa suna multe dintre cererile voastre! Dar asta e parerea noastra. In esenta aceste proteste sunt
pentru AFIRMAREA DEMNITATII! şi nu altceva. (cititi si "Poporul suveran" ca sa aibe voie in tzarcuri, se
lasa perchezitionat, legitimat si fotografiat! Scopul protestelor: afirmarea demnitatii !)
TOT SISTEMUL ESTE PUTRED! TREBUIE TAIAT RAUL DE LA RADACINA SI REGANDIT

COMPLET TOTUL!
Dedicăm şi noi celor care ies în stradă şi jandarmilor şi forţelor de ordine următorul filmuleţ. Acest fragment
din filmul Marele Dictator suprapus pe muzica din filmul Inception se potriveşte perfect zilelor noastre. Un
discurs genial sustinut de o muzica pe masura. O potrivire perfecta!
http://www.youtube.com/watch?v=BMUUp...layer_embedded
http://www.youtube.com/watch?v=QKgNQ...eature=related
De asemenea va amintim o poezie scrisa de Constantin Tanase in anii 40 (multumim Moderator777) care este
la fel de actuala acum ca si atunci, semn ca istoria se repeta cam la fel, dupa aceleasi tipare inventate de
291 | P a g e
oculti:
"Constantin Tănase,
“Şi cu asta ce-am făcut?”
Ne-am trezit din hibernare
Şi-am strigat cât am putut:

Sus Cutare! Jos Cutare!?
Şi cu asta ce-am făcut?
Am dorit, cu mic, cu mare,

Şi-am luptat, cum am ştiut,
S-avem nouă guvernare?
Ca mai bine să ne fie,

Ne-a crescut salariul brut,
Dar trăim în săracie?
Ia corupţia amploare,
Cum nicicând nu s-a văzut,
Scoatem totul la vânzare?
Pentru-a câştiga o pâine,

Mulţi o iau de la-nceput,
Rătăcesc prin ţări străine?
Traversăm ani grei cu crize,

Leul iar a decăzut,
Cresc întruna taxe-accize?
Totul este ca-nainte,

De belele n-am trecut,
Se trag sforile, se minte,
Se urzesc pe-ascuns vendete,

Cum nicicând nu s-a văzut,
Ţara-i plină de vedete,
Pleacă-ai noştri, vin ai noştri!

E sloganul cunoscut;
Iarăşi am votat ca proştii,
Constantin Tănase, născut la 5 iulie 1880, a murit la Bucureşti, în 1945. Există zvonuri potrivit cărora ar fi
292 | P a g e
fost ucis de Armata Roşie invadatoare, deşi alte surse indică faptul că moartea sa s-a datorat unui blocaj
renal.
Constantin Tănase încă mai juca în Bucureşti, la un an de la invazia sovietică şi se spune că ar fi fost ucis din
cauza satirei la adresa soldaţilor ruşi, care aveau obiceiul să rechiziţioneze mai ales ceasuri, folosind
expresia: “Davai Ceas” (davai = dă-mi)
Rău era cu “der, die, das”

Da-i mai rău cu “davai ceas”
De la Nistru pân’ la Don
Davai ceas, davai palton
Davai ceas, davai moşie
Haraşo tovărăşie!
După mai multe reprezentaţii a fost arestat, ameninţat cu moartea şi i s-a ordonat să nu mai joace piesa. În
următorul spectacol a apărut pe scenă într-un pardesiu imens, cu mânecile pardesiului căptuşite de sus până
jos cu ceasuri de mână. Spectatorii l-au aplaudat frenetic la apariţie, deşi actorul nu a scos niciun cuvânt.
Apoi şi-a descheiat pardesiul, scoţând la iveală un ceas cu pendulă! A spus doar: “El tic, eu tac, el tic, eu
tac”.
Două zile mai târziu, marele actor era mort."
SURSA:http://ro.altermedia.info/cultura/ac...esa_17556.html
Am tot vorbit de manifestaţii, de revoluţii pe acest blog (aici-fymaa de exemplu) şi nu ne-am schimbat totuşi
părerea. Suntem mai degraba de acord cu ce spuneau si cei din filmul Prosperă despre nonparticipare
nonviolenta in sistem ca o modalitate mult mai eficace de a protesta (studiati cu atentie acel film si solutiile
oferite de ei in film care sunt mult mult mai eficiente si potrivite pentru a face schimbari adevarate si masive
in lumea asta). Revolutiile de genul celor care se intampla in Romania acum au sanse mici sa rezolve ceva.
Singura si adevarata revolutie este cea interioara, cunoasterea de sine, descoperirea adevaratei noastre
identitati la nivel de experienta (nu doar intelectual) si eliberarea din Matrix sau mai bine zis din identificarea
noastra cu Matricea (care in esenta este de natura mentala si este formata din prejudecati, credinte,
automatisme, frici, iar noi suntem profund identificati cu aceasta structura corp-minte, o structura atat
individuala cat si colectiva). Revolutia exterioara reala nu este posibila fara oameni revolutionati in interior.
Cele exterioare ar fi doar niste revolutii izvorate din reactii oarbe si din frică. Astfel de revolutii sunt foarte
usor de manipulat, demontat, redirectionat, deturnat, sabotat. Este evident faptul ca tot ce se intampla in
Romania este menit sa provoace razmerita, instabilitate, violenta, iar jandarmii provoaca violenta. Este
stimultata violenta. Se doreste o stare de haos si instabilitate. Din acestea vor castiga tot ocultii. O varianta
mai de dorit a unei revolutii exterioare este cea non-violenta complet, pe care a initiat-o Gandhi sau Martin
Luther King Jr. .
Revolutiile adevarate vin de la Sine (la propriu si la figurat). Poate nu credeti, dar chiar si acum, suntem in
mijlocul unei profunde revolutii, pe care unii simt să o demonstreze si pe strada. Incet incet, oamenii se
trezesc. Însă adevărata revolutie, o revolutie pasiva, pasnica, se desfasoara in interiorul multora dintre noi.
Multi renunta incet incet la diversele dependente, sau intr-un fel sau altul se rup de Sistem, nu-l mai sustin ca
inainte, nu mai pun "botul" la minciunile lui, iar cand vom atinge masa critica, Sistemul va colapsa de la
Sine, mai devreme sau mai tarziu, daca schimbarea noastra interioara este una reala. Dar asta e parerea
noastra ... Caile de revolutionare interioară si eliberare spirituala sunt cheia.
Subject: Ultima ora : David Wilcock , Friday, 13 January 2012 13:13 ... SIC !!!
Sursa:
293 | P a g e
http://divinecosmos.com/start-here/d...ancial-tyranny
===================================
Tirania FINANCIARA: Învingând cea mai mare conspiratie din toate timpurile
O alianţă formată din 122 naţiuni se bucură de sprijin intr-un proces care ar putea elibera Pamantul de tirania
financiară. Această investigaţie dezvăluie cine sunt autorii şi ceea ce putem face pentru a rezolva problema.
[NOTA: Acest articol va fi în curs de actualizări dinamica pe parcursul weekend-ului. Vor fi facute
actualizări mici, dar relevante.]
De ultim moment :
2012 a început cu o paranoia galopantă şi o lipsa de speranţă, atat pe internet cat şi în întreaga mass-media
oficială.
Economia mondiala pare a fi intr-o situatie cumplita - gata să sară de pe o stâncă într-un abis ; si ăsta e un
lucru care chiar poate fi luat în considerare.
Euro a fost în pragul unui colaps total. O salvare frenetică a întregii Uniuni Europene, propusă de Federal
Reserve, a făcut foarte puţin pentru a calma temerile publicului.
La data de 19 decembrie 2011, Marea Britanie a anuntat ca va refuza să participe la acest plan de salvare -
ceea ce arată că situaţia este intr-adevăr tensionată şi incertă .
În acelaşi timp, mişcări foarte agresive şi strigătoare la cer sunt făcute pentru a începe al treilea război
mondial în Orientul Mijlociu - cu o iminentă, si tot mai mare ameninţare din partea Israelului şi a Statelor
Unite, care sunt gata să atace Iranul.
Deoarece in 9 / 11, americanii şi mare parte a lumii occidentale au fost făcuţi să creadă că cel mai mare
duşman cu care se confruntă este terorismul din partea extremiştilor islamici. Cu toate acestea, există în
prezent dovezi copleşitoare, de netăgăduit, că inamicul adevărat ... se află chiar în interiorul si in cadrul
structurilor de conducere.
Sunteţi pe cale de a citi acum o anchetă cuprinzătoare care rezumă toate cele mai bune informaţii pe care le-
am adunat cu privire la adevărata natură a acestei crize, deoarece am devenit conştient de asta în mod direct
încă din 1992.
Foarte puţini oameni sunt conştienţi de faptul că s-a format o masivă coaliţie la care au aderat 122 de naţiuni
pentru a rezolva problema - chiar dacă în ultimul moment - şi ele sunt sustinute de un suport eficient juridic,
si de solutii publice care or să încheie Tirania financiară mondială.
Un proces de trilioane de dolari
Un proces de trilioane de dolari a fost deschis din 23 noiembrie 2011 - iar ancheta care rezultă va oferi un
cadru juridic solid pentru a dezvălui natura completă a problemelor cu care ne confruntăm ... şi arestarea
celor responsabili:
http://divinecosmos.com/media/Keenan...-2011_SDNY.pdf
Ţineţi cont de faptul că probele care susţin acest proces, dacă vor fi făcute publice, vor expune complet ceea
ce se petrece in realitate la cel mai înalt nivel - si asta intr-un mod cat mai simplu, pentru ca fiecare om să
inteleagă despre ce este vorba.
294 | P a g e
Aceasta va fi - după cum veţi vedea- cea mai dramatica demascare publică a grupului responsabil, incă de la
începutul anilor 1800, de actuala Tiranie Financiară .
Anuntul nostru iniţial de confirmare a acestui proces a avut deja peste 650.000 de accesări, 34000
"Facebook-Like It" şi 1000 de observaţii în scris care vor fi publicate cand această investigaţie va fi
finalizată.
Consecinţe letale
Acest anunt iniţial, de asemenea, a atras asupra mea un avertisment foarte serios - din două surse diferite care
au acces la un nivel ridicat de guvernare - in care mi se spunea să public această anchetă cât mai repede
posibil, sau viaţa mea ar putea fi în pericol iminent.
Conspiratorii sunt disperati : vor cu tot dinadinsul sa-si oprească sângerarea şi să se salveze de la urmărirea
penală. Ameninţările, mita, şantajul, tortura si crima sunt instrumentele lor standard, pe care le folosesc in
astfel de "tranzactii".
După cum veţi vedea, la 31 decembrie, David Hutlzer a făcut publice informaţii primite de la mine in acest
caz, iar el acţionează direct în numele lui Benjamin Fulford - şef al biroului Asia-Pacific, pentru Forbes
Magazine, şi un reprezentant de frunte al acestei alianţe internaţionale.
Prin David, Ben m-a trimis direct la site-ul web," Spionajul care nu doreste publicitate ", site care conţine
documente extrem de sensibile. Am fost uimit când am analizat acest website, având în vedere că mi sa spus
că este foarte periculos să public imagini cu obligaţiuni ale Rezervei Federale.
O săptămână mai târziu, pe 6 ianuarie, David şi fiul lui de opt ani, Mackie, au ars în casa lor. In urma
incendiului nu au rămas prea multe lucruri usor de recunoscut. Substante inflamabile s-au găsit în afara casei
şi incendierea premeditată nu a fost exclusă.
Este aceasta o coincidenta? Poate. Din teamă, scepticii vor insista nu există nicio legătură între aceste două
evenimente. Nu sunt de acord.
Chiar şi în lumina acestei ameninţări evidente, nu voi fi intimidat. Aceasta potenţială crimă, in care a fost
ucis un tată şi un fiu doar m-au inspirat să-mi fac treaba chiar mai bine in legatură cu ancheta.
Meriţi să ştii adevărul.
Viitorul nostru depinde de el.
ACEASTA NU ESTE O POVESTE CU CARE SA FITI OBISNUITI
Până acum, singura care a îndrăznit să prezinte un raport privind acest caz curios, vast şi misterios este
Serviciul de Stiri al Tribunalului:
Aici !
Noua Ordine Mondiala a Finantelor

Thursday, 21 July 2011 00:00 DR. ADRIAN SECUREANU 0 Comments
295 | P a g e
Drept raspuns la criza economica actuala, s-au accelerat planurile de creare a unei noi ordini mondiale
la nivel financiar, de stabilire a unei banci centrale mondiale si a unor monede regionale si chiar si a
introducerii unei monede unice la nivel international.
Drumul spre o moneda internationala si un guvern mondial

Dupa summitul G20 din 2009 (de la Londra n.ed), au fost anuntate planuri de implementare a unei noi
monede globale care sa inlocuiasca rolul pe care dolarul american il are la ora actuala. Punctul 19 al
comunicatului lansat de G20 la sfarsitul summitului mentioneaza: „Am fost de acord sa sprijinim o alocatie
generala SDR care va injecta 250 de miliarde de dolari in economia mondiala si va creste fondurile
disponibile la nivel mondial.“
SDR sau Special Drawing Rights reprezinta „o moneda de hartie sintetica emisa de Fondul Monetar
International (FMI)“. Asa cum a raportat si publicatia din Marea Britanie Telegraph: „Liderii G20 au activat
puterea FMI pentru a crea bani si a utiliza o politica monetara neconventionala“. Realizand acest lucru, ei de
fapt introduc o moneda internationala, care este in afara controlului oricarui stat suveran. Fanii teoriei
conspirationiste vor indragi acest lucru.“1
Articolul continua afirmand: „La ora actuala exista o moneda internationala in asteptare. In timp, SDR,
probabil ca va evolua intr-un loc de stationare pentru pachetele de actiuni straine ale bancilor centrale,
conduse de Banca Populara a Chinei“. Mai incolo se afirma: „crearea unui Consiliu de Stabilitate Financiara
pare a fi primul pas inspre un regulator financiar mondial“, sau, cu alte cuvinte, a unei banci centrale
mondiale. Este important sa aruncam o privire mai atenta la aceste „solutii“ care sunt propuse si
implementate in mijlocul crizei financiare mondiale.
Acestea nu sunt sugestii noi, deoarece au facut parte de mult timp din planurile elitelor mondiale. Oricum, in
mijlocul crizei economice actuale, elitele si-au accelerat planurile de „forjare“ a unei Noi Ordini Mondiale la
nivel financiar. Este important sa facem referire la fundalul pe care se desfasoara aceste „solutii“ propuse si
impuse si sa vedem ce efecte vor avea ele asupra Sistemului Monetar International (SMI) si asupra
economiei politice mondiale luata ca un intreg.
Un nou acord Bretton Woods

In octombrie 2008, Gordon Brown, prim minstru al Marii Britanii, a declarat ca „trebuie sa avem un nou
acord Bretton Woods – construind astfel o noua arhitectura financiara internationala pentru anii care vor
veni“. A continuat spunand: „trebuie sa reformam sistemul financiar international in jurul principiilor
stabilite: transparenta, integritate, responsabilitate, o buna administrare si cooperare intre granite“. Un articol
din Telegraph preciza ca Gordon Brown si-ar dori „sa vada FMI-ul reformat pentru a deveni o «banca
centrala mondiala» care sa monitorizeze indeaproape sistemul economic international si sistemul financiar“.2
In 17 octombrie 2008, primul ministru Gordon Brown a declarat in Washington Post: „Saptamana aceasta,
liderii europeni se intalnesc pentru a propune principiile calauzitoare pe care credem ca ar trebui sa fie pusa
temelia acestui nou acord Bretton Woods: transparenta, tranzactii bancare rezonabile, responsabilitate,
integritate si guvernare globala. Am fost de acord ca este necesara luarea unor decizii urgente care sa
296 | P a g e
implementeze aceste principii, pentru a extirpa astfel iresponsabilele si de multe ori ascunsele creditari ce se
afla in inima problemelor noastre. Pentru a face acest lucru, avem nevoie de o supraveghere a institutiilor
financiare, folosirea unor standarde comune la nivel international pentru contabilizare si regularizare, o
abordare mai responsabila a remuneratiei executivului care sa recompenseze munca grea, efortul si spiritul
intreprinzator dar nu asumarea unor riscuri iresponsabile si de reinnoirea institutiilor internationale pentru a
le transforma in niste sisteme de avertizare eficiente pentru economia lumii.“3 (accentuarea apartine
autorului)
La inceputul lunii octombrie 2008, s-a raportat ca „la intalnirea din aceasta saptamana din Washington DC a
bancherilor din intreaga lume, din cadrul unei conferinte FMI – Banca Mondiala, in care se va discuta criza
actuala, marea intrebare care trebuie pusa este daca este sau nu timpul sa se puna bazele unei „politist“
economic mondial, pentru a se asigura astfel ca un crash financiar ca cel din 2008 nu se va mai repeta
niciodata.“
Mai mult de atat, „orice organizatie care are puterea de a supraveghea economia mondiala va trebui sa
includa reprezentanti ai tuturor natiunilor importante – un fel de „Natiunile Unite“ care sa reglementeze
economia“.
Un fost guvernator al Bancii Angliei a sugerat ca „este posibil ca raspunsul sa se afle deja in fata noastra, sub
forma Bancii Internationale de Reglementare (Bank for International Settlements – BIS). „Problema este ca
nu are dinti. FMI-ul are tendinta de a-si exprima avertismentele referitoare la problemele economice intr-un
limbaj foarte diplomatic, insa BIS este mult mai independenta si mult mai bine plasata pentru a se confrunta
cu toate acestea, daca i se va da puterea de a face asa ceva.“4
Aparitia monedelor regionale

