Capitolul VIII

COPILUL
La alegerea de deputat, cu toată agitația românilor, între
care, la loc de frunte, Titu Herdelea, se alese ungurul Bela
Beck, susținut și de tatăl lui Titu. Învățătorul spera că asta îi va
ajuta la proces. Totuși, fu condamnat la amendă cincizeci de
coroane și închisoare opt zile, iar Ion, la amendă dublă și
închisoare o lună de zile.

Titu găsi un loc de sub notar la Lușca și plecă acolo. În lipsa lui
sosi scrisoarea îndelung așteptată de la Laura. După un lung
și frumos voiaj de nuntă, în care Pintea o răsfățase, ajunsese
la Vireag, în marginea românimii, dincolo de Satu Mare. Aici
românii nu știau românește, ci doar ungurește, notarul era
ungur și nu știa românește, învățătorul era român, dar vorbea
foarte stricat românește. George Pintea era hotărât să
redeștepte românismul acolo, iar Laura avea să îl ajute.
La Lușca, Titu o cunoscu pe învățătoarea Virginia Gherman, o
tânără frumoasă și serioasă, care scria și ea poezii și visa la
redeșteptarea românismului în Transilvania.
Vasile Baciu o primi pe Ana înapoi acasă, căci acum era
măritată. Avocatul, însă, îl sfătui pe Ion să-și aducă nevasta
înapoi. Ion se duse la cârciumă, când știa că e și Vasile Baciu
acolo. Socrul său era la masă cu Toma Bulbuc, care îl chemă
pe Ion, cu gândul să-i împace. Vasile Baciu se arătă dispus să-i
dea, până la urmă, jumătate din avere. Ion acceptă și merseră
a doua zi și făcură actele la notar, dar Ion spuse că, și așa, el
merge la proces înainte fiindcă vrea tot pământul socrului său.
 Acum, Ion lucra pământul, iar Ana, cu toată sarcina ei
înaintată, ducea toată gospodăria acasă, căci Zenobia nu mai
făcea nimic, ba o mai și afurisea toată ziua. Într-o zi din toiul
verii, când bărbații și Zenobia erau la seceriș, Ana pregătea
mâncarea, ca să le ducă la câmp. Simți ea niște junghiuri prin
pântece, se gândi ea că o fi sosit vremea să vină copilul pe
lume, dar tot plecă. De îndată ce ajunse sub un măr din
marginea holdei lor o apucară durerile facerii. Zenobia fugi
să o ajute, în timp ce bărbații continuară să secere, cuprinși
totuși de milă pentru biata femeie. În sfârșit, copilul, un băiat,
veni pe lume. Ion rămase întâi uimit în fața băiatului său, care
răcnea din răsputeri, dar apoi îi veni gândul că, de acuma, e
înlănțuit pentru totdeauna de Ana, și o văzu în sufletul lui pe
Florica, pentru care nu mai avea nici o speranță.
Botezară copilul cu numele Petre. Nu trecu nici o săptămână și
Ion începu iar să își bată nevasta. Ana începu iar să se
gândească la moarte. Chiar dacă pruncul ei o ținea, se tot
gândea că ar fi bine să îi ia Dumnezeu pe amândoi odată.
Tocmai atunci veni vestea că Avrum, cârciumarul, se
spânzurase. Ana fugi să vadă și auzi că se spânzurase din
pricina unei afaceri în urma căreia urma să-și piardă toată
averea. Un om spuse niște cuvinte care i se întipăriră femeii în
minte, că omul moare iute când îi sosește ceasul.