ÜN MEMORILI POLITIC

CESTIUNEA ROMANĂ
IN

m u m m si i c m
DE

EUGEN BROTE
VICE-PREŞEDINTELE COMITETULUI PARTIDULUI NAŢIONAL ROMÀX
DIN TRANSILVANIA ŞI UNGARIA.

CU 67 ANEXE ŞI O CHART A.

BU GURESC1

T I P O G R A F I A « VOI NŢA NAŢ I ONAL Ă»

S t r a d a B ă c a n i , 5 . H o t e l K ir í azi

1895.
C. 2971.
 PRECUVENTARE

Marea importanţă a cestitimi române şi înăsprirea

el în timpul din urmă a lărgit din ce în ce mai mult
cercul acelora, cari sunt chemaţi şi datori a se ocupa
de ea. Luptele zilnice şi adeseori foarte aprinse, ce au
însoţit cearta dinire Maghiari şi Români, aü concentrat
interesul public mai mult asupra actualităţii, iar origi­
nea şi desvoltarea cestiunii, a ' căror cunoştinţă esactă
este însë neapërat trebuincioasă pentru judecarea şi des-
legarea ei, aü fost mai puţin băgate în seamă şi une­
ori chiar date uitării.
Mai ales generaţiunea mai îlneră a Românilor de din­
colo de Munţi, care intră în luptăîn locul celor mai bëtrâni,
irebue së simtă lipsa unei expuneri politice a cestiunii
române delà originea ei şi până astăzi. D ar se va simţi
această lipsă în aceeaşi mesură şi în regatul României)
unde cestiunea română a devenit cea mai capitală ces-
tiune politică.
Fiind, între colegii mei din Comitetul naţional, unul
dintre aceia cari n au intrat în temniţa ungurească, am
socotit ca datorinţă principală a mea, după ce am pu­
blicat mai întâi în limba germană un m,emoriu politic
despre cestiunea română (Die rumänische Frage in Sie­
benbürgen und Ungarn, R er lin, Puttkammer u. Mühl-
brecht), së editez această publicaţiune şi în limba română.
 Deşi în multe privinţe identică cu ediţiunea germană,
scrierea de faţă a trebuit se ţină seamă, pe lângă momen­
tele principale şi esenţiale ale cestiuniî, şi de frământările
Românilor în lupta lor de apërare. Astfel şi colecţiu-
nea de date, acte şi documente anexate este mai spo­
rită decât în ediţiunea germană. Cu toate aceste, nici
ediţiunea română ria eşit din limitele unui memoriu po­
litic şi riare altă pretenţiune decât ca së contribue, prin
expunerile sale obiective şi întemeiate pe fapte, la cu­
noaşterea, la precisarea şi la norocoasa deslegare a aces­
tei cestiuni vitale pentru Români.
Bucureşti, Aprilie 1895.
AUTORUL.
 CUPRINSUL

/ CAPITOLUL I.
Poporaţia Ungariei.

Caracterul poliglot al ţeril p. 1. — Statistica oficială p. 1.

— Numeral poporaţiel după naţionalităţi p. 3. — Teritoriile
popoarelor p. 3. — Teritoriul Maghiarilor p. 4. — Ovreii p. 5.
Slovacii p. 8. — Rutenii p. 9. — Sèrbi! şi Croaţii p. 9. —
Teritoriul Slavilor p. 10. — Teritoriul Românilor p. 10. —
Tabloul sumar al poporaţiel pe cele trei teritorii p. 13.

CAPITOLUL II.
Autonomia Transilvaniei.
Posiţiunea Transilvaniei din vechime p. 14. — Recunoaş­
terea autonomiei ei de către toţi împăraţii din casa Habs­
burg p. 14. — Apërarea autonomiei şi a constituţiunii sale
prin corpurile legiuitoare transilvănene p. 15. — Vechia con-
stituţiune transilvăneană p. 19. — Situaţiunea politică în
Transilvania până la anul 1848 p. 20.

CAPITOLUL III.
Basele politicei maghiare.

Raporturile de limbă în Ungaria pană la anul 1820 p. 24.

— Ştefan Széchényi (1792—1860), propagatorul ideii na­
ţionale între Maghiari p. 24. — Trecerea propagandei na­
ţionale din Ungaria în Transilvania p. 25. — Idea unirii în­
tre Transilvania şi Ungarie p. 25.—Ludovic Kossuth (1802—
1894) şi maghiarisarea p. 25. — Ştefan Széchényi con­
tra maghiarisăril p. 26. — Popularitatea ideilor revolu­
ţionare ale lui Kossuth p. 27. — Statul maghiar indepen-
 Vili

dent p. 28. — Uneltiri pentru unirea Transilvaniei cu Un­

garia p. 28. — Partes Hungáriáé reapplicatae p. 28. — Insig-
mie Transilvaniei în marca imperiului p. 29. — Introduce­
rea titlului unguresc de Rege în actele oficiale ale Transil­
vaniei p. 29. — Dieta transilvăneană delà 1841/3 p. 29. —
Dieta ungureană delà 1847/8 p. 29. — Desfacerea Ungariei
delà Austria p. 30. — Păreri contimporane despre ţinta po­
liticei maghiare p. 30. — împăratul Ferdinand despre Ma-
gmari p. 33. — Kossuthiştil şi cererile nationale ale Români­
lor p. 3o.

CAPITOLUL IV.

Basele politicei Românilor.

Deşteptarea simţemăntulul naţional p. 36. — Adunarea na­

ţională din 3/15 Maiü 1848 p. 3 7 .— Dinasticismul la Ro­
mani p. 37. — Imperati! din casa~Habsburg si Românii p. 37.
77 Jurămentul de fidelitate al Adunării naţionale din 3/15
Maiu 1848 p. 41. — Programul naţional votat de această
adunare p. 4L — Dieta unirii din 1848 p. 42. — Atitudinea
Roriiâmlor faţă cu revoluţiunea maghiară p. 43. — Recunoaş­
terea de către împărat a credinţei poporului român p. 44.

CAPITOLUL V.

Infrînarea politicei maghiare prin absolutism.

Efectele absolutismului (1849—1860) p. 45. — Directoriul

naţional al lui Kossuth p. 46. — Manifestatiunile de leali­
tate ale conservatorilor unguri către împăratul p. 47.—Dieta
ungureană delà.1861 p. 47. — Vederile generalului Klapka
despre o împăcare cu Austria p. 48. — Planul lui Nyári
pentru o transacţiune p. 48. — însemnătatea declaratiuni-
lor kossuthiste p. 48.

CAPITOLUL VI.

Desvoltarea şi întărirea politicei Românilor.

Absolutismul şi Românii p. 50. — Principiul egalei în­

dreptăţiri în politica guvernului p. 50. — Constituţiunea im­
periului delà 1860 p. 51. —•Instrucţiunile electorale pro-
visoril pentru Transilvania p. 52. — Égala îndreptăţire a na­
ţiunii română şi legea pentru folosirea limbilor patriei p. 53.
— Reînfiinţarea Metropoliel române răsăritene p. 53. — O
nouă recunoaştere de către împărat a credinţei si alipirii
Românilor către tron p. 53.
 CAPITOLUL VIL

Transacţiunea ungurească şi Maghiarii.

Primejdia pentru posiţiunea de Mare Putere a monarchici

habsburgice p. 54. — începutul negocierilor pentru transac­
ţiunea ungurească p. 54. — Cererile împăratului pentru-ca
transacţiunea se aibă succes p. 55. — Dieta ungureană delà
4865 p. 56. — Pregătiri pentru unirea Transilvaniei cu Un­
garia p. 5 6 .—Dieta transilvăneană delà 1865 p. 57. — Pro­
testul Românilor şi al Saşilor contra unirii p. 57. — Conti­
nuarea şi încheiarea negocierilor pentru transacţiune după
pacea delà Nikolsburg şi Praga p. 59. — Creşterea succesivă
a kossuthismulul p. 60. — Colonnati Tisza şi politica de ma-
ghiarisare p. 61.

CAPITOLUL VIII.
Transacţiunea ungurească şi Românii.

Politica transacţiuniî şi drepturile naţionale ale Românilor

p. 64. — Audienţa Metropolitulul Şaguna la împăratul p. 65.
— împăratul despre unirea Transilvaniei cu Ungaria p. 66.
— Declaraţiunile bărbaţilor de stat maghiari conducători fată
cu naţionalităţile p. 66. — Memorandul Românilor delà 4866
p. 68. — Desfiinţarea legilor transilvănene favorabile Româ­
nilor p. 69. — Politica de pasivitate a Românilor p. 69. —
Memoriul Românilor delà 4872 pentru împăcare p. 70.

CAPITOLUL IX.
Politica agresivă a Maghiarilor.

Maghiarisarea p. 72. — Românii obiectul principal al mâ-

ghiarisării p. 73. — Legea unirii p. 75. — Legea despre egala
îndreptăţire a naţionalităţilor p. 80. — Călcările acestei'legi
p. 84. — Legea electorală p. 88. — Statistica electorală
p. 89. — Restringerei! dreptului electoral la Români şi lăr­
girea lui la Maghiari p. 90. — Circumscripţiunile electo­
rale p. 92. — Alegerile şi libertatea electorala p. 93. — Te­
ritoriile popoarelor Ungariei şi partidele politice p. 95. —
Falsitatea sistemului parlamentar p. 95. — Politica Statului
pe tărimul instrucţiunii publice p. 98. — Importanţa şcoa-
lelor confesionale p. 98. — învăţătorii şi preoţii români p. 99.
— Legea pentru învăţămentul limbe! maghiare p. 400. —
Legea asilelor de copii p. 402. — Maghiarisarea întregel ins­
trucţiuni publice p. 403. — Goana contra cărţilor didactice
ne-maghiare p. 403. — Efectele maghiarisării instrucţiunii
p. 403. — Colonisările în serviciul maghiarisării p. 404. —
Legea pentru regularea raporturilor de proprietate în Tran-
silvania p. 105.-— Administraţiunea în serviciul maghiarisă-
riî p. 105. — Societăţile de maghiarisare p. 105. — Politica
maghiară şi unitatea'imperiului habsburgic p. 107. — Legea
de presă în Transilvania p. 110. — Curtea cu juraţi din Cluj
p. 111. — Presa şi societatea maghiară p. 113.

CAPITOLUL X.

Politica de apărare a Românilor.

«Activişti» şi «Pasivişti» p. 114. — Conferenţa naţională

delà 1881 şi partidul naţional român p. 115. — Programul
naţional delà 1881 p. 117.— Falsificările cererilor române
de către Maghiari p. 123. — Guvernul regatului român des­
pre cererile Românilor şi despre partidul naţional român
p. 126. — Legitimitatea cererilor române recunoscută şi de
oameni politici maghiari p. 130.— Neînţelegeri între mem­
brii Conferenţel naţionale p. 131. — Metropotitul Miron p. 132.
— Şandor Mocsonyi p. 133. — «Tribuna» p. 134. — Generalul
Roda p. 135. — încercări pentru înlăturarea neînţelegerilor
dintre Români p. 136. — Conferenţa naţională delà 1892 şi
Memorandul la Impërat p. 140. — 'Persecuţiuni contra frun­
taşilor mişcării naţionale p. j/pi — Conferenţa naţională delà
1893 p. 143. — Hotărîrea pentru exilare p. 144. — Suspen­
darea «.Tribunet» şi apariţiunea « Dreptăţii» p. 145. — Procesul
Memorandului p. 145.—Disolvarea partidului naţional p. 145.
— Noue demersuri pe lângă d 1 Mocsonvi p. 145. — Adu­
narea naţională delà 1894 p. 146.— Politica d-lul Mocsonvi
şi kossuthismul p. 147. — Părerile conducătorilor politicei
maghiare despre cestiunea română p. 148.— Alianţa tuturor
naţionalităţilor ne-maghiare p. 150.

CAPITOLUL XI.

Românii şi regatul României.

Cestiunea naţională p. 152. — Emigraţiunea română delà

1848 şi Maghia'riî p. 153. — Kossuthiştii la Rucureştl p.
154. — Daco-Romanismul p. 157. — înţelegerea dintre Un­
garia şi România p. 158. — Propaganda României în Tran­
silvania p. 161. — Guvernul român faţă cu cestiunea ro­
mână p. 164. Efectele politicei guvernului român în Tran­
silvania şi Ungaria p. 165.— Politica guvernului român în
comparaţiune cu politica Regelui Carol cu privire la cestiu­
nea română p. 108.
 CAPITOLUL XII.

Efectele interne şi externe ale politicei de maghiarisare.