Pe 1 ianuarie 1999, Uniunea Europeana a stabilit ca euro sa fie moneda sa locala. Desi euro a crescut ca si
importanta in ultimii ani, nu va deveni unica moneda de schimb din lume. Exista cereri si tendinte de stabilire
a altor monede de schimb regionale, in diverse zone ale lumii.
In 2007, Foreign Affairs, publicatia Consiliului de Relatii Externe a publicat un articol numit: „Sfarsitul
monedelor nationale“ in care discuta inconstanta pietelor monetare internationale, afirmand ca au fost
propuse solutii „reale“ care sa se adreseze crizelor monetare succesive. Autorul a adresat urmatoarea
intrebare: „...oare restaurarea suveranitatii guvernelor va pune oare capat instabilitatii financiare?“
A raspuns afirmand ca: „Aceasta este o diagnosticare gresita, periculoasa... Cursul corect nu este
reintoarcerea la un trecut mitic de suveranitate monetara, in care guvernele controlau interesele locale si
ratele de schimb, ignorand restul lumii. Guvernele trebuie sa renunte la notiunea fatala ca natiunea le cere sa
fabrice si sa controleze banii folositi pe teritoriul lor. Monedele nationale si piata mondiala pur si simplu nu
se pot imbina; impreuna ele duc la aparitia unei crize monetare si a unei tensiuni geopolitice mortale. Pentru
o globalizare lipsita de pericole, tarile trebuie sa abandoneze nationalismul monetar si sa desfiinteze
monedele nedorite, sursa multor dintre instabilitatile din ziua de azi.“
Autorul a explicat: „Nationalismul monetar este pur si simplu incompatibil cu globalizarea. Intotdeauna a
fost asa, chiar daca acest lucru a devenit vizibil doar din 1970, cand toate guvernele lumii au facut ca
monedele lor de schimb sa devina in mod intrinsec fara valoare“. Autorul a continuat: „Din moment ce
dezvoltarea economica nu mai este posibila in afara procesului de globalizare, tarile ar trebui sa abandoneze
nationalismul monetar. Guvernele ar trebui sa inlocuiasca monedele nationale cu dolarul sau cu euro, sau, in
cazul Asiei, sa colaboreze pentru a crea o noua moneda multinationala, valabila pe o zona comparabila ca si
dimensiune si din punct de vedere economic.“5
La modul esential, conform autorului, solutia consta in monedele regionale. Conform raportului Bloomberg,
in octombrie 2008 „Ewald Nowotny, membru al consiliului Banci Centrale Europene a declarat ca este in
dezvoltare un sistem monetar mondial «tri-polar», care va functiona intre Asia, Europa si SUA si ca este
sceptic ca va putea fi vreodata reinviata pozitia centrala a dolarului“.6
Uniunea Natiunilor Sud Americane

Baza „Uniunii Natiunilor Sud Americane“ (UNSA) a fost pusa pe data de 23 mai 2008, cartierul general
urmand a fi in Ecuador, Parlamentul Sud American fiind in Bolivia si Banca Sudului in Venezuela. BBC-ul a
raportat ca: „Liderii celor 12 natiuni Sud Americane au format un corp regional care are ca scop sporirea
integrarii economice si politice in regiune... Membrii UNSA sunt Argentina, Bolivia, Brazilia, Chile,
Columbia, Ecuador, Guiana, Paraguai, Peru, Surinam, Uruguai si Venezuela.“7
297 | P a g e
La o saptamana dupa anuntarea infiintarii Uniunii, s-a anuntat ca: „Presedintele Braziliei Luiz Inácio Lula da
Silva a afirmat ca... natiunile Sud Americane vor cauta o moneda de schimb comuna ca parte a eforturilor de
integrare regionala...“ A mai afirmat ca: „Vom proceda astfel incat, in viitor, sa avem o banca centrala
comuna si o moneda comuna“.8
Consiliul de Cooperare din Golf si moneda regionala

In 2005, Consiliul de Cooperare din Golf (CCG), un bloc regional de comert stabilit intre Bahrain, Kuweit,
Oman, Qatar, Arabia Saudita si Emiratele Arabe Unite a anuntat ca si-a propus crearea unui monede de
schimb comune pana in 2010. S-a raportat: „Un CCG unit din punct de vedere economic si eficient este in
mod clar o propunere mult mai interesanta pentru companiile mari, decat niste economii individuale, in
special tinand cont de impedimentele specifice regiunii. Din acest motiv relatiile comerciale din interiorul
CCG au constituit un punct central in ultima vreme“.
Mai mult de atat, s-a declarat ca „directia naturala spre care se merge in cadrul acestei orientari catre o mai
mare integrare este introducerea unei monede comune, pentru a facilita astfel si mai mult comertul dintre
tari.“ S-a anuntat ca „bancherii din regiune au fost de acord sa caute sa realizeze uniunea monetara intr-o
maniera similara cu cea din Europa.“9
In iunie 2008 s-a aflat ca „bancherii din Golful Arabic au fost de acord sa creeze anul viitor nucleul unei
banci centrale unite, intr-un nou pas inspre uniunea monetara, dar au precizat ca o noua moneda comuna nu
va intra in circulatie pana in anul 2010, data ce fusese deja anterior fixata pentru acest pas.“10
In 2002 s-a anuntat ca „statele din Golf s-au consultat cu Banca Centrala Europeana pentru programul lor de
unificare monetara“. In februarie 2008, Oman a anuntat ca nu se va alatura unificarii monetare.
In noiembrie 2008, s-a raportat ca: „conform proiectului final al uniunii monetare, banca centrala a Golfului
va fi independenta in raport cu guvernele statelor membre“.11
In martie 2009, s-a raportat ca: „CCG nu ar trebui sa se grabeasca in formarea unei monede unice, deoarece
statele membre trebuie sa elaboreze cadrul necesar pentru o banca centrala regionala, a declarat guvernatorul
Bancii Centrale a Arabiei Saudite...“. Al Jaser a fost citat spunand: „I-au trebuit Uniunii Europene 45 de ani
pentru a pune la punct o moneda unica. Nu ar trebui sa ne grabim“.
In 2008, odata cu criza financiara, au aparut noi probleme pentru initiativa CCG: „Presiunea i-a facut anul
trecut pe membrii CCG sa-si micsoreze cursul de schimb fixat pe masura ce inflatia a crescut peste 10% in
cinci sau sase tari. Toate statele membre cu exceptia Kuweitului si-au fixat cursul valutar dupa cel al
dolarului si tind sa urmeze US Federal Reserve atunci cand isi fixeaza rata dobanzii.“12
Uniunea Monetara Asiatica

In 1997, Institutul Brookings a discutat posibilitatea unei Uniuni Monetare Est-Asiatice, afirmand:
„Intrebarea care se pune in secolul XXI este daca se vor forma blocuri monetare similare in Asia de Est (si in
Emisfera Vestica). Cu dolarul, yen-ul si moneda europeana unica „plutind“ una impotriva celeilalte,
economiile mai mici, deschise, vor fi tentate sa se conecteze la una dintre acestea trei.
„Dar aceasta conexiune va fi posibila doar daca va fi acompaniata de schimbari radicale in aranjamentele
institutionale, cum ar fi cele care sunt luate in considerare de Uniunea Europeana.
Extinderea mobilitatii capitalului si democratizarea politica vor face tot mai dificila fixarea ratelor de schimb
valutare intr-un mod unilateral. Acest proces va necesita cooperarea internationala si o cooperare eficienta va
necesita luarea unor masuri asemanatoare cu unificarea monetara.“13
In 2001, un articol online din Asia Times a analizat un discurs tinut de economistul Robert A. Mundell in
cadrul Universitatii Chulalongkorn din Bangkok : „ «ANASE plus trei (cei zece membrii ai Asociatiei
Natiunilor Asiatice Sud-Estice plus China, Japonia si Coreea) ar trebui sa se uite la Uniunea Europeana ca la
un model pentru o mai apropiata integrare a politicii monetare, a comertului si eventual, o integrare a
monedei», a afirmat Mundell“14
Pe data de 6 mai 2005, site-ul Asociatiei Natiunilor Asiatice Sud-Estice a anuntat: „China, Japonia, Coreea
de Sud si cei zece membrii ai ANASE au fost de acord sa isi extinda reteaua de schimburi valutare bilaterale
in ceea ce ar putea deveni un potential Fond Monetar Asiatic...
Oficialii celor 13 natiuni care s-au intalnit la conferinta anuala de la Istanbul a Bancii Asiatice de Dezvoltare
(BAD) pareau hotarati sa transforme variatele acorduri bilaterale intr-un fel de acord multilateral, desi nici
unul dintre oficiali nu l-ar numi in mod direct Fondul Monetar Asiatic“.15
In august 2005, Federal Reserve Bank din San Francisco a publicat un raport cu privire la perspectiva unei
298 | P a g e
Uniuni Monetare Est – Asiatice, afirmand ca Asia de Est satisface criteriile necesare pentru a pune bazele
unei uniuni monetare. Se precizeaza insa ca, in comparatie cu initiativa europeana, „realizarea oricarui
aranjament monetar, inclusiv acela al unei monede unice, este mult mai greu de realizat in Asia de Est“. Mai
incolo se mentioneaza: „In Europa, o uniune monetara a fost posibila deoarece a fost parte a unui proces mai
larg de integrare politica“.
Se precizeaza de asemenea ca: „Aparent nu exista o dorinta de integrare politica in Asia de Est, in parte din
cauza marilor diferente care exista intre tari, in termeni de sistem politic, cultura si istorie.
Drept rezultat al istoriei lor individuale, tarile din Asia de Est sunt destul de grijulii in ceea ce priveste
suveranitatea lor“.
O alta problema majora, asa cum a fost prezentata in publicatia San Francisco Fed, este ca „guvernele din
Asia de Est par a fi mult mai suspicioase in ceea ce priveste puternicele institutii supranationale“ si astfel, „in
Asia de Est, preocuparile legate de suveranitate au facut ca guvernele sa fie sovaitoare in ceea ce priveste
delegarea autoritatii unor institutii supranationale, cel putin pana in prezent“.
Aceasta explica de ce, in opozitie cu pasii realizati in Europa in directia crearii unei uniuni monetare, „nu s-a
reusit realizarea la scara larga a vreunui acord de libera comercializare intre tarile cele mai mari din regiune,
Japonia, Coreea, Taiwan si China“. O alta problema este ca: „Asia de Est nu pare a avea un candidat clar
pentru o moneda interna de referinta care sa fie utilizata pentru un aranjament de cooperare in privinta
cursului valutar.
Cele mai de succes monede de circulatie au fost create „pe spatele“ monedele deja existente, stabilindu-se
astfel certitudinea convertibilitatii ei si astfel realizandu-se legatura cu noul“.
Raportul concluzioneaza: „...stabilizarea cursului valutar si integrarea monetara sunt putin probabile in
viitorul apropiat. Cu toate acestea, Asia de Est se integreaza prin intermediul schimburilor comerciale, chiar
daca nu se pune un accent prea mare pe acordurile formale de liberalizare a comertului.
Mai mult decat atat, exista dovezi a unei cooperari financiare crescute in regiune, incluzand aici dezvoltarea
unor aranjamente regionale pentru a furniza lichiditati pe perioada crizelor prin intermediul unor operatiuni
swap valutare bilaterale, a unei supravegheri a economiei regionale si a dezvoltarii unor legaturi stranse intre
pietele comerciale din regiune“.
In final se mentioneaza: „S-ar putea de asemenea ca Asia de Est sa avanseze pe aceeasi cale (ca si Europa), la
inceput prin niste acorduri mai lejere, pentru a se stabiliza monedele de schimb, urmate mai apoi de niste
acorduri mai stranse si culminand in cele din urma cu adoptarea unei ancore comune – si apoi, dupa aceasta,
poate chiar a unui dolar al Asiei de Est“.
In 2007, AFP a raportat ca: „In Asia ar putea fi necesar sa fie puse bazele unui fond monetar asiatic, daca e sa
faca fata unor socuri financiare similare cu cele care au zguduit regiunea cu 10 ani in urma“ si ca „viitoarea
integrare financiara asiatica este cel mai bun antidot pentru viitoarele crize financiare asiatice“17
In septembrie 2007, Forbes a anuntat ca: „O uniune monetara Est-Asiatica intarita de Japonia este posibila,
dar in regiune lipseste vointa politica de a realiza asa ceva, a afirmat Banca Asiatica de Dezvoltare (BAD)“.
Pradumna Rana, un economist BAD a afirmat ca „pare posibila stabilirea unei uniuni monetare in Estul Asiei
– in special intre Indonezia, Japonia, Coreea de Sud, Malaezia, Filipine, Singapore si Thailanda.“
Un alt studiu realizat de Ganeshan Wignaraja de la BAD si Universitatea Johns Hopkins pretinde ca: „in Asia
exista un puternic potential economic pentru o integrare monetara, desi baza politica a unui astfel de acord nu
este inca realizabila“.
In plus, ei au mai afirmat ca o integrare reala la nivele comerciale „va intari in realitate nevoia unei uniuni
monetare in Asia, intr-un mod similar cu cel jucat de integrarea reala a diverselor sectoare in Europa“.
Conform raportului, „Pradumna Rana a afirmat ca drumul catre o uniune monetara a Asiei ar putea merge
inainte pe directii multiple si cu viteze multiple, avand drept scop o zona asiatica caracterizata printr-o
liberalizare a comertului“18 In aprilie 2008, Xinhua a raportat ca „guvernatori ai bancilor si ministrii de
finante ai ANASE s-au intalnit in orasul Da Nang din Vietnam, pentru a discuta probleme legate de
integrarea financiara si monetara si cooperarea din regiune“.19
Uniunea Monetara Africana

La ora actuala, in Africa exista mai multe initiative diferite de uniune monetara cat si uniunile monetare
existente deja pe continent. Una dintre aceste initiative este „proiectul de uniune monetara al Comunitatii
Economice a Statelor din Africa de Vest (CESAV), care este un grup regional format din 15 tari din Africa
de Vest.20
299 | P a g e
Printre membrii acestora se numara cei ai unei uniuni monetare deja existente in regiune, Uniunea Monetara
si Economica a Africii de Vest (UMEAV). CESAV consta din Benin, Burkina Faso, Côte d’Ivoire, Guinea,
Guinea Bissau, Mali, Niger, Senegal, Siera Leone, Togo, Capul Verde, Liberia, Ghana, Gambia si Nigeria.
Uniunea Africana (UA) a fost fondata in 2002 si este o organizatie interguvernamentala formata din 53 de
state africane.
In 2003 Institutul Brookings a realizat un studiu21 despre integrarea economica a Africii. In aceasta se
afirma: „Africa, la fel ca si alte regiuni ale lumii, tinteste spre crearea unei monede comune. Deja exista
proiecte pentru realizarea unor uniuni monetare regionale iar procesul de licitare pentru o eventuala banca
centrala a Africii este pe cale sa inceapa.“
De asemenea se afirma: „Moneda comuna era de asemenea un obiectiv al Organizatiei pentru Unitatea
Africana si pentru Comunitatea Economica Africana, predecesorii UA“. Se mai mentioneaza de asemenea ca:
„Tratatul de la Abuja din 1991 ce a pus bazele Comunitatii Economice Africane, a schitat sase stagii pentru
atingerea unei zone monetare unice pentru Africa, care erau programate sa fie infaptuite pana in 2008. In
stadiile initiale, cooperarea regionala si integrarea din interiorul Africii trebuie sa fie intarita si acest lucru ar
putea implica realizarea unor uniuni monetare regionale. Stadiul final implica intemeierea unei Banci
Centrale Africane (BCA), crearea unei monede africane unice si a unei Uniuni Monetare si Economice
Africane“.
Studiul mentioneaza in continuare ca Banca Centrala Africana „nu va fi creata pana in 2020 (dar), procesul
de licitatie pentru locatia ei este posibil insa sa inceapa curand“; cu toate acestea, „exista planuri de creare a
unor uniuni monetare regionale variate, care vor forma probabil blocurile de constructie pentru Banca
Centrala Africana si pentru moneda unica“.
In august 2008, site-ul allAfrica.com a anuntat ca „guvernatorii bancilor centrale africane au convenit sa
discute in cadrul unei intalniri probleme legate de crearea a trei institutii financiare – Uniuni Africane (UA)“
ca urmare a „rezolutiei UA ce a stabilit crearea Fondului Monetar African (FMA), Bancii Centrale Africane
(BCA) si a Bancii Africane de Investitii (BAI)“.
Guvernatorii „au fost de acord ca atunci cand va fi deja intemeiata, BCA sa administreze doar moneda unica
a Africii, constituind autoritatea monetara a continentului“.22 In martie 2009, s-a raportat ca „luna aceasta
(martie) Uniunea Africana va semna un memorandum de intelegere cu Nigeria cu privire la infiintarea unei
banci continentale centrale“ si ca „Maxwell Mkwezalamba, Comisarul Uniunii Africane a declarat
reporterilor ca aceasta institutie va fi localizata in Abuja, capitala Nigeriei,“.
In continuare, „ca un pas intermediar in crearea bancii, corpul pan-african va pune bazele unui Institut
Monetar African in urmatorii trei ani, a declarat el la o intalnire a economistilor africani“ si a fost citat
spunand ca „am fost de acord sa lucram cu Asociatia Guvernatorilor Bancilor Centrale Africane pentru a
institui o comisie tehnica unita care sa lucreze la pregatirea unei strategii comune“23
Website-ul Ministerului Afacerilor Externe al Keniei a raportat ca: „Comisarul Uniunii Africane pe probleme
economice, dr. Maxwell Mkwezalamba si-a exprimat optimismul in privinta adoptarii unei monede unice in
Africa“ si ca „principala tema discutata la intalnirea comisiei UA din Kenia a fost „crearea unei singure
monede africane: ce abordare optima trebuie adoptata pentru a accelera procesul de creare a unei monede
unice continentale“24
Uniunea Monetara Nord Americana si Amero

