VOLUMUL II

GLASUL IUBIRII
Capitolul VII-VASILE
Pentru că ratele pentru mobilă se strânseseră, familia Herdelea nu-și
mai permitea să plătească, trebuiau să scoată la licitație. Avocatul și
preotul Belciug, licitau pentru o masă și cel care a câștigat-o este
preotul. Zaharia crede că a licitat doar pentru ca avocatul să nu o ia
dar la câteva zile după vine să-și ia masa. Soția învățătorului, refuză să
o dea, îl jignește și-l dă afară. Era foarte clar că nu aveau ce vorbii unii
cu alții.
În timp ce Titu, realiza cum erau de fapt poeziile lui de dragoste, când
nici nu știa cum e de fapt viața , are loc un eveniment neașteptat, Ion
Ciocan, deputatul circumscripției moare, așa că au loc alegerile pentru
un înlocuitor.Cei doi candidați erau Bella Beck și Victor Grofșoru. Chiar
dacă Grofșoru, avea mulți susținători pentru ca era naționalist, puțini
românii aveau dreptul la vot. La ungurii nu putea apela pentru că
aceștia sigur îl votau pe Beck. El era susținător al politicilor imperiului.
Așadar singurii la care putea cerea voturi, erau evreii din Pripas. Pe
aceștia însă trebuia să-i convingă să voteze cu el.
Știind că Zaharia Herdelea are relații, apelează la Titu,de care auzise
că e mai nou, să-și covingă tatăl să-i pună o vorbă bună în favorea lui.
Titu acceptă necondiționat. Zaharia pare la început convins să-l
susțină pe Grofșoru dar primește o scrisoare de la subinspectorul
Horvat, în care îl îndeamnă să-l susțină pe Bella Beck, promițând că o
să aibă grijă de el. Speriat că până atunci avusese noroc de postul de
învățător doar datorită lui Ciocan și știind că o să urmeze să vină și
procesul cu jalba lui Ion, cedează și îi ține partea ungurului. Ca
răspuns, Titu dezamagit, se supără foarte tare pe tatăl său care pentru
un lucru ca acesta și-a vândut neamul.
CAPITOLUL VIII-COPILUL
În ziua alegerilor s-au strâns foarte mulți oamenii, iar când apare
Herdelea cu cei cinci alegătorii pe care i-a strâns lumea îl huiduie.
Alegerile s-au încheiat în favoarea lui Beck care a bătut la distanță de
cinci voturii față de Grofșoru, fix acelea adunate de Herdelea.
La judecată, Zaharia Herdelea a mers cu speranțe mari că inspectorul
nu a uitat de promisiunea făcută dar ajutorul nu vine și sentița se
pronunță, învățătorul primește o amandă de cincizeci de coroane și
opt zile de închisoare. Ion trebuie și el să plătească o sută de coroane
și să stea o lună la închisare. Când era așa abătut că totul se terminase
prost, apare și Lendvay, anuțându-l că o să fie dat afară din
învățământ dar îi și spune că a scăpat ușor. Ion era în toane bune, se
gândea ce poate să cumpere cu banii pe care i-a strâns la nuntă,
probabil un cal, poate un vițel care să fie de ajutor la pământ dar
Vasile Baciu i-a spulberat toate visele informându-l că o să-i dea doar
cinci locuri. Nu au semnat niciun act înainte de nuntă, tot ce avea Ion
era niște promisiuni. Disperat o trimite pe Ana la tatăl său și-l roagă
pe Herdelea să-l învețe ce să facă. Însă învățătorul fiind pacifist, îi
cheamă pe amândoi și încearcă să-i convingă să facă jumate-jumate,
însă Ion refuză. Ana nu știa unde să se ducă și se gândește că mai bien
se sinucide dar îșî amintește că are un cpil pentru care să trăiască.
Vasile o primește acasă pe fată și nu o trimite la Ion, avea cu ce s-o
țină iar fata îi era de ajutor în gospodărie. De bine sau de rău se
măritase și nu mai era de râsul satului, că nu o primea bărbatul acasă,
era o altă poveste. Ion s-a dus la avocatul Grofșorul care îi dă sperațe
că poate câștiga pământul de la socrul său dacă are martori că acesta
i-a promis pământul dar îl sfătuiește să o aducă acasă pe Ana pentru
că nu ar da bine în proces ca fata să stea la tatăl ei. Ion nu își face
probleme, crezând că fata o să vină singură de bună voie în câteva zile
dar Ana nu apare.
Vasile și Ion se întâlnesc din întâmplare la cârciuma lui Avrum și află
că ginerele său dorește să-l dea în judecată și-l cuprinde teama.
