OZN – roman dezvaluie

Din punct de vedere cronologic si al importantei operei publicate si

recunoscute, corifeii Ufologiei Romanesti au fost: scriitorul Ion Hobana,
prin opera si activitatea sa, cel mai cunoscut in tara, dar mai ales pe plan
extern, prin participarea la reuniuni internationale si contacte directe cu
ufologi straini, inginerul Florin Gheorghita, prin numarul mare de lucrari
publicate, continuitatea in cercetarea fenomenului OZN si particularitatile
proprii de interpretare a aparitiilor fenomenelor aeriene neidentificate, si
scriitorul Victor Kernbach, fondatorul Paleoastronauticii Romanestii.

Si alti cercetatori si-au adus contributia la studiul fenomenului OZN din

Romania si-i citam aici pe Doru Davidovici, Dan D. Farcas, Dan Apostol,
Gyorgy Mandics (cu lucrarea Omul si Universul, considerata de exegeza de
specialitate europeana ca fiind lucrarea cu cel mai inalt sprit stiintific si de
analiza nepartinitoare a fenomenului OZN) si Calin N. Turcu, cel mai
performant cercetator de teren al fenomenului OZN din Romania.

Pe profesorul Calin N. Turcu l-am cunoscut inainte de 1990 la sedintele

Cercului Stiintific OZN care se desfasurau pe vremea aceea la Casa
Studentilor ,,Grigore Preoteasa".

La vremea respectiva, eu eram fascinat de acesti cercetatori ai insolitului si

savuram fiecare minut din sedintele publice ale acestui club.

Prefata

Altfel despre ,,Ufologia" romaneasca

Nu cunosc si nici nu m-a interesat activitatea profesionala a lui Calin N.

Turcu... m-au interesat mereu cartile si cercetarile sale in domeniul
ufologic.
Este singurul ,,cercetator de teren", pana la disparitia sa ,,prematura si
subita" din anul 2006, care ,,batuse cu piciorul" toate zonele presupuselor si
ipoteticelor apartii OZN.
Iscoditor, curios, inarmat permanent cu aparat foto si uneori cu reportofon,
atrasese atentia organelor de securitate ale DSS si Armatei, fiind semnalat
de mai multe ori in preajma unor obiective militare.
Evident, acest lucru nu a ramas fara urmari, el devenind in timp
scurt ,,obiectiv" pentru aceste organe.
Chiar si pe mine m-a intrebat uneori niste lucruri care tineau de domeniul
militar (aviatie, radare, aparare antiaeriana) care nu prea se legau de
ufologie, asa ca am aplicat principiul:

,,Fii destept, fa-te ca nu stii"... care l-a cam iritat... asa ca am fost foarte
precaut in discutiile cu el...
Intr-o anumita perioada a activitatii mele, l-am cunoscut prin sarcinile de
serviciu pe cel care se ocupa de monitorizarea prof. Turcu si l-am intrebat
cum de intrase in atentia ,,organelor de securitate"...
Acesta mi-a povestit cum prof. Turcu, vrand sa investigheze amanuntit
fenomenele din Padurea Hoia-Baciu de langa Cluj, intervenise printr-o
cunostinta sa-i faca rost de la un topo-geodez de niste harti la scara mica a
zonelor imprejmuitoare Clujului pentru (motiva el) a studia mai in detaliu
rolul reliefului din teren in manifestarile OZN din zona (Padurea Hoia-Baciu)
si de deasupra orasului (vezi valul din 1968-1971).
Ori, in zona care-l interesa pe prof. Turcu se afla Comandamentul Armatei
de Cluj, multe obiective militare si, in plus, chiar atunci se infiintase o
unitate secreta de Rachete Antiaeriene [RAA] de care stiau extrem de putini
oameni... Si topo-geodezul s-a dus la... Securitate si a raportat.

Si asa a inceput supravegherea... foarte amanuntita, totala si permanenta.

Apoi a fost semnalat in preajma unor obiective militare, unde localnicii
vazusera, semnalasera OZN-uri si ii scrisesera... scrisori ce erau
interceptate si citite, telefon ascultat, incadrare informativa, supraveghere
fizica in anumite perioade... ce mai, tot tacamul unei operatiuni
informative...
Lucrurile au devenit pentru ,,organe" si mai interesante cand profesorul a
afirmat public ca doreste sa faca o Arhiva, o Banca de Date si o Biblioteca
internationala OZN, incepand sa ia legatura cu persoane cu preocupari
similare din Occident.

Aici era o problema, ii concura pe Corifei... pe Hobana si pe Gheorghita,

ceea ce nu le-a cazut bine acestora si probabil si-au luat masurile... de
rigoare pentru eliminarea reciproc a concurentei.
Nu a castigat nimeni...
In lucrarea ,,Am vanat OZN-uri si Extraterestri", Editura Darclee, Bucuresti,
2020, am prezentat pe larg situatia dinainte de 1990 cand nimeni nu putea
publica nici cea mai mica observatie despre OZN-uri fara... aprobarea
organelor DSS.

Cu alte cuvinte, toti cercetatorii OZN erau fisati, observati, supravegheati

si... agatati...
Cam asta era situatia pe care am verificat-o personal dupa 1990 si care
prezenta realitatea.
La vremea Cercului Stiintific OZN, eu nu aveam de unde sa cunosc toate
aceste lucruri, dar mi s-a parut ciudat ca Ion Hobana nu-l avea pe lista
membrilor viitorului ASFAN si nu a frecventat asociatia noastra nici ca
invitat sau ca spectator.
Intrebandu-l pe Hobana:
-- De ce nu-l cooptati si pe Turcu, fiind unul dintre cei mai valorosi
cercetatori?!
Raspunsul a fost unul brutal:
-- Nu-i de-al nostru... Punct! A raspuns Maestrul...
Nu am insistat...
In lucrarea  mai sus-amintita, am mentionat despre relatia foarte ,,speciala"
dintre mine si Ion Hobana...
Mai jos prezint cateva informatii de la fondarea ASFAN-Romania, la data de
28 septembrie, 1998.
Intre membrii fondatori erau reprezentanti din toate serviciile de informatii
existente la acea data in Romania... vorba sefului meu cand a citit lista de
nume:
Ce dracu' cauti tu intre atatia sticleti?!
Chiar, ce dracu' cautam?!
Pasiunea mea pentru studiul fenomenului OZN ma dusese acolo... Asta era
acum situatia... mergeam precaut inainte...