In ianuarie 2008 am scris un articol in care am analizat miscarea ce militeaza inspre crearea unei monede
unice Nord Americane, probabil purtand numele de amero (vezi: Andrew G. Marshall, North American
Monetary Integration: Here Comes the Amero, Global Research, 20 ianuarie 2008).
Voi reda pe scurt informatiile prezentate in acel articol. In 1999, Institutul Fraser, un important si foarte
influent institut canadian a publicat un raport realizat de profesorul de economie Herbert Grubel, intitulat:
„The Case for the Amero: The Economics and Politics of a North American Monetary Union“. In acesta se
mentiona ca „planul pentru Uniunea Monetara Nord Americana prezentat in acest studiu este conceput astfel
incat sa includa Canada, Statele Unite si Mexicul“ si ca „Banca Centrala Nord Americana, la fel ca si Banca
Centrala Europeana, va avea o constitutie care o va face responsabila doar pentru mentinerea stabilitatii
pretului“.25
El a remarcat: „...suveranitatea nu este infinit valabila. Meritul renuntarii la anumite aspecte ale suveranitatii
trebuie sa fie determinat in functie de castigurile aduse de un astfel de sacrificiu... Este important de observat
ca, in practica, Canada a renuntat la suveranitatea sa economica in multe zone, cea mai importanta dintre
300 | P a g e
acestea implicand Organizatia Mondiala a Comertului (inainte GATT), Acordul Nord American de Comert
Liber cat si Fondul Monetar International si Banca Mondiala“.26
De asemenea, in 1999, Institutul C.D. Howe, unul dintre cele mai importante institute din Canada, a realizat
un raport numit „From Fixing to Monetary Union: Options for North American Currency Integration“. In
acest document este consemnat: „Cea mai simpla modalitate de a aborda conceptul de UMNA (Uniunea
Monetara Nord Americana) este de a o vedea ca echivalentul Nord American al Uniunii Monetare Europene
(UME), si, prin extensie, la fel si cu euro“27
In continuare se mentioneaza: „Este clar faptul ca UMNA va insemna sfarsitul suveranitatii in politica
monetara canadiana. Si mai mult, va insemna abandonarea unei rate de inflatie „fabricata“ in Canada pentru
o rata SUA sau UMNA“.28
In mai 2007, David Dodge, guvernatorul Bancii Canadei (banca centrala a Canadei) a afirmat ca „America de
Nord s-ar putea sa imbratiseze intr-o zi conceptul unei singure monede de schimb, exact ca si euro“. S-a
raportat ca „unii au numit moneda unica Nord Americana amero“. Raspunzand la niste intrebari dupa
terminarea discursului sau, Dodge a afirmat ca o singura moneda de schimb este „posibila“.29
In noiembrie 2007, unul dintre cei mai mari miliardari canadieni, Stephen Jarislowsky, de asemenea membru
al consiliului Institutului C.D. Howe, a declarat unui comitet parlamentar canadian: „Canada ar trebui sa isi
inlocuiasca dolarul cu o moneda Nord Americana, sau sa o stabilizeze dupa moneda americana, pentru a
evita variatiile pe care le-a experimentat rata de schimb a dolarului canadian “.
A adaugat: „Cred ca ar trebui sa incepem sa ne gandim serios la un model de moneda de schimb continentala,
exact ca in Europa“.30 Fostului presedinte al Mexicului, Vicente Fox – cand a aparut in 2007 la emisiunea
Larry King Live de pe canalul de televiziune CNN, – i s-a pus o intrebare in legatura cu posibilitatea unei
monede comune pentru America Latina, la care a raspuns astfel: „Pe termen lung, foarte lung. Ceea ce eu si
presedintele Bush am propus, este ALCA, care este o uniune comerciala pentru toate Americile. Si totul
mergea bine pana cand a venit Hogo Chavez. El a decis sa se izoleze. A decis sa combata ideea, sa o
distruga... „ Larry King a intrebat apoi: „Va fi ca un euro dolar, nu?“ Fox a raspuns: „Ei bine, aceasta va fi
ceva pe termen foarte lung. Cred ca primul pas va fi realizarea unui acord comercial. Si apoi, pasul urmator
va fi o noua viziune, exact cum incercam sa facem cu NAFTA.“31
In ianuarie 2008, Herbert Grubel, cel care a conceput termenul de amero in cadrul raportului Institutului
Fraser, a scris un articol pentru Financial Post, in care a recomandat fixarea dolarului canadian la dolarul
american, la o rata de schimb fixa, desi a admis ca exista probleme inerente in aceasta directie, cum ar fi de
exemplu faptul ca US Federal Reserve va controla astfel interesele canadiene.
A adaugat: „...exista o solutie in privinta acestei lipse de incredere. In Europa, aceasta problema s-a rezolvat
prin crearea monedei euro si sfarsitul formal al capacitatii bancilor nationale centrale de a mai fixa rate de
interes. Crearea intr-un mod analog a monedei amero nu este posibila fara cooperarea putin probabila a
Statelor Unite. Aceasta face ca problema credibilitatii sa fie rezolvata prin crearea unilaterala a unei comisii
care se va ocupa cu cursul valutar, care va avea grija ca dezechilibrele internationale a balantei de plati sa
duca la schimbari in rezerva financiara a Canadei si in rata dobanzii, pana cand dezechilibrele sunt eliminate,
toate acestea fara vreo actiune din partea Bancii Canadei sau ca urmare a vreunei interventii a politicienilor.
Ar fi de dorit crearea simultana a unei astfel de comisii si a unui nou dolar canadian evaluat la egalitate cu
dolarul american“.32
In ianuarie 2009, Market Watch, o publicatie online a Wall Street Journal, a discutat posibilitatea unei inflatii
galopante a dolarului american si apoi a declarat in privinta posibilitatii crearii amero: „Desi este dificil de
imaginat, intuitiv are sens“. „Capacitatea de a combina resursele naturale canadiene, ingeniozitatea
americana si forta ieftina de munca din Mexic va permite Americii de Nord sa concureze mai bine pe o scara
globala“.
Autorul a mai mentionat: „daca miscarea politica de frunte va determina si mai multe datorii, in loc sa
permita ca economiile si datoriile sa se alinieze, trebuie sa luam in considerare posibilitatea declansarii unui
soc la nivelul sistemului.“
El a adaugat: „Daca aceasta dinamica se va incheia – si nu am nici o certitudine ca asa va fi – balanta globala
a puterilor se va fragmenta in patru regiuni primare: America de Nord, Europa, Asia si Estul Mijlociu. Intr-un
astfel de scenariu, ramificatiile se vor manifesta prin intermediul unor tulburari sociale si conflicte
geopolitice.“33
Phoenix – o moneda globala
301 | P a g e
In 1988, in publicatia The Economist a aparut un articol numit Get Ready for the Phoenix,34 in care se
consemna: „30 de ani de acum incolo, americanii, japonezii, europenii si oameni din multe alte tari bogate si
unele relativ sarace, cand vor merge la cumparaturi vor plati probabil cu aceeasi moneda. Preturile nu vor fi
in dolari, yeni, ci, hai sa spunem, in phoenix.
Phoenix va fi favorizat de catre companii si de catre cumparatori deoarece va fi mult mai convenabil decat
monedele nationale din zilele noastre, care atunci vor parea o demodata sursa de dezechilibre pentru viata
economica a secolului XX“.
In articol se afirma de asemenea: „prabusirea financiara (din 1987) a facut guvernele sa inteleaga ca amagirea
cooperarii politice poate fi mai rea decat nimic si ca pana ce o reala cooperare nu este posibila (pana cand
guvernele nu abandoneaza o parte macar din suveranitatea economica) viitoarele incercari de stabilizare a
cursului valutar nu vor fi prea eficiente“.
Uimitor, articolul mentioneaza: „probabil vor fi necesare mai multe rasturnari ale ratei de schimb, cateva
crash-uri financiare si probabil inca una sau doua crize economice pana ce politicienii vor fi dispusi sa isi
indrepte privirea in aceasta directie. Acest lucru indica spre o secventa de criza urmata de o rezolvare de
mantuiala, urmata de alta criza, care se va intinde mult dincolo de anul 2018 – cu doua exceptii.
Pe masura ce timpul trece, pagubele cauzate de instabilitatea monetara vor fi din ce in ce mai mari si aceleasi
tendinte care vor determina aceste lucruri vor face ca utopia uniunii monetare sa fie realizabila.“
In continuare articolul precizeaza: „Zona phoenix va impune constrangeri destul de stranse guvernelor
nationale. „Nu va exista de exemplu, o politica monetara nationala. Stocul mondial de phoenix va fi fixat de
catre o noua banca centrala, probabil rezultata din FMI.
Rata mondiala a inflatiei – si deci, in anumite limite, rata de inflatie a fiecarei natiuni – va fi in mainile
acesteia. Fiecare tara se poate folosi de taxe si de banii publici pentru a compensa diverse caderi temporare,
dar pentru a-si finanta deficitul bugetar va trebui mai degraba sa imprumute bani decat sa tipareasca“.
Autorul admite: „Aceasta inseamna o mare pierdere din punctul de vedere al suveranitatii economice, dar
tendintele care fac conceptul phoenix atat de atragator oricum vor diminua acea suveranitate. Chiar si intr-o
lume cu rate de schimb mai mult sau mai putin oscilante, guvernele si-au vazut independenta politica
„amenintata“ de catre o lume exterioara, neprietenoasa“.
Articolul a concluzionat: „moneda Phoenix probabil va incepe ca un cocktail de monede nationale, exact cum
este astazi Special Drawing Right. In timp insa, valoarea sa impotriva monedelor nationale nu va mai conta,
deoarece oamenii o vor prefera deoarece este mai convenabila si mai stabila“. In final se afirma: „ganditi-va
ca probabil moneda Phoenix va intra pe piata in jurul anului 2018 si uratii bun venit cand se va petrece acest
lucru“.
Recomandari pentru o moneda globala

