Pronumele reflexiv :

- ține locul obiectului asupra căruia se manifestă acțiunea verbului

- subiectul acțiunii suportă efectele acțiunii (în caz contrar este pronume personal – ex. M-am dus la școală/ M-a dus la
școală)
- COMPLEMENTUL desemnează aceeași persoană ca și SUBIECTUL.
- are forme proprii pt.pers. a III-a (în D=sieși, sie,își, și-/în Ac=sine,se s-)
- are forme împrumutate de la pron.personal pt. pers.I și a II-a (D=mă,m-,ne-,te,vă,v-, Ac=îmi,mi-,ne-,vă-,v-)
- Funcții sintactice: Compl.direct: El se laudă.
CompI.indirect: A vorbit deschis despre sine.
Compl.circ.de loc: L-a păstrat lângă sine.
Compl.posesiv: Și-a curățat haina.
Atribut pronominal prepozițional: Lauda de sine nu este frumoasă.
Fără funcție sintactică - când este prezent în construcții verbale reflexive (a se gudura, a-și închipui)
- Se pare că va ninge. Se spune că a sosit.
Un pronume reflexiv care are funcție sintactică se poate dubla (și-a spălat haina sa/s-a mirat pe sine)
Pronumele de întărire însumi, însuți, însuși etc
- are rolul de a evidenția persoana la care se referă
- în limba română actuală se folosește numai adjectivul pronominal de întărire
- se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat, deci va avea cazul substantivului
- toate adjectivele pronominale de întărire își schimbă forma în funcție de genul, numărul și cazul substantivului.
Pronumele posesiv
- înlocuiește numele posesorului și al obiectului posedat, deci are forme în funcție de nr.de posesori și nr.obiecte posedate
- al meu, tău, său/a mea, ta, sa; alui meu,tău,său/alei mele/tale/sale etc.
- formele a, al, ai, ale sunt elemente care alcătuiesc structura pronumelui posesiv, și nu mărci ale cazului genitiv
- formele lui, ei, lor sunt formele genitive ale pronumelui personal, și nu forme ale pronumelui posesiv
- pentru situațiile cu mai mulți posesori nu există forme ale pronumelui posesiv pentru persoana a III-a
- adjectivul pronominal posesiv însoțește obiectul posedat și se acordă cu acesta în gen, număr și caz. Pentru a verifica dacă un
cuvânt este pronume sau adjectiv pronominal posesiv, se verifică acordul în număr și caz.
Pronumele demonstrativ poate fi:
- de apropiere = acesta, ăsta
- de depărtare = acela, ăla
- de identitate = același
- de diferențiere =celălalt
- pentru a verifica dacă un cuvânt este pronume sau adjectiv pronominal demonstrativ, se verifică acordul în număr și caz.
Cuvântul „Cel” are mai multe utilizări:
- ca pronume semiindependent este forma prescurtată a pronumelui „acel”, ținînd locul unui pronume și este însoțit
întotdeauna de un termen cu funcția de atribut (Cel roșu este al tău=adj, Cel de la copil=subst , Cel de acolo=adv, Cel de-al
doilea=numeral ordinal, Cel care m-a sunat=prepoziție)
- intră în structura numeralelor ordinale (celui de-al doilea)
- intră în structura superlativului relativ (cel mai cuminte)
- acel, acea, acei, acele sunt adj. pron. dem. (antepuse) (Arată că ființa, lucrul etc. desemnate de substantivul pe care îl
determină se află mai departe, în spațiu sau timp, de vorbitor) Acel om. Acea casă. (Gen.-dat. acelui, acelei, acelor)
Cuvântul „Al” are mai multe utilizări:
- ca pronume semiindependent, apare în relație cu un genitiv sau un posesiv – Le-am spus alor mei.
- intră în structura numeralelor ordinale (al doilea)
- intră în structura posesivului/genitivului (a mea, al Mariei)
 Pronumele negativ apare numai în propoziții negative și ține locul unui obiect prezentat ca inexistent.
- nimeni+nimănui și nimic (numai cu valoare pronominală)
- niciunul+niciuna+niciunii+niciunele,niciunuia, niciuneia, niciunora (pronume negativ)
- niciun+nicio+niciunui+niciunei+niciunor(adjectiv pronominal negativ, stă întotdeauna în fața substantivului cu care se acordă)
- adjectivul pron.negativ se acordă cu substantivul în gen, număr și caz, are funcția de atribut pronominal și stă înaintea
substantivului cu care se acordă. Se verifică acordul în gen, număr și caz.

