Seminar

Prefaţă
Copyright © Printech, 2010

Editură Acreditată C.N.C.S.I.S.
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

CONSTANTIN, IOAN
Comunicaţii analogice şi digitale : culegere de probleme / Ioan Constantin,
Simona Halunga, Ioana Marcu. - Bucureşti : Electronica 2000, 2010
Bibliogr.
ISBN 978-973-7860-22-4
I. Halunga-Fratu, Simona
II. Marcu, Ioana
654:621.3.049.77
Referenţi ştiinţifici:
Prof. Dr. Ing. Ion MARGHESCU, Catedra de Telecomunicaţii

Fac. Electronică, Telecomunicaţii şi Tehnologia Informaţiei, UPB
Prof. Dr. Ing. Octavian FRATU, Catedra de Telecomunicaţii
Fac. Electronică, Telecomunicaţii şi Tehnologia Informaţiei, UPB
TIPAR:
Editura PRINTECH (S.C. ANDOR TIPO S.R.L)
Str. Tunari, nr.11, sector 2, BUCUREŞTI
Tel/Fax: 211.37.12
© Copyright 2010
Toate drepturile prezentei ediţii sunt rezervate editurii şi autorilor. Nici o parte din această lucrare nu
poate fi reprodusă, stocată sau transmisă prin orice formă, fără acordul prealabil scris al autorilor.
COMUNICAŢII ANALOGICE ŞI DIGITALE:
CULEGERE DE PROBLEME
În memoria domnului Prof. Dr. Ing. IOAN CONSTANTIN

Prefaţă
Prefaţă
PREFAŢĂ
Ultimele decenii au fost marcate de dezvoltarea fără precedent a

sistemelor de comunicaţii, atât analogice cât şi digitale. În condiţiile
globalizării economiei şi dezvoltării unor companii multinaţionale gigant,
ce folosesc şi produc echipamente de înaltă tehnologie făcând apel la forţa
de muncă specializată din întreaga lume, nevoia de a comunica şi a
schimba informaţie, sub diferite forme (voce, date, imagine, etc.) s-a
dezvoltat foarte mult. În plus, cerinţele de viteză pentru toate aceste
schimburi de informaţii au crescut în ultimii ani, după cum şi sursele de
informaţii şi punctele de destinaţie ale acesteia s-au diversificat foarte
mult. Integrarea diferitelor tipuri de sisteme, cum ar fi telefonia clasică,
reţelele de calculatoare, televiziunea şi alte sisteme într-un unic sistem
global, universal, dezvoltarea explozivă a Internetului şi a tuturor
aplicaţiilor legate de acesta, precum şi necesitatea de a subordona toate
aceste sisteme cerinţelor din ce în ce mai sofisticate ale clientului au
reprezentat de asemenea un impuls major în dezvoltarea comunicaţiilor.
Cu toate acestea, oricât de complexe ar fi sistemele dezvoltate,

tehnicile de comunicaţie clasice şi principiile lor au rămas aceleaşi. De
aceea, pentru un student interesat de problemele de telecomunicaţii, este
deosebit de important să cunoască aceste principii şi să ştie să le aplice în
cazul unor exemple concrete.
Prezenta culegere încearcă să vină în ajutorul studenţilor de la

secţiile de Comunicaţii din cadrul facultăţii de Electronică,
Telecomunicaţii şi Tehnologia Informaţiei, Universitatea Politehnica din
Bucureşti, ca o complectare a cursului de Comunicaţii Analogice şi
Digitale.
Lucrarea este organizată pe 7 capitole, după cum urmează:

Prefaţă
În Capitolul 1, “Semnale modulate”, se doreşte a fi un capitol

recapitulativ legat de tipurile de modulaţii studiate anterior la diverse
discipline. În acest capitol sunt prezentate un număr de probleme legate
de semnale mu modulaţi liniară (MA, MA-PS, BLU, RBL) dar şi de
semnale cu modulaţie în frecvenţă precum şi tipuri mixte de modulaţie.
În Capitolul 2, “Producerea semnalelor cu modulaţie liniară”,
sunt prezentate un număr de probleme legate de producerea semnalelor cu
modulaţie liniară. Sunt prezentate exemple numerice cu principalele tipuri
de multiplicatoare şi probleme specifice obţinerii semnalelor BLU
În Capitolul 3, ”Demodularea semnalelor cu modulaţie liniară”
sunt prezentate exemple legate de demodulatoarele de produs folosite
pentru orice tip de semnal cu modulaţie liniară dar şi demodulatoare
specifice semnalelor cu modulaţie în amplitudine (detectorul de valori
medii şi detectorul de vârf)
În Capitolul 4, “Producerea semnalelor cu modulaţie în
frecvenţă”, prezintă un număr de exemple legate de prodcerea semnalelor
cu MF. Sunt exemplificate tehnicile de producere folosind ecuaţia inetgro-
diferenţială, atât în varianta generală cât şi în condiţii de
cvasistaţionaritate, modulatorul MF realizat pe baza generatorului de
undă triunghiulară şi modulatorul cu diodă varicap.
În Capitolul 5, ”Demodularea semnalelor cu modulaţie în
frecvenţă”, sunt exemplificate un număr de scheme bazate pe derivarea
directă (demodulatoarele Clarke Hess neechilibrat şi echilibrat dar şi alte
implementări). În continuare sunt analizate demodulatoare ce
aproximează derivarea prin funcţii de transfer adecvate derivării, precum
demodulatorul MF cu circuit decalat acordat neechilibrat şi
demodulatorul MF cu circuite decalat acordate.
În capitolul 6, ”Raportul semnal-zgomot la transmisiunile
analogice”, sunt prezentate noţiunile de bază legate de prezenţa şi
influenţa zgomotului de pe canal, zgomot regăsit în semnalul de la ieşire.
Pe baza schemelor generale prezentate la curs sunt determinate, folosind
date numerice specifice, rapoartele semnal zgomot la intrare, la ieşire şi
factorul de îmbunătăţire atât pentru diverse semnale cu ML cât şi pentru
MF.
Prefaţă
De asemenea, în cazul semnalelor cu MF, sunt prezentate, tot pe

baza unor exemple numerice, schemele de accentuare şi dezaccentuare şi
efectele acestora asupra performanţelor acestora.
În Capitolul 7, “Semnale numerice”, sunt analizate aspecte
legate de operaţiile de eşantionare, cuantizare şi codare a semnalelor
analogice. Sunt prezentate un număr de exemple legate deeşantionare,
cuantizarea uniformă şi cea neuniformă.
În final autorii doresc să mulţumească celor doi referenţi, Dl.

Prof. Dr. Ing. Ion Marghescu şi Dl Prof. Dr. Ing. Octavian Fratu de la
Universitatea Politehnica din Bucureşti, care au avut bunăvoinţa de a citi
această lucrare şi ale căror observaţii şi comentarii s-au dovedit a fi
deosebit de utile. De asemenea doresc să mulţumească tuturor membrilor
Catedrei de Telecomunicaţii a Universităţii Politehnica Bucureşti care,
prin emulaţia ştiinţifică creată, au ajutat la elaborarea acestei lucrări,
precum şi studenţilor din anul III – secţia Comunicaţii, care, prin
observaţiile făcute şi întrebările adresate autorilor au dus la clarificarea
prezentării unor detalii ale lucrării.
Nu în ultimul rând, mulţumim familiilor noastre, care, prin

căldura sufletească şi suportul lor constant, ne-au impulsionat şi ajutat
moral în elaborarea prezentei lucrări.
Autorii
COMUNICAŢII ANALOGICE ŞI DIGITALE: CULEGERE DE PROBLEME
CUPRINS
Prefaţă xi
Capitolul 1. Semnale modulate 1
Capitolul 2. Producerea semnalelor cu modulaţie liniară 41
Capitolul 3. Demodularea semnalelor cu modulaţie liniară 77
Capitolul 4. Producerea semnalelor cu modulaţie de frecvenţă 109
Capitolul 5. Demodularea semnalelor cu modulaţie de frecvenţă 129
Capitolul 6. Raportul semnal-zgomot la transmisiunile analogice 157
Capitolul 7. Semnale numerice 181
Bibliografie 195
Prefaţă
Cap.1. SEMNALE MODULATE
1 SEMNALE MODULATE
Problema 1.1
Fie semnalul cu modulaţie în amplitudine

st   101  0,8  f t cos 107 t  V
unde f t  este semnalul informaţional normat dat de

1,
f t   
daca  
cos 103 t  0

 1, daca cos 10 t   0
3
a) Să se determine anvelopa superioară şi inferioară a semnalului şi să

se deseneze forma sa în domeniul timp; poate fi el demodulat folosind un
detector de vârf ?
b) Să se deseneze spectrul de amplitudini al acestuia păstrând acele
componente spectrale mai mari decât 5% din valoarea componentei situate
pe frecvenţa purtătoare;
c) Să se evalueze puterea totală, puterea purtatoarei şi puterea inclusă în
benzile laterale; să se evalueze puterea aproximativă în cazul în care se
consideră semnificative numai acele componente spectrale cu amplitudini
mai mari decât 5% din valoarea componentei situate pe frecvenţa
purtătoare şi eroarea de evaluare a puterii în acest caz.
1
Rezolvare
a) Anvelopele superioare şi inferioare ale semnalului se obţin pentru

 
cos 10 7 t  1 , rezultând
18, daca cos 103 t  0

S t   st  cos107 t 1  101  0,8  f t   
  
 2, daca cos 103 t  0
   (1.1.1)
respectiv
S  t   st  cos107 t 1  S  t  (1.1.2)
Forma semnalului modulat este reprezentată în figura 1.1.
20
s(t)
18
15
10
5
t
20
-2
-5
-10
-15
-18
-20
0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100
Fig.1.1. Forma semnalului în domeniu timp
2
b) Pentru determinarea spectrului de amplitudini se ţine cont de

dezvoltarea în serie Fourier armonică a semnalului informaţional f t 
f t  
4 
 1k
cos2k  110 t 

 2k  1
k 0
3
(1.1.3)
rezultând
 4   1 
   
k
st   101  0,8  cos 2k  110 3 t  cos 10 7 t 
  k  0 2k  1 
  16 
 1k cos107  2k  1103 t  cos107  2k  1103 t 
 10 cos 10 t  7

 2k  1
k 0
(1.1.4)
Impunând condiţia
16
4 5  9,18 
  10  2k  1  10,18  k   4
2k  1  2 
(1.1.5)
100
Spectrul de amplitudini este reprezentat în figura 1.2.
3
A 10 16
4

16
4
3
16
4
5
16
4
7 16
4
9
ω
107+3 103
107+5 103
107+7 103
107-7 103
107-5 103
107+9 103
107-3 103
107-9 103
107+103
107-103
107
Fig. 1.2. Spectrul de amplitudini al semnalului st 

c) Puterea totală medie a semnalului modulat este media puterii instantanee
(1.1.6)
s-a folosit liniaritatea mediei ‫܈‬i faptul că media unui produs
de func‫܊‬ii necorelate este produsul mediilor func‫܊‬iilor
unde f 2 t  este valoarea medie a pătratului semnalului informaţional dată de
(1.1.7)
Cu acestea puterea totală rezultă
Ptot 
100
1  0,64  82 W (1.1.8)
2
din care puterea purtătoarei este pătratul amplitudinii efective a purtătoarei
100
Pp   50 W (1.1.9)
2
4
şi reprezintă 60,97% din puterea totală, iar puterea conţinută în benzile

laterale este de
100
PBL   0,64  32 W (1.1.10)
2
şi reprezintă 39.03% din puterea totală.
Puterea determinată pe baza spectrului reprezentat în figura 1.2. este

dată de
2
~ 100  16   1 1 1 1
P   1       80,707W (1.1.11)
2    9 25 49 81 
iar eroarea de evaluare a puterii, datorită neglijării componentelor spectrale

80,707-82
superioare, este de  p  -1,576%.
82
Problema 1.2
Fie semnalul modulat în cuadratură:
st   g1 t  cos 0 t  g 2 t sin  0 t
unde
g1 t   U 0 1  m1 cos 1t 
g 2 t   U 0 1  m2 cos 2 t 
iar m1  m2  1; 1   2  0
a) Să se determine şi să se deseneze spectrele de amplitudini şi de faze

ale semnalului modulat.
5
b) Să se calculeze lărgimea de bandă ocupată. Care este puterea disipată

pe o rezistenţă de 1Ω?
c) Să se indice un procedeu de demodulare separată a celor 2 semnale
informaţionale şi să se explice funcţionarea acestuia.
Rezolvare
a) Semnalul modulat în cuadratură se poate rescrie sub forma
st   U 0 1  m1 cos 1t  cos  0 t  U 0 1  m2 cos  2 t sin  0 t 
 U 0 cos  0 t  sin  0 t   cos0  1 t  cos0  1 t  

U 0 m1
2

U 0 m2
sin 0   2 t  sin 0   2 t  
2 (1.2.1)
  U m
 U 0 2 cos  0 t    0 1 cos  0  1 t  cos  0  1 t 
 4 2
U m      
 0 2 cos  0   2 t    cos  0   m t   
2   2  2 
Spectrele de amplitudine şi de faze sunt reprezentate în figura 1.3.
U0 2
A U 0 m2
2
U 0 m1
2
ω
ω0-ω2 ω0-ω1 ω0 ω0+ω1 ω0+2
Fig. 1.3.a Spectrul de amplitudini al semnalului modulat în cuadratură
6

ω0- ω2 ω0 ω0+ ω2
ω


 4 
 
2 2
Fig. 1.3.b Spectrul de faze al semnalului modulat în cuadratură
b) Lărgimea de bandă ocupată de semnal este diferenţa dintre frecvenţa

componentei spectrale cu frecvenţa cea mai mare şi a celei cu frecvenţa cea
mai mică, deci
2 2
B  2 f2 (1.2.2)
2
Puterea este dată de jumătate din suma pătratelor amplitudinilor
componentelor spectrale, respectiv
2 2
1  U 0 m1   1 1   U 0 m2   1 1 
P  2U 0         
2
2  2  2 2  2  2 2
 m1 2  m2 2  (1.2.3)
 U 0 1  
2
2 
 
c) Pentru demodularea separată a celor două componente se înmulţeşte

semnalul recepţionat cu purtătoarea refăcută la recepţie, respectiv cu
valoarea sa decalată cu 900 după care cele două semnale produs se filtrează
trece jos. O schemă posibilă de demodulare este reprezentată în figura 1.4.
7
x1(t) x2(t) x3(t)

FTJ
cos 0t
s(t)
π/2
FTJ
Fig. 1.4. Demodularea semnalului modulat în cuadratură
Funcţionarea sa se poate explica, de exemplu, pentru ramura de sus.

Astfel, semnalul la ieşirea circuitului de produs este
x1 (t )  s(t ) cos 0t  g1 (t ) cos 2 0t  g 2 (t ) sin 0t  cos 0 t 
1 1  sin 20t
 U 0 1  m1 cos 1t   cos 20 t   U 0 1  m2 cos 2t 
2 2  2
(1.2.4.)
Spectrul de amplitudini al semnalului x1(t) este reprezentat în figura 1.5.
8
A
U0 U0 2
2 FTJ 2
U 0 m2
U 0 m2
U 0 m1 4
4
2
U 0 m1 U 0 m1
4 4
2ω0-ω2 ω
2ω0-ω1
2ω0
2ω0+ω2
2ω0+ω1
ω1
ωt
Fig. 1.5. Spectrul de amplitudini al semnalului x1(t)
Filtrul trece jos separă componentele de joasă frecvenţă (în cazul

nostru componenta continuă şi cea situată pe frecvenţa 1 ). Frecvenţa de
tăiere a sa, ωt, trebuie să fie, deci, între ω1 şi 2ω0-ω2. Semnalul la ieşirea
filtrului trece jos este
U0
x2 (t )  1  m1 cos 1t  (1.2.5)
2
Condensatorul elimină componenta continuă, rezultând semnalul
U 0 m1
x3 (t )  cos 1t (1.2.6)
2
Se observă că s-a extras semnalul informaţional transmis pe componenta în
fază. În mod analog se poate demonstra că, în cazul ramurii de jos, se va
obţine semnalul transmis pe compinenta în cuadratură.
Modulaţia în cuadratură permite transmiterea a 2 semnale

informaţionale folosind aceeaşi purtătoare şi aceeaşi bandă de frecvenţe.
Principala problemă care poate apare la acest tip de modulaţie este aceea
că, dacă la demodulare purtătoarea nu este refăcută cu exactitate din punct
9
de vedere al fazei, apare fenomenul de interferenţă inter-canal. De exemplu

dacă eroarea de fază este de π/2 cele 2 semnale sunt practic schimbate între
ele.
Problema 1.3
Fie semnalul cu modulaţie polară:
s(t )  g1 (t )  g 2 (t )  g1 (t )  g 2 (t )cos 0t
unde
g1 t   U 0 1  m1 cos 1t 
g 2 t   U 0 1  m2 cos 2t 
iar m1  m2  1 şi 1   2  0
Se cere:
a) Să se determine şi să se deseneze forma semnalului în domeniul

timp. Pe baza acesteia să se indice un procedeu de demodulare separată a
celor 2 componente
b) Să se deseneze spectrul de amplitudini al semnalului; care este
lărgimea de bandă ocupată de semnal? Comentaţi avantajele şi
dezavantajele acestui tip de modulare.
Rezolvare
a) Pentru determinarea formei în timp a semnalului se determină anvelopa
superioară şi inferioară, astfel:
10
s  t   st  cos t 1  2 g1 (t )  2U 0 1  m1 cos 1t  (1.3.1)

0
s  t   st  cos t 1  2 g 2 (t )  2U 0 1  m2 cos 2t  (1.3.2)

0
Forma semnalului este reprezentată în figura 1.6.
s(t)
2U0(1+m1)
s+(t)
2U0
2U0(1-m1)
-2U0(1-m2)
-2U0
-2U0(1+m1)
s-(t)
Fig. 1.6. Forma în timp a semnalului cu modulaţie polară
Se observă că anvelopa superioară variază în ritmul lui g1(t), iar cea

inferioară în ritmul lui g2(t), deci demodularea se poate face folosind două
detectoare de vârf, unul pentru alternanţe positive, celălalt pentru alternanţe
negative, aşa cum este reprezentat în figura 1.7.
11
Avantajul acestui tip de modulaţie este acela că structura

demodulatorului este foarte simplă, nefiind necesară refacerea purtătoarei
la recepţie, ceea ce implică şi un cost redus al receptorului.
C0 g1(t)
R0
s(t)
C0 g2(t)
R0
Fig. 1.7. Demodularea semnalelor cu modulaţie polară
b) Pentru a determina spectrul semnalului, acesta se poate scrie sub

forma
st   U 0 m1 cos 1t  U 0 m2 cos 2 t 
 2U 0  U 0 m1 cos 1t  U 0 m2 cos 2 t cos 0 t
(1.3.3)
După descompunerea produselor de tip cos( )*cos( ) în sume se poate

reprezenta spectrul ca în figura 1.8.
A 2U 0
U 0 m2 U 0 m2
U 0 m1
2
U 0 m1
2
ω
ω1 ω2 ω0-ω2 ω0-ω1 ω0 ω0+ω1 ω0+ω2
Fig. 1.8. Spectrul de amplitudini al semnalului cu modulaţie polară
12
Lărgimea benzii de frecvenţe ocupată de semnal este
 0   2  1
B  f 0  f 2  f1 (1.3.4)
2
Dezavantajul acestui tip de modulaţie este că banda ocupată este
foarte mare (de ordinul frecvenţe purtătoare f0). În plus, din cauza faptului
că la emisia printr-o antenă componentele de joasă frecvenţă sunt radiate
diferit faţă de cele de înaltă frecvenţă, semnalul este modificat. Din acest
motiv, deşi schema prezintă un avantaj potenţial (acela de a putea transmite
simultan 2 semnale informaţionale şi a le putea demodula separat cu o
structură simplă) în practică ea nu poate fi folosită ca atare din cauza
lărgimii de bandă foarte mari ocupate şi existenţei componentelor de joasă
frecvenţă în spectrul semnalului.
Problema 1.4
Fie semnalele modulatoare
1. g1 t   2 sin  m t  4 cos 3 m t
sin  m1 t
2. g 2 t  
t
Să se determine expresia semnalului BLU-S pentru fiecare din ele
folosind 2 metode:
a) expresia în timp a semnalului BLU-S
1 1
s BLS t   g t cos 0t  gˆ t sin  0t
2 2
b) metoda filtrării cu FTS- ideal
13
Rezolvare
1a) Folosind expresia în timp a semnalului BLS se determină mai întâi

expresia transformatei Hilbert a semnalului g1(t). Pentru aceasta se
foloseşte definiţia transformatei Hilbert
1
gˆ 1 t   H g1 t    g1 t  
F
 j sgn G1   (1.4.1)
t
ceea ce se traduce prin faptul că transformatorul Hilbert este un circuit care

defazează cu toate componentele spectrale. Aceasta înseamnă că
2
 
H sin  m t  sin   m t     cos  m t (1.4.2a)
 2
 
H cos 3 mt  cos 3 mt    sin 3 mt (1.4.2b)
 2
Folosind relaţiile de mai sus se determină
gˆ1 t   2 cos mt  4 sin 3 mt (1.4.3)
deci expresia semnalului BLU-S devine
s BLS t   sin m t  2 cos 3m t cos 0 t   cos m t  2 sin 3m t sin 0 t 

 sin 0  m t  2 cos0  3m t
(1.4.4)
Spectrul acestui semnal este reprezentat în figura 1.9.
14
A
2
ω
ω0 ω0+ωm ω0+3ωm
Fig. 1.9. Spectrul semnalului BLU-S
1b) Folosind metoda filtrării se scrie mai întâi expresia semnalului BLD-
PS (MA-PS) apoi se filtrează cu un filtru ideal trece sus (FTS-I) cu
frecvenţă de tăiere 0 pentru a obţine semnalul BLU-S. Schema de
producere a semnalelor BLU-S folosind metoda filtrării este reprezentată
în figura 1.10.
g(t) sBLD(t) sBLS(t)

FTS-I
ft=f0
cos(ω0t)
Fig. 1.10. Obţinerea semnalelor BLU-S folosind metoda filtrării
Expresia semnalului BLD-PS (MA-PS) este
s BLD t   2 sin  m t  4 cos 3 m t cos 0 t 
2
1
sin 0  m t  sin 0  m t   (1.4.5)
2
 4 2 cos 0   m t  2 cos 0   m t 
1
2
15
Spectrul acestui semnal este reprezentat în figura 1.11. Cu linie punctată

este reprezentată caracteristica filtrului trece sus ideal. După filtrare
componentele de joasă frecvenţă sunt eliminate, semnalul BLU-S având
expresia
s BLS t   sin0  m t  2 cos0  3m t (1.4.6)
ceea ce coincide cu expresia obţinută în (1.4.4.)
A
FTS-I
2 2
1 1
ω
ω0-3ωm ω0-ωm ω0 ω0+ωm ω0+3ωm
Fig. 1.11. Spectrul semnalului BLD-PS (1.MA-PS)
2a) Pentru a folosi expresia în timp a semnalului BLU-S trebuie

determinată mai întâi expresia transformatei Hilbert a semnalului g2(t).
Aceasta se obţine calculând mai întâi transformata Fourier a semnalului
g2(t), şi apoi aplicând proprietatea (1.4.1). Se ştie că
sin 1t
g 2 t    G2    F g 2 t   p1   (1.4.7)
t
deci transformata Fourier a lui g2(t) este funcţie poartă de lăţime 2 1, aşa
cum este reprezentat în figura 1.12.
16
G2(ω)
-ω1 ω1 ω
Fig. 1.12. Spectrul semnalului g2(1.t)
Cu acestea transformata Hilbert a lui g2(t) este
  j  
0 1
gˆ 2 t   F  j sgn   G 2    
1
    1e d   1e d  
jt jt
 2  1 0 
(1.4.8)
1  cos 1t

t
Folosind expresia în timp a semnalului BLU-S, se obţine
sin 1t 1  cos 1t

s BLS t   cos  0 t  sin  0 t (1.4.9)
2t 2t
2b) Folosind metoda filtrării se determină expresia şi transformata Fourier

a semnalului BLD-PS (1.MA-PS)
sBLD.PS t   g 2 t cos0t (1.4.10)
S BLD.PS    F sBLD  PS t   p1    0   p1    0 

1 1
(1.4.11)
2 2
În figura 1.13. sunt ilustrate forma SBLD-PS(), caracteristica filtrului trece

sus ideal (linie punctată) şi spectrul semnalului BLU-S după filtrare
(haşurate).
17
1
p 1    0  S(ω) 1
p    0 
2 2 1
FTS-I
ω1 -ω0 -ω0+ω1 ω0-ω1 ω0 ω0+ω1
1   
1    p1     0  1 
p 1     0  1  2 2 2 
2 2 2 
Fig. 1.13. Forma SBLD-PS(1.) şi SBLS(1.)
Expresia spectrului semnalului BLU-S după filtrare este
   1   
S BLS   
1
p2    0  2   p2    0  2  (1.4.12)
2 2 2  2 2 2 
Aplicând proprietatea
2
sin t
2  p2   (1.4.13)
t 2
şi teorema deplasării se poate determina
2
sin t
  
s BLS t   2 cos  0  2 t 
t  2 
1     
 sin 2 t cos  0 t cos 2 t  sin  0 t sin 2 t 
t 2  2 2  (1.4.14)

1
cos  0 t sin 1t  1  cos 1t  sin  0 t 
2t
ccea ce coincide cu rezultatul obţinut la punctul precedent.
18
Problema 1.5
Fie semnalul dreptunghiular, periodic cu perioada Tm reprezentat în

figura 1.14. Să se determine expresia semnalului BLU-I. Care este valoarea
medie a semnalului? Ce se poate spune despre valoarea maximă a
anvelopei sale?
g(t)
Um
Tm Tm

4 4 t
Tm
Tm
2
-Um
Fig. 1.14.
Rezolvare
Expresia dezvoltării în serie Fourier armonică a semnalului g(t) este
g t  
4U m 
 1k

 2k  1 cos2k  1
k 0
m t (1.5.1)
Aplicând proprietatea transformatei Hilbert de a defaza cu /2 toate

componentele spectrale, rezultă transformata Hilbert a semnalului
gˆ t  
4U m 
 1k

 2k  1 sin 2k  1 m t (1.5.2)
k 0
Folosind expresia în domeniul timp a semnalului BLU-I
19
1 1
s BLI t   g t cos 0t  gˆ t sin  0t (1.5.3)
2 2
rezultă
s BLI t  
4U m  1k cos2k  1 t cos t  sin 2k  1 t sin  t 


 k 0 2k  1 m 0 m 0
2U m 
 1k


 2k  1 cos[ 0  2k  1 m ]t (1.5.4)
k 0
Spectrul de amplitudini al acestui semnal este reprezentat în figura 1.15.
A
2U m

2U m
3
2U m
5
ω0-5m ω0-3ωm ω0-ωm ω0
Fig. 1.15. Spectrul de amplitudini al semnalului BLU-I
Fiind o sumă de semnale de tip sinusiodal, valoarea medie a semnalului

