Strategii de prevenire

și combatere a
fenomenului
BULLYING
ASOCIAȚIA GO-AHEAD
Despre Asociația GO-AHEAD
Suntem o echipă dinamică și tânără care abordăm cu seriozitate și
profesionalism proiectele în care ne implicăm: formare profesională pentru
cadrele didactice, coaching și dezvoltare personală atât pentru elevi, cât și
pentru personalul didactic, consilierea, orientarea în carieră a copiilor, tinerilor
și adulților.

Prin formatorii noștri, organizăm și susținem cursuri de formare continuă și

dezvoltare profesională a personalului didactic și didactic auxiliar, a
personalului de conducere, de îndrumare și control din învățământul
preuniversitar. De asemenea, efortul nostru în ceea ce privește educația se
îndreaptă și către organizarea de activităti didactice și extracurriculare,
realizarea de activităti de îndrumare și sprijin, coaching și dezvoltare
personală.
Despre programul de formare

Prin intermediul programului de formare “Strategii de prevenire și combatere

a fenomenului bullying” dorim să oferim personalului didactic informațiile
necesare pentru a înțelege fenomenul, pentru a-l diferenția de alte forme de
agresivitate. Vom "antrena" participanții în utilizarea unor strategii a căror
eficiență a fost validată empiric în studii riguroase din literatura de
specialitate care pot reduce și preveni bullying-ul.

Participanții vor avea ocazia să își deconstruiască miturile pe care le-ar putea
avea legat de bullying, vor dobândi abilitățile de a ”radiografia” situațiile de
bullying și a identifica protagoniștii și vor lua la cunoștință de datele statistice
care ilustreagă destul de obiectiv gravitatea lucruilor în raport cu acets
fenomen în școlile din România, dar și de consecințele acestuia.
 MODULUL I:
Fenomenul BULLYING -
CAP. 1.1 Ce este bullying-ul? delimitări conceptuale
CAP. 1.2 Cine este implicat în bullying?

CAP. 1.3 Originea comportamentului de tip

bullying și mituri comune despre
bullying
CAP. 1.4 Care sunt consecințele bullying-
ului?

CAP. 1.5 Care este situația bullying-ului în

școală în România?
CAP. 1.1 Ce este bullyingul?

Curtea școlii este acest micro-univers social în care copiii primesc primele lecții de viață în afara
familiei. Vorbim despre validare, acceptare, empati, dar din păcate vorbim și despre teamă, rușine,
respingere. De cele mai multe ori, încărcarea negativă de la școală refulează și acoperă emoțiile
pozitive, ambiția și potențialul copiilor.

Bullying-ul este definit ca fiind un comportament ostil/de excludere și de luare în derâdere a

cuiva, de umilire. Un copil este etichetat, tachinat, batjocorit în cercul său de cunoștințe sau de
către colegi care îl strigă într-un anume fel (făcând referire la aspectul fizic sau probleme de ordin
medical/familial). Uneori aceste tachinări se transformă în îmbrânceli sau chiar, în unele cazuri, în
atacuri fizice.
Bullying reprezintă o formă de abuz emoțional și fizic, care
are trei caracteristici:

Intenționat – agresorul are intenția să rănească pe cineva;

Repetat – aceeași persoană este rănită mereu;
Dezechilibrul de forțe – agresorul își alege victima care
este percepută ca fiind vulnerabilă, slabă și nu se poate
apăra singură.

Fenomenul”bullying ” este mult mai des întâlnit decât ne-am

dori să credem. Se întâmplă pe coridoarele școlii, în curte, pe
străzi și, din păcate, uneori și în sălile de clasă. Nedepistat la
timp, bullying-ul poate lăsa traume și repercusiuni ireversibile
asupra adaptabilității copilului în societate.
Rădăcinile etimologice ale cuvântului bullying se pot regăsi în
secolul XVI, când”my bully ” însemna”dragul meu ”,”iubitul meu ”,
venind din cuvântul danez boele. Un secol mai târziu a apărut
pentru prima dată cu sensul actual, dar abia în secoul XX acest
cuvânt a dobândit definițiile academice folosite astăzi.

Ca verb, to bully înseamnă: a intimida, a speria, a domina, printre

altele.”Bully ”este o persoană care își folosește puterea și tăria sa
pentru a speria sau răni persoanele mai slabe (Oxford Advanced
Learners Dictionary, 2016). Se spune că o jumătate din populația
lumii este agresată sub diverse forme, dar mulți nici nu își dau seama
de acest lucru.
Bullying-ul este un comportament care nu poate fi
justificat în mod obiectiv și al cărui efect cumulativ este
acela de a amenința, submina, constrânge, umili sau răni
altă persoană sau proprietatea, reputația, stima de sine.

TIM FIELD FOUNDATION, 2015

CONTEXTUL ESTE TOTUL

Persistența, modelul și efectul incidentelor, care sunt izolate, trivial, creează contextul în care
aceste incidente pot fi considerate agresiuni. Exemple de astfel de incidente și modele sunt
prezentate mai jos.

Acuzația la adresa cuiva, știind că nu există motive pentru a face acest lucru, nu este corectă
și nu poate fi făcută cu bună-credință, întrucât subminează reputația unei persoane și
încrederea în sine și este, prin urmare, hărțuire. În schimb, a face o plângere, o reclamație
referitoare la munca sau comportamentul/atitudinea cuiva, raportarea malpraxisului etc.,
făcută cu justificare corectă și cu bună credință, nu este”hărțuire ”.
Rayner și Hoel oferă Amenințare la adresa statutului profesional
De exemplu, opinia abuzivă, umilirea profesională publică;
cinci categorii de
comportament de Amenințare cu privire la situația personală
De exemplu, insultele, tachinarea;
agresiune
Izolarea
De exemplu, împiedicarea accesului la oportunități precum
formarea, reținerea informațiilor;

Suprasolicitarea
De exemplu, presiuni nejustificate, termene imposibile, întreruperi
inutile;

Destabilizarea
De exemplu, eșecul acordării de credite atunci când sunt
îndeplinite sarcini lipsite de sens, eliminarea responsabilității).
Care este diferența dintre agresiune, hărțuire și asalt?

Asaltul diferă de hărțuire și de agresiune, deoarece aceasta din urmă poate rezulta dintr-un
număr mic de incidente destul de grave - pe care toată lumea le recunoaște ca hărțuire sau
asalt - în timp ce hărțuirea tinde să fie o acumulare a multor incidente mici pe o perioadă
lungă de timp. Fiecare incident tinde să fie trivial, iar pe cont propriu și în afara contextului nu
constituie o infracțiune sau un motiv de acțiune disciplinară sau de plângere.