In 1998, IMF Survey a pus in discutie un discurs tinut de James Tobin, un important economist american, in
care a argumentat ca: „o solutie viabila la preturile oscilante ar putea fi introducerea unei monede
internationale unice“. Ulterior a adaugat ca mai exista: „inca o mare nevoie... de creditori ca ultima
resursa“.35
In 1999, economista Judy Shelton s-a adresat in fata la House of Representatives Committee on Banking and
Financial Services din SUA. Ea a afirmat36: „Continua expansiune a liberalizarii comertului, integrarea tot
mai mare a pietelor financiare si aparitia comertului electronic, toate acestea creeaza nevoia unui standard
monetar international – o unitate globala de calcul“. Shelton a explicat: „Uniunile monetare regionale par a fi
urmatorul pas in evolutia inspre un fel de ordine monetara internationala. Europa a adoptat deja o moneda
unica. Asia s-ar putea sa se organizeze intr-un bloc monetar regional pentru a fi protejata impotriva
asalturilor speculative ale monedelor individuale ale natiunilor mai slabe.
Numeroase tari din America Latina iau deja in considerare diverse aranjamente monetare pentru a se izola de
„infectia“ financiara si a evita consecintele economice ale devalorizarii“.
„O importanta intrebare este daca acest proces de evolutie monetara va fi directionat inteligent sau daca va fi
pur si simplu condus de evenimente. In opinia mea, conducerea politica poate juca un rol decisiv in
construirea unui sistem monetar mai ordonat si mai rational decat abordarea complet libera de la ora actuala
in privinta relatiilor de schimb valutar“. Ulterior a adaugat: „Asa cum am vazut deja si in Europa, secventa de
dezvoltare este: (1) construirea unei piete comune, si (2) stabilirea unei monede unice. Intr-adevar, pana nu ai
o moneda unica, nu ai cu adevarat o piata comuna eficienta“.
Shelton a concluzionat: „Ideal ar fi ca fiecare natiune sa doreasca sa isi converteasca moneda nationala la o
302 | P a g e
rata fixa intr-o rezerva universala de capital. „Acest lucru va crea automat o uniune monetara globala bazata
pe o unitate comuna de calcul. Cealalta cale catre o ordine monetara stabila este a crea cu greu un drum spre
o moneda comuna ancorata de un capital cu o valoarea intrinseca. In timp ce impulsul actual spre dolarizare
ar trebui incurajat, in special in cazul Canadei si a Mexicului, in final stabilitatea ordinii monetare
internationale nu ar trebui sa se bazeze pe o singura natiune“
Paul Volcker, fost guvernator al Federal Reserve Board, SUA, a afirmat in ianuarie 2000: „Daca e sa avem
cu adevarat o economie globala, atunci o moneda internationala unica are sens“.
El a fost citat intr-un discurs tinut pe data de 18 septembrie 2000 de Sirkka Hämäläinen, membru in comitetul
executiv al Bancii Centrale Europene, care a afirmat: „S-ar putea sa aiba dreptate, s-ar putea ca intr-o zi sa
avem o singura moneda internationala. Poate ca integrarea europeana poate fi vazuta, la fel ca orice integrare
regionala, ca un pas inspre o situatie ideala, aceea a unei lumi pe deplin integrate. Daca si cand aceasta lume
va vedea lumina zilei, este imposibil de spus. Oricum, ceea ce pot spune este ca aceasta viziune pare
imposibila in prezent, la fel cum a parut si ideea unei uniuni monetare europene acum 50 de ani, cand a
inceput procesul de integrare europeana.“37
In noiembrie 2000, FMI a organizat o conferinta internationala si a publicat un scurt raport intitulat: „O
singura lume, o singura moneda: menire sau iluzie?“37 in care se mentiona: „Asa cum se observa tot mai
clar, lumea se divide in mod gradat in cateva blocuri monetare regionale, extensia logica a acestei tendinte
reiese ca o posibilitate teoretica: aceea a unei unice monede internationale. Daca atat de multe tari vad
beneficiile rezultate de pe urma integrarii monetare, oare o integrare monetara mondiala nu ar maximiza
aceste beneficii?“.
Conform raportului: „blocul dolarului, deja sprijinit de puterea economiei americane, a fost extins prin
intermediul dolarizarii si a pacturilor regionale de comert liber“. „Blocul euro reprezinta o uniune economica
care este proiectata sa devina o uniune politica deplina, cu toate sansele de a se extinde in Europa centrala si
de Est. Un bloc al yenului s-ar putea sa se nasca din propunerile curente de cooperare monetara asiatica. O
uniune monetara s-ar putea sa apara intre membrii Mercosur din America Latina, in jurul Africii de Sud deja
exista o zona monetara geografica si o fuziune a dolarului australian cu cel neo-zeelandez este un subiect
discutat de foarte mult timp in Oceania“. Raportul continua: „Aceleasi randamente economice si imperative
fizice care imping impreuna monedele regionale exista probabil si la urmatorul nivel – la cel global...
Economiile mai mici si mai vulnerabile – acelea pe care comunitatea internationala nu incearca suficient sa le
ajute – vor avea cel mai mult de castigat din siguranta si stabilitatea care va acompania introducerea unei
monede unice“
Tineti minte faptul ca acest document este emis de catre FMI, astfel ca recomandarile care sustin ei ca ar
„ajuta“ tarile mai mici si mai vulnerabile, ar trebui inghitite impreuna cu un dram de sare, sau mai bine zis cu
un sac...
Economistul Robert A. Mundell face de mult timp apel la o moneda internationala unica. Pe site-ul sau, el
afirma ca crearea unei monede globale este „un proiect ce va restitui sistemului monetar international o mult
dorita coerenta, va oferi Fondului Monetar International capacitatea de a promova stabilitatea si de a fi un
catalizator pentru armonia internationala“ El afirma: „beneficiile unei monede globale ar fi enorme. Preturile
din intreaga lume vor fi exprimate in aceasi unitate si vor fi mentinute egale in diversele parti ale globului.
In afara de tarife si controale, comertul dintre tari se va desfasura la fel de usor precum se desfasoara acum
intre statele SUA“.39
LUMEA OCCIDENTALĂ DUPĂ CEA DE-A DOUA CONFLAGRAŢIE MONDIALĂ
Sfârsitul celei de-a doua conflagratie mondiala a adus cu sine nu numai pacea ci si un lung sir de schimbari în
viata economica, sociala, politica si spirituala care vor face ca lumea de dupa razboi sa nu mai semene cu cea
de dinainte. Marile puteri europene, spre deosebire de SUA, au iesit din aceasta uriasa încercare serios
afectate. Germania, Italia si Japonia înfrânte în razboi, ruinate economic nu mai reprezentau aproape nimic în
ecuatia de putere. Franta si Anglia au devenit puteri de categoria a doua si erau neputincioase în efortul de
reechilibrare a raportului de putere pe continentul european având în vedere ca URSS a iesit victorioasa si
relativ întarita din conflagratia mondiala. Interventia SUA pe continentul european a constituit o imperioasa
necesitate. Civilizatia euro-atlantica nu era numai o comunitate de valori spirituale si culturale ci va deveni în
scurt timp un sumum economic, politic si militar.
303 | P a g e
I. RECONSTRUCŢIE ECONOMICĂ sI EVOLUŢIA SA POSTBELICĂ.
1.1. O NOUĂ ORDINE ECONOMICĂ MONDIALĂ
Economia si finantele apareau la sfârsitul razboiului complet dezorganizate. Distrugerile de tot felul au
antrenat în mod incontestabil o paralizie a activitatii economice. Într-o Europa distrusa, învingatorii si
învinsii în egala masura trebuiau sa-si reconstruiasca economiile, sa-si restabileasca soliditatea monedelor
distruse de inflatie si sa-si restabileasca fluxurile financiare si comerciale - Europa a suferit un recul puternic
în economia mondiala. Nu mai este un pol dominant al comertului mondial (în 1947 mai reprezenta doar
37%, fata de 46% cât era ponderea în anul 1937), moneda forte - lira - care domina economia antebelica nu
mai reprezenta aproape nimic în raport cu dolarul. Japonia, ocupata de SUA ("proconsulatul" generalului
Mac Arthur) nu mai conta industrial în primii ani de dupa razboi pentru piata asiatica. Economia URSS nu a
fost capabila sa joace un rol similar celui politico-militar în zona datorita structurii ei.
Singura economie care a iesit întarita din razboi a fost cea americana. SUA concentrau la sfârsitul
conflagratiei o forta productiva care reprezenta jumatate din capacitatea mondiala. Dolarul domina piata
mondiala deoarece reprezenta doua-treimi din stocul monetar international. (1; 9)
Pentru a se iesi din dezordinea economica generata de razboi trebuiau puse la punct institutii capabile sa
restabileasca ordinea economica. Aceasta a fost facuta sub presiunea SUA, URSS neputând, din dogmatism,
sa-si dea acordul la o reconstructie conforma cu canoanele liberalismului.
Sistemul Monetar International (SMI) definit, în iulie 1944, la Bretton Woods statua urmatoarele principii:
libertatea în materie de navigatie si tranzactii internationale si liberul acces la sursele de materii prime. Din
aceasta perspectiva se preconiza întoarcerea cât mai rapida la libera convertibilitate a tuturor monedelor între
ele si fata de dolar, deviza cheie a noului sistem.
Pentru a gira noul sistem si a se veghea la respectarea regulilor stabilite la Bretton Woods s-a creat un Fond
Monetar International (FMI) prin cotizarea tuturor tarilor semnatare în raport cu importanta lor economica.
Marimea cotelor a determinat gradul de influenta a fiecarui participant. Acest fond monetar era destinat
ajutorarii tarilor în dificultate cu conditia unei restabiliri rapide a echilibrelor lor structurale printr-o gestiune
sanatoasa.
Al doilea pilon al liberalizarii relatiilor economice l-a constituit Acordul General pentru Tarife si Comert
(GATT) semnat la Geneva în anul 1947 de 23 de tari. Acesta preconiza renuntarea la pârghiile vamale
protectioniste si respectul reciprocitatii avantajelor constituite dupa principiul deja vechi al clauzei natiunii
celei mai favorizate.
Alte organisme care au condus la aparitia noii ordini economice au aparut sub egida sau în strânsa colaborare
cu ONU. Organismul Natiunilor Unite pentru Reconstructie si Asistenta (UNRRA) a acordat în peste un
miliard de dolari si peste 20 milioane tone produse de prima necesitate populatiilor sinistrate. România a
beneficiat de un asemenea ajutor în urma secetei din 1946. Sub egida ONU a fost creiat si functioneaza
Consiliul Economic si Social (ECOSOC) care în legatura cu mai multe organisme specializate are drept scop
sa promoveze dezvoltarea economica si sociala.
În aceasta ordine economica apare un actor central în sistemul relatiilor internationale: Marile întreprinderi
care prin cifra de afaceri, prin masa capitalurilor se manifesta ca centre de putere ce influenteaza de o
maniera decisiva investitiile, productia, viata sociala si uneori deciziile politice nu numai în tara de origine ci
si în afara ei. Domnia societatilor multinationale se anunta înca din anii '50.
Noua ordine economica va avea ca protagonist si principal agent SUA. Era singurul stat care a iesit din
razboi mai bogat decât intrase. Venitul national a crescut de peste doua ori. Capitalurile investite în afara au
adus SUA dividende care au facut balanta lor de conturi puternic excedentara. Ajutorul pe care SUA îl putea
da Europei a fost indispensabil pentru refacerea economiei mondiale. Industria americana serveste lumii
304 | P a g e
drept model prin preturi de revenire scazute, gratie unei productivitati mai mari de patru ori ca în Europa.
SUA a intrat catre 1950 într-o era a productiei de masa a bunurilor de consum prin industria automobilului si
altor produse electrocasnice si electrice.
1.2 RECONSTRUCŢIA ECONOMICĂ
Favorizata de înnoirea sistemelor de productie, sustinuta prin eforturile unei mâini de lucru diminuate de
razboi însa puternic mobilizate în serviciul unei cereri uriase si stimulata de o maniera decisiva în Europa de
ajutorul american reconstructia s-a înfaptuit mai rapid decât ar fi lasat sa se întrevada situatia dezastruoasa de
dupa 1945. Totusi ea s-a realizat diferit, functie de potentialul economic si politica adaptata de un stat sau
altul.
În tabara învingatorilor, SUA au 919f55j reusit reconversia economiei lor dar cu pretul unei usoare slabiri a
cresterii economice între 1946-1949. URSS si-a refacut infrastructura pâna în 1948 si cu ajutorul uriaselor
prevalari din economia statelor învinsesau "aliate" (2;126), însa va trebui sa astepte pâna în anul 1952 pentru
a se atinge din nou nivelul antebelic în economie.
Reconstructia Europei s-a facut cu un maxim ajutor american. De fapt acesta n-a încetat dupa terminarea
razboiului. Ţarile europene au continuat sa obtina credite, conditionat de la SUA. În august 1945 Marea
Britanie a luat un împrumut de 3,75 miliarde dolari cu conditia sa renunte la sistemul imperial de preferinte si
sa restabileasca convertibilitatea lirei sterline. Franta a obtinut 2 iar Italia 1,75 miliarde cu conditia de a
importa si proiecta anual numeroase filme americane cu scop politic si comercial. Politic deoarece se propaga
ideologia si modul de viata american în rândurile unor societati care ar fi trebuit sa fie influentate de
socialism. Tot SUA au furnizat în Germania controlata de Aliati gratuit materii prime si alte bunuri pentru
relansarea economica. Lucru posibil dupa fuziunile economice dintre zonele de ocupatie engleza si
americana ("bi-zonia") la 1 ianuarie 1947.
Odata cu votul Congresului în favoarea creditelor destinate Greciei si Turciei, cazute prada subversiunii
comuniste, ratiunile politice ale ajutorului american au trecut pe primul plan. La 12 martie 1947 presedintele
american Truman afirma: "Semintele regimurilor totalitare sunt hranite de mizerie si lipsuri. Ele cresc si se
înmultesc în solul arid al saraciei si dezordinii. Ele îsi ating maxima dezvoltare atunci când speranta
poporului într-o viata mai buna s-a stins. Aceasta speranta, trebuie ca noi sa o mai întretinem în viata" (3;
67). În acest context putin dupa înlaturarea ministrilor comunisti din guvernele italian si francez (mai 1947) a
fost lansat planul Marshall.
Într-un discurs tinut, la 5 iunie, la Universitatea Harvard, secretarul de stat George C. Marshall constata ca
dislocarea structurilor economice ale Europei de catre razboi a fost totala si sunt amenintate bazele
civilizatiei moderne. Europa are nevoie de un ajutor exterior substantial fara de care ea va cunoaste o
deteriorare economica, sociala si politica extrem de grava (4; 185). Propunerea de ajutorare a vizat întreaga
Europa însa a fost respinsa de URSS pe motiv ca aduce atingere suveranitatii nationale. La presiunea
Moscovei tarile satelit au facut acelasi lucru. Însa 16 tari din Europa Occidentala în timpul celei de-a doua
Conferinte de la Paris (12-15 iulie) au decis sa-i dea curs si au constituit "Organizatia Europeana de
Cooperare Economica" (OECE). Aceasta va lua nastere oficial pe 16 aprilie 1948 cu scopul repartizarii
planului Marshall. Derulat pe o perioada de peste trei ani acesta va fi de peste 10 miliarde de dolari
principalii beneficiari fiind Marea Britanie- 26%, Franta- 20%, Germania de Vest- 11% si Italia- 10%.
Organizatia Europeana pentru Cooperare Economica va facilita în mare masura schimburile lor comerciale si
finantarea reciproca în diferite sectoare. În anii 1969-1961 OECE se va transforma într-o "Organizatie pentru
Coordonaresi Dezvoltare Economica (OECD) careia i se va alatura SUA si Canada. Dupa admiterea Japoniei
(1964), Finlandei (1969) si Australiei (1971) OECD a devenit un loc de concentrare a politicilor economice
ale tarilor dezvoltate din lumea capitalista.
Ţarile europene dupa ce-au depasit criza economica din anii imediat încheierii celui de-al doilea razboi
mondial au cunoscut o perioada de "boom" economic. Marea Britanie în cei treisprezece ani ai guvernarii
305 | P a g e
conservatoare a obtinut cresteri constante în productia industriala atingând indici impresionanti în raport cu
anul 1938 si anume: 1951- 130%, 1958- 152%, 1964- 179%. Cu toate acestea ea n-a reusit sa-si mentina
locul 2 în ierarhia mondiala pe care l-a cedat la începutul anilor '60 Germaniei (5; 122).
Franta a încheiat reconstructia economica în jurul anului 1950. Aceasta rapida reconstructie a lasat sa
subziste grave dezechilibre sociale si financiare care vor afecta mult timp economia franceza. Germania de
sub ocupatia Aliatilor a cunoscut o redresare economica rapida dupa ce la 20 iunie 1948 a fost înfaptuita
reforma monetara ca urmare a planului Marshall. De altfel pâna la finele lui septembrie 1951, Germania
Occidentala a primit alocatii americane de stat de circa 9 miliarde de dolari. Ca urmare, în anul 1956 volumul
productiei industriale s-a dublat fata de 1950, iar în 1962 s-a triplat. Statisticienii perioadei au constatat ca în
anul 1962 RFGermania se înscria pe locul doi în clasamentul marilor puteri industriale (5; 147).
În Japonia la finele razboiului, activitatea economica, urmare a pierderilor, era aproape nula. La sfârsitul
anului 1945 productia industriala nipona reprezenta doar 13,4% în raport cu cea a anului 1939. În tara erau
aproximativ 10 milioane de someri iar venitul national era de doar 17 dolari. Ajutorul american a fost
nesemnificativ astfel ca pâna în 1947 productia industriala era refacuta doar în proportie de 30%. În martie
1945, sub supravegherea americana a avut loc reforma monetara, iar la 21 octombrie 1946 reforma agrara
care a largit relatiile marfa-bani, a dus la cresterea cererii de marfuri industriale si a stimulat productia
economica. Dupa anul 1950, Japonia s-a înscris cu ritmurile cele mai înalte de dezvoltare economica din
lume, (între 5-12%). În perioada 1953-1968 productia industriala a crescut cu 21% iar exportul cu 232%.
Acest lucru a facut ca Japonia sa ocupe primul loc în lume la constructia de nave, aparatura electronica si
masini.
1.3 ECONOMIA ÎNTRE CREsTERE sI CRIZĂ.
Din anii'50 pâna la mijlocul deceniului opt economia mondiala a cunoscut o crestere puternica si regulata,
încetinita în câteva rânduri de scurte recesiuni. Acest ritm a permis ca productia sa se dubleze în numai 30 de
ani. Aceasta crestere a fost determinata de o serie de factori cum ar fi: un avânt demografic atât cantitativ dar
mai ales calitativ; un enorm efort de învestire (între 16,9% Marea Britanie, pâna la 29,9% Japonia);
liberalizarea schimburilor comerciale si financiare si interventia moderata a statului în viata economica.
Lunga perioada de crestere economica s-a caracterizat printr-o regularitate exceptionala. Societatile
dezvoltate s-au obisnuit sa dispuna în fiecare an de o cantitate de bunuri si servicii superioare acelora din
anul precedent. Ele au intrat într-o epoca a abundentei, din moment ce în 30 de ani (1950-1980) tarile
capitaliste industrializate au oferit cetatenilor lor mai mult decât o dublare a produsului anual pe cap de
locuitor: 3841 dolari în 1959, 9684 de dolari în 1980, deci o crestere de 5845 de dolari (1; 200). Dincolo de
aceasta crestere generala se poate observa ca au existat si unele particularitati ale principalelor state
industrializate.
Statele Unite ale Americii au avut o crestere economica moderata si neuniforma în raport cu tarile din
OECD.
Ritmul de crestere al economiei americane s-a situat sub cel mediu al tarilor OECD, care a fost în jur de 5%
pe an între 1950-1973. Acest fapt s-a datorat si plasamentului foarte mare de capital în afara pietei americane.
!n 20 de ani SUA au investit 115 miliarde de dolari în strainatate si a asigurat între doua treimi si trei sferturi
din productia mondiala a majoritatii bunurilor industriale. În doua decenii PNB american a crescut de 2,3 ori
si ca el în 1971 a depasit cifra de 1000 miliarde de dolari deci jumatate reprezentata din PNB cumulate ale
tarilor OECD.
Economia britanica care a fost pioniera a primei revolutii industriale a aparut incapabila sa tina ritmul impus
de celelalte economii ale lumii libere. Volumul muncii depuse si al capitalurilor investite au fost punctele
slabe care n-au putut fi contracarate prin politicile economice ale guvernelor. Expresia acestei caderi din
"top" a fost reculul dramatic al exporturilor britanice. În anul 1948 Marea Britanie reprezenta 11% în
comertul mondial pentru ca în 1972 sa ajunga la doar 5,9%.
306 | P a g e
Prin puternica lor dezvoltare economiile tarilor învinse în cel de-al doilea razboi mondial au trecut drept
"miracole" în deceniile cinci si sapte. Japonia si-a regasit avântul industrial odata cu razboiul din Coreea.
Marile întreprinderi, grupate în carteluri care concentrau puterea economica s-au reconstituit rapid,
sprijinindu-se pe un vast sector de subantepriza pe care îl dominau în întregime. Munca si economisirea au
fost favorizate de o puternica disciplina sociala care la rândul lor au fost principala sursa de investitii care
absorbeau pâna la 30% din venitul national. Un alt element favorizant a fost si nivelul foarte scazut al
cheltuielilor militare. Astfel ca din 1970 Japonia a devenit a treia putere economica mondiala, având o
eficacitate industriala si comerciala redutabila.
Germania a beneficiat de un ajutor american substantial dar si-a creat si o serie de atuuri decisive prin
politici-economice coerente si realiste: o retea bancara legata eficient de cea productiva o marca competitiva
si suficient de solida pentru a atrage capitalurile straine, si o situatie privilegiata în Piata Comuna. Astfel în
acesti ani Germania care practic la sfârsitul razboiului disparuse din exporturile mondiale (1,4% în 1948) a
ajuns sa tatoneze în 1972 SUA (11,2%) si sa îsi impuna moneda nationala (Deutsche marck) ca una din
valutele esentiale ale S.I.M.1[1]
Franta si Italia cunosc în aceasta perioada cresteri substantiale si reusesc în destule sectoare industriale sa tina
pasul cu ritmurile economiilor celor mai performante. De remarcat, totusi, ca mecanismele care au sustinut
cresterea si expansiunea economica a tarilor dezvoltate au agravat în buna masura înapoierea economica si
saracia celei mai mari parti a regiunilor subdezvoltate. În 30 de ani cresterea productiei si a veniturilor tarilor
celor mai bogate a fost de 70 de ori mai mare decât a tarilor celor mai sarace. În timp ce la primele tari
venitul pe cap de locuitor a crescut cu 5843 de dolari la ultimele cu doar 81 de dolari (1; 208).
În a doua jumatate a anilor '60 au aparut semne premonitorii la criza care urma sa vina începând cu aparitia
unui somaj moderat si tendinta de crestere a preturilor în tarile industrializate. Înca din 1967 SIM intra într-o
faza de criza acuta datorita unei puternice devalorizari a lirei sterline si a incapacitatii SUA de a finanta
simultan razboiul din Vietnam si cucerirea cosmosului. Pentru a restabili situatia SUA recurge la marirea cu
de cinci ori (1971) a cantitatii de dolari pe piata fata de necesar (10 miliarde). Acestia au "migrat" pe piata
internationala mai ales în Europa sub forma de "eurodolari". Crearea în 1969 a unui nou instrument de plati
sub forma Drepturilor Speciale de Tragere (DST) emise de FMI si sub controlul acestuia n-a reusit sa
îndiguiasca "mareea" eurodolarilor.
Pentru a stopa acest mecanism de criza presedintele R. Nixon a anuntat, pe 15 august 1971, suprimarea
convertibilitatii dolarului în aur si instituirea unei suprataxe provizorii de 10% pe importurile americane.
Negocierea ce-a urmat acestei decizii a condus la o ajustare monetara ratificata pe 18 decembrie 1971 prin
acordul de la Washington. Acesta prevedea ca în timp ce dolarul era devalorizat, marca germana si yenul sa
fie reevaluate iar francul si lira sa pastreze vechea paritate; marjele de fluctuatie erau autorizate de la 1 la
2,25% în plus si în minus fata de noile paritati.
Aceasta reforma a fost insuficienta pentru stoparea crizei 1n aceste conditii în 1973, SUA decid înca o
devalorizare cu 10% a dolarului însa statele din CCE nu mai recurg la negocieri si reevaluari ale principalelor
monede deoarece au elaborat un mecanism al fluctuatiilor limitate cunoscut sub numele de "sarpele monetar
european" (6; 7). A urmat o dezordine generalizata a monedelor care anunta sfârsitul SIM instituit dupa cel
de-al doilea razboi mondial.