BLU-I este nulă.
Anvelopa semnalului se determină cu relaţia:
1
S BLI t   g 2 t   gˆ 2 t  (1.5.5)
2
20
Tm
Valoarea acesteia la momentul t1  se determină calculând valoarea
4
componentei în fază şi respectiv în cuadratură la acest moment de timp.
Rezultă
 Tm  2U m   1  2 Tm 
k
g    sin 2k  1 0 (1.5.6)
 4   k 0 2k  1  Tm 4 
 Tm  2U m   1  2 Tm 
k
gˆ     cos2k  1 
 4   k 0 2k  1  Tm 4  (1.5.7)
2U m  1 1 
 1    ........
  3 5 
Se observă că (1.5.7) este o serie divergentă. Anvelopa semnalui BLU-S va
Tm
avea valori de vârf foarte mari la momente de timp egale cu t    k .
4
Acesta lucru poate constitui un dezavantaj deoarece emiţătorul trebuie
proiectat pentru a transmite valori de vârf foarte mari, care conduc la o
putere de vârf mare în raport cu puterea medie.
Problema 1.6
Fie schema de producere a semnalului cu RBL cu filtru de formare în

caracteristica din figura 1.16.
21
H(ω)
1
1/2
ω
-ω0-ω1-ω0 -ω0+ω1 ω0-ω1 ω0 ω0+ω1
Fig. 1.16. Caracteristica filtrului de formare pentru semnale cu RBL
Se impune ca H    R şi H     H  
Semnalul modulator este:
g t   g1 t   g 2 t 
unde g1(t) şi g2(t) sunt semnale de bandă limitată
g1 t   G1  ; G1    0 ;   1
g 2 t   G2   ; G2    0 ;   1 şi    0
Să se scrie expresia semnalului cu RBL obţinut evidenţiind expresiile

componentelor în fază şi în cuadratură.
Rezolvare
Schema echivalentă de producere a semnalelor cu RBL este

reprezentată în figura 1.17, unde filtrul corespunzător componentei în fază
are funcţia pondere:
h f t   h(t ) cos 0t (1.6.1)
22
Impunând condiţia ca semnalul cu RBL să aibă componenta în fază

identică cu cea a semnalelor cu BLU, rezultă
H f    F h f t  
1
(1.6.2)
2
gf(t)
hf(t)
cos(ω0t)
g(t) +
π/2
+
gq(t)
hq(t)
Fig. 1.17. Schema echivalentă de producere a semnalelor cu RBL
Se notează echivalentul de bandă îngustă al filtrului de formare:
H    H    
~
(1.6.3)
respectiv echivalentul de bandă îngustă şi joasă frecvenţă:
H JF    H   0 
~ ~
(1.6.4)
Cele două caracteristici sunt reprezentate în figura 1.18.
23
H JF  
~
H  
~
1 1
1/2 1/2
0-ω1 0 0+ω1 -ω1 +ω1
(a) (b)
Fig. 1.18. Caracteristica de bandă îngustă (a), respectiv de bandă îngustă şi

joasă frecvenţă (b) a filtrului de formare pentru semnalul cu RBL
Cu aceste notaţii se poate scrie
H  ,   0
~
H     ~ (1.6.5)
H   ,   0
Folosind (1.6.5), teorema modulării şi condiţia impusă de (1.6.2) rezultă
H f    H    0   H    0   H  0     H  0    
1 1 1 ~ 1 ~
2 2 2 2 (1.6.6)
 H JF    H JF    
1 ~ 1 ~ 1
2 2 2
deci se impune ca echivalentul de bandă îngustă şi joasă frecvenţă să fie de

forma
H     q , q    q 

~ 1 1
(1.6.7)
2 2
unde q() este o funcţie impară în domeniul frecvenţelor
Filtrul corespunzător componentei în cuadratură are funcţia pondere
hq t   ht sin  0t (1.6.8)
24
şi funcţia de transfer
H q    H    0   H    0   H  0     H  0    
1 1 1 ~ 1 ~
2j 2j 2j 2j
1 1 1  j
H JF     H JF      q     q   g  
1 ~ 1 ~ 1 1

2j 2j 2 j 2 2 2 2  2
(1.6.9)
Identificând, rezultă

 pentru   1
q   1 (1.6.10)
sgn  pentru   
 1
reprezentată în figura 1.19.
q(ω)
1
-ω1
+ω1 ω
1
Fig. 1.19. Caracteristica funcţiei q()
Se observă că partea partea liniară a lui q(ω) acţionează numai asupra

lui g1(t) pentru că G2() e nul în această zonă, respectiv partea de tip
sign() din q(ω) acţionează numai asupra lui g2(t). În aceste condiţii se
poate determina
q q t   F 1 G H f   
1
g t  (1.6.11)
2
25
respectiv
 j
 2 G1  ;   1
q q t   F G  H f    
1
(1.6.12)
 j sgn  G  ;    ;   
 2 2 1 0
deci
g q t   g1 t   1 gˆ 2 t 
1 d
(1.6.13)
21 dt 2
Cu acestea semnalul cu RBL se poate scrie sub forma
1 1 d 
sRBL t  
1
g t  cos 0t    g1 t   gˆ 2 t  sin  0t  (1.6.14)
2 2 1 dt 
Semnul între cele două componente a fost luat (–) pentru că filtrul din fig.
1.16 produce un semnal cu RBL-superior.
Problema 1.7
Fie semnalul cu modulaţie în frecvenţă


sMF t  10cos 107 t  3sin103 t V 
Se cunosc valorile funcţiilor Bessel de ordinul 1, speţa I şi argument 3
J 0 3  0,2601; J 1 3  0,3391 . Se cere :
a) Să se determine spectrele de amplitudini şi de faze ale semnalului
modulat dacă se păstrează componentele spectrale mai mari decât 5% din
valoarea componentei situate pe frecvenţa purtatoare;
b) Să se evalueze puterea totală, puterea aproximativă determinată din
spectru şi eroarea în evaluarea puterii ;
c) Să se evalueze banda ce conţine 90% din puterea semnalului, banda
pe baza spectrului de amplitudini de la punctul a şi eroarea în evaluarea
benzii ;
26
d) Să se precizeze ce deosebiri apar în spectrele de amplitudini şi de

faze dacă semnalul este modulat în fază cu acelaşi semnal informaţional şi
deviaţie de fază egala cu indicele de modulaţie în frecvenţă al semnalului
MF.
Rezolvare
a) Semnalul complex care are ca parte reală semnalul cu modulaţie în

frecvenţă este

sc ,MF t   10  e j 10 t 3sin10 t   10  e j10 t  e 3 j sin10 t  10  e j10 t   J k 3e 3 jk10 t
7 3 7 3 7 3
k 0
(1.7.1)
de unde
 

s MF t   Res c , MF t   10   J k 3 cos 10 7  k10 5 t (1.7.2)
k 0
unde funcţiile Bessel de ordinul 1, speţa I şi argument 3 se determină prin

recursivitate din relaţia
J k 1    J k 1    J k  
2k
(1.7.3)

rezultând
J 2 3  0,4861; J 3 3  0,3091; J 4 3  0,1320; J 5 3  0,0430; J 6 3  0,0114
5
Cum J 6 3  0,0114  J 0 3  0.013  J 5 3  0,043 se vor păstra
100
acele componente spectrale situate între ( 10 7  5  103 ) rad/s şi
( 107  5  103 ) rad/s. Ţinând cont şi de proprietatea de simetrie a funcţiilor
Bessel:
J k     1 J k  
k
(1.7.4)
şi reţinând doar componentele spectrale situate în domeniul indicat rezultă
27
     
s MF t   2,601cos 10 7 t  3,391cos 10 7  105 t  3,391cos 10 7  105 t 
 4,861cos 10  2 10 t  4,861cos 10  2 10 t  3,091cos 10  3 10 t 
7 5 7 5 7 5
 3,091cos 10  3 10 t  1,32 cos 10  4 10 t  1,32 cos 10  4 10 t 
7 5 7 5 7 5
 0,43 cos 10  5 10 t  0,43 cos 10  5 10 t

7 5 7 5
(1.7.5)
Spectrele de amplitudini şi de faze sunt reprezentate în figurile 1.20a şi,
respective 1.20b, unde s-a ţinut cont că fiecare semn minus din (1.7.5) se
reflectă în spectrul de faze printr-un defazaj de   .
A
4,8 4,8
3,91 3,91
3,4 3,4
2,6
1,32 1,32
0,43 0,43

107+4 103
107+3 103
107+5 103
107+2 103
107-2 103
107-5 103
107-3 103
107-4 103
107-103
107+103
107
Fig. 1.20a. Spectrul de amplitudini al semnalului MF


  

107+4 103
107+3 103
107+5 103
107+2 103
107-2 103
3
107-5 103
107-3 103
107-103
107+103
10 -4 10
107
7
Fig. 1.20b. Spectrul de faze al semnalului MF
28
b) Puterea totală a semnalului MF este amplitudinea efectivă la pătrat:

100
P  50 W (1.7.6)
2
Puterea aproximativă determinată pe baza spectrului din figura 1.20
este dată de
~ 1
P  2,6 2  3,4 2  4,82  3,912  1,32 2  0,432  49.983 W (1.7.7)
2
iar eroarea de evaluare a puterii este
(1.7.8)
c) Lărgimea de bandă determinată cu formula lui Crason este
 
2    B  10 3 1  3  3  5,73  103 rad/s (1.7.9)
iar lărgimea de bandă determinată din spectru este:

~
2    B  5  103 rad/s (1.7.10)
Eroarea în evaluarea benzii este de
 ~

2    B  B
  5,73  510  0,146  14,6%
3
B  
(1.7.11)
2   B 5103
d) În cazul semnalului MP modulat cu acelaşi semnal informaţional şi
deviaţie de fază egala cu indicele de modulaţie în frecvenţă al semnalului
MF, expresia acestuia este
 
sMP t   10  cos 107 t  3cos103 t V (1.7.12)
Se poate scrie semnalul complex care are ca parte reală semnalul cu

modulaţie în frecvenţă:
fază:
29
(1.7.13)
de unde
(1.7.14)
Relaţia (1.7.14) arată că spectrul de amplitudini al semnalului MP este

identic cu cel al semnalului MF, dar spectrul de faze diferă din cauza
decalajelor de k  ce apar în expresia semnalului modulat; în continuare se
2
vor determina doar fazele semnalului MP.
0   datorat semnului lui J 0 3

   
1  0   ; 1    
2 2 2 2
 
2  0  2  ; 2  0  2  
2 2
   
3  0  3  ;  3    3  (1.7.15)
2 2 2 2
 
4  0  4  0; 4  0  4 0
2 2
   
5  0  5  ;  5    5 
2 2 2 2
Spectrul de faze al acestuia este reprezentat în figura 1.21.
30

 
107+3 103
107-2 103
/2
107-3 103
/2 /2 /2
107+2 103
107+4 103
107+5 103
107-5 103
107+103
107-4 103
107-103

107
-/2 -/2
-
Fig. 1.21. Spectrul de faze al semnalului MP
Având în vedere că spectrul de amplitudini este identic, lărgimea de bandă

şi puterea sunt identice cu cele obţinute în cazul semnalului MP.
Problema 1.8
Fie semnalul MA

st   10 1  0,2  cos 104 t cos 106 t     V
care este trecut printr-un filtru trece bandă ideal cu frecvenţa centrală
3  10 4
fc 
1
2
 6 4

10  10 Hz şi cu lărgimea de bandă B 
2
Hz . Să se
determine semnalul la ieşirea filtrului, să se arate că prezintă atât modulaţie

în amplitudine cât şi în frecvenţă şi să se determine indicii de modulaţie
aferenţi.
31
Rezolvare
Semnalul MA se poate descompune sub forma
  
st   10 cos 106 t  cos 106  104 t  cos 106  104 t V    (1.8.1)
Spectrul său de amplitudini şi caracteristica filtrului trece bandă sunt

prezentate în figura 1.22.
A
2B=3 104
10
1 1

2fc=106+104
106-104
106
Fig.1.22. Spectrul de amplitudini al semnalului şi caracteristica filtrului
Semnalul la ieşirea filtrului este format din componenta pe frecvenţa

purtătoare şi componenta laterală superioară

st   10 cos 106 t  cos 106  104 t    (1.8.2)
Acesta se mai poate scrie sub forma
         
st   10 cos 10 6 t  cos 10 6 t cos 10 4 t  sin 10 6 t sin 10 4 t 
 10  cos 10 t cos 10 t   sin 10 t sin 10 t  
4 6 6 4
(1.8.3)
  sin 10 t  
 10  cos 10 t   sin 10 t  cos 10 t  arctg 
4
2 2
4 4 6
 
  10  cos 
10 t  
4
32
Neglijând al doilea termen la pătrat de sub radical rezultă
10  cos10 t   sin10 t 

4 4 2
 10  0,1 cos 10 4 t   (1.8.4)
Deoarece arctg x   x pentru x  1 se poate scrie
arctg 

 sin 10 4 t  

  0,1sin 10 4 t 
 10  cos 10 t
4
  
(1.8.5)
Cu acestea relaţia (1.8.3) devine:
   
st   10 1  0,1cos 10 4 t  cos 106 t  0,1sin 104 t   (1.8.6)
Se poate observa că semnalul prezintă atât modulaţie în amplitudine

cu semnalul informaţional cos10 4 t  şi indice de modulaţie m  0,1 cât şi
modulaţie în frecvenţă cu acelaşi semnal informaţional şi cu indice de
modulaţie   0,1
Problema 1.9
Fie semnalul cu modulaţie în amplitudine şi în frecvenţă
st   U 0 1  m  cosmt cos0t   sinmt 
a) Pentru   1 să se determine şi să se deseneze spectrul de

amplitudini al acestui semnal. Care este banda de frecvenţe ocupată de
semnal?
b) Să se generalizeze pentru o valoare oarecare a lui . Care este
condiţia de anulare a celei de-a treia componente laterale situate la stânga
frecvenţei purtătoare ?
33
Rezolvare
a) În cazul în care   1 , se pot folosi aproximările
 
J 0    1; J1    ; J 1     ; J k    0 k  2 (1.9.1)
2 2
caz în care rezultă


st   U 0 1  m  cos m t  J k   cos 0  k m t 
k 1
   
 U 0 1  m  cos m t  cos 0 t   cos 0   m t  cos 0   m t 
 2 2 
(1.9.2)
După efectuarea calculelor se obţine
 m   m
st   U 0 cos0 t   U 0    cos0   m t  U 0     cos0   m t 
2 2  2 2
U m U m
 0 cos0  2 m t  0 cos0  2 m t
4 4
(1.9.3)
34
A
U0
U0
m   
2
U0
m   
2
U 0 m U 0 m
4 4
0+2m
0-2m
0+m
0-m
0
Fig. 1.23. Spectrul de amplitudini al semnalului MA-MF cu  mic
Se observă că lărgimea de bandă ocupată de semnal este B  4 f m .
b) În cazul în care nu se mai folosesc aproximaţiile valabile în cazul

precedent se ţine cont de toţi termenii din suma (1.9.2).

st   U 0 1  m  cos  m t  J k   cos  0  k m t 
k 1

m 
 U 0  J k   cos  0  k m t  U 0  J k   cos 0  k  1 m t 
k 1 2k 1
 
k 1 k

J k   cos 0  k  1 m t 
m (1.9.4)
U0
2

k 1
 
k 1 k

 
 U 0   J k    J k 1    J k 1   cos  0  k m t
m
k 1  2 
Ţinând cont de relaţia de recurenţă a funcţiilor Bessel
35
J k 1    J k 1    J k  
2k
(1.9.5)

rezultă

 mk 
st  U 0  J k  1   cos0  km t (1.9.6)
k 1   
Condiţia de anulare a celei de-a treia componente laterale stânga este
3m
1  0    3m (1.9.7)

Problema 1.10
Fie circuitul acordat derivaţie cu prize din figura 1.24.
C1
L,
R
nL
i(t) ue(t)
C2 RS
R1
Fig. 1.24. Circuit acordat derivaţie
Se cunosc L=1 mH, C1=C2=2 nF, Rs=50 kΩ, R=100 kΩ, R1=12.5 kΩ, nL=
1/4. Curentul aplicat la intrarea circuitului este
36
   
i(t )  10 1  0.707 cos10 4 t cos 106 t mA
Se cere:
a) Să se deseneze schema echivalentă fără prize.

b) Să se determine tensiunea la ieşirea schemei ue(t)
c) Să se determine ue(t) dacă valoarea bobinei L creşte cu 2.03%
Rezolvare
a) Aplicând regulile de echivalare a prizelor, rezultă schema

echivalentă din figura 1.25.
i(t ) RS ue t 
L R C
nL nc 2 nc
Fig. 1.25. Schema echivalentă fără prize
Factorul de priză capacitiv este dat de
C1 1
nc   (1.10.1)
C1  C2 2
Rezistenţa achivalentă a circuitului este
37
1 1 1
Re  2
   50 k
1 n L nC 1 1 1 1 1 1
     
R R1 Rs 100 16  12.5 4.5 100 200 200
(1.10.2)
Frecvenţa de rezonanţă, factorul de calitate şi lărgimea de bandă la o

atenuare de 3 dB a circuitului echivalent sunt:
1 1 6 rad
r    10 (1.10.3)
LC 10 3  10 9 s
Q  r RC  10 6  50 10 3 10 9  50 (1.10.4)
r
10 6 rad
B    10 4 (1.10.5)
2Q 2  50 s
Deoarece componentele spectrale ale semnalului MA sunt în interiorul (la

limita) benzii de trecere a circuitului, tensiunea la ieşirea circuitului acordat
se determină folosind metoda armonică şi factorul de transfer de bandă
îngustă al schemei echivalente
Re 50  103
Z   
~
 (1.10.6)
  r   10 6
1 j 1 j
B 10 4
Volumul de calcul se poate reduce dacă se foloseşte circuitul echivalent de

joasă frecvenţă şi faptul că r=0
Re 50  103
Z JF    Z    0  
~ ~
 (1.10.7)
 
1 j 1 j
B 10 4
Oricare ar fi metoda folosită rezultă:
38
 
 
 0.707  4  m 
uc t   nC nL I 0 Re 1  cos10 t  arctg  cos 0t 
 
2
 B 
 1  m  (1.10.8)
  B  

10  50 

  
 
1  0.5 cos10 4 t   cos 10 6 t
4.2   4 
Se poate observa că, deoarece frecvenţa purtătoare coincide cu

frecvenţa de rezonanţă a circuitului, semnalul la ieşirea schemei este de
asemenea un semnal de tip MA, cu gradul de modulaţie redus cu 3 dB
(0.707) datorită faptului că cele două copmponente laterale din spectrul
semnalului sunt la marginea benzii la 3 dB a circuitului.
c) Noua valoare a bobinei este
 2.03 
L1  L1    1.0203 mH (1.10.9)
 100 
ceea ce duce la o modficare a frecvenţei de rezonanţă la
1 2 rad
 r1    0.99  106  0  m (1.10.10)
L1C 1.0203 s
Se poate verifica faptul că factorul de calitate al circuitului variază foarte

puţin faţă de cel determinat la punctul precedent.
Considerând că echivalentul de bandă îngustă este în continuare

valabil
Re Re
Z1   
~
 (1.10.11)
   r1   0  m
1 j 1 j
B B
39
şi descompunând curentul de intrare în
 0.707 0.707 
it   I 0 cos 0t  cos 0   m t  cos 0   m t  (1.10.12)
 2 2 
se poate determina tensiunea la ieşirea schemei folosind metoda armonică


    0.707
u e1 t   n L nC I 0 Re 
1 1
cos  0 t  arctg m  
  m 
2
 B  2  2 m 
2
 1   B  1 


    B 
  2  
 cos  0   m t  arctg  m cos  0   m t  arctg 0
0.707
  
  B  2 
(1.10.13)
ceea ce, după înlocuirea valorilor numerice, duce la
  
 
ue1 t   62.60.707 cos10 7 t    0.158 cos 10 7  10 4 t  0.352  
  4 (1.10.14)

 0.353 cos 10  10 t
7 4

Se observă că în acest caz, deoarece frecvenţa de rezonanţă a
circuitului nu mai coincide cu frecvenţa purtătoare, semnalul la ieşire nu
mai este de tip MA, cele două componente laterale fiind atenuate diferit de
către circuitul acordat.
De asemenea, în timp ce în primul caz utilizarea metodei armonice

cu echivalent de joasă frecvenţă poate duce la o reducere a volumului de
calcul, în cel de-al doilea, deşi ea poate fi în continuare aplicată, nu mai
este eficientă deoarece frecvenţa de rezonanţă a circuitului nu mai coincide
cu frecvenţa purtătoare.
40
Cap.2. PRODUCEREA SEMNALELOR CU MODULAŢIE LINIARĂ
PRODUCEREA SEMNALELOR
2 CU MODULAŢIE LINIARĂ
Problema 2.1
Fie schema din figura 2.1 (modulator cu tranzistor TEC ca element

neliniar) pentru care se cunosc:
IDSS = 4 mA; Up = -4V

u1(t) = cos (107 t) V
u2(t) = 0,5 cos (104 t) + 0,5 cos (1,25 . 105 t) V
L0=5 H, R0=2 k, C0=2 nF
+EC
L0 R0 C0
ue(t)
C
C
+
u1(t) ~ 1MΩ
+
~ -
u2(t)
E0
Fig 2.1. Modulatorul cu element neliniar folosind tranzistor TEC
41
Se cere:
a) să se determine frecvenţa unghiulară de rezonanţă (r) , factorul de

calitate (Q) şi lărgimea de bandă la o atenuare de 3 dB (2πB3dB) pentru
circuitul acordat;
b) să se determine domeniul de valori în care poate fi aleasă tensiunea E0
astfel încât tranzistorul să funcţioneze în regim de saturaţie ;
c) pentru E0 = -2V să se determine tensiunea la ieşire ue(t) şi atenuarea
introdusă de filtru asupra componentelor nedorite din spectrul curentului
de drenă al tranzistorului iD(t).
Rezolvare
a) Parametrii circuitului acordat sunt

1 1 rad
r    10 7 (2.1.1)
L0 C0 5 10 6  2 10 9 s
R0
Q   r R0 C0  10 7  2  10 3  2  10 9  40 (2.1.2)
 r L0
r 10 7 rad
2 B    2,5 10 5 (2.1.3)
2Q 80 s
b) Condiţia ca tranzistorul să lucreze în regim de saturaţie este

U P  vGS (t)  V0 (2.1.4)
unde Up = -4V reprezintă tensiunea de tăiere a TEC-ului, iar V0 = 0,6V este
tensiunea de deschidere a joncţiunii.
42
Tensiunea grilă sursă se poate determina prin însumarea rezultatelor

obținute din schema echivalentă de c.c. și cea de c.a. :
vGS (t)  - E0  u1 t   u 2 t  

 - E0  cos 10 7 t  0,5 cos 10 4 t  0,5 cos 1,25 . 10 5 t  (2.1.5)
Valorile maxime şi minime ale tensiunii grilă-sursă sunt:
vGS t max  - E0  1  0,5  0,5  2 - E0  0,6 V (2.1.6a)
vGS (t) |min  - E0  1  0,5  0,5   2 - E0   4 V (2.1.6b)
Rezultă
1,4V  E0  2V (2.1.7)
c) Condiţia (2.1.4) fiind îndeplinită, tranzistorul TEC funcţionează în

regim de saturaţie:
(2.1.8)
Înlocuind (2.1.5) în (2.1.8) rezultă:
43
Fig.2.2. Spectrul de amplitudini al curentului (2.1.9)
Filtrul trece bandă RLC este centrat pe frecvenţă unghiulară

 r =107rad/sec şi are bandă 2B =2,5 105 rad/sec, deci va selecta din
curentul iD(t) numai acea parte ce corespunde componentelor spectrale
44
situate în jurul frecvenţei unghiulare 107 rad/sec. Partea utilă a curentului

de drenă (2.1.9) este:
iD,util t  
10 3
         
4  cos 10 7 t  cos 10 4 t  cos 1,25  105 t cos 10 7 t  (2.1.10)
     
4

 cos 10 7 t 1  0,25  cos 10 4 t  cos 1,25  105 t mA
Tensiunea la ieşirea filtrului se determină aplicând metoda armonică

şi folosind echivalentul de joasă frecvenţă. Filtrul are funcţia de transfer de
bandă îngustă.
R0
Z   
~
, 0   r
  0 (2.1.11)
1 j
B
şi echivalentul de joasă frecvenţă
R0
Z JF    Z    0  
~ ~
(2.1.12)

1 j
B
Rezultă
45
Atenuarea se calculează pentru componentele din spectru cele mai

apropiate de cele dorite, respectiv 1 = 2,5 105 rad/s şi, respectiv, 2 =
2 107 rad/s. Deoarece aproximaţia de bandă îngustă nu mai este valabilă se
foloseşte expresia exactă a funcţiei de transfer a filtrului:
(2.1.14)
rad
Pentru frecvenţa unghiulară 1  2,5 10
5
se determină dezacordul
s
normalizat:
(2.1.15)
rad
iar pentru  2  2 10
7
(2.1.16)
Ambele atenuări rezultate sunt suficient de mari pentru a putea neglija

componentele spectrale situate în zona frecvenţelor joase
(   2,5  10 rad/s ), respectiv a frecvenţelor înalte (   2  107 rad/s ).
5
46
Problema 2.2
Fie modulatorul cu comutator neechilibrat reprezentat în figura 2.3.

Se cunosc:
  
uc(t)  -6 fi cos 106 t V
u1(t)  2 cos 10 t  V
3
L0=1 mH, R0=50 k, C0=1 nF,

IDSS=10 mA, UP= - 5 V.
Conductanţa drenă-sursă este egală cu conductanţa grilă sursă la semnal
transconductanta
mic.
Se cere:
a) să se determine valoarea rezistenţei R1 astfel încât, în conducţie,

tensiunea drenă-sursă să fie mai mică decât 100 mV;
b) pentru R1=5 kΩ să se determine şi să se deseneze spectrul de
amplitudini al tensiunii drenă-sursă;
c) să se determine expresia tensiunii la ieşirea filtrului şi atenuarea
introdusă de filtru asupra componentelor nedorite din spectrul semnalului.
47
+EC
(10V)
L0 R0 C0
R1 ue(t)
C
u1(t) ~ VDS(t)
RE
~ uc(t)
Fig.2.3. Modulatorul cu comutator neechilibrat folosind tranzistor TEC
Rezolvare
a) Deoarece semnalul de comandă este


 U 0 pt. cos 10 t  0
vGS t   uc t   
6
 

0 pt. cos 106 t  0   (2.2.1)
tranzistorul funcţionează în regim de comutaţie, respectiv

 
pt. cos 106 t  0 vGS t   - 6V  TEC - ul este blocat
pt. cos 10 t   0
(2.2.2)
6
vGS (t)  0  TEC - ul conduce
Conductanţa sa de semnal mic se determină cu relaţia

di 2I  vGS  2  10  10 3
1    4 k
1
g DS ,0  g GS ,0  D   DSS 
m dvGS UP  U  5
vGS  0  p  vGS 0
(2.2.3)
48
Tensiunea la bornele drenă sursă a tranzistorului TEC este
 u1 (t );

 
cos 10 6 t  0
v DS (t)   u1 (t )
1  R1 g DS ,0
 
; cos 10 6 t  0 (2.2.4)

Condiţia de semnal mic este îndeplinită dacă, în conducţie, tensiunea

drenă-sursă a tranzistorului TEC este mai mică decât 100 mV=0,1V.
Rezultă cu R1 în k:
(2.2.5)
deci
 2  1 19
R1    1   4,75k (2.2.6)
 0,1  4 4
b) Tensiunea drenă-sursă la bornele tranzistorului se poate scrie cu
ajutorul funcţiei de întrerupere astfel:
  
u DS t   u1 t  . f i cos 10 6 t 
u1 (t )

1  R1 g DS ,0
  
1 - f i cos 10 6 t 
(2.2.7)
u1 t 

Rg
  
 1 DS ,0 u1 t  f i cos 10 6 t
1  R1 g DS ,0 1  R1 g DS ,0
Folosind dezvoltarea în serie Fourier a funcţiei de întrerupere
1 
f i t      1k cos2k  10 t 
2
2 k 0 2k  1
1 2 2 (2.2.8)
  cos  0 t  cos 3 0 t  ...
2  3
49
şi înlocuind (2.2.8) în (2.2.7) rezultă
u DS t  
1
 
 2 cos 103 t 
5 4
 
1 2 2
  
 2 cos 103 t    cos 106 t  cos 3  106 t  ...    
1 5 4 1 5 4 2  3 
   
1 2 2
 
 0,0952 cos 103 t  1,904 cos 103 t    cos 10 6 t  cos 3 10 6 t  ... 

 
2 π 3π 
     
 1,047 cos103 t  1,212 cos103 t cos106 t - 0,404cos103 t cos106 t      
(2.2.9)
Spectrul de amplitudini al semnalului este reprezentat în figura 2.4.
A
1,047
0,606 0,606
0,202 0,202
ω
3 6 3 6 6 3 6 3 6 6 3
10 10 -10 10 10 +10 3.10 -10 3.10 3.10 +10
Fig. 2.4. Spectrul de amplitudini al tensiunii vDS(t)
c) Pentru a putea afla semnalul la ieşire trebuie determinată funcţia de

transfer a filtrului. Frecvenţa centrală, factorul de calitate şi banda acestuia
sunt:
50
1 1 rad
r    106
LC 10 310 9 s
Q   r R C  10 6  5  10 4  10 -9  50 (2.2.10)
r10 6 rad
B    10 4
2Q 100 s
Filtrul va selecta acele componente spectrale ale tensiunii vDS(t)
situate în jurul frecvenţei unghiulare de 106 rad/s. Partea utilă a tensiunii
vDS(t) este
   
u DS(t) |util  1,212 cos 103 t cos 106 t V (2.2.11)
Funcţia de transfer a filtrului (echivalent de bandă îngustă şi

respectiv de joasă frecvenţă) este
(2.2.12a)
(2.2.12b)
Semnalul la ieşirea filtrului se determină folosind metoda armonică.

