Primul Război Mondial i-a găsit pe români împărţiţi între trei state care au evoluat pe rând de la

statutul de aliat la acela de inamic și invers. A fost un război fratricid pentru naţiunea noastră, având în
vedere că românii transilvăneni luptau contra românilor basarabeni începând cu 1914, apoi contra
românilor din armata regală după 1916.
În momentul izbucnirii primului război mondial, ce se va numi pentru români Războiul pentru
Întregirea Neamului, românii ardeleni şi-au pus speranţa în unirea cât mai grabnică cu Regatul
României. Aveau însă să mai aştepte timp de patru ani, din anul 1914 până în anul 1918.Românii
ardeleni, cetățeni ai monarhiei austro-ungare, erau supuşi îndatoririlor cetățenești din Imperiul Austro-
ungar. Printre aceste îndatoriri se număra şi datoria de a servi în armata maghiara. Cu toate că
sentimentele îi îndreptau spre fraţii de peste Carpaţi, românii ardeleni vor răspunde la chemarea sub
arme a împăratului Ungur. Deşi gândul lor era la unirea cu România, ei vor sângera pe câmpurile de
luptă sub drapelul austro-ungar. Au plecat spre front în unităţi austro-ungare, între 1 august 1914 şi
octombrie 1918, un număr de peste 650.000 români ardeleni. Dintre toţi aceşti români ardeleni, peste
80.000 vor cădea sau vor fi daţi dispăruţi pe câmpurile de luptă ale Europei, acolo unde i-a trimis
monarhia austro-ungară, să moară pentru scopuri care nici macar nu erau ale lor.
Dezertări individuale sau în grupuri au avut loc în timpul luptelor din Carpaţi, existând însă și cazuri în
care români transilvăneni au refuzat să se lupte cu asa numitul „inamic”, din motive de loialitate,
onoare sau din pragmatism. Azi încă există o „glumă” în Transilvania, despre ofiţerul român din
armata austro-ungară, care le dă replica soldaţilor români din tranșeele opuse, refuzând să trădeze,
spunând că nu dă cizmele lui de piele pe opinca românească…

Rezumatul capitolului 2
Prin băltoacele uliții merg, înjurând și blestemând, martorii execuției. Apostol Bologa merge tăcut
alături de Klapka, care în fața unei case luminate se oprește. Bologa, însă, își continuă drumul fără să
își ia rămas bun de la căpitanul străin, ușurat de faptul că scapă de prezența acestuia. În curând,
locotenetul ajunge în ograda căsuței, unde își are locuința. Dintr-un șopron aude un cântec jalnic. În
pofida faptului că Bologa se supără, acesta stă și ascultă oricum câteva clipe, realizând că este
interpretată o piesă românească. Pășind în tindă, Apostol se trântește în pat, simțindu-se obosit ca după
o muncă istovitoare. Acesta planifică să doarmă până la amiază, dar odată ce se culcă, gândurile se
năpustesc asupra lui, el vizualizând în tavan ochii omului de sub ștreang. Ulterior, doina interpretată ce
răsună îi aduce aminte de casa sa din târgușorul Parva de pe valea Someșului, din al cărei cerdac se
vede mormântul tatălui său, Iosif Bologa. Aceasta este, de fapt, zestrea fiicei doctorului Hogea, primul
medic de plasă din Parva. Cea mai mare bucurie a doctorului a fost atunci când și-a cununat fata, el
murind, totuși, scurt timp după aceasta. Fiica sa, Maria, și-a cunoscut viitorul mire la Sibiu. Acesta
doar peste o săptămână cere mâna fetei printr-o scrisoare adresată tatălui ei, tinerii serbând ulterior
logodna peste 3 zile. Mama lui Apostol simte, totuși, în loc de iubire un respect speriat față de soțul ei,
care imediat după ce își dobânește diploma de avocat, își începe cariera în politică. Odată cu aceasta, el
este condamnat în procesul Memorandului, petrecând, astfel, în închisoarea de stat 2 ani. Apostol se
naște în zilele când tatăl său își așteaptă la Cluj condamnarea, el fiind crescut în această perioadă doar
de mama sa care îl iubește nespus și care îi stimulează dragostea față de Dumnezeu. Odată cu
întoarcerea tatălui său din închisoare, lumea lui Apostol se schimbă, așa cum Iosif îi cere soțieii sale să
își limiteze mângâierile și să ia măsuri în privința educației băiatului. Deși Iosif nu este credincios,
acesta îi permite în continuare Mariei să îi ofere băiatului o educație religioasă, el nefiind deranjat de
faptul respectiv până la momentul în care Apostol afirmă că a văzut la vârsta de șase ani, în timpul unei
liturghii, fața lui Dumnezeu. Clasele primare băiatul le face acasă cu mama sa, fiind controlați de tatăl
care decide ca ulterior fiul său să facă cursurile secundare la liceul din Năsăud. Astfel, Apostol este dat
în pensiune la profesorul de matematică și în pofida faptului că îi este dificil la început, cartea îl
pasionează, ceea ce îl înveselește. În vacanță, revenind la sfârșitul anului acasă el îi arată cu mândrie
tatălui său certificatul primit, care îl strânge mândru de mână. Atunci Apostol simte pentru prima dată
iubirea rezervată pe care o are tatăl său pentru el. Ulterior …

Pe când Apostol era in clasa a cincea, el afla de moartea de inima a tatălui sau. Acesta este copleșit de
durere si de întrebări fără răspuns, începând sa aibă remușcări fata de modul in care își prețuia părintele
si sa creadă ca-si pierde legătura cu Dumnezeu. Cu toate acestea se lasă învăluit de dorința de
cunoaștere. Protopopul Groza si mama lui încearcă sa-l convingă sa urmeze calea teologiei, dar băiatul
refuza categoric. In schimb, Apostol se hotărăște sa studieze filozofia la Budapesta, unde are rezultate
remarcabile. Formează o relație profunda cu profesorul sau de filosofie sub influența căruia devine
adeptul teoriilor existențiale si politice, care sunt zdruncinate odată cu revenirea in sat. Avocatul
Domșa i-o prezinta pe fiica sa ,Marta, cu care se logodește, in pofida dezacordului doamnei Bologa.
Relația dintre logodnici se înrăutățește din cauza admirației Martei fata de noul locotenent, ceea ce îl
împinge pe Apostol sa considere îndeplinirea datoriei militare. Astfel, ravnind la dragostea si loialitatea
iubitei sale, acesta o anunta ca pleaca la razboi, obtinand o reactie de extaz si fericire. Este recrutat la
Cluj, simtindu-se mandru in noua sa uniforma. Dupa doua luni la scoala de artilerie este trimis pe front
in urmatorii doi ani fiind numit ofiter,apoi locotenet, razboiul devenind prima sa prioritate,
schimbandu-si complet perceptia asupra acestuia.