Politica maghiară a Statului în contrazicere cu interesele

popoarelor Ungariei p. 170. — Falsificarea Constituţiunil şi
despotismul p.' 171. — Lupta intre Maghiari şi Ne-maghiarl
p. 172. — Slăbirea Ungariei p. 172. — Primejdii pentru po-
siţiunea de Mare Putere a monarchie! habsburgice p. 173.—
Jignirea intereselor Ligeî europene de pace p. 174.— Turbu-
rarea raporturilor dintre Austro-Uugaria şi România p. 176.—
ConclusiunI finale 179.
 A N E X E
Pagina

1. Teritoriul Ungariei locuit de Maghiari. — Tablou asupra

întinderii teritoriului şi a numenalul poporaţiel ce­
lor 26 circumscripţiunî administrative (comitate) din
Ungaria-de-mijloc şi de pe teritoriul secuiesc din Tran­
silvania ........................ ..................................................... 2
2. Teritoriul Ungariei locuit de Slavi. — Tabloű asupra în­
tinderii teritoriului şi a numeralul poporaţiel celor 19
circumscripţiunî administrative (comitate) din partea
nordică a Ungariei şi a celor 2 comitate din partea
de Sud (Elementul slavic pe teritoriul Ungariei locuit
de Slavi)............................................... ............................. 4
3. Teritoriul Ungariei locuit de Slavi.— Tabloű asupra în­
tinderii teritoriului şi a numeralul poporaţiel celor 19
circumscripţiunî administrative (comitate)” din partea
nordică a Ungariei şi a celor 2 comitate din partea
de Sud (Elementul maghiar pe teritoriul slav din Un­
garia)................................................ .... 6
4. Teritoriul Ungariei locuit de Români.—-Tabloű asupra în­
tinderii teritoriului şi a numărului poporaţiel celor
18 circumscripţiunî administrative (comitate) din păr­
ţile ostice ale Ungariei (Elementul român pe terito­
riul locuit de Români). ....................................... 8
5. Teritoriul Ungariei locuit de Români. — Tabloü asupra
întinderii teritoriului şi a numărului poporaţiel celor •
18 circumscripţiunî administrative (comitate) din păr­
ţile ostice ale Ungariei (Elementul maghiar pe teri­
toriul locuit de Români)....................................................... 40
6 . Tabloul circumscripţiunilor (cercurilor) electorale diri
Ungaria...............................................................................................42
7. Tabloul circumscripţiunilor (cercurilor) electorale din
Transilvania................................................................................... 23
8. 4 Decembre 1691.— Diploma Leopoldină . . . . 24
9. 11 Aprilie 1848. Legea ungureană despre uniunea Un­
gariei cu T ra n silvan ia ................................................. 31
 XIV

10. 15 Maiü 1848. — Jurămentul Adunării nationale

delà Blaj ....................! . . 33
11. 17. Maiü 1848. — Petiţiunea Adunării naţionale dela
Blaj către Impëratul............................................._ 34
12. 22 Septembre 1848. — Manifestul Impëratuluï Fer­
dinand I către popoarele din Ungaria....................37
13. 20 Octombre 1848. — Manifestul Impëratuluï Fer­
dinand I către popoarele din Ungaria, Croaţia, Slavo­
nia, Transilvania şi Confiniul-militar . . *. 41
14. 25 Februarie 1849. — Petiţiunea generală a frunta­
şilor români din Transilvania, Ungaria, Banat si Bu­
covina către Im p ë ra tu l....................................... * 45
15. 5 Martie 1849 4). — Memoriul fruntaşilor români din
■ Transilvania, Ungaria, Banat şi Bucovina către Con­
siliul de ministri.............................................................. 50
16. Maiü 1849. — Propuneri de împăcare făcute Boinâ-
nilor de guvernul k ossu th ist.............................................50
17. 29 Iulie 1859. — Convenţiunea încheiată între Princi­
pele Cuza şi Directoriul emigraţiuniî kossuthiste. . 58.
18. Octombre 1860. — Scrisoarea lui Kossuth către Prin­
cipele C u z a ...........................................................................00
19. 5 Ianuarie 1861. — Convenţiunea între Principele
Cuza şi generalul Klapka ...................................................05
20. 15 Iunie 1863. — Autograful împërâtesc, prin care
se convoacă şi se deschide Dieta transilvană la Sibiiü 67
21. 21 August 1863 *2) . — Adresa Dietei transilvane că- »
tre Im p ë ra tu l................................... 73
22. 5 Septembre 1863. — Autograful împărătesc către
Dieta tra n silv a n ă ................................................. 30
23. 26 Octombre 1863.— Legea transilvană pentru egala
îndreptăţire a naţiunii r o m â n e .............................. 83
24. 1863.— Legea transilvană pentru folosirea limbilor
în afacerile oficiale .............................................................30
25. 9 Decembre 1865.— Protestul deputaţilor români din
Dieta transilvană contra uniunii Transilvaniei cu Un­
garia................................................................ .9 4
26. 12. Decembre 1865. — Vot separat al deputaţilor sasi
din Dieta transilvană contra uniunii Transilvaniei cu
Ungaria...................................................... 1 07
27 31 Octombre 18663). — Petiţiunea alor 1493 Bornâni
din Transilvania către Impëratul.................................. 101
28. 6 Decembre 1868. — Legea uniunii Transilvaniei cu
Ungaria............................................................................... .....
on noDf cei?^rei 'l868- — Uegea de naţionalităţi. . . . 114
APnhf 1872- ~ Procedura de presă excepţională
din Transilvania........................................................... 122

*) Anul greşit în titlul Anexei.

2) Anul greşit In titlul Anexei.
3) Anul greşit în titlul Anexei.
31. 19 Maiű 1872. — Memorial Gonferenţel naţionale . 130
32. 3 Iulie 1872. — Memoriul delà Blaj! . . . . . 167
33. 26 Noembre 1874. — Le gea electorală ungară . . 173
34. 22 Maiù 1879. — Legea pentru introducerea limbeî
maghiare în şcoalele primare........................................... 202
35. 14 Maiü 1881. — Ilotărîrile Conferenţeî naţionale
delà Sibiiű ......................................................................... 206
36 14 Maiű 1881. — Programul dela 1881 al partidului
naţional român din Transilvania şi Ungaria. . . . 208
37. 9 Maiű 1887.— Hotărârile Conferenţeî naţionale de­
là S i b i i ű ..............................................................................210
38 10 Octombre 1887. — Adresa generalului Doda, ca
deputat ales, către preşedintele Camerei ungureşti
din Budapesta ............................................................* . 212
39. 28 Octombre 1890. — Hotărîrile şi enunciaţiunile
Conferenţeî naţionale delà Sibiiű 214
40. 2 Octombre 1890. — Programul partidului unguresc
independentist şi patru-zecl-şi-optist (kossuthist) . . 216
41. 28 Aprilie 1891. — Legea pentru asilele de copil . 219
42. 23 Ianuarie 1892. — Besoluţiunea Conferenţeî na­
ţionale ....................................................................*. . . 237
43. 26 Martie 1892. — Memorandul către Impërat . . 240
44. 24 Iulie 1893. — Conclusele Conferenţeî naţionale . 270
45. 20 Noembre 1893. — Declaraţiunea d-îuî Eugen Brote
despre exilarea sa. ...........................................................271
46. 9 Decembre 1893. — D-l Dimitrie A. Sturdza, şeful
partidului naţional-liberal, despre cestiunea naţională. 274
47. 11 Decembre 1893. — D-l Alexandru Lahovari, mi­
nistrul de Externe al Bomânieî, despre cestiunea
naţională..............................................................................288
48. 13 Decembre 1893. — D-l P. P. Carp, ministrul Do­
meniilor, despre cestiunea n a ţion a lă ............................ 302
49 . 23 Martie 1894. — Baport asupra desbaterilor Came­
rei ungureşti (Moartea lui K o s s u t h )............................ 306
50. 25 Maiű 1894. — Declaraţiunea comitetului natio-
_ ţional dinaintea Curţii cu juraţi din Cluj . . ! . 316
51. 20 Iunie 1894. — Ordinul guvernului unguresc pen­
tru disolvarea partidului naţional rom ân 319
52. 30 Maiű 1894. - - Scrisoarea d-JuI Eugen Brote că-
_ tre preşedintele Curţii cu juraţi din Cluj........................320
53. 8 Iunie 1894 — Adresa Academiei Române în ce­
stiunea naţională ..................................................... 327
54. 19 Iulie 1894. — D-l Hieronymi, ministrul unguresc
de Interne, despre cestiunea* rom ână........................ 330
55. 5 August 4894. — D-l G. Wekerle, ministrul-prese-
_ dinte unguresc, despre cestiunea română. . .* .” . 333
56. 2 Septembre 1894. — D-l Coloman Tisza, fost mini-
stru-preşedinte al Ungariei, despre cestiunea română 336
57. 18 şi 19 Septembre 4894. — Contele Kălnoky, mini­
strul austro-ungar al Afacerilor externe, despre ces-,
tiunea română . . .......................................................... 339
 XVI

58. 13 Octombre 1894. — D-l Szilagyi, ministrul ungu­

resc de Justiţie, despre cestiunea română . . . . 344
59. 7 Octombre 1894. — D-l Dimitrie A. Sturdza despre
cestiunea n a ţio n a lă ...................................................... 346
60. Octombre 1894. — Protestul Ligeî contra irredentis-
mulul . . ' ..................................................................... 379
61. 24 Noembre 1894. — Declaraţiunea d-luï Septimiü
Albini despre exilarea sa . .” .................................. 383
62. 28 Noembre 1894 — Resoluţiunea Adunării naţio­
nale române dela Sibiiű....................................... .* . 385
63. 10 Decembre 1894. — D-l Dimitrie A. Sturdza des- /
pre cestiunea naţională.................................................... 388
64. 11 Decembre 18*94. — Scrisoarea D luî Dimitrie A.
Sturdza către « Tribuna» ...................................... 405
65. 22 Decembre 1894. — D-l Alexandru Mocsonyi des­
pre cestiunea naţională.................................................... 409
66. 6 Ianuarie 1895. — Al doilea ordin al guvernului un­
guresc pentru disolvarea partidului naţional român . 414
67. Tabloul proceselor politice făcute Românilor în ul­
timul deceniü, 1884—1894 ............................................ 415
 I.

POPORAŢIA UNGARIEI.

Ungaria, saü partea «transleithană» a monarchie! austro-

ungare, nu este un stat naţional. Poporatia sa se compune
din mai multe popoare, cari nu staü între sine în nici un
un fel de^ raport de înrudire. Afară de Germani, cari sunt
răspândiţi preste întreg teritoriul Ungariei, celelalte popoare
şi-ad păstrat pre lângă particularităţile rasei lor şi separa­
rea lor teritorială. Nici unul din aceste popoare, cari con-
stituesc astăzi statul ungar, nu dominează nici prin cul­
tura moi prin număr pe celelalte. Unele sunt mal înaintate
in cultura decât altele, unele sunt mal mari la număr de­
cât altele, însă nici deosebirile de cultură, nici cele de nu-
mer nu cuprind în sine puterea cerută pentru a crea o
supremaţie firească a unuia preste celelalte.
In deceniile ultime guvernul Ungariei şi-a dat multe si­
linţe pentru a întocmi statistica ţărel după modelurile sta-
teior dm apusul Europei. Cu toate aceste, datele publicate
de oficiul statistic unguresc trebuesc judecate numai cu
multe reserve, mal ales în ceea-ce priveşte raporturile de na­
ţionalitate ale poporaţieî. Din chiar modul cum s’aű făcut
numărătorile oficiale în cel din urmă treizeci de ani şi
din resultatele lor surprinzătoare, se poate cunoaşte în mod
neîndoios tendenţa administraţiunel ungureşti, pe de o parte
de a spori preste realitate numărul locuitorilor de naţionali-
 tate maghiară, şi pe de altă parte de a scădea pe cel al lo­
cuitorilor ne-maghiarî. La numărătorile oficiale ale popora-
ţieî din aniî 1870, 1880 şi 1890 nici nu s’a deosebit popo-
raţia după naţionalităţi, ci numai după limba maternă. Este
de ajuns să ne referim la părţî întregi de poporaţie, cari
nu se deosebesc naţionaliceşte prin limba maternă, pre­
cum sunt Ovreii şi Ţiganii, apoi la copiii în vîrstă până la
doi ani şi la muţi, pentru a indegeta deplasarea cifrelor,
ce resultă din această substituţiune. Dacă se consideră şi
împregiurarea, că pentru analfabeţi amploiatul maghiar în­
sărcinat cu îndeplinirea numărătoarei înseamnă necontrolat
în tabela numărătoarei «limba maternă», reserveJe faţă cu
datele statistice oficiale sunt prea întemeiate. Astfel se şi
esplică cum în periodul delà 1850 până la 1890 numărul
Maghiarilor a putut fi sporit cu 36.74% pe când cel al Ne­
maghiarilor a sporit numai cu 0.23% , şi cum Românii, cari
la 1850, după numărătoarea austriacă, eraü 2.648.000, sunt la
1890, după numărătoarea maghiară, numai 2.591.905.
Pentru lămurirea şi apreţiarea cestiunel române în Tran­
silvania şi Ungaria însă, n’are nici o importanţă dacă în
realitate sunt cu vr’o câteva sute de mii mal puţini Ma­
ghiari şi mal mulţi Români. Putem dar să nu ţinem seama
în caşul de faţă, fără nici o scădere, de tendenţa statisti­
cei maghiare, întocmai precum putem trece aici cu vede­
rea şi teoriile Roessleriane, spriginite de istoricii maghiari,
despre aşezarea Românilor în ţările locuite de el. Deplasa­
rea măestrită a cifrelor şi teoriile ipotetice nu pot schimba
întiu nimic lealitatea, că Românii aparţin familiei de popoare
romanice şi că alcătuesc sîmbuvele poporaţie! regiunilor. în­
tre Carpaţî, Tissa şi Dunăre, unde îşi aü de mulţi secol!
locuinţele lor nestrămutate.
La desfăşurarea tabloului poporaţie! Ungariei ne vom
folosi deci numai de datele statistice oficiale cele mal noue
(1890)1), desconsiderând cu desăvîrşire parţialitatea lor în
favorul Maghiarilor.