Din păcate, fenomenul numit bullying este din ce în ce mai întâlnit începând cu vârste cât mai
fragede. Nu este nevoie să devenim adulți ca să fim șicanați, tachinați, asaltați, hărțuiți,
agresați. Ne atrag atenția destul de frecvent copiii care, desi nu aduc nicio jucărie în parc, vor
să se joace cu ale celorlalți, cu orice preț; vedem copii care nici nu știu încă să verbalizeze, dar
țipă la alți copii, intimidându-i pe aceștia. Cu cât cresc, aceste comportamente needucate la
timp, iau amploare și nasc ceea ce numim bullying-ul școlar.
Școala este o insituție a societății care ne crește, educă și formează copiii pe o perioadă
lungă a vieții lor. În timp, școlile, ca instituții obligatorii, se dezvoltă constant, se
transformă și se modifică rapid, lucru care este perceput și judecat diferit de elevi,
profesori și părinți. În prezent,școlile sunt considerate atât”un spațiu educațional și
pentru dezvoltare personală, transfer șiconservare de cunoștințe ” cât și o”instituție
educațională, un mediu protejat, un spațiu de viață,un tărâm al experienței, o autoritate
de socializare, un instrument de selectare și o instituțiede reproducere a societății ”
(Blömeke S & Herzig B, 2009).

Ca o construcţie pe mai multe straturi, școala impune cerințe foarte diverse dar, în orice
caz, foarte ridicate către principalii săi trei piloni de susținere – elevii,
profesorii/educatorii și părinții.
Un elev este agresat atunci când el/ea este expus, în mod repetat
în timp, unor acțiuni negative din partea unuia sau mai multor
elevi. O acțiune negativă este situația în care o persoană
provoacă intenționat sau intenționează să provoace, durere fizică
sau discomfort unei alte persoane, prin contact fizic, cuvinte sau
în alte moduri. ”

Olweus, 1993
Bullying-ul este una dintre cele mai complexe forme de
comportament agresiv și violenţă.Cu toate acestea, nu
fiecare act de violenţă este o acțiune de bullying.

Conform studiului Organizației Mondiale a Sănătății

privind comportamentul sănătos la copiii de vârstă
școlară,bullying apare atunci când un elev este: ”tachinat
în mod repetat într-un mod care nu îi place… Dar nu este
bullying atunci cânddoi elevi de putere sau autoritate
similară se ceartă sau se bat. Nu este bullying nici atunci
când un elev este tachinat într-un mod prietenos și
glumeț ”.(Craig et al., 2009)
Bullying-ul nu este o simplă tachinare!

Contrar miturilor larg răspândite despre autoapărarea victimei, victima nu se

poate apăra prin propriile eforturi. Bullying-ul nu se oprește de la sine fără
intervenție din exterior (Gugel, 2014).
a. Exercițiu pe echipe (vezi Caietul de lucru)

Pornind de la cele cinci categorii de comportament de agresiune ale lui

Rayner și Hoel, exemplificați situații concrete pentru fiecare categorie,
raportându-vă la bullying-ul școlar:

· amenințare la adresa statutului profesional;

· amenințarea cu privire la situația personală;
· izolarea;
· suprasolicitarea;
· destabilizarea.
Continuă online...

Exercițiu individual
CAP. 1.2 Cine este implicat în bullying?
Exerciții aplicative
CAP. 1.3 Originea comportamentului de tip bullying și mituri comune
despre bullying
1.3.1 Bullying – Stabilirea contextului
1.3.2 Mituri comune despre bullying
CAP. 1. 4 Care sunt consecințele bullying-ului?
Mulți cercetători au pus în lumină impactulnegativ pe termen scurt și lung al bullyingului ce
afectează atât victimele cât și agresorii. Sanders et al. (2004) a furnizat o recapitulare extinsă
a consecințelor multiple ale bullyingului:

respingerea semenilor (Deater- Deckard,2001)

comportament delincvent (Rigby &Cox, 1996)
criminalitate (Eronet al., 1987)
tulburări psihice (Kumpulainen, Räsänen, &Henttonen, 1999)
violență ulterioară în școală (Galinsky &Salmond, 2002).

Copiii care acționează ca agresori sunt expuși la riscuri mai mari de comportament
antisocial și delincvent ca adolescenți și tineri și la implicarea în infrancțiuni penale ca adulți
(Olweus, 1992).
Depresia este considerată cea mai comună problemă de sănătate mintală, consecință a
bullying-ului (Kaltiala-Heinoet al., 1999). Copiii agresați sunt defavorizați, nefericiți și suferă
de probleme legat de stima de sine și încrederea în propria persoană. Ei se simt adesea
anxioși, simt rușine și se simt chiar vinovați pentru ce li s-a întâmplat. În școală, ei sunt de
obicei intruși fără prieteni, singuri și abandonați (Olweus, 1993).

Relațiile lor de prietenie sunt adesea afectate din cauza unei frici sporite de a avea
încredere în semenii lor. Consecințele negative afectează nu doar sănătatea lor mintală, ci
și rezultatele academice și pot scădea motivația lor de a merge la școală și de a învăța.
Cercetările au constatat că copiii și adolescenții care au fost hărțuiți pot avea efecte
psihologice, fizice și academice negative.
1.4.1 Efectele psihologice
Efectele psihologice ale agresiunii includ:

Depresia;
Anxietatea;
Stima de sine scăzută;
Comportamentul auto-mutilant (în special pentru fete);
Consumul de alcool și droguri;
Dependența;
Agresiunea și implicarea în violență sau criminalitate
(mai ales pentru băieți);
Dificultăți de sănătate mintală sunt chiar mai
susceptibili de a fi hărțuiți și de a experimenta efectele
sale negative.
1.4.2 EFECTE FIZICE Efectele fizice ale agresiunii pot fi evidente și imediate, cum
ar fi vătămarea din cauza unui atac fizic. Cu toate acestea,
stresul permanent și traumatismul de a fi agresat pot duce,

Membership
de asemenea, la probleme fizice în timp.

Types Un copil care este hărțuit poate dezvolta tulburări de somn -

cum ar fi dificultatea de a adormi sau de a rămâne adormit -
Hustle Loft Coworking • 2020
dureri de stomac, dureri de cap, palpitații ale inimii, amețeli,
somnolență și durere cronică și somatizare (adică un
sindrom de simptome fizice dificile care nu poate fi explicat
printr-o cauză medicală).
Alte efecte fiziologice ale stresului includ scăderea sistemului imunitar
și o slăbire a sistemului cardiovascular. Alți hormoni și mecanisme
fiziologice sunt, de asemenea, implicați în răspunsul de activare a
stresului. De exemplu, cortizolul este asociat cu o creștere a
testosteronului-hormonul sexual masculin asociat cu agresivitatea la
animalele și cu dominarea și provocarea socială la om, în special în
rândul băieților și al bărbaților (Archer, 2004).

La om, există dovezi tot mai clare care susțin o interacțiuneBottom of

Form între testosteron și cortizol în predicția agresiunii sociale. Într-un
studiu efectuat pe băieți aflați la vârsta de 12 ani, Vaillancourt și
colegii (2009) au constatat că nivelurile de testosteron au fost mai
mari la băieții agresori decât la cei liniștiți.
 1.4.3 EFECTELE ACADEMICE

Cercetările au demonstrat în mod constant că agresiunea

poate avea un impact negativ asupra modului în care copiii
și adolescenții se descurcă la școală. Ea are un impact
negativ atât asupra socializării cu colegii, cât și asupra
rezultatelor obținute la testele standardizate începând de la
grădiniță și continuând până la liceu. Atât agresorii, cât și
victimele au rezultate academice din ce în mai slabe pe
măsură ce bullying-ul nu este întrerupt.
Există vreo legătură între bullying și sinucidere?

