II.

Religia ca disciplină de învățământ

1.       Locul și rolul disciplinei religie la nivelul învățământului preuniversitar:

Educaţia religioasă constituie un aspect important al misiunii Bisericii în lume.
Activitatea învăţătorească a Bisericii a fost rânduită de Însuşi Mântuitorul Hristos,
pentru ca oamenii să cunoască voia Lui şi să o împlinească. Prin demersul educaţional
din cadrul orelor de religie, Biserica vine în ajutorul societăţii în ansamblul ei,
promovând dragostea, prietenia, pacea, înţelegerea, întrajutorarea şi cooperarea între
semeni, toate acestea constituind principiile de bază ale credinţei creştine.
Alături de multe alte transformări economice, politice şi sociale, anul 1990 a
adus cu sine şi posibilitatea unor reforme şi transformări în plan religios. Una dintre
noile realităţi religioase o constituie şi introducerea religiei în şcolile laice, educaţia
religioasă fiind una din problemele de substanţă ale societăţii în ansamblul ei şi
totodată ale politicii educaţionale.
Astăzi religia și-a câştigat un loc în cadrul sistemului de învăţământ. În cadrul
ariei curriculare Om şi societate, religia ierarhizează şi structurează conţinuturile
educaţionale din perspectiva valorilor şi a moralei creştine. Predarea Religiei în şcoală
constituie un act misionar-sacramental, dar totodată are conotaţii educaţionale
profunde. Cunoaştera propriilor valori religioase reprezintă o formă de securizare
culturală, un semn de civism şi culturalitate.
Educaţia religioasă invită la reflecţie, la autocunoaştere, la o convertire la lumea
valorilor. Valorile religioase au darul de a aduce comuniunea între oameni, de a
solidariza membrii unei comunităţi. Ultimii ani au dovedit că prezenţa religiei în
şcoală este necesară nu numai pentru Biserică, ci şi pentru societatea românească în
ansamblul ei, care a câştigat prin acest act de dreptate atât accesul la propria-i
spiritualitate, cât şi un instrument esenţial în procesul de educare al tinerei generaţii.
Pentru spaţiul românesc, credinţa creştină a acţionat ca un factor de coagulare şi de
perpetuare al neamului. A fi iniţiat religios, însemnă şi a fi educat, înseamnă a avea
capacitatea de a spori şi continua educaţia.

2. Baza legislativă a predării religiei în școală:

a) Un prim pas: în 1990, între Ministerul Învățământului şi Ştiinţei şi Secretariatul de
Stat pentru Culte s-a încheiat un protocol cu privire la introducerea educaţiei moral-religioase
în învăţământul de stat: câte o oră la 2 săptămâni de educație moral-religioasă, obiect de
învăţământ, cu statut de disciplină opţională şi facultativă, este inclusă în orar şi se desfăşoară
în şcoli.
b) În 1991, în Constituţia României, articolul 32, alin (7), se afirmă că Statul asigură
libertatea învăţământului religios, potrivit cerinţelor specifice fiecărui cult. În şcolile de stat,
învăţământul religios este organizat şi garantat prin lege.
c) Abia în anul 1995 când a fost votată Legea Învăţământului (Legea nr. 84/1995) s-a
stipulat obligativitatea religiei pentru clasele I-IV, pentru gimnaziu religia era cuprinsă doar
în formă opţională, iar pentru licee şi şcoli profesionale religia avea un statut facultativ.
d) Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 36/1997, pentru modificarea şi completarea
Legii Învățământului nr. 84/1995, în art 9, alin(1), precizează că Planurile-cadru ale
învăţământului primar, gimnazial, liceal şi profesional includ Religia ca disciplină şcolară,
parte a trunchiului comun. Elevul, cu acordul părinţilor sau al tutorelui legal instituit, alege
pentru studiu religia şi confesiunea. Alin(2) preciza că La solicitarea scrisă a părinţilor sau a
tutorelui legal instituit, elevul poate să nu frecventeze orele de religie. În acest caz, situaţia