*) A magyar korona országainak helységnévtára. A nagyméltóságú m. k.

kereskedelemügyi minister úr rendeletéből szerkeszti Dr. Jekelfalussy József
Kiadja a m. k. statisztikai hivatal. Budapest, Pesti könyvnyomda részvény-tár­
saság Í892.
2) Suprafeţele tuturor comitatelor (judeţelor) la olaltă daü o sumă numai de
■279.487.38 kilometri pătraţi; există deci o diferenţă de 262.t0 kilometri pă­
traţi între măsurătoarea generală şi măsurătoarea specială.
 3

Ungaria (cu Transilvania, dar fără Croaţia) are o suprafaţă

de 279.749.flg kilometri pătraţi5). După înfăţoşarea oficială,
poporaţia ei de 15 133.494 suflete se împarte în 7.356.874
Maghiari (48 61% ) şi 7.776.62Ü Ne-maghiari (51.39% ) 4)- Ne_
maghiarii se alcătuese din :
( 1.896.641 Slovaci (12.53% )
2.955.170 Slavi (10.52% ) 5) 678.447 Sèrbi şi Croaţi (4.48% )
( 379.782 Ruteni (2.51% ).
■2.589.066 Români (17.18%)
1.988.589.Germani (13.u% ) şi
243.795 alte naţionalităţi (1.55%)
Acest tabloü presentat de statistica oficială nu înfăţişează^
însë în adevărata lor lumină raporturile de poporaţie în Un- '
garia. Atât Slavii cât şi Românii nu sunt amestecaţi printre
Maghiari, ci fiecare din aceste naţionalităţi ocupă un teri­
toriu deosebit, care deşi se întîlnesce la hotarele sale cu
celelalte, se poate totuşi marca în linii foarte precise. Pro­
porţia intre naţionalităţi pe aceste teritorii deosebite se
schimbă cu desevîrşire şi nu mai înfăţişează un tabloü, ce
ar corespunde tabloului general al naţionalităţilor. Consi­
derând mijlocul ţerei pentru sine, în o întindere de 21 co ­
mitate, avem pe o suprafaţă de 88.995.43 kilometri pătraţi
(cam a treia parte a ţerei) 5.962.022 locuitori, dintre cari
4.714.032 sau 79.06°/0-sunt Maghiari. 65% din numërul total
al Maghiarilor se găsesc dar pe acest teritoriu, pe când pe
întreaga întindere a celorlalte doue din trei părţi ale Un­
gariei, saü pe o suprafaţă de 490.754.23 kilometri pătraţi, nu
se află decât 2.642.842 Maghiari între 9.271.472 locuitori. In
nordul Ungariei şi în o parte a sudului, pe o suprafaţă de
.85.025.78 kilometri pătraţi (19 comitate), Maghiarii consti-

*) Dacă se adauge şi poporaţia teritoriului fiuman (24.494) şi a Croaţie

(2.186.410) numërul Ne-m agliiarilor se urcă la 9.917.668 (57.75% ).
2) Adăugindu-se şi poporaţia slavă a Croaţiei şi Fiumei (1.938.967), numërul
Slavilor din Ungaria se urcă la 4 894.137 suflete.
3) Intre aceste sume totale ale naţionalităţilor şi între suma cifrelor speciale
după comitate, statistica oficială arată o m ică diferenţă. După datele speciale,
numërul Românilor e cu 411 mal mare, pe când al Slavilor cu 287 şi al altor
naţionalităţi cu 124 mal mic. Această diferenţă reese şi în tablourile de p o p o -
raţie anexate. Vecii anexele 1— 5.
 4

tuesc, în o poporaţie de 4.355.694 locuitori, numai o5 «/

f„PS ] P' ^ - T 5' P!'°POr!ie (25 »*/*) se găsesc Maghiar»
Paiele lesamene ale terel, mărginaşe cu regatul Romă-
mei. Aci, pe o suprafaţă de 88.649.03 kilometri pătrat! GR
comitate, şi ,„,re 4.116.870 iocu itom su n , „ u m /l ! o 7 0 l l
Ălaghiari. Atât a nord cât şi la răsărit Maghiari! se tra-
tot spre mijlocul ţăreî, aşa încât în comitatele mărginaşe
pre sud-est numerul Maghiarilor scade la 2.67% (comita-
popora^ r 3 §Ì SPre n0rd 13 ° " ‘#/« (comitatul Árva) diu
Pentru a dobândi dec! tabloul adevărat al poporaţiei
Ungarie! nu remâne decât a grupa datele statistice! după
na în t ^ ^ POt de° Sebi în statul «n -
ma! COt>h3rmitate cu raporturile sale etnografice schiţate
illdl bliS. *

Adăugindu-se la cele 21 comitate din mijlocul Ungarie! fjász-

Nagy-Kun-Szolnok, Hajdú, Heves, Csongrád, Raab [Gvör] •G
Szabolcs, Borsod, Somogy, Alba-Regală (Fejér), Komon.
[ omarom], Veszprém, Gran [Esztergom], Pest-Pilis-Solt-Kis-
Kun, Zala, Bichis [Békés], Csanád, Nograd, Tolna, Abauj-
Torna Baranya şi Vas) cele două comitate apusene Oeden-
burg (Sopron) şi Wieseiburg (Moson), precum şi insula ma-
g iara dm Transilvania, ecimpusă din cele tre! comitate
secueşti Odorheiu (Udvarhely), Giuc (Csik) şi Treiscaune (Há­
romszék), se separă un teritoriü cu o suprafaţă de 105.811..,
kilometri pătraţi, saü ceva peste o treime a ţăre! întreg!
Pe acest teritoriu locuesc 5.170.022 Maghiar! şi 1.490.902
Ne-maghmn. Va să zică şeptezec! la sută din numărul to­
tal al Maghiarilor se găsesc pe acest teritoriu, unde e! for­
mează 77.01% din poporaţie (6.660.924 locuitor!). Ei domi-
neaza dec! prin numărul şi limba lor acest teritoriü propriu
al Maghiarilor (vez! Anexa 1). In centrul teritoriului (comita­
tele Jasz-Nagy-Kun-Szolnok şi Hajdú) elementele ne-ma-hiare
dispar aproape (0.93«/o şi 0.97«/0). Cu cât cercul în giurili
acestui centru devine ma! mare, cu atât numărul Ne-maghia-

) Politica de maghiarisare a schimbat toate numirile geografice ale Unga­

riei Păstrând in textul acestei scrieri numirile cele vechi saü cele mal obici­
nuite, vom adauge în parantesă şi numirea maghiară oficială, pentru a în -
r orientare® cetitorului; în charta etnografică şi electorală anexată, a,a
însemnat numai numirea oficială, mal ales din motive technice.
 rilor sporeşte. La periferia extremă a teritoriului, elementul
maghiar abia se maï ţine la jumătatea poporaţiel. In comi­
tatul sudic Baranya Ne-maghiariï constitues« deja 47.70% ;
in comitatele vestice Vas, Oedenburg (Sopron) şi Wiesel-
burg (Moson) Maghiarii scad până la 24.45%.
Pieste jumëtate din toţi Ne-maghiaril ce locuesc pe acest
teritoriû propriii maghiar aparţin naţionalităţeî germane
<832.368), care în doue comitate, Nograd şi Vas, constitueşte
aproape o treime (31.83% şi 32..15%), în alte doue comitate,
Baranya şi Oedenburg (Sopron), trece preste o treime (35.03%
40-w%), iar în comitatul Wieselburg (Moson) formează
chiar majoritatea absolută (64.35%) a poporaţiei.
Restul Ne maghiarilor e format în partea sa cea mai mare
de Slavi (448.257), cari sunt răspândiţi în mici insule prin­
tre Maghiari. Numai în comitatele nordice Nograd şi Abauj-
Torna, cari se mărginesc cu teritoriul propriii slavic, Sla­
vii se găsesc mai numeroşi ( 2 7 . şi 26 92% ). Dela sud
Slavii străbat în comitatele Bichis (Békés) si Zala, unde
ajung până la 19.76®/0 şi 22.07®/0 din poporaţie.*
Românii numără pe întreg acest teritoriû numai 58.121,
adecă mal puţin decât un procent (O.87®/0) al poporaţiei!
Mai mult decât jumëtate din aceşti Români (35.021) se *gă-
sesc în cele trei comitate secueştl ale Transilvaniei, unde
ei formează 10% din poporaţie, o treime (10.708) se gă­
sesc în cele doue comitate ostice Bichis (6019 saű 2. ®/ )
şi Cian ad (13.689 saü 10.49% ), unde stau în legătură ^ne­
mijlocită cu massele compacte române, ce dominează în­
treaga Transilvanie şi partea sud-ostică a Ungariei. In afară
d e . aceste cinci comitate, mai rëmân 3.378 Români, cari se
risipesc pe întinderea de 21 comitate ale teritoriului pro­
priu maghiar al Ungariei de astăzi şi în o poporaţie aproape
de 6 milioane de locuitori (5.917.713).
//Q^ tre ce^ 707-472 Ovrei din Ungaria, aproape jumëtate
(4 8 /0) adecă 338.398 locuesc pe teritoriul propriii maghiar,
unde se trag iarăşi mal bucuros spre naţionalitatea ma-
ghiată. Această tovărăşie între Maghiari şi Ovrei, pe care o
găsim altcum în toate părţile Ungariei, se slăbesce puţin
numai în cele trei comitate sëcuestï din Transilvania, de
unde poporaţia, în lipsă de isvoare de câştig, emigrează in
mimer considerabil. Ovreii, nu numai că se aşează bucuros
lângă Maghiari, dar caută a intra cu totul în "naţionalitatea
maghiară, care în dorinţa exagerată de a-’şi spori cu ori-ce
 G

preţ numerul membrilor sëï, iî primeşte cu braţele des­

chise. Astfel se susţine, că aproape toţi Ovreii sunt consi­
deraţi la recesëmêntul general ca Maghiari şi numéral lor
e adaus la numéral Maghiarilor. Raporturile complicate de
naţionalitate şi de confesiune, ce se găsesc în Ungaria, nu
permit ca în toate caşurile să se dee o dovadă, că Ovreii
sunt numerati în adevër drept Maghiari. Unde acele rapor-
turi sunt însë simple şi lămurite, resultă în mod neîndoios
ca Ovreu sporesc numéral Maghiarilor. Aşa de exemplu în
comitatul Hajdú întreaga poporaţie ne-maghiară numérá
numai 1.785 suflete, pe când numéral Ovreilor se urcă la
J.749. Chiar dacă s’ar admite caşul foarte neprobabil, că toţi
cel 1.785 Ne-maghiari ar fi Ovrei, totuşi e cert că 7.964
Ovrei sunt număraţi ca Maghiari. Dar acesta nu e singurul
cas. El se repetă pe tot locul unde numéral Ne-maghiari-
lor este mal mic decât al Ovreilor ; aşa în comitatele Jâsz-
Nagy Kun-Szolnok (3088 Ne-maghiari şi 10,005 Ovrei), He­
ves (3.335 Ne-maghiari şi 10.873 Ovrei), Csongrăd (4.871
Ne-maghiari şi 8.510 Ovrei), Raab (3.508 Ne-maghiari şi
6.132 Ovrei), Szabolcs (10.025 Ne-maghiari şi 21.178 Ovrei)
Borsod (13.898 Ne-maghiari şi 13.880 Ovrei).
Această fusiune între Maghiari şi Ovrei dă Ovreimel un-
gurene o importanţă deosebită în politica maghiară; pen­
tru apreţiarea evenimentelor din Ungaria va fi necesar a
precisa deci mal deaproape posiţiunea Ovreilor.
D-l Guntram-Schultheiss, unul dintre apărătorii intereselor
poporului german in afară de imperiul german, a făcut stu­
dii anumite despre magliiarisarea Ovreilor ungureni. D-sa
constată ') că în anul 1880 s’aü declarat dintre cel 640.000
Ovrei^ 55% Maghiari; în anul 1890, dintre 700.000, deja 63%.
Numéral Ovreilor maghiari a crescut deci în acest deceniü
cu mal mult decât 100.000.

«E neîndoios— zice d-l Schultheiss, — că Ovreii din Un­

garia se maghiarisează foarte repede, fără inse a neglija
mveţarea limbe! germane. Sporeşte şi înfloreşte Ovreimea
m Ungaria, ca in nici o altă ţară in lume. In cultivarea «spi­
ritului patriotic», Ovreiul maghiarisat nu sufere sé fie întrecut
de adeveratul Maghiar; el caută së-’l întreacă chiar, pentru-

‘ ) Das Deutschtum in Ungarn. Beilage zur Allgemeinen Zeitung (München).

nnl 114, 115, flß şj 117 t]jn anui igQ4_
F 7

ca se devină şi mai agreat. Maghiavisarea numelor s’a res-

pândit între Ovrei mai ales de când ea este împreunată cu
o cheltuială numai de 50 crucerî. Cu oare-care predilecţiune
Ovreiul îşi alege un nume de o bună reputaţie, dacă îl
poate căpăta cu 50 crucerî, chiar un nume vechiü aristo­
cratic. Schlesinger devine Szilágyi, Löwenmut se schimbă
în Báthori, Seifensteiner ín Szapáry, Kohn in Hunyadi,
Eierstock ín Tököly, Jeiteles în Inkei. Astfel, se cliiamă as­
tăzi un fost Herscheles Eötvös şi profită de gloria, cu care
literatul aristocrat baronul Iosíf Eötvös ( f 1871) a împo­
dobit acest nume. In alte caşuri noul nume maghiarisat
serveşte şi pentru a acoperi memoria unui faliment bălţat
saü chiar pentru a scăpa de o îndatorire de plată supără-
cioasă».
«Dealtcum — adauge d-1 Schultbeiss — deja în secolii
XII şi XIII în Ungaria unii creştini treceaű la Ovreism pentru
a plăti ca Ovrei mai puţine biruri, pană ce regele şi preo-
ţimea aii luat măsuri severe contra acestor treceri.’ Legile
cele nouă bisericeşti vor dărîma iarăşi barierele, întocmai
precum delà 1867 încoace Ovreii aü dobândit dreptul pro-
prietăţei de pămănt,, de care se folosesc acum în cea mal
întinsă măsură. Moşierii ovrei sporesc grozav şi numărul
Ovreilor nobili creşte. Un bărbat, care cunoaşte bine ţara,
judecă despre noua Ungarie şi binecuvântările sale în ur­
mătorul mod: «In cearta naţională şi confesională, ce sfâ­
ş i e Ungaria, singurul care se bucură şi se înveseleşte e
«vecinicul rătăcitor. In limitele Ungariei el şi-a găsit un
«cuib plăcut, fie in munţii Ilegyaliaiei, unde duce la ruină
«pe podgoreanul şi comerciantul de vinuri maghiar (saü în
«Carpati între Slovaci şi Ruteni, pe cari prin rachiü pe da-
«torie îi face slugile sale !), fie pe şes, în puste, unde des-
«proprietăreşte pe moşier şi-’ l despoaie de dreptul votărei
«în adunările municipale, fie în palaturile strade! Andrássy
«din Pesta, de unde regulează finanţele Ungariei, fie în re-
«dacţiunile ziarelor maghiare, unde în mod suveran face
«politica internă şi externă a Ungariei, influenţează amelio-
«rarea confesiunilor creştine, provoacă şi întreţine mai ales
«cearta între naţionalităţi».
Această judecată nu potè fi considerată ca prea aspră şi
nici ca preocupată, îndată ce ne dăm seamă despre rapor­
turile de fapt din Ungaria. Nu insistăm asupra afacerilor
economice şi financiare, cari şi în alte ţeri sunt mal mult
saü mai puţin influenţate şi dominate de plutocraţia ovre­
iască, dar ne preocupăm mai ales de stările politice ale Un­
gariei. Accentuând aceste, iarăşi nu ne gândim numai la
ziaristică, care e cu desëvirsire în mâna Ovreilor, ci la po-
siţia însemnată ce ocupă Ovreii în viaţa chiar a statului.
Max Falk, redactorul delà «Pester Lloyd», e raportor perma-
 8