Rapoartele media afișează de multe ori legăturile bullying-ului cu sinuciderea. Cu toate

acestea, majoritatea tinerilor care sunt agresați nu au gânduri de sinucidere sau nu se
angajează în comportamente suicidare.

Deși copiii care sunt agresați sunt expuși riscului de sinucidere, hărțuirea singură nu este
cauza. Multe probleme contribuie la riscul de suicid, inclusiv depresia, probleme la domiciliu
și istoricul traumelor.Acest risc poate fi crescut atunci când acești copii nu sunt susținuți de
părinți, colegi și școală. Tortura poate face ca o situație să devină de nesuportat.
1.4.4 EFECTE PSIHO- Consecințele cel mai ușor de observat de către profesor
SOMATICE sunt consecințele psiho-somatice. Efectele emoționale ale
agresiunii pot fi exprimate prin tulburări somatice, care,
asemănătoare cu somatizarea, sunt simptome fizice care

Membership
provin de la stres sau de la o stare emoțională. Manifestarea
stresului sau a simptomelor legate de anxietate include

Types tulburări de somn, dureri gastrointestinale, dureri de cap,

palpitații și dureri cronice. Relația dintre bullying și
Hustle Loft Coworking • 2020
tulburările de somn a fost bine documentată.

O meta-analiză recentă de către Gini și Pozzoli (2013) a

concluzionat că adolescenții și copiii care sunt agresați au
fost cel puțin de două ori mai susceptibili de a avea tulburări
psihosomatice (dureri de cap, dureri de stomac, amețeli etc).
1.4.5 Efecte psiho-sociale

Făcând o medie a acestor consecințe, putem spune că efectele psihosociale sunt cele
mai pregnante și de lungă durată. Cercetătorii au dovedit că efectele psihosociale pot fi
împărțite în câteva categorii:

Auto-culpabilizarea
Incapacitatea de a avea conștiință socială
Dezechilibrul emotional
Reglarea emoțională
Cercul vicios
a) Activitate pe echipe:

Se va împărți numărul cursanților în maxim 6 echipe (e necesar să fie număr par).

Fiecare echipă va pregăti un membru al ei care va fi victima și va oferi o persoană care
va face parte din juriu. În același timp, va pregăti un set de șicane, întrebări, cuvinte
jignitoare, umilințe pe care le va folosi împotriva echipei adverse. (vezi Caietul de lucru)

b) Se va urmări următorul clip:

https://www.facebook.com/484079641611846/videos/2308412165849560/
(cu subtitrare)
Continuă online...

CAP. 1.5 Care este situația bullying-ului în școală în România?

1.5.1 Care este rolul legislației/legii anti-bullying în răspunsul la bullying-ul în școală?
 MODULUL II:
Bullying și victimizare:
CAP 2.1 Caracteristicile “agresorului ” – caracteristici, forme de
mediul din care provine, predispoziție manifestare
genetică, traseul dezvoltării sale

CAP. 2.2 Profilul “victimei” –

temperamentul său, puterea relației cu
cei din jur

CAP. 2.3 Forme de manifestare: bullying

fizic și emoțional, cyberbullying, cyber
grooming, sexismul cibernetic,
misoginismul cibernetic și mesajele
erotice (sexting)
CAP 2.1 Caracteristicile”agresorului ” – mediul din care provine, predispoziție
genetică, traseul dezvoltării sale

Cei care practică agresarea împotriva colegilor lor pot dezvolta comportamente antisociale în
viața de adult, să adopte atitudini agresive în cadrul familiei sau în mediul de lucru. Studiile
efectuate în diferite țări indică posibilitatea ca autorii bullying-ului la școală, să practice mai târziu
acte de criminalitate.

Deși agresorul nu trebuie neapărat să sufere de vreo boală psihică sau de tulburare de
personalitate severă, au existat multe cazuri în care agresorul a fost diagnisticat cu o problemă din
domeniul psihopatologiei. Acesta prezintă lipsă de empatie și o anumită formă de distorsiune
cognitivă. Lipsa empatiei explică incapacitatea lui de a se pune în locul victimei și de a fi sensibil
față de suferința lui.
Prezența distorsiunilor cognitive are legătură cu faptul că
interpretează eronat realitatea și pasează responsabilitatea altor
persoane. Astfel, el îi învinuiește, de obicei, pe victimă pentru
acțiunea sa hărțuitoare, care l-ar fi deranjat sau l-ar fi provocat
anterior, ceea ce nu reflectă nici o remușcare a comportamentului
său.

Psihologia actuală, pe de altă parte, identifică în hărțuitorii școlari

existența probabilă a unei educații familiale permisive, fără reguli
stabilite, fără limite, punându-se accent pe importanța îndeplinirii
propriilor dorințe, fără a se ține cont de ceilalți oameni din jur.
Rezultatul este dezvoltarea maxima a ego-ului, îndepărtând orice
urmă de altruism. Unii autori numesc acest tip de copil, copil tiran.
2.1.1 Profilul tipic al agresorului

Personalitate iritabilă și agresivă;

Fără autocontrol;
Absența empatiei;
Tendința față de comportamente violente și amenințătoare;
Impulsiv;
Performanța sa academică este de obicei scăzută. Uneori este mai mare (ca vârstă) decât
restul clasei pentru că a repetat unul sau mai mulți ani;
Comportamentul său în sala de clasă se caracterizează prin izbucniri, glume în afara
contextului și chiar atitudini provocatoare față de profesori și colegi;
Poate aparține unei familii disfuncționale cu o istorie a violenței domestice;
Din punct de vedere fizic, este destul de puternic;
Își asumă rolul de lider înfața unui grup de elevi cu caracteristici psihologice similare sau
care caută recunoașterea și integrarea în grup;
Rezolvă conflictele prin agresiune.
 2.1.2 TIPURI DE AGRESORI
a. Agresori activi

Ei sunt cei care inițiază și conduc agresiunea care îmbracă forma

atacurilor psihologice;
Își alege victimele care au o anumită slăbiciune sau sunt mai
diferite. Poate fi”tocilarul clasei”, cel care poartă ochelari, timidul;
Agresorul nu acționează singur, el este liderul unui grup care
decide cine poate sau nu poate fi deranjat și în ce măsură;
De obicei mai multe agresorul slăbiciuni decât victimele;
Sunt persoane care nu beneficiază de suficientă atenţie, care
doresc astfel să iasă în evidenţă, să braveze şi acţionează în
consecinţă.
Lipsa de afecţiune, de aprobare, de îndrumare, de
feedback pozitiv, de dragoste; neglijarea, încurajarea
unor noi stiluri de viaţă; noi moduri de impunere, de
câştigare a banilor (droguri, prostituţie, găşti) sunt
factori facilitatori pentru comportamentul respectiv.