La un moment dat, Ana s-a întors la Ion chiar dacă era însărcinată și se
mișca foarte greu și ușor, nu-i păsa nimănui. De când avea noră,
Zenobia nu mai făcea nimic, iar Ana avea grijă de toata ograda.
Într-o zi, glanetașul, Ion și Zenobia erau pe câmp, Ana venea să le
ducă de mâncare și acolo au luat-o durerile și a născut, ajutată de
Zenobia care moșește. Ion nu se oprește deloc din secerat, era fericit
că i s-a născut fiul dar urăște faptul că era legat pentru totdeauna de
acea femeie urâtă pe care nu o putea iubii. Ana așteptase acestă clipă
cu gândul că Ion se va schimba dar când a observat că nici după
nașterea copilului acesta nu se îmbunează, își dă seama că Ion nu a
iubit-o niciodată. Ana avea iar sentimentul că nu mai avea de ce să
trăiască dar îi era frică de moarte.
În Pripas, a avut loc un eveniment neașteptat, cârciumarul Avrum se
spânzurase din cauza unei țepe ce avea să-l ruineze. Își cheltuise banii
strânși cu greu cumpărând o pădure pe care voia s-o vândă mai scump
dar află că pădurea nu valora nici cât dăduse el pe ea. Venise tot satul
să vadă ce s-a întâmplat. Ana se uita la spânzurat și înțelegea cât de
ușor e să mori.
CAPITOLUL IX- SĂRUTAREA
De ceva timp, la glanetașul venise să locuiască și Dumitru Moarcăș, o
rudă îndepărtată a Zenobiei, pe care femeia cu care stătea îl dăduse
afară din casă pentru că bătrânul vânduse casa și pământul fără să o
anunțe. Bărbatul era singurul care vorbea frumos cu Ana deși fata îl
ignora având pe cap problemele ei. Avocatul îl învățase pe Ion să aibă
grijă cu fata că dacă pleca, pierdea și pământul. Așa că Ion, tot încerca
să o împace dar de când fata deschisăse ochii nu-i mai păsa de el și
vedea realitatea.
Într-o zi, Dumitru se gândește că ar fi timpul să-și dea jos barba, să
arate bine când va fi să închidă ochii pe veci. Așa încep cei doi să
vorbească despre moarte, iar spre mirarea fetei, Dumitru afirmă că nu
se teme de aceasta. Apoi după ce termină de bărbierit un obraz, cade
și moare iar Anei îi se pare că are fericirea pe față.
Iarna sosise, pe Vasile îl măcina idea de judecată nu a fost niciodată
prin tribunale și decide că nu are sens să se mai complice și îi cedează
totul lui Ion. Fericit, Ion îl ia pe Zaharia cu el și se duc la Grofșoru să
oprească procesul. Învățătorul chiar a fost suspendat și în locul său
venise Zagreanu, un tânăr timid dar care băga frica în copii. Când l-a
văzut, avocatul îl compătimea de cele întâmplate și se oferă să-i dea
un loc de scriitor la cabinetul său de avocatură și chiar să se ocupe de
cazul său de judecată. Se gândea că vor mai fi alegerii și Herdelea era
un aliat bun. Zaharia acceptă umil promițând să-l susțină pe viitor.
Când se mutase în Pripas, învățătorul și preotul se împrieteniseră
imediat, preotul îi oferise un loc al bisericii unde să-și construiască o
casă dar nu făcuseră niciun act doveditor. Belciug spunea mereu că
mai este timp dar cum știa că trebuia să se mute în Armadia din cauza
noului loc de muncă oferit de avocat, după Bobotează, Herdelea
decide că este timpul să vorbească iar cu preotul despre acte,nu voia
ca acesta să-i intre în casă cât era plecat. Preotul nu voia să treacă pe
numele lui mai ales dupa conflictul cu masa.
Ion era extrem de fericit, avea avere. Când se topise zăpada, s-a dus
să-și privească pământurile și emoțonat înghenunghiază și sărută
țărâna.
Titu cunoaște o nouă femeie, pe Virginia Gherman, domnișoară de
douăzeci și cinci de ani, necăsătorită care pare să-i ofere dragostea și
pacea pentru poporul român. Se gândește dacă cumva o iubește dar
pare că e prea simplă idea de iubire pentru ceea ce simte el fațăde
fată. Trage concluzia că este doar o prietenie mai puternică și
arzătoare. Asta până merge să o viziteze și găsește la ea, un ungur
plutonier, toată lumea știa, mai puțin el că bărbatul îi face loc și voia
s-o ia de nevastă. Titu îi reproșează Virginiei că umblă cu inamicul iar
fata că de fapt el este cel care nu înțelege cum lucrează viața. După
încă o năruire, Titu decide că este momentul să plece în România, află
că un fost coleg de clasă își deschisăse un notariar în Măgura, îl roagă
să-l angajeze cu gândul să facă ceva bani pe care apoi să-i foloseacă la
trecerea peste Carpați, iar prietenul său acceptă bucuros.