nent în delegaţiunile austro-ungare despre afacerile streine

ale monarchie! şi representă oare-cum, prin persoana şi
posiţiunea sa, stăpânirea ovreiască asupra politicei maghiare.
Această stăpânire devine şi maî puternică prin împregiura-
rea, că în vechiul centru al monarchici habsburgice, la
Viena, Ovreismul ocupă o posiţiune nu tocmai ca cea din
Ungaria, dar totuşi îndestul de tare, pentru a da mâna cu
cel din Pesta şi a înăduşi desvoltarea popoarelor, ce alcă-
tuesc monarchia.
Separând de o parte cele 13 comitate din părţile nordice
şi nord-vestice ale ţerei (comitatele iirva, Trencin [Tren-
csén], Liptó, Zolyom, Turocz, Nyitra, Sáros, Szepes, Bars,
Hont, Pressburg [Pozsony], Göm örsi Zemplén) formăm un
teritoriü de 46.102.13 kilometri pătraţi cu 2.392.012 locuitori,
dintre cari Slovacii (U506.937) constituesc 63%. In centrul
acestui teritoriü (comitatul Arva) Slovacii constituesc, pe o
întindere de 2.077.42 kilometri pătraţi, 96.21% din poporaţie.
In 9 din aceste comitate majoritatea absolută a poporaţie!
e slovacă. (Pe o întindere de 28.659.13 kilometri pătraţi, cu
1.463.612 locuitori, sunt 1.113.459 Slovaci [76.41%]). In cele­
lalte patru comitate (17.442.98 kilometri pătraţi), cari se
mărginesc cu teritoriul locuit de Maghiari, Slovacii, deşi nu
au încă majoritatea, se menţin totuşi la un numër destul
de considerabil (41.84% ). In afară de aceste 13 comitate, se
mai găsesc încă 389.704 Slovaci, cari aproape toţi (320.644)
sunt pe teritoriul locuit de Maghiari.
In cele 13 comitate slovăceşti numërul Maghiarilor se urcă
de abia ceva preste o jumătate de milion (554.286) ; ei nu
constituesc deci nici a patra parte a poporaţie! (23.„%).
Aproape trei părţi din patru din această poporaţie maghiară
(423.937 Maghiari) se găsesc în cele patru comitate mărgi-
paşe, aşa că în celelalte 9 comitate, între 1.463.612 locui­
tori, sunt numai 141.349 Maghiari. Dacă se scot din aceste
9 comitate comitatele Nyitra şi Bars, rëmâne totuşi încă un
teritoriü de 20.262 kilometri pătraţi cu 914.143 locuitori,
între cari numai 24.240 sunt Maghiari; va 'să zică, pe un
kilometru pătrat % Maghiar.
Gei 222.210 Germani, ce se găsesc pe acest teritoriu slo­
vac, se distribuesc în proporţii diferite; în comitatul Sze­
pes staü relativ mai mulţi la un loc (27.53%).
Numërul Românilor (323) dispare cu desevirşire.
Dintre Ovreii ungureni 18% sunt aşezaţi pe teritoriul slovac
 (132 862 Ovrei). Aproape jumëtate din aceştia (59.566) se află.
încele patru comitate mărginaşe, unde Maghiarii ajung la ma­
joritate, iar restul de 72.296 se împart pe celelalte 9 comi­
tate, unde constituesc 5 % din poporaţie.
Comitatele Maramureş [Maramaros], Bereg, Ugocia [Ugo-
csa] şi Ung, situate în nord-estul ţărei, sunt locuite de o
poporaţie ne-maghiară, între care Rutenii aű majoritatea re­
lativă. Pe o întindere de 18.323.87 kilometri pătraţi se află
283.002 Ruteni (42%) între 658.444 locuitori. Trei părţi din
patru ale tuturor Rutenilor ungureni locuesc în aceste patru
comitate, pe când restul de 83 573 se împarte pe cele trei
comitate slovăceştl Sáros, Szepes şi Zemplén.
Pe teritoriul rutenesc Maghiarii numără 175.695 capete şi
constituesc astfel a patra parte a poporaţiei (26.fi8% ) ; Ger­
manii cu 80.862 (12.27% ) şi Românii cu 74.008 ( l l .2i% ) com­
pletează cealaltă pătrime.
Partea cea mai mare din aceşti Români se allă în comi­
tatul Maramureşului (64,957), unde Românii constituesc
24.21% din poporaţie, iar restul în comitatul Ugocei (8.830
saü l l . 707 o ) .
Foarte numeroşi sunt pe teritoriul rutenesc Ovreii. Ei nu­
mără 94.444 saü 14.34% din poporaţie. Şi aci scade şi cre­
şte numărul Ovreilor deopotrivă cu numărul Maghiarilor.
In comitatul Ung sunt 27.40% Maghiari şi 11.53% Ovrei.
» » Ugocia » 38 23% » » 12.i7% »
» » Bereg » 42,38% » » 13.57% »
Sêrbiï şi Croaţii laolaltă nu constituesc în nici un comi­
tat majoritatea •poporaţiei. Cele două mari comitate sudice
Torontal şi Bacica (Băcs-Bodrog) găzduesc 389.278 Sèrbi şi
. Croaţi, saü 57% din numărul lor total. Restul de 289.469, ce
se mal află în Ungaria (afară de Croaţia), se risipeşte mal
ales pe teritoriul locuit de Maghiari, în deosebi în comita­
tele Zala (19,70% Sèrbi şi Croaţi), Baranya (12.28% ), Wiesel­
burg (Moson) (10.49% ), Vas (4.71% ), Somogy (3.M% ). O parte
mai mică a Şerbilor trece şi pe teritoriul locuit de Români,
în comitatul Timişului (Ternes) (14.09% Sèrbi) şi in comi­
tatul Caraş-Severinului (Krasso-Szörénv) (4.eo%). Comitatele
Torontal şi Bacica aü, pe o întindere de 20.600.8;î kilometri
pătraţi, 1.305.238 locuitori. Sêrbiï şi Croaţii (29.4C%) consti­
tuesc deci numai împreună cu Germanii, cari sunt repré­
sentât! prin cifra considerabilă de 373 878 (28.0l% ), majo­
ritatea absolută a poporaţiei.
 10

Maghiarii (386.650) staü faţă cu 918.588 Ne-maghiarï (71.38% )

iar Românii numără 87.817 (7.10%), cari se află aproape toti
în comitatul Torontalului.
Pe acest teritoriü se găsesc numai 26.254 Ovrei (2.nl%).
Insă şi aci comitatul Bâcs-Bodrog, care numără mal multi
Maghiari (40.26% ) are şi mai mulţi Ovrei (2.66°/0), decât co­
mitatul Torontal, cu 16.6G% Maghiari, unde Ovreii sunt numai
l- 2i% din poporaţie.
s Considerând aceste teritorii locuite de Slovaci, Ruteni,
Sèrbi şi Croaţi la un loc ca teritoriü locuit de Slavi, resulta
o ^întindere de păment de 85.025.78 kilometri pătraţi cu
4.355.694 locuitori în 19 comitate. Pe acest teritoriü Slavii
(2 354.000) formează majoritatea absolută (54.**%), iar Ne-
maghiarii (3.239.063) sunt aproape trei pătrimi (74,37°/0) ale
poporaţie!. Numai într’un singur comitat (G öm ör) din
aceste 19, Maghiarii ajung în majoritate, în toate cele laite 18
ei sunt în minoritate, care în 6 comitate trece peste o tre­
ime (41.33%), iar în 12 comitate e numai o optime (J2.C3%).
(Vezi Anexa 2 şi 3).

Toată cea laltă parte, care nu se cuprinde în teritoriul lo-

cuit de Maghiari şi în cel locuit de Slavi, adecă 18 comitate
(Făgăraş [Fogaras], Huniedoara [Hunyad], Alba [Alsó-Fehér]
Caraş-Severin [Krasso-Szörény], Bihor [Bihar], Dobâca [Szol-
nok-Doboka], Turda-Arieş [Torda-Aranyos], Bistriţa-Năsăud
[Besztercze-Naszod], Sibiiü [Szeben], Selagiü [Szilágy], Arad,
Cojocna [Kolozs], Térnava-micá [Kis-Kükülö], Têrnava-mare
INagy-Kükülö], Timiş [Ternes], Braşov [Brassó], Murăş-furda
[Maros-lorda] şi Sătmar) constituesce teritoriul locuit de Ro­
mâni. împreună cu cele trei comitate secueştl, acest teri-
toriü cuprinde întreaga parte răsăriteană a ţărei şi coincide
tot odată cu limitele Marelui Principat al Transilvaniei de
odinioară, a căror linie a variat în şirul veacurilor. Delà
malul stâng al Tisei până în Dunăre şi până în Carpaţl, po-
poraţia e în majoritate românească. Spre deosebire de cele­
lalte două, acest teritoriü are temeiuri nu numai etnografice,
dar şi istorice şi geografice.
Cele 18 comitate româneşti înşirate mai sus aü la olaltă
o întindere de 88.649.63 kilometri pătraţi (cu 3.624 kilometri*)

*) Bine înţeles, după datele statisticei oficiale maghiare.

 •11

pătraţi mai mare decât teritoriul slav şi cu 17.161 mai mic

decât cel maghiar) cu 4.116.876 locuitori. Dintre aceştia
sunt 2.369.208 Români, adecă 57.55% *)• 1° afară de acest
teritoriü mai locuesc dar numai 219.358 Români (8.;% ),
dintre cari doue treimi (161.232) se găsesc pe teritoriul slav :
în comitatul Maramureşului sunt 24.21% , în comitatul To-
rontalulul 14,85% Şi în al Ugocei 11.70% Români.
In 11 comitate Românii formează ei pentru sine, şi în alte
4 împreună cu Saşii, majoritatea absolută a poporaţiei. Ro­
mânii perd această majoritate în comitatele Sătmar, Bihor
şi Mureş-Turda, fiindcă comitatul Sătmarului se întinde cu
o parte in teritoriul maghiar, de unde primeşte elemente
maghiare considerabile ; comitatul Bihorului, de o întindere
foarte mare (10.961 kilometri pătraţi, cu preste o jumëtate
de milion locuitori), se poate desface în o parte curat ro­
mânească şi alta maghiară, care prevalează (54% Maghiari
şi 42% Români) ; iar comitatul Mureş Turda, e unul din
exemplele cum administraţia ungurească a frânt majoritatea
românească a districtului, prin despicarea lui şi prin alătu­
rarea părţilor sale la comitatele sëcuestï. Dar şi în aceste
trei comitate la olaltă Românii constituesc totuşi 38.32°/o din
poporaţie (delà 33% pănă la 42% şi 584.800 Maghiari con­
tra 390.000 Piomâni).
Pe teritoriul locuit de Români se găsesc 1.070.221 Ma­
ghiari (25.90%), cari stau în faţa a 3.046.655 Ne-magliiari
(74.10%). Şi aci sunt dar, ca şi pe teritoriul slav, trei pătrimi
din poporaţie Ne-maghiarl. Preste jumëtate din milionul de
Maghiari de pe teritoriul Românilor se îmbulzesc în cele
trei comitate Sătmar, Bihor şi Murăş-Turda, aşa că pentru
cele lalte 15 comitate (66.972.7i kilometri pătraţi) cu 3.098 544
locuitori, rëmân numai485.414 Maghiari. Dintre aceştia 144.546
se găsesc în comitatele Cojocnei şi al Selagiului, unde cons­
tituesc încă o minoritate de o treime a poporaţie! (34.71%).
In cele laite 13 comitate, cari au o întindere totală de 58.194.80
kilometri pătraţi cu 2.682.178 locuitori, Maghiarii scad la
340.868 sau la o optime a poporaţie! (12.83%)- împărţind
acest teritoriü de 13 comitate în douë jumëtatï, una din ju-
mëtâü cuprinde cele şease comitate aproape fără Maghiari :
Garaş-Severin, Timiş, Huniedoara, Sibiiü, Făgăraş şi Bistriţa-
Nâsëud. In aceste 6 comitate, pe întindere de 33.000 kilo­
metri pătraţi şi cu un milion şi jumëtate locuitori, statis­
tica maghiară n'a putut numera mai mulţi decât 79.440 Ma-
 ghiarï, cari staü în faţa a 959.200 Romàni. Ceea-ce va să
zică pentru fie-care Maghiar 18 Ne-maghiari, dintre cari 12
Români, saü pe fie-care kilometru pătrat 2 5 Maghiari si
Ne-maghiari, dintre cari 29 Români.
Aproape o jumëtate de milion (479.331) din poporaţia teri-
toiiuluî locuit de Români sunt Germani, şi numai 115 514
Ovrei (14% din toţi Ovreii Ungariei). Germanii constituesc
eci -04%) iar Ovreii 2.87°/0. Pe când însă Germanii se
trag spre părţile mai româneşti ale teritoriului, Ovreii
caută din contră părţile mai maghiare. Astfel cele’ trei co­
mitate Sătmar, Bihor şi Mureş-Turda, cu o majoritate ma­
ghiară, numeră numai 23.695 Germani şi cele doue, al Co-
jocnei şi al Selagiului, unde minoritatea maghiară ’ se tine
încă la o treime a poporaţiei, 9.674 Germani ; prin urmare
toate cinci comitatele numera 33 369 Germani. Întreg restul
cel mare de 445.962 Germani locuesc în cele laite 13 comitate
Ne-maghiare împreună cu Românii. Distribuirea Ovreilor e
tocmai din contră. Aproape jumëtate din cei 115.514 Ovrei,
cari locuesc pe acest teritoriu, şi anumit 52.532, sunt în comi­
tatele Sătmar, Bihor şi Murës-Turda, unde constituesc 5
din poporaţie. Din restul de 52.982 Ovrei, 15.162 se găsesc
iarăşi în comitatul Cojocnel şi al Selagiului (3 70°/0 Ovrei ; asa
încât pentru toate cele laite 13 comitate, unde Românii, el
pentru sine sau împreună cu Germanii, formează poporaţia
remân numai 47.820 Ovrei. In aceste 13 comitate, Ovreii re­
présenta deci 1.78% din poporaţie.
Din aceste date resultă, că pe teritoriul locuit de Români
se găsesc relativ cel mai puţini Ovrei, şi că cu cât poporaţia
comitatelor e mal românească, cu atât scade numeral Ovreilor.
In piopoiţia în care sporeşte elementul maghiar alături cu
Românii, creşte şi numéral Ovreilor ; tot odată însă cu sporirea
Maghiarilor şi Ovreilor, scade numéral Germanilor, care creşte-
alături cu numeral Românilor.
Această grupare a popaorţiei pe teritoriul Ungariei locuit
de Români dovedesce înainte de toate, că odrasla poporu­
lui românesc e sănătoasă şi trainică şi că e pusă în condi­
tion! de desvoltare destul de favorabile.
Elemente slave se găsesc puţine printre Români. Numai
în comitatul Timişului şi al Garaş-Severinulul se află un
numër mal remarcabil de Sèrbi. (Vezi Anexa 4 şi 5.)
 Raporturile poporaţiei din Ungaria se înfăţişează decî prin
următorul tabloü sumar :
Teritoriul locuit de Maghiari cuprinde :
105.811.„ kilometri pătraţi cu 6.600.924 locuitori, din cari :
.5,470.022=77.01% Maghiari (338.398=5.0S% Ovrei),
[ 832.368=12.30% Germani
1.490.902=22.39°/0 Ne-maghiarl \ 488.190= 7.32°/0 Slavi
şi a n u m e ..............................j 58.121= 0.87% Români
[ 112.223= 1.70% Alţii.
Teritoriul locuit de Slavi cuprinde :
85.025.78 kilometri pătraţi cu 4.355.694 locuitori, din cari:
1.116.631=25.63°/0 Maghiari (253.560=5.7J% Ovrei),
[ 2.354.000=54.w% Slavi
3.239.063=74.37% Ne-maghiarî 1 676.950=15.549/o Germani
Şi a n u m e.........................J 162.148= 3.85% Români
V 45.9
Teritoriul locuit de Români cuprinde :
88.649.63 kilometri pătraţi cu 4.116.876 locuitori, din cari :
1.070.221 =25.00o/0 Maghiari (115.514=2.87"/0 Ovrei),
3.O46.655=74m0°/0 Ne-maghiarl fi.3G 9sm =o7 .,,<>/0 Români
si anume . . ) a79.271—11.64% Germani
* ' ' ‘ ( 198.176= 4.82°/o Alţii.
 IL

