Sunteți pe pagina 1din 14
Preot prof. dr. Stefan Buchit Cunoasterea apofatica in gandirea Parintelui Staniloae IV. APOFATISMUL ANTROPOLOGIC {In opera teologica a Parintelui Stiniloae invafitura despre om ocupa un loc important, find situata Indati dupa doctrina trnitard gi cea hristologicd. Noutatea per- spectivei antropologice este data in primal rind de relatio- narea ei permanents cu triadologia si hristologia, Printele profesor nu poate teologhisi despre Hristos fara sl se refe- re la omy mu poate adnci dogma Sfintei Treimi fra s8 re- veleze valoarea persoanei umane, cea mai minunata operi a lui Dumnezeu cel in Treime. Din aceastélegturdstran- si pe care o stabileste intr cele tri capitole de dogmati- 3, are de cAstigat in primul rand antropologia ortodoxs, evidentiindu-se temeiul ei trinitar gi cel hristologic, la care se adaugi, de cele mai multe ori, si cel pnevmatologic. Trebuie menfionat ins si faptul ci, de cele mai multe si, antropologia sa este inseparabila de cosmologie, uni versul vizut find considerat o prelungine a materiel tr pului uman, iar solidaritatea dintre om si cosmos, voit de Dumnezeu. Aceasta se datoreaza, cu certitudine, con- cepfiei sale despre dimensiunea cosmic a mantuiri iin general a hristologil. intrupaindu-Se, Ful hai Dumnezew a revelat valoarea omului, creat dupa chipul Siu, dar fn acelas timp si valoarea cosmosuli, in unire cu cea lumang, pentru eX atat originea, cat si destinul lor este ‘comun, chiar daca se pastreaza distincfecalitativa. Antropologia sa mai are in comun cu cosmologia Inca ceva: perspectiva duhovniceased in care ambele sunt PREOT PROF. DR STEFAN BUCH {ncadrate, deoarece caracterul teonom al omului sal cre- afiel se descopera doar omului duhovnicesc. Ca opere ale Sfintei Treimi, omul si creafia trebuieinjelese dintr-o perspectiva comunitara, interpersonald gi dialogald; ca realitii pentru care S-a intrupat Hristos, ele sunt deschi- se vesniciel prin inviere; iar ca existenfe cu vocafie eclesi- ald, au destinafia de a deveni Temple ale Duhulut Sffnt. PPornind cela solidartatea dintre cosmos om, Painele ‘Stinilose ulizeaz4 in explicitarea lor teologie8 aceeas sin- ‘ez realizaté inte catafatism si apofatism, Aceasta it per ‘mites cefineascd ambele reali drept unitate paradoxal de lumina stains. Evident insi, omul este inte-un grad mai inalt atat lamina (rafiune cuvantatoare), cit stain (adan- cul insondabil al persoanel) Chiar dac este intr-o anus ‘masura comunt si cosmosului, apofaza umand se datoreazi relajci speciale a omului eu Dumneze, In identificarea si evaluarea elementelor dogmatice care fundamenteaz’ apofatismul uman, vom porni mai Inti de a cele ce sunt comune cu apofatismul cosmo- logic, la care vom adauga pe cele proprit sau specifice persoanet umane. IVA, Prezenfa tainicd a Logosului prin rationalitate {in fiinga umana ‘act lumea vaizutd in generalitatea ei reprezinti 0 plasticizare a ideilor divine necreate, omul reprezints si el aceasta intro miisurd mult mai mare, Analizind Py CCUNOASTEREA APOFATICA, | | rafonatitatestrupu,punctul de pleare al antroplo- | sls Pinel Stone onsite pee wi pl are dea rep ne rare pe | ela setts imprimata tn le tata completes | Sion afi former te culate Ca Porcini ect cogent ir frp ean cut sonatas plato 9 na tot generale rtd opt eo rapaiare 9 ‘bine ca de cpr foal ‘Sytets ibrtssaerer™ ‘Aceasta explic8 intro anumita msurs legStura spe- ciald ce uneste trupul cu sufletl, ca si eapacitatea celut dln de a fi spirtualizat. Conformitatea dintre suflet si ‘up, pe baza cAruia se poate constitu persoana umans, atest faptul ci rajionalitatea