Rezultă:
(2.2.13)
51
Se verifică faptul că atenuarea introdusă de filtru la frecvenţele nedorite din

rad
spectrul semnalului respectiv 1  103 şi
s
rad
 2  3  10 6  10 3  3  10 6 sunt suficient de mari. Deoarece
s
echivalentul de bandă îngustă nu se poate utiliza, se foloseşte expresia
exactă a caracteristicii de transfer a filtrului:
 r
H =-
R 1
 ;   (2.2.14)
RE 1  jQ r 
rad
Pentru 1  103
s
1 r 10 6
1     3  10 3
r 1 10
a1  20 lg 1  12 Q 2  20 lg 1Q  93,97 dB (2.2.15)
rad
respectiv pentru  2  3  10 6
s
2 r 1
2    3   2,667
r 2 3
a2  20 lg  β2 Q  42,498 dB (2.2.16)
Problema 2.3
Fie modulatorul cu etaj diferenţial din figura 2.5, pentru care se cunosc:
u1(t) = 260 cos (106 t) [mV]
52
u2(t) = cos (103 t) + cos (104 t) [V]

L0=1 mH, R0=50 k, C0= 1 nF, R1=10 k
L0 R0 C0
ue(t)
+ C8
~ T1 T2
u1(t)
I0(t)
R1
T3
-EE
(-10V) ~ u2(t)
Fig.2.5. Modulatorul cu etaj diferenţial cu o intrare neliniară
Se cere:
a) să se determine frecvenţa unghiulară de rezonanţă ( r), factorul de
calitate (Q) şi banda la trei decibeli (B) pentru circuitul acordat;
b) să se determine expresia curentului I0(t);
c) să se determine expresia şi să se deseneze spectrul curentului de
colector al tranzistorului T2, ic2(t);
d) să se determine tensiunea la ieşire ue(t), precum şi atenuarea introdusă
de circuitul acordat asupra componentelor nedorite din spectrul lui ic2(t);
e) să se reia pct.c) pentru u1(t) = 10 cos (106 t) mV
53
Rezolvare
a) Frecvenţa de rezonanţă, factorul de calitate şi banda circuitului acordat

sunt:
1 1 rad
r    106
LC 10 310 9 s
Q  ωr R0C0  106  5  104 10-9  50 (2.3.1)
r10 6
B    10 4 rad / s
2Q 100
b) Scriind legea lui Kirkhoff pe bucla formată din u2(t), R1, T3, EE
EE  u2 t   vBE  R1 I0 t  (2.3.2)
I 0 t  
E E  vBE  u 2 t  9,4  cos 103 t  cos 10 4 t



  
R1 10  103
(2.3.3)

1
10
 
9,4  cos 103 t  cos 10 4 t    mA
c) Curentul prin tranzistorul T2 este dat de expresia

I 0 t    u1 t  
ic 2 t   1  th  
2   2V T 

1
    26 cos 10 6 t  (2.3.4)

9,4  cos 10 t  cos 10 t  1-th
3 4
  
20   2  26 
Funcţia tangentă hiperbolică din relaţia (2.3.4) se poate aproxima prin
funcţia de comutaţie
(2.3.5)
54
Înlocuind (2.3.5) în (2.3.4) rezultă
ic2 t  
1
    4

9,4  cos 10 3 t  cos 10 4 t  1  cos 10 6 t  4
 
cos 3 10 6 t  ...    
20   3 

1
20
  
9,4  cos 10 3 t  cos 10 4 t 
2
10
   
9,4  cos 10 3 t  cos 10 4 t cos 10 6 t      

2
30
     
9,4  cos 10 3 t  cos 10 4 t cos 3 10 6 t  .. mA  
(2.3.6)
Spectrul de amplitudini al acestui semnal este reprezentat în figura 2.6

A*10-4 5,98
4,7
0,5 0,5
1,993
0,318 0,318 0,318 0,318

0,106 0,106 0,106 0,106
106 3.106 
103 104
106±103 3.106±103
106±104 3.106±104
Fig. 2.6. Spectrul de amplitudini al curentului ic2(t)
d) Filtrul va selecta acele componente din spectrul semnalului situate în

6 rad
jurul frecvenţei de 10 . Componenta utilă din spectrul semnalului
s
iC2(t) este:
55
ic2 t 
util

2
10
   
9,4  cos 103 t  cos 10 4 t cos 106 t    mA
(2.3.7)
Aplicând metoda armonică acestui semnal şi folosind echivalentul de
bandă îngustă şi joasă frecvenţă a filtrului trece bandă:
R0
H JF   
~
(2.3.8)
 
1  j 
 B 
rezultă:



u e t  
100
10

cos 10 6 t 9,4   1

cos 10 3 t  arctg 0,1  

2
 10 3 
 1   4 
  10 




1

cos 10 4 t  arctg 0,1   

2
 10  4
1   4  
 10  
  π 
 3,18 cos ( 106 t) 9,4  cos 103 t  0,707 cos 10 4 t -  V
  4 
(2.3.9)
Atenuările introduse de filtru asupra componentelor nedorite sunt

rad
 pentru 1  103
s
1  r 106
1     4  100
 r 1 10
56
(2.3.10)
rad
 pentru  2  3  106
s
 21  r 1
2    3   2,667
r 2 3
a2  20 lg  2 Q   42,498 dB (2.3.11)
e) Dacă amplitudinea semnalului u1(t) este 10mV, tranzistorul T2

lucrează la semnal mic. Relaţia (2.3.5) devine
 
10 cos 106 t 
     
  th 0,192 cos 10 t  0,192 cos 10 t
6 6
th  (2.3.12)
 2  26 
Înlocuind (2.3.12) în (2.3.4), expresia curentului iC2(t) devine
iC 2 t  
1
20
     
9,4  cos 103 t  cos 10 4 t 1  0,192 cos 106 t  mA (2.3.13)
Se determină
  
  
ue t   4,51  0,48 cos 103 t  0,34 cos10 4 t   V (2.3.14)
  4 
Problema 2.4
Fie modulatorul cu element neliniar realizat cu tranzistor bipolar din

figura 2.7:
57
u1(t) = U0 cos (107 t)

u2(t) = Um cos (105 t)
R1=60k, R2=20k, Re=1,2 k,
L0=10H, R0=5 k, C0=1 nF
+EC
(12V)
R1 L0 R0 C0
ue(t)
C8
C8
C8 T
+
u2(t) ~
R2 RE -
- ~ u1(t)
+
Fig. 2.7. Modulatorul cu tranzistor bipolar ce funcţionează ca element

neliniar
a) Să se determine valoarea amplitudinii tensiunii modulatoare Um

astfel încât distorsiunile semnalului modulator să fie sub 10%. Cum trebuie
aleasă amplitudinea purtătoarei U0 pentru a obţine o valoare cât mai mare a
semnalului util?
b) Pentru Um = 2,6 mV şi U0 = 260 mV, să se determine tensiunea la
ieşire şi atenuarea componentei nedorite din spectrul semnalului.
Rezolvare
a) Mai întâi trebuie determinaţi parametrii filtrului:
58
1 1
0    10 7 rad / s
L0 C0  9  5
10 10
Q  0 R0C  107  5  103  10-9  50 (2.4.1)
0
10 7
B    10 5 rad / s
2Q 100
Tensiunea emitor - bază a tranzistorului este:
v BE t   U p  u1 t   u 2 t  (2.4.2)
unde Up este tensiunea de polarizare a tranzistorului
R2 20
Up   E   12  3V (2.4.3)
R1  R2 80
Curentul de colector al tranzistorului este:
U p  u1 t   u 2 t  
iC t   I ES  exp   
 UT 
 I ES
U p
 exp 

  exp  0
 
U cos 10 7 t 
  exp 
 
U m cos 105 t 

(2.4.4)
 UT   Up   Up 
Funcţiile de tipul e x cos xt  sunt pare, periodice şi se pot dezvolta în
serii Fourier sub forma:
e x cosωxt   I 0 x   2 I 1 x  cos ωx t  2 I 2 x  cos 2ωx t 
 
2 I x  
 I 0 x 1   k cosk x t  (2.4.5)
 k 1 I 0 x  
unde
I o x  
1
 e x cos x t dt (2.4.6)
T T
I n x    e x cos x t  cosn xt dt
1
T T
reprezintă funcţiile Bessel modificate de ordin n şi argument x.
Valorile acestor funcţii sunt date în tabelul 2.1.
59
Tabelul 2.1
x 0 0,5 1 2 5 10
I0(x) 1 1,063 1,226 2,279 27,24 2815,7
I1(x) 0 0,258 0,565 1,59 24,336 2675,0
I2(x) 0 0,032 0,136 0,689 17,506 2281,5
I3(x) 0 0,002 0,022 0,213 10,331 1758,4
Folosind (2.4.5) relaţia (2.4.6) devine

2 I x  2I  y 
Up
 
 

ic t   I ES e VT I 0 x I 0  y 1   n cosn m t  1   k cosn 0 t 
 n 1 I 0 x    k 1 I 0  y  
(2.4.7)
unde
U U
x m, y 0 (2.4.8)
VT VT
Notând cu
U0
I 0  I ES e I 0 x I 0  y 
VT
(2.4.9)
relaţia (2.4.7) se poate rescrie
iC t  
2 I x  
2I  y    2 I x  
 1   n cosnm t    k cosk0t 1   n cosnm t 
I0 n 1 I 0  x  k 1 I 0  y   n1 I 0 x  
(2.4.10)
60
2 I1  y 
I0 y
1
2 I 1 x  I1  y  I1  x  I1  y  I1  x  2 I 2 x 
 2 
I 0 x 
2
I 0  y  I 0 x  I 0  y  I 0 x  I 1 x 
2 I 2 x  I 1  y  I 2 x 
I 1  y  I 2 x  
I 1 x   2
2
I 0  y  I 0 x  I 0  y  I 0 x 
ωm 2ωm ω0 2ω0
ω0±ωm 2ω0±ωm
ω0±2ωm
ω0±3ωm
Fig. 2.8. Spectrul de amplitudini al curentului normat dat de relaţia (2.4.10)
Filtrul va selecta acele componente din spectrul semnalului situate în jurul

frecvenţi sale centrale ω0 :
2 I1  y   
2 I n x  
ic, u t   I 0      cos 0t (2.4.11)
I 0  y   k 1 I 0  x 
1 cos n m t

Pentru x << 1 este valabilă aproximarea:

x2
I 0  x   1 I1  x   I 2 x   I k x   0 pt. k  3
x
(2.4.12)
2 8
deci relaţia (2.4.11) devine

2 I1  y   x x2 
ic,u t   I 0  1  2   cos t  2   cos 2 mt  ... cos 0t (2.4.13)
I0 y 
m
2 8 
61
Se observă că s-a obţinut un semnal MA în care apar şi componente de

armonica a 2-a, a 3-a, etc. ale semnalului informaţional. Este de dorit ca
acestea să fie cât mai mici. Impunând distorsiunile de armonica a 2-a
pentru semnalul util
x2
x
 2  4   0,1  x  0,4  U m  0,4  2,6  10,4 mV (2.4.14)
x 4
Partea corespunzătoare semnalului util din (2.4.13) devine

2 I1  y 
ic,u t   I 0 x  cos mt cos 0t (2.4.15)
I0 y
2 I1  y 
se doreşte ca raportul să fie cât mai mare, deci raportul y trebuie să
I0 y
fie cel puţin egal cu 10 (vezi tabelul 2.1.).
b) Pentru datele din problemă
2,6 0,1
x   0,1  I0  x   1 I1  x    0,05
26 2
(2.4.16)
260
y   10  I0  y   2815,7 I1  y   2671,0
26
Valoarea I0 dată de relaţia (2.4.9) este:
Up 0 ,3
I 0  2 I ES  e VT
 I 0 x  I 0 x   2  10  e -9 0 ,26
 2815,7  1  8058  10 -9
(2.4.17)
Tensiunea la ieşire se determină folosind metoda armonică:
62
Se observă că amplitudinea semnalului util este foarte mică, ceea ce

face ca această structură să nu fie eficientă. În plus apare problema
distorsiunilor de armonici superioare ale semnalului util care pot fi reduse
ca valoare printr-o alegere corespunzătoare a amplitudinii semnalului
informaţional, dar nu pot fi complet eliminate. În concluzie tranzistorul
bipolar nu poate fi folosit ca element neliniar decât dacă se acceptă aceste
inconveniente.
Problema 2.5
Fie comutatorul realizat cu punte de dioda din figura 2.9. pentru care
se cunosc
63
R i1
D1 D3
gmui(t)
~ ui(t) L0 C0 R0 ue(t)
g(t)
D2
D4
I2
~
uc(t) Rg
Fig. 2.9. Modulatorul cu comutator folosind puntea de diode
 U 0 , cos0t   0
uc t   
 U 0 , cos0t   0
g t   U m cosm t 
Um= 5V, m=105 rad/s, 0=107 rad/s
gm=0,2 mA/V, R0=5 k, C0=10 nF, L0=1 H,
Rg=100 , R=1 k, r0=50 , VT=26 mV, V0=0,6 V
unde r0 este rezistenţa în conducţie a diodelor.
a) Să se explice funcţionarea schemei

b) Să se determine valoarea minimă a amplitudinii tensiunii U0 care
asigură o bună funcţionare a schemei
c) Pentru U0=10 V să se calculeze şi să se reprezinte grafic spectrul de
amplitudini al tensiunii la bornele punţii ui(t)
d) Să se determine tensiunea la ieşire ue(t) şi să se calculeze atenuarea
introdusă de filtru asupra componentelor nedorite din spectrul tensiunii
ui(t).
64
Rezolvare
a) Tensiunea de comandă uc(t) trebuie aleasă astfel încât diodele să

funcţioneze în regim de comutaţie: când uc(t) > 0 toate diodele sunt
blocate, iar când uc(t) < 0 acestea conduc.
Atunci când diodele sunt deschise curenţii sunt daţi de
1
iD1  iD 4  I 2  i1 
2 (2.5.1)
1
iD 2  iD 3  I 2  i1 
2
U 0  V0
unde I 2  (2.5.2) este componenta de curent continuu
Rg
g t 
i1  (2.5.3) reprezintă componenta de curent alternativ
R  r0
Pe de altă parte curenţii prin diode se determină din relaţiile
 u D ,k 
i D,k  I S exp , k  1,2,3,4 (2.5.4)
 VT 
deci
 i D ,k 
u D,k  VT ln   (2.5.5)
 IS 
Condiţia 1: atunci când comutatorul este închis, tensiunea la bornele punţii
este dată de
 i 
1 1 
i 
 VT ln  D 2   VT ln  
I2
u i  u D 2  u D1 (2.5.6)
 i D1   i1 
1 
 I2 
Dacă este îndeplinită condiţia
i1
 0,03 (2.5.7)
I2
65
atunci se poate folosi aproximarea

 i  i
ln 1  1    1 (2.5.8)
 I2  I2
În aceste condiţii relaţia (2.5.6) se poate scrie sub forma
i
ui  2VT 1  r0 i1 (2.5.9)
I2
unde
2VT
r0  (2.5.10)
I2
este rezistenţa dinamică a punţii.
Folosind relaţiile (2.5.2) şi (2.5.9) se poate deduce
g t  Rg 5,77  g t  max Rg
 0,03  U 0   2V0 (2.5.11)
R  r0 U 0  2V0 R  r0
Condiţia 2: Când uc t   U 0 , pentru ca diodele să se blocheze este

necesară îndeplinirea condiţiei
U 0  g t  max  2V0 (2.5.12)
c) Din (2.5.12) se determină

5,77  5  100
U0   2  0,6  3,94 V (2.5.13)
1050
Din (2.5.13) se determină
U 0  5  2  0,6  3,8 V (2.5.14)
d) Tensiunea ui(t) se poate determina astfel
66
 g t , K  deschis (diodele blocate), cos 0 t   0


u i t    r0
 r  R g t , K  inchis (diodele conduc) , cos 0 t   0 (2.5.15)
 0
2VT 2VT R g 2  0,026  0,1
r0     0,55  10 3
I2 U 0  V0 10  0,6
Dar U 0  V0
I2 
Rg
Relaţia (2.5.15) se mai poate scrie sub forma
u i t   g t  f i t   0 g t 1  f i t  
r
R  r0
r
 0 g t   g t  f i t  
R
R  r0 R  r0
r 1 2  (2.5.16)
 0 g t   g t   cos  0 t   cos 3 0 t   ... 
R 2
R  r0 R  r0 2  3 
1 2 
 g t   cos  0 t   cos 3 0 t   ...
2
2  3 
Folosind datele numerice rezultă

        
ui t   2,5 cos 10 5 t  3,18 cos 10 5 t cos 10 7 t  1,06 cos 10 5 t cos 3  10 7 t 
(2.5.17)
Spectrul de amplitudini al tensiunii ui(t) este reprezentat în figura 2.10.

Filtrul trece bandă este caracterizat de următorii parametri
1 1
r   6 8
 10 7 rad / s
L0 C 0 10 10
Q   r R0 C 0  10 7 510 310 9  50 (2.5.18)
r 10 7
B    10 5
2Q 100
67
Spectrul de amplitudini
2,5
1,59 1,59
0,53 0,54
105 107105 3 107105 
Fig.2.10. Spectrul de amplitudini al tensiunii ui(t)
Componentele spectrale utile ale lui ui(t) sunt situate la capetele

benzii de 3dB ale filtrului, deci vor fi atenuate cu 3dB şi defazate cu /4.
Cu această observaţie tensiunea la ieşire este:
3,0315  5  
ue t   R0 g m ui t * hJF t   cos10 t   cos 10 7 t  V 
2  4
(2.5.19)
Atenuarea componentelor nedorite:
- pentru 1=105 rad/s
1  0 10 5 10 7
1    7  5  10 2
 0 1 10 10 (2.5.20)
a1  20 lg 1  12 Q 2  20 log 10 2 50  73,97 dB
- pentru 2=3 107 rad/s
 2  0 3  10 7 10 7 8
1       2,66
0 2 10 7 3  10 7 3 (2.5.21)
a1  20 lg 1  12 Q 2  20 log 2,66  50   42,49 dB
68
Problema 2.6
Pentru producerea unui semnal BLU cu BLI se utilizează metoda

conversiilor succesive. Se cunosc frecvenţele limită ale semnalului
modulator fmm=300 Hz, fmM=3300 Hz, frecvenţele celor două trepte de
conversie f01=10 kHz, f02=800 kHz. La fiecare treaptă de conversie se
păstrează banda laterală inferioară.
a) Să se determine ordinele minime ale celor 2 filtre, factorii de
calitate şi banda fiecăruia. Atenuarea impusă în banda de oprire este de
minim 40 dB, iar în banda de trecere maxim 3 dB.
b) Dacă se impune pentru cel de-al doilea filtru trece bandă un factor
de calitate Q2=50, să se determine frecvenţa centrală şi ordinul nou
rezultat.
Rezolvare
Schema bloc folosită în cazul producerii semnalelor BLU prin

metoda conversiilor succesive este reprezentată în figura 2.11.
u1(t) u1f(t) u2(t) ue(t)
g(t)
FTB 1, FTB 2
X X fc2, B2, Q2
fc1, B1, Q1
cos(ω01 t) cos(ω02 t)
Fig. 2.11. Producerea semnalelor BLU cu BLI prin metoda conversiilor

succesive
69
Pentru primul filtru trece bandă caracteristica de atenuare şi caracteristica

asimptotică sunt reprezentate în figura 2.11a, respectiv 2.11b. Frecvenţa
centrală, factorul de calitate şi banda primului filtru sunt:
f mM  f mm 3300  300
f c1  f 01 -  10.000 -  8200 Hz
2 2
B1  f mM - fmm  3300 - 300  3100 Hz (2.6.1)
f c1 11800
Q1    2,73
B1 3100
a1(f)
40 dB
3dB
f
-f01 f01 f01+fmm
f01-fmm
f01-fmM
Fig. 2.11a. Caracteristica de atenuare a FTB1
70
a1(f-f1) (dB)
6n
panta =6ndb/octavă
40dB
log (f)
lg(fd1) lg(fn1) lg(2fd1)
Fig.2.11b. Caracteristica asimptotică Bode a filtrului trece jos echivalent

pentru FTB1
Ordinul filtrului se determină efectuând conversia de la filtrul trece

bandă la echivalentul de joasă frecvenţă al acestuia şi folosind
caracteristicile liniarizate. Frecvenţa limită a benzii de trecere este:
f  f mm 3300-300
f d 1  f 01 - f mm - f C1  mM   1500 Hz (2.6.2)
2 2
Atenuarea trebuie introdusă începând cu frecvenţa
f  3 f mm
f n1  f d 1  2 f mm  mM  2100 Hz (2.6.3)
2
Folosind caracteristica asimptotică se determină ordinul filtrului trece jos
echivalent:
6n lg 2 f d 1   lg  f d 1  lg 2  0,3
  
40 lg  f n1   lg  f d 1   f   f 
lg  n1  lg  n1 
 f d1   f d1 
2 2
n    13,68 (2.6.4)
 f n1   2100 
lg   lg  
 d1 
f  1500 
71
Filtrul trece jos echivalent are ordinul 14, iar cel trece banda va avea
un grad de complexitate echivalent ordinului dublu (28).
Pentru cel de-al doilea FTB, proiectarea se face similar.
Caracteristicile sunt reprezentate în figura 2.12a, respectiv 2.12b.
a(f)
40dB
3dB
f
f02 f02 +f01-fmm
f02 -f01+fmM f02 +f01-fmM
f02 -f01+fmm
Fig.2.12a. Caracteristica de atenuare a FTB2
a(f)
6n
40dB panta = 6n dB/octavă
f
f’d f ‘n 2f’d
Fig. 2.12b. Caracteristica asimptotică Bode a filtrului trece jos echivalent

pentru FTB2
Se consideră mai întâi lărgimea de bandă a filtrului trece bandă egală

cu banda ocupată de semnalul BLU. Frecvenţă centrală, factorul de calitate
şi banda celui de-al doilea filtru sunt:
72
f c 2  f 02  f c1  791,800 kHz
B2  f mM  f mm  3000Hz (2.6.5)
fc2
Q2   263,933
B2
Ordinul filtrului se determină similar cazului precedent folosind
caracteristica asimptotică Bode:
f  f mm 3300  300
f d 2  mM   1,500 kHz (2.6.6)
2 2
f  f mm
f n 2  2 f c1  mM  14,9 kHz (2.6.7)
2
6n lg( 2) 2
 n   2.0058  3 (2.6.8)
40  f n2   f n2 
lg  lg 
 d2 
f  d2 
f
Rezultă că cel de-al doilea filtru trece bandă va avea gradul de
complexitate al unui filtru trece jos de ordin 6. Un dezavantaj major este
acela că factorul de calitate al celui de-al doilea filtru trece bandă este
foarte mare, ceea ce implică realizarea unor filtre sofisticate (de exemplu
filtre cu cuarţ).
Se poate scădea acest factor de calitate prin creşterea benzii. Acest
lucru se poate face în mai multe moduri; o modalitate posibilă este aceea
de a păstra frecvenţa centrală şi frecvenţa la care se impune o atenuare de
40 dB şi a modifica banda în conformitate cu factorul de calitate impus,
deci frecvenţa la care se impune o atenuare de 3dB. Ordinul filtrului va
creşte. Astfel se poate impune Q=50 şi se poate determina banda din
relaţia:
f c2 f 791,800
Q  B  c2   15,836 kHz (2.6.9)
B Q 50
Frecvenţele limită corespunzătoare caracteristicii liniarizate sunt
73
B
f 'd 2   7,918 kHz
2 (2.6.10)
f ' n 2  f n 2  14,9 kHz
iar noul ordin al filtrului:
2
n' 2   7,288 (2.6.11)
 14,9 
lg 
 7,918 
Noul filtrul trece bandă are un grad de complexitate echivalent cu cel al
unui filtru trece jos de ordin 14, ceea ce reprezintă o valoare rezonabilă.
Factorul de calitate, în schimb, scade foarte mult, permiţând o realizare mai
lejeră a acestuia.
Problema 2.7
Pentru producerea semnalelor BLU- cu BLI prin metoda defazării

eroarea de fază faţă de diferenţa de fază dorită (de 900) este de  rad. În
plus canalul superior are modulul factorului de transfer H 0 iar cel superior
cu H mai mare. Să se determine semnalul la ieşire în condiţiile în care
semnalul de intrare este sinusoidal, precum şi factorul de rejecţie al
componentei nedorite (Aplicaţie numerică:   H  0,04 ).
Rezolvare
Schema de producere a semnalelor BLU prin metoda defazării este

74
g1(t)
X
H0
cos(ω0t)
g(t) CIRCUIT sBLU,I(t)
+
DE
DEFAZARE π/2 +
(H0+ΔH)e[-(π/2)+Δφ] X
g2(t)
Fig. 2.13. Schema de producere a semnalelor BLU-I prin metoda defazării
Pentru analiză se presupune că semnalul informaţional este format

dintr-o singură componentă armonică g(t) = cos(ωmt). Semnalele din cele 2
ieşiri ale circuitului de defazare sunt:
g1 t   H0 cos ωmt  (2.7.1)
  
g 2 t   H 0  H  cos  mt 
-     H 0  H  sin  mt   
 2 
Semnalul la ieşirea schemei este:
s BLU,I t   g1 t  cos ω0 t   g 2 t  sin ω0 t  
 H 0 cosωm t  cosω0 t   H 0  H  sin ωm t  Δ sin ω0 t  
 H 0 cosωm t  cosω0 t   H 0  H  sin ωm t  cos Δ  
 cosωm t sin  Δ sin ω0 t  
 H 0 cosωm t  cosω0 t   H 0  ΔΔ  sin ωm t  cos Δ sin ω0 t  
 H 0  H  cos  m t sin  sin  0 t 
(2.7.2)
Folosind identităţile trigonometrice se obţine:
H0
s BLU,I cos ωm t  ω0t   cos ωm t  ω0t  
2
H  H    
 0 cos Δ cos ω0 -ωm t- cosω0  ωm t   (2.7.3)
2
H  H     
 0 sin Δ sin ω0  ωm t  sin ω0  ωm t 
2
75
Separând componentele corespunzătoare benzii laterale inferioare ( 0-m)

respectiv superioare (0+m) rezultă amplitudinea componentei
corespunzătoare benzii dorite (BLI):
H H  H   H H  H 
2

2
S BLI  0  m
  0  0 cos     0  0 sin   
 2 2   2 2 
H H 0  H  H  H  2
H 02
 2 0 cos    0 
4 2 2 4
2
H  H   H 
 0 1  21   cos    1  
2  H 0   H 0 
(2.7.4)
respectiv amplitudinea componentei corespunzătoare benzii nedorite (BLS)
H H  H    H  H 
2

2
s BLU , I |0 m    0  0 cos     0 sin   

 2 2   2 
2
H  H   H 
 0 1  21   cos    1  
2  H 0   H 0 
(2.7.5)
Factorul de rejecţie al componentei superioare este:
2
 H   H 
1  21   cos   1  
S BLU |0  m   H 0   H 0 
  2
(2.7.6)
S BLU | 0  m   H   H 
1  21   cos   1  
 H 0   H 0 
Pentru datele numerice din problemă rezultă o valoare a factorului de

rejecţie de 1,96
36. %.
76
Cap.3. DEMODULAREA SEMNALELOR CU MODULAŢIE LINIARĂ
DEMODULAREA SEMNALELOR
3 CU MODULAŢIE LINIARĂ
Problema 3.1
La intrarea unui demodulator coerent cu sumator se aplică un semnal

BLD-PS cu semnal modulator cosinusoidal având expresia
s BLDPS t   U m cos mt cos 0t 
Purtătoarea refăcută local este

uo t   qU m cos 0t   ,   , q  1
4
a) Să se determine expresia semnalului demodulat şi să se evalueze
distorsiunile de armonica a 2-a în funcţie de parametrii  şi q.

b) Pentru o valoare a lui   să se determine valoarea lui q pentru care
3
distorsiunile de armonica a 2-a sunt egale cu 3%.
Rezolvare
Schema bloc a demodulatorului coerent cu sumator este reprezentată

în figura 3.1.
77
s(t) s+(t) DETECTOR u0(t)

DE
ANVELOPA
u0(t)
Fig. 3.1. Demodulatorul ML cu sumator
a) Semnalul la ieşirea sumatorului este dat de relaţia

s  t   U m cos m t  cos 0 t   qU m cos 0 t    
 U m cos m t  cos 0 t   qU m cos 0 t  cos   sin  0 t sin   
 U m cos m t   qU m sin  cos 0 t   qU m sin  0 t sin 
(3.1.1)
Anvelopa acestui semnal este
S  t   U m cos m t   qU m sin  2  qU m sin  2 
 U m2 cos 2  m t   2qU m2 cos  m t  cos   q 2U m2 
cos  m t  cos   2 cos 2  m t 