AUTONOMIA TRANSILVANIEI.

Transilvania, care delà anul 1865 e împreunată cu Unmi-

na şi şi-a perdut toate drepturile autonomiei sale n’a fost
mei când o ţară, care să fl atârnat de altă tară. ’ In toate
vremurile, chiar şi atunci când ea se afla întûun fel d e T
T Ï Irop[at^Va CU regatUl Ungariei (până Ia lupta delà Mo-
acï I o -6), Transilvania avea şi exercita drepturile sale au­
tonome prin Voivozii sèi particulari. Delà 1526 până la 1691
Iarî r ^ Z nUmal autonomâ> “ chiar independentă.
ar Ia lÖíH.pe când ajunsese sub sceptrul casei domnitoare
a Habsburgkor, care stăpânea provinciile austriace si rega­
tul ungar, transilvania a încheiat (4 Decembre 1691)°cu Re­
gele Leopold I un tractat formal, în care se garantaü prin
jui áment domnesc drepturile autonome ale ţârei, înscrise
intr un document regal, în aşa numita Diplomă Leopoldină
(Vezi anexa 8). In virtutea acestui act, împăratul Austriei si
Regele Ungariei, care era tot odată şi Mare-Principe al Tran­
silvaniei, guverna Transilvania în conformitate cu constitu­
ţia sa proprie, care se deosebea de cea a Ungariei si în
conformitate cu legile transilvane, cari se votaü de cornul
legiuitor al Transilvaniei. Până la anul 1865, nici în timpu-
îile Voivozilor transilvăneni, nici în timpurile Principilor
transilvăneni, nici în timpurile domnireî împăraţilor Aus­
triei şi Regilor Ungariei ca Marl-Principï ai Transilvaniei
constituţia şi guvernul Ungariei n’aü avut nici un fel de influ­
enţa sau amestec în afacerile ţârei transilvane autonome
Delà Imperatul-Rege Leopold I (1640—1705) toţi Domnitorii
dm casa Habsburg aü recunoscut şi aprobat*prin acte şi
diplome imperăteştî constituţia şi dreptul legislativ autonom
 15

al Transilvaniei. Pe când Impëratul Carol VI a regulat suc­

cesiunea tronului şi indivisibilitatea monarcliiei prin o Sanc­
ţiune pragmatică, toate ţerile, din cari consista imperiul
austriac, aű fost chemate a înscrie în legile lor această Sanc­
ţiune pragmatică, care recunoştea şi garanta tot odată exis­
tenţa lor autonomă. Transilvauia a îndeplinit (1722) acest
act, care avea forma unul tractat bilateral între Domnitor
şi ţară, prin corpul el legiutor propriü şi independent de
altă ţară, şi în deosebi de Ungaria.
Şi actualul Impërat Francisc-Iosif I, întocmai ca premer­
gătorii sei, a recunoscut şi aprobat constituţia şi dreptul le­
gislativ autonom al Marelul-Principat Transilvania.
După suirea sa pe tron (2 Decembre 1848) şi după ce li­
niştise monarchia turburată în urma revoluţiunel, a convo­
cat corpul legiuitor al Transilvaniei la Sibiiü (1 Iulie 1863).
Primul act présentât Dietei transilvane (astfel se numea cor­
pul legiuitor) de către Impërat, a fost notiiicarea urcare! sale
pe tron, care trebuia nu numai luată la cunoştinţă de către
representanţii ţărei transilvane, dar chiar şi examinată şi
recunoscută. Impëratul Francisc-Iosif adresează Dietei tran­
silvane chiar în româneşte (pre lângă nemţeşte şi ungureşte)
următoarele cuvinte în această privinţă :
«Imputeritul Nostru Comisar r. de dietă Vë va preda, iu­
biţilor credincioşi, în copie aufenticată documentul despre
abdicarea de tron a Atotserenisimului Nostru Domn unchiü,
a Maiestăţii Sale c. r. Imperatoriului şi Regelui Ferdinand
întâiul, în Ungaria şi Boemia cu numele acesta al Cincilea,
şi despre renunciarea Serenisimului Nostru 'Domn Tată Ar-
chiducelui Francise Carol c. r. Alteţe, şi Vë dăm voie a’tră-
rnite afara de aceasta, o deputatane la reşedinţa Noastră
atotpreamaltă, de a vedea documentul original păstrat în ar-
chivul secret al casei, curiei şi statului. » *)
Cu aceiaşi ocasiune Impëratul Francisc-Iosif se pronunţă
•despre constituţia şi despre dreptul legislativ al Transilva­
niei în următorul mod :

dela începutul domniriî Noastre acum în-

taiadată representanţii iubitului Nostru Mare-Principat Tran-
7 o dietă, ar corespunde datinei, ca urmând esem­
plami predecesorilor Noştri de glorioasă aducere aminte :

) Vecii Anexa 20. Limba românească, în care sunt publicate actele oficiale
transilvane e mult chinuită, din causa că persoanele cari erau chiemate a o
scrie, nu sciaü să o iolosească pentru afacerile statului.
 -JG

« a » W Ä ? s r « 4t e
ä ,ş a s s m
Î S S 'T a Ä “ '‘i iţ01™ “ • t a p ê v ^ S FertinaŐd
al Cincilea D rin &n U? ^ riel ^ ßoemiei cu numele acesta
. , , Pn,n 0 diploma solemnă, in care s’aă rerpmit
textul Diploma leopoldine, nu numai să-’i Mărim a r S
sşi ca
c r cce
e §é
e adeusabit
deusàhu’ ?benigne
Ca- aCele 86 VOrsesuslin™
promis, nestrămutate\
va şi pune în fantă
încet‘ nnnr ln? ^ ^ materială e supLă d u p i f ;aePpe
nomine «i schimbări progresive după cerinţele intereselor
nnnnami^1 nat-onal1 cu timpul schimbătoare* ale statelor si
ei°v?i°a ^ ° r’ i ^ a- Sunt ŞI ln Transilvania : egala îndreptăţim
civila şi politica a tuturor claselor poporaţiunii fără deschi
kriS f . " “ t10" “ “ “ « si religione, de Noi de r ep e Ueortta-
tanta şi in vigoare pusa, cum şi datorinta tuturor comună
de a milita şi a purta dare, astfel de fapte preţioase cam
au produs interese adevărate si indreptătite s ia n lă d p
dÎnă^fdTn Z f lle dÍT séSiuní din amintita diplomă leop ot
aieeaŞ...» determinaţiumle şi întăririle ce aü urmat după
l o t u ş i di,n propensiunea, de care suntem conduşi
cat.r^r^ 01’ or credincioşî, şi cătră întregul Nouă Soum­
it1V nc 1Pa,t.J r a n v a n iaI voim a recunoasce apriat şi
ă \e dechiara serbatoresce prin aceasta, că după-ce va li In-
hitiinranrfri^a ea ? onstituÎionaIă cu confăptuirea Voastră iu­
biţilor credincioşi, structura dinlăuntru publico-drepturistică
a iubitului Nostru Mare-Principat Transilvania si c o r e la i
unea lui catra întreaga Monarchie, în privinţa’ detărmuririi
definitive a modului trămiteril deputaţilor Transilvaniei la
senatu imperial, inimii Noastre de părinte al terii îi va fi
spre piacere a emite despre aceasta, când aţi dori si cere
o diploma solemnă, carea şi următorii Noştri vor avea de ct
o confirma totdeauna înaintea depunerii omagiului»*).
împăratul recunoasce că toţi premergătorii sëï aü aprobat şi
întărit prin diplome solemne toate drepturile, legile şi pri­
vilegiile Marelui-Principat al Transilvaniei, şi că-urmând în-
ocrnai după acelea, Maiestatea Sa corespunde numai unei
tradiţiuni. Forma acelor aprobări şi întăriri nu se mal potri-
vesce insa cu timpurile actuale schimbate ; de aceea va pă­
stra tradiţiunea, va aproba şi va întări drepturile, legile şi.

') Veiji Anexa 20.

 17

privilegiile Mareluï-Principat, însă prin o nouă diplomă, în­

temeiată pe principiul egalei îndreptăţiri.
Aceste cuvinte împărăteşti aü aflat următorul ecoű în
adresa delà 21 August 1803 a corpului legiuitor transilvan
(Dieta) către Marele-Principe al Transilvaniei, împărat al
Austriei şi Pmge al Ungariei :

«Decând Maiestatea Voastră preaînaltă chemat la Tron în

puterea Sancţiunii pragmatice aţi primit regimul Imperiu-
luî, Transilvania se află mai ântâiu acum în de mult aştep­
tata fericita stare de a vedea pe representantii acestui Mare-
Pnncipat readunaţi într’o dietă.
«Această ţeară, ce se afla de mult în posesiunea unei con-
stituţiunî^ consolidate din vechime şi râdëcinate afund pe tere­
nul istoric, a simţit intr’ un şir de ani cu profundă durere
lipsa libertăţii constituţionale pe atunci, când nisce eveni­
mente serioase ale timpurilor ari adus cu sine domnia po-
testăţiî absolute a regimului.»
«Dietei îi este foarte scumpă independenţa şi intreqitatea
acestui Mare-Principat, păstrată peste atâţî’ secoli...»
«fiindcă Jegile Mareluï-Principat al Transilvaniei în art. II
din anul 1791 cuprind o instrucţiune anumită, privitoare la
pioceduia ce trebue să se observe la toate schimbările de
tron faţă cu ţeara, aşa dechiăraţiunea făcută decătră Maies­
tatea Voastră cu privire la confirmarea Diplomei leopoldine
este un act de cea mai înaltă însemnătate.
«Preanalta Voastră Maiestate faceţi cunoscut ţării în cu­
vinte categorice, cumcă în privinţa diplomei Leopoldine nu
puteţi observa datina veche, din causă cumcă mal multe
puncte ale aceleia nici decum nu se mai pot aduce la în­
deplinire, cum şi că dreptatea şi consciinţa monarclrului
nu poate suferi ca să mal întărească ceva* ce în fantă a
devenit a fi peste putinţe.
«A vorbi adevărul şi â ţinea ceea ce al promis, este pen­
tru domnitor şi pentru popoară cea mai înaltă poruncă:
pentru aceea credinţa şi convicţiunea, pe care Maiestatea
Yoastra o manifestaţi aici, ne împle pe noi şi pe teară cu
respect şi reverinţă înaintea acelei mărimi de consciintă
cărei moralicesce nu-’i este cu putinţă a întări prin cuvinte
aceea-ce in faptă nu poate ţinea.
«Este prea adevărat, cumcă multe puncte din acea dip-
plomă, pe care Maiestatea Sa fericitul împărat Leopold I a
dat la luarea Principatului Transilvaniei sub protectiunea
dommrei Austnace în 4 Decembre 1691, fiind in cursul tim­
purilor preschimbate, ’şi-ari perdut toată valoarea, si pentru
aceea de mult nici că se mai pot ţinea.
«Diploma fusese întregită esenţialmente încă prin Sancţi­
unea pragmatică, care statoresce dreptul de moştenire al
glorioasei case domnitoare austriace şi nedespărtlveritatea
 18

ţărilor unite sub sceptrul ei într’un stat, ce nu se mai poate

deslace, şi care sancţiune în puterea art. III din a. 1744 are
şi pentru transilvania valoarea unei legi fundamentale de
stat nestramutavere.
«Totuşi prelângă toate schimbările, prin care aű trecut
unele puncte singuratice ale acestei Diplome Leopoldine, şi
prin care după legea desvoltamentului organic, la carele
este supus şi oricare stat, aü trebuit së treacă neapărat,
, , smentalul^ caracter al aceleia, ca al unui contract de
stat incheeat sirbătoresce şi fără a se mai putea revoca, al
carul cuprins este temelia dreptului constituţional transilvan
a remas totdeauna în puterea sa.
«Deci ţerii îi şierbesce şpre marea odichnire, când aude
conscunţioasa dechiaraţiune a Maiestăţei Voastre, cumcă da^
tina în privinţa Diplomei Leopoldine numai pentru aceea nu
se poate observa, pentru-că punerea în lucrare a mai mul­
tor puncte din aceea nici de cum nu mai e cu putinţă ; cu
aceasta inse diploma însăşi în fiinţa sa nu perde nimica din
însemnătatea sa, ca temelie a dreptului public.
«Tocmai pentru aceea luând şi noi această împregiurare
tocma în sus atinsul înţeles, primim cu cel mai viü simti-
mênt de bucurie, cumcă Maiestatea Voastră Prea’naltă recu-
noasceţî totodată pe faţă şi spre dorita odichnire a terii Vë
înduraţi a dechiâra sirbătoresce, cumcă după-ce va fi’ înfiin­
ţată pe cale constituţională în conlucrare cu dieta structura
dinlăuntru publico-juridică a Marelui-Principat al Transilva­
niei şi corelaţiunea lui cătră întreaga monarchie in pri­
vinţa deţermuriril definitive a modului trimiterii deputaţilor
Transilvaniei la Senatul imperial, inimel Maiestăţei Voastre
de părinte al ţerii îl va fi spre plăcere a emite la dorirea
şi rugarea tëriï o diplomă solemnă, pe care şi următorii
Maiestăţii Voastre vor avea de a o confirma totdeauna îna­
intea depunerii jurământului omagial.
«In realisarea cât de curând a Prea’naltei asecurări, ce în-
timpină dorinţa cea fundată în legi a întregel ţâri, represen-
tanţii poporului adunaţi aicea vëd un moment esenţial pen­
tru odihna întregii populaţiunl a Transilvaniei»*).

