Impulsuri nervoase

Când fulgerul lovește

Acest fulger uimitor de la nor la suprafață a apărut atunci când s-a acumulat o diferență de
sarcină electrică într-un nor în raport cu pământul. Când acumularea de încărcare a fost
suficient de mare, a avut loc o descărcare bruscă de electricitate. Un impuls nervos este similar
cu un fulger. Atât un impuls nervos, cât și un fulger apar din cauza diferențelor de sarcină
electrică și ambele duc la un curent electric.

Generarea de impulsuri nervoase

Un impuls nervos, ca un fulger, este un fenomen electric. Un impuls nervos apare din cauza
unei diferențe de sarcină electrică de-a lungul membranei plasmatice a unui neuron. Cum apare
această diferență de sarcină electrică? Răspunsul implică ioni, care sunt atomi sau molecule
încărcate electric.

Potenţial de odihnă

Când un neuron nu transmite în mod activ un impuls nervos, este într-o stare de repaus, gata să
transmită un impuls nervos. În timpul stării de repaus, pompa de sodiu-potasiu menține o
diferență de sarcină în membrana celulară a neuronului. Pompa de sodiu-potasiu este un
mecanism de transport activ care mută ionii de sodiu (Na+) din celule și ionii de potasiu (K+) în
celule. Pompa de sodiu-potasiu mută ambii ioni din zonele cu concentrație mai mică în cea mai
mare, folosind energia din ATP și proteinele purtătoare din membrana celulară. Videoclipul de
mai jos, „Pompa de sodiu-potasiu” de la Amoeba Sisters, descrie mai detaliat cum funcționează
pompa de sodiu-potasiu. Sodiul este ionul principal din fluidul din exteriorul celulelor, iar
potasiul este ionul principal din fluidul din interiorul celulelor. Aceste diferențe de concentrație
creează un gradient electric peste membrana celulară, numit potențial de repaus. Controlul
strict al potențialului de repaus al membranei este esențial pentru transmiterea impulsurilor
nervoase.

Potenţial de acţiune

Un impuls nervos este o inversare bruscă a gradientului electric de-a lungul membranei
plasmatice a unui neuron în repaus. Inversarea sarcinii se numește potențial de acțiune. Începe
atunci când neuronul primește un semnal chimic de la o altă celulă sau de la un alt tip de stimul.
Dacă stimulul este suficient de puternic pentru a atinge pragul, va avea loc un potențial de
acțiune este o cascadă de-a lungul axonului.

1. Depolarizare
 Ca urmare a ușoarei modificări în sarcină de-a lungul membranei, canalele de sodiu
dependente de tensiune se deschid și ionii de sodiu încărcați pozitiv (Na+) se repetă în
neuron. Pe măsură ce acești ioni intră în grabă, interiorul membranei celulare devine
încărcat pozitiv în comparație cu exteriorul celulei.
2. Repolarizare

Ca urmare a sarcinii pozitive create de depolarizare, canalele de potasiu dependente de

tensiune se deschid și ionii de potasiu încărcați pozitiv (K+) ies în fugă din celulă,
inversând polaritatea, astfel încât interiorul celulei este acum încărcat negativ în
comparație cu celulă. împrejurimi.
3. Refractare/Perioada de recuperare

Pompa de sodiu potasiu lucrează pentru a restabili potențialul de repaus prin mutarea
ionilor de sodiu din celulă și a ionilor de potasiu în celulă într-un raport de 3:2.

Această inversare a sarcinilor unduie în jos axonul neuronului foarte rapid ca un curent electric,
care este ilustrat în diagrama de mai jos (Figura 8.4.2). Un impuls nervos este un răspuns „tot
sau nimic”, în funcție de dacă stimulul a fost suficient de puternic pentru a atinge pragul. Dacă
un neuron răspunde deloc, el răspunde complet. O stimulare mai mare nu produce un impuls
mai puternic.

În neuronii cu o teacă de mielină pe axon, ionii curg prin membrană numai la nodurile dintre
secțiunile de mielină. Ca rezultat, potențialul de acțiune pare să sară de-a lungul membranei
axonului de la nod la nod, mai degrabă decât să se răspândească fără probleme de-a lungul
întregii membrane. Aceasta crește viteza cu care se deplasează potențialul de acțiune.

Transmiterea impulsurilor nervoase

Locul în care un terminal axonal se întâlnește cu o altă celulă se numește sinapsă. Aici are loc
transmiterea unui impuls nervos către o altă celulă. Celula care trimite impulsul nervos se
numește celula presinaptică, iar celula care primește impulsul nervos se numește celulă
postsinaptică.

