REFERAT

NUME: NICOLAE ADRIANA MIHAELA

EFS,GR2 ,AN2
 Plagiatul/Autoplagiatul

PLAGIATUL
Plagiatul este un subiect delicat și de întindere mare, care se poate regăsi în mai multe
domenii, continuând să fie o problemă majoră în lumea academică. Conform DEX:
„PLAGIÁT1, plagiate, s. n. Acțiunea de a plagia; plagiere. ♦ (Concr.) Operă literară, artistică sau
științifică a altcuiva, însușită (integral sau parțial) și prezentată drept creație personală. [Pr.: -gi-
at] – Din fr. plagiat.”.1 În articolul 4 alin. (1) lit. d din Legea nr. 206/2004 privind buna conduită în
cercetarea științifică, dezvoltarea tehnologică și inovare, modificată prin Ordonanța nr. 2 din 19
ianuarie 2016, este definit plagiatul: „expunerea intr-o operă scrisă sau o comunicare orală,
inclusiv în format electronic, a unor texte, expresii, idei, demonstrații, date, ipoteze, teorii,
rezultate ori metode ștințifice extrase din opere scrise, inclusiv in format electronic, ale altor
autori, fără a menționa acest lucru si fără a face trimitere la sursele originale ”.2 Cuvântul
„plagiat“ vine, din latinescul „plagium“, care se traduce prin „a vinde altora sclavi furaţi sau care
nu aparţin vânzătorului“. Termenul şi-a păstrat până acum sensul originar, pentru că el este, din
punct de vedere semantic, sinonim cu furt. În zilele noastre, plagiatul este accentuat de internet
şi deuşurinţa de a prelua online lucrări de doctorat, de cercetare, articole, idei, imagini. Plagiatul
bazat pe texte din reţea este denumit în prezent plagiat online. Autorul real poate fi o persoană,
o organizaţie, sau poate include mai multe persoane sau organizaţii, inclusiv o comunitate de
contributori - precum Wikipedia. Indiferent de tipul autorului real, şi de forma de publicare
(anonimă, sub pseudonim, sau sub numele real), preluarea creaţiei acestuia fără specificarea
corectă a sursei reprezintă plagiat. De asemenea, plagiatul este distinct de încălcarea
drepturilor morale ale autorului sau de încălcarea drepturilor de autor. De exemplu, susţinerea
publică unei lucrări de diplomă cumpărate de la o firmă specializată în redactarea lucrărilor de
diplomă reprezintă plagiat - deşi nu încalcă nici un fel de drept de autor sau de proprietate
intelectuală. În ultimul timp a apărut însă la orizont o nouă amenințare la adresa bunei redactari
a lucrărilor știintifice și anume "autoplagiatul". Este o amenințare foarte nouă, dar încă ambiguă.
Asadar, cunoasterea ei este fundamentală atât pentru cei care o utilizează cât și pentru cei care
sunt "atacați" pe nedrept cu ea, ca să se poată apăra. 

Autoplagiatul
În plus, ințelegerea conceptului de "autoplagiat" este foarte importantă pentru cei care publică
frecvent și lucrează în mediul academic, precum și pentru editorii revistelor de specialitate și
pentru studenți. Nu există o definiție unanim acceptată a autoplagierii. Autoplagiatul constă în
folosirea acelorași rezultate ale cercetărilor proprii de mai multe ori, fără a menționa acest lucru,
pentru a obține mai multe foloase distincte. Se creează impresia falsă că ești autorul mai multor
opere și, prin urmare, că ai dreptul la mai multe beneficii. Exemple întâlnite în activitatea
academică de autoplagiat sunt:
•folosirea aceleiași lucrări pentru a lua două titluri de doctor
•folosirea aceluiași articol, cu mici modificări de titlu și de conținut, pentru a îngroșa fictiv lista de
publicații

•utilizarea propriului text publicat deja într-o revistă sau volum fără a cere editorului dreptul de
publicare (acesta nu este doar autoplagiat, ci și încălcarea drepturilor de proprietate
intelectuală)
•omiterea menționării faptului că un anume fragment sau capitol a mai fost publicat undeva