Impëratul găseşte de cuviinţă şi necesar a reveni într’un

noü autograf (5 Septembre 1863), adresat Dietei transilvane,
asupra acestui drept cardinal al ţării şi de a asigura pe iu­
biţii sei credincioşi despre garantarea lui.

«Cele ce — se zice în acel autograf — Ne aflarăm îndem­

naţi a Vi-le face cunoscute în rescriptul Npstru r. din 15 Iu-
niü a. c. în privinţa Diplomei Leopoldine şi a propensităţii
Noastre de a emite o diplomă nouă solemnă, aü aflat în

Vedi Anexa 21.

 19

Voi, iubiţilor credincioşi, resunet recunoscëtor, şi ne simţim

preaplăcut îndestulaţi, că şi Voi, iubiţilor credincioşi, cuge­
taţi asemenea despre însemnătatea publico-drepturisticâ a
acestei diplome pentru totdeauna memorabilă.» ').

Din aceste cuvinte lămurite ale Domnitorului şi din limba-

giul hotărît, ce’l purta representanţa ţerei, se poate cunoaşte
cum, înainte numai cu 30 de ani, popor şi Domn judecaţi
în armonie completă despre posiţia autonomă a ţerei. îm­
păratul Erancisc-Iosif n’a ajuns sé dee diploma solemnă
promisă, fiindcă pe de o parte lucrările Dietei din Sibiiti
înaintaü încet, iar pe de altă parte evenimentele anului 1860
aü schimbat în mod esenţial posiţia monarchiei în afară şi
în lăuntru, înainte încă de a-’şi fi putut regula Transilvania
posiţia sa autonomă în marginele nouei constituţii, înteme­
iate pe egala îndreptăţire. Pe ce cale s’a şters autonomia
Transilvaniei şi în ce mod s’a tras dungă preste dreptul
ei constituţional şi legislativ, din vechime aprobat şi întă­
rit de opt Imperaţi aï Austriei şi exercitat de mai multe
sute de corpuri legiuitoare transilvane, se va cunoaşte din
expunerile ce vor urma. Aici ne mai rëmâne numai a schiţa
prin câteva trăsături vechia şi învechita constituţie transil­
vană. Această constituţie, recunoscută şi aprobată şi în Di­
ploma Leopoldină, nu mai putea fi potrivită stărilor delà
1863, mal ales fiindcă se întemeia pe drepturi şi privilegii
de clase. Ea sta deci in contrazicere cu principiul egalei,
îndreptăţiri a popoarelor, a confesiunilor şi a persoanelor.
Conform acestei constituţii, care a fost în vigoare până la
anul 1848, puterea legiuitoare era împărţită între Principe
şi între ţară, care se representa prin Dietă. Ţara însăşi era
împărţită în trei naţiuni (nationes unitae): în naţiunea* Un­
gurilor, a Sëcuilor şi a Saşilor. Printr’această împărţire tre-
bue să se înţeleagă o împărţire geografică şi politică, şi nici
decât etnografică. Fiecare naţiune avea pe teritoriul eî, îm­
părţit în arondismente (ce se numeaü fie comitate, fie dis­
tricte, fie scaune), administraţia sa particulară Poporaţia
de pe teritoriul fie-cărel naţiuni era representată prin un fel
de deputaţi, cari constituiaü adunarea municipală a arondis-
mentulul. Pentru naţiunea Ungurilor şi a Sëcuilor, deputaţii*5

!) Vezi Anexa 22.

) Naţiunea Ungurilor avea în Transilvania 9 comitate, naţiunea Secuilor
5 scaune şi naţiunea Saşilor H districte sau scaune.
 20

nu puteaü fl decât nobili. Această adunare numea funcţio­

nalii şi trimetea représentant! in Dietă. Prin urmare tot ce
nu aparţinea clase! nobilime! sau naţiune! Saşilor n’avea
nie! un fel de drept, nici personal, nie! politic. întreaga
ţărănime de orî-ce naţionalitate şi naţiunea Românilor >),
care a fost strivită din cause confesionale de celelalte trei
naţiuni, catolice saü protestante, eraü lipsite de toate drep­
turile.
Afară de deputaţii nobili trimişi de adunările municipale
ale celor tre! naţiuni, Dieta se forma încă din funcţionari!
superiori administrativ! şi judecătoreşti ai naţiunilor, pre­
cum şi din un număr nelimitat de representanţ! a! regelui,
cari se chemaü «regaliştl» şi eraü numiţi de Domnitor. Şi
uni! şi alţii aparţineafl tot clase! nobililor.
Gheorghe Bariţm2) caracterisează stările din Transilvania
din acele timpuri prin următoarele cuvinte :
«Locuitori! aceste! ţări aü fost clasificaţi şi separat! în­
tre sine nu puma! din punct de vedere politic şi feudal ca
în celea ma! multe ţări europene, ci şi după rassa ori na­
ţionalitatea lor genetică, precum şi după confesiunile lor re­
ligioase ; de aceea istoricul, care nu va reflecta de aproape
la acele clasificări, va veni de multe or! în stare de a nu
înţelege mersul evenimentelor din această ţară.
«In sensul legilor feudale ale ţărel, aristocraţia transilvană
ar fi trebuit să se bucure întreagă de drepturi egale, in rea­
litate însă acea egalitate nu a existat niciodată. Aici, ca şi
în alte câteva staturi şi mal ales în Ungaria, un număr oare­
care de familii încălecase pe toată clasa aristocraţilor din
ţara. Aşa acea clasă era despărţită în Magnaţi saü boeri
fruntaş! saü oligarchi şi nobil! saü boeri comuni.
«Altă clasă cu drepturi politice ma! mar! saü ma! res­
trinse a fost a locuitorilor de cetăţi şi oraşe, cari se bu-
curaü de drepturi civile şi de drepturi politice ca corpora-
ţiunî.
«A treia clasă, cea ma! numeroasă, saü adecă propriul po­
por ţăran din partea cea mal mare a ţăreî, era lipsită, fără
nici o distincţiune de naţionalitate şi religiune, ma! vîrtos
delà 1514 încoace, nu numai de orî-ce drept civil şi politic,
ci şi de drepturi personale, supusă necondiţionat la voinţa
şi plăcerea proprietarului ca orî-ce animal necuvântător, atât
după litera legi!, cât şi în vieaţa practică; cu alte cuvinte,
locuitori! ţări! cuprinşi sub nomenclaturile de iobag! (lat.il

’ ) înainte de anul 1691 şi naţiunea Românilor îşi avea teritoriul el, pe care
il perduse în luptele dese, şi grele ce se purtau pentru credinţa religionară.
-) Părţi alese din Istoria Transilvaniei, Sibiiü 1889, W . Kraft," t. I, p. 7.
 21

coloni) dileri (inquilini) şi curialişti, aü avut, cu prea pu­

ţină diferenţă, soarta sclavilor (servorum) din anticul im­
periti al Romei etnice, încât se poate susţinea cu tot drep­
tul, că precum în alte mai multe staturi europene, aşa şi
in Transilvania, pentru imensa majoritate a locuitorilor eî,
doctrina evangelici Iul Isus Christas nu avea nici un înţeles,
ci ea era suplinită ici-colea numai prin graţia proprietari­
lor, cari dacă îşi înţelegead bine interesele personale şi ale
familiilor, tratau şi pe sclavi mal omeneşte; în cas’ con-
trar nu încăpea nici o cruţare.
«0 altă clasă de oameni, adecă statul preoţesc saü clerul,
care în unele ţerl feudale avusese şi ca stat politic voca-
ţiune şi activitate de cea mal mare importanţă, în Transil­
vania nu a figurat nici odată ca atare în afacerile publice
ale ţerel. Pănă la reformaţiune, adecă în veacurile în cari,
afară de locuitorii români, toate celelalte popoare conlocui­
toare se ţinead de religiunea rom.-catolică, cierul acesteia
era représentât în afacerile politice şi belice ale ţerel prin
episcopul diecesan, care pentru timpuri belice avea şi rang
de comandant peste un banderiü, saü, cum am zice as­
tăzi, comandant al unui regiment, întocmai precum eraü
bunăoară şi episcopii catolici din Ungaria comandanţi de
banderii. Despre clerul românesc gr.-oriental din această
ţară, nu se ştie se fi avut vre-o rolă politică până la re­
formaţiune.
«După ce biserica romano-catolică saü latină se desbinase
în câteva secte şi anume în Transilvania chiar şi episco­
pia catolică a fost casată şi secularisată, despre un stat saü
clasă clericală ca corporaţiune politică cu atât mal puţin
a putut fi vorba, cu cât reformaţiunea desfiinţase ierar-
claia, dreptul canonic, patronatul şi toate urmele domniei
politice a catolicismului. Domnitorii protestanţi stabiliseră
maxima: Cujus est regio, illius est etiam religio,— a cui e
ţara, a aceluia este şi religiunea. Conform acestei maxime,
aşa numiţii superintendenţî protestanţi, substituiţi episcopi-
lor şi metropoliţilor de odinioară, şi’ chiar predicatorii, saü
precum se numesc la denşii pastorii, aü fost lipsiţi de cele
mai multe prerogative, de cari se bucurase odinioară cle­
rul romano-catolie ; confesiunile lor şi el inşii aü fost, ca se
zicem aşa, secularisaţî.
«Despre vre-o prerogativă politică a clerului românesc gr.-
oriental, delà reformaţiune încoace până la Apafi şi chiar
pănă după supunerea ţerei la dinastia de Habsburg, iarăşi
nu poate li vorba ; din contra se va vedea la locui sëü, că
biserica Românilor era p’aci së fie şi ea cu totul secula-
risată.
«Am prenais că locuitorii aü fost clasificaţi şi după rasse
saü naţionalităţi genetice. Aceasta s’a întîmplat cu veacuri
mai înainte chiar prin legile ţerei. S’aü distins adecă unele
de altele prin drepturi mai mari saü mal îngustate, civile
«
 22

şi politice, în : naţiunea nobililor, care mai târziii se schimbă

în naţiune Maghiară ; naţiunea Secuilor, tot Maghiari, cari
, însă vre-o patru sute de ani nu suferiseră încuibarea feu­
dalismului în munţii răsăriteni locuiţi de dănşii ; naţiunea
Saşilor, prin care era representată în parte mare burgesi-
mea, cu industria şi cu comerţul transilvan, până în timpu­
rile mal dincoace ; naţiunea Românilor (naţio valachica), care
figurează ca atare în nenumărate legi şi acte publice de ale
guvernelor, cum şi în analele ţărei, însă în caşurile cele
mal multe între manifestări de ură şi urgie, mal vîrtos din
causa credinţei şi a ritului sëü religios, care era nesuferit
in ochii celorlălte popoare. ç
«După confesiunile religioase, locuitorii ţerel se împărţiau
P.ănă la Michail Apafi şi în dilele lui în rom.-catolici saü la­
tini, în greco-orientali saü de lege românească (oláh vallás),
în reformaţi de confesiunea calvină saü aşa numită elveţi­
ană, de care se ţineafi ca şi astăzi cei mal multi Maghiari,
în unitariană saü sociniană, aï cărei sectari încă sunt toţi
Maghiari, şi în evangelica luterană, numită şi augustană, pe
care o mărturiseşte poporul săsesc întreg; de aci vine, că
de ex.^ în mintea şi în limbile locuitorilor ţerel confesiunea
calvină este identificată cu naţionalitatea maghiară (magyar
vallás), iară cea luterană cu naţionalitatea săsească, ca şi
ritul oriental cu naţionalitatea românească.
«Dintre aceste cinci confesiuni, cele două, adecă biserica
latină şi biserica orientală, în tot timpul domniei lui Apafi,
mai gemeaü foarte greü sub jugul impus lor de cătră cele­
lalte trei, saü adecă de cătră familiile aristocraţiei feudale şi
şi de cele patriciane ale Saşilor, prin cari eraü representate
in guvern, in legislativă şi în toate afacerile publice ale ţărei.
«Aceasta era starea şi numărul confesiunilor religioas’e din
transilvania înainte cu două sute de anî. De atunci s’aü
schimbat multe relaţiuni ale lor, precum se va vedea iarăşi
la locul sëü. Despre existenţa trecătoare a unor fracţiuni
mici de secte, precum fusese a Sabatarilor şi Anabaptişti-
lor, fie atins acilea numai în treacăt, mal ales că cele cinci
confesiuni descrise mai în sus aü fost preste măsură dea-
juns, ca prin deslănţuirea fanatismului lor să complinească
alăturea cu alte rele ruina nefericitei ţări până târziü în zi­
lele împăratului Iosif II.
«Spre orientare şi mal uşoară pentru lectorii câţi nu se
vor fi ocupat pănă acum ceva mal deaproape cu istoria şi
cu instituţiunile acestei ţări, aflăm de lipsă a mai observa
la locul acesta, că orl-când se întîmplă să ne întîmpine în
acea epocă de transiţiune acţiuni de aie aşa numitei aristo­
craţii feudale, niciodată nu avem să înţelegem numai fami­
lii de rasa^ maghiară, ci şi familii româneşti, numite aşa
chiar de cătră cronicarii ţărei, cum şi unele’ săseşti, încă şi
câte una sârbească; prin urmare aci nu are loc nici o sus­
ceptibilitate naţională».
 Această constiţuţie încredinţa aşa dar puterea de guver­
nământ şi de justiţie unei clase de oameni, care nu apar­
ţinea, nici după originea sa, nici după atitudinea sa, nici
uneia din naţiunile ţăreî. Era o clasă boerească domnitoare,
la care se îmbulzea orî-cine, care avea norocul sé fie scă­
pat de lanţurile sclăviei şi së-’§ï câştige libertatea.
 III.

