Determinarea erorilor reale pentru scheme des folosite în practică

1. Aşezarea piesei pe suprafeţe plane. (fig.4.16) Schema de orientare în cazul

asezării pe plăci de reazem. 1 – bază de aşezare;
Suprafaţa prelucrată se determină prin cota H faţă de suprafaţa 1 ce devine şi bază
de măsurare
Fig.4.17. Schema de orientare în cazul asezării pe plăci de reazem
1 – bază se aşezare; 2 – bază de măsurare; Vectorul de legătură are următoarea
expresie: v=x

2. Aşezarea piesei pe suprafeţe exterioare de revoluţie

Prelucrarea unor suprafeţe cu aşezarea pe suprafeţe exterioare de revoluţie se face
aşezând piesa direct pe masa maşinii sau pe prisme.