1
şcolară se încheie fără această disciplină. În mod similar se procedează şi pentru elevul
căruia, din motive obiective, nu i s-au asigurat condiţiile pentru frecventarea orelor la această
disciplină.
e) Ordinul nr. 3670 din 2001, cu privire la aplicarea Planurilor-cadru de învăţământ
pentru liceu în anul şcolar 2001-2002, la art(5) prevede: Conform articolului 9 din Legea
Învăţământului, planurile-cadru ale învăţământului primar, gimnazial, liceal şi profesional
includ religia ca disciplină şcolară, parte a trunchiului comun. Elevul, cu acordul părinţilor
sau al tutorelui legal instituit, alege pentru studiu religia şi confesiunea. La solicitarea scrisă a
părinţilor sau a tutorelui legal instituit, elevul poate să nu frecventeze orele de religie. În
acestă ultimă situaţie, elevul îşi va alege în locul disciplinei Religie o disciplină opţională.
(Aici Timiș remarcă: „Legislaţia ar putea fi îmbunătăţită dacă aliniatul (2) al Ordinului nr.
3670/din 2001, ar fi modificat în următoarea variantă: în cazul refuzului de a participa la ora
de religie elevul va participa la un opţional propus de către profesorul de religie. Se pot
propune opţionale înrudite cu religia, cum ar fi: Istoria Religiilor, Elemente de iconografie,
Muzică bisericească, Arhitectura şi pictura creştină etc. În acest fel s-ar elimina concurenţa
neloială”). Cele două acte normative (Legea Învăţământului şi Ordinul 3670) poziţionează
Religia ca disciplină şcolară, parte a trunchiului comun, aria curriculară Om şi Societate. În
această situaţie disciplina Religie nu mai are un statul opţional şi devine opţională disciplina
aleasă în locul Religiei.
f) Este îmbucurător faptul că şi Ordinul Ministerului Educaţiei şi Cercetării nr.
5723/2003 include Religia pentru toate specializările din învăţământul preuniversitar.
g) Statutul Personalului Didactic, în articolul 136, aliniatul (1) stipulează că:
Disciplina Religie poate fi predată numai de personal abilitat, în baza protocoalelor încheiate
între Ministerul Învăţământului şi cultele religioase recunoscute oficial de stat.
h) Diferitele soluţii ale problemei relaţiei între religie şi educaţie în cadrul sistemului
de învăţământ depind de conturarea şi structurarea raportului dintre Biserică şi Stat. O
problemă care se va ivi în viitor va fi cea a şcolilor confesionale. Prin noua Constituţie statul
asigură posibilitatea înfiinţării de către diferite culte a şcolilor confesionale. Articolul 32
alineatul (5) prevede că Învăţământul de toate gradele se desfăşoară în unităţi de stat,
particulare şi confesionale, în condiţiile legii.
i) Legea 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor prevede
în art.32, alin (1): În învățământul de stat și particular, predarea religiei este asigurată prin
lege cultelor recunoscute.
j) în noua Lege a Educației Naționale, propusă în 2009, la articolul 18 se prevedea: (1)
Planurile-cadru ale învăţământului primar, gimnazial și liceal includ Religia ca disciplină
şcolară, parte a trunchiului comun. Elevul, cu acordul părinţilor sau al tutorelui legal instituit,
alege pentru studiu religia şi confesiunea. (2) La solicitarea scrisă a elevului major, respectiv
a părinților sau a tutorelui legal instituit pentru elevul minor, elevul poate să nu frecventeze
orele de religie. În acest caz, situaţia şcolară se încheie fără disciplina Religie. În mod similar
se procedează şi pentru elevul căruia, din motive obiective, nu i s-au asigurat condiţiile pentru
frecventarea orelor la această disciplină. (3) Disciplina Religie poate fi predată numai de
personal didactic calificat,conform prevederilor prezentei legi și abilitat în baza protocoalelor
încheiate între Ministerul Educației, Cercetării și Inovării şi cultele religioase recunoscute
oficial de stat.

3. Programa școlară: structură, importanță:

a) Programele școlare sunt documente oficiale elaborate de Ministerul Educației
Naţionale şi Consiliul Naţional pentru Curriculum, şi stabilesc: modelul curricular (prezintă o
imagine sintetică a structurii interne a disciplinei, semnificativă pentru procesul de predare-
învăţare); obiectivele cadru (sunt obiectivele care se subordonează idealului educaţional şi