"Primul soc petrolier" si criza din 1975 au fost generate de nemultumirea principalilor exportatori asupra
câstiguriloe. Acestea se organizeaza într-un cartel OPEC (Organizatia tarilor exportatoare de petrol) în scopul
opririi degradarii veniturilor lor. Razboiul arabo-israelian ofera cartelului OPEC pretextul de a folosi petrolul
ca arma politica si maresc în 4 luni pretul petrolului de 4 ori provocând un "soc petrolier". Acest soc
declanseaza efectiv un mecanism de criza printr-un dublu efect în aparenta contradictoriu. Ţarile industriale
care adaptasera deja masuri de austeritate pentru a stopa puseul inflationist din 1972-1973 se vad constrânse
în 1974 sa reduca importurile de petrol devenit prea scump. Aceasta duce la o severa recesiune, cresterea
somajului si scaderea nivelului de trai. Mecanismul crizei se autoîntretinea. Aceasta contractie a activitatii
1[1] Sistemul International Monetar.
307 | P a g e
industriale mondiale a avut drept efect logic reducerea puternica a cererii de materii prime ale caror preturi
erau în scadere amputând veniturile deja modeste ale tarilor exportatoare din lumea a treia. Ţarile sarace au
fost obligate fie sa-si reduca importurile de bunuri industriale, provocând o diminuare suplimentara a cererii
mondiale, fie sa recurga la datorii pentru a-si mentine nivelul cumparaturilor. De aici înainte vom avea de-a
face în acelasi timp si cu scaderea cererii si cu cresterea datoriilor.
Dupa consumarea "socului". pretul petrolului s-a temperat ajungând în jurul cifrei de 15 dolaribaril ceea ce-a
permis "locomotivelor" economiei mondiale (SUA, Germania, Japonia) sa cunoasca o oarecare relansare
economica. Pâna la cel de-al doilea "soc petrolier" preturile materiilor prime, în special al petrolului, au
evoluat în "dinti de fierastrau" cu cresteri dar si cu scaderi, este drept nesemnificative.
Revolutia islamica din Iran a declansat cel de-al doilea "soc petrolier" care a provocat o criza economica
grava deoarece a fost însotita de o politica financiara restrictiva. Întreruperea livrarilor de petrol de catre Iran
a condus la dublarea pretului în numai un an. La sfârsitul lui 1980 pretul barilului era de aproximativ 32 de
dolari. Acest fapt a dus la o încetinire a cresterii economice în 1980- 1981 si a devenit negativ în 1982.
Inflatia atinge 10% ca si somajul la acelasi nivel de 10% din populatia activa. SUA a adaptat o politica
economica ultraliberala însotita de o politica monetara restrictiva însotita de dobânzi foarte ridicate. Acest
fapt a dus la atragerea majoritatii capitalurilor disponibile în SUA si cresterea cursului dolarului, cu efecte
asupra tarilor Lumii a Treia nevoite sa-si diminueze cumparaturile în detrimentul activitatilor economice.
Pentru ca au facut enorm de multe datorii în anii '70 când creditul era mai ieftin socul petrolier din 1981-
1982 a pus Statele din "Lumea a Treia" într-o criza dificila si de durata pentru ca nu aveau cu ce sa returneze
datoriile dar nici posibilitatea de a contracta altele pentru a plati datoriile scadente.
Asa dupa cum s-a anticipat, statele n-au fost afectate în acelasi mod de efectele celor doua socuri petroliere.
Ţarile mari producatoare de petrol devin principale beneficiare. Acestea au acumulat rezerve globale de
"petro-dolari" estimate la 400 miliarde în 1981 si s-au implicat în creditul international , jocul reînvestirii
petrodolarilor. SUA si principalele tari industrializate chiar daca n-au mai obtinut ritmuri mari au cunoscut o
reala dezvoltare prin aplicarea în forta a politicilor liberale.
Reluarea cresterii economice a fost antrenata, începând cu 1983, de riguroasa relansare americana si a fost
instituita de o stapânire durabila a inflatiei în tarile industrializate, de o modernizare a structurilor de
productie si de comunicatie odata cu generalizarea revolutiei informatice.
Dupa vara lui 1990 o noua recesiune a venit sa întrerupa lunga crestere a tarilor industrializate. Declansata
printr-o crestere a ratei dobânzilor în tarile anglo-saxone, ea s-a generalizat ulterior în tarile dezvoltate apoi în
cele ale Lumii a Treia. Manifestarile acestei crize au fost clasice: recul al PNB, rata anuala mica de crestere,
în principalele tari industrializate, cresterea somajului etc. Aceasta arata ca înnoirile si politicile economice
lansate la nivelul anilor '80 au avut limite si carente. Prosperitatea fara precedent a activitatilor financiare se
bazeaza în realitate pe grave dezechilibre în special pe o crestere generala a datoriilor care vor duce la
frânarea cresterii economice.
II. TENDINŢE sI EVOLUŢII POLITICE ÎN "LUMEA LIBERĂ"
2.1. VIAŢA POLITICĂ ÎN PRIMII ANI DUPĂ CEL DE-AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL ÎN
PRINCIPALELE ŢĂRI ALE LUMII LIBERE
Daca în tarile învingatoare în cel de-al doilea razboi mondial mutatiile în viata politica interna si externa n-au
fost spectaculoase în cele învinse ele au fost de esenta. Regimurile totalitare au disparut în Germania,
Japonia, Italia si tarile satelite Axei. Din pacate în Europa centrala si de sud regimurile de dictatura si
autoritare de dreapta au fost substituite cu dictatura comunista impusa de Uniunea Sovietica.
În SUA dupa moartea lui F.D. Roosevelt (12 aprilie 1945) Harry Truman a fost instalat presedinte. De la
început acesta a încercat sa se prezinte în fata americanilor drept un continuator al marelui sau înaintas. În
308 | P a g e
acest scop si-a prezentat programul de guvernare numit Fair Deal 2[2]* cuprins în mesajul adresat
Congresului, la 6 septembrie 1945, în care propune, în afara garantarii folosirii integrale a fortei de munca,
un lung sir de masuri sociale pentru categoriile defavorizate. Era o pozitie curajoasa într-un moment în care
liberalii doreau o întoarcere rapida si completa la liberalismul economic, dorinta împartasita si de aripa
conservatoare a partidului democrat. Anii 1946-1947 au fost dificili pentru presedintele Truman deoarece n-a
putut sa-si impuna politica sociala. Cu toate acestea el câstiga alegerile din 1948.
Dupa alegeri presedintele H.Truman a luat initiativa luptei anticomuniste si împotriva expansiunii acestei
ideologii. În exterior el adopta cum am aratat, politica de "containment", în interior a ordonat o ancheta
asupra loialitatii functionarilor al carui rezultat a fost "curatarea aparatului de stat de simpatizantii ideilor
socialiste. Senatorul de Wisconsin Joseph Mac Carthy a pornit o campanie pentru denuntarea unei asa zise
"conspiratii" comuniste în sânul departamentului de stat Campania sa are rezultate si o veritabila psihoza de
teama si suspiciune se dezvolta în SUA. Însusi presedintele va fi acuzat de extremistii anticomunisti datorita
caracterului social al politicii sale si moderatiei pe care o pastreaza în fata acestui fenomen. Se deschide o
adevarata vânatoare de vrajitoare de la cele mai neânsemnate locuri de munca pâna la Studiourile
Hollywood-ului. Charles Chaplin, îngrijorat de aceasta psihoza se autoexileaza în Elvetia si va denunta
"maccarthysm"-ul printr-un film intitulat Un rege la New York.
În aceasta atmosfera moderatul presedinte a luat o serie de decizii de importanta vitala în lupta SUA cu
regimurile comuniste. Prin Legea din 1947 a fost înfiintat Consiliul National pentru Securitate si Agentia
Centrala de Informatii (CIA). (7;16)
Opinia publica americana se va calma odata cu alegerea ca presedinte, în 1953, a lui D. Eisenhower si
întoarcerea republicanilor la putere. Mai putin autoritar si mai putin preocupat de a apara prioritatile
prezidentiale decât predecesorul sau el s-a considerat un arbitru între diferite curente si a adoptat politica
"caii de mijloc".
Dupa moartea lui Stalin D.Eisenhower a decis sa încerce o normalizare a relatiilor cu URSS. A participat la
Conferinta la nivel înalt, din iulie 1955, alaturi de A.Eden, Edgar Faure, N. Bulganin si N.S. Hrusciov care a
pus bazele destinderii internationale.
Politica interna dusa de Eisenhower a avut la baza doctrina "noului republicanism". Au fost rezolvate o serie
de probleme dificile cum a fost problema rasiala. În 1954 segregatia rasiala a fost declarata ilegala. Au fost
luate masuri pentru dezvoltarea învatamântului si cercetarii stiintifice mai ales dupa ce URSS a lansat, în
1957, primul satelit artificial al pamântului.
Marea Britanie, dupa câstigarea alegerilor de catre laburisti si desemnarea lui C.Atlee ca prim- ministru va
parcurge o perioada de transformari în plan politic si economic pe care istoricii o vor denumi "revolutia
silentioasa"(1; 41) În domeniul economic ei vor proceda la toate nationalizarile înscrise în programul lor:
Banca Angliei si industria miniera (1946), transporturile si telecomunicatiile (1946-1947), gazul si
electricitatea (1947-1948), siderurgia (1949). Statul englez a devenit astfel cel mai mare utilizator al fortei de
munca deoarece controla un numar mare de sectoare cheie ale economiei.
În anii 1945-1948 guvernul C.Atlee a pus în practica si un important program de reforme sociale dintre care
mentionam organizarea de asigurari sociale (1946) care excludea sistemul girat de stat asupra adultilor. De
asemenea a înfiintat Serviciul National al Sanatatii asigurând gratuitatea integrala a îngrijirilor medicale, un
program de constructii de locuinte si amenajarea teritoriului etc.
În politica sa coloniala, întelegând schimbarile produse în lume, guvernul laburist a trecut la crearea unui
Commonwealth nou, o "asociatie libera a unor popoare libere" (5; 121). Afectat de miscarea de decolonizare
(India îsi capata independenta în 1947), slabit de costul reformelor Regatul Unit nu mai are miojloace sa mai
joace un rol de prim plan pe scena internationala. În conditiile înaspririi "razboiului rece" Anglia adera la
Pactul Atlanticului de Nord. (4 aprilie 1949). Alegerile din 1949, desi câstigate tot de laburisti au evidentiat o
2[2] ~nvoiala cinstita
309 | P a g e
scadere de popularitate a acestora si o subrezire a pozitiilor politice în lupta cu partidul conservator. În
octombrie 1953 conservatorii preiau puterea pe care o vor pastra o perioada lunga de timp (13 ani)
Terminarea conflictului mondial gaseste Franta condusa de un guvern provizoriu prezidat de generalul Ch. de
Gaulle care si-a desfasurat activitatea pe baza programului adoptat de Consiliul National al Rezistentei.
Programul prevedea printre altele: judecarea si pedepsirea tradatorilor si colaborationistilor, restabilirea
legalitatii republicane, nationalizarea bancilor, îmbunatatirea conditiilor de viata etc. În politica externa
Franta s-a dorit a fi la acea data "veriga de legatura între cele doua lumi"(5; 126) si milita pentru legaturi de
alianta atât cu URSS cât si cu Marea Britanie si SUA.
În toamna anului 1945 au avut loc alegeri si un referendum la care francezii trebuiau sa se pronunte asupra
elaborarii unei noi Constitutii. Asa cum a prevazut si generalul de Gaulle 96% dintre alegatori s-au pronuntat
pentru o noua constitutie ceea ce a însemnat si nasterea celei de-a IV Republici Franceze. Partidele
dominante din cea de-a III-a Republica, radicalii si moderatii au fost strivite si alegerile au fost câstigate de
trei partide nascute din Rezistenta sau reînnoite prin ea: partidul socialist, partidul comunist si Miscarea
Republicana Populara (M.R.P.).
În curând conflictul dintre partide si generalul de Gaulle va duce la demisia acestuia din urma si la
constituirea unei aliante tripartite (socialistii, comunistii si MRP) ce va guverna Franta între ianuarie 1946 si
mai 1947. Institutiile create ca urmare a guvernarii tripartite îsi încep activitatea în noiembrie 1946 încheind
astfel domnia provizoratului inaugurata odata cu eliberarea.
Moartea tripartidismului a fost generata de pozitiile diferite în rezolvarea unor probleme de politica interna,
dar mai ales de politica externa: problemele decolonizarii în Indochina si Vietnam dar mai ales izbucnirea
razboiului rece. Franta trebuia sa aleaga între URSS si SUA si evident ca aceasta alegere nu putea fi decât
cea a democratiei occidentale. Însa aceasta alegere a fost incompatibila cu mentinerea comunistilor în guvern
care nu ascundeau faptul ca erau pentru modelul sovietic de societate.
În 1947 si 1948 agitatia comunista facea sa domneasca în Franta o veritabila atmosfera de razboi civil. Sub
impresia "loviturii de stat de la Praga" din februarie 1948 se parea ca si comunistii francezi se pregatesc de
un lucru similar. Institutiile celei de-a IV-a Republici ofera rolul preponderent Adunarii Nationale si instituie
un regim în care forta partidelor politice este determinata. Dubla amenintare pe care a executat-o asupra
regimului partidul comunist si R.P.F a generalului de Gaulle a determinat celalalte partide sa se uneasca într-
o coalitie care a luat denumirea de "A Treia Forta" care a guvernat Franta între 1947-1950 în mijlocul unor
contradictii care vor duce la dezmembrarea sa.
Daca în plan intern A Treia Forta n-a putut guverna Franta decât prin imobilism si instabilitate în plan extern
fortele ce o compuneau au cazut de acord. Franta este cea care va initia un acord de aparare împreuna cu
Anglia la Dunkerque (iulie 1947) care se va extinde un an mai târziu prin aderarea altor state iar în aprilie
1949 va fi la baza creeri NATO. În lupta sa pentru mentinerea coloniilor Franta se va afunda tot mai mult în
razboiul din Indochina. Din anii 1949-1950 lupta cu vietnamezii lui Ho si Min este tot mai dificila cu tot
sprijinul dat de americani deoarece si vietnamezii au primit ajutor substantial de la China. O mare influenta
asupra mersului evenimentelor a avut-o razboiul din Algeria. Evenimentele din acesta colonie franceza îl vor
propulsa pe generalul de Gaulle în fruntea statului si odata cu aceasta si cea de-a IV Republica a încetat sa
mai existe. La 4 septembrie 1958 generalul de Gaulle a dat publicitatii un nou proiect de constitutie care va fi
votat în septembrie acelasi an. Presedintele republicii avea prerogative sporite si era ales pe 7 ani.
Adoptarea noii constitutii a atras dupa sine noi alegeri care s-au desfasurat în noiembrie 1958. Acestea au
fost câstigate de partidul generalului de Gaulle - Uniunea pentru Noua Republica.
În tarile învinse în cel de-al doilea razboi mondial transformarile politice dupa încheierea conflictului au fost
radicale. Dupa capitularea neconditionata a celui de-al III-lea Reich, pe 8 mai 1945, Germania a disparut ca
stat: suveranitatea tarii a trecut în mâinile Aliatilor care au constituit patru zone de ocupatie care au fost
administrate în conformitate cu întelegerile de la Pottdam.
310 | P a g e
Însa, curând, functionarea regimului era tripartit (O Comisie de Control ce reunea comandantii zonelor de
ocupatie) a fost paralizata de divergentele între Aliati. Anglo-americanii au dorit renasterea politica a
Germaniei într-un cadru federal si redresarea economica, lucru pe care URSS nu l-a acceptat. Pe 1 ianuarie
1947 zonele de ocupatie engleza si americana au fost unite (Bi-zonia) la care pe 3 iunie se alatura si Franta
(Tri-Zonia). Câteva saptamâni mai târziu, o importanta reforma monetara în zonele occidentale, urmate de
blocada Berlinului Occidental instituita de sovietici (23 iunie 1948- 12 mai 1949) au accelerat ruperea
Germaniei în doua state. (4; 241-260)
Viata politica a început sa renasca putin câte putin în zon occidentala prin organizarea de alegeri locale în
1946. Potrivit hotarârilor luate la Londra, pe 1 septembrie 1948, la Bonn s-a întrunit Consiliul Parlamentar
format din 65 de reprezentanti ai partidelor politice (27 democrati crestini, 27 social - democrati, 5 liber
democrati, 2 comunisti, 2 ai centrului si 2 reprezentanti ai partidului german) care a luat ulterior în dezbatere
proiectul Legii Fundamentale vest-germane. Aceasta a fost votata pe 8 mai 1949. Legea Fundamentala
instituia un stat federal reunind 10 landuri fiecare cu parlamentul si guvernul sau cu o larga autonomie în
administrare si conducere. Puterea legislativa era detinuta de doua adunari: Bundestrat-ul (alcatuit din
delegati ai guvernulor landurilor) si Bundestag-ul, ales pe patru ani prin vot universal. Cancelarul, seful
puterii executive era ales de Bundestag. Primul Bundestag a fost ales în august 1949 care la rândul sau a ales
primul cancelar în persoana lui Konrad Adenauer.
În declaratia facuta în aceeasi zi cancelarul federal fagaduia apararea drepturilor si libertatilor democratice,
legislatie sociala, dezvoltarea economiei etc.
În planul politicii externe guvernul nu recunostea linia Oder-Neise ca granita cu Polonia si nici legalitatea
constituirii R.D.Germane. Pe linia nominalizarii situatiei Germaniei în lume, la 9 iulie 1950 guvernele
american, englez si francez au notificat guvernului vest-german, încetarea starii de razboi cu Germania iar la
14 septembrie acelasi an a fost invitat sa ia parte la opera de construire a "Comunitatii europene". La 26 mai
1952 a fost semnat la Bonn Tratatul General prin care a fost remisa guvernului german suveranitatea
teritoriala. La 23 octombrie 1954 s-au semnat la Paris tratatele prin care Germania a aderat la Pactul de la
Bruxelles (1948) si s-a constituit astfel Uniunea Europei Occidentale (UEO). În acelasi an NATO a invitat
Germania sa adere la acest organism de aparare colectiva. Urmând normalizarea situatiei pe plan
international în 1955 Germania a stabilit relatii diplomatice cu URSS.
Înca înainte de sfârsitul razboiului administratia americana a elaborat un document intitulat "Orientari pentru
o politica americana aplicabila dupa capitularea Japoniei" elaborat în baza declaratiei de la Potsdam. Prin
aceasta se spera sa fie atrasa populatia si liderii ei politici la instituirea unui regim nou. Presedintele H.
Truman a numit pe generalul Mc Arthur în functia de Comandant Suprem pentru puterile Aliate în Japonia.
Acesta cu prestigiul sau a câstigat foarte curând încrederea autoritatilor si a populatiei japoneze printr-o
atitudine corecta si decenta.
Din octombrie 1945 americanii au restabilit drepturile politice ale poporului japonez. În aceste conditii au
reaparut pe scena politica partidele politice. Dintre acestia vor participa la alegerile parlamentare din 10
aprilie 1946 Partidul progresist (Shimpoto), Partidul liberal (Jiynto), Partidul socialist (Shakaito) si Partidul
comunist (Kyosanto). Partidul liberal, care a câstigat alaturi de progresisti si socialisti primele alegeri, va
conduce, cu mici intermitente, Japonia ani în sir.
Din 1946 Mc Arthur a impus Japoniei institutii noi. Mai întâi a înlocuit Constitutia Meiji cu un proiect
elaborat de serviciile sale care supus Parlamentului a fost adoptat cu mici retusuri în mai 1947. Conform cu
aceasta Japonia era proclamata monarhie constitutionala, împaratul ramânând un simbol al statului expresie a
"vointei poporului" si nu de esenta divina. Organul suprem al puterii de stat era Parlamentul (Dieta), unicul
organ legislativ al tarii. Foarte important era art.9 care interzicea razboiul si mentinerea fortelor armate (5;
159). În baza noii constitutii au fost adoptate noile coduri: penal, civil, comercial, etc.
În ziua de 8 septembrie 1951 guvernul american a initiat Conferinta de Pace cu Japonia la care a invitat sa
participe, la San Francisco, 53 de state la care n-au participat URSS, China si India. Tratatul semnat în San
311 | P a g e
Francisco a permis Japoniei sa-si cucereasca în mod oficial independenta sa politica dar nu si pe cea militara,
caci în aceeasi zi un pact de securitate încheiat cu SUA (confirmat în februarie 1952) garanta mentinerea
bazelor si trupelor americane în arhipelag.
În aceasta perioada Japonia si-a consolidat situatia sa internationala ca sfat suveran, tara devenind membra
ONU la 18 decembrie 1956. De asemenea au fost restabilite relatiile cu URSS la 19 oct. 1956 urmate de
normalizarea relatiilor cu Polonia si Cehoslovacia (1957) si cu România si Ungaria (1960). Pe fondul
manifestatiilor pacifiste desfasurate în semn de protest fata de experientele nucleare Japonia cere revizuirea
Tratatului de securitate japono-american. La 18 ianuarie a fost semnat un nou tratat de colaborare si
securitate reciproca, trupele americane ramân, pe înca 10 ani, însa se introduce o clauza prin care guvernul
american trebuie sa-l consulte pe cel japonez înainte de a folosi bazele militare din Japonia în operatiuni în
Asia.
Italia iese din razboi nu numai ruinata economic dar si zdruncinata din punct de vedere politic. Monarhia este
contestata si pe 2 iunie 1946, 54% dintre italieni s-au pronuntat prin referendum pentru republica. Adunarea
Constituanta aleasa în aceeasi zi confirma audienta celor trei mari partide ale coalitiei antifasciste: democrati-
crestini, socialisti si comunisti. O noua constitutie a pus bazele unui regim parlamentar clasic cu un
presedinte al Consiliului raspunzator în fata parlamentului. În mai 1947 ministrii comunisti si socialisti au
fost demisi din guvernul democrat-crestinului Alcide de Gasperi si tara se aliniaza la principiile atlantismului
si la constructia europeana, doua optiuni care vor facilita renasterea economica si politica a tarii în deceniile
urmatoare.
2.2. LUMEA LIBERĂ PÂNĂ LA SFÂRsITUL RĂZBOIULUI RECE
Anii de maxima prosperitate în lumea libera au coincis pentru majoritatea statelor cu cautari si reorientari în
politica interna dar mai ales externa.
Odata cu alegerea celui mai tânar presedinte din istoria sa - John Fitzgerald Kennedy - "America realizeaza o
schimbare de generatie" si se lanseaza în cucerirea a ceea ce se va numi "noua frontiera", adica a tuturor
obstacolelor care împiedica SUA sa-si afirme superioritatea economica si tehnica si sa fie recunoscute ca
lider al lumii occidentale. Kennedy, convins de superioritatea absoluta a valorilor aparate de tara sa,
libertatea si democratia a dorit sa consolideze puterea americana atât pe plan intern cât si extern. A implicat
si mai mult SUA în Vietnamul de sud . Au fost destui care au gândit ca America a suferit un semiesec în
politica externa. Dar firul vietii presedintelui a fost curmat la 22 noiembrie 1963 la Dallas. Vicepresedintele
Lyndon Johnson i-a urmat la Casa Alba si a urmat politica predecesorului sau. Însa razboiul din Vietnam îi
devizeaza pe americani. Tot mai multi cetateni doresc oprirea interventiei în Vietnam. Studentimea
americana începe sa conteste valoarea lui "American Way of Life" care este propus ca model. Prima revolta
este la Universitatea din Berkely dar se extinde si în alte centre universitare.
În acest climat tensionat au loc alegerile din 1968 câstigate de republicanul Nixon, gratie sprijinului dat de
clasa de mijloc. Presedintele Nixon va întoarce SUA la pragmatism bazat pe obiectivele clasei de mijloc. În
aceasta optica presedintele va aborda problemele cele mai importante: razboiul din Vietnam, lupta împotriva
inflatiei si criza dolarului. Va încheia pacea în Vietnam (1973) si cu ajutorul consiliului sau, Henry Kissinger
va elabora "doctrina Nixon" în materie de aparare a SUA.
În acelasi an americanii suporta socul primului scandal politic: afacerea Watergate datorita implicarii
Administratiei într-un scandal provocat de o înregistrarea ilegala a convorbirilor telefonice. Presedintele este
constrâns de Senat sa-si dea demisia pe 9 august 1974 si înlocuit cu Gerald Ford.
În alegerile din 1976 este propulsat în fruntea Administratiei un fost ofiter de marina Jimmy Carter care a
promis regenerarea politicii americane si ca va lupta pentru apararea drepturilor omului si împotriva
rasismului. Pe plan extern SUA suferea un recul. Este "ora pasivitatii", atât în Asia unde kmerii rosii iau
puterea în Cambodgia (aprilie 1975) fara ca SUA sa reactioneze, cât si în Africa unde criza etiopiana si
decolonizarea Angolei au permis o extindere a influentei Moscovei. Daca se compara harta mondiala a
312 | P a g e
zonelor de influenta sovietica si americana în 1950 cu aceea din 1980 se poate lesne constata reculul SUA în
fata ascensiunii URSS.
O cotitura în politica americana se va înregistra odata cu alegerea ca presedinte în noiembrie 1980 a