trupului permite sufletu- Ii st acfioneze atat asupra lui, ts, prin intermediul acestuia, asupra lumii materiale. ‘In ceea ce priveste prezenja Logosului creator in sufletul uman, aceasta este de o cu totul alti caltate gi intenstate Act chip rest al Spiritus content na mai ads a Gates cao raionaltate plicit generals, dic en un factor cave olay se gandee e se toate celle asemenen Logon Stet congient tale adus la exsena pin simplaglndie gl porunct Spill creator, cl avind de la tneput carats de su- ‘ce chemat I exitenj print fl de reduplicare a Spill reator pe plan cret™, “Pr Dui Scan Tg Dp Oded vp. Pato pros. pe sreran pci Daca trupul, prin rationalitatea lu, di mérturie des- pre acfiunea Logosulul divin asupra sa, sufletul reflects ru doar acfiunea Logosului, ci insigi Persoana Lui. Dar ‘cum persoana nu poate fi pins total in defini, in spe- cial Persoana supremd, nici persoana umand, intrucat © vie gi intr-o anumité masura izvor de viag8™, seapa def- nifilor rafionale. De aici caracterl ei apofatic care, para- doxal,incepe chiar cu rafionalitatea ei complex Prin rafiunea imprimata in el de Logosul divin, omul este subiect cunoscitor care se poate manifesta fir si-si ‘epuizeze fiinfa prin actele sale, vind posiblitatea adu- ‘ari in sine a ratiunilor lucrurilor, spre imbogstirea sa spiritual si spre zidirea sa interioar Onl €0 peroant united afin Pintle Stroe, sh aclu tmp spas de comple. Uniaes persooned Uumane gn acl tmp, complentatea cs art n pte ‘lunsinc untarsemandets tro multiplanar ‘egindunt desl, deacte prin care eng ae ‘tzaron expriarea sa itgrala, dar nifodats ma reuzet Ende prin aceasta J plentuine, dar ye dete utees Iu eajang acy cen e dina de puter ake"™ Exprimarea antinomica de care se slujeste Pirintele ‘Stiniloae in descrierea subiectului uman, nesfargit de com- plex este absolut necesara pentru fine in unitate finitud- rhea omului cu vocapia sa de ase imprtasi de init. Desi ‘aptura creat, avand In spatele su nimicul, oml, find creat de Logosul divin gi pus tnt-o relayie specialé cu El, atuncicind isi folosestedrept rafiunea siditi in el, asp Si Damiew Soman, Teg Degmatct Ordo wa Lp. 29. ‘Ps Danita Semon, us Ht, amin p17 6 eae enact cee eee aE [CUNOASTEREA APOFATICA. spre o cunoastere infnitt sau plenar’, pe care n-o poate ‘mplini inst de unl singur, cin unire cu Logosul divin: Sporind in cunoastrea de sine, omuldescoperd ct ed ete un miter oda epuiab,nedun miter ‘rent devine cheunitcu mister cuadeviet nin Dince tie mai mult despre sine gcd e un abi din cae scoate meres canon lor ator sen Constiinfa abisului propriu este data omului de re- laa speciala pe care o are cu Logosul divin, abisul sau snul tuturor sensurilor, Care, ca Persoani, le cuprinde, dar le si depaigeste pe toate. Paradoxul omului const in {aptul cd este atras concomitent de sensurile sau rasiunile pe care le descoperd in sine sau In create, dar gi de as- pectul de taind care insofeste acete rafuni i care trimite ‘mereu dincolo de ele spre Rajiunea supreme Faptl come etry uritart dar compl ce InsintenrAincemotings de sine, dar rime, ora meres ‘mister se explcs prin acon ae in vel cal ma ‘malta ing sal mica ganditoaresnelgatere care {nfelege merew ceva dar cuts infleag mam n= ‘loti in mustra unt luie bola I al eed capt ‘nu poate jung nicodata™, Setea de cunoastere gi cea de a se desavargi il face pe om s alba o atitudine antinomics fafa de lume. Parintele Stiniloae il defineste din aceasta perspectiv’s ca un pelerin sau meteor spiritual, in continua miscare Intre lume gi Dumnezeu: 3 Dit Seu rity amine a. 18 “Pe Dunit Sse, sus sty, mia