Nevoia de putere şi de dominare fac din victime o

ţintă, iar agresorii îi vor răni fizic, social sau emoţional
pe ceilalţi. De cele mai multe ori, cei care hărţuiesc au
fost hărţuiţi sau sunt ei înşişi hărţuiţi de colegi, de
familie.
 Multe studii conchid că invidia şi resentimentele pot fi motive care produc
bullying-ul. Există dovezi care sugerează că un deficit de stimă de sine contribuie
semnificativ la actele de acest tip, ca şi stările de anxietate sau de vinovăţie.

Lipsa abilităţilor sociale, utilizarea forţei, dependenţa de conduite agresive, mânia

şi furia, statutul în grupul de apartenenţă, existenţa unor antecedente în copilărie
sunt factori de risc.

De multe ori, bullying-ul nu implică neapărat criminalitate sau violenţă fizică, ci

funcţionează ca abuz psihologic sau verbal. Cercetările care şi-au propus să
schiţeze profilul psihologic al adolescentului agresor au evoluat de la persoane ce
creează mari probleme sociale la persoane care posedă bune abilităţi mentale şi
până la persoane care posedă un nivel mediu de inteligenţă socială.
 2.1.2 TIPURI DE AGRESORI
b. Agresori pasivi

Sunt cei care îi urmează și îi încurajează pe agresori;

Doresc popularitatea pe care ei o văd la liderul lor, agresorul;
Agresorii pasivi sunt cei care, odată intrați în gașcă, nu mai
reușesc să iasă din cauza fricii;
Ei execută ordinele și tot ei sunt cei care sunt prinși și
sancționați, păstrând tăcerea, crezând în acest fel că sunt
fideli și vor fi”avansați”;
Au nevoie urgentă de ajutorul adulților, întrucât la rândul lor
vor deveni curând agresori activi, tocmai prin faptul că vor
începe să execute ordinele liderului lor.
Bullying-ul se produce atunci când sunt prezenţi câţiva membri ai grupului. De obicei,
cel care lipseşte în acel moment ştie ce se întâmplă, datorită faptului că bullying-ul, prin
definiţie, are loc în mod repetat, peste o anumită perioadă de timp.

În cazul în care majoritatea copiilor din clasă nu participă activ la proces, ei se comportă
astfel încât fac posibil începutul şi continuarea acestuia. Ceea ce se întâmplă dincolo de
atitudinea reală faţă de bullying este modul în care ei se comportă în situaţiile de
bullying.

Ignorarea a ceea ce are loc între agresor şi victimă poate fi interpretată de către
agresor ca aprobare a conduitei sale.
 IMPACTUL ASUPRA AGRESORULUI
implicarea frecventă în lupte verbale/fizice;
vandalism;
este înjurat de ceilalţi în timpul
Efectele
confruntărilor ;
bullying-ului consum de alcool, drog;
furt;
absenteism şcolar;
fuga de la şcoală;
folosirea armelor;
crime.
Continuă online...

Exercițiu individual
Scrieți o scrisoare către un elev pe care îl suspectați sau l-ați observat că
agresează sub diverse forme unul sau mai mulți colegi.
 CAP. 2.2 PROFILUL”VICTIMEI” – TEMPERAMENTUL
SĂU, PUTEREA RELAȚIEI CU CEI DIN JUR

Observaţiile specialiștilor au condus la evidenţierea efectelor

psihologice negative, cum ar fi:
depresie;
singurătate;
anxietate;
stimă de sine redusă.

Studiile realizate au constatat un risc crescut pentru

dezvoltarea externalizării problemelor comportamentale la
copiii victime, inclusiv hiperactivitate, impulsivitate şi
agresivitate.
Victimele apar în faţa celorlalţi ca indivizi nesiguri, pasivi şi incapabili să reacţioneze
în cazul în care sunt atacate. În consecinţă, agresorii îşi aleg victimele mai ales dintre
copiii care nu se plâng, mai slabi din punct de vedere fizic şi emoţional, tentaţi să caute
atenţia colegilor.

Cercetările arată că victimele au, în general, părinţi sau profesori excesiv de grijulii şi,
ca urmare, ele eşuează în a învăţa să facă faţă situaţiilor conflictuale. Majoritatea îşi
doresc aprobarea agresorului, chiar după ce au fost respinse de acesta, unele
continuând să facă încercări, de cele mai multe ori nereuşite, de a interacţiona cu el.
Deși unele studii identifică o serie de caracteristici
psihologice sau comportamentale ale persoanelor care
sunt mai predispuse să devină victimele bullying-ului,
orice elev poate deveni o țintă de batjocură de către
un grup de agresori, adesea fără niciun motiv
întemeiat.
Există câțiva factori care înmulțesc șansele de a fi hărțuit un elev...

Suferă anumite dizabilități fizice sau mintale;

Are un anumit tip de tulburare de învățare, în special probleme legate de
logopedie, deoarece sunt foarte evidente și ușor de tachinat;
A suferit o agresiune în trecut;
Aparține unui grup de orientare etnică, religioasă, culturală sau sexuală minoritară.

Elevii care sunt mai des hărțuiți sunt introvertiți, ceea ce înseamnă că nu sunt foarte
buni comunicatori cu părinții, profesorii sau colegii.
2.2.1 Victimele școlare A. VICTIMĂ PASIVĂ SAU SUPUSĂ:

transmite celorlalţi, prin atitudini şi comportament, că este o

persoană nesigură, care nu va reacţiona la agresiunea asupra
sa;
elevii care se încadrează în acest tip sunt mai puţin dezvoltaţi
din punct de vedere fizic decât semenii lor, au un nivel scăzut
de coordonare fizică şi sunt slabi la sport;
nu dispun decât în mică măsură de abilităţi sociale, au
dificultăţi în a-şi face prieteni;
au un nivel scăzut al stimei de sine, sunt anxioşi, nesiguri, se
supără şi plâng uşor;
întâmpină dificultăţi în a lua atitudine sau în a se apăra în faţa
altora;
relaţionează mai bine cu adulţii decât cu copiii de vârsta lor.
2.2.1 Victimele școlare A. VICTIMĂ PROVOCATOARE:

prezintă atât pattern-uri de tip anxios, cât şi de tip agresiv;

majoritatea acestor victime sunt băieţi;
de regulă, atunci când sunt victimizaţi, ei au tentaţia să
riposteze violent;
cei mai mulţi au un temperament coleric, sunt hiperactivi şi au
dificultăţi de concentrare;
sunt greoi, lipsiţi de tact şi au obiceiuri ce-i irită pe cei din jur;
nu au capacitatea de a dezvolta relaţii cu semenii şi adulţii,
inclusiv cu profesorii;
pentru a-şi rezolva frustrarea generată din victimizare, aleg
copii mai mici ca ei.
 IMPACTUL ASUPRA VICTIMEI
anxietate;
stimă de sine redusă;
singurătate;
Efectele
competenţe sociale reduse;
bullying-ului depresie - simptome psihosomatice;
devalorizare socială;
fuga de acasă;
consum de alcool, drog;
suicid;
performanţă academică redusă.
2.2.2 Observatorii