candidatului republican Ronald Reagan. În plan intern el opteaza pentru o cât mai mare libertate în
functionarea mecanismelor pietei si pentru aplicarea "teoriei ofertei" (6; 79). În plan extern adopta o politica
opusa predecesorilor sai în raporturile cu lumea comunista. El denunta URSS ca "imperiul raului" si aproba
un plan strategic îndraznet si de anvergura "Initiativa Apararii Strategice (S.D.I.) pentru a restaura o marja de
securitate fata de URSS" convin ca aceasta nu i se va opune. Triumf al reales în 1984, fara ca democratii sa-i
poata opune un adversar pe masura sa, el va încheia, în noiembrie 1988, un al doilea mandat pastrându-si o
reala popularitate. Inflatia este controlata, somajul a scazut de la 9,5% la 5,4% din totalul populatiei active.
La sfârsitul anilor '80 America "a trait mai bine decât îsi putea permite" (6; 80).
Popularitatea lui Ronald Reagan l-a propulsat în functia suprema pe vice-presedintele din timpul mandatului
sau: George Bush. Pe plan intern noul presedinte trebuia sa "gestioneze nota de plata" a cheltuielilor pe credit
facute de administratia R.Reagan. Problema cu atât mai dificila de rezolvat cu cât se confrunta cu un Congres
democrat hotarât sa nu-l ajute pe presedinte.
Pe plan extern criza URSS, prabusirea comunismului si politica de mare conciliere promovata de Mihail
Gorbaciov au facut din G.Bush omul care a facut din SUA singura superputere mondiala. Astfel jucând rolul
de "jandarm" al lumii, ele obtin o condamnare din partea ONU a agresiunii Irakului împotriva Kuweitului în
august 1990 si preiau conducerea unei coalitii internationale care va obliga Iraku sa evacueze Kuweitul.
Popularitatea presedintelui este la zenit. Însa dificultatile economice, - în 1991 SUA cunosc, dupa o lunga
perioada de progres o "crestere negativa", produc efecte sociale negative. În momentul în care începe
campania electorala popularitatea lui G.Bush se afla la cota cea mai de jos desi era învingatorul în razboiul
rece si pierde campania în favoarea lui Bill Clinton. Supranumit "cel mai bun guvernator din Statele Unite"
Bill Clinton a ales ca model în actiunea sa politica pe John Kennedy.
Franta în anii celei de-a IV-a Republici s-a confruntat cu o serie de urgente în plan intern dar mai ales extern.
Cea mai urgenta sarcina pentru generalul de Gaulle a fost sa puna capat razboiului din Algeria. Satui de
razboi si speriati de riscurile unei lovituri de stat militare cu caracter fascist francezii au manifestat o
încredere deplina în seful statului. Sprijinit de opinia publica generalul de Gaulle a impus "o interpretare" a
institutiilor statului în favoarea sa. El face din institutia prezidentiala singura putere reala în Stat, guvernul
este redus la rol de executie iar Parlamentul la acele al unei camere de înregistrare.
Semnarea acordurilor de la Evian, în martie 1962, a fost momentul în care s-a declansat lupta dintre
presedinte si partide. Aceasta va conduce la o grava criza care se va rezolva printr-un referendum desfasurat
la 28 octombrie 1962 prin care se modifica Constitutia pentru a se schimba procedura de alegere a
presedintelui. Generalul de Gaulle a obtinut un stralucit succes în lupta cu partidele politice. Partidul gaullist
a câstigat alegerile din noiembrie 1962 si astfel de Gaulle a modelat institutiile celei de-a V-a Republici
conform intentiilor sale.
Gaullismul si-a trecut la activ o remarcabila expansiune economica si decolonizarea Africii negre. În locul
fostului imperiu din Africa a aparut un ansamblu francofon african în care legaturile economice, tehnice,
culturale si militare au înlocuit vechile raporturi de dependenta politica. Preocupat de a-i oferi Frantei rangul
de mare putere de Gaulle a respins cu ostentatie "protectoratul american". si-a retras forta militara din Alianta
Nord Atlantica în 1966 si a criticat politica americana în Indochina a contestat Sistemul Monetar
International bazat pe primatul dolarului. Gesturile Frantei de independenta la adresa SUA n-au pus în
discutie Alianta Atlantica: În timpul crizei rachetelor din Cuba, Franta a facut cunoscut sprijinul sau total
într-o eventuala confruntare cu URSS. În ceea ce priveste Europa, generalul contrapunea ideii unei Europe
supranationale cea a unei "Europe a patriilor".
Generalul de Gaulle a facut fata cu succes crizei din 1968 însa în primavara anului 1969 a dorit sa impuna
Frantei un plan de reforme care urmareau instituirea unui sistem corporatist sau al "participarii" care nu poate
313 | P a g e
fi confundat cu cel italian (5;140). Respingerea planului prin referendumul din 27 aprilie 1969 a dus la
demisia lui de Gaulle care a fost înlocuit cu George Pompidou.
Începând cu 1974, Franta a trecut printr-o criza economica peste care s-a suprapus una politica. Ales
presedinte al Republicii în 1974, Valéry Giscard d'Estaing a fost prins între stânga dominata de Partidul
Socialist si concurenta gaullistilor condusa de Jacques Chirac. Tentativa de a rezolva criza prin mecanisme
liberale au condus la agravarea somajului si prin cucerirea postului de presedinte de F. Mitterand si a
majoritatii în Parlament de socialisti. Venita la putere dupa un sfert de veac stânga a anuntat un vast program
de reforme. Neîndeplinirea acestui program va fi sanctiona prin câstigarea alegerilor din 1986 de catre
"dreapta" si obligarea lui F. Mitterand de a coabita cu ea. Solutia "coabitarii" va mai functiona si sub actualul
presedinte Jacque Chirac datorita supletei celei de-a V-a Republici Franceze.
În plin mars catre "societatea abundentei" începând cu anii '50, britanicii s-au confruntat cu numeroase
dificultati care îi vor coborî de la statutul de "Mare putere" pe care-l mai aveau la Yalta, la rangul de simpla
putere europeana constrânsa sa-si lege soarta de cea a tarilor Pietei Comune. Dupa 13 ani de guvernare
conservatoare, laburistii ajung din nou la putere si aveau de îndeplinit ambitiosul program de masuri:
schimbari de esenta în politica economica si fiscala, asigurarea unei dezvoltari economice neântrerupte si
abandonarea politicii conservatoare "Stop and Go", modernizarea industriei etc. Incapacitatea guvernului
laburist de a-si respecta promisiunile electorale a dat câstig de cauza conservatorilor în alegerile din 1970.
Daca în plan intern noul guvern conservator a dus aceeasi politica oscilanta si contradictorie în plan extern
obtine intrarea Marii Britanii în Piata Comuna dupa ce ani de-a rândul Franta se opusese.
Reveniti la putere în februarie 1974 cu un avans foarte strâns de voturi într-un context de grava criza sociala,
laburistii au reusit sa relanseze activitatea econimica pe jumatate paralizata amorsând o politica de "contract
social" cu sindicatele asupra preturilor si salariilor.
Conservatorii victoriosi în alegerile din 1979 vor renunta total la dirijismul laburist si vor impune în plan
intern prin seful partidului si prim ministru în exercitiu Margaret Thatcher un neoliberalism cvasiabsolut,
actiunea guvernului reducându-se doar la controlul monedei. Aceasta schimbare de orientare a politicii
economice s-a manifestat mai ales printr-o tentativa de restructurare industriala ( privatizari, închiderea de
întreprinderi nerentabile si mine...) si printr-o atitudine ferma fata de sindicate (Union Trade).
Neoliberalismul thatcherist a reprezentat câteva succese: scaderea inflatiei, a somajului, însa per ansamblu
aceasta "revolutie conservatoare" a sporit disparitatile sociale si regionale. Marilor profitori ai restructurarilor
din City li s-au opus dezavantajatii, victime ale masurilor care au afectat drepturile dobândite pe timpul
guvernarilor laburiste.
Pe plan extern "Doamna de fier" a obtinut câteva incontestabile succese. Prin ea Marea britanie a jucat un rol
important în reglementarea problemei rodesiene care va duce la întemeierea unui nou stat independent, în
aprilie 1980, Zimbabwe. Nu a ezitat sa raspunda prin forta ocuparii insulelor Malvine (Folkland) de catre
armata argentiniana pe 2 aprilie 1982. Victoria militara a Regatului Unit, dupa doua luni si jumatate de razboi
ultramodern si anacronic totodata a sporit popularitatea premierului M. Thatcher si succesul în alegerile din
1983.
În iunie 1989 cu ocazia alegerilor pentru Parlamentul european conservatorii si d-na Thatcher au suferit un
esec care au antrenat dispute în sânul partidului de guvernamânt. Aceste dispute vor culmina cu demisia
doamnei M.Thatcher si formarea unui nou cabinet condus de John Major. Acesta a continuat în linii mari
politica guvernului Thatcher în plan economic (continuarea privatizarilor) si extern (alinierea la politica SUA
în razboiul din Golf). În ciuda uzurii puterii conservatoare John Major a câstigat si alegerile din aprilie 1992.
În contrast cu evolutiile contradictorii ale economiei Marii Britanii, Germania Federala aparea la începutul
anilor '70 în plin avânt. Miracolul economic german a fost, fara îndoiala legat de o politica interna realista si
echilibrata. Din 1962 pâna în 1966 Partidul Crestin Democrat a cunoscut o perioada de mari framântari care a
culminat cu plecarea de la putere a lui K. Adenauer în 1963 si apoi a succesorului sau L.Erhard în 1966.
314 | P a g e
Pentru a iesi din criza crestin democratii au format atunci un cabinet de o mare coalitie cu socialistii pâna în
1969. La alegerile din 1969, crestin- democratii au ramas partidul cel mai puternic în Bundestag dar
socialistii au format guvernul cu liberalii care acced pentru pentru prima data la putere. Noul cancelar Willy
Branalt, fostul primar socialist al Berlinului, s-a remarcat mai ales în plan extern prin initiative curajoase. A
recunoscut linia Oder-Neisse ca granita cu Polonia (1970) si a lansat o politica de deschidere spre est
(Ostpolitik): stabilirea de relatii diplomatice cu Polonia si mai ales normalizarea relatiilor cu RDG (1972)
care va deschide "poarta" intrarii RFG în ONU. (1973)
Primul soc petrolier afecteaza într-o oarecare masura Germania însa guvernul social-democrat al lui Helmut
Schimdt, care i-a succedat lui L.Brandt în mai 1974, a reusit sa depaseasca faza critica a crizei înca din 1976
printr-o politica bugetara favorabila relansarii investitiilor si consumului. Divergentele dintre socialisti si
liberali i-au determinat pe ultimii sa faca o coalitie cu crestin democratii. Liderul noii coalitii, crestin-
democratul Helmut Kohl va inaugura etapa unei foarte lungi perioade de guvernare a tarii în care Germania
se va impune prin dinamism economic - moneda germana va fi cea de-a doua moneda de rezerva a lumii - si
printr-un rol foarte activ în dinamica relatiilor Est-Vest si criza din Europa de Sud-Est în 1989-1990.
Caderea zidului Berlinului si prabusirea Republicii Democrate Germane vor permite cancelarului H. Kohl sa
puna în aplicare cu aprobarea celor 4 mari puteri victorioase în cel de-al doilea razboi mondial un plan de
unificare a Germaniei în 10 puncte, începând cu februarie 1990. De la 1 iulie a intrat în vigoare uniunea
economica si monetara a celor doua Germanii, în fapt o veritabila înghitire a RDG de catre RFG care a platit
costul unificarii. Unificarea a intrat oficial în vigoare în 3 octombrie 1990. În decembrie 1990 primele alegeri
legislative ale Germaniei reunificate au fost un adevarat triumf pentru Coalitia lui Helmut Kohl. Însa, dupa
climatul euforic din prima perioada a reunificarii au aparut si unele dificultati rezultate din restructurarea si
privatizarea economiei est-germane. Acestea au fost relativ repede depasite, Germania unificata devenind
astfel, un lider necontestat al Uniunii Europene.
Printr-o politica constanta de crestere economica Japonia s-a ridicat din 1968 la rangul de cea de-a treia mare
putere.(1; 375) Viata politica japoneza a ramas dominata de un curent conservator aflat în mod constant la
putere în perioada postbelica cu mici intermitente. Ea s-a caracterizat prin absenta pasiunilor ideologice,
majoritatea populatiei fiind mai interesata de dezvoltarea economica a tarii decât de dezbateri ideologice. Ea
nu este animata decât de probleme legate de apararea si mai ales de prezenta americana în arhipelag.
Dupa anii '60 diplomatia nipona a fost din ce în ce mai conditionata de problemele economice fie ca a fost
vorba de raporturile cu SUA fie ca avea problemele din "Sfera" Asia- Pacific care este într-o anumita masura
replica pacifista si economica a "sferei de coprosperitate asiatica" pe care voiau sa o construiasca prin forta
armelor militarii japonezi. Fata de China, Japonia a utilizat din ce în ce mai mult formula "separarii
politicului de economic". Înca din 1996 ea a devenit principalul partener comercial al Chinei comuniste, iar
în 1972 s-au restabilit oficial relatiile diplomatice între Tokio si Pekin.
Restructurarea economiei japoneze în anii '70 a antrenat anumite schimburi în societatea nipona însa viata
politica "pare a ramâne imuabila si prea putin morala: scandaluri financiare, malversatiuni,
coruptie...ritmeaza o viata parlamentara destul de ferma din moment ce partidul liberal este la putere din
1948" (6; 200). Divizata în formatiuni antagoniste (partidul socialist, komeito, partidul comunist), opozitia nu
a fost capabila sa ofere o alternativa credibila societatii pentru a avea acces la guvernare.
În planul politicii externe Japonia a ramas multa vreme conditionata de slabiciunea potentialului sau militar.
În anii '70, în inima unei zone în care se întâlneau interesele a trei mari puteri - URSS, SUA si China -
Japonia a încercat sa ramâna în relatii bune cu toti centrii de putere. În august 1978 Japonia a semnat un tratat
de pace si prietenie cu China punând capat starii de razboi dintre cele doua tari. Dezangajarea progresiva a
SUA în sud-estul asiatic i-a permis Japoniei sa joace un rol mai important în aceasta parte a lumii. Absenta
de la marile decizii diplomatice (nu este membra a Consiliului de Securitate ONU) a fost constrânsa sa-i
urmeze pe occidentali în deciziile acestora: astfel în ciuda absentei angajamentului militar, ea si-a adus o
puternica contributie financiara la razboiul din Golf din 1991.
315 | P a g e
BIBLIOGRAFIE
1. Pierre Milza, Serge Berstein. Istoria secolului XX. Lumea între razboi si pace. 1945-1973, vol. II,
Bucuresti, 1998.
2. Constantin Hlihor, Armata Rosie în România. Adversar. Aliat. Ocupant. 1940-1948. vol.I, Bucuresti,
1996.
3. André Fontaine, Istoria razboiului rece, vol II, Bucuresti, 1992.
4. Raymond Cartier, Histoire mondiale de l'apres guerre tome premier, 1945-1953, Paris, f.a.
5. Prof. univ. dr. Zarin Zamfir, Istoria universala contemporana, vol.II, Bucuresti, 1999.
6. Pierre Milza, Serge Berstein, op.cit.,vol.III, Bucuresti, 1998.
7. John Padros, Razboaiele secrete ale presedintilor, traducere Junona Tuturea, Bucuresti, 1999.
January 6th, 2009 Anti-motto: "Owners of capital will stimulate working class to buy more and more of
expensive goods, houses and technology, pushing them to take more and more expensive credits, until their debt becomes
unbearable. The unpaid debt will lead to bankruptcy of banks which will have to be nationalized and State will have to take the
road which will eventually lead to communism." [Karl Marx, 1867]
Criza financiară a fost declanşată la ordin
Noua Ordine Mondială se pare că se ţine tare. Cea mai sigură şi rapidă cale de a o instaura este o criză financiară. Sună familiar?
Congresmanul american Ron Paul dezvăluie planul "Elitei" de a provoca o criză economică globală.
Ron Paul, congessman şi candidat la preşedenţia SUA, a avertizat încă din 2007 ca în curând dolarul nu va mai valora nimic, lucru
ce va duce la prăbuşirea economiei mondiale, accelerarea inflaţiei şi creşterea preţului petrolului.
În cadrul unei emisiuni moderată de cunoscutul jurnalist de investigatii Alex Jones, Ron Paul a declarat:
"Odată ce şi-au dat seama că poporul american a realizat jocul înşelător pe care îl fac, cei care conduc sistemul bancar şi
monetar nu au cum să fie prea încântaţi. Dacă Bush este suficient de absurd încât să declanşeze un atac asupra Iranului, aceasta
ar putea genera o asemenea criză încât barilul de petrol să ajungă la 200 de USD."
"Dacă vor continua să aplice aceleaşi politici, dolarul va ajunge la zero, vom avea o creştere accelerată a inflaţiei şi toate
bancnotele practic se vor autodistruge, valorând exact cât hârtia pe care sunt tipărite."
"Pasul următor în această criză va fi ca elitele să pozeze în salvatori, oferind populaţiei, chipurile pentru a-i proteja siguranţa,
soluţii care de fapt o vor înrobi şi mai tare, adică control, forţe de poliţie mai numeroase etc. Acelaşi lucru s-a petrecut şi la
ultima criză economică din anii '20. Populaţia a intrat în panică, în loc să îşi dea seama că Federal Reserve este responsabilă de
crearea unei himere."
Aceste declaraţii zguduitoare au fost trecute sub tăcere de mass-media, aşa cum era de aşteptat.
Americanii sunt înglodaţi în datorii: 10.000 de miliarde de dolari
La New York exista un contor electronic care îi avertizează pe americani asupra gradului de îndatorare al ţării lor. Datoria
naţională SUA a depasit în octombrie 2008, 10.000 de miliarde de dolari.
316 | P a g e
Datoria naţională reprezintă suma de bani pe care un stat (adică cetăţenii lui) o datorează faţă de creditorii săi (care pot fi persoane
private, companii sau bănci - de exemplu Banca Mondială).
Noua Ordine Mondială
Conducătorii lumii încearcă să convingă întreaga umanitate că singura soluţie în stabilirea şi menţinerea "păcii mondiale" este
crearea Noii Ordini Mondiale, prin unificarea tuturor superputerilor lumii. În realitate, Noua Ordine Mondială înseamnă planuri
masive de reducere a populaţiei, sfârşitul democraţiei şi distrugerea suveranităţii naţiunilor.
Dacă aceste schimbări ar fi anunţate deschis, ar genera aproape sigur proteste masive şi violenţe la scară mondială. De aceea,
planurile conducătorilor din umbră sunt păstrate secrete şi implementate gradat. Populaţia este masiv dezinformată prin mass-
media.
Utilizarea puternicelor grupuri de presiune şi a avantajelor financiare pentru coruperea politicienilor, folosirea unei reţele de
activişti poziţionaţi strategic şi utilizarea mijloacelor de informare corporatiste pentru muşamalizarea adevărului şi răspândirea
propagandei, dovedesc că pregătirile pentru întreaga operaţiune au necesitat mult timp şi planificare.
Lipsa opoziţiei substanţiale în interiorul sistemului dovedeşte prezenţa unei reţele de colaboratori benevoli care au infiltrat sistemul
şi prestează "munca murdară" pentru aşa-zisa Elită mondială. Deseori este greu de crezut că elitele au reuşit să-şi extindă puterea
peste atât de multe posturi de control, peste spectrul combinat al economicului, politicului şi vieţii sociale.
Aici îşi au originile scepticismul şi sintagma "teoria" conspiraţiei. Din nefericire, faptul că toate schimbările se îndreaptă într-o
singură direcţie exclude posibilitatea unei coincidenţe. Oportunismul şi conformismul sunt larg răspândite într-o societate care
continuă să se elibereze de orice restricţie, inclusiv de valorile morale.
Noua Ordine Mondială nu mai este astăzi un concept vag formulat. În plină criză economică, Noua Ordine Mondială devine sub
ochii noştri o realitate care, treptat, prinde contur.
Criza financiară vine din marile centre comerciale - New York, Londra, Paris, Tokyo, Hong Kong
Potrivit studiului "Global Cities Index", realizat de cercetătorii de la compania americană de consultanţă în management A.T.
Kearney împreună cu Foreign Policy şi The Chicago Council of Global Affairs, în cele cinci orase puternic globalizate s-a
înregistrat cea mai mare perturbare a indicilor bursieri.
"În prezent, succesele şi eşecurile globalizării sunt percepute cel mai acut la nivelul marilor metropole", se arată în studiul A.T.
Kearney.
Oraşele care figurează în topul globalizării sunt şi cele mai afectate din punct de vedere al falimentelor şi al şomajului din industria
financiară.
În marile centre urbane se află epicentrul crizei actuale. În faza a doua a crizei, pe măsură ce aceasta se extinde către industrii, criza
va atinge şi marile centre industriale.
Fondul Monetar: "Vreţi bani? Vom tipări mai mulţi bani!"
În curând, Fondul Monetar Internaţional ar putea ajunge la fundul sacului de bani, în condiţiile în care numarul ţărilor care solicită
fonduri de ajutor este tot mai mare.
Astfel de cereri vin din toate colţurile lumii, de la Europa de Est până la America Latina, Africa şi Asia.
Brad Setser, expert la faimoasa organizaţie francmasonică Council for Foreign Relations (CFR) declara că nevoia de finanţare
externă a tuturor ţărilor vizate de FMI ajunge la 500-600 de miliarde de dolari, şi atenţionează că "suma ar scufunda complet
Fondul Monetar".
Pentru a obţine lichidităţi, Fondul poate emite obligaţiuni în nume propriu, pe pieţele financiare. Institutia nu a apelat însă niciodată
la această opţiune. A preferat să solicite depozite din partea celor 185 de state membre.
Opţiunea de forţă majoră este de a tipări bani, prin emisiuni tip Special Drawing Rights, instrument financiar preferat şi deja folosit
de FMI şi de Banca Mondială. Asta nu e altceva decât o invitaţie "fără perdea" pentru ca inflaţia să crească şi mai mult. În curând,
nicio monedă financiară nu va mai valora nimic, fie ca se numeste dolar, euro sau yen.
Dictatura financiară, soluţia-miracol a grupului Bilderberg pentru rezolvarea crizei actuale