lamp. 2223. —PRror PROF. pe. STEFAN BUCH -Einume seat fe mai prus are neve de lame, area den drum n car nse Esesrsnicodats deliv {nro etapa ure spirtual mere nai sus, Trebu st de lgensllipices ois deen, darneanuland-,cfcand-o transparent i sfnindo pe ea pe sine prin despite ren deca pein flosvea ca dar, penta je loc ‘de ptrursere ide vedere prinens Absolutiut™, Aceeasi atitudine trebuie si o aiba si fajt de trapal su, de care nu trebuie si selase dominat, aga cum nici de Jumea materiala nu trebuie si fie stapanit. Trupul trebuie sil fac tot mai slujitor al spiitului stu, stl pregateasca pentru fi, dupa inviere, deplin supus spritulu si trans- ‘parent spritulu i prin spirit lui Dumnezew"™. Prin cele afirmate mai sus, Parintele Stiniloae vrea si demonstreze ‘cf omul creat de Rajiunea supremé, Logosul divin, tinde siifieosintez4, creat, intre rafiune stain, intrecunoas- tere si tensiune dup’ Absolut, intre cuvant si simbol, V2. Prezenfa tainicd a Sfintei Treimi in om, prin chipul divin din el ‘Am viizut ci persoana uzan poarttin sine pecetea Logosului, exprimati prin calitatea de subiect cunosci- tor, capabl sil se adanceasca la infnit in tainele acest lumi, fara ca el, prin sine insusi, si atingl acest infiit. ‘Apofaza umans devine si mai adincs daca avem in ie Damir Sion fn rity mina ami p24 ‘Pr Duna Soon fa rst la hm ms (CUNOASTEREA APOFATICA.. vedere ck omul este creat dup’ chipul lui Dumnezeu, in vedetea aseminarit cu El. Calitatea de chip este dificil de definit, chiar daca putem enumera cateva dintre confinu- turile ei spirituale, Ramane dincolo de acestea un adane dle tainé uimitor, prin faptul ck Dumnezeu cel absolut gi {nfinit poate si-Si imprime chipul Sau intr-o fapturi che- ‘mati din nimic la existen Parintele Staniloae oferéo definitie extrem de conciss 1 chipului divin in om, tocmai pentru a sugera ch acesta ‘rebuie mai inti experiat printr-o comuniune interper- sonal gi abia apot descris si evaluat. Socotind chipul lui Dumnezeu drept ,inrudire gi relajie speciala a omului cca Dumnezets”™, el consider’ aceastS calitate spizitua- 14 fundamental @ omulul ea find daté tn sufletul stu, care seaman cu Dumnezeu ca spirit, dar constituind gio Tegaturd vie, aceasta intemeindu-se pe energiile necreate divine. Caracterul apofatie provine atit din caitatea de fina spirituala inrudita cu Dumnezeu a omului, cit gi din prezena intra inceput a harului divin inl. Apofaza ‘umand are ins, ca izvor mai adc, comuniunea supre- ‘i a Persoanelor divine, daci nu pierdem din vedere ch de fapt chipul lui Dumnezeu este in fond unul comuni= tar si el mu poate fi ,purtat” de om decit in comuniune cu semenii sti. Ar & de-a dreptul imposibil st se admits 8 chipul treimic poate fi experiat in mod individualist, cata vreme el este izvorul si puterea oricirei comuniuni {nterpersonale, Prin aceasta se explici modul in care chi= ppul divin din om este, concomitent, ,dar” si »misiune” ‘pentru oameni, avind ca scop s3-i uneascd intreolalt Pe Demis Swans, Ta Dogma rtd vl. 380 Bete eee etree eee : PRET PROF. DR STEFAN BUCH Tot in Dogmatia sa, Patintele Stiniloae dat gio alta definijie chipului divin din om, de data aceasta cu un ‘Pronunfat caracter apofatc i trinitar: ,misterul negrait al fine noaste, trit in comuniune si legat de Sfanta, ‘Treime”™, Citand pe teologul Vigeslavjev, potrvit cira- ia exists un apofatism antropologic, care e chip al apo- {atismului divin, Parintele Stniloae expliciteaza aceasta printr-o analogie extrem de interesanti: ,Precum din Dumnezeu cunoastem numai encrgiile Lui necreate, asa si din om cunoastem numai energiile