2 1
 qU m 1 
q q
(3.1.2)
Utilizând notaţia
2 1
x cos  m t  cos   2 cos 2  m t  (3.1.3)
q q
şi ţinând cont de dezvoltarea în serie Taylor în jurul lui x=0
1 1
1 x 1 x  x 2  ... (3.1.4)
2 8
expresia (3.1.2) se poate aproxima
78
 1  2 1 
S  t   qU m 1   cos  m t  cos   2 cos 2  m t  
 2  q q 
1 4 4 1 
  2 cos 2  m t  cos 2   3 cos  m t  cos   4 cos 4  m t   ...
8 q q q 
(3.1.5)
În continuare, ţinând cont de faptul că valoarea lui q este mult mai mare
decât unitatea, deci termenii care au la numitor q3 , respectiv q4 pot fi
neglijaţi, relaţia (3.1.5) se poate scrie sub forma
 1 
u e t   S  t   qU m 1  cos m t  cos   2 1  cos2 m t   2 cos 2  1  cos2 m t   ... 
1 1
 q 4q 4q 
 1 
1 1 1
 
 qU m 1  2  2 cos 2   cos  cos m t   2 1  cos 2  cos2 m t   ...
 4q 4q q 4q 
(3.1.6)
Componenta utilă (fără a ţine cont de distorsiunile neliniare ce apar

datorită termenilor de tip cos3  mt  , care sunt oricum de amplitudine mult
mai mică), este
(3.1.7)
Componenta pe armonica a 2-a este

(3.1.8)
Distorsiunile de armonica a 2-a sunt date de relaţia
(3.1.9)
79
 1
b) Pentru o valoare a lui   , cos   , deci
3 2
1
1
2  4  3  0,03  q  1  12,5 (3.1.10)
1 8q 0,08
4q
2
Este necesară deci o amplitudine a purtătoarei locale de cel puţin 12,5 ori
mai mare decât a semnalului recepţionat pentru a obţine distorsiuni de
armonica a 2-a de cel mult 3%.
Problema 3.2
Fie semnalul modulator:

g(t)  2 sin(2  103 t 4 sin  103 t  V
modulat BLU-S cu o purtătoare cu frecvenţa unghiulară 0 = 106 rad/s.
Semnalul este demodulat cu un demodulator de produs care are o eroare de
frecvenţă de
a) 1 = 103 rad/s b) 2 = 3 103 rad/s
Pentru fiecare caz să se determine semnalul demodulat şi să se verifice
dacă este periodic şi să se determine perioada sa. Să se specifice în fiecare
caz dacă semnalul informaţional mai poate fi refăcut.
Rezolvare:
Expresia semnalului BLU-S este

1 1
s BLU S t   g t cos 0t   g t sin  0t 
2 2 (3.2.1)
  
g t   2 sin 2 103 t  4 sin 4 103 t 
80
Ţinând cont ca transformata Hilbert a lui sin(mt) este

 
H sin  m t   sin m t     cos  m t  (3.2.2)
 2
semnalul (3.2.1) se poate scrie:
          
s BLU S t   sin 2 103 t  2 sin 4 103 t cos 107 t  cos 2 103 t  2cos 4 103 t sin 107 t   
(3.2.3)
Schema demodulatorului de produs este reprezentată în figura 3.2:
sBLU,S(t) sX(t) FTJ ue(t)

ft  4103 rad/s
cos(0 + ) t
Fig. 3.2. Schema bloc a demodulatorului de produs
Semnalul la ieşirea demodulatorului de produs este:

s x t   s BLU  S t cos 0    t 
 sin 2 10 3 t   2 sin 4 10 3 t  cos 2 10 7 t    t   cos   t 

1
2 (3.2.4)
 cos 2 10 3 t   2 cos 4 103 t  sin 2 10 7 t    t   sin   t 
1
2
Filtrul trece jos va elimina componentele spectrale superioare, situate în

jurul frecvenţei de 2*107rad/s, astfel încât la ieşirea acestuia va reyulta
semnalul:
81
   1
2

u e t   sin 2 10 3 t  2 sin 4 10 3 t  cos   t   
   
 cos 2 10 3 t  2 cos 4 10 3 t  sin   t  
1
2
 (3.2.5)
1
  
 sin 2 10 3    t  2 sin 4 10 3    t
2
 
În cazul (a)    10 3 rad/s, relaţia (3.2.5) devine
1
  
u t   sin 103 t  2 sin 3 103 t
e 2
  (3.2.6)
Spectrele semnalului original şi al celui demodulat sunt reprezentate în

figura 3.3:
A 4
2 g(t)
1
0,5 ue(t)

103 2 103 3 103 4 103
Fig.3.3. Spectrul de amplitudini al semnalului original şi al celui

demodulat (   103 rad/s)
2
Semnalul demodulat este periodic cu perioada T  s. Din cauza
103
erorii de frecvenţă componentele spectrale sunt decalate către frecvenţele
mai joase, dar, deoarece poziţia relativă a componentelor se păstrează
semnalul ar putea fi recunoscut.
În cazul (b)   3 103 rad/s, deci
2

u e t   sin  10 3 t   2 sin 10 3 t   sin 10 3 t 
1 1
2
(3.2.7) 
Spectrele semnalului original şi ale celui demodulat sunt reprezentate în
figura 3.4:
82
A 4
2 g(t)
ue(t)
0,5

103 2 103 4 103
Fig. 3.4. Spectrul de amplitudini al semnalului original şi al celui

demodulat (   3 103 rad/s)
Se observă că în acest caz semnalul demodulat este format dintr-o

singură componentă spectrală pe frecvenţa unghiulară de 10 3 rad/s. Acest
fenomen se datorează întoarcerii spectrale care se produce din cauză că
deplasarea de frecvenţă a purtătoarei refăcute la recepţie este mai mare
decât frecvenţa unghiulară minimă a semnalului informaţional
(   3 103 rad/s > mM = 103 rad/s). În acest caz semnalul informaţional nu
mai poate fi recunoscut.
Problema 3.3
Fie detectorul de valori medii din figura 3.5.
Fig. 3.5. Detectorul de valori medii monoalternanţă
83
Tensiunea de intrare este

   
ui (t )  U 0 1  0,6 cos 103 t cos 106 t 
Tensiunea de prag a joncţiunii este VP = 0,2V, tensiunea colector-bază de
saturaţie este vCB,sat=0,2 V, iar  = 1.
Să se determine valorile amplitudinii tensiunii de intrare U0, valoarea
condensatorului de cuplare CC şi a elementelor filtrului trece jos de la
ieşire R0, C0, pentru a asigura o funcţionare corectă a demodulatorului. Se
impune ca atenuarea componentelor nedorite din spectrul curentului de
colector al tranzistorului T2 să fie de cel puţin 40 dB, iar componenta utilă
să fie atenuată cu cel mult 3 dB. Să se determine tensiunea la ieşire ue(t).
Rezolvare:
Pentru ca tranzistoarele să nu se blocheze este necesar ca valoarea minimă

a anvelopei semnalului modulat să fie mult mai mare decât valoarea de
prag a joncţiunii. În practică se impune ca ea să fie de 10 ori mai mare.
10VP 10  0,2
U 0 1 - 0,6  10 V P  U 0   5V (3.3.1)
1  0,6 0,4
În aceste condiţii, curentul prin colectorul tranzistorului T2 este dat de
u t 
i c 2 t   i f c cos 10 6 t  
R i
51  0,6 cos 10 3 t cos 10 6 t   1 2
 cos 10 6 t   cos 3 10 6 t   ... 
2 
 
2  3 
3
10
 5 10 3 1  0,6 cos 10 3 t  cos 10 6 t    cos 2 10 6 t   ...

1 1 1 
2   
(3.3.2)
84
Presupunând că filtrul păstrează componentele de joasă frecvenţă şi

elimină componentele situate în jurul frecvenţei unghiulare de 10 6 rad/s
tensiunea la ieşire este:
ue t   iC t  util * ht  (3.3.3)
 R0 
ht   F - 1H    F -1   (3.3.4)
1  jR0 C0 
Aplicând metoda armonică componentei utile (de joasă frecvenţă) a
curentului iC(t) rezultă
 
10 3 R0 5 
u e t   1  0,6
1
 
cos 10 t  arctg 10 R0 C 0 
3
 3

 
  2
1  10 3 R0 C 0  

(3.3.5)
Pentru ca tranzistorul să nu se satureze pe joncţiunea colector-bază este
necesar ca
10 3 R0 5
E  VCB, sat  1  0,6 (3.3.6)

de unde rezultă:
10,2 103 
R0   3,56 k (3.3.7)
5 1,6
Se alege o valoare acoperitoare R0  3k .
Pentru determinarea lui C0 se impune ca atenuarea introdusă de filtru
rad
la frecvenţa unghiulară 106 să fie de 40 dB
s
 
a 107  20 lg 
1  106 R0C0 
2
 
 20 lg 106 R0C0  40 (3.3.8)
100 100
C0   6  33 10 9  33nF (3.3.9)
10 R0 10  3 10
6 3
Tensiunea la ieşire se determină folosind (3.3.7):
85
 
u e t  
53 
1
0,6
 3
   
cos 10 t  arctg 0,1   4,77 1  0,6 cos 10 3 t V
π 
  
1  10 -1
2 

(3.3.10)
Se verifică faptul că atenuarea componentei utile este
 
a 103  20 lg1,01  00.0864
,0432 dB  3 dB (3.3.11)
Problema 3.4
Fie detectorul de vârf din figura 3.6:
iMA(t)
R L C R0 C0
u0(t)
ue(t)
Fig. 3.6. Detectorul de vârf
Se cunosc: R=1 k, C=2 nF, R0=2 k, C0=2 nF

a) În cazul în care curentul de intrare este nemodulat
it   I 0 cos 0 t 
I0=2 mA, f0=1 MHz,
să se determine impedanţa de intrare în detector pe frecvenţa
purtătoare.
b) În cazul în care curentul de intrare este un semnal de tip MA
iMA t   I 0 1  m cos ωmt cosω0t 
I0=2 mA, f0=1 MHz, m = 0,6 , fm = 1 kHz,
86
să se verifice condiţiile de bună funcţionare ale detectorului de vârf, să se

deseneze schema echivalentă de joasă frecvenţă şi să se calculeze tensiunea
la bornele circuitului acordat şi tensiunea la ieşirea schemei.
Rezolvare:
a) Deoarece circuitul este acordat pe frecvenţa purtătoare f0, tensiunea

la bornele sale va fi de asemenea sinusoidală. Presupunând că dioda este
ideală, ea se va deschide numai un interval de timp scurt în raport cu
perioada T0, timp în care condensatorul C0 se încarcă. În restul timpului
dioda este blocată şi sarcina încărcată în condensator se descarcă lent prin
rezistenţa R0. Acest lucru este sugerat în figura 3.7.
1 uc(t)
u0(t)
0 T0
t0
-1
Fig.3.7. Fenomenul de încărcare – descărcare al condensatorului C0
Curentul prin diodă va fi de asemenea periodic cu perioada T0 şi

poate fi dezvoltat în serie Fourier trigonometrică sub forma
iD t   I D0  I D1,C cosω0t   I D1, S sin ω0t   ... (3.4.1)
87
unde
1
  1
 i t dt
T0 T0
I D0  i D t dt  D (3.4.2)
T0 t0
i D t  cos0 t dt   i t   dt  2I
2 2
I D 0 ,C  
T0 T0 T0 t0
D D0
i D t sin  0 t dt  0
2
T0 T0
I D 0, S 
unde s-a ţinut cont de faptul că în intervalul de timp t0 în care dioda este
deschisă cos0 t   1 , respectiv sin 0t   0 . Cu acestea relaţia (3.4.1) se
poate rescrie
iD t   I D0  2 I D0 cosω0t   ... (3.4.3)
De aici rezultă că impedanţa pe frecvenţa purtătoarei a detectorului de vârf

format din diodă şi grupul R0-C0 este egală cu jumătate din valoarea
rezistenţei R0.
U0 R
Ri |0   0 (3.4.4)
2I D0 2
b) În cazul în care curentul de intrare este un semnal de tip MA,

tensiunea la bornele circuitului acordat, în condiţiile în care factorul de
calitate este suficient de mare, este de asemenea un semnal de tip MA care
se poate exprima sub forma
u0 t   U t cos 0t ; U t   0 (3.4.5)
Presupunând în continuare că dioda se deschide la fiecare perioadă T0 şi

ondulaţiile sunt neglijabile, tensiunea la ieşire este practic egală cu
anvelopa curentului (3.4.3)
ue t   U t  (3.4.6)
88
Extinzând relaţia (3.4.3) dedusă în cazul analizei statice, curentul

prin diodă se poate scrie sub forma
iD t   I D0 t 1  2 cos 0t   .... (3.4.7)
unde ID0 este o mărime lent variabilă. Folosind această observaţie,

tensiunea la ieşire se poate scrie sub forma
R0
u e t   I D 0 t  * z 0 t , z 0 t   (3.4.8)
1  jR0 C0
Pe de altă parte tensiunea la bornele circuitului acordat se poate scrie sub
forma
u0 t   U t cos 0t   I t   2 I D 0 t cos 0t  * z t  
(3.4.9)
 I t   2 I D 0  * z JF t cos 0t 
unde z t  este funcţia pondere a circuitului acordat, iar z JF t  este funcţia

pondere a echivalentului de joasă frecvenţă a acestuia. Rezultă
 I t  
U t     I D 0 t  * 2 z JF t 
 2 
 (3.4.10)
2 z JF t  
2R 2R 1
 , B  0 
 1  j (2 RC) 2Q 2 RC
1 j
B
Relaţiile (3.4.9) şi (3.4.10) sugerează schema echivalentă de joasă

frecvenţă din frecvenţă din figura 3.8.
89
ID0(t)
ue(t)
2R C C0 R0
I(t)/2
U(t)
Fig. 3.8. Schema echivalentă de joasă frecvenţă a detectorului de vârf
Condiţiile care se impun sunt:
a) Pentru a nu apare distorsiuni de neurmarire trebuie ca constanta de

timp a grupului R0 C0 să fie mai mică decât cea a grupului R-2C.
2RC  R0 C0 (3.4.11)
Cu datele numerice
2 103  2 10 9  4 10 6  2 103  2 10 9  4 10 6
Condiţia se verifică la limită.
b) Frecvenţă de tăiere a schemei din figura 3.8. trebuie să fie mai mare
decât frecvenţa maximă a semnalului modulator
1
 mM  , Re  2 R || R0 , Ce  C  C0 (3.4.12)
Re Ce
Cu datele numerice
1
 mM  3,14  10 3  9
 0,25  10 5
10  4  10
3
deci condiţia este verificată.
Pentru determinarea tensiunii la ieşire se foloseşte schema

echivalentă de joasă frecvenţă şi anvelopa curentului de intrare. Impedanţa
echivalentului de joasă frecvenţă este
90
2 R || R0 103
H     (3.4.13)
1  j 2 R || R0 C  C0  1  j 4 10 6
Folosind metoda armonică rezultă

 
u e t  
2  10 3 3 
10 1  0,6

 
cos 2 10 t  arctg 8 10
3 3


2 
 1  2
 10 3 2

4  10 6 
2 

 
 1  0,8 cos 2 10 3 t V
(3.4.14)
Problema 3.5
Fie detectorul de vârf din figura 3.9.
u0(t) C
i(t) n
R R0 C0
n
L
ue(t)
Fig. 3.9. Detectorul de vârf
pentru care se cunosc

C=250 pF, R=40 k, C0=1 nF
      
it   0,2 1  0,2 cos 104 t  0,2 cos 5 104 t cos 107 t mA
91
În plus, se ştie că detectorul realizează o scădere a factorului de calitate în

gol al circuitului cu 50%.
a) Să se verifice condiţiile de bună funcţionare ale schemei şi să se
deseneze schema echivalentă de joasă frecvenţă.
b) Să se determine tensiunea la ieşirea schemei ue(t) şi tensiunea la bornele
circuitului acordat u0(t).
c) Să se reia punctul b) dacă valoarea condensatorului C0 se modifică la
10F.
Rezolvare
a) Efectuând eliminarea prizei la stânga diodei se obţine schema

echivalentă fără prize reprezentată în figura 3.10.
2i(t)
R/4 L/4 4C R0 C0
u0(t)/2
ue(t)
Fig.3.10. Schema echivalentă fără prize
Valoarea rezistenţei R0 se determină din condiţia ca factorul de

calitate în sarcină să fie egal cu jumătate din factorul de calitate în gol.
Pentru aceasta rezistenţa de intrare în detector R0 / 2 trebuie să fie egală cu
R / 4 . Rezultă
R
R0   20 k (3.5.1)
2
92
Schema echivalentă de joasă frecvenţă este reprezentată în figura

3.11.
ID0(t)
ue(t)
R/2 4C C0 R0
I(t)
U(t)/2
Fig. 3.11. Schema echivalentă de joasă frecvenţă a detectorului de

anvelopă din fig. 3.11.
Condiţiile de bună funcţionare sunt:

1) pentru a nu apărea distorsiuni de neurmărire este necesar ca frecvenţa de
tăiere a grupului trece jos de la ieşire să fie mai mare mică decât cea a
echivalentului trece jos al filtrului trece bandă
R
R0 C0  2 4C  2 RC (3.5.2)
4
Introducând valorile numerice
R0 C0  20  10 3  10 9  2  10 5
(3.5.3)
12 5
2 RC  2  40  10  250  10
3
 2  10
Condiţia este verificată la limită.
2) pentru ca semnalul informaţional să nu fie afectat de frecvenţa de tăiere

a echivalentului de joasă frecvenţă este necesar ca frecvenţa maximă a
semnalului modulator să fie mai mică sau egală cu aceasta:
93
1 R 
 mM  , Re  || R0  20 || 20  10 k
Re C e 2 
C e  4C  C 0  2 nF  (3.5.4)

1 1
  mM  5  10 4  9
 5
 5  10 4
10  10  2  10
3
2  10
Şi această condiţie este verificată la limită.
b) Funcţia de transfer a echivalentului de joasă frecvenţa este

R
|| R0
Z    2 
10
k (3.5.5)
R  1  j  2  10 5
1  j  || R0 4C  C0 
2 
Semnalul de intrare în acest filtru este anvelopa curentului
  
I t   0,2 1  0,2  cos 10 4 t  0,2  cos 5 104   mA (3.5.6)
Aplicând metoda armonică pentru determinarea răspunsului, tensiunea la

ieşire este
 
u e t   21 
0,2
cos10 4
t  artcg 0, 2  
0,2
cos2  10 4
t  arctg 1
 1  0,2 11 
2 2
      
 21  0,196 cos10 4 t    0,141cos 2  10 4 t    V 
  16   4 
(3.5.7)
Tensiunea la bornele circuitului acordat este
u 0 t   2u e t  cos10 7 t  
     
 41  0,196 cos10 4 t    0,141cos 2  10 4 t   cos10 7 t  V
  16   4 
(3.5.8)
94
d) În cazul în care C0=1 F, condiţia de neurmărire nu mai este verificată.

Impedanţa lui C0 la frecvenţa maximă a semnalului modulator este:
1 1
Z C0  mM    2  (3.5.9)
 mM C0 5  10  10 5
4
deci va scurtcircuita practic componentele alternative ale lui u0(t). În acest

caz
ue t   2 V
u0 t   4  cos 107 t  V
(3.5.10)
Problema 3.6
Se consideră schema clasică a unui detector de vârf pentru care se

cunosc constantele:
1 2 R  Ro
1  , 2 
Ro C o (C  C o )  2 RRo
a) Dacă curentul de intrare este
i(t) = I0 [1+m cos (mt)] cos(0t), m≤1
să se determine curentul prin diodă iD0(t);
b) Distorsiunile de neurmărite nu apar dacă este îndeplinită condiţia
ID0(t) ≥ 0  t
Să se exprime această condiţie după cum 1 ≥ 2, respectiv 1 < 2.
Rezolvare:
a) Se foloseşte modelul echivalent de joasă frecvenţă al detectorului de

vârf din figura 3.12.
95
1 ID0(t) 2
ue(t)
I(t)/2 2R C R0 C0
1’ 2’
Fig. 3.12. Schema echivalentă de joasă frecvenţă a detectorului de vârf
Impedanţa de intrare la bornele 1-1’ este:

2 R Ro 2R R0
Z1     (3.6.1)
1  j (C  Co )(2 R Ro ) 1  j 
2
iar cea la bornele 2-2’ spre dreapta este:
Z 2  
Ro Ro
 (3.6.2)
1  jRoCo 1  j 
1
Atunci
U e ω  I ω Z1 ω  I D 0 ωΖ 2 ω
1
(3.6.3)
2
de unde rezultă

1 j
I   Z1   I   2 R || R0 1
I D 0     (3.6.4)
2 Z 2   2 R0 1  j 
2
iar I 0 1  m  cos mt   I   . Rezultă
96
 2 
   
1   m
 
I DO t  
R 
 I o 1  m  1    cos  t  arctg   m   arctg   m  

2 R  Ro 2   m      
        2  
 m  
1
 1  
  2  
(3.6.5)
Condiţia ID0(t) ≥ 0 este îndeplinită numai dacă
2
 
1   m 
m  1   1 (3.6.6)
2
 m 
1   
 2 
Dacă 1 ≥ 2 radicalul are valoare maximă când m = 0 . Condiţia (3.6.6)
este echivalentă cu m ≤ 1, ceea ce este impus.
Dacă 1 > 2 radicalul are valoare maximă când m   . Condiţia
(3.6.6) devine
2
 
1   m 
m lim  1   m  2  1
 m 
 m 
2
1 (3.6.7)
1   

 2 
deci
1 2 R (C0  C )
m  (3.6.8)
2 ( R0  2 R) C0
Problema 3.7
Fie schema din figura 3.13 (demodulator cu circuit de produs cu

element neliniar). Se cunosc
97
IDSS= 4 mA Up = -4V
   
u1 t   cos 105 t cos 107 t V;
u t   cos10 t  V
2
7
Se cere:
a) Să scrie expresia curentului de drenă al tranzistorului TEC iD(t) şi să se

deseneze spectrul acestuia;
b) Să se determine valoarea condensatorului C0 astfel încât componenta pe
frecvenţa 0 să fie atenuată cu 40 dB;
c) Să se determine tensiunea la ieşire ue(t) şi gradul de distorsiune al
acesteia. Poate această structură fi folosită ca demodulator?
+EDD (10V)
R0 C0
C8 ue(t)
C8
+
u1(t) ~ 1MΩ
+
u2(t) ~ -
E0
Fig. 3.13. Demodulatorul de produs cu element neliniar
Rezolvare
98
a) Tensiunea grilă sursă a tranzistorului TEC se poate scrie

   
vGS t   -E0  u1 t   u2 t   -2  cos 105 t cos 107 t  cos 107 t  
(3.7.1)
Valorile maximă şi minimă ale acesteia sunt

vGS t max  -2  1  1  0
vGS t min  -2 -1-1  -4 (3.7.2)
Se observă că vGS(t)  (Up, V0) = (-4V, 0,6V) deci este valabilă dependenţa
pătratică a curentului de drenă de tensiunea grilă sursă:
 vGS t 
2
iD t   I DSS 1   
I DSS
2
U p  vGS t 
2
  (3.7.3)
 U p  Up
Înlocuind cu datele numerice se obţine
iD t  
4
16
    2

4  2  cos 10 5 t cos 10 7 t  cos 10 7 t   
1
    2
 2  cos 10 5 t cos 10 7 t  cos 10 7 t 
4
 
1 1
   1
  
 4  1  cos 2 10 5 t 1  cos 2 10 7 t  1  cos 2 10 7 t 
4 4 2
 
 4 cos 10 t cos 10 t   4 cos 10 t   2 cos 10 t 1  cos 2 10 t mA 
5 7 7 5 7
(3.7.4)
99
1/4 . Spectru {iD(t)} 4
4,75
2 2
0,5 0,5
0,25 0,25 0,25

0,25 0,25
105 2.105 107 2 . 107 
107105 2.107105
2·107±2·105
Fig. 3.14. Spectrul de amplitudini al curentului de drenă al tranzistorului

TEC
c) Deoarece la ieşirea circuitului există un filtru trece jos de impedanţă

Z   
R0
(3.7.5)
1  jR0C0
componentele utile din spectrul semnalului sunt cele de joasă frecvenţă.
rad
Atenuarea componentei situate pe 107 este
s
a 10  7
 20 lg
 
Z 107
 20 lg 1  107 103  C0 2
 40dB (3.7.6)
Z 0
deci
100
10 7 103 C0  100  C0   10 -8  10 nF (3.7.7)
10  10
7 3
c) Pentru aflarea tensiunii la ieşire se aplică metoda armonică părţii utile

din semnalul dorit
10 3  1
iD,U t  
4 2
   
  cos 105 t  cos 2 105 t  A
1
(3.7.8)
4 
100
Rezultă

10 3 10 3 
u e t  
1
 
cos 10 5 t  arctg 1 
8
 
 1  10 5 10 5 
2


1 1

cos 10 t  arctg 2  
5


2 1  2 10 5 10 5 
2 

(3.7.9)
  


 0,1250,707 cos 10 5 t    0,223 cos 10 5 t  0,35  V  
  4 
Se observă că din cauza elementului neliniar armonica a 2-a a semnalului
de joasă frecvenţă nu poate fi eliminată complet. Gradul de distorsiune este
0,223
δ2   0,316  31,6 % (3.7.10)
0,707
Această schemă nu poate fi folosită ca demodulator din cauza apariţiei
distorsiunilor mari de armonica a 2-a.
Problema 3.8
Fie demodulatorul ML cu etaj diferenţial din figura 3.15 pentru care se

cunosc:
R0=2 k , R1=1 k, EE=EC=10 V
 
u1 t   2,6 cos 107 t , [mV]
u 2 t   4 cos10 t cos10 t  [V]
4 7
101
+EE
R0 C0
ue(t)
u1(t) ic2(t)
+ C?
~ T1 T2
I0(t)
R1
+ -Ec
u2(t) ~
Fig. 3.15. Demodulatorul ML cu etaj diferenţial

Se cere:
a) să se determine curentul I0(t) ;
b) să se determine curentul iC2(t) şi să se reprezinte spectrul acestuia;
c) să se determine valoarea condensatorului C0 astfel încât componenta
utilă să fie atenuată cu 3 dB. Să se scrie expresia tensiunii de ieşire în acest
caz.
d) cu cât este atenuată componenta nedorită din spectrul semnalului?
Rezolvare:
a) Curentul I0(t) se determină aplicând legea lui Kirkhoff pe bucla

formată din u2(t), R1, tranzistorul T2 şi tensiunea de alimentare Ec
EC  VBE  u 2 t 
I 0 t  
R1
   
 9,4  4 cos 10 4 t cos 10 7 t [mA] (3.8.1)
102
b) Conform funcţionării etajului diferenţial, curentul prin tranzistorul T2

se scrie sub forma
I 0 (t )   u1 (t ) 
iC 2 (t )  1 - th   
2   T 
V
(3.8.2)

1
2
 
9,4  4 cos(10 4 t ) cos(10 7 t ) 1  th(0,1cos10 7 t ) 
Deoarece argumentul tangentei hiperbolice este mic (mai mic decât 0,25)
tangenta hiperbolică se poate aproxima prin argumentul său, astfel încât
relaţia (3.8.2) se poate scrie aproximativ sub forma
i c 2 t   9,4  4 cos(10 4 t ) cos(10 7 t ) 1  0,1cos(10 7 t ) 
1
2
 4,7  2 cos(10 4 t ) cos(10 7 t )  0,47 cos(10 7 t ) 
(3.8.3)
 0,2  cos(10 4 t )1  cos 2 10 7 t  mA 
1
2
Spectrul semnalului ic2(t) este reprezentat în figura 3.16.
Spectrul de amplitudini al curentului ic2(t)
4.7
1 1
0,1
0,47
0,05 0,05
104 107 2107 
107104 2.107104
Fig. 3.16. Spectrul de amplitudini al curentului ic2(t)
Deoarece filtrul de ieşire este de tip trece jos, semnalul util este cel de
joasă frecvenţă. Cum condensatorul de la ieşire elimină componenta
103
continuă, semnalul util este dat de componenta spectrală situată pe

frecvenţa unghiulară 104 rad/s.
Atenuarea introdusă de filtru asupra acestei componente este
Z 0 
a(104 )  20 lg
 