Reprezintă probabil grupul cu un profil mai puțin definit; este grupul de colegi care,
deși nu sunt de acord cu ea, fac posibilă hărțuirea prin faptul că nu o raportează
părinților sau profesorilor.
Atitudinea lor poate fi încurajarea, aplauzele și chiar înregistrarea cu telefoanele. Dar
chiar și dacă se limitează la a nu face nimic, atitudinea lor pasivă susține
comportamentul agresorilor, deoarece este încă o formă de aprobare.
Uneori, observatorii acționează în acest fel de teama de a nu deveni următoarele
victime în cazul în care vin în apărarea lor sau dacă le aduc în atenția unui adult. Așa
că, mai bine tac și se conformează cu atitudinea celorlalți.
Elevii observatori trebuie să fie încurajați și chiar recompensați atunci când divulg
comportamente de tip bullying, și evident protejați și susținuți.
Continuă online...

Exercițiu individual
Scrieți o scrisoare către un elev pe care l-ați observat că este victimă a unui act
de bullying.
CAP. 2.3 Forme de manifestare: bullying fizic și emoțional, cyberbullying, cyber
grooming, sexismul cibernetic, misoginismul cibernetic și mesajele erotice
(sexting)
2.3.1 Cyberbullying-ul
2.3.2 Copiii pe mass-media și jocuri online
2.3.3 Sfaturi pentru profesori
 MODULUL III:
Strategii pentru
CAP. 3.1 Semnale de avertizare și indicatori identificarea timpurie și
ai bullying-ului
intervenția adecvată în
CAP. 3.2 Cum ne putem da seama că un cazuri de bullying
elev este afectat de bullying?

CAP. 3.3 Cum putem să facem față

bullyingului într-o manieră eficientă?

CAP. 3.4 Recomandări practice pentru

intervenția în situații de bullying în școală
 Conform Studiului OMS/HBSC (2012):
CAP. 3.1 Semnale de avertizare
și indicatori ai bullying-ului
3.1.1 Ce spun statisticile?
20% din copiii de 11 ani au fost agresați cel puțin de două
ori în lunile anterioare;
22% din copiii de 13 ani au fost agresați cel puțin de două
ori în lunile anterioare;
17% din copiii de 15 ani au fost agresați cel puțin de două
ori în lunile anterioare.
26% din copiii de 11 ani au recunoscut că au agresat alți
elevi cel puțin de douăoriîn lunile anterioare;
35% din copiii de 13 ani au recunoscut că au agresat alți
elevi cel puțin de douăoriîn lunile anterioare;
30% din copiii de 15 ani au recunoscut că au agresat alți
elevi cel puțin de douăoriîn lunile anterioare.
Studiul național desfășurat de Salvați Copiii România în 2016 a identificat
următoarele dimensiuni ale bullyingului:

Excluderea din grup

31% din copii au declarat că au fost în mod frecvent excluși din activitățile de grup
23% amenințați cu excluderea din grup;
2 din 10 copii au raportat comportamente de excludere repetată directă din partea
altor elevi.
Studiul național desfășurat de Salvați Copiii România în 2016 a identificat
următoarele dimensiuni ale bullyingului:

Umilire
24% din copii au raportat că au fost în mod constant umiliți în fața altor copii;
37% au fost victime ale zvonurilor negative împrăștiate în comunitatea școlară.
Studiul național desfășurat de Salvați Copiii România în 2016 a identificat următoarele
dimensiuni ale bullyingului:

Bullying fizic
13% din copii au avut bunurile personale distruse de alții;
30% au fost loviți în mod repetat de alți elevi la școală;
78% din toți elevii au raportatcă au asistat la cel puțin o situație de bullying în școala lor.
Studiul național desfășurat de Salvați Copiii România în 2016 a identificat următoarele
dimensiuni ale bullyingului:

Bullying-ul cibernetic
68% din copii au confirmat că bullying-ul cibernetic are loc pe rețelele sociale.
 Un studiu al cărui eșantion a cuprins peste 1.300 de copii cu
vârste cuprinse ăntre 10 și 16 ani, din zonele urbane și rurale,
din întregul sistem școlar (învățământ primar, gimnaziu și
liceu) a arătat că:

3.1.2 Factori de risc orice copil care este cumva ”diferit” poate deveni o
pentru a fi agresat victimă a bullying-ului. Acest lucru se poate întâmpla din
cauza aspectului fizic al copilului (ex. supraponderal),
aspecte emoționale (ex. copiii”timizi”), sănătate (ex.
tulburări de sănătate mintală, dizabilități), sau etnie (ex.
copiii de naționalitate romă).
există o corelare semnificativ de mare între bullying și
abuzul copilului în familie.
Continuă online...

Care sunt particularitățile unui copil care îl pot alerta pe un profesor că e posibil
să aibă loc acte de bullying în clasa lui?
a. Diferențe de rasă, etnie sau origine națională
b. Diferențe pe bază de religie și credință
c. Copiii cu dizabilități fizice și/sau psihice
3.1.3 Factori de risc
pentru a deveni agresor
TEST FULGER

Care dintre aceste cuvinte îi descriu

pe bullies?

tânăr

GRAS înalt

obișnuit MUSCULOS

nu prea musculos SLAB mic

 TOATE CELE DE MAI SUS!

Unii agresori sunt mari. Unii agresori sunt populari, iar unii agresori sunt
singuratici.
Nu există un singur tip de bully și nu există o singură cauză pentru care se
întâmplă acest lucru.
Continuă online...

Lista cu cei mai comuni factori care influențează agresiunea:

a. Factori familiali
b. Factori de personalitate
c. Factori comportamentali

CAP. 3.2 Cum ne putem da seama că un elev este afectat de bullying?

3.2.1 Semnale pentru profesori
3.2.2 Semnale pentru părinți, bunici, tutori
Aplicație individuală/grup: Ești chiar tu un bully? (test)
CAP. 3.3. Cum putem să facem față bullying-ului într-o manieră eficientă?

Ce îi pot sfătui profesorii pe învățăceii lor să facă în asemenea situații?