RASELE POLITICEI MAGHIARE.

Limba diferitelor popoare, cart locuesc în Ungaria şi în

Transilvania, n a format pană la începutul acestui secol nici
un fel de pedecă pentru înţelegerea lor reciprocă si pentru
paclnică lor vieţuire împreună. Nimeni din cei ce preste
tot aveaü drepturi n’a fost împedecat së se folosească de
limba sa. Oficiile administrative se foloseau în acele vre­
muri mal ales de limba latină, dar şi de cea germană,
une ori de cea maghiară, saû de doue din aceste de odată.
Nici în Ungaria, cu atât mal puţin în Transilvania, n’a
fost însë limba maghiară limba vieţeî publice, nici a ’soci-
etăţel, nici a legislaţiunel.
In deceniul al doilea al secolului present, contele Stefan
Széchényi, un membru distins al aristocraţiei înalte* ma­
ghiare, a deşteptat în poporul sëü, prin graiű şi în scris,
dar totdeauna cu mult zel, idea iraţională. Propaganda sa
stăruitoare mai ales pentru drepturile limb el naţionale n’a
fost zadarnică. Din ce în ce tot mai mult poporul maghiar
a înţeles, că prin respectarea şi cultivarea limbel sale se ma­
nifestă şi se conservă individualitatea sa naţională. Cuvân­
tul lui Széchényi ’şî-a făcut cale până la massele poporului
şi a trecut preste hotarele Ungariei până în Transilvania,
care pe atunci era în afară de orî-ce raport politic cu Un­
garia. Dieta Ungariei era nevoită se ţină seamă de acest cu­
rent naţional puternic, şi când clasele boereştî, întrunite în
dieta delà 1830, au trimis Regelui Ungariei o adresă în limba
maghiară, acest fapt a fost socotit ca un eveniment şi ca
o biruinţă naţională.
In Transilvania, idea maghiarismului a găsit amici foarte
căldoroşi în boerimea de acolo, care simţea deja slăbirea
posiţiunei sale dominante. Delà apus, valurile libertăţeî po­
poarelor ajunsese până în părţile răsăritene ale Europei. Bo­
erimea Transilvaniei, care până aci păzea cu multă hotă-
rîre şi gelosie independenţa ţbrei faţă cu încercările de
unire cu Ungaria, ’şî-a schimbat politica. Principiul libertăţeî
şi al egalei îndreptăţiri era menit să distrugă puterea boe-
rimei, şi ţara ar fi ajuns pe mâna poporului român ţără­
nesc, care constituia partea preponderantă a poporaţiei. Ten-
denţa boerimei transilvane, de a căuta la nevoile ei un spri­
jin în boerimea ungureană mai puternică, era foarte firească,
şi nimic nu putea strìnge mai tare această alianţă decât
idea naţională, ce venea de preste hotare. In această alianţă,
independenţa Transilvaniei, până aci atât de mult apărată,
nu mai avea loc. Insă boerimea transilvană se împăca pe
atât mal uşor cu jerfirea ei, cu cât independenţa ţerei nu
mai oferea în viitor nici un fel de garanţie pentru egemo­
nia boerească. Iar pe de altă parte, unirea Transilvaniei
cu Ungaria pe temeiul ideeî naţionale maghiare, îmbrăţo-
şată de boerimea transilvană, asigura acesteia, oarecum delà
început, dominaţiunea sub o nouă firmă, precum în reali­
tate s’a şi întîmplat. Astfel idea naţională, propagată de Ma­
ghiarii din Ungaria, a intrat în Transilvania de odată cu
idea unirei acestor ţeri şi amicii maghiarisăreî eraü şi ami­
cii unirei.
Amorul propriu de rassă, deşteptat la Maghiari, n’a ştiut
însă ţinea cnmpët. Bucuria şi entusiasmul, produs prin suc­
cesele dobândite în timp aşa scurt, ’l-aű împins tot mai tare
la exagerări pătimaşe. Nemulţumiţi cu victoria limbeî ma­
ghiare pe tărîmul legislaţiei şi al administraţiei, ei pre­
tindeau şi maghiarisarea popoarelor ne-maghiare din Unga­
ria şi Transilvania. Pe la sfîrşitul deceniului al treilea al
secolului present s’a ivit Ludovic Kossuth. Eşit din o fami­
lie slovacă şi înzestrat cu darul cuventărei şi cu un entu-
siasm nemărginit, el s’a présentât poporului maghiar ca
apostol fanatic al libertăţeî şi al naţionalităţei. Prin atitudi­
nea sa energică contra boerimei şi în favoarea drepturilor
poporului, acest tribun revoluţionar ’şî-a câştigat în curênd
dominaţiunea, care a fost întărită şi maî puternic prin per-
secuţiunile, ce îndură delà guvernul absolutist austriac.
Kossuth s’a pus în fruntea mişcare! naţionale şi a îmbărbătat
poporul maghiar, deja agitat, la noue asalturi. Contele Sze-
 26

chenyi, un bărbat cumpătat şi prevăzător, a cunoscut numai

decât primejdia, spre care poporul maghiar era mânat prin
agitaţia nebună a lui Kossuth, şi s’a Încercat, propoveduind
moderaţiune, a abate pe connaţionalii săi din căile despo­
tismului naţional şi ale revoluţiuneî,' pe cari îi mâna or­
beşte rivalul său. Dar era prea târziü. Patimile deslăntu-
ite nu mal puteaű fi înfrînate.
Pentru situaţiunea de atunci, cu care seamănă în multe
piivinţe cea de astăzi, sunt foarte caracteristice cuvin­
tele ce contele Stefan Sechenyi a adresat Maghiarilor la
anul 1842, ca preşedinte al Academiei de Ştiinţe, fundată
de el. Iată cum glăsuia SzeGhenyi :
«Legile noastre zicea densul — aü dispus nici mai mult
nici mai puţin^ decât ca locul limbel latine moarte să’l ia
Í\™~a ínf gJliaí,a’ S1 ca limba în administraţie să fie limba
Ul’ df6 a car? nu nu.mai ţara îşi derivă numele
seu, dar care formează trunchiul existenţei sale constituţio­
nale. Nimic nu poate să fie mal just şi mai de încuviinţat
Ga acGastci. , *
«Dar să nu ne lăsăm a fi amăgiţi ! Oare duhurile neas-
timperate conducetoare s’aű mărginit numai la ceea-ce a
ordonat legea ? N aü impus oare ele, prin süniéire, limba
maghiara şi în cercul asociaţiunilor, ai căror creatori nu
erau Maghiari < Ori n’aü ordonat să se rostească predici in
limba maghiara pentru ascultători, dintre cari nici a zecea
parte nu erau în stare să stoarcă din ele vre-o hrană su­
fleteasca . Ori n aü dat unele organe de publicitate expresiune
indignaţiei lor pentru «satisfacerea naţiunei», pentru-că în
cate o localitate limba maghiară n’a fost incă introdusă din
pricina insuficienţei timpului ? Ori a crescut acest zel ma­
ghiar, ce e pe cale a potopi totul, atât de mult, în cât
acela care are destul curagiü, fie cât de modest, a-si ridica
glasul e expus necinstire! cu termini insultători de rëü
patriotism şi de laşitate, ba chiar de trădare de patrie ?
«Patrioţii aprinşi obicïnuesc a zice simplamente despre
aceste exageraţiuni, că «ele nu sunt împotriva nici unei leal
«ungarei. ®
«Aci e pricina ! Acusator şi judecător în aceeaşi persoană. Pu­
ţini pot să-’şi dee seamă despre gravitatea ofensei ce se face
cetăţenilor ne-maghiari ai ţărei prin astfel de «mici cestiuni»-
mulţi nici nu voesc să audă despre faptul că legea legitimi-
tăţeî, a lealităţei şi a prudenţei interzice multe lucruri pe
cari legea ungurească nu le opreşte anume.
«Pare că într’adevăr — cum sună adagiul — «în Ungaria
«ar fi perit dreptatea odată cu Mateiü.»
«Maghiarul îşi ese din tire când ’i-se spune că ceea-ce el
savirşesce pentru conservarea sa naţională, e numai un pre-
 27

text, căcT in sinul seu zace ascuns dorul de a se rupe delà mo­
narchia comună; de altă parte însë, el e gata a învinovăţi
pe cei ce vorbesc o altă limbă din causa insufleţireî lor pentru
limbă, că sunt în tovărăşie urită cu panslavismul.
«Nu e deajuns în timpul de astăzi a scrie legi ; se mai
cere să deşteptăm şi simpatii pentru ele. Căci excesul de se­
veritate e zadarnic, produce martiri şi naşte fanatism. Oare
ne e permis noué Ungurilor a arunca — fără nici o remuş-
care de conştiinţă — afurisenia asupra capetelor acelora, cari
n’aă simţim ént de dragoste pen tru o lege, în faţa căreia firea
lor e cuprinsă de groază ? Oare noi înşine suntem atât de
curaţi ca cristalul ? Cu mâna pe inimă së rëspundem sincer :
Cuvine-se oare noue, permis ne este, ca së săvîrşim lucruri
de aceste, noue cari suntem negligenti în îndeplinirea legilor
noastre, încât ar trebui să roşim ; noue cari nu ascultăm
totdeauna, ori nu toţi, nici chiar de legile pe cari le-am
creat într’o însufleţire caldă a pornirei noastre naţionale ?...»
«Intr’adevër, în urma atâtor experienţe triste, omul scăpat
din primejdia ilusiunilor e nevoit, în contra simţimintelor
sale, sé se retragă, iar sufletul lui së fie cuprins de mâh­
nire, când vede : unde pot să ducă zelul orbit şi entusiasmul
netnfrînat şi sub ce urită înfăţişare şi sub ce falşă lumină
sunt uneori presentate cele mal sfinte interese ale publicului
mare prin păcătosul exces de zel al unora».

Michail Zsilinski, un academician ungur, care a ţinut la

0 Mairi 1894 în Academia de Stiinte
• •
din Pesta o conferentă »

despre «Széchényi şi cestiunea naţionalităţilor», ne arată,

că acest discurs a lui Széchényi a produs printre Maghiari
o foarte rea impresie.

«Faptul — zice d-1 Zsilinski în conferenza sa — că cuvên-

tarea lui academică, despre care am făcut amintire şi care
are un cuprins covîrşitor filosoflcesc şi de prevestire, a fost
întîmpinatâ cu obştească nemulţumire, dovedeşte starea
bolnăvicioasă şi exaltată a opiniunel publice de atunci. In loc
de a încuragia ideile cuprinse într’ênsa, ori a le răsturna
cu dovezi contrarii pornite din acelaşi mai înalt punct de
vedere, s’a îndreptat împotriva lui Széchényi în «Pesti Hír­
lap» *) un atac violent, învinovăţindu-’l că s’ar fi întovă­
răşit cu duşmanii patriei, că Urăşte politica în sanctuarul
pacinic al ştiinţelor, că pornind din o ambiţiune ofensată
revendică pentru sine infailibilitatea şi stigmatisează întreaga
naţiune, «pecetluind’o cu o nemeritată ruşine».
Pornirea Maghiarilor sub influenţa şi conducerea lui Kos­
suth devenea tot maiindrăsneaţă. De pe tărîmullimbei, lupta

) Ziar politic maghiar sub direcţiunea luì Ludovic Kossuth.