2
finalităţilor educaţiei şi se armonizează cu cele ale altor discipline conexe; ele indică
schimbările în comportamentul elevilor la care ar trebui să ducă studiul disciplinei, pe nivele
de şcolaritate); obiectivele de referinţă (reprezintă rezultatele la care ar trebui să ducă studiul
disciplinei la nivelul fiecărui an de studiu); activităţile de învăţare (sunt exemple ale unor
demersuri ce conduc la învăţarea, întărirea şi dezvoltarea capacităţilor prevăzute de către
obiective; conţinuturile învăţării (sunt mijloace prin care se urmăreşte atingerea obiectivelor
cadru şi de referinţă propuse; unităţile de conţinut sunt organizate fie tematic, fie în
conformitate cu domeniile constitutive ale obiectelor de studiu); recomandările făcute
profesorilor; standardele curriculare de performanţă pentru ciclurile de învăţământ (sunt
sisteme de referinţă comune pentru toţi elevii vizând sfârşitul unui nivel de şcolaritate, sunt
folosite la evaluarea calităţii procesului de învăţare şi au caracter normativ).
b) Programa şcolară pentru disciplina Religie este elaborată de către fiecare cult,
avizată de Secretariatul de Stat pentru Culte şi aprobată de Ministerul Educaţiei Naţionale.
Elaborarea noilor programe de Religie – Cultul Ortodox s-a realizat având în vedere
următoarele aspecte: utilizarea modelului de proiectare curriculară centrată pe competenţe,
model care permite asigurarea continuităţii şi progresiei de la o clasă la alta, dar şi
continuitatea cu programele de Religie pentru ciclul primar şi cele pentru liceu; asigurarea
coerenţei la nivelul ariei curriculare Om şi societate, prin corelarea cu schimbările intervenite
la nivelul celorlalte programe şcolare; recomandarea unor valori şi atitudini care să
completeze dimensiunea cognitivă a învăţării cu cea morală, din perspectiva finalităţilor
educaţiei, dar şi a disciplinei Religie; contribuţia competenţelor-cheie din aria curriculară Om
şi societate la profilul de formare al absolventului învăţământului obligatoriu, în mod
deosebit la competenţe care vizează: comunicarea, participarea la rezolvarea problemelor
comunităţii, învăţarea eficientă. Disciplina Religie are un rol deosebit de important în
formarea personalităţii elevilor, în formarea unor deprinderi şi abilităţi necesare pentru a le
asigura accesul la învăţarea pe toată durata vieţii şi integrarea activă într-o societate bazată pe
cunoaştere. Scopul studierii Religiei este acela de a forma personalităţi în concordanţă cu
valorile creştine, prin integrarea cunoştinţelor religioase în structurarea de atitudini moral-
creştine şi prin aplicarea învăţăturii de credinţă în viaţa proprie şi a comunităţii.
Disciplina Religie –– Cultul Ortodox face parte din aria curriculară ”Om şi societate”
şi i se alocă o oră/săptămână în trunchiul comun pentru toate nivelurile de învăţământ.
Competenţele generale se definesc pe obiect de studiu şi se formează pe durata
învatamântului gimnazial. Ele au un grad ridicat de generalitate si complexitate şi au rolul de
a orienta demersul didactic către achiziţiile finale dobândite de elev prin învatare.
Pentru fiecare an de studiu, programa propune competenţe specifice, deduse din
competenţele generale; ele reprezintă achiziţii-cheie ale învăţării.
Conţinuturile sunt organizate tematic şi au grade diferite de complexitate. Profesorii
vor acorda fiecărei teme, numărul de ore pe care îl consideră necesar, astfel încât să trateze în
mod adecvat toate acele probleme, pe care le au în vedere în construirea lecţiilor. Un conţinut
poate fi tratat în una sau mai multe lecţii, conform deciziei profesorului. Ordinea temelor
poate fi schimbată în funcţie de nevoile concrete ale activităţii didactice, în măsura în care nu
se modifică sensul programei.
COMPETENŢE GENERALE:
1) Cunoaşterea şi iubirea lui Dumnezeu ca fundament al desăvârşirii şi mântuirii
omului;
2) Utilizarea adecvată a limbajului din sfera valorilor religioase în diferite contexte de
comunicare;
3) Manifestarea valorilor şi a cunoştinţelor religioase în propriile atitudini şi
comportamente;

3
 4) Cooperarea cu ceilalţi în rezolvarea unor probleme teoretice şi practice, în cadrul
diferitelor grupuri;
5) Aplicarea învăţăturii de credinţă în viaţa personală şi a comunităţii. Programa
şcolară odată aprobată este obligatorie. Manualele şcolare sunt alcătuite pe baza programelor
şcolare.

1. Manualele școlare. Auxiliarele didactice și importanța lor:

Manualul şcolar este un document școlar alcătuit pe baza programei şcolare.
În cuprinsul lui se prezintă atât cunoștințe, cât şi activităţi care trebuie desfăşurate de
către elevi pentru asimilarea acestora. Manualul de religie se alcătuieşte în
conformitate cu principiile didactice şi catehetice, cu scopurile propuse şi cu
strategiile didactice folosite în activitatea educativă. Pentru fiecare temă din manual,
profesorul repartizează una sau mai multe ore, în funcție de gradul de dificultate al
conţinutului învăţării şi de specificul clasei.
Manualul este instrument de lucru atât pentru profesor, cât şi centru elevi.
Pentru profesor, manualul este un instrument de orientare în ceea ce priveşte
conţinutul, deoarece trebuie să adapteze sistemul metodologic la particularităţile
elevilor. Întrucât în programa şcolară pot interveni modificări, profesorul va utiliza
manualul în scopul atingerii obiectivelor propuse de programă. Pentru elevi, este un
izvor important de cunoştinţe, un mijloc de perfecţionare a cunoştinţelor, un
stimulent în dezvoltarea interesului şi curiozităţii, un ghid în formarea priceperilor şi
deprinderilor de muncă individuală. Manualul poate fi utilizat la toate tipurile de
lecţie, împreună cu diferite mijloace de învăţământ.
Alături de manual, în predarea religiei pot fi utilizate şi alte lucrări: Mica
Biblie,Micul Catehism,Vieţile Sfinţilor etc.