1. Încearcă să pari sigur pe tine

Stai drept, privește oamenii în ochi, vorbește răspicat și ține capul sus. Dacă te arăți încrezător în
forțele proprii, curând chiar te vei simți astfel;

Încearcă să pari sigur pe tine

2. Dominatorilor le place competiția
Nu suportă să piardă când vine vorba de sporturi, fie ele meciuri, întreceri sau orice altceva. Ca
să fie siguri de victorie, unii bullies nu joacă deloc cinstit: trișează sau se năpustesc asupra
oricui le stă în cale. Atrage-i atenția antrenorului sau supraveghetorului asupra faptului că
trișează. Dacă lucrurile nu se reglează, ieși din competiție;

3. Unii bullies cer o ”taxă de protecție” de la victimele lor

”Dă-mi banii tăi de mâncare sau ai încurcat-o!”, ”Lasă-mă să copiez de la tine, că altfel te
bat!”,”Ce bascheți tari ai, dă-i încoa’! ”. Și apoi, se mai văd și cazuri în care distrug sau
vandalizează bunurile celorlalți. În asemenea situații, e cazul să ceri ajutorul autorităților;

4. Bullies simt că au tras lozul câștigător ori de câte ori te fac să plângi
Nu-i da satisfacție unui bully plângând în fața lui. Mai degrabă, fii cât poți tu de calm și
îndepărtează-te plin de încredere. Plângi apoi, dacă simți nevoia.
Un singur lucru este și mai rău decât un bully și anume, un grup de bullies.
Cum se numește? O bandă.

Bandele sunt periculoase. Și când te gândești că membrii lor oricum

depășesc la număr o singură persoană, e normal ca în felul acesta ei să fie și
mai intimidanți.

Cel mai indicat e ca bandele să fie evitate cu desăvârșire. E posibil ca

membrii acestora să încerce să recruteze membri noi. Copiii trebuie învățați
că a face parte dintr-o bandă nu e deloc cool sau că vor fi mai
populari/cunoscuți dacă vor face parte dintr-o bandă. Mulți dintre membrii
bandelor sfârșesc la închisoare, la spital sau își pierd viața.
Continuă online...

3.3.1 Sfaturi pentru copii și nu numai...

CAP 3.4 Recomandări practice pentru intervenția în situații de bullying în școală
3.4.1 Greșeli pe care școlile le fac atunci când se confruntă cu bullying.
ideuse
 Modelul simplu în șase pași al lui Olweus:

1. Opriți bullying-ul;
2. Sprijiniți victima agresiunii în așa fel, încât să-i
permită redobândirea controlului asupra emoțiilor
3.4.2 Cum poate școala să sale și ”menținerea imaginii ” (”save face ”);
gestioneze în mod eficient 3. Abordați agresorul, spunându-i comportamentului
situațiile de bullying? de bullying pe nume și explicând de ce este
inacceptabil acest tip de comportament;
4. Responsabilizați spectatorii/observatorii prin
apreciere sau informații referitoare la felul în care
să acționeze în viitor;
5. Impuneți consecințe logice, non-violente;
6. Dacă este posibil, discutați ulterior cu victima
agresiunii pentru a vă asigura că bullying-ul s-a
oprit.
3.4.3 ABORDĂRILE DE ALTERNATIVE PRACTICE ALE LUI RIGBY
PENTRU ADRESAREA AGRESORILOR

Punerea la dispoziție și implementarea unor reguli clar definite pentru a pune în

practică ”consecințe” corespunzătoare pentru cei identificați ca persoane care
au agresat pe cineva.

Acestea pot varia de la pierderea unor ”privilegii” sau impunerea unor ”sarcini”,
la detenție și suspendare sau exmatriculare de la școală.
Consilierea - poate include discuții informale cu agresorul în vederea
schimbării comportamentului său, sau ar putea implica o abordare mai
structurată, precum:

Abordarea de ne-învinuire: această abordare necesită adunarea grupurilor

de copii care cuprind agresori. Vor fi implicați un număr de copii cu influență
pro-socială, se va descrie încercarea prin care trece victima, iar grupul este
lăsat să vină cu o soluție responsabilă. Rezultatul este monitorizat atent.
Metoda îngrijorării împărtășite: aceasta necesită din partea consilierului
împărtășirea cu membri individuali ai grupului a îngrijorării sale pentru
”victimă” și provocarea unei promisiuni de acționare într-o manieră specifică
și pozitivă în interacțiunile ulterioare cu victima.
 Acest capitol oferă o prezentare generală a politicilor și
regulamentelor de intervenție disponibile împotriva
fenomenului de bullying, a măsurilor de raportare și
3.4.4 Recomandări sprijin din România.

practice pentru
Un spectru larg de reglementări și diferențe distincte
intervenție în caz de
pot fi observate între diferitele țări, în ceea ce privește,
bulling în cadrul școlii de exemplu, necesitatea aplicării sau neaplicării unei
politici obligatorii împotriva fenomenului de bullying în
școli, abordarea fenomenului de bullying în numele
personalului școlii, sau implicarea elevilor și părinților
în elaborarea, discutarea sau adoptarea acestor politici
și acțiuni de intervenție.
A. CUM SĂ INTERVENIM?
În fiecare școală din România există o comisie specială cu responsabilitatea
principală de prevenire a tuturor formelor de violență în cadrul școlii. Această
comisie trebuie informată ori de câte ori are loc un incident de bullying în
cadrul școlii, care trebuie abordat.

Cu toate acestea, nivelul de conștiență cu privire la problemele de bullying este

destul de scăzut și nu există programe specifice, bazate pe școală și
recunoscute la nivel național pentru prevenirea fenomenului de bullying. Din
această cauză intervențiile în cazul situațiilor de bullying sunt destul de izolate.
B. CUM RAPORTĂM CAZURILE DE BULLYING?
În conformitate cu Legea Română nr. 272/2004 cu privire la protecția copilului,
întregul personal din educație, sănătate și protecția copilului trebuie să
raporteze orice suspiciune cu privire la abuzul împotriva copilului sau cazurile
în care un copil este într-o situație de violență. Raportarea se face telefonic
și/sau în scris, către serviciul local de protecția copilului.

În cazurile de violență în cadrul școlii, se informează în primă instanță echipa de

conducere a școlii. Nu există prevederi specifice legate de bullying.
C. CUM/UNDE/CUI SE SESIZEAZĂ?
La nivel local:
Inspectoratul Școlar Județean;
Centrul Local Județean de Asistență Psiho-Pedagogică și Resurse
Educaționale;
Direcția Județeană de Protecția Copilului;
Centrul Comunitar cu Servicii de Sănătate Mintală pentru Copii și
Adolescenți.

La nivel central:
Centrul Municipal de Asistență Psiho-Pedagogică și Resurse Educaționale:
www.cmbrae.ro;
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării: www.cncd.org.ro;
Consiliul Național al Elevilor: www.consiliulelevilor.org;
Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului: www.copii.ro.
CUM ABORDĂM PĂRINȚII?
Principalele persoane responsabile pentru abordarea părinților sunt profesorii
de la clasă și consilierul școlar. De asemenea, părinții sunt informați direct de
către copii, în special în cazurile în care copiii sunt victimele bullying-ului.
Uneori directorul școlii este cel care informează familia.

Regulamentul de ordine interioară (ROI) este de mare folos și în astfel de situații

și trebuie adus la cunoștința copiilor și părinților încă de la începutul anului
școlar.

Mutarea disciplinară la o altă clasă, scăderea notei la purtare, exmatricularea,

colaborarea cu organelele competente (de ex. DGASPC, Poliția) sunt metode la
îndemâna oricărui profesor ce dorește să schimbe în mod pozitiv viitorul acestei
lumi.
Ways to Stop
Bullying (video)

https://www.youtube.com/watch?time_continue=93&v=ynTuA_tlZDE
Continuă online...