Z 104
(3.8.4)
unde Z() este funcţia de transfer a filtrului, dată de

R0 2  10 3
Z     (3.8.5)
1  jR0 C 0 1  jω2  10 3 C
0

 
a 10 4  20 lg 1  (10 4  2 103  C0 ) 3  3dB (3.8.6)
deci
1 -7
10 4  2  10 3 C0  1  C0  10  50 nF (3.8.7)
2
Tensiunea la ieşire se determină folosind metoda armonică pentru partea
utilă a curentului ic2(t)
(3.8.8)
d) Componenta nedorită din spectrul semnalului este cea mai

apropiată componentă de înaltă frecvenţă, anume cea situată pe (10 7-
104)=0,9999 107107 rad/s. Atenuarea introdusă de filtru la această
frecvenţa este
 
a 10 7  20 lg 1  10 7  2 103  5 18  60dB (3.8.9)
suficient de mare încât contribuţia ei în expresia semnalului la ieşire să
poată fi neglijată.
104
Problema 3.9
Se consideră schema de refacere a purtătoarei pentru transmisiunile MA-

PS. Primul filtru trece bandă este acordat pe frecvenţa unghiulară 2 r şi are
funcţia de transfer echivalentă cu cea a unui circuit acordat cu 3 etaje
identice având fiecare lărgimea de bandă la o atenuare de 3dB B; cel de-al
doilea filtru trece bandă este acordat pe frecvenţa unghiulară r şi are
funcţia de transfer echivalentă cu cea a unui circuit acordat derivaţie, cu
aceeaşi lărgime de bandă B. Ştiind că frecvenţa unghiulară a purtătoarei
este 0=106 rad/s, B=104 rad/s şi frecvenţa unghiulară maximă a
semnalului informaţional mM=103 rad/s, să se determine eroarea de fază a
semnalului de la ieşire dacă frecvenţa de acord a circuitelor acordate r
variază faţă de frecvenţa purtătoarei 0 cu =0,1%.
Rezolvare
Schema de refacere a purtătoarei la semnalele MA-PS este ilustrată

în figura 3.17.
sMA-PS(t) s1(t) s2(t) s3(t) s4(t) s5(t)

2
2
( ) FTB1 LIM FTB2
CAD, 3etaje CAD, 1etaj

V
2r, B r, B
Fig. 3.17. Schema de refacere a purtătoarei la semnalele MA-PS
105
Semnalul la ieşirea circuitului de ridicare la pătrat este

g 2 t  g 2 t 
s1 t   g t cos  0t  
2 2
 cos2 0t  (3.9.1)
2 2
Primul termen este un semnal de joasă frecvenţă, iar cel de-al doilea este
un semnal de tip MA, modulat cu g2(t), care are o componentă medie
nenulă g 2 t   g1  0 şi frecvenţă modulatoare maximă 2 mM. Primul filtru
trece bandă, care are funcţia de transfer normată, de bandă îngustă
H1   
~ 1 1

  2r    20 1    (3.9.2)
3 3
 
1  j B  1  j B 
   
va genera la ieşire un semnal MA cu purtătoare, a cărui anvelopă g1 t 
variază puţin în jurul valorii sale medii g1. În acest caz se poate scrie cu
aproximaţie
  2  
s2 t   g1
1
cos 20 t  3arctg  0  
 B 
3
 
 20  
2
 1  

  B  
cos20 t  3 
1 (3.9.3)
 g1 3
  2  
2
 1  0  

  B  
unde s-a notat cu
 2 0 
  arctg   (3.9.4)
 B 
Anvelopa semnalului s2 t  notată cu
S 2 t   g1
1

3 (3.9.5)
20  
2

 1   
  B  
 
variază între
106
S 2 t  max  g1
1
3
 g1
 2  
2
 1   0  

  B  
S 2 t  min  g1
1 1
3
 g1 3
 0,889 g1
 (3.9.6)
2    
2 2
 1   0    1   210 10 
6 3

  B     104  
    
deci cu 11,1%. Limitatorul este introdus pentru a elimina orice modulaţie

MA parazită a lui s2(t) în jurul lui g1. Pragul de limitare trebuie ales astfel
încât să fie mult mai mic decât valoarea minimă a anvelopei semnalului
g1(t). La ieşirea sa se obţine un semnal dreptunghiular periodic cu perioada
2
T3  , care are dezvoltarea în serie Fourier armonică
2 0
1 2 
s3 t   V f i cos2 o t  3   V   cos2 o t  3  
2
cos6 o t  9   ...
2  3 
(3.9.7)
Divizorul cu 2 va transforma acest semnal într-unul dreptunghiular

2
periodic, cu perioada T4  . Se observă că, deşi toate componentele
0
spectrale au frecvenţa jumătate din cea a semnalului de la intrare, defazajul
se păstrează. Dezvoltarea în serie Fouriei armonică a acestui semnal este
1 2 2 
s4 t   V   cos o t  3   cos3 o t  9   ... (3.9.8)
2  3 
Cel de-al doilea filtru trece bandă va selecta din acest semnal
componentele spectrale situate în jurul lui 0. Funcţia sa de transfer
normată, de bandă îngustă, este
107
1 1
H 2     (3.9.9)
  r    0 1   
1 j 1 j
B B
deci semnalul la ieşirea sa va fi
2V 1    
s5 t   cos 0  3  arctg  0  (3.9.10)
   0 
2
  B 
1  
 B 
Eroarea de fază care apare datorită abaterii frecvenţei de rezonanţă a
circuitelor faţă de frecvenţă purtătoare este
 2     
  3arctg  0   arctg  0   3arctg 2   arctg 1  235,30 (3.9.11)
 B   B 
108
Cap.4. PRODUCEREA SEMNALELOR CU MODULAŢIE ÎN FRECVENŢĂ
PRODUCEREA SEMNALELOR CU
4 MODULAŢIE ÎN FRECVENŢĂ
Problema 4.1
În cazul metodei de simulare a ecuaţiei integro-diferenţiale pentru

producerea semnalelor MF semnalul aplicat este:
vt   V0  kgt ; g t   U m f t ; f t   1.
U m  0,1V ; k  0,1.
Se cunosc parametrii semnalului cu modulaţie în frecvenţă generat
 0  106 rad / s;  M  104 rad / s;  mM  20 103 rad / s
a) Să se determine constantele KI, KM şi valoarea amplitudinii V0 a
semnalului v(t) pentru a obţine un semnal MF cu parametrii de mai sus;
b) Ştiind că integratoarele se realizează cu amplificatoare operaţionale, ca
în figura 4.1, să se determine un set de valori posibile ale elementelor
schemelor.
Fig.4.1. Modalitate de realizare a integratoarelor cu

amplificatoare operaţionale
109
Rezolvare:
a) Schema de simulare a ecuaţiei integro-diferenţiale este prezentată în

figura 4.2. Tensiunile în punctele B şi C sunt:
u B t   K I K M2 vt  u MF  v d

u MF t  (4.1.1)
uC t  
KI
v(t)
uMF(t)
t t
K I   d u 0  U 0 K I   d u 0  0
KM KM
(C) (B)
-1
Fig. 4.2. Schema de simulare a ecuaţiei integro diferenţiale de

generare a semnalelor MF
Efectuând bilanţul tensiunilor în punctele (B)-(C) rezultă ecuaţia:

u MF t   K I2 K M2 vt  u MF  v d  0 (4.1.2)
Pe de altă parte se ştie că ecuaţia integro-diferenţială care are ca soluţii

semnalul MF este:
u MF t   i t  u MF  i  d  0 (4.1.3)
110
Identificând (4.1.2) cu (4.1.3), rezultă:

i t   K I K M vt   K I K M V0  K I K M kUm f t  (4.1.4)
deci:
 0  K I K M V0
(4.1.5)
  K I K M kU m
rezultând:
kUm0 0,1 0,110 6
V0   1 V (4.1.6)
 10 4
Alegând K M 1 rezultă:
(4.1.7)
b) Funcţia de transfer a integratorului este:

H     2 
R 1
(4.1.8)
R1 1  jR2C
Pentru ca aceasta funcţie să se poată aproxima cu cea a unui integrator
ideal trebuie ca în banda de frecvenţe    0  BMF , 0  BMF 
H    
R2 1
 (4.1.9)
R1 jR2C
Pentru ca relaţia (4.1.9) să fie adevărată trebuie ca:
 0  BMF R2C  1 (4.1.10)
Pe de altă parte, conform formulei lui Carson,
BMF 
 mM 
1 

2   mM

 
 
  10 1  2  2  4,41  10 rad / s  10 rad / s
 mM 
4 4 6
(4.1.11)
deci condiţia (4.1.10) se poate scrie:
 0 R2C  1 (4.1.12)
111
Dacă se impune
(4.1.13)
ceea ce reprezintă o soluţie acceptabilă. Un set de valori posibile pentru

elementele integratorului este R1=1 k, R2=100 k, C=1nF.
Problema 4.2
Semnalul aplicat schemei de producere a semnalului MF prin metoda

generatorului de undă triunghiulară este:
ui t   U1 1  mf t ; f t   1; m  0,05
Să se determine frecvenţa centrală  0 şi deviaţia de frecvenţă 
realizată cunoscând constanta integratorului K I  10 6 sec1 , valorile limită
(pragurile) detectorului de prag  V  1V, U1  4 V , precum şi
amplitudinea tensiunii de intrare U1=4 V.
Rezolvare
Schema de producere a semnalului MF prin metoda generatorului de

undă triunghiulară este reprezentată în figura 4.3.
112
ui(t) A
t
  u(t)
K I   d u 0  U 0 u U0 sin v
 2V 
-1 B
DETECTOR
DE PRAG
{V}
Fig. 4.3. Generarea semnalelor MF prin metoda

generatorului de undă triunghiulară
Se notează axa modificată a timpului cu:

 t   t  m f  d (4.2.1)
Dacă la t  t1 tensiunea vt   V , comutatorul trece în poziţia B, iar
tensiunea la ieşirea integratorului este:
t  t 
vt   V  K I  u i  d  V  K I U 1 t  t1  m f  d   V  K I U 1  t    t1 
t1  t1 
(4.2.2)

Dacă la t  t1  tensiunea vt   V , comutatorul trece în poziţia A, iar:
0
   
vt   V  K I U 1  t     t1   (4.2.3)
   0 
Variaţia tensiunii v(t) este reprezentată în figura 4.4:
113
v(t)
+V
t2
t
t1
-V
/0 /0
Fig. 4.4. Tensiunea triunghiulară v(t)
Se observă imediat că:

 2V K I U 1   10 6  4
  0    2    10 6 rad / s (4.2.4)
 0 K I U1 2V 2
După trecerea prin circuitul neliniar, tensiunea la ieşirea schemei este
 t 
u t   U 0 cos 0 t   U 0 cos  0 t  m 0  f  d  (4.2.5)
 
Identificând expresia frecvenţei instantanee în relaţia (4.2.4) se determină
deviaţia de frecvenţă
K U
  m 0  m I 1    105 rad / s (4.2.6)
2V
Se observă că, atât frecvenţa purtătoare cât şi deviaţia de frecvenţă depind
de amplitudinea tensiunii de intrare, de pragurile detectorului şi de
constanta integratorului. În plus raportul dintre frecvenţa purtătoare şi
deviaţia de frecvenţă este parametrul m al tensiunii de intrare.
Problema 4.3
Transformarea tensiunii triunghiulare din problema precedentă într-o

tensiune sinusoidală se face cu ajutorul circuitului din figura 4.5. Se cunosc
valorile relative ale rezistenţelor
114
R1  1,25R; R2  0,53R; R3  3,64R
Fig. 4.5. Circuit de transformare a tensiunii dreptunghiulare într-una

sinusoidală, cu 6 segmente
a) Ştiind că amplitudinea semnalului v(t) este V0  2V , să se reprezinte

caracteristica u  f v 
b) Să se determine gradul de distorsiune de armonica a treia al
semnalului u(t) obţinut la ieşire.
Rezolvare
a) Dacă valoarea lui v(t) este mică, toate diodele sunt închise, panta
caracteristicii fiind dată de
u t  R3 3,64
p1     0,785 (4.3.1)
vt  R  R3 4,64
Dioda D1 se deschide atunci când valoarea tensiunii de ieşire u(t) este mai
mare decât 0,6 V. Valoarea limită tensiunii de intrare în acest caz este
0,6
vt   V1   0,764V (4.3.2)
0,785
115
Cât timp dioda D1 este deschisă, iar diodele D2 şi D3 sunt blocate, panta
caracteristicii u  f v  este
R1 || R3 1,25R || 3,64 R 0,93

p2     0,482 (4.3.3)
R  R1 || R3 R  1,25R || 3,64 R 1,93
Dioda D2 se deschide atunci cand tensiunea de ieşire u(t) depăşeşte

valoarea de 0,9 V. Valoarea limită a tensiunii de intrare în acest caz este
u t   0,64  0,48V2  0,764

(4.3.4)
V2  1,389 V
Cât timp diodele D1 şi D2 sunt deschise, iar dioda D3 este blocată, panta
caracteristicii u=f(v) este dată de
R1 || R2 || R3
p3   0,252 (4.3.5)
R  R1 || R2 || R3
Dioda D3 se deschide, atunci când tensiunea de ieşire u(t) depăşeşte

valoarea de 1V. Valoarea limită a tensiunii de intrare în acest caz este
1  0,9  0,252V3  1,389

(4.3.6)
V3  1,789V
Pentru valori ale lui v(t) între 1,79 V şi 2 V panta caracteristicii este
nulă. Caracteristica u  f v  este reprezentată în figura 4.6. Pentru v  0 şi
este simetrică în raport cu originea pentru v  0 .
116
u[V]
1
0,9 P3
p2
0,6
p1
v[V]
0,76 1,39 1,79 2
Fig. 4.6. Caracteristica u=f(v)
b) Distorsiunile de armonica a treia se determină prin dezvoltare în serie

2
Fourier a funcţiei periodice u(t, cu perioada T  . Se calculează
0
coeficienţii dezvoltării în serie Fourier armonică a funcţiei periodice u(t)
 0,252  1,79 
 sin   2  n    pentru n  2k
An    jn 0  2
 8  (4.3.7)
0 pentru n  2k  1

Folosind relaţia (4.3.7) se poate determina valoarea fundamentalei,
respectiv cea a armonicii a 3a
4
A1  0,623 
2 0
(4.3.8)
4
A3  0,0048 
2 0
Valoarea distorsiunilor de armonica a 3 a este dată de
A
 3  3  0,007705  0,77% (4.3.9)
A1
117
Problema 4.4
Să se determine condiţiile de valabilitate ale regimului cvasistaţionar

pentru un semnalul MF cu semnal modulator sinusoidal având frecvenţa

centrală  0 şi indice de modulaţie   .
m
Rezolvare
Ecuaţia integro-diferenţială care are ca soluţii un semnal MF este

dată de
u t  i t  ut 
u t    2 0 (4.4.1)
 i3 t   i t 
Se spune că sunt îndeplinite condiţiile de cvasistaţionaritate atunci când
u t  i t 
u t  max  (4.4.2)
 i3 t  max
În cazul semnalului impus în problemă, tensiunea cu modulaţie în

frecvenţă şi, respectiv, frecvenţa instantanee sunt date de
u t   U 0 cos  0 t   sin  m t 
(4.4.3)
 i t    0   m cos  m t
Pentru a verifica condiţia (4.4.2) sunt necesare derivatele tensiunii MF şi,
respectiv, ale frecvenţei instantanee
u t   U 0  0   m cos  m t  sin  0 t   sin  m t 
(4.4.4)
 i t    m2 cos  m t
Valorile maxime necesare în relaţia (4.4.2) sunt
ut  max  U 0 (4.4.5)
respectiv
118
u t    i' t  U 0 0  m2  m2    m
 U0  U (4.4.6)
 i3 t   02  02
0
max
03
Condiţia (4.4.2) devine

2
 
  m   0     0 ,  m   0 (4.4.7)
 0 
În cazul cel mai general, condiţia (4.4.7) arată că, pentru a fi valabile
condiţiile de cvasistaţionaritate este necesar ca atât deviaţia de frecvenţă
maximă a semnalului FM, cât şi valoarea maximă a frecvenţei semnalului
modulator să fie mult mai mici decât frecvenţa purtătoare.
Dacă sunt îndeplinite condiţiile de cvasistaţionaritate, atunci
termenul din mijloc din relaţia (4.4.1) poate este mult mai mic decât vecinii
săi. El poate fi deci neglijat sau dublat, rezultând cele 2 variante ale
ecuaţiei diferenţiale în condiţii de cvasistaţionaritate
u t  i t  ut 
u t   2  2  0  A
 i3 t   i t 
(4.4.8)
ut 
u t   0 B 
 i2 t 
Problema 4.5
Fie modulatorul care funcţionează în regim de cvasistaţionaritate din

figura 4.7.
119
L iL(t)
iL0(t) iC0(t)
~ L0 C0 u(t)
A(t)u(t)
Fig.4.7. Generator MF care funcţionează în regim de cvasistaţionaritate
Se cunosc
C 0  1 nF ; L0  10 H ; L  0,1 mH
At   A0  A1 f t ; A0  0,5; A1  0,002
a) Să se determine ecuaţia după care funcţionează circuitul
b) Să se determine frecvenţa centrală şi deviaţia de frecvenţă a oscilaţiei
generate. Este valabilă condiţia de cvasistaţionaritate?
c) Să se determine distorsiunile de armonica a doua pentru modulaţie.
Rezolvare:
a) Pentru a determina ecuaţia de funcţionare a circuitului se scrie legea III a

lui Kirkhoff pe bucla formată din generatorul de tensiune comandat,
bobina L şi tensiunea u(t):
di L t 
At u t   u t   L (4.5.1)
dt
unde
1
iL0 t   u  d
L0 
(4.5.2)
du t 
iC0 t   C0
dt
120
iar
du t 
t
iL t   iL0 t   iC0 t  
1
 u  d  C0 (4.5.3)
L0 dt
At   1ut   1 ut   C0 d u2t 

1  2

(4.5.4)
L L0  dt 
sau
d 2u t  1  1 1 At 
  L  L  L u t   0 (4.5.5)
dt C0  0 
Relaţia (4.5.5) reprezintă o ecuaţie de funcţionare în regim cvasistaţionar
de forma
1 d 2 u t 
u t   2 0 (4.5.6)
 i t  dt
b) Identificând  i t  din (4.5.6) rezultă:
1  1 1  A0  A1 f t 
 i t       (4.5.7)
C0  L0 L L 
Pentru a afla frecvenţa centrală şi deviaţia de frecvenţă se dezvoltă  i t  în

serie Taylor în raport cu f(t) în jurul lui f(t)=0:
f t  di f 2 t  d 2i
i t   i t  f 0    ... (4.5.8)
1! df f 0
2! df 2 f 0
Identificând expresia (4.5.8) cu cea a frecvenţei instantanee

 i t    0  f t  (4.5.9)
121
rezultă
 1 1  A0 
0  i t  f 0 
1
    10 rad / s
7
C0  L0 L 
di A1 1 A1 1
     10 3 rad / s
df f 0
LC0 1  1 1  A0  2 LC0 0
2   
C0  L0 L 
(4.5.10)
Se observă că sunt îndeplinite condiţiile de cvasistaţionaritate.
c) Distorsiunile pot fi determinate dacă semnalul modulator este

sinusoidal
f t   cos mt (4.5.11)
Se determină cel de-al treilea termen din expresia (4.5.8)
(4.5.12)
frecvenţa instantanee se poate rescrie sub forma
1  2
i t   0    cos m t  1  cos 2mt   ... (4.5.13)
4 0
Distorsiunile de armonica a 2-a sunt date de raportul dintre amplitudinea
lui cos 2 m t şi amplitudinea fundamentalei
1  2 1 1  1 -4
2    10 3 (4.5.14)
4  0  4  0 4
valoare suficient de mică pentru a fi considerată acceptabilă.
122
Problema 4.6
Pentru obţinerea generatorului de curent necesar producerii

semnalului MF prin metoda cvasistaţionară se poate folosi un tranzistor
TEC în configuraţia din figura 4.8. Componenta utilă (de radiofrecvenţă) a
curentului de drenă se poate scrie sub forma:
i D t   At iC t 
At   A0  A1 f t 
a) Să se determine valorile constantelor asociate generatorului de curent
A0 si A1 în funcţie de elementele schemei;
b) Pentru I DSS  4 mA; U P  4 V; E1  2V; U m  2 mV; r  100 Ω şi
L0  0,1mH; C0  10nF; C  1nF să se determine valorile A0 si A1 , schema
echivalentă de realizare precum şi frecvenţa centrală şi deviaţia de
frecvenţă a oscilaţiei generate.
Fig. 4.8. Variantă de realizare a modulatorului MF în

regim cvasistaţionar cu tranzistor TEC
123
Rezolvare
a) Scriind legea a II-a lui Kirkhoff pe bucla formată din joncţiunea grilă
drenă a tranzistorului TEC, generatorul de curent alternativ, sursa de curent
continuu şi rezistenţa r se obţine:
E1  U m f t   vGS t   riC t  (4.6.1)
Deoarece tranzistorul TEC funcţionează în zona de valabilitate a

caracteristicii pătratice, curentul de drenă al acestuia se poate scrie sub
forma
 v t  
2
i D t   I DSS 1  GS   DSS2 U P  vGS t  

I 2
 UP  UP

I DSS
2
U P  E1  U m f t   r  iC t  
2
UP

I DSS
UP
2
U P
2

 E1  U m f t   r 2 iC2 t   2ri C t U P  E1  U m f t 
(4.6.2)
Primul termen din expresia (4.6.2) conţine componente joasă frecvenţă

 f  2 f mM , al 2-lea conţine componente situate în jurul lui 2 0 , iar cel de-
al treilea reprezintă partea utilă ce conţine componente situate în domeniul
 f 0  f mM , f 0  f mM .
Componenta utilă a curentului de drenă este deci:
iD t    i t U P  E1  U m f t 
2rI DSS
2 C (4.6.3)
UP
Identificând această expresie cu cea din enunţ se obţine:
iD t   A0  A1 f t iC t    i t U P  E1  U m f t 
2rI DSS
2 C (4.6.4)
UP
124
de unde rezultă
A0  
2rI DSS
2
U P  E1 
UP
(4.6.5)
2rI DSS
A1  2
Um
UP
b) Folosind datele din enunţ şi relaţia (4.6.5) se determină

A0  0,1; A1  0,001 .
Schema echivalentă de funcţionare este reprezentată în figura 4.9,
unde rezistenţa R reprezintă pierderile din circuitul acordat.
iC(t) iL0(t) iC0(t) iR(t)
C L0 C0 R u(t)
A(t)ic(t)
Fig. 4.9. Schema echivalentă de funcţionare a modulatorului

din figura 4.8.
Pentru determinarea ecuaţiei de funcţionare se scrie legea I a lui

Kirkhoff pentru unul din noduri, sub forma:
iC t   i L0 t   iC0 t   At iC t   0 (4.6.6)
unde curenţii prin condensatoare şi prin bobină sunt daţi de relaţiile:

du t 
iC t   C
dt
du t 
iC0 t   C 0 (4.6.7)
dt
1
i L0 t   u  d
L0 
125

t
du t 
 u d  L0 C0  C1  At  dt
0 (4.6.8)
Dacă se utilizează notaţia

1
 i2 t   (4.6.9)
L0 C 0  C 1  At 
şi înlocuind (4.6.9) în (4.6.10) rezultă ecuaţia integro-diferenţială de
funcţionare
t
1 du t 
 u d   2 t  dt
0 (4.6.10)
i
Prin derivare se obţine ecuaţia diferenţială de generare a semnalelor MF

prin metoda cvasistaţionară
1 d 2 u t  2 du t  di t 
u t   2  3 0 (4.6.11)
i t  dt i t  dt dt
Pentru determinarea frecvenţei centrale şi a deviaţiei de frecvenţă se
dezvoltă expresia frecvenţei unghiulare instantanee  i t  dată de relaţia
(4.6.9) în serie Taylor în jurul lui f t   0 . Rezultă
f t  di f 2 t  d 2i
i t   i t  f 0    ... (4.6.12)
1! df f 0
2! df 2 f 0
Se obţine:
1
 0  i t  f 0   10 6 rad / s
L0 C0  C 1  A0 
di t  1 LCA1 1
    LCA1 03  50 rad / s
df f 0
2 L C  C 1  A 3 2
0 0 0
(4.6.13)
126
Problema 4.7
Fie modulatorul MF cu diodă varicap din figură. Ştiind că tensiunea

de alimentare E este mult mai mare decât amplitudinea semnalului
informaţional Um, capacitatea diodei Cd(t) este dată de
C d t  
Cd 0

 U m f t 
1  
 E  V0 
iD(t)
Cd(t) uD(t)
u(t) L0 C0
~ Um f(t)
Fig.4.10. Modulator MF cu diodă varicap
a) Să se determine ecuaţia integro diferenţială după care funcţionează

circuitul
b) Să se determine frecvenţa centrală şi deviaţia de frecvenţă a oscilaţiei
generate. Aplicaţie numerică: L0=100H, C0=10nF, Cd0=0,1nF, Um=0,5,
V0=26mV, =1,2, E=10 V.
Rezolvare:
a) Pentru a determina ecuaţia de funcţionare a circuitului trebuie să

scriem bilanţul curenţilor prin circuit
ic t   iL t   iD t   0
0
(4.7.1)
127
unde
du t  du t 
t
ic0 t   C0 ; iD t   Cd t  ; iL t    u  d
1
dt dt L0
(4.7.2)
Înlocuind rezultă ecuaţia integro-diferenţială sub forma integrală
C0  Cd t  dut   1  u d  0

t
(4.7.3)
dt L0
Frecvenţa instantanee a semnalului generat este
i t  
1 1

L0 C0  Cd t    (4.7.4)
 
 Cd 0 
L0 C0   
  U m f t   
 1   
  E0  V0  
b) Pentru determinarea frecvenţei centrale şi a deviaţiei de frecvenţă se
descompune în serie Taylor în jurul lui f(t)=0:
f t  di f 2 t  d 2i
i t   i t  f 0    ... (4.7.5)
  1! df f 0 2! df 2 f 0
0    
  f t 
unde
0  i t  f t 0 
1
 10 6 rad / s (4.7.6)
L0 C0  C d 0 
di t   Um 1
0   L0 Cd 0  3 10 2 rad / s (4.7.7)
2 E  V0 L0 C0  Cd 0 
3
df f t 0
Se verifică că sunt îndeplinite condiţiile de cvasistaţionaritate.
128
Cap.5. DEMODULAREA SEMNALELOR CU MODULAŢIE ÎN FRECVENŢĂ
DEMODULAREA SEMNALELOR
5 CU MODULAŢIE ÎN FRECVENŢĂ
Problema 5.1
Fie demodulatorul prin derivare directă Clarke Hess în varianta

neechilibrată. Se cunosc: amplitudinea tensiunii de intrare U0=2V, deviaţia
de frecvenţă maximă fMax=50Khz, frecvenţă maximă a semnalului
modulator fmM=10KHz, frecvenţa purtătoarei f0=10MHz, tensiunea de
alimentare E=10V, iar rezistenţa grupului trece jos al demodulatorului de
anvelopă de la ieşire R0=10K. Să se determine valorile condensatoarelor
C şi C0 pentru obţinerea unei eficienţe maxime a demodulatorului. Care
este în acest caz valoarea amplitudinii tensiunii utile de ieşire ?
Rezolvare
Schema demodulatorului MF cu derivare directă Clarke-Hess este

Fig.5.1. Schema detectorului Clarke-Hess neechilibrat
129
Condensatorul C0 are rol de derivare, astfel încât curentul care trece prin
acest condensator va avea o modulaţie în amplitudine dictată de acelaşi
semnal informaţional ca şi modulaţia în frecvenţă. Grupul tranzistor diodă
face o redresare monoalternanţă a acestui semnal, iar grupul (R0C0) are
rolul de FTJ, selecţionând din semnalul redresat componentele
corespunzătoare semnalului informaţional.
Folosind datele problemei se poate calcula banda ocupată de semnalul
MF:
f 50
  Max   3.333 (5.1.1)
f mM 15
   
B  2  f mM  1   tr   tr  2 10  1  3,33  3,33  123,09 KHz
(5.1.2)
Semnalul cu modulaţie în frecvenţă la intrarea demodulatorului este
 t 
u MF (t )  U 0  cos 0 t    f ( )d  (5.1.3)
 