•traducerea tezei de doctorat pentru a fi publicată într-o altă țară nu constituie autoplagiat, însă
utilizarea ei pentru a obține un nou titlu de doctor în acea țară e o fraudă
•republicarea într-un volum personal sau într-o antologie tematică a unui articol publicat deja
într-o revistă academică e permisă numai cu acordul revistei, menționând locul unde a apărut
inițial articolul și mulțumind pentru bunăvoința de a accepta preluarea

•o lucrare tipărită înainte de înscrierea la doctorat e interzis să fie predată ca teză de doctorat
(tentativa se pedepsește)

•articolele scrise și publicate în timpul stagiului doctoral pot fi preluate în teză (cu ajustările de
rigoare) cu condiția să fie indicată explicit revista în care au apărut și să existe acordul
deținătorului de copyright.3

Tipuri de plagiat
1. Plagiatul de tip copy-paste sau clonă înseamnă preluarea și folosirea cuvânt cu cuvânt
a muncii unei alte persoane fără citare corectă, prin atribuirea susrsei și utilizarea
ghilimelelor. Potrivit Turnitin, este cel mai des întâlnit tip de plagiat, fiind și cel mai
simplu, în condițiile accesului facil la resurse bibliografice online, înlesnit de conexiunea
la internet 4. În cazul acestui tip de plagiat intenționalitatea este una evidentă. 
2. Plagiatul prin citare parțială înseamnă preluarea de conținut dintr-o singură sursă,
asupra căruia se fac intervenții minimale. În cazul acestui tip de plagiat sursa originală
poate să nu fie indicată deloc sau poate să fie menționată prin notă de subsol sau
paranteze, însă nu și prin plasarea între ghilimele a textului preluat. Lipsa ghilimelelor,
deși s-a făcut trimiterea către autor face ca respectivul pasaj să fie declarat plagiat.
3. Plagiatul prin parafrazare apare atunci când cuvintele cheie sau unele porțiuni din
propoziție sau frază sunt înlocuite cu cuvinte sau expresii sinonimice, dar conținutul de
bază este păstrat, sursa originală nefiind menționată.
4. Plagiatul prin mixare apare atunci când porțiuni de propoziție sau frază sunt preluate
din mai multe susrse și sunt folosite în așa fel încât să se potrivească. Acest tip de
plagiate ste unul „muncit”, însă riscul de a fi depistat nu merită efortul de a combina texte
diferite. 
5. Plagiatul prin reciclare sau autoplagiatul, înseamnă utilizarea propriei munci a
autorului, folosită anterior într-o altă lucrare publicată, la care au fost aduse modificări
 minimale, fără a se specifica faptul că respectivul text a mai fost publicat anterior. În
cazul studenșilor poate fi vorba despre obținerea unor note sau promovarea unor
examene la mai multe materii folosind aceeași lucrare, în cazul cadrelor didactice,
promovarea pe o poziție superioară. 
6. Plagiatul hibrid este modalitatea prin care se combină surse citate corect cu propoziții,
fraze sau paragrafe copiate fără referire la sursa originală.
7. Plagiatul prin confuzie este tipul de plagiat care combină propoziții, fraze sau
paragrafe întregi din surse diferite care nu sunt hibride. Mai exact, acest tip de plagiat
combină propoziții sau fraze, una câte una, în așa fel încât conținutul să fie din cât mai
multe surse, chiar dacă de multe ori acesta nu se potrivește și nu are cursivitate sau
logică. 
8. Plagiatul mascat este tipul de plagiat mascat prin folosirea unor referințe inexistente
sau inexacte despre autorii lucrărilor sau materialele de proveniență a datelor
9. Plagiatul de tip agregat apare atunci când autorul folosește în lucrare în mod corect
atribuirea sursei originale, prin referire la aceasta și utilizarea ghilimelelor, însă lucrarea
nu conține niciun fel de contribuție originală, fiind o simplă însăilare de citate. O lucrare
realizată prin această procedură nu are nicio valoare științifică.
 BIBLIOGRAFIE

https://pdfcoffee.com/referat-etica-8-pdf-free.html

https://pdfcoffee.com/referat-etica-8-pdf-free.html