Planurile lui Titu, nu mergeau chiar așa bine pentru că era alt om și nu
mai putea accepta mentalitatea pro maghiară a prietenului său.
Trebuia totuși să rămână pentru a face rost de bani. Norocul îi surâde
din nou la scurt timp, câțiva din frații Pintea se strâng împreună cu
familia Herdelea la Sângeorz unde Titu era invitat de frații lui George
care locuiau în România să stea la ei cât dorește că sgur îi găsesc un
loc de muncă la gazetă. Idea îl încânta foarte mult pe tânărul băat dn
moment ce asta ar fi însemna că nu mai era nevoit să strângă așa
mulți bani înainte de plecare.
După ce renunță la locul de muncă din Măgura și dorind să cunoască
lumea bună, Titu decide să ajute Tribuna Bistriței la adunarea
generală de la Sibiu, organizată de instituția pentru cultura și
literatura poporului român ca de acolo să plece direct în România.
La Sibiu, se gândește un timp dacă are sens să plece dar a doua zi
după adunare decide în ultima clipă și se urcă în tren spre București.
CAPITOLUL X- ȘTREANGUL
Familia Herdelea se mută în Armadia, Grofșoru îl lăuda peste tot,
învățtorul își recăpătase repede onoarea cum țăranii din Pripas
veneau mereu în vizită să le spună noutăți, află printre altele că
George și Florica se logodiseră. Venise din armată un tânăr frumușel,
Nicolae Tătaru, pe care toate fetele îl plăceau și începuse să-i dea
târcoale Floricăi. George ca un bărbat a decis să o ceară pe fată . La
nunta celor doi, Ion nu-și lua ochii de la Florica, Ana nu mai era
geloasă simțea doar rușine față de cei care vedeau tot și înțelegeau ce
se întâmplă. George simte pentru o clipă amenințarea dar după nuntă
uită de tot. În drum spre casă, Ana îi împărțășește soțului că o să se
omoare, Ion cu scârbă și cu gândul la Florica îi spune că nu are decât,
foarte indiferent doar să scape de ea.
Ca să mai plece de acasă, Ana se mai ducea pe la tatăl ei, bătrânul nu
o baga în seamă dar nici nu o dădea afară.
Într-o zi Savista, oloaga satului, vine la ea și îi spune disperată ceva din
care Ana înțelege doar George Ion și Florica. Nu avea nevoie de mai
mult, știa despre ce se vorbește. Intră în casa tatălui, se uită la cuptor
își amintește de noaptea în care pornise totul și gândirea începe aș
pierde din claritate. Se gândește la cei doi morți, Avrum și Dumitru și
parcă vedea doarfericire pe chipurile lor. Se întoarce acasă, își lasă
copilul la picioarele socrului, merge in grajd unde găsește funia cu care
lega vițelul și se spânzură. Zenobia vede că nu mai oprește copilul din
plâns, așa că blestemând începe s-o caute pe Ana. Ion anunță că a
văzut-o intrând în grajd, Zenobia se duce acolo și o găsește moartă.
CAPITOLUL XI-BLESTEMUL, CAPITOLUL XII-GEORGE, CAPITOLUL XIII-
SFÂRȘITUL
Ion se uita la față urâtă a Anei și se bucură că a scăpat de ea dar când
se uita la Vasile cum îl arde cu privirea își dă seama brusc că doar
copilul îi mai ține pământurile și pentru prima dată începe să-și facă
griji pentru el. Cu ajutorul avocatului, Herdelea e echitat de orice
pedeapsă și își ia școala înapoi dar Ion e închis pentru o lună și chiar
dacă la început nu părea deranjat, începe să se teamă să nu i se
întâmple ceva copilului cât este el plecat. Apoi dupa ce își termină
pedeapsa, se duce acasă unde își găsește pe Petrișor plângând.
Zenobia zice că este deochiat, îl descântă dar din păcate, la câteva zile
moare. Cum nimic nu-l mai lega pe Ion de pământuri, Vasile Baciu vine
să și le ceară înapoi dar Ion refuză.
Încă înainte de moartea Anei, Ion își făcuse obiceiul să meargă pe la
George, să stea de vorbă doar să fie aproape de Florica. O întâlnește
într-o zi pe câmp îi mărturisește sentimentele pe care le are față de ea
și îi promite ca va fi a lui orice ar fi.