Căderea de tensiune prin condensatorul C este
uc t   u MF t   E (5.1.4)
astfel încât curentul prin acest condensator este dat de
 t 
 CU 0   0  f (t )sin   0    f ( )d  (5.1.5)
duc (t )
iC (t )  C
dt  
 
Curentul de colector al tranzistorului, considerat egal cu cel de
emitor (=1) se poate scrie sub forma:
i(t )    iC (t )  f i iC (t ) 
(5.1.6)
 CU 0  0    f (t )sin  0 (t )  f i  CU 0 i (t ) sin  0 (t )
unde s-a notat cu
(5.1.7)
Folosind dezvoltarea în serie a funcţiei de întrerupere fi(sin0t) se obţine
130
 1 2 
it   CU 0 i (t ) sin  0 (t )1   sin  0 (t )  sin 3 0 (t )  ... 
2
 2  3 
1 CU 0 i (t ) 1
  CU 0 i (t ) sin  0 (t )   CU 0 i (t )cos
sin 2 0 (t )  ...
2  
(5.1.8)
Expresia de mai sus arată că spectrul semnalului i(t) este format dintr-o
componentă de joasă frecvenţa corespunzătoare semnalului informaţional
(respectiv celui de-al doilea termen) şi o suită de componente de tip MA-
MF, centrate pe frecvenţele 0, 2 0, etc. Spectrul acestui semnal este
sugerat în figura 5.2.
Componenta nedorită
componenta corespunzătoare termenului MA-
utilă MF pe f0
fMm f0-B/2-fmM f0 f0+B/2+fmM
Fig.5.2. Spectrul curentului i(t)
Impunând condiţia ca filtrul trece jos să atenueze cu cel puţin 40 dB

componenta nedorită cea mai apropiată din spectrul curentului i(t)
 B   123
164,09 
 n  2   f 0  MF  f mM   2   10 7  10 4  10 3   2  10 7 rad / s
 2   2 
(5.1.9)
rezultă
 
a n   20 lg 1   n R0 C0   20 lg  n R0 C0   40 dB
2
(5.1.10)
deci
100
 n R0 C0  100  C0   15,915 10 11  159,15 pF (5.1.11)
2 10 10
7 4
Se verifică atenuarea la limita benzii dorite:
131
(5.1.12)
În acest caz pentru domeniul de frecvenţe funcţia de transfer a

filtrului trece jos se poate aproxima:
R0
H     R0 , pt    mM (5.1.13)
1  jR0 C0
deci tensiunea la ieşirea circuitului este
R C U  t  R C U     f (t )
u e (t )  0 0 0 i  0 0 0 0 (5.1.14)
 
Caracteristica discriminatorului (tensiunea la ieşirea circuitului în funcţie
de frecvenţa instantanee) este reprezentată în figura 5.3:
ue(t)
p=R CU / 
0 0
i(t)
0+
Fig. 5.3 Caracteristica statică a discriminatorului.
Discriminatorul are eficienţă maximă atunci când la frecvenţa

instantanee maximă tensiunea de ieşire are valoarea maxim posibilă,
anume tensiunea de alimentare. Din această condiţie rezultă
CU 0 R0 E
E  0     C   25
pFF
 2 R0U 0  f 0  f 
(5.1.15)
Cu aceasta se poate calcula valoarea amplitudinii tensiunii utile de ieşire
Ue f M 50  10 3
  u e  10  7  10mV (5.1.16)
E f 0  f M 10  50  10 3
132
Problema 5.2
Să se dimensioneze demodulatorul prin derivare directă Clarke-Hess

în varianta echilibrată astfel încât să producă la ieşire un semnal de
amplitudine 2V vârf la vârf dacă semnalul aplicat este :
ut   U o cos 0 t   sin  m t 
ştiind că amplitudinea semnalului MF aplicat este U0=10V, frecvenţa
unghiulară purtătoare este 0=107rad/s, indicele de modulaţie =5, iar
semnalul informaţional este format dintr-un singur ton pe frecvenţa
unghiulară m=2*104 rad/s. Se ştie că tensiunile de alimentare sunt
E  10V , iar rezistenţa din braţul derivaţie este de R=5k.
Rezolvare
Schema bloc a demodulatorului Clarke-Hess în varianta echilibrată

este prezentată în figura 5.4.
Fig. 5.4. Demodulatorul Clarke-Hess – varianta echilibrată
133
Ramura de sus are o funcţionare identică cu cea descrisă în cadrul

problemei anterioare. Pentru ramura de jos, rezistenţa R are rolul de
echilibrare, condensatorul Cc realizează cuplarea în radiofrecvenţă, iar
tranzistorul şi dioda realizează redresarea pe alternanţă inferioară. Cei doi
curenţi de colector ai tranzistoarelor se însumează şi trec prin filtrul R0C0.
Dacă echilibrarea este bine efectuată componenta continuă ce apărea în
tensiunea de ieşire datorită lui 0 dispare, astfel încât excursia tensiunii de
ieşire poate fi mult mai mare decât în cazul variantei echilibrate.
Conform celor calculate în problema precedentă, partea utilă a
curentului i1(t) este:
CU 0   0    f (t ) CU 0   0   m cos m t 

i1 util   (5.2.1)
 
Pentru a determina curentul prin colectorul tranzistorului din ramura
de jos trebuie determinat mai întâi curentul prin rezistenţă R. Astfel
u t  U cos 0 t   sin  m t 
i R t   MF  o (5.2.2)
R R
Deoarece tranzistorul şi dioda lucrează ca redresor monoalternanţă pentru
alternanţele negative, curentul de colector al tranzistorului din ramura
inferioară se poate scrie sub forma
U MF (t )
i2  i R f i  i R (t )    1  f i (u MF (t )) (5.2.3)
R
unde s-a folosit proprietatea f i ( x)  1  f i x . Dezvoltând în continuare
funcţia de întrerupere în serie, relaţia (5.2.3) se poate scrie
u MF t   1 
  cos 0 t   cos3 0 t   .....
2 2
i2 t    (5.2.4)
R 2  3 
unde (t) reprezintă axa modificată a timpului, dată de relaţia (5.1.7).
Partea utilă (de joasă frecvenţă) a curentului i2(t) este dată de
134
 U 0
i2 t  util  (5.2.5)
R 
Impunând condiţiile ca filtrul trece jos să atenueze cu peste 40dB
componentele nedorite din spectrul semnalului şi, respectiv, componenta
utilă (de joasă frecvenţă) să fie atenuată foarte puţin
H ( mM )  R0
R (5.2.6)
H (0 )  0
100
rezultă tensiunea la ieşirea schemei
U 0 R0C  1 
ue (t )   0  f (t )  (5.2.7)
  RC 
Impunând condiţia ca schemă să fie echilibrată
 0 RC  1 (5.2.8)
se poate determina valoarea condensatorului de derivare C
1 1
C  7  20 pF (5.2.9)
 0 R 10  5  10 3
În acest caz tensiunea la ieşire se determină cu relaţia
U 0 R0 C
u e (t )  f (t ) (5.2.10)

Caracteristica statică a discriminatorului (respectiv tensiunea de ieşire în
funcţie de diferenţă dintre frecvenţa instantanee şi frecvenţa centrală a
oscilaţiei MF) este reprezentată în figura 5.5.
135
ue(t)
UMax
2VVV
-Max  f(t)
Max
-UMax
Fig.5.5. Caracteristica statică a discriminatorului de amplitudine echilibrat
Din condiţia ca semnalul la ieşire să aibă amplitudine de 2VVV rezultă

U 0 R0C U 0 R0C
U Max  1V     m (5.2.11)
 
de unde se poate calcula valoarea rezistenţei filtrului trece jos
 
R0    157k (5.2.12)
  CU 0  m 1  20  10 12  10  10 5
Impunând o atenuare de 40dB la frecvenţă unghiulară 0 rezultă
 
a  20 lg 1   0 R0 C0   20 lg  0 R0 C0   40
2
(5.2.13)
de unde se determină
100 100
C0   7  63,7 pF (5.2.14)
10 R0 10  157  10 3
7
Se verifică atenuarea introdusă de filtru la frecvenţă maximă a semnalului

informaţional
a(m)=20lg(1+2 104 10-5)=20lg(1,004)=0 (5.2.15)
136
Dacă atenuarea ar fi rezultat mai mare, atunci tensiunea la ieşire trebuia

recalculată, efectuând produsul de convoluţie între partea utilă a curentului
i2(t)-i1(t) şi funcţia pondere a filtrului trece jos.
În final, condensatorul de cuplare Cc trebuie dimensionat astfel încât
să fie mic în comparaţie cu rezistenţa pe lângă care se află la frecvenţa de
lucru 0.
1 R 100 100
Xc   C  7  20 *10 10  2nF (5.2.16)
 0C 100  0 R 10  5 10 3
Problema 5.3
Fie demodulatorul MF cu derivare directă din figura 5.6. Tensiunea

aplicată la intrarea circuitului este
 
ut   10 cos 106 t  0,2 sin 104 t V
Tranzistoarele sunt identice şi >>1.
137
Ec=10V
i1 i2
T1 T2 D1
id io
i3 i4 D2 ue(t)
T3 T4
C=0,1nF
u(t) R0=10k C0=10nF
~
iC(t)
I0 I0
T7 T6 T5
I0
-EE=-10V
R1=1k
Fig. 5.6. Demodulator MF cu derivare directă
a) Să se determine expresia curentului id(t) şi să se deseneze spectrul său

de amplitudini;
b) Să se determine tensiunea la ieşire ue(t). Cu cât sunt atenuate
componentele nedorite cele mai defavorabile din spectrul lui i0(t)?
Rezolvare
a) Tranzistoarele T5, T6 şi T7 reprezintă o sursă de curent constant:

E  v BE 10  0,6
I0  E   9,4 mA (5.3.1)
R1 10 4
Tranzistoarele T1 şi T2 formează de asemenea o oglindă de curent, deci i1=
i2. Tranzistoarele T3 şi T4 formează un etaj diferenţial, deci:
i3 t   I 0  iC t 
i 4 t   I 0  iC t 
(5.3.2)
138
Dar i3  i1  i 2 t  , deci
id t   i2 t   i4 t   i2 t   i2 t   2iC t  (5.3.3)
Pe de altă parte
du t 
iC t   C  10 101010 6  0,2 10 4 cos10 4 t sin 10 6  0,2 sin 10 4 t  
dt
 10 101010 6  0,2 10 4 cos10 4 t sin 10 6 t  0,1sin 10 6  10 4 t  0,1sin 10 6  10 4 t  
 10 9 [10 6 sin 10 6 t  10 5 sin 10 6  10 4 t  10 5 sin 10 6  10 4 t 
 10110 3 sin 10 6  10 4 t  99 10 3 sin 10 6  10 4 t  10 2 sin 10 6  2 10 4 t  
 10 2 sin 10 6  2 10 4 t 
(5.3.4)
A*10-9 106
99 103 101 103
102 102

6
106-2104 106-104 10 106+104 106+2104
Fig. 5.7. Spectrul de amplitudini al curentului id(t)

Observaţie: pentru descompunerea lui sin 10  0,2 sin 10 t  s-a folosit
6 4
faptul că
139
sin 10 6  0,2 sin 10 4 t    J 0,2 sin 10  k 10 4 t


6
k
k  
(5.3.5)
J 0 0,2  1; J 1 0,2   0,1; J 1 0,2  
0,2 0,2
 0,1
2 2
6 4 
Folosind notaţia  t   10  t  6 sin 10 t  curentul ic(t) se mai
0,2
 10 
poate scrie sub forma

iC t   109 106  0,2 104 cos104 t sin 106 t  (5.3.6)   
Atunci când ic(t)≥0, dioda D1 conduce şi i0(t)= ic(t); atunci când ic(t)<0
rezultă că dioda D1 este blocată şi D2 conduce, deci i0(t)=0. Aceasta se
poate scrie matematic sub forma:
  
i0 t   ic t   f i ic t   10 9 10 6  0,2 10 4 cos 10 4 t sin 10 6  t   

 10 9 10 6  0,2 10 4 cos 10 4 t sin 10  t  f  sin 10  t  
6
i
6
 10 9 10 6
 0,2 10 4 cos 10 4 t sin 10  t  1  f sin 10  t  
6
i
6
10 t sin 10  t    sin 10  t   ... 

1 2 
 10 9 6
 0,2 10 4 cos 10 4 6 6
2  
 1
   
 10 9 10 6  0,2 10 4 cos 10 4 t  sin 10 6  t    cos 2  10 6  t   ...
1 2
 
 
2 
(5.3.7)
Filtrul trece jos are funcţia de transfer:
R0 10 4
Z     (5.3.8)
1  jR0 C0 1  j10 4
Aplicând metoda armonică, tensiunea la ieşirea schemei este
 
10 9  6 4
u e t   10 10  0,210 4 10 4

cos 10 t  arctg 1  
4

 
 
1  10 4 10  4 
2 
 (5.3.9)
10 0,2  
  cos10 4 t  
  2  4
Atenuarea introdusă de filtru asupra componentei nedorite situate pe
frecvenţa  N  10  210  98  10 rad / s este de
6 4 4
140
a N   20 lg 1   N R0 C0   20 lg 1  98  39,82 dB

2 2
(5.3.10)
Problema 5.4
Fie demodulatorul MF cu derivare directă din figura 5.8. Se cunosc:

C1=1nF, R1=1k, R2=2k, R0=10k, iar tensiunea de intrare este

ut   10 cos 107 t  2 sin 105 t V 
R1 C0
C1
R1 R2 R0
ui(t)
iC(t)
uR(t) ue(t)
Fig. 5.8. Demodulatorul cu derivare directă
a) Să se determine expresia tensiunii redresate uR(t) şi să se deseneze

spectrul său de amplitudini ştiind că
J 0 2  0,224; J1 2  0,577
b) Să se determine valoarea condensatorului C0 astfel încât componenta

nedorită cea mai defavorabilă să fie atenuată cu 30 dB. În acest caz să se
determine expresia tensiunii la ieşirea schemei.
Rezolvare
a) Curentul prin condensatorul C1 este
141
du t 
iC t   C1
dt
  
 10 910 10 7  2 105 cos105 t sin 10 7 t  2 sin 105 t  
(5.4.1)
  
 10 3 100  2 cos105 t sin 10 7  t  
unde  t   t 
2
7
sin 10 5 t .  
10
Tensiunea redresată este u R t    R1iC t  când ic(t)≥0 şi diodele
conduc, respectiv uR(t)=0 când ic(t)<0. Aceasta se traduce prin
u R t    R1ic t  f i ic t  
   
 100  2 cos10 5 t sin 10 7  t  f i  sin 10 7  t   
 100  2 cos10 t sin 10  t 1   sin 10  t  .... 

5  1 2 7  7
2   

 100  2 cos10 5 t  sin 10 7  t    cos 10 7  t   ....
1 1 1
 

  
2 
(5.4.2)
Dezvoltarea în serie Fourier Armonică a unui semnal MF se obţine
calculând valorile funcţiilor Bessel, folosind relaţia de recurenţă
J k 1    J k 1    J k  
2k
(5.4.3)

rezultă, pentru =2 şi k=2,3,... J 3 2  0,129; J 4 2  0,034; J k 2  0 k  5
   J 2sin 10  k  10 t 


sin 10 t  2 sin 10 t 
7 5
k
7 5
k  
 0,224 sin 10 t   0,577 sin 10  10 t  0,577 sin 10  10 t 

7 7 5 7 5
 0,353 sin 10  210 t  0,353 sin 10  210 t  0,129 sin 10  310 t 
7 5 7 5 7 5
 0,129 sin 10  310 t  0,034 sin 10  410 t  0,034 sin 10  410 t...
7 5 7 5 7 5
(5.4.4)
rezultă
142
 
u R t   31.83  0,637 cos 10 5 t  11,2 sin 10 7 t  29,1385 sin 10 7  10 5 t     
    
 28,5615 sin 10 7  105 t  18,003 sin 10 7  2105 t  17,297 sin 10 7  210 5 t  
 6,63525 sin 10  310 t  6,28225 sin 10  310 t  1,7645 sin 10
7 5 7 5 7

 410 5 t 
 1,6355 sin 10  410 t  0,00875 sin 10  510 t  0,00875 sin 10
7 5 7 5 7
 510 t...
5
(5.4.5)
b) Funcţia de transfer a filtrului trece jos este

R
H     0
1 1
 5 (5.4.6)
R2 1  jR0 C0 1  j10 4 C0
Componenta nedorită cea mai defavorabilă este situată pe frecvenţa
 N  10 7  5105  0,95  10 7 rad / s . Impunând ca atenuarea introdusă de filtru
să fie de 30 dB rezultă:
a N   20  lg 1   N R0 C0   30  C0 
31,623
10 4  3,329 nF
2
0,95  10 7
(5.4.7)
A
31,83 28,56 29,14
17,30 18
11,2
6,28
6,64
0,64 1,64 1,76

0,009 0,009
107+2 105
107+4 105
105
107+5 105
107+3 105

107-5 105
107-4 105
107-3 105
107-2 105
107+105
107-105
107
Fig. 5.9. Spectrul de amplitudini al tensiunii redresate

`
Cu acestea se poate determina tensiunea la ieşire:
143
5  0,65
ue t   31,83  5   
cos 105 t  arctg 0,3329 
1  0,3329
2
(5.4.8)

 159,15  3,0361cos 10 5 t  18,41 
Observaţie: dacă se ţine cont şi de amplitudinile componentelor utile şi a
celei nedorite, atenuarea relativă a acestora este:
 
 
Autila
a rel  N   20 lg    66,827 dB
3,0361
 20 lg
Anedorita  5  (5.4.9)
 0,00875
31,623 

mult mai mare decât cea impusă, deoarece componenta nedorită cea mai
defavorabilă are amplitudinea mult mai mică decât cea utilă. De aceea, din
punct de vedere al atenuării relative, trebuie luată în considerare
componenta nedorită cu amplitudinea cea mai mare.
5 5  29,14
A10 10  29,14   4,33
1  1,01  10 7  33,3  10 7 
7 5
33,64
(5.4.10)
 3,03 
a rel 10  10   20 lg 
7 5
  3,1dB
 4,33 
Se observă că se obţine o valoare a tensiunii nedorite mai mare decât a
celei utile. În acest caz trebuie impusă o atenuare mai mare pentru
componenta nedorită (se poate considera acoperitor atenuarea pe frecvenţa
107), de exemplu 50-60 dB.
Problema 5.5
Fie un demodulator MF cu circuit decalat acordat neechilibrat.

a) Să se arate că, în cazul în care se impun distorsiuni de armonica a 2-a
nule, expresia distorsiunilor de armonica a 3-a este:
2
1  2f 
3   
9 B 
144
b) Să se dimensioneze demodulatorul ştiind că semnalul aplicat are

deviaţia de frecvenţă maximă fM=5KHz, frecvenţă modulatoare maximă a
semnalului informaţional este fmM=3,4KHz, iar frecvenţa purtătoare are
valoarea f0=450KHz. Se impun distorsiuni de armonica a 2-a nule şi
distorsiuni de armonica a 3-a de maxim 10%. De asemenea se ştie că
detectorul de anvelopă de la ieşire determină o scădere a factorului de
calitate în gol al circuitului cu 50%, iar frecvenţa de rezonanţă a circuitului
este mai mică decât frecvenţa purtătoare. Se impune o valoare de C=1nF
pentru condensatorul din circuitul acordat.
Rezolvare:
Schema bloc a demodulatorului este reprezentată în figura 5.10a, iar

caracteristica circuitului acordat în figura 5.10b.
Fig. 5.10a. Discriminatorul de amplitudine neechilibrat
145

Ue(t)
anvelopa semnalului de ieşire,

modulat MA-MF cu aceelaşi
semnal informaţional

r 0
t
frecvenţa instantanee a semnalului de

intrare, modulat MF (semnal modulator
triunghiular)
Fig 5.10b Caracteristica de amplitudine a discriminatorului neechilibrat
La intrare se aplică o sursă de curent modulată în frecvenţă. Circuitul este

acordat pe o frecvenţă  r   0   , unde valoarea lui  este aleasă
astfel încât în jurul lui 0 caracteristica de frecvenţă să fie liniară. În acest
fel introducând la intrarea circuitului un semnal modulat în frecvenţă,
semnalul de la ieşire va fi modulat simultan în amplitudine şi frecvenţă cu
acelaşi semnal informaţional. Detectorul de anvelopă de la ieşire (format
din diodă şi grupul trece jos RC) va detecta modulaţia de anvelopă, deci
semnalul la ieşire va fi proporţional cu semnalul informaţional.
Impedanţa circuitului RLC se poate scrie, în jurul frecvenţei de
rezonanţă, sub forma:
  r
Z    0 ;
R
x (5.5.1)
1  jx B
Presupunând că sunt îndeplinite condiţiile de valabilitate ale regimului
cvasistaţionar se pot extinde rezultatele obţinute în cazul unui regim static
146
la regimul dinamic lent variabil în timp. Astfel, conform metodei

cvasistaţionare, amplitudinea tensiunii de ieşire se poate scrie sub forma
U e t   I 0 Z i t  

 I 0  Z    
i t   0
Z    
' i t   0 
2
Z    
'' i t   0 
3

Z    ...
' ''
 1! 2! 2! 
0 0 0 0
(5.5.2)
Dar
 i t    0 t  f t  (5.5.3)
Înlocuind (5.5.3) în relaţia (5.5.2) rezultă


U e t   I 0  Z    
f t 
Z    
' f t 
2
Z    
'' f t 
3
Z    ...
''' 



0 1! 0 2! 0 3! 0


(5.5.4)
Pentru o reprezentare mai compactă în vederea derivării, modulul funcţiei
de transfer a circuitului RLC se mai poate scrie sub forma
1
Z    R0 1  x  2

2 (5.5.5)
Atunci
d Z   d Z x  dx 3
Z   
'
d

dx d
R
  0 x 1 x2
B
 
2 (5.5.6)
5
Z    
'' R0
1  2 x 1  x 
2 2 2 (5.5.7)
B  2
7
Z   
'' ' R0

3x 3  2 x 1  x 2
 2
 2 (5.5.8)
B 3
Impunând condiţia ca distorsiunile de armonica a 2 a să fie nule, trebuie ca
o  r 1
Z  o   0 , deci x  x0  
''
. În acest caz relaţiile (5.5.6)-
B 2
(5.5.8) devin:
2
Z    R0 (5.5.9)
3
147
3
R 1 2
Z  
'
 0   (5.5.10)
B 2  3 
 
7
R0 2
Z   
'' '
3 2   (5.5. 11)
B 4 3
Pentru calculul distorsiunilor de armonica a 2-a se foloseşte ca
semnal informaţional un semnal cosinusoidal f t   cos m t . Pentru
armonica a 3-a rezultă:
cos 3 m t  cos m t
cos3  m t  (5.5. 12)
4
deci distorsiunile de armonica a 2-a se determină cu relaţia
 3 1 R0 1 2
7
3 2  
4 B 3 2 1     2  1  f 
2 2 2
3! 3
2         
  R0 1  2 
3 4  B   3  9 B 
 
1! B  2  3 
(5.5. 13)
b) Pentru dimensionarea demodulatorului se porneşte de la condiţia ca
distorsiunile de ordinul 3 să fie 10%, din care se determină banda la 3dB a
circuitului
1  2f M  f M
2
 3  10%     0,1  B   10,54 KHz (5.5. 14)

9 B  3
0,1
2
Folosind condiţia ca distorsiunile de ordinul 2 să fie nule se determină
frecvenţa de rezonanţă a circuitului:
  r 1 B
2  0  0   0  r  (5.5. 15)
B 2 2
148
B    10,54  3 3 rad
r  0    2  450    10  2802,39  10 (5.5. 16)
2  2  s
Din frecvenţa de rezonanţă şi ştiind valoarea condensatorului C=1nF se
poate determina valoarea bobinei
1 1
r   L 2  127,3H (5.5. 17)
LC  rC
Ştiind valorile benzii la 3 dB şi a frecvenţei de rezonanţă se poate
determina factorul de calitate în sarcină
fr f 
B  Q  r  r  42,43 (5.5. 18)
Q B 2B
Cum redresorul realizează o modificare a factorului de calitate în gol cu
50% rezultă
Q0  2Q  84,4 (5.5. 19)
Din factorii de calitate şi ştiind valoarea condensatorului se pot determina
valorile rezistenţelor din circuitul derivaţie şi din grupul trece jos al
detectorului de anvelopă
Q0
Q0  Rr C  R   30,2 K  (5.5. 20)
r C
 R  Q R R
Q   R // 0   r C  0  R || 0  
 2  2 2 2
R0  2 R  60,4 K
(5.5. 21)
Valoarea condensatorului C0 se determină din condiţia ca să fie îndeplinite
condiţiile de bună funcţionare ale detectorului de anvelopă
 R0 
 mM R e Ce  0   R ||   C0  C   1
 2  (5.5. 22)
R0 C0  2 RC
Din acestea rezultă C0=1nF.
Se verifică faptul că atenuarea introdusă de circuit asupra
componentelor dorite (fmM) este sub 1 dB, respectiv asupra celor nedorite
149
(3f0-BMF-fMm) este peste 40 dB. Pentru aceasta trebuie determinată mai întâi
banda semnalului MF
f max 5
   1,47
f mM 3.4 (5.5. 23)
 
B MF  2 f mM 1      25.04 KHz  f 0  450 KHz
ceea ce înseamnă că atenuarea se va calcula la frecvenţa fo. În aceste
condiţii atenuările componentelor dorite, respectiv celor nedorite devin

a f mM   20 lg 1  2  3,4 10 3 15,1 10 3 0,5 10 9  0,2568 dB
2
(5.5. 24)

a f 0   20 lg 1  2  450 10 15,1 10 0,5 10
3 3
  61,24 dB
9 2
valori ce pot fi considerate ca fiind acceptabile
Problema 5.6
Se consideră demodulatorul MF cu circuite decalat acordate.

a) Să se determine expresia distorsiunilor de armonica a 3-a şi a celor
de armonica a 5-a.
b) Se cunosc valoarea factorului de priză de la intrare n1/n2=0.2,
conductanţa de transfer a tranzistorului gm=40mA/V, amplitudinea
tensiunii aplicate la intrare U0=1V, frecvenţa purtătoare f0=1MHz,
frecvenţa modulatoare maximă fmM=3,4KHz, deviaţia de frecvenţă maximă
fM=10KHz, rezistenţa grupului trece jos al detectorului de anvelopă
R0=20k, valoarea capacităţii circuitului derivaţie al ramurii de jos
C2=500pF. Ştiind că se impun distorsiuni de armonica a 2-a şi a 3-a nule, şi
distorsiuni de armonica a 5-a  5  0,5% să se determine elementele
schemei si amplitudinea tensiunii la ieşire.
150
Rezolvare
a) Schema echivalentă a demodulatorului cu circuite decalat acordate –

varianta echilibrată este reprezentată în figura 5.11a.
Fig. 5.11a Schema echivalentă a demodulatorului cu circuite decalat acordate –

varianta echilibrată
Tensiunea la ieşirea întregului circuit este diferenţa tensiunilor la

ieşirea celor două discriminatoare de amplitudine. Conform metodei
cvasistaţionare
g m u i t  Z 2  i t   Z 1  i t  
n2
u e t   u e1 t   u e 2 t   (5.6.1)
n1
unde
R0
Z 1, 2    ;  r1, 2   0    (5.6.2)
   r1, 2
1 j
B
Caracteristicile celor două circuite acordate sunt reprezentate în figura
5.11b, iar caracteristica globală a discriminatorului în figura 5.11c.
151
|Z1(w)|-|Z2(w)|
|H1 (w)| |H2 (w)|
w w
r2
wr1 w
0
wr1 w wr2
0
Fig.5.11b Funcţiile de transfer ale celor Fig. 5.11c Caracteristica globală a

două circuite decalat acordate discriminatorului
Se observă că, folosind structura echilibrată, zona liniară devine mult

mai mare şi amplitudinea semnalului creşte.
Considerând că sunt îndeplinite condiţiile de regim cvasistaţionar se
dezvoltă în serie Taylor relaţia (5.6.1) în jurul lui 0. Ţinând cont de
asemenea că
 i t    0 t  f t  (5.6.3)
rezultă
U e t  
n2
n1



g mU i  Z 1     Z 2    
0 0
f t 
1!