Unele sinapse sunt pur electrice și fac conexiuni electrice directe între neuroni. Majoritatea
sinapselor sunt însă sinapse chimice. Transmiterea impulsurilor nervoase prin sinapsele
chimice este mai complexă.

Sinapsele chimice

La o sinapsă chimică, atât zonele presinaptice cât și cele postsinaptice ale celulelor sunt pline
de mașini moleculare care sunt implicate în transmiterea impulsurilor nervoase. După cum se
arată în Figura 8.4.3, zona presinaptică conține multe vase sferice minuscule numite vezicule
sinaptice care sunt pline cu substanțe chimice numite neurotransmițători. Când un potențial de
acțiune ajunge la terminalul axon al celulei presinaptice, acesta deschide canale care permit
calciului să intre în terminal. Calciul face ca veziculele sinaptice să fuzioneze cu membrana,
eliberând conținutul lor în spațiul îngust dintre membranele presinaptice și postsinaptice.
Această zonă se numește despicatură sinaptică. Moleculele neurotransmitatoare calatoresc
prin fanta sinaptica si se leaga de receptori, care sunt proteine inglobate in membrana celulei
postsinaptice.

Neurotransmițători și receptori

Există mai mult de o sută de neurotransmițători cunoscuți și mai mult de un tip de

neurotransmițător poate fi eliberat la o anumită sinapsă de către o celulă presinaptică. De
exemplu, este obișnuit ca un neurotransmițător cu acțiune mai rapidă să fie eliberat, împreună
cu un neurotransmițător cu acțiune mai lentă. Mulți neurotransmițători au, de asemenea, mai
multe tipuri de receptori de care se pot lega. Receptorii, la rândul lor, pot fi împărțiți în două
grupe generale: canale ionice cu control chimic și sisteme de mesager secund.

- Când un canal ionic cu control chimic este activat, acesta formează un pasaj care permite unor
tipuri specifice de ioni să curgă prin membrana celulară. În funcție de tipul de ion, efectul asupra
celulei țintă poate fi excitator sau inhibitor.

- Când un al doilea sistem mesager este activat, acesta începe o cascadă de interacțiuni
moleculare în interiorul celulei țintă. Acest lucru poate produce în cele din urmă o mare varietate
de efecte complexe, cum ar fi creșterea sau scăderea sensibilității celulei la stimuli sau chiar
modificarea transcripției genelor.

Efectul unui neurotransmițător asupra unei celule postsinaptice depinde în principal de tipul de
receptori pe care îi activează, făcând posibil ca un anumit neurotransmițător să aibă efecte
diferite asupra diferitelor celule țintă. Un neurotransmițător poate excita un set de celule țintă,
poate inhiba pe altele și poate avea efecte modulatoare complexe asupra altora, în funcție de
tipul de receptori. Cu toate acestea, unii neurotransmițători au efecte relativ consistente asupra
altor celule. Luați în considerare cei doi neurotransmițători cei mai folosiți, glutamatul și GABA
(acidul gamma-aminobutiric). Receptorii de glutamat sunt fie excitatori, fie modulatori în
efectele lor, în timp ce receptorii GABA sunt toți inhibitori în efectele lor la adulți.

Problemele cu neurotransmițătorii sau receptorii acestora pot provoca tulburări neurologice.

Boala miastenia gravis, de exemplu, este cauzată de anticorpii din sistemul imunitar care
blochează receptorii pentru neurotransmițătorul acetilcolină din celulele musculare
postsinaptice. Acest lucru inhibă efectele acetilcolinei asupra contracțiilor musculare,
producând simptome, cum ar fi slăbiciune musculară și oboseală excesivă în timpul activităților
simple. Unele boli mintale (inclusiv depresia) sunt cauzate, cel puțin parțial, de dezechilibre ale
anumitor neurotransmițători din creier. Se crede că unul dintre neurotransmițătorii implicați în
depresie este serotonina, care în mod normal ajută la reglarea stării de spirit, printre multe alte
funcții. Se crede că unele medicamente antidepresive ajută la atenuarea depresiei la mulți
pacienți prin normalizarea activității serotoninei din creier.

Rezumat
Un impuls nervos este un fenomen electric care apare din cauza unei diferențe de sarcină
electrică de-a lungul membranei plasmatice a unui neuron.

Pompa de sodiu-potasiu menține un gradient electric de-a lungul membranei plasmatice a unui
neuron atunci când nu transmite activ un impuls nervos. Acest gradient se numește potențialul
de repaus al neuronului.