317 | P a g e
"Crizele economice au fost şi vor fi deseori provocate cu abilitate chiar de noi cu scopul de a retrage (pentru noi - n. red.)
bani din circulaţie". Acesta este un citat din al XX-lea protocol secret francmasonic.
Primul-ministru al Marii Britanii, preşedintele Frantei şi înalţi oficiali internaţionali cer instaurarea unei dictaturi financiare pentru
a rezolva actuala criză economică. De data aceasta, şi cei mai sceptici vor trebui să recunoască evidenţa: actuala criză financiară
este folosită de cei care urmaresc să conduca această planetă, pentru a instaura Noua Ordine Mondială.
Soluţia de creare a unei autorităţi financiar-bancare unice, la care s-a ajuns chipurile după mai multe întâlniri ale liderilor mondiali,
a fost de fapt decisă la întâlnirea Bilderberg din iunie 2008.
Scenariul prin care s-a ajuns aici nu este nici pe departe unul nou: el a mai fost utilizat în 1815, în 1907, în 1929, în 1944 şi în 1971
sub acelaşi pretext: asigurarea stabilităţii şi creşterii economice. De fiecare dată a urmat însă o nouă criza, şi mai amplă, şi mai
gravă, care a mărit tot mai mult puterea guvernului financiar din umbră.
9 iunie 2008 - Preşedintele Băncii Federale din New York, cere implementarea unui organism unic de control al băncilor de
pe întreaga planetă
La întâlnirea Bilderberg de anul acesta au participat foarte multe persoane cheie din sistemul bancar şi financiar: Timothy Geithner
(preşedintele Băncii Federale din New York), Ben Bernanke (preşedintele Federal Reserve), Henry Paulson (Secretarul Trezoreriei
SUA), Jean-Claude Trichet (preşedintele Băncii Centrale Europene), Robert Zoellick (preşedintele Băncii Mondiale).
Unii autori care au avut curajul să facă dezvăluiri despre conspiraţia mondială au avertizat atunci (în iunie 2008) că scopul întâlnirii
Bilderberg de anul acesta este discutarea modalităţii de implementare a guvernului unic mondial utilizând o criză financiară.
Nici nu se încheiase bine întâlnirea Bilderberg (desfăşurată la Washington între 5 şi 8 iunie 2008) ca Timothy Geithner se plângea
în Financial Times de gravele probleme financiare create de actualul sistem. "Vina o poartă existenţa băncilor centrale, iar
problema se va rezolva doar prin instaurarea unui unic organism, care să controleze întregul sistem bancar."
Sistemul băncilor centrale sau nationale a fost însă creat tot de cei care acum vor (numai aparent) să îl distrugă (dar în realitate, vor
sa îl extindă). Prima din aceasta serie a fost Federal Reserve din SUA.
Orice bancă centrală are puterea de a emite bani pentru o întreagă naţiune şi, prin acest mecanism, controlează rata dobânzilor,
rezervele de monedă şi stabileşte, retragând sau lansând bani lichizi pe piaţă, valoarea monedei nationale. O bancă centrală poate
da bani cu împrumut guvernului, însă evident că face aceasta în schimbul unei dobânzi.
Atunci când dă cu împrumut dolarii produşi astfel, Federal Reserve cere o dobândă, care intră in buzunarul celor care o conduc, şi
determină o creştere a cantităţii de bani pe care aceştia o pot apoi din nou împrumuta. E un cerc vicios fără sfârşit, iar la ora actuală
nu există niciun alt mecanism mai ingenios şi mai diabolic de îmbogăţire. În lăcomia şi inconştienţa lor, cei care l-au creat îşi
doresc acum sa îl extindă la nivel planetar.
25 septembrie - Jeffrey Garten, membru CFR, cere crearea Autorităţii Monetare Globale (Global Monetary Authority,
GMA)
Jeffrey Garten, membru CFR (Council of Foreign Relations) a participat şi el la întâlnirea Bilderberg şi îşi aduce aportul la punerea
în aplicare a celor decise de acest guvern mondial din umbră. Într-un articol din Financial Times având ca titlu "Avem nevoie de o
nouă Autoritate Monetară Globală" (We need a new Global Monetary Authority) anunţă că omenirea se confruntă cu o criză
globală, care cere soluţii globale.
Iată ce scrie el în Financial Times: "Chiar dacă operaţiunea de pompare masivă de fonduri din partea statului are succes, ea
va trebui să fie urmată de o soluţie pe termen lung: instaurarea unei Autorităţi Globale Monetare. Washingtonul
recunoaşte că această criză a devenit globală.
Băncile centrale au început deja să realizeze acţiuni sincronizate de injectare de fonduri în pieţele de capital. Aceasta ar
trebui să ducă la un răspuns internaţional coerent (adică toată lumea să faca la fel), menit nu doar să stingă focarele create,
ci şi să reconstruiască şi să menţină pieţele de capital pe termen lung.
Propusa Autoritate Monetară Globală (GMA) va superviza la sânge activităţile autorităţilor naţionale, mai acerb decât
FMI-ul, şi va controla implementarea unor reglementări globale. Va acţiona ca o Curte de judecată a falimentelor pentru
companiile globale de o anumita mărime. Cele mai mari companii financiare globale vor trebui să se înregistreze la GMA şi
vor fi obligate să se supună monitorizării acestuia.
318 | P a g e
Comitetul de conducere al GMA va include bancheri din SUA, Marea Britanie, Uniunea Europeană, Japonia, China,
Arabia Saudită şi Brazilia. Va fi finanţat prin contribuţii obligatorii de fiecare ţara care se va angaja la aceasta şi de prime
de tip asigurare plătite de companiile financiare globale, publice sau private."
Ceea ce Jeffrey Garten descrie în articolul său este de fapt o dictatură financiară globală. Şi nu este doar o teorie, ci un plan care
începe să fie pus în aplicare.
13 octombrie - Gordon Brown, primul ministru al Marii Britanii cere "o nouă arhitectură financiară mondială pentru o
eră globală"
"Uneori este nevoie de o criză, pentru ca oamenii să accepte, că ceea ce era de mult evident şi ar fi trebuit făcut încă de mulţi
ani, nu mai poate fi amânat acum," spune Gordon Brown într-un discurs. "Trebuie să creăm o nouă arhitectură financiară
internaţionala pentru o eră globală. Trebuie să avem un nou sistem Bretton Woods, să construim o nouă arhitectură
financiară internaţională pentru anii ce vor urma."
Acordul Bretton Woods a fost adoptat în iulie 1944 pentru a reconstrui sistemul economic internaţional după al Doilea Război
Mondial. El stabilea un cadru de administrare monetară, dictând regulile pentru schimburile comerciale şi financiare între ţările
industrializate. Aşa au fost create Fondul Monetar Internaţional şi Banca Mondială, ca organisme menite "să garanteze stabilitatea
financiară şi creşterea economică la nivel internaţional" (adică exact acelaşi pretext care este servit şi astazi - şi iată unde am
ajuns).
15 octombrie - Nicolas Sarkozy, preşedintele Franţei cere un "guvern financiar mondial"
Nicolas Sarkozy este un alt personaj cheie în acest joc. Instaurat în fruntea Franţei cu sprijinul masoneriei şi al CIA-ului (în spatele
său se află Alain Bauer, fost Mare Maestru al Marelui Orient al Franţei şi agent CIA), Sarkozy conduce acum grupul liderilor
europeni. Deloc întâmplator, Franţa se află acum la preşedenţia Comisiei Europene, exact în perioada deznodământului actualei
crize financiare. Nici nu se putea om mai potrivit pentru a aduce ţările Europei la linia trasată de grupul Bilderberg.
La ultima întâlnire care a avut loc pe 15 octombrie la Bruxelles cu liderii ţărilor membre UE, Nicolas Sarkozy a vorbit de un
guvern financiar mondial: "propun ca, la finalul acestui Consiliu, să venim cu un mesaj unitar. În acest spirit am propus un
summit internaţional până la finalul acestui an, de preferinţă la New York, acolo unde a început totul, pentru refondarea
sistemului financiar internaţional.
Doresc ca, în ceea ce priveşte acest subiect, noi, europenii, să fim deplin uniţi. Criza actuală este criza prea-multului. Trebuie să
refondam sistemul, iar această refundamentare trebuie să fie globală. Nicio institutie financiară nu trebuie să scape reglementarii
şi supravegherii."
Principalul consilier economic al preşedintelui Sarkozy, François Perol, a explicat presei că "pentru a răspunde crizei financiare
trebuie să lucrăm în trei direcţii. Acest nou acord va implica în primul rând un sistem de reglementare financiară bazat pe
controlul tuturor agenţilor financiari, a fondurilor de protecţie împotriva riscurilor (hedge fonds), a agenţiilor de rating şi a
băncilor". Acelaşi lucru îl spunea şi Jeffrey Garten!
Al doilea punct propus de Franţa este "crearea unui guvern economic [cu adevărat] mondial, care să nu fie redus la G8,
pentru că din acesta nu fac parte două dintre ţările cele mai populate din lume, China şi India, şi nici Brazilia, Mexic sau
vreo ţară africană." Pâna aici nicio noutate.
Şi al treilea punct: "Instituirea unui sistem de cooperare monetară între marile state, pentru că unul dintre motivele actualei crize îl
constituie dereglările monetare din anii '90 şi de la începutul anilor 2000, care au determinat Statele Unite, China şi Europa, fiecare
pentru sine, să elaboreze o politică diferită". Adică toată lumea să "joace" după regulile lor. Fără excepţii.
Concluzia?
Concluzia acestei mascarade? În urma summitului de la Bruxelles, liderii UE au făcut presiuni asupra Washington-ului pentru ca
acesta să reformeze rapid şi în profunzime sistemul financiar actual.. Iar Washington-ul a fost extrem de mulţumit să subscrie
planului care fusese lansat chiar de el, ca instrument docil al Bilderberg.
Istoria se repetă sub acelaşi slogan: "Ordo ab chao" (la ordine prin haos)
Toate cele de mai sus nu sunt altceva decât repetarea pas cu pas a unei vechi strategii, care a mai fost utilizată de câteva ori de-a
lungul istoriei, cu aceleaşi consecinţe dezastruoase pentru omenire. De fiecare dată scenariul a fost identic: s-a creat o situaţie de
criză, s-a oferit o soluţie (chipurile pentru a menţine stabilitatea) şi apoi au fost implementate măsuri care au creat un şi mai mare
control din partea aşa-zisei elite mondiale.
319 | P a g e
Conspiraţioniştii numesc această strategie "dialectica hegeliana a tezei, antitezei şi sintezei". Masonii o numesc "Ordo ab chao" (la
ordine prin haos sau mai bine spus la Noua Ordine Mondială prin haos). Au instaurat-o chiar ca deviză a celui mai înalt grad din
Ritul Scoţian, gradul 33.
Puţină istorie ne face mai deştepţi: Rothschild, Morgan, Rockefeller
În 1815, Nathan Rothschild a preluat controlul asupra economiei europene, provocând o cădere a bursei din Londra. În acel
moment, Europa era sătula de război, iar viitorul întregului continent depindea de deznodământul bataliei de la Waterloo.
Dacă armata lui Napoleon ieşea victorioasă, Imperiul francez urma să deţină puterea asupra Europei. Dacă, din contră, câştiga
armata coalitiei anglo-pruso-olandeze, condusă de ducele de Wellington, ajungea Anglia într-o pozitie de putere. Oricum
Rothschild nu avea nimic de pierdut, întrucât finanţase ambele tabere. După cum se ştie, bătălia de la Waterloo a avut ca rezultat
înfrângerea lui Napoleon.
Cel care a finanţat reconstrucţia Europei şi stabilizarea sistemului economic după războaiele napoleoniene a fost Rothschild.
Fondurile din care el a împrumutat naţiunilor Europei, îndatorându-le, au provenit dintr-o înşelăciune celebră. Utilizând reţeaua sa
de spioni, Nathan Rothschild a aflat înaintea celorlalţi englezi care era rezultatul importantei bătălii de la Waterloo.
Le-a transmis agenţilor săi de la bursă să vândă puternic acţiuni, lucru care i-a determinat pe ceilalţi să creadă că el ştie ceva şi că
ducele de Wellington a pierdut bătălia de la Waterloo. Toată lumea a intrat în panică, grăbindu-se să scape de acţiunile britanice
"fără valoare", pentru a-şi salva măcar o parte din averi.
După câteva ore, bursa din Londra se prăbuşise total. Când a sosit ştirea oficială că Wellington câştigase de fapt bătălia de la
Waterloo, era deja prea târziu. Rothschild cumpărase cea mai mare parte din piaţă pe o sumă de nimic. În câteva secunde, acţiunile
britanice au crescut peste valoarea lor iniţială şi iată cum peste noapte, averea deja fabuloasă a lui Rothschild s-a multiplicat de 20
de ori.
Din aceşti bani, clanul Rothschild a dat apoi împrumuturi (evident cu dobânzile de rigoare) ţărilor europene, atât de dornice să se
refacă după lunga perioadă de război (finanţat tot de Rothschild) şi să ajungă la. stabilitate economică.
Tot stabilitatea economică a fost invocata şi pentru a justifica crearea Federal Reserve. Prima bancă supranaţională din lume a
apărut în urma unei false crize financiare, declanşate de un alt membru al elitei, bancherul J. P. Morgan. În 1907, J. P. Morgan a
început să răspândească zvonul că băncile au dificultăţi şi nu vor mai putea face rambursări.
Ca şi în exemplul anterior cu Nathan Rothschild, acest zvon a căpătat credibilitate pentru că venea de la o persoană despre care se
presupunea că ştie ce spune. S-a creat panică, toată lumea s-a înghesuit să îşi retragă depozitele din bănci, lucru ce a dus la
falimente în lanţ (aproape 5400 de bănci au dispărut atunci).
Apoi Congresul american a demarat o anchetă pentru a stabili care este cauza acestui dezastru şi cum poate fi el evitat. Comisia
însărcinată cu această misiune era condusa de senatorul Nelson Aldrich. Acesta era liderul partidei republicane din Senat, dar şi
trezorier al lojii masonice din Rhode Island şi omul bancherilor (de altfel avea să devina membru al clanului Rockeffeler, fiica sa
Abby Greene Aldrich căsătorindu-se cu John D. Rockefeller Jr.). Aldrich a propus ca soluţie "salvatoare" crearea unei Bănci
Centrale care să vegheze pentru ca dezastrul din 1907 să nu se mai repete niciodată. Istoria a arătat că el s-a mai repetat de atunci
de mai multe ori.
În 1910, Federal Reserve Act a fost semnat iniţial, nu de legislatorii americani aşa cum era firesc, ci de bancheri, în cadrul unei
întâlniri secrete, organizate în casa lui J.P. Morgan din Jekyll Island.. Apoi documentul i-a fost dat lui Aldrich care l-a prezentat
Congresului. Iniţial nu a avut sorţi de izbândă, dar în 1913, când Woodrow Wilson a devenit preşedinte al SUA, a fost aprobat.
În schimbul susţinerii financiare şi politice în alegeri, Wilson le promisese bancherilor că, odată ajuns preşedinte, va aproba fără să
clipească constituirea Federal Reserve. Cu două zile înainte de Craciun, când o mare parte din membrii Congresului american nu
erau prezenţi, Federal Reserve Act a fost transformat în lege, fiind aprobat de Congres şi de preşedintele SUA.
După mulţi ani, Woodrow Wilson scria cu regret:
"Naţiunea americană este controlată de sistemul de credit. Sistemul de credit este unul privat, creşterea naţiunii şi toate
activităţile noastre sunt în mâinile a doar câţiva oameni, care nu fac altceva decât să controleze şi să distrugă libertatea
economică. Am ajuns să fim una din cele mai prost guvernate, cele mai complet controlate şi mai dominate guverne din lumea
civilizată. Nu avem un guvern cu opinie liberă, mânat de propriile convingeri, ci un guvern aservit opiniei şi supus presiunilor
unui mic grup de oameni care îl controlează."
Senatorul Louis McFadden spunea în 1932 în Congresul american:
"Prin constituirea Federal Reserve a fost construit un sistem bancar mondial. Un superstat, controlat de bancherii internationali care
320 | P a g e
acţionează împreună pentru a transforma lumea în sclavul lor. Federal Reserve a uzurpat guvernul."
Publicului i s-a spus atunci că Federal Reserve este soluţia ideală şi unică pentru a menţine stabilitatea economică (sună cunoscut,
nu-i aşa?). Străzile şi ziarele erau pline de afişe în care americanilor li se arăta cum inflatia, şomajul şi criza economică sunt de
acum de domeniul trecutului, datorită apariţiei Federal Reserve. A urmat însă marea criza economică din 1929 (The great
depression), care a predat SUA cu totul în mâinile bancherilor.
În 1944 a fost implementat sistemului Bretton Woods pentru a restabili economia după al Doilea Război Mondial (o altă criză
generată cu finanţarea aceloraşi bancheri). Cu acest prilej au apărut alte instituţii financiare de genul Federal Reserve, dar pe scară
mai extinsă: Fondul Monetar Internaţional şi Banca Mondială.
Federal Reserve a oprit în 1971 convertibilitatea dolarului în aur, producând o nouă criză pe piaţă, care a transformat dolarul
american în principala monedă de schimb (mai ales pentru comerţul cu petrol) a planetei. De fiecare dată s-a invocat nevoia de
stabilitate economică.
Lista utilizării acestui scenariu este lungă şi se încheie (sperăm) cu actuala criză financiară, orchestrată de aceeaşi bancheri din
umbră prin intermediul organizaţiilor lor: Federal Reserve, Banca Mondială, FMI şi băncile centrale (naţionale) ale celor mai mari
puteri ale lumii.
Aplicând cu scrupulozitate scenariul cunoscut, acestea au creat acum panica necesară acceptării unei noi autorităţi financiare, unice
la nivel mondial, conduse de acelasi grup restrâns care vrea să domine întreaga planetă.
Final
Poate că toate aceste detalii financiare vă obosesc. Din pacate, guvernul mondial ne-a obisnuit să lăsăm chestiunile economice şi
financiare, atât de complicate, pe seama "experţilor" (care sunt instruiţi să gândească şi să acţioneze numai în interesul "elitei"
mondiale, fiind nişte instrumente ale guvernului din umbră).
Pentru cei pe care detaliile îi ostenesc (şi mai ales pentru a-i convinge de importanţa acestora) merită să citiţi cu atenţie următoarea
poveste care rezumă ce este greşit cu actuala criză financiară, cum a fost ea creată de guvernul din umbră, şi cum singurii care au
de pierdut de pe urma ei nu sunt nici institutiile financiare aflate în aşa-zis faliment, nici Banca Mondială, nici preşedinţii şi
miniştrii care fac jocurile lor, ci fiecare dintre noi.
Într-un sătuc de câmpie, a venit un investitor însoţit de secretarul lui. A bătut la prima poartă întâlnită în cale şi i-a spus
proprietarului: "Uite, eu sunt colecţionar de broscuţe. Daca îmi aduci o broscuţă, am să îţi dau pe ea 10 euro." Ţăranul a fugit
repede la balta din spatele casei şi a luat o broscuţă. I-a dat-o investitorului şi a primit cei 10 euro. Apoi le-a povestit vecinilor ce
afacere bună a făcut el. A doua zi, fiecare ţăran s-a dus la investitor cu câte o broscuţă, pe care a vândut-o cu 10 euro.
După câteva zile, investitorul le-a spus sătenilor: "Văd ca afacerea merge. De azi, pentru fiecare broscuţă am să vă plătesc câte 20
de euro."
Ţăranii, bucuroşi nevoie mare, au dat fuga la baltă, au cules câte broscuţe au putut, şi i le-au predat investitorului, primind fiecare
câte 20 de euro pe bucată. După alte câteva zile, acesta s-a întors acasă la el şi l-a lasat pe secretarul său să mai adune broscuţe încă
două săptămâni.
Înainte de a pleca, le-a spus: "Dragii mei, sunt nevoit să mă întorc urgent la mine acasă ca să mă ocup de afaceri. Vă promit însă
că la întoarcere, am să cumpar de la voi broscuţele cu 60 de euro bucata". Şi a plecat, în uralele sătenilor.
A doua zi, secretarul investitorului i-a adunat pe săteni şi le-a ţinut următorul discurs: "Fraţilor, m-am gândit la o afacere pentru
voi. Şeful meu se va întoarce peste două săptămâni si vă va plati câte 60 pe euro de broscuţă. Dacă vreţi, eu vă pot vinde înapoi
broscutele pe care mi le-ati dat, pentru 35 de euro bucata, iar voi le veţi vinde cu 60 şi veţi câştiga astfel câte 25 de euro. Profitul
vostru va fi frumusel şi fără niciun efort. Ce spuneţi?"
Sătenii s-au adunat la sfat şi au decis că o aşa afacere nu mai prind ei curând. Au pus mână de la mână, s-au împrumutat care pe
unde a putut şi au cumparat broscuţele înapoi cu 35 de euro bucata. Secretarul investitorului a luat banii şi s-a făcut nevăzut. Iar
sătenii au rămas cu broscuţele, cu banii daţi şi cu datorii la creditori.
David Rockefeller recunoaşte că face parte din conspiraţia care a pus la cale globalizarea
David Rockefeller a condus multă vreme Banca Chase Manhattan, este membru al societăţii secrete Illuminati şi al "Aristocraţiei
Negre" planetare. Împreuna cu Zbigniew Brzezinski, a pus bazele Comisiei Trilaterale şi este unul din cei mai importanţi
reprezentanţi ai aşa-zisei "Elite mondiale" care a pus la cale planurile globalizării mondiale.
321 | P a g e
În octombrie 2002, David Rockeffeler şi-a publicat Memoriile, în care povesteşte, printre altele, cum a activat în serviciile secrete
militare în timpul celui de-al doilea război mondial, dezvoltându-şi "abilitatea de a construi o reţea de surse de informare şi de
influenţă."
Însă pasajul cel mai interesant din aceste Memorii se găseşte la pagina 405. Rockefeller admite aici că face parte dintr-o conspiraţie
secretă internaţională, care are ca scop globalizarea.
"Timp de mai bine de un secol, extremişti ideologici aparţinând întregului spectru politic s-au folosit de ocazia unor incidente
mediatizate pentru a ataca familia Rockefeller şi a pretinde că aceasta are o exagerată influenţă asupra institutiilor politice şi
economice americane.
Unii dintre ei cred chiar că facem parte dintr-o conspiraţie secretă care lucrează împotriva intereselor Americii. Ne
caracterizează pe mine şi familia mea ca fiind "internaţionalişti" care conspiră la crearea unei structuri politice şi economice
unice globale, o nouă lume, dacă vreţi. Dacă aceasta este acuzaţia, pledez VINOVAT şi sunt mândru de asta."
322 | P a g e