Exercițiu aplicativ: Ce înseamnă să-ți iei singur apărarea?

Vezi Caietul de lucru

Aplicație pe echipe

În echipele în care ați fost repartizați, discutați despre una, două situații de
bullying întâmplate la școală și care au fost măsurile pe care școala le-a luat
pentru soluționarea acestei.
 MODULUL IV:
Instrumente pentru
prevenirea bullyingului
CAP 4.1 Metode prin care copiii se pot face în școală
auziți când socializarea devine dificilă

CAP. 4.2 Activități la clasă cu elevii

Scott Cooper, autorul cărții “Fă-te auzit! Ghid de socializare”, a găsit, pornind
de la pasiunea sa pentru observarea păsărilor, 21 de metode prin care copiii
se pot face auziți în grupurile din care fac parte. Autorul face analogia cu
caracteristicile a șase păsări: gaița albastră, mierla, porumbelul, pasărea-
colibri, cioara și bufnița.
Veți regăsi pe plaforma de e-learning cele 21 de metode dezvoltate de Scott
Cooper, cu explicațiile necesare.

În continuarea prezentării veți regăsi o selecție de studii de caz, aplicabile

metodelor studiate. Dezbateți-le în cadrul întâlnirilor față-în-față!
4.1.1 Cum să te exprimi - Metodele gaiței albastre

Radu arunca la coș când Mircea a alergat spre el și i-a smuls mingea din mână.
- Vino și ia-o, mototolule! l-a tachinat el.
Radu s-a înfuriat. Concursul de selecție pentru echipa de baschet avea loc a doua zi și trebuia
să exerseze. În plus, Mircea făcea mereu astfel de lucruri. Lui Radu îi venea să explodeze.
- Dă-mi înapoi mingea chiar acum! a țipat el. Dar Mircea i-a râs în nas. Radu nu s-a mai putut
controla. S-a repezit la Mircea și l-a trântit la pământ. În timp ce mingea se rostogolea în afara
terenului, cei doi băieți continuau să se lupte pe astfalt.
Puțin mai târziu, amândoi zăceau pe scaune în biroul directorului. Mircea avea un ochi vânăt
și umflat, lui Radu îi curgea sânge din nas, amândoi aveau încheieturile julite și erau plini de
vânătăi. Ambii au fost suspendați. Mai mult, lui Radu nu i s-a dat voie să dea probă pentru
echipa de bachet.
- Dar nu eu am început, s-a plâns Radu.
4.1.1 Cum să te exprimi - Metodele gaiței albastre

Bianca iubea cursul de arte plastice. Îi plăceau mai ales pictura în acuarelă și olăritul. Dar un
singur lucru nu-i plăcea: în fiecare zi era singura care curăța mizeria de pe masa de lucru a
grupului său.

Erau pensule pline de vopsea, șervețele de hârtie ude și bucățele de lut. Se temea că, dacă
spune ceva, ceilalți copii din grup ar putea să n-o mai placă. Iar dacă masa nu era curățată,
grupul lor ar fi pierdut puncte din notele finale pe semestru. Așa că Bianca făcea
întotdeauna curățenie, fiindcă voia ca ceilalți copii de la masă să o placă și nu dorea să
piardă puncte. Totuși, știa că nu este corect, iar cursul de arte plastice începuse să devină
tot mai puțin distractiv.
METODA 2: NU, MULȚUMESC!
Anca începuse să fie acceptată de cel mai popular grup de fete din clasă.
Stătea cu ele când făceau galerie înaintea meciurilor de fotbal și la masa de
prânz. Pentru prima oară era invitată la o petrecere cu fete și băieți.
La petrecere, Anca și prietenele ei stăteau de vorbă lângă sistemul audio.
Lavinia s-a uitat în jur să vadă dacă nu e vreun adult prin preajmă, apoi a scos
din geantă o sticluță cu băutură.
- Luați o gură, a spus ea, te face să amețești.
Anca era surprinsă, dar și curioasă. Fetele au început să chicotească și a luat
fiecare câte o înghițitură. Alți copii priveau. Anca fusese învățată de mama ei să
nu bea alcool. Știa că ar fi trebuit să refuze, dar nu voia să fie exclusă de grupul
fetelor populare. Se afla într-un impas.
Cineva i-a întins sticla. Anca a tras adânc aer în piept și a spus:
- Nu, mulțumesc! Nu vreau.
METODA 4: ROATA CARE SCÂRȚÂIE
Victor aștepta de mult timp la rând să fie servit la cantină când un copil mai
mare s-a așezat în fața lui.
- Nu te supăra, rândul începe de acolo, din spate, i-a spus Victor.
Victor se simțea mândru că își susținuse punctul de vedere în fața unui coleg
mai mare. Dar băiatul a râs doar și nu s-a mișcat. Era unul dintre copiii populari,
iar Victor nu voia să pară un tăntălău care face atâta vâlvă. În plus, chiar nu-și
dorea să stârnească o ceartă sau o bătaie. Dar era supărat. Nu era corect, mai
ales că el așteptase atât de mult timp la coadă. Așa că s-a hotărât să mai încerce
o dată:
- Scuză-mă, te rog să te așezi la capătul rândului.
Băiatul s-a uitat la Victor.
- Bine, puștiule, a spus el.
4.1.2 Cum să-ți faci prieteni și să-i păstrezi - Metodele mierlei
Mihai nu socializa prea mult cu ceilalți copii.Era timid și se simțea rușinat când se bâlbâia
sau spunea lucruri nepotrivite.Îi plăcea să stea cu copiii de vârsta lui, dar nu știa niciodată
ce să spună sau cum să se comporte, așa că îi evita.
Asta până când a întâlnit-o pe Sofia.

Cum ar fi putut cineva s-o evite pe Sofia?”Hei, Mihai nu vrei să te joci cu noi? ”,”Ce mai faci,
Mihai ? ”, ”Mihai, tu nu urăști matematica ? ”,”Mihai, de ce nu iei prânzul cu noi ? ”

La început, Mihai era iritat de toată atenția pe care o primea și a încercat să o ignore. Dar
Sofia nu a renunțat și, încetul cu încetul, Mihai a început să vorbească cu ea. După un timp,
i-a devenit prietenă apropiată, iar Mihai a învățat chiar și să inițieze conversații cu alte
persoane, punând întrebările potrivite. Putea să fie rezervat atunci când voia, dar reușea și
să se simtă din ce în ce mai în largul său când era în preajma altor copii.
CE SĂ MAI SPUI : METODA ”SHERLOCK HOLMES”
Mara trăncanea într-una despre excursia făcută în vacanța de vară într-un parc
de distracții.
- După ce am văzut parada, ne-am dat în montagne russe. Cozile erau
atââââââââât de maaaaari și ni s-a făcut foarte cald.
În cele din urmă, a părut să-și amintească de Irina.
- Tu ce ai făcut vara asta? a întrebat-o.
- Am jucat într-o ligă de volei, a răspuns Irina. A fost foarte distractiv!
- Grozav, a zis Mara. Baschetul e super distractiv.
- Vrei să spui voleiul.
- Da. Aaa, și știi ce? Am fost și într-un montagne russe pe apă,la casa bântuită,
care arăta puțin cam înspăimântător. Dar, după ce am intrat, n-a fost așa rău!
- Vorbim mai târziu, a spus într-un final Irina. Am câteva lucruri de făcut înainte
de oră.
4.1.3 Cum să pui capăt discuțiilor și certurilor - Metodele porumbelului

Alina și Maria își făceau tema la desen.