Z 1     Z 2    
'
0
'
0
 
.
f t 
2
 Z1   ''  Z 2     

''f t 
3
 Z1   ''' 

 Z 2     ...
'''
2! 0 0 3! 0 0

(5.6.4)
Pentru a determina distorsunile de armonica a 3-a şi a 5-a trebuie să
derivăm în continuare relaţiile (5.6.3-5.6.4). Rezultă
9
Z  
( iv)

R0

3 3  24 x  8 x 1  x
2 4
 2
 2 (5.6.5)
B 4
11
 15x 15  40 x  
R0
Z  
(v)
 2
 8x 1  x
4 2 2 (5.6.6)
B 5
152
Pentru a calcula valorile derivatelor în 0 se notează

   r1   r2
x 01  o ; x 02  o (5.6.7)
B B
Se impune ca, din proiectarea circuitului, să se asigure distorsiuni de
armonica a 2-a şi a 3-a nule. Se rescrie relaţia (5.6.5) pentru
x  f t   cosm t , calculând totodată valorile derivatelor în    0 .
Pentru ca distorsiunile de armonica a 2-a să fie nule trebuie ca:
Z1   ' '0  Z 2   ' '0  0 (5.6.8)
deci
R0  5 5

 2 

1  2 x 01
2

1  x 01
2
 2  1 2
2 x 02 1  
2
x 02 2
0 (5.6.9)
B   
Rezultă condiţia ca
x01   x02  x0 (5.6.10)
deci cele două circuite să fie acordate pe frecvenţe de rezonanţă egal
depărtate de frecvenţa purtătoare. În acest caz, datorită simetriei expresiilor
derivatelor, toate distorsiunile de ordin par vor fi nule. Înlocuind

f t   cos m t se obţine:
U e t  
n2
n1

g mU i   cos m t T1    cos m t  T3    cos m t  T5 ...
3 5

(5.6.11)
unde
 
3
R 
T1  Z 1     Z 2   
' '
  0 2 x 0 1  x 02 2
0 0 B 
    
7
1 1 R0 
Z 1    0  Z 2    0 
''' '''
T3  6 x 0 3  2 x 02 1  x 02 2
3! 3! B 3
    
11
1 1 R0 
Z 1    0  Z 2    0   30 x 0  15  40 x 02  8 x 04 1  x 02
(v) (v)
T5  2
5! 5! B 5
(5.6.12)
Ţinând cont de dezvoltarea puterilor lui cosinus:
153
cos 3 m t  cos m t
cos3  m t 
4
(5.6.13)
cos 5 m t  5 cos 3 m t  10 cos m t
cos5  m t 
16
rezultă
n2
U e t   g mU i Ro A0 cos m t  A3 cos 3 m t  A5 cos 5 m t...  (5.6.14)
n1
unde
A0  T1 
 3 T 
10 
T5
5
2
4 16
A1 
 
3
T 
5 
T5
5
(5.6.15)
3
4 16
A3 
 
5
T 5
16
Impunând condiţia ca discriminatorul să lucreze în zona liniară a
caracteristicii sale, trebuie ca    m , deci termenii 2 şi 3 din expresia
lui A0, respectiv cel de-al doilea termen din expresia lui A1 (distorsiunile
liniare) se pot neglija faţă de primul termen. Cu acestea expresia
distorsiunilor de ordinul 3 rezultă
3   
2

   1 3  2 x 0
2


 B  8 1  x 02 2  (5.6.16)
5  
   1 15 

4
  40 x 02 8 x 04 
 B  128 1  x 02
4
 
b) Impunând condiţia ca distorsiunile de armonica a 3-a să fie nule,
rezultă
3    r1 3 3
x01, 2    0    r1, 2   0  B
2 B 2 2
(5.6.17)
154
Din condiţia ca distorsiunile de armonica a 5-a să fie 5/1000 se

determină
4
1  2f Max  1  f 
5      Max  
128  B  8 B 
(5.6.18)
f Max 10 4
B   22,3066 KHz
4 8 5 4 0,008
Folosind relaţia (5.6.17) rezultă
3B 3 22,306  10 3
f r1  f0   1000 10 
3
 986,306 KHz
2 2 2 2
(5.6.19)
3B 3 22,306  10 3
f r1  f 0   1000 10 3   1013,69 KH
2 2 2 2
Ştiind frecvenţele de rezonanţă şi banda se determină factorii de
calitate
f r1 986,306  10 3
Q1    44,21
B 22,306  10 3
(5.6.20)
f r 2 1013,69  10 3
Q2    45,44
B 22,306  10 3
Din factorul de calitate şi condensatorul C2 al ramurii de jos se
determină rezistenţa echivalentă
Q2 45,44
Q 2   r 2 R e C 2  Re    14,26 K
2f r 2 C 2 2 1013.69  10 3  5  10 10
(5.6.21)
Din condiţia de echilibrare se impune ca rezistenţa echivalentă să fie
identică în cele două ramuri. Atunci se poate determina condensatorul C 1
din circuitul acordat al ramurii de sus
Q1 44,21
C1    502.78 pF (5.6.22)
2f r1 Re 2 986.3  10 3  14,26  10 3
Se observă că valorile capacităţilor din cele două circuite sunt foarte
apropiate, lucru justificat de faptul că, în echivalent de joasă frecvenţă, ele
trebuie să se comporte identic pentru a îndeplini condiţia de echilibrare.
155
Din frecvenţele de rezonanţă şi valorile capacităţilor se determină

valorile inductanţelor bobinelor
1 1
L1    51,17 H
 
2f1 2 C1 2  986.3  103 2 502.78  1012
1 1 (5.6.23)
L2    49,3H
 
2f 2  C2 2  1013,69  103 2 500  1012
2
Ştiind rezistenţa echivalentă şi rezistenţa R0 a grupului trece jos de

detecţie se poate determina rezistenţa paralel din cele două circuite
derivaţie.
Din rezistenta echivalentă în sarcină
R R  R0
Re  R || 0  (5.6.24)
2 2 R  R0
se poate determina rezistenţa R din circuitul acordat derivaţie
R R
R  0 e  33,47 K (5.6.25)
2 Re  R0
Condensatorul C0 se determină din condiţiile de bună funcţionare ale
detectorului de anvelopă; semnalul audio să fie atenuat cu cel mult 3dB şi
să nu existe distorsiuni de neurmarire ale detectorului de anvelopa
(R0C02RC).
 mM  Re (C 01, 2  C1, 2 )  1
(5.6.26)
R0 C 01, 2  2 RC1, 2
Se alege C01  C02  1nF .
Se verifică faptul că atenuarea semnalului util este mai mică decât
1dB, astfel încât se poate considera că acesta nu este afectat de circuitul
acordat. În aceste condiţii expresia tensiunii la ieşire este:
n1 2R 3 
u e (t )   I0 2 e    f (t ) 
n2 5 5 B
(5.6.27)
n 4R 3 
 1  g m U 0  e    f (t )  63,37  f (t )
n2 5 5 B
156
Cap.6. RAPORTUL SEMNAL ZGOMOT LA TRANSMISIUNILE ANALOGICE
RAPORTUL SEMNAL-ZGOMOT LA
6 TRANSMISIUNILE ANALOGICE
Problema 6.1
a) Să se determine raportul semnal zgomot la intrare (RSZi), la ieşire

(RSZo) şi factorul de îmbunătăţire  în cazul detecţiei de anvelopă a
semnalului MA
     
ut   2 1  0,4 cos 103 t  0,6 cos 5 103 t cos 10 6 t  V
ştiind că este afectat de zgomot alb, gaussian, aditiv (ZAGA) cu densitatea
spectrală medie de putere N0, amplificatorul selectiv de la intrare este ideal
10 6 10 4
cu frecvenţă centrală f 0  Hz şi lărgimea de bandă de Hz , iar
2 2
filtrul trece jos de la ieşire este de asemenea ideal cu frecvenţa de tăiere de
10 4
Hz . N0=10^(-5) W/Hz.
2
b) Să se reia punctul precedent frecvenţa de tăiere a filtrului trece jos se
5 103
reduce la Hz .
2
Rezolvare
a) Schema idealizată de determinare a raportului semnal zgomot la

transmisiunile cu MA este prezentată în figura 6.1.
157
ui(t)=uMA(t)+n(t) ue(t) ue0(t) uJF(t)

uMA(t)
AMPLIF. DETECT. FTJ
SELECTIV ANVELOPĂ C
z(t)
B |H1()|
|H()|
f f
fc ft
Fig.6.1. Schema idealizată de determinare a raportului semnal zgomot la

transmisiunile cu MA
Pentru determinarea raportului semnal zgomot la intrare se determină mai

întâi puterea semnalului la intrare (după amplificatorul selectiv)
 1 11
Psi  u 2 t   41  0,16  0,36   2,52 W (6.1.1)
 2 22
apoi puterea zgomotului
10 4
Pzi  N 0 B  10 5  15,91 10 3 W (6.1.2)
2
Cu acestea raportul semnal zgomot la intrare este
Psi 2,52
RSZi    158,33 (6.1.3)
Pzi 15,91 10 3
Zgomotul de bandă îngustă la ieşirea amplificatorului selectiv se
poate separa în componenta în fază şi cuadratură
nt   xt cos 0t   yt sin  0t  (6.1.4)
unde n(t), x(t) şi y(t) au densităţile spectrale de putere
 N ,  0  B      0  B
Wn     0 (6.1.5)
0, in rest
2 N , 0    B
Wx    W y     0 (6.1.6)
0, in rest
Semnalul la intrarea detectorului de anvelopă este
ui t   U t   xt cos o t   yt sin  0t 
   
U t   2 1  0,4 cos 103 t  0,6 cos 5 103 t  (6.1.7)
158
deci anvelopa sa este
ue t   U t   xt 2  yt 2 
 U 2 t   2U t xt   x 2 t   y 2 t  (6.1.8)
xt  x 2 t   y 2 t 
 U t  1  2 
U t  U 2 t 
Având în vedere datele problemei se poate presupune că anvelopa
semnalului este mult mai mare decât cea a zgomotului în majoritatea
x 2 t   y 2 t  xt 
timpului astfel încât termenul poate fi neglijat, iar  1
U 2 t  U t 
astfel încât se poate utiliza aproximarea radicalului prin primii doi termeni
ai dezvoltării sale în serie Taylor în jurul originii, astfel încât relaţia (6.1.7)
devine
xt 
ue t   U t  1  2  U t   xt  (6.1.9)
U t 
Cum condensatorul elimină componenta continuă, rezultă
   
ue0 t   0,8 cos 103 t  1,2 cos 5 103 t  xt  (6.1.10)
Puterea semnalului la ieşire este
1 1
Pse  0,64  1,44  1,04 W (6.1.11)
2 2
iar cea a zgomotului
4
5 10
Pze  N 0 f t  10  15,91 10 3 W (6.1.12)
2
deci raportul semnal zgomot la ieşire este
Pse 1,04
RSZe    65,36 (6.1.13)
Pze 15,91 10 3
Factorul de îmbunătăţire  este
RSZe 65,36
   0,4125 (6.1.14)
RSZi 158,33
b) Dacă frecvenţa de tăiere a filtrului trece jos de la ieşire scade, puterea
zgomotului la ieşire scade de asemenea
159
5 103
Pze  N 0 f t  10 5  7,597 10 3 W (6.1.15)
2
deci
Pse 1,04
RSZe    130,69 (6.1.16)
Pze 7,597 10 3
Cum raportul semnal zgomot la intrare nu se modifică, factorul de
îmbunătăţire va fi
RSZe 130,69
   0,8202 (6.1.17)
RSZi 158,33
Problema 6.2
Să se determine raportul semnal–zgomot la intrare, la ieşire şi

factorul de îmbunătăţire  la transmisia unui semnal MA-PS dacă se
foloseşte un demodulator coerent cu sumator şi purtătoarea refacută local
are o eroare de faza φΔ. Amplificatorul selectiv de la intrare este ideal cu
frecvenţă centrală f0 şi lărgimea de bandă egală cu frecvenţa maximă a
semnalului modulator fmM, iar filtrul trece jos de la ieşire este de asemenea
ideal cu frecvenţa de tăiere egală cu frecvenţa maximă a semnalului
modulator.
Rezolvare
Schema idealizată de determinare a raportului semnal zgomot la

transmisiunile MA-PS cu demodulator coerent cu sumator este prezentată
în figura 6.2.
160
ui(t)= g(t)cos0t +n(t) ue(t) ue0(t) uJF(t)

g(t)cos0t u+(t)
DETECT.
AMPLIF. FTJ
SELECTIV ANVELOPĂ C
z(t)
|H()|
B
A cos(0t+) |H1()|
f f
fc ft

transmisiunile MA-PS cu demodulator coerent cu sumator.
Semnalul la ieşirea amplificatorului selectiv este

ui(t)  gt  cos  0tnt  (6.2.1)
unde n(t) este un zgomot alb de bandă îngustă, care se descompune în
nt   xt cos ω0t  yt sin ω0t (6.2.2)
unde x(t) şi y(t) sunt componentele în fază şi cuadratură ale zgomotului, cu
densităţile spectrale medii de putere
2 N , 0  f  f mM )
W x(t )  W x(t )   0 (6.2.3)
0, rest
Atunci puterea semnalului, respectiv cea a zgomotului la ieşire vor fi
g 2 (t )
Psi  g (t ) cosω0t  
2
(6.2.4)
2
ω B
1 0
2π ω0 B
Pni  N 0 dω  2 N 0 f mM (6.2.5)
deci raportul semnal zgomot la intrare este

Psi g 2 (t )
RSZi   (6.2.6)
Pni 4 N 0 f mM
Pentru determinarea raportului semnal zgomot la ieşire, semnalul la
ieşirea sumatorului se scrie
u (t )  g (t )  x(t )  A cos  cos 0t   y(t )  Asin   sin  0t (6.2.7)
deci anvelopa sa este
161
ue (t )  g (t )  x(t )  A cos  2   y(t )  A sin   2 

2 y (t ) sin  
2 2
 g (t )  x(t )   g (t )  x(t )   y (t ) 
 A 1    2   cos    A   
 A A A
  A  g (t ) cos   x(t ) cos   y (t ) sin   
(6.2.8)
unde s-a presupus că amplitudinea purtătoarei refăcute la recepţie A este
mult mai mare decât semnalul informaţional şi decât componentele
zgomotului în majoritatea timpului A  g t , A  xt , A  yt  , astfel
încât termenii care îl au pe A2 la numitor pot fi neglijaţi, iar cei care îl au pe
A la numitor sunt suficient de mici astfel încât să se poată utiliza
aproximarea radicalului prin primii doi termeni ai dezvoltării sale în serie
Taylor în jurul originii.
Cu acestea puterea semnalului, respectiv a zgomotului la ieşire sunt
Pse  g 2 (t ) cos2   (6.2.9)
Pne  x(t ) cos   y (t ) sin    
2
 x 2 t cos2    y 2 t sin 2    2 xt  y y cos  sin    (6.2.10)

 2 N 0 f mM
raportul semnal zgomot la ieşire este
Pse g 2 (t ) cos2  
 (6.2.11)
Pze 2 N 0 f mM
iar factorul de îmbunătăţire este dat de
Pse / Pze
  2 cos2   (6.2.12)
Psi / Pzi
Problema 6.3
Peste semnalul util BLU-S

sBLU S t   U 0 cos 0   m t
162
se suprapune un zgomot alb, aditiv, gaussian, cu densitatea spectrală medie
de putere N0. Demodulatorul este proiectat pentru o transmisiune cu
frecvenţa modulatoare maximă f mM  4 f m .
a) Să se determine raportul semnal zgomot la intrare (după
amplificatorul selectiv);
b) Să se determine raportul semnal zgomot la ieşire şi factorul de
îmbunătăţire  în cazul ideal;
c) Să se reia punctul precedent dacă filtrul trece jos ideal de la ieşire
este înlocuit cu un filtru trece jos format dintr-o celulă RC, cu frecvenţa de
tăiere egală cu frecvenţa modulatoare maximă.
Rezolvare
Schema idealizată de determinare a raportului semnal zgomot la

transmisiunile BLU-S este prezentată în figura 6.3. Filtrul trece jos ce
urmează după circuitul de produs al demodulatorului a fost eliminat,
deoarece oricum se face o filtrare trece jos la ieşirea schemei.
ui(t)= g(t)cos0t +n(t) ue(t) ue0(t)
sBLU-S(t) uX(t)
AMPLIF.
FTJ
SELECTIV
z(t) C
cos(0t)
|H1()|
B=fmM
|H()|
f f
f0 f0+fmM ft=fmM

transmisiunile MA-PS cu demodulator coerent cu sumator.
Semnalul la ieşirea amplificatorului selectiv este

ui t   U 0 cos 0   m t  nt  (6.3.1)
163
unde n(t) este zgomot aditiv, gaussian de bandă limitată, cu densitatea

spectrală de putere
N , f 0  f  f 0  f mM
W nt    0 (6.3.2)
0 rest
Acesta se poate descompune în componenta în fază şi în cuadratură în
raport cu frecvenţa centrală a amplificatorului selectiv
f mM
fc  f0   f 0  2 f m , astfel
2
nt   xt cos 0  2 m   yt sin  0  2 m  (6.3.3)
cu densităţile spectrale medii de putere
 
2 N 0 , 0  f  mM  2 m
W xt   W  yt    2 (6.3.4)

0, rest
Cu acestea puterea semnalului, respectiv a zgomotului la intrare sunt
U 02
Psi  U 02 cos  0   m  
2
(6.3.5)
2
o  mM
1
Pzi 
2  N 0 d  N 0 f mM  4 N 0 f m (6.3.6)
0
deci raportul semnal zgomot este

Psi U 02
RSZi   (6.3.7)
Pzi 8 N 0 f m
Pentru determinarea raportului semnal zgomot la ieşire se scrie mai
întâi expresia semnalului la ieşirea circuitului de produs
U0
u X t   cos2 0   m t  cos mt   xt  cos2 0  2 m t  cos2 mt  
2 2
y t 
 sin 2 mt   sin 2 0  2 m t 
2
(6.3.8)
Filtrul trece jos elimină componentele de înaltă frecvenţă, astfel încât la
ieşirea schemei se obţine
164
U0 xt  yt 
ue t   ue0 t   cos mt   cos2 mt   sin 2 mt  (6.3.9)
2 2 2
Puterea semnalului, respectiv a zgomotului la ieşire sunt
U 02
Pse  (6.3.10)
8
Pze 
4

1 2

x t cos2  mt   y 2 t sin 2  mt   2 xt yt cos mt sin  mt 
(6.3.11)
Cum x(t) şi y(t) sunt de medie nulă, ultimul termen din relaţia (6.3.11)
dispare; în plus
f mM
x 2 t   y 2 t   2 N 0  4N0 f m (6.3.12)
2
deci relaţia (6.3.11) devine
1
Pze  4 N 0 f m  N 0 f m (6.3.13)
4
Cu acestea raportul semnal zgomot la ieşire este
Pse U 02
RSZ e   (6.3.14)
Pze 8 N 0 f m
iar factorul de îmbunătăţire este
RSZ e
 1 (6.3.15)
RSZi
ceea ce coincide cu rezultatul teoretic, valabil pentru orice semnal de
intrare BLU.
b) În cazul în care filtrul trece jos de la ieşire se înlocuieşte cu un filtru

trece jos de tip RC, pentru determinarea raportului semnal zgomot la ieşire
se aplică teorema Wiener-Hincin. Astfel dacă filtrul are funcţia de transfer
1 1 1
H1      (6.3.16)
  
1 j 1 j 1 j
t  mM 4 m
165
şi dacă se notează cu xf(t), yf(t) componentele în fază şi cuadratură ale

zgomotului la ieşirea filtrului RC, acestea au densităţile spectrale medii de
putere
 1
2
 0 N 2
, 0    2 m
   
W x f t   W y f t   W xt  H1  
2 

  
1   
  4 m 
0 , rest
(6.3.17)
Atunci în relaţia (6.3.11)
2 m
1 2N0 N 0 1/ 2 1
x f t   y f t    d   1  u 2 4 m du 
2 2
2 0   
2
 0
1   
 4 m 
(6.3.18)
4 N 0 m 1
 arctg    2 N 0 f m 0,4636
 2
Semnalul util este afectat de filtrul foarte puţin de ieşire deoarece
aplicând metoda armonică rezultă
U0 1  1 U
uef t   cos  m t  arctg   0 0,97 cos m t  0.2449 
2  m 
2
 4 2
1   
 4 m 
(6.3.19)
Cu acestea raportul semnal zgomot la ieşire devine
U 02 0,97 
2
RSZe  (6.3.20)
16 N o f m arctg 0,5
iar factorul de îmbunătăţire
U 02 0,97 
2
RSZi 16 N 0 f m arctg 0,5 0,97 2

    1,0147 (6.3.21)
RSZ e U 02 2arctg 0,5
8N 0 f m
166
Problema 6.4
Peste semnalul util

uMA (t )  U 0 (1  m cos mt ) cos 0t
se suprapune un semnal perturbator provenit dintr-un post apropiat, pe
frecvenţa  0    .
u0 (t )  qU 0 cos( 0    )t ,  mM      m , q  1
a) Ştiind că în locul amplificatorului selectiv se introduce un circuit
acordat derivaţie cu frecvenţa centrală  0 şi bandă B  2 f  , să se determine
raportul semnal zgomot la intrare.
b) Presupunând că se face detecţie de produs sincronă şi că în locul
filtrului trece jos ideal de la ieşire se introduce un filtru trece jos format din
două celule RC, cu frecvenţa de tăiere f , să se determine raportul semnal
zgomot la ieşire şi factorul de îmbunătăţire  .
Rezolvare
Schema bloc utilizată pentru determinarea raportului semnal zgomot

este reprezentată în figura 6.4.
u MA (t ) u i (t ) ue (t ) ue0 (t ) uTJ (t )
CAD DETECT FTJ
PRODUS 2-RC
u p (t ) 1 1
1 1
2 2
f f
f
B=2f
Fig. 6.4. Schema bloc utilizată pentru calculul raportului semnal zgomot
Funcţia de transfer normată a circuitului acordat derivaţie este
167
1 1
H ( )   (6.4.1)
  0   0
1 j 1 j
B 
Aplicând metoda armonică, expresia semnalului la intrare (după circuitul
acordat derivaţie) este
 
 
 m    qU 0  
ui (t )  U 0 1  cos  m t  arctg m  cos 0 t   cos( 0    )t  
  m 
2
    2  4
 1    
 
  
(6.4.2)
Cu acestea puterea semnalului, respectiv a perturbaţiei la intrare sunt
 
 
U 02  m2 1
Psi  1 (6.4.3)
2    
2
2
 1  m  
   
 
1 q 2U 02
Ppi  (6.4.4)
2 2
deci raportul semnal perturbaţie este
 
 
1  m2 
RSPi  2 2  2
(6.4.5)
 1    m  
q
   
  
b) Dacă detectorul de produs este ideal el va separa componenta în fază a

semnalului de intrare
168
 
 
 m     qU 0  
u e (t )  U 0 1  cos  m t  arctg m   cos   t  
  m 
2
    2  4
 1    
 
  
(6.4.6)
iar după eliminarea componentei continue de către condensator
m    qU 0  
u e0 (t )  U 0 cos  m t  arctg m   cos   t  
 m 
2
   2  4

1  

  
(6.4.7)
Acest semnal trece prin filtrul care are funcţia de transfer
1
H1    2
(6.4.8)
  
1  j 
   
deci, aplicând din nou metoda armonică rezultă

m    qU 0  3 
uTJ (t )  U 0 cos  m t  3arctg m   cos   t  

3
   2 2  4 
  m  
2
 1   

     
(6.4.9)
Cu acestea puterea semnalului, respectiv a perturbaţiei la ieşire sunt
U 02 m 2 1
Pse  (6.4.10)
2  2 3
 m  
1    

    
q 2U 02
Ppe  (6.4.11)
16
deci raportul semnal perturbaţie este :
169
Pse 8m 2 1
RSPe   2 (6.4.12)
q  2 3
 m  
Ppe
1    

    
iar factorul de îmbunătăţire rezultă
RSPe 1
  4m 2 2
(6.4.13)
RSPi   m 
2
   2 
2  2   m 2  1   m  
          
Problema 6.5
Fie transmisiunea MF pentru care semnalul modulator este

g t   U1 cos 1t  U 2 cos 2t  U3 cos 3t
cu U 1  1 V, U 2  0,5 V, U 3  0,1 V, iar f1  2 KHz, U 2  4 KHz, U 3  10 KHz .
Se foloseşte la emisie un circuit de accentuare cu r=10 k, R=50 ,
C=7,5 nF.
a) Să se determine puterea semnalului înainte şi după circuitul de
accentuare?
b) Dacă modulatorul are panta k MF  20  10 3 Hz / V , să se determine
deviaţia de frecvenţă realizată cu şi fără circuitul de accentuare.
Rezolvare
a) Semnalul informaţional este

g (t )  1  cos(12,56  10 3 )t  0,5  cos(25,12  10 3 )t  0,1  cos(62,8  10 3 )t (6.5.1)
deci puterea sa este
1 (0,5) 2 (0,1) 2 1,26
PSI      0,63W (6.5.2)
2 2 2 2
170
Circuitul de accentuare la emisie este reprezentat în figura 6.5.
Funcţia de transfer a acestuia este
R R(1  j  rC) R(1  j  rC)
H ( )   
r R  r  jRrC R  r  (1  jCR r ) (6.5.3)
R
1  j  rC
unde   rC  75  10 10  10 4  75  10 6 , iar R r  10 4 100  50 , deci
 1  R r  C  50  75  10 10  3750  10 10  0,375  10 6   .
Fig. 6.5. Circuitul de accentuare
Rezultă
10 4 (1  j  75  10 6 )
H ( )  (6.5.4)
1.05  10 4 (1  j  0,375  10 6 )
Diagrama Bode a funcţiei de transfer a circuitului e accentuare este
Fig. 6.6. Diagrama Bode asociată funcţiei de transfer
171
Având în vedere că  1 mM  0,375 10 6  2   10 4  2,35 10 2  1

numitorul (5.4) poate fi neglijat. În plus R  r  R astfel încât funcţia de
transfer se poate scrie
R(1  j  rC)
H ( )   1  j  rC  (1  j  75  10 6 ) (6.5.5)
R  r  (1  jCR r )
Semnalul la ieşirea circuitului de accentuare:
g a (t )  U 1 1  (1 rC ) 2 cos(1t  1 )  U 2 1  ( 2 rC ) 2 cos( 2 t   2 ) 
 U 3 1  ( 3 rC ) 2 cos( 3 t   3 ) 

 1 1  2,56  0,75 cos 12,56  10 3 t  arctg 0,9375 
2

 1 1  2,56  0,75 cos 12,56  10 t  arctg 0,9375 
2 3
 1 1  2,56  0,75 cos 12,56  10 t  arctg 0,9375 