Vasile Baciu umblase pe la avocați, toți îi confirmară că Ion are dreptul
la pământ, chiar dacă murise și copilul. Supărat rău, se duce să-i ceară
sfatul preotului. Acesta îi cheamă pe amândoi să-l convingă pe Ion să-i
dea jumătate și lui Vasile. Pentru că refuză, preotul încearcă să-i
îmbuneze, luând apărarea amândurora și cumva îi convinge să lase
pământurile bisericii în cazul în care mor amândoi fără moștenitori.
Vasile este de acord, preferă să se întâmăple așa decât să se risipească
prin neamul glanetașului. Acceptă și Ion fiind sigur că se va însura cu
Florica și va face și copii.
Savista care se mutase la Florica, îl adora pe George și nu putea să-l
suporte pe Ion când știa că vine în vizită pentru fată.
Într-o zi, Ion vine când fata era singură acasă și chiar dacă nu stă de
teama Saviste, aceasta îl pârăște totuși lui George. Lui George i se
deschide pentru pentru prima dată mintea și își aduce aminte de
privirea lui Ion de la nuntă. Savista voia cu orice preț să-l prindă pe Ion
în fapt ca să poată să-l pârască lui George, așa că de fiecare dată când
Ion ajungea prin zonă, se ascundea și-l pândea, apoi mergea să dea
raportul. Curios, George pune la cale planul și își anunță nevasta că
duminică o să plece la pădure să taie lemne iar ea îi spune lui Ion,
acesta îi promite că va veni la ea imediat.
În noaptea de duminică, George se urcă în căruță cu tatăl său spre
pădure. Toma Bulbuc îi atrage atenția că a plecat fără topor. De fapt
George îl lăsase acasă intenționat ca armă în cazul în care era să vina
Ion dar cum nu putea să meargă la tăiat de lemne fără el, este nevoit
să-l ia.
La scurtă vreme după plecare, începe să se simtă rău și se întoarce
acasă, îl pândește din casă pe Ion, iar când aude poarta știe că a venit.
Iese afară, apucă sapa și fiind besnă, îi dă trei sape fără să vadă unde,
apoi se întoarce în casă.
Când se luminează, vestea se răspândește repede și lumea începe să
se adune să vadă mortul. Ion fusăse prima dată lovit în creștetul
capului, a doua oară în piept și ultima dată în braț. Nu murise pe loc
se târâse un sfert de oră până sub nuc și acolo și-a dat ultima suflare.
Vin autoritățile, George este aresta.
Chiar dacă își recăpătase postul de învățător problemele lui Herdelea
nu se terminaseră. Vine inspectorul în inspecție și copii nu sunt bine
pregătiți și nu vorbesc maghiara. La ora de religie, preotului i se cere
să pună un copil să rostească rugăciunea “TATĂL NOSTRU” pe
ungurește dar acesta recunoaște că nici el nu știe, așa că cei doi își
găsesc în inspector un dușman comun.Horvat îi spune lui Herdelea că
ar fi bine să iasă la pensie. La câteva săptămâni după, învățătorul se
întâlnește cu Zăgreanu care îl pune la curent cu faptul că inspectorul
este promis neoficial școala din Pripas iar Zaharia este nevoit să se
retragă. Știa că Zăgreanu o să se descurce bine, ba chiar se gândea s-o
mărite pe Ghighi cu el.
Titu le trimisese primele impresii despre România dar au amânat să-i
răspundă pentru că duminică avea să fie fințirea bisericii, unde era
ocazia ca Zăgreanu s-o cunoască pe Ghighi și așa aveau două noutăți
espre care să vorbească lui Titu.
Cum Ion murise, toate pămînturile i-au revenit bisericii, pentru o așa
donație preotul i-a făcut o slubjă frumoasă, ba chiar îl îngroapă în
cimitirul bisericii care nici nu fusăse sființit încă. Belciug era bine
dispus așa că alege să-i facă și lui Herdelea acte pe pământ unde își
construise casa, acum avea destul. Apare și Vasile să-și ceară
pământurile dar preotul îl trimite acasă.
Duminică după sființirea bisericii se face petrecere în curtea văduvei
lui Maxim, Zăgreanu dansează cu Ghighi și recunoaște că o vrea de
soție. Vasile vine din nou la Belciug să-și ceară pământurile dar
preotul îi spune că este un alcolic fără minte, că nu are ce să facă cu
pământurile că le-ar bea oricum, de atunci Vasile promite că nu mai
bea niciodată.