- Poți să-mi dai vopseaua albastru-deschis, te rog? a întrebat Maria.
- Sigur, dar vezi să n-o folosești pe toată, ca a mai rămas foarte puțină, i-a răspuns Alina.
- N-am încotro, a spus Maria. Altfel, nu pot să termin cerul din desen.
- Dar am și eu nevoie de puțin albastru!
- Îmi pare rău, eu am cerut prima și o să folosesc cât trebuie.
- Dar nu e corect, a protestat Alina. Trebuie să găsim o soluție mai bună!
- Asta e soluția, a răspuns Maria. Găsește-ți un alt albastru!
4.1.4 Cum să pui capăt tachinărilor și bullying-ului - Metodele
păsării-colibri

De fiecare dată când George se ducea pe terenul de sport , un grup de băieți din clasă se
lua de el. Când îi auzea strigând ”Hei, piticanie, treci aici”, știa că lucrurile o luau de la
început. Îi trăgeau șapca peste ochi și îl trânteau la pământ, îl numeau ”tocilar”, iar o dată
chiar l-au pus să împingă pe jos cu nasul o monedă de un ban.

Lui George îi plăcea foarte mult să joace fotbal cu prietenii lui, dar acum evita terenul de
sport cât de mult putea. Stătea la cantină în timpul pauzei de prânz și se ascundea în baie în
recreație. Uneori se prefăcea chiar că e bolnav, ca să rămână acasă. Băieții îl amenințaseră
că, dacă spune vreunui profesor ce îi făceau, o s-o pățească mai urât! George se simțea
îngrozitor, dar nu știa ce să facă.
4.1.6 Combate gândurile negative - Metodele bufniței

După ce s-a întors de la școală, IRIS a alergat în camera ei, și-a aruncat ghiozdanul și s-a
trântit în pat. A rămas acolo chiar și după ce tatăl ei a chemat-o la cină. Tatăl a urcat la ea și
a întrebat-o ce s-a întâmplat.

– Mi-e atât de rușine! a spus Iris. Am căzut în sala de mese și am scăpat tava cu mâncare.
Erau peste o sută de oameni care râdeau de mine. Sunt atât de neîndemânatică și proastă!
– Toți avem accidente uneori, Iris asta nu înseamnă că ești neîndemânatică sau proastă.
– Nimeni nu a avut niciodată un accident ca ăsta, tată. A fost groaznic! Nu pot să mă întorc
acolo!
Activități la clasă cu elevii

Activitățile propuse în această secțiune pot fi integrate cu ușurință în

programa școlară obișnuită. În funcție de nevoile voastre puteți folosi
dintre acestea atât de multe, sau atât de puține, câte doriți.

Puteți să folosiți exerciții specifice când aveți de-a face cu un caz de

bullying, lipsă de politețe sau conflict pe care vreți să le discutați. Cu
toate că lista nu este completă, această selecție vă poate ajuta să
planificați efectuarea unui program împotriva bullying-ului în cadrul școlii
voastre.
 le consolodează conștiința de sine, conștiința față de
ceilalți din grup și să dezvolte empatia;
îi ajută să identifice tipurile de bullying, să distingă
între rolurile și dinamica bullying-ului într-o situație;
îi ajută să identifice impactul potențial al bullying-ului;
Cum îi ajută pe elevi îi ajută să stabilească reacții eficiente și sănătoase la
bullying, cu atenție pe rolul important al
activitățile interactive? spectatorilor observatori;
îi ajută să utilizeze deprinderi de cerere de ajutor,
prevenire și intervenție pentru a gestiona bullying-ului;
îi ajută să reducă incidentele de absenteism și bullying;
îi ajută să sprijine și să lucreze în vederea creerii unui
climat neviolent, favorabil incluziunii și pozitiv la nivelul
întregii școli.
 La fel cum fenomenul de bullying apare ca un model în cadrul
școlii, climatul social al grupului poate fi eficient în înlocuirea
bullying-ului cu o dinamică pozitivă și cu clădirea unor relații.
Munca elevilor în grup nu doar încurajează majoritatea pasivă să-și
înceteze atitudinea de acceptare tacită a fenomenului de bullying,
ci și să susțină victimele în mod activ și să reducă efectele
violenței.
O gamă de metode de facilitare participativă contribuie la intensificarea experienței de împărtășire și
reflecție:

1. CERCUL 
Activitățile vor fi cele mai eficiente dacă sunt efectuate în
timp ce elevii sunt așezați în cerc. Acest cadru îi ajută să-
și asculte partenerii și să se concentreze mai bine pe
subiectul de discuție, întărind empatia. Una din
modalitățile elementare în care oamenii crează legături
este să se uite pur și simplu unul la fața celuilalt în timp
ce vorbesc. Prin aranjarea scaunelor în cerc, vă puteți
încuraja elevii să exerseze ascultarea activă, uitându-se
la persoana care vorbește. Îndrumați-i să se uite de jur
împrejur în cerc când este rândul lor să vorbească și să
aștepte până când toți se uită la ei.
2. MINGE
Pentru unele sesiuni recomandăm să aveți o minge la
îndemână. Folosiți-o ca ”obiect care vorbește” pe care îl
dați mai departe în cerc în timp ce conduceți activitățile.
Elevul care are mingea este singurul care poate vorbi.
După ce acesta a terminat de vorbit, mingea se dă
mai departe persoanei următoare.

Este important ca la începutul fiecărei activități să ne

întoarcem la regulile de bază.
Activități la clasă cu elevii (vezi Caiet de lucru)
Încălzire
Sensibilizarea la bullying
Sensibilizarea la bullying
Sensibilizarea la bullying
Autoconștientizare, autoprotejare și asertivitate
Sensibilizarea la bullying pe bază de sex
Conștientizare privind diferențele de sex
Sensibilizarea la bullying
Răspuns la bullying
Empatie și sprijin
Empatie și sprijin
Empatie, consolidarea echipei
Autoconștientizare, conștientizarea privind alte persoane, stima de sine
Stima de sine, empatia, feedback pozitiv
Feedback, încheiere, evaluare
 Contactați-ne!

ASOCIAȚIA GO-AHEAD
Website: www.go-ahead.ro
Telefon: +40 747 269 737
Email: formare@go-ahead.ro
 Social Media

FACEBOOK

https://www.facebook.com/TrainingGoAhead/

INSTAGRAM

asociatia.goahead