(Istorie) Acordurile de La Bretton Woods

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

(Istorie) Acordurile de La Bretton Woods

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Acordurile de la Bretton Woods

Pentru celelalte monede nationale convertibilitatea insemna pe de o parte, desfiintarea restrictiilor in

Pe drumul către standardul aur

De ce este FMI important?

Autor: Alina Negrutiu Distribuie acest articol in reteaua de socializare preferata

Cea mai mare conspiraţie din secolul al XX-lea

Etapele acestei strategii au fost următoarele:

Primul-ministru al Marii Britanii, preşedintele Franţei şi alţi înalţi oficiali internaţionali

Jeffrey Garten, membru CRE (Consiliul Relaţiilor Externe, Council of Foreign

Iată ce scrie el în Financial Times: „Chiar dacă operaţiunea de pompare masivă de

„Uneori este nevoie de o criză, pentru ca oamenii să accepte, că ceea ce era de

15 octombrie – Nicolas Sarkozy, preşedintele Franţei cere un „guvern financiar mondial”

Principalul consilier economic al preşedintelui Sarkozy, François Perol, a explicat

Tot stabilitatea economică a fost invocată şi pentru a justifica crearea Federal

Guvernanţii din umbră construiesc Banca Unică Globală cu banii noştri

Pe 14 octombrie, premierul britanic Gordon Brown a ţinut poporului englez un

Dolarul, în loc de aur

Etapele acestei strategii au fost următoarele:

Toate acestea trebuiau să se întâmple

Cea mai mare conspiraţie din secolul al XX-lea

Etapele acestei strategii au fost următoarele:

„Secretul“ arestării lui Strauss-Kahn

Trimite unui prieten

De aproximativ doi ani, tot mai multe voci susțin

Neîncrederea în dolar este unul dintre

TU PLATESTI DATORIA GUVERNELOR

by Gabriela Dobrescu in CONSPIRATIA BANCARA, ISTORIE SI REALITATE

BANUL VANDUT PESTE HOTARE ESTI TU

by Gabriela Dobrescu in CONSPIRATIA BANCARA, ISTORIE SI REALITATE

CUM NE FURA BANCILE, ADEVARATII PATRONI AI LUMII

by Gabriela Dobrescu in CONSPIRATIA BANCARA, CONSPIRATIA NWO, ISTORIE SI REALITATE

Principalele atribuții ale BNR sunt:

• elaborarea și aplicarea politicii monetare și a politicii de curs de schimb;

• stabilirea regimului valutar și supravegherea respectării acestuia;

• administrarea rezervelor internaționale ale României.

Acum vom vedea cum se creaza datorii din nimic.

Cum se alungă un dictator, dacă eşti director la Google şi ai un cont

Crearea unei pagini de Facebook

Pe 15 februarie, pagina avea 820.000 de like-uri.

Postarea unui video convingator pe Youtube

Pe 14 februarie, pagina de Twitter avea 6304 de follow-eri si 3989 de tweet-uri.

Parteneriat cu grupurile pentru sprijinirea drepturilor omului

Apoi, au urmat exemplul si alte grupuri de protejare a drepturilor omului.

Folosirea aparatului de fotografiat ca pe o “arma” a justitiei

Postarea materialelor video post eveniment

Acest material video a fost postat pe Youtube in data de 15 ianuarie 2011:

Ghonim a continuat sa discute chiar si dupa repetatele esecuri ale protestelor.

Atragerea si implicarea mass-media internationala

Pagina de Facebook a atras atentia presei internationale.

Articol realizat de Oana Dumitroiu

Spune şi altora despre acest articol:

One blogger likes this.

Etichete: conspiratii, Egipt, FaceBook, Wael Ghonim

Chavez: Rebeliunea din Egipt a fost o lovitură de stat

Egiptenii protesteaza pentru salarii mai mari

Armata egipteană anunţă dizolvarea Parlamentului şi suspendarea Constituţiei

Spune şi altora despre acest articol:

Etichete: conspiratii, Egipt, Mohamed ElBaradei, Noua (Dez)Ordine Mondiala, Soros

Viorel Popescu, crainic la Radio România Actualităţi: “Brucan a fos

Teodor Brateş coordona aceste momente?

Brateş dădea telefoane la Radio?

Cine era acest Gherasim?

Silviu Brucan. Chiar în ’91 era, cred.

Cât de prezent era Brucan în deciziile care se luau la Radio?