Un potențial de acțiune este o inversare bruscă a gradientului electric prin membrana

plasmatică a unui neuron în repaus. Începe atunci când neuronul primește un semnal chimic de
la o altă celulă sau de la un alt tip de stimul. Potențialul de acțiune călătorește rapid în josul
axonului neuronului sub formă de curent electric și are loc în trei etape: depolarizare,
repolarizare și recuperare.

Un impuls nervos este transmis către o altă celulă la o sinapsă electrică sau chimică. La o
sinapsă chimică, substanțele chimice neurotransmițătoare sunt eliberate din celula presinaptică
în fanta sinaptică dintre celule. Substanțele chimice călătoresc prin despicatură până la celula
postsinaptică și se leagă de receptorii încorporați în membrana acesteia.

Există multe tipuri diferite de neurotransmițători. Efectele lor asupra celulei postsinaptice
depind în general de tipul de receptor de care se leagă. Efectele pot fi excitatorii, inhibitorii sau
modulatori în moduri mai complexe. Pot apărea atât tulburări fizice, cât și psihice dacă există
probleme cu neurotransmițătorii sau receptorii acestora.

Definitia de sinapsa. se pot forma mai multe timpuri de sinapse: ex dupa modalitatea de transmitere a
impulsului nervos deosebim 2 tipuri de sinapse: Electrice care transmit impulsurile nervoase prin
descarcari electrice si Cimice care propaga impulsul nervos prin intermediul unor neuromediatori
chimici. Sinapsele pot fi de mai multe tipuri: neoro-neoronale care pot axo dentritice dintre...sau axo
somatice dintre axonul unui neuron si corpul celular al altui neuron. Deasemenea pot fi sinapse
chimice nero-tisulare care pot fi neuro-musculare dintere axonul neuronului motor si fibra musculara
si neoro-glandulare dintre axonul neuronului motor si o celula glandulara. O sinapsa chimica are 3
parti componente: membrana presinaptica reprezinta membrana butonului axonic care contine
vezicule sinaptice cu neuromedeiatori. In butonul presinaptic se gasesc numeroase mitocondrii care
sintetizeaza energia necesara pentru trimiterea impulsilui nervos. Al 2 este membrana post sinaptica
este un segment al membranei neuronului de obicei al dendtritei sau al celulei efectoare contine
receptori care fixeaza neoromediatorii si al 3 componenent= spatiul sinaptic este spatiul dintre
membrana presinaptica si menbrana postsinaptica unde se elibereaza neoromediatorii chimici.
Fiecare neoron poseda 2 proprietati de baza: excitabilitatea si conductibilitatea detalii... Vom analiza
un neuron in stare de repaos. In starea de repaos membrana neuronului este polarizata adica este
incarcata pozitiv la suprafata si negativ in interior. Intre suprafetele membranei neuronului se
stabileste o diferenta de potential nimita potential de repaos care poate atinge valoarea de la -70 pana
la minus 90 mili Volti. Aceasta se datoreaza impermebilitatii membranei neuronului pentru ionii de
Na. Sub actiunea excitantului membrana neuronului devine permeabila pentru ionii de Na care trec
din spatiul extracelular in cel intracelular si intermiabila pentru ionii de potasiu care se acumuleaza in
citoplasma astfel in locul actiunii excitantului se produce fenomenul de depolarizare a membranei,
adica se incarca pozitiv in interior si negativ la suprafata. Astfel se declanseaza aparitia unui potential
de actiune care poate atinge o valoare de plus 40 de mili volti. Aparitia potentialului de actiune pe un
anumit sector al membranei neoronului cauzeaza cresterea permeabilitatii pentru ionii de Na pt
sectorul vecin astfel unda de depolarize si potential de actiune se transmit mai departe prin neuron.
La atingerea valorii maxime de plus 40 mili Volti difuzia ionilor de NA este intrerupta, creste
permeabiliatea pentru ionii de potasiu care ies din spatiul intracelular din cel extracelular ca rezultat
are loc repolarizarea membranei si restabilirea potentialului membranar de repaos

Impulsul nervos se poate propaga in mod diferit prin diversi neuroni. Printr-in neouron mielinic
propagarea impulsui nervos are loc prin salturi de la un nod Ranvier la altul, deoarece
depolarizarea se prodece doar la nivelul nodurilor Ranvier astfel viteza de propagare este de la 3
până la 120 de metri pe secunda în funcție de diametrul fibrei. Printr-un neuron amielinic
propagarea impulsului nervos are loc continuu deoarece depolarizarea membranei se produce pas
cu pas pe toata lungimea membranei axonice, ca rezultat viteza de propagare a impulsului nervos
este mica de la 0,5 pana la 2 metri pe secunda. Deci cu cât este mai groasa teaca de mielina cu
atat viteza de propagare este mai mare.