2 3
 1,371  cos 12,56  10 t  43,15  1,063  cos 12,56  10 t  61,97  

3 3
 0,48  cos 12,56  10 t  77,5

3
(6.5.6)
1,37 2 1,06 2 0,48 2
PSA     1,6145W (6.5.7)
2 2 2
deci, în urma accentuării, puterea semnalului creşte de 2,56 ori. Se poate
observa că acele componente spectrale aflate pe frecvenţe mai joase sunt
accentuate mai puternic, pe când cele aflate pe frecvenţe mai înalte sunt
accentuate mai puţin.
c) Deviaţia de frecvenţă este dată de

i  2k MF g (t )  max  2k MF g (t ) max (6.5.8)
Înainte de circuitul de accentuare
max  2k MF (U1  U 2  U 3 )  2  1,6  20  10 3  201  10 3 rad / s (6.5.9)
După circuitul de accentuare
 a,max  2  20 10 3  1,371  1,063  0,48  40   10 3  2,914  366,184 10 3 rad / s
(6.5.10)
172
Se observă că deviaţia de frecvenţă a semnalului MF creşte doar de 1,82

ori, în timp ce amplitudinea componentei pe frecvenţa cea mai mare creşte
de 4,8 ori. Cum însă, în cazul semnalelor informaţionale audio, frecvenţa
modulatoare maximă este de 30-50 kHz, efectul accentuării la emisie
asupra deviaţiei de frecvenţă a semnalului transmis nu este supărătoare.
Utilizarea ansambului accentuare–dezacentuare în cazul semnalelor cu MF
duce la o îmbunătăţire substanţială a raportului semnal / zgomot.
Problema 6.6
Să se determine îmbunătăţirea raportului semnal/zgomot la ieşire în

cazul transmisiei unui semnal de radiodifuziune (fmM=15KHz, fM=50KHz,
f0=10MHz) atunci când, după demodulatorul MF, se introduce un FTJ ideal
cu banda fmM faţă de cazul în care nu avem acest filtru.
Rezolvare
Schema convenţională a receptorului MF pentru calculul raportului semnal

zgomot este reprezentată în figura 6.7.
Fig. 6.7. Schema convenţională a receptorului MF
173
Amplificatorul selectiv nu afectează semnalul MF, dar limitează zgomotul

la banda semnalului MF. La ieşirea acestuia avem u1 t   u MF t   zt 
(6.6.1)
unde uMF(t) este semnalul MF recepţionat
t
u MF t   U 0 cos 0 t  t ; t     f  d (6.6.2)
iar z(t) este zgomotul de bandă îngustă

zt   xt  cos  0 t  yt  sin  0 t (6.6.3)
unde x(t) şi y(t) sunt componentele în fază şi cuadratură ale zgomotului de
bandă îngustă, cu densitatea spectrală medie de putere
2 N , 0    BMF
Wx    W y     0 (6.6.4)
0 in rest
Acesta se mai poate scrie sub forma
z t   Rt  cos 0   t , Rt   x 2 t   y 2 t 
 y t  
 t   arctg 
(6.6.5)

 xt  
unde R(t) este anvelopa zgomotului de bandă îngustă şi are o distribuţie
Rayleigh, iar (t) este faza acestuia, ce are o distribuţie uniformă în
domeniul [-,].
Limitatorul este introdus pentru eliminarea modulaţiei în amplitudine
parazite ce poate apărea datorită propagării. În continuare demodulatorul
MF estimează faza semnalului recepţionat şi o derivează pentru a obţine un
semnal proporţional cu cel informaţional.
Semnalul rezultat în urma însumării semnalului MF cu zgomotul este
u 2 t   U t  cos o t  t  (6.6.6)
unde
Rt  sin t    t  vt 
 t    t     t  
U0 U0 (6.6.7)
unde vt   Rt  sin t    t 
174
Pentru estimarea fazei (6.6.1) se utilizează diagrama fazorială din figura
6.8, în care s-a considerat că în majoritatea timpului amplitudinea
semnalului U0 este mult mai mare decât cea a zgomotului R(t), astfel încât
nu apare fenomenul de captare.
Semnalul la ieşirea demodulatorului MF este
d t  v' t  v' t 
u e t     ' t      f t   (6.6.8)
dt U0 U0
Puterea semnalului la ieşire în absenţa zgomotului, deci când R(t)=0, este
Pse   M  f (t )   M2  f 2 (t )
2
(6.6.9)
În absenţa semnalului, deci când f t   0 :
vt   Rt sin t    t   t 0  Rt sin t   yt  (6.6.10)
1  dvt  1  dyt 
2 2
Pze 
U 0  dt   
f t 0 U 0  dt 
 (6.6.11)
Im
R(t)
U(t)
(t)
(t U0
)
0 (t) Re
Fig. 6.8. Diagrama fazorială pentru determinarea fazei semnalului recepţionat în

condiţiile unui raport semnal zgomot mare.
Densitatea spectrală medie de putere a componentei în cuadratură a

zgomotului este
2 N ; 0    B MF
W yt    0 (6.6.12)
0 ; in rest
iar
175
2 2 N 0 ; 0    BMF
W y ' t    (6.6.13)
0 ; in rest
În cazul nostru indicele de modulaţie în frecvenţă al transmisiunii este
f 50
 tr  M   3,33 (6.6.14)
f mM 15
iar banda ocupată de semnalul MF este
BMF  2 f mM (1   tr   tr )  184,64KHz (6.6.15)
În cazul în care nu există filtru trece jos la ieşire, puterea zgomotului
este:
BMF
1 BMF  2 2 N 0 d N0 3 N0 (BMF ) 3
Pze 
2  0 U 02

U 02

3

U 02

3
0
(6.6.16)
În cazul în care se introduce un filtru trece jos după demodulator,
densitatea spectrală de putere a zgomotului va fi limitată la  mM , deci
1  mM  2 2 N 0 d N0  mM
3
Pze FTJ

2 0 U 02

U 02

3
(6.6.17)
Factorul de îmbunătăţire al raportului semnal zgomot în cazul cu

filtru faţă de cazul fără filtru este
3
( Pse / Pze ) FTJ Pze  
    mM   233,14 (6.6.18)
( Pse / Pze ) Pze FTJ  BMF 
sau, în decibeli,
dB=10lg(233,14)=23,67 dB (6.6.19)
Problema 6.7
Fie transmisia MF
u MF t   U 0 cos o t    sin  m t 
176
cu 0=107 rad/s, m=2*104 rad/s, =5. Ştiind că demodulatorul este

proiectat pentru un semnal cu 0=107 rad/s, mM=5 104 rad/s şi m=105
rad/s şi raportul semnal zgomot la intrare este de 13dB, să se evalueze
raportul semnal zgomot la ieşire dacă după demodulatorul MF se introduce
circuitul din figura 6.9.a, respectiv 6.9.b. cu constanta
  rC  75 s .Demodulatorul este urmat de un filtru trece jos ideal cu
frecvenţa unghiulară de tăiere t=mM.
r C
C r
(a) (b)
Fig. 6.9.Circuit FTJ (a), respectiv FTS (b)
Rezolvare
Banda ocupată de semnal este:

   
2BMF  2m 1      4  10 4 1  5  5  32,944  10 4 (6.7.1)
iar banda amplificatorului selectiv este
2BMF
circ
   
 2 mM 1   tr   tr  2  5  10 4 1  2  2  44,142  10 4  BMF
 m
 tr 
 mM
(6.7.2)
deci semnalul MF trece neafectat. Puterea semnalului, a zgomotului şi
raportul semnal zgomot la intrare sunt date de
U 02 Psi U 02
Psi  ; Pzi  N 0 B MF  RSZ 1 
circ
 circ (6.7.3)
2 Pzi 2 N 0 B MF
Rezultă
U 02 44,14  10 4 1,3 44,14  10 4  19,95
 BMF RSZ i 
circ
10  (6.7.4)
2N 0 2 2
177
Semnalul la ieşirea demodulatorului MF este:

v' t  v' t 
u e t     f t     m sin  m t   (6.7.5)
U0 U0
unde
2 2 N 0 ; 0    BMF
W y ' t    (6.7.6)
0 ; in rest
În cazul (a) funcţia de transfer a filtrului globală a circuitului de
dezaccentuare este
1
jC
H a   
1 1
  (6.7.7)
1 1  jrC 1  j
r
jC
Diagrama Bode a acestei funcţii de transfer este ilustrată în figura 6.10.
Funcţia de transfer globală a circuitului de dezaccentuare şi a filtrului
trece jos ideal este
 1
 ;    mM
H Ta    1  j (6.7.8)
0
 ; in rest
H()dB
6dB/octava
 (log)
1=1/
Fig. 6.10. Diagrama Bode asociată funcţiei de transfer a

circuitului de dezaccentuare
178
În urma trecerii prin acest filtru semnalul (6.7.4) devine

v fa ' t 
u e, a t    m sin  m t  arctg  m  
1
(6.7.9)
1   m  U0
2
unde
2 N 0 H Ta   ;
 0     mM
2
W y fa ' t   
2
(6.7.10)

0 ; in rest
cu acestea puterea semnalului, respectiv a zgomotului la ieşire este
m 2

21   m  
Pse,a 2 (6.7.11)
mM mM
2 x2
Pze,a 
1
 2N 0 d 
N0
 dx 
N0
mM   arctg mM  
2U 02 1    U 02 3 1 x2 U 02 3
2
0 0
(6.7.12)
iar raportul semnal zgomot este:
Pse  m  U 02 32
1
  
RSZ e,a
 
Pze 2 1   m 2 N 0  mM   arctg  mM  
 m 2  3
  2340,25  33,69dB
1  m   mM
circ
RSZ i BMF
2
   arctg  mM  
(6.7.13)
În cazul (b), funcţia de transfer globală (ce include şi filtrul trece jos) este
 j
 ;    mM
H Tb    1  j (6.7.14)
0
 ; in rest
Puterea semnalului, respectiv a zgomotului la ieşire sunt
m 2  m 2

Pse,b
2 1  m 2  (6.7.15)
179
1
mM
 2 N0
 
mM
x4
 0 2 N 0 1   2 d  U 02 3 0 1  x 2 dx 
2
Pze,b
2U 02
 
 mM
N0 N0
 0
1
x2 1
dx   mM  3   mM   arctg  mM  
U 02 3 1 x 2
U 0 
2 3
(6.7.16)
deci raportul semnal zgomot este:
Pse  m   m  U 02 3
2 2
1
  
RSZ e,a
Pze 2 
1   m 
2
 
N 0  mM     mM   arctg  mM  
3

 m 2  3
  m   254,87  24,06dB
1  m   mM    mM   arctg mM  
2 circ
2 3
RSZ i BMF
(6.7.17)
ceea ce reprezintă o înrăutăţire cu 9,63 dB faţă de cazul precedent.
180
Cap.7. SEMNALE NUMERICE
7 SEMNALE NUMERICE
Problema 7.1
Fie semnalul g t   4 cos 10 3 t  2 cos 3 10 3 t . Acesta este

a) eşantionat ideal cu Te  0,25 ms
b) eşantionat ideal cu Te  0,5 ms
c) eşantionat uniform (sample&hold) cu Te  0,25 ms .
Să se deseneze spectrul semnalului eşantionat. Poate fi aceasta
refăcut din eşantioane?
Rezolvare
Spectrul semnalului eşantionat ideal are expresia

1 
Ge ( )   G  n e 
Te n  
(7.1.1)
2
unde  e  este frecvenţa unghiulară de eşantionare iar
Te
       
G   4   10 3  4   10 3  2   3 10 3  2   3 10 3 (7.1.2)
181
2 2
a) Dacă  e    8  10 3 rad / s , conform expresiei (7.1.1)
Te 0,25  10 3
componentele din spectrul semnalului eşantionat se repetă decalat pe

frecvenţele multiplii frecvenţei unghiulare de eşantionare
 e  8  10 3 rad / s .
Spectrul semnalului eşantionat este ilustrat în figura 7.1.
8*103 G(ω)
-11 -9 -7 -5 -3 -1 1 3 5 7 9 11 ω/103
Fig.7.1. Spectrul semnalului eşantionat cu Te  0,25 ms
Condiţia ca semnalul original să poată fi refăcut din eşantioanele sale

este

e  2M  Te  (7.1.3)
M
Înlocuid cu datele problemei se obţine 8  10 3  6  10 3 ceea ce
înseamnă că semnalul poate fi refăcut din eşantioanele sale dacă se
utilizează un filtru trece-jos cu t  3  10 , 5  10 rad / s .
3 3
2 2
b) În cel de-al doilea caz  e    4  10 3 rad / s . În acest
Te 0,5  10 3
caz spectrul semnalului eşantionat este reprezentat în figura 7.2.
182
4*103 G(ω)
-11 -9 -7 -5 -3 -1 1 3 5 7 9 11 ω/103
Fig.7.2. Spectrul semnalului eşantionat cu Te  0,5 ms
Verificând condiţia (7.1.3) se observă că 4  10 3  6  10 3 , deci

semnalul nu poate fi refăcut din eşantioanele sale. Acest lucru putea fi
observat şi din figura 7.2 unde se observă că spectrul semnalului original
se suprapune peste spectrul semnalului decalat în jurul multiplilor
frecvenţei unghiulare de eşantionare.
c) În cazul eşantionării cu menţinere, spectrul acestuia este dat de

1  
Ge ( )    G  n e  PTe ( ) (7.1.4)
 Te n 
unde PTe ( ) este transformata Fourier a funcţiei poartă
pTe (t )   t    t  Te  şi are expresia:
Te
 T 
PTe ( )  Te e
j
2
3

sinc e   0,25    10 3 e  j 0,125 10 sinc   0,125    10 3 
 2 
(7.1.5)
Pentru a vedea frecvenţele pe care nu există componente spectrale, se caută

punctele de anulare ale funcţiei sinc:
183
  0,125    10 3  k    2k  4  10 3 rad / s (7.1.6)
Din expresia (7.1.4) se deduce că spectrul semnalului eşantional cu

menţinere este similar cu cel din figura 7.1, dar ponderat cu funcţia sinc
din (7.1.4). Semnalul poate fi refăcut din eşantioane dacă este filtrat cu un
e 1
filtru trece jos ideal cu frecvenţa de tăiere  3
 4  10 3 rad / s şi
2 0,25  10
apoi trecut printr-un filtru de compensare cu funcţia de transfer
1 1
H c ( )   ,
Te e
j
Te
2  T 
sinc e  0,25    10 e
3  j 0 ,125 103

sinc   0,125    10 3

 2 
  410 3
(7.1.7)
Problema 7.2
Să se deseneze caracteristica de cuantizare uniformă cu M=16

niveluri pentru un set de semnale pentru care se ştie că valoarea maximă a
semnalului informaţional este U max  8V . Dacă eşantioanele semnalului
g(n) sunt {-6.9; 1.2; 3.5; 2; 1.1; 5.3}, să se scrie semnalul numeric obţinut
prin cuantizare uniformă pe 16 niveluri şi codare binară pură.
Rezolvare:
Pasul de cuantizare în cazul cuantizării uniforme este dat de
184
2U MAX 2  8
  1 (7.2.1)
M 16
Pragurile de cuantizare uniformă pentru semnalul eşantionat a k şi valorile
semnalului cuantizat corespunzătoare bk sunt date de relaţiile
 M
 a 0    U MAX  8V
2

a  2  M    7V
 1 2
  

a k  2k  M  , k  0,1, ... M   a 2  2  M   6V
2  2 (7.2.2)
...

a M  M  U MAX  8V
 2


b  
M  1  7,5
 1
2

b  (3  M )   6,5
 2 2
a k  a k 1   
bk   2k  1  M  , k  1, ... M   b3  (5  M )  5.5
2 2  2
.

bM  M  1  7,5
 2

(7.2.3)
185
a3
Q{g[n]}
8 7 1 1 2 6 7 8
b16 7,5
b15 6,5
1,5
0,5
-0,5 g[n]
-1,5
b2 -6,5
b1 -7,5
a1 a 2 a3 a14 a15  U MAX
Fig.7.3. Semnalul cuantizat
Prin identificare pe grafic sau ţinând cont de regula
ak  ak 1
daca ak  g n  ak 1  Qg n   bk (7.2.4)
2
se determină semnalul cuantizat corespunzător eşantioanelor date, conform

tabelului 7.1.
Tabelul 7.1.
g[n] -6,9 1,2 3,5 -2,1 1,1 -5,3
Q{g[n]} -6,5 1,5 3,5 -2,5 1,5 -5,5
186
Dacă se asociază fiecărui nivel de cuantizare un cod binar format din

log 2 M  log 2 16  4 biţi, după cum este prezentat în tabelul 7.2.
Tabelul 7.2
b1 = b2= b3= b4= b5= b6= b7= b8=
-7,5 -6,5 -5,5 -4,5 -3,5 -2,5 -1,5 -0,5
0000 0001 0010 0011 0100 0101 0110 0111
b9 = b10= b11= b12= b13= b14= b15= b16=
0,5 1,5 2,5 3,5 4,5 5,5 6,5 7,5
1000 1001 1010 1011 1100 1101 1110 1111
rezultă semnalul cuantizat şi codat din tabelul 7.3.
Tabelul 7.3
g[n] -6,9 1,2 3,5 -2,1 1,1 -5,3
Codul binar asociat 0001 1001 1011 0101 1001 0010
Problema 7.3
a) Fie sistemul de cuantizare neuniformă ce foloseşte compandarea şi

expandarea conform legii A de compresie
 Ax 1
1  ln  A  Cx , 0 x
A
y
1  ln  Ax  C 1  ln  Ax, 1
 x 1
 1  ln  A A A
187
A
unde C   16 deci A=86,7. Să se determine raportul semnal
1  ln  A
zgomot de cuantizare pentru zona liniară a caracteristicii şi pentru zona
logaritmică a acesteia.
b) Să se determine valoarea minimă a numărului de niveluri de

cuantizare M astfel încât raportul semnal zgomot de cuantizare să nu scadă
sub 35dB.
Rezolvare
a) Circuitul de cuantizare neuniformă este format din compandor

(circuit care amplifică semnalele cu amplitudine mică înainte emisie),
respectiv expandor (efectuează operaţia inversă compandorului):
u t  u c t   uˆ c t  uˆ (t )
F u  # F u 
# 
Compandor Expandor
Fig.7.4. Schema circuitului de eşantionare neuniformă
Pentru generalizare, se notează semnalele de la intrarea şi respectiv

de la ieşirea compandorului normate la valoarea maximă a semnalului
modulator cu
u (t ) u (t )
x(t )  , y(t )  c (7.3.1)
U MAX U MAX
188
Rezultă paşii de cuantizare normaţi, înainte şi după operaţia de

compandare
(u ) o
x    y  
2U Max
unde  o  (7.3.2)
U Max U Max M
Se observă că în timp ce semnalul la ieşirea compandorului este

cuantizat uniform cu pasul  y  cel de la intrare este cuantizat neuniform
cu pasul x  , daţi în relaţia (7.3.2).
Făcând raportul paşilor de cuantizare şi considerând că pasul de

cuantizare x  devine suficient de mic astfel încât să putem aproxima
( y )  0 not dy
  (7.3.3)
( x) (u ) dx
se poate determina raportul semnal zgomot instantaneu ca fiind
 u t    xt  
2 2
RSZ Q t  12   12   ( x)  (7.3.4)

 (u )   
Pentru zona liniară:
0 A  2U Max
  C  (u )  0   ct. (7.4.5)
(u ) 1  ln A C MC
Se observă că în această regiune pasul de cuantizare este redus cu valoarea

lui M. Înlocuind (7.3.5) în (7.3.4) se determină
189
 MCu t 
2
RSZ Q t  12   3M C x
2 2 2
(7.4.6)
 2U Max 
Astfel se observă că raportul semnal zgomot instantaneu nu este constant

aşa cum s-ar fi dorit; el creşte liniar cu x dar este îmbunătăţit cu
M2=162=256, ceea ce reprezintă o creştere de 24,08dB.
Pentru zona logaritmică:
0 dy 1 A C
   
(u ) dx Ax 1  ln A Ax
 Ax 2 Au (t ) (7.4.7)
(u )  0 
C MC
Se determină raportul semnal zgomot instantaneu:
 u t  
2 2
 MC  C2 2
RSZ Q t  12   12 2 A   3 A2 M (7.4.8)
  (u )   
Se observă că raportul semnal zgomot în zona logaritmică a caraccetristicii

este constant şi nu depinde de valoarea semnalului de intrare.
b) Pentru determinarea numărului minim de niveluri se impune ca

raportul semnal zgomot maxim, egal cu cel din zona logaritmică, să fie de
cel puţin 35dB.
16 2
RSZ Q t   35dB  3 2
M 2  0,10216  M 2 (7.4.9)
86,7
Transformând relaţia de mai sus în decibeli, rezultă
190
RSZQ t dB  9,906  20 log M  35  20 log M  44,906 

(7.4.10)
 M  10 2, 245
 M  175,929
Cum numărul de niveluri de cuantizare trebuie să fie o putere a lui 2,

rezultă
p  log 2 175,929  7,459 (7.4.11)
Se alege p=8, deci numărul minim de niveluri este M  28  256 .

Introducând această valoare în relaţia (2.4.10) rezultă
RSZ Q t dB  9,906  20 log 256  38,25  35dB (7.4.13)
Problema 7.5
Pentru caracteristica poligonală pe 13 segmente să se determine

pasul de cuantizare şi numărul de nivele echivalente segmentelor 0, 4, şi 8
Rezolvare:
Caracteristica poligonală pe 13 segmente este reprezentată în figura 7.5.
191
1
7
p=1/4
7/8
6
p=1/2
6/8
p=1 5
5/8
p=2 4
4/8
p=4 3
3/8
p=8 2
2/8
1
1/ 8 p=16
0
1 1 1 1 1 1 x
32 16 8 4 2
1 1

64 A
Fig.7.5. Caracteristica poligonală pe 13 segmente
Pentru construcţia acestei caracteristici se procedează în felul următor:

- domeniul [0,1] se împarte în 8 segmente egale pe axa x şi în 7
segmente egale pe scara logaritmică pe axa y (fiecare segment
corespunzând variaţiei cu o octavă a semnalului);
- se alege panta primului segment C=16 ceea ce corespunde A=64.
Diferenţa faţă de A=86.7 corespunzător caracteristicii analogice se
corectează pe parcursul aproximării;
- din octavă în octavă panta celorlalte segmente scade cu un factor de
2 astfel încât segmentul 7 are panta 1/4;
192
- prin această caracteristică pasul de cuantizare x  se dublează la

trecerea de la un segment la altul în sensul creşterii semnalului.
În interiorul fiecărui segment semnalul este codat uniform pe 2 4  16
niveluri, deci poziţia în segment este dată de 4 biţi, cei mai puţin
semnificativi. Următorii 3 biţi dau numărul segmentului iar bitul cel mai
semnificativ este bitul de semn. Această codare este echivalentă cu cea
uniformă pe 12 biţi, aşa cum este ilustrat în tabelul 7.5.1.
Tabelul 7.5.1.
11 1 7
2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2
+/- 0 9 8 7 6 5 4 3 2 1 0
+/- 6 5 4 3 2 1 0
s 1/ 0 0 0 0 0 0 0 x x x x 1/ 0 0 0 x x x x
0 0 3 2 1 0 0 3 2 1 0
s 1/ 0 0 0 0 0 0 1 x x x x 1/ 0 0 1 x x x x
1 0 3 2 1 0 0 3 2 1 0
s 1/ 0 0 0 0 0 1 x x x x x 1/ 0 1 0 x x x x
2 0 3 2 1 0 0 3 2 1 0
s 1/ 0 0 0 0 1 x x x x x x 1/ 0 1 1 x x x x
3 0 3 2 1 0 0 3 2 1 0
... ..... .... ....
s 1/ 1 x x x x x x x x x x 1/ 1 1 1 x x x x
7 0 3 2 1 0 3 2 1 0 0 3 2 1 0
cuantiare uniformă pe 12 biţi nr. segm. poz. in segm.
 1  
Pentru segmentul 0: x  0,  , deci x m0  . Acest interval
 128  128
este codat uniform pe 4 biţi, deci
x m0
  y  m 0 
1 1
  (7.5.1)
24 128  16 2048
193
Pe de altă parte
  y  m 0 
2
, M e,0  2 e,0
p
(7.5.2)
M e,0
unde Me,0 este numărul de niveluri echivalente asociat segmentului 0 iar
pe,0 este numărul echivalent de biţi. Utilizând (7.5.2) în (7.5.1) se determină
M e,0  2  2048  4096  212 , pe,0  12 biti (7.5.3)
 1 1  1 1
Similar, pentru segmentul 4, x   ,  , deci x m4    .
 16 8  8 16 16
Rezultă
x m4
 y  m 4 
1 1
  (7.5.4)
24 16  16 256
deci
M e, 4  2  256  512  29 , pe, 4  9 biti (7.5.5)
1  1 1
Pentru segmentul 8, x   ,1 , deci x m8  1   . Rezultă
2  2 2
x m8
 y  m8 
1 1
  (7.5.6)
2 4
2  16 32
deci
M e,8  2  32  64  26 , pe,8  6 biti (7.5.7)
194
BIBLIOGRAFIE
BIBLIOGRAFIE
[1] I. Constantin, I. Marghescu, "Transmisiuni Analogice şi Digitale", Editura

Tehnică, 1995.
[2] I. Constantin „Semnale şi răspunsul circuitelor”, Editura BREN, 1999
[3] I. Constantin, „Semnale”, Tipografia UPB, Bucureşti, 1997.
[4] I. Constantin, „Răspunsul circuitelor la semnale”, Tipografia UPB,

Bucureşti, 1992.
[5] K. K. Clarke, T. D. Hess, „Communication Circuits: Analysis and Design”

Addison Presley Pub. Co., 1971.
[6] S. Halunga, O. Fratu, "Simularea sistemelor de transmisiune analogice şi

digitale folosind mediul Matlab/Simulink "- Editura Matrix Rom, Bucureşti,
2004
[7] V. Croitoru, "Comunicaţii analogice şi Digitale", probleme rezolvate,

Editura Printech, Bucuresti, 1999.
[8] V. Croitoru, M. Kizik, S. Stoica: "Comunicaţii Digitale - teorie şi

experiment", Editura Presa Naţională, Bucuresti, 1997
195

Seminar

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Seminar

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Prefaţă

Copyright © Printech, 2010

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

Prof. Dr. Ing. Ion MARGHESCU, Catedra de Telecomunicaţii

În memoria domnului Prof. Dr. Ing. IOAN CONSTANTIN

Ultimele decenii au fost marcate de dezvoltarea fără precedent a

Cu toate acestea, oricât de complexe ar fi sistemele dezvoltate,

Prezenta culegere încearcă să vină în ajutorul studenţilor de la

Lucrarea este organizată pe 7 capitole, după cum urmează:

În Capitolul 1, “Semnale modulate”, se doreşte a fi un capitol

De asemenea, în cazul semnalelor cu MF, sunt prezentate, tot pe

În final autorii doresc să mulţumească celor doi referenţi, Dl.

Nu în ultimul rând, mulţumim familiilor noastre, care, prin

Capitolul 1. Semnale modulate 1

Capitolul 2. Producerea semnalelor cu modulaţie liniară 41

Capitolul 3. Demodularea semnalelor cu modulaţie liniară 77

Capitolul 4. Producerea semnalelor cu modulaţie de frecvenţă 109

Capitolul 5. Demodularea semnalelor cu modulaţie de frecvenţă 129

Capitolul 6. Raportul semnal-zgomot la transmisiunile analogice 157

Capitolul 7. Semnale numerice 181

Fie semnalul cu modulaţie în amplitudine

a) Să se determine anvelopa superioară şi inferioară a semnalului şi să

a) Anvelopele superioare şi inferioare ale semnalului se obţin pentru

S  t   st  cos107 t 1  S  t  (1.1.2)

Forma semnalului modulat este reprezentată în figura 1.1.

Fig.1.1. Forma semnalului în domeniu timp

b) Pentru determinarea spectrului de amplitudini se ţine cont de

Spectrul de amplitudini este reprezentat în figura 1.2.

Fig. 1.2. Spectrul de amplitudini al semnalului st 

unde f 2 t  este valoarea medie a pătratului semnalului informaţional dată de

Cu acestea puterea totală rezultă

din care puterea purtătoarei este pătratul amplitudinii efective a purtătoarei

şi reprezintă 60,97% din puterea totală, iar puterea conţinută în benzile

şi reprezintă 39.03% din puterea totală.

Puterea determinată pe baza spectrului reprezentat în figura 1.2. este

iar eroarea de evaluare a puterii, datorită neglijării componentelor spectrale

Fie semnalul modulat în cuadratură:

st   g1 t  cos 0 t  g 2 t sin  0 t

a) Să se determine şi să se deseneze spectrele de amplitudini şi de faze

b) Să se calculeze lărgimea de bandă ocupată. Care este puterea disipată

a) Semnalul modulat în cuadratură se poate rescrie sub forma

st   U 0 1  m1 cos 1t  cos  0 t  U 0 1  m2 cos  2 t sin  0 t 

 U 0 cos  0 t  sin  0 t   cos0  1 t  cos0  1 t  

Spectrele de amplitudine şi de faze sunt reprezentate în figura 1.3.

Fig. 1.3.a Spectrul de amplitudini al semnalului modulat în cuadratură

Fig. 1.3.b Spectrul de faze al semnalului modulat în cuadratură

b) Lărgimea de bandă ocupată de semnal este diferenţa dintre frecvenţa

c) Pentru demodularea separată a celor două componente se înmulţeşte

x1(t) x2(t) x3(t)

Fig. 1.4. Demodularea semnalului modulat în cuadratură

Funcţionarea sa se poate explica, de exemplu, pentru ramura de sus.

Fig. 1.5. Spectrul de amplitudini al semnalului x1(t)

Filtrul trece jos separă componentele de joasă frecvenţă (în cazul

Condensatorul elimină componenta continuă, rezultând semnalul

Modulaţia în cuadratură permite transmiterea a 2 semnale

de vedere al fazei, apare fenomenul de interferenţă inter-canal. De exemplu

Fie semnalul cu modulaţie polară:

s(t )  g1 (t )  g 2 (t )  g1 (t )  g 2 (t )cos 0t

a) Să se determine şi să se deseneze forma semnalului în domeniul

s  t   st  cos t 1  2 g1 (t )  2U 0 1  m1 cos 1t  (1.3.1)

s  t   st  cos t 1  2 g 2 (t )  2U 0 1  m2 cos 2t  (1.3.2)

Forma semnalului este reprezentată în figura 1.6.

Fig. 1.6. Forma în timp a semnalului cu modulaţie polară

Se observă că anvelopa superioară variază în ritmul lui g1(t), iar cea