Pronumele nehotărât - ține locul unui substantiv oferind informații vagi despre natura obiectului. Se clasifică în:
- unul, vreunul, altul
- cineva, careva, ceva, câtva
- altcineva, altceva, altcâtva
- oricine, oricare, orice, oricât
- fiecare, fiecine, fiece, fiecât
- oarecine, oarecare, oarece, oarecât (forme învechite, regionale, populare)
- tot, mult, puțin, atât
- cutare
- adjectivul pron.nehotărât se acordă cu un substantiv în gen, număr și caz. Se verifică acordul în gen, număr și caz.
Cuvintele „O” și „Un” au mai multe utilizări:
- Articol nehotărât (Am desenat o floare. Un copil a cântat acest cântec.)
- Adjectiv pronominal nehotărât (O fată desenează, alta cântă. Un copil aleargă, altul sare.)
- Numeral cardinal (Am desenat o floare și doi copaci. Am cumpărat un pepene și o sticlă cu ulei.)

Pronumele interogativ apare în propoziții interogative și ține locul unui substantiv așteptat ca răspuns la o
întrebare. Are formele:
- - care (N și Ac); cărui(a), cărei(a), căror(a) (G și D)
- - ce(N și Ac, nu ar formă de genitiv și dativ)
- - cine (N și Ac), cui (G și D)
- - cât, câtă, câți, câte (N și Ac), câtor (G și D)
- - al câtelea, a câta (N și Ac)
- - toate adjectivele pronominale interogative au funcția de ATRIBUT ADJECTIVAL
- - cine poate fi doar pronume interogativ
- - ce fel de are numai valoare adjectivală
- - adjectivul pronominal interogativ apare fără particula „a” (Căreia dintre ele i-a dat florile? Cărei fete i-a dat florile?)
- - !!! Pentru a afla cazul și funcția sintactică a pronumelui trebuie să răspunzi la întrebare și să observi funcția sintactică
a cuvântului cu care se răspunde. (Care sunt actorii tăi preferați? Actorii mei preferați sunt ei=>Caz N, nume predicativ)

Pronumele relativ - ține locul unui substantiv și are rol de conector sintactic (face legătura între propoziții)
- seamănă cu adverbele și conjuncțiile, dar spre deosebire de ele, ARE funcție sintactică
- cine, care, ce, cât (la fel ca pronumele interogativ)
- ceea ce=pronume relativ compus
- de= pronume relativ când are sensul „care”- Băiatul de l-ai văzut este colegul meu.
- cel ce, cel care nu sunt pronume relative, cele două cuvinte fiind independente: I-am povestit celui/ ce a vrut să asculte./
- Pentru a afla funcția sintactică, se separă fraza în propoziții și se înlocuiește pronumele relativ cu un substantiv sau alt
pronume: Cartea/pe care ți-am dat-o/este interesantă=>pe aceasta ți-am dat-o („pe aceasta” este în cazul Ac, compl.direct)
- adjectivul pron.relativ se acordă cu substantivul în gen, număr și caz. Se verifică acordul în gen, număr și caz. Este
întotdeauna urmat de un substantiv nearticulat și face parte din propoziția secundară pe care o introduce.
Toate adjectivele pronominale au funcția sintactică de atribut adjectival.