umane”™*. Se impune asadar elaborarea unei antropologii apofatice, care si alba in centrul ei taina omului,o tana infinit mai mic deeit cea a lui Dumnezeu, dar care rimane taina. Dou precizari vin s& completeze descrierea apofatis- ‘mului uman: taina proprie o trim ea persoand, ea nu re depersonalizeac’, ci dimpotrivi; aceasti tain’ st in ‘elajiecu taina celorlalyi semeni ai nostri. Deaceea, ,mis- terul sau chipul dumnezeiesc al persoanei noastre gi al ‘elorlalte persoane se dezviluie gi se actualizeazi in co- :muniune. In comuniunea cu semenii se dezvaluie cel mai ‘mult ins gi misterul prezenfei divine interpersonale”™. ‘Aceasta inseamna ci taina chipului divin din om este ancorata in taina prezengei comuniunii interpersonal di vine, extinse prin jubire, in mod apofatic la nivelul co- muniunit umane, lar aceasta constituie baza imbogasiri si cresterii noastre spirituale spre asemanarea tot mai deplina cu Dumnezeu, Sr Dim Sone, Tels Dog Oran, vo 1 pA ‘Pr, Dum San, elie Dapratil Oran, ol. Ip. "Pe Darra Siang, lg Deptt Oran, ol 1p. a2 0 [CUNOASTEREA APOFATICA. Intr-olucrate itati mai sus, Pirintele Stiniloae unes- tedimensiunea trnitard cu cea hrstologict a chipulu di- vin din om, ambele cerindu-se afi experimentate doar in {nteriorul comuniuni interpersonale: Sunt o leant, un chip al Ente Trim Sant un chip trem dar ines o eau «Ful pon Est legiturd cu Tat Caipul Teilinom pote descopeit {m mod experimental, pena ci exit alc un seniment alnecondifion al absolut, Suntem necondiiont ‘blige una ade atl fay de un cella Aces fapt {rebuie vind del instar suprema care a imprimat ‘inl ca.o pect, aentsresponaabltate care ne nese, ‘ate ne la in auperfial, ne nese CChipul lui Dumnezeu in om, hristic si treimic, repre zint& un izvor de noutate continu, o crestere spiritual atunci cand este pus in hucrare, 0 srs de comuniune, 0 aspirafie necontenit spre desavarsire: Tema chipulu ll Duzwezeu inom plc acest: ca umanul se aseamna ft Dumneze cat devine mak eajeptat (uimior- un} Cu ct fg este maf, Stat este a ogra cu ct ube ma mul cu ait ges ‘urlesale, acre sale cuvntl sale st ma nl™ Pentru aevidengiact mai bine valoarea infiniti a per- ‘soanei umane parintele profesor nu uit si aminteasc¥, tn mod cicli, de faptul c3 desi este creat din nimic, omul Mare Antoine Casa oe Bexnscta, Dnstra Seba, Mic gait ott ph ™ MarAniolne Coss Bennsctn, Dunst SHvOA, Mic degra coin pS i a, ee PREOT PROF. DR. STEFAN BUCHIU reprezinta mai mult decat dacd arf fost emanat dintr-o seni impersonal, fe ea gi diving. in acest caz el n-ar fi beneficat de libertate, cum nici Dumnezeu insusi near fi beneficat, silt find si emane din Sine fife nelibere. Cu totul alta este perspectiva data omului prin creat, ‘act prin care Dumnezet ii arata o data pentru totdeauna Dbunitatea Sa innit, acordand atenfie fapturil umane in cel mai inalt grad, In aceasta vede si Parintele Staniloae ‘caracterul apofatic al persoanei umane: ,Aceasta este taina extraordinaré negrata (a omului): si iubim, sf ne adancim spiritual unl in atl, x fim atenfi la ceea ce Inseam’ cellalt, care are nevoie de mine. 8 fim atenfi ‘aga cum este Dumnezeu, 58 fim atenti fa de el ca fas de ‘fins transparenta pentru Dumnezeu”™. 1V.3, Omul, fing’ paradoxali, destinatd indumnezeirii fn domeniul antropologiei ortodoxe, Parintele Staniloae a fost totdeauna preocupat si demonstreze valoarea nepieritoare a persoanei umane Incadrata in comuniunea interpersonal. Avand permanent fn min- te modelul trinitar nedesplsit de modelul hristologic (qTreimea gi Doimea ne mantuiesc” - Pateric), el a pen-

S-ar putea să vă placă și