 28

a trecut pe tavimul politic şi numërul poftelor naţionale creş­

tea din zi în zi. Pentru capetele aprinse, ţinta maghiarisă-
reî popoarelor ungurene era prea puţin. Oposiţia maghiară,
tot mal puternică, îşi îndrepta acum atacurile sale mai ales
contra cercurilor politice din Viena, care sprijineau boeri-
mea din Ungaria. Kossuth, şi cu el întreg poporul maghiar
pretindea nu numai delăturarea sistemului boeresc de gu­
vernare şi introducerea unui guvern constituţional, ci şi
desfacerea Ungariei de către Austria şi organisarea ei ca tară
cu desăvîrşire independentăK
Cercurile Curţei din Viena pästraü, faţă cu aceste demer­
suri foarte sgomotoase ale oposiţiei maghiare, nu numai
o atitudine reservată, ci chiar şovăitoare. Contele Revitzky
un favorit al împăratului Franz, era pe atunci cancelar un­
gurean pe lângă Curtea din Viena. Chiar şt istoriografii ma­
ghiari recunosc că Revitzky, de neam slav., însă boer un­
gurean, a fost mai mult un patriot cu simţiminte maghiare
decât un servitor credincios al împăratului. El şi trebue
privit, drept întemeietorul acelei politici, care în consecu­
t i v e sale a împins la stările delà 1848-49 şi a creat situa-
ţiunea transacţiunei austro-ungare delà 1867.
Unirea Transilvaniei cu Ungaria forma în programul opo­
siţiei maghiare un punct cardinal. In dieta ungurească
delà 1832-36 din Pressburg s’a votat nu numai legea pentru
introducerea limbe! maghiare în toate afacerile statului, dar
şi o lege, prin care unele părţi ale Marelul-Principat al
Transilvaniei (partes Hungáriáé reapplicatae) aü fost ane­
xate Ungariei, fără consimţimăntul dietei transilvane. Acea­
stă lege ungurească însemna fără îndoială o violare a con­
stituţiei transilvane. Insă prin un abus de încrederea împăra­
tului, contele Revitzky a obţinut totuşi sancţionarea legel *)•
Pre lângă bunăvoinţă, cu care întîmpina cancelarul un­
gurean demersurile oposiţiei maghiare, contele Revitzky
a făcut şi delà sine lucruri, cari, în aparenţă mai puţin
importante, eraü menite a pregăti calea spre uniunea Tran­
silvaniei cu Ungaria. Astfel el, din propria sa autoritate, a
reformat marca imperiului, sub euvêntul unui arangiament

*) de Friedenfels zice că «la Viena indignaţiunea era foarte mare pen­

tru acest abus de încredere şi Revitzky a trebuit să ispăşească păcatul prin
demisiunea sa, însă faptul, odată împlinit, nu se mai putea face nefăcut...»
Eugen V. Priedenfels, Joseph Bedeus v. Scharberg. Beiträge zur Zeitgeschichte
Siebenbürgens im JO Jahrhundert. Viena '1885, C. Gräser.
 mai frumos, şi a aşezat insigniile Transilvaniei, cari ocupau
totdeauna un loc independent, alături cu cele ale Croaţiei, sub
Coroana ungară a Sfintului Ştefan. Protestele guvernului
transilvănean contra acestui noü arangiament n’aú fost ţi­
nute în seamă. Cu toate protestele autorităţilor transilvă­
nene, contele Revitzky a mai isbutit a obţinea de asemenea,
ca titlul unguresc de rege al Impëratuluï Ferdinand I, care
avea adausul «în Ungaria al cincilea de acest nume», să fie
introdus şi pentru Transilvania.
La dieta transilvăneană delà 1841— 43 se presentati boeri
ungureni ca deputaţi aleşi de colegii transilvănene-— un cas
pănă aci ne mai pomenit. Cu ei a venit delà Pesta şi un anu­
mit Hajnik, despre care se ştia că e un intim şi un agent de­
gl usât al lui Kossuth. Hajnik s’a presentat ca «stenograf»
al dietei şi activitatea sa în Transilvania şi astăzi încă nu
e pe deplin lămurită. Positiv e, că el avea intrare în toate
cercurile politice, chiar şi in cele ne-maghiare, că se bucura
de încrederea guvernului transilvănean şi se învârtea foarte
mult printre membrii dietei. In anii revoluţiunei delà 1848—49
Hajnik reapare iarăşi în Transilvania, însă acum ca agent
pe faţă al lui Kossuth. Partidul oposiţionist ungurean is-
buti a determina majoritatea dietei se aleagă pe toţi trei
şefii guvernului transilvănean din tabera Maghiarilor calvini
cu simţiminte «patriotice-naţionale». In fruntea guvernului
a fost pus contele Iosif Teleky, un mare sprijinitor al uni­
re! şi un propagator al maghiarisăreî.
In dieta ungureană delà 1847— 48, care sta cu desăvîrşire
sub influenţa usurpătoare a lui Ludovic Kossuth, a eşit la
iveală ţinta adeverată a politicei maghiare, desemnată acum
fără mc! un incungiur şi formulată în paragraf! de legi. ; Aşa
numitele «legi delà 48», întocmite ma! ales prin Kossuth,
ce au fost votate de această dietă, au aerul a fi călăuzite
de principiile libertăţei, insë prin această libertate se înţelegea
numaï o libertate specifică maghiară. Celelalte naţionalităţi,
cari constituia!! la olaltă majoritatea poporaţie!, au fost lip­
site de libertate ; ba Transilvaniei i s’a şi răpit chiar liberta­
tea, silindu-o pe căi pezişe şi prin forţă a dispărea în re­
gatul ungar. Treizeci şi una de leg! s’aü votat de dieta delà
Pressburg, între cari legea pentru învestirea palatinului Un­
gariei cu atribuţiuni de putere regală, legea pentru insti­
tuirea unul ministeri!! unguresc independent şi responsabil,
legea pentru unirea Transilvaniei cu Ungaria şi pentru în-
 30

fiinţarea gardeî maghiare. Legea pentru folosirea limbeî ma­

ghiare în afacerile regatului ungar fusese votată, precum
am amintit mai sus, încă de dieta din 1832-36, şi s’a dat
astfel un sprijin oarecum legal pentru tendenţele de maghia­
rizare. Acum prin legile dola 48 s’a satisfăcut în parte, prin
legea unirei, poftele maghiare de.anexare a Transilvaniei, şi
prin instituirea unui vice-rege şi a ministeriului unguresc
independent şi a garde! naţionale, s’aü făcut începuturile
pentru desfacerea Ungariei de către Austria.
In tabăra oposiţiei maghiare, care afară de un numër
mic de vechi conservatori cuprindea acum pe toţi Maghiarii,
se càntaü osanale pentru biruinţele naţionale repurtate'
îmbătaţi de bucurie nemărginită, Maghiarii nu voiau să
vadă şi să cunoască, că din ruinele despotismului boeresc nu
se ridica adevërata libertate, ci se punea temeiü la o nouă
clădire despotică, la despotismul naţional; el nu voiau să
vadă şi să cunoască, că prin Ungaria independentă se slă­
beşte şi se distruge imperiul Habsburgilor şi că astfel se ni­
micesc basele reale ale existenţei chiar a neamului maghiar.
Kossuth n’a ţinut nici odată ascunse tendenţele politicei
maghiare pentru desfacerea Ungariei de către Austria. Chiar
şi în dieta delà Pressburg din 1847, cu ocasiunea desbate-
rilor adresei la Mesagiul regal, Kossuth a zis în aplau-
sele colegilor sei despre raporturile Ungariei cu provinciile
austriace : «Noi am ajuns acolo, că considerăm tocmai aceste
raporturi ca pedeca principală pentru mulţumirea aspiraţiu-
nilor noastre» ‘). Detronarea dinastiei habsburgice şi pro­
clamarea lui Ludovic Kossuth de guvernator ai Ungariei, pre­
cum şi întreaga istorie politică a Maghiarilor delà 1848 în­
coace, arată prin fapte şi în modul cql mai concludent ţin­
tele politicei maghiare.
Pentru a cunoasce cum se judecaű, deja la 1848, scopu­
rile politice ale Maghiarilor, cităm aici părerile unui contim­
poran, care a jucat un rol politic însemnat şi a ocupat, ca
comisar superior al Transilvaniei, o posiţie înaltă în impe­
riul austriac. De oare-ce acest contimporan, Josef Bedeus
de Scharberg, nu aparţine nici naţionalităţii române, nici
celei maghiare, judecata sa poate fi privită cu atât mai ne­
părtinitoare şi mai dreaptă. Iată ce scria acest Sas în me-

*) Franz Pulszky, Meine Zeit, mein Leben. Pressburg 1882. C. Stampfel.

 31

monile sale despre legile dela 1848 şi despre ţinta politi-

ticei maghiare :

«Atunci când pentru întâia oară ’mï-aü ajuns în mână

noii articoli de lege (delà 1848), am rëmas surprins de cu­
prinsul şi întinderea concesiunilor făcute Maghiarilor. Ştiam
altcum prea bine că Maghiarii ultraiştl nu aű gânduri bune, şi
-cu durere s’a putut observa zilnic, că oamenii din Viena ’şi-aii
perdut rostul şi curagiul. Dar totuşi n’aş fi crezut că aceştia
vor merge cu tendenţele lor de separare atât de departe şi că
Impëratul, în strîmtorarea sa, ar putea să ajungă atât de pă­
răsit, intimidat şi rëü sfătuit. Un minister separat, şi anume
ministeriul de externe, ministeriul de finanţe şi ministeriul
de räsboiü,— ce ar însemna aceasta şi cum ar putea să existe
astfel monarchia unitară? Ori deja s’a hotărît o desăvîrşită
separare ? Eü am crezut totuşi şi mai departe, chiar după
publicarea acestei legi, că aceste disposiţiuni sunt numai
o jertfă ce s’a adus vanităţii Maghiarilor, că în practică lu­
crurile vor lua cu desăvîrşire o altă desvoltare şi că aceste
ministeri! nominale se vor reduce la nişte autorităţi admi­
nistrative obicinuite. Dar la început s’a procedat prea în­
găduitor şi prea slab, pentru a se putea respinge exagera-
ţunile, şi partidul adversar a profitat de ocasiunea favora-
biilă pentru a se face stăpân. In cestiunile politice nu există
regres, şi ceea-ce s’a perdut atât de uşor a trebuit să se
recucerească prin o luptă îndelungată, cu forţa armelor şi
cu ajutor străin.
«Prin urmare, soarta noastră era hotărîtă, dietele Unga-
garieí aű decretat uniunea celor doue ţeri (Transilvania cu
Ungaria), Domnitorul şi Impëratul nostru a aprobat, fără
obiecţiune această lege, şi numai privitor la chipul şi pro­
cedura punerii în executare urma să se continue négociai! ;
şi cu toate că această lege, creată unilateral şi fără partici­
parea noastră (de me sine me), nu putea încă’ avea pentru
Transilvania, ca ţară autonomă, putere obligatoare, totuşi
voinţa monarchulul a fost nu numai anticipată, dar chiar
exprimată ; aprobarea din partea majorităţii în cea mai
apropiată dietă provincială ardeleană era mai presus de ori­
ce îndoială.
«Cu drept cuvent se poate însë pune, privitor la această
pornire forţată cătră uniune, întrebarea : Ce a ridicat pen­
tru Maghiarii din Ungaria şi din Transilvania la atâta preţ
uniunea? Care a fost ţinta mărturisită şi care ţinta tăinuită
ce aü urmărit, prin uniune, Maghiarii ?”
«Frasa «nec jugi patiens, nec libertatis capax», cu care un
genial istoriograf s’a pronunţat despre Maghiari, s’a adeve­
rit de mult la aceştia in mod strălucit; oprimarea nu vo-
iesc să o supoarte, iar cu libertatea nu sunt în stare să se
îndeletnicească. Pentru aceea statul a fost mare şi puternic
numai atunci, când erau pe tron regi puternici şi cu un ca-
 32

r - u m n i f n c f r ï imPUIieau chiar prin personalitatea lor,

eiim au fost Ludovic-cel-Mare, Mateiü Corvinul, ş. a Dar
se înţelege delà sine, libertate nu se prea găsia? în acele
timpuri şi existau mulţi nemulţumiţi. Când însă regenţii aü
fost slabi ori incapabili, atunci se găsia multă libertate* dar
numai pe seama dinaştilor puternici şi a mal marilor’ im-
pernilul, pentru-că aceştia se sumeţead şi oprimaü pe cel
s abi, se impărechiau în partide, dintre cari una încerca
«lan )r®st0?rnet, pe cealaltă, prădau pe întrecute vistieria
statulm, şi astfel statul a ajuns la decadenţă şi a devenit
pradă pentru inimicii externi şi interni.
«Inţe^epţiţi prin experienţă, nici regii din casa de Habs-
burg n au putut laşa pe Maghiari de capul lor, ci ad fost
nevoiţi sa intre la mijloc, să pedepsească pe cei neînM-
aţl şi sa ţină in cuvenitele limite pe mulţimea brută. Dar
acest control şi această epitropisire ad mers uneori prea
departe, şi aceasta a supărat, fără a fi fost trebuinţă ; gu­
vernul nu se incredea şi nu întîmpina încredere : *el vSia
sa- şl execute planurile lui, dar nu avea curagiul de a lu-
P.® fa‘attC1 V01.a sa salveze aparenţele; a întrebuinţat deci
r?íp t p n n ,í UQ raf niCf şi a încer,cat, sá-’§‘ aj unë'â pe această
cale scopul a făcut promisiuni, fără de a le ţinea ; nu de­
dea nimic de bunăvoie şi la timp oportun,, ci aştepta să
1 se storca toate, de obiceid când era deja prea târziu, şi
atunci gasindu-se strîmtorat, dedea uneori mai mult de­
cât ar h trebuit să dea. Prin aceasta guvernul ’si-a Derduf
autoritatea, şi-a înstrăinat iubirea din partea poporului si
a ofensat greu mândria nobilimii. ^ P
«Dacă aşa dar voim să dăm expresiune simtimintelor Ma-
priau‘ 9r’ atuncî la întrebările de mal sus putem răspunde
tarn esitare, în următorul mod : Motivul care ’î-a mânat pe
i lagman spre uniune, a fost vanitatea şi mândria naţională :
ei au tost mâhniţi prin aceea că complexul de provincii
cari alcatuiau statul ungar de odinioară, un stat care forma
partea constitutiva cea mai puternică a monarchie! austriace,
s a. contopit în aceasta, a dispărut nebăgat în seamă printre
celelalte provincii cu mult mal mărunte, se presentă azi ca
un apendice al micii Àustri! şi a ajuns să fie cârmuit de către
un minister străin, german. Pentru aceea ad voit să conto­
pească cu desăvirşire Ungaria şi Transilvania, să alcătueascâ
am aceste un corp compact mal mare şi să stoarcă pe sema
acestuia un guvern separat şi neatîrnător de Austria si de
ministeriul german. Aceasta a fost ţinta ostentativă a tenden-
ţelor lor. Cei mai în deaproape informaţi merg mal departe
cu planurile lor : el voesc să unească elementele maghiare ri­
sipite din cele doué ţâri, întărindu-le prin aceasta, şi apoi cu
puteri unite să oprimeze pe toate celelalte naţionalităţi şi
limbi din ţară, să asimileze pe membrii acestora şi să-l pre­
facă în Maghiari, să revendice pe această cale Maghiarismului
aommaţiunea esclusivă, iar după aceasta sa formeze un stat
 central maghiar separat, unitar, indivisibil, autonom şi neatîr-
nător, iar pe acesta se-’l rupă în cele din urmă delà Austria».

Şi mal greü trag in cumpănă cuvintele împăratului Fer­

dinand, care se afla in mijlocul mişcării şi turburăriî ma­
ghiare şi care a fost silit së facă concesiuni una după alta
şovinismului maghiar. In manifestul cu data de 22 Septembre
4848, adresat popoarelor sale, împăratul zice cu privire la
scopurile politicei maghiare (vezi Anexa 12) :

«Cu o indignare şi mai adâncă am fost însă nevoit să ob­

serv tendenţa, spriginită în parte de unii pe cari Eu însumi
’î-am chiemat in consiliul Coroanei, urmărită fără nici o con­
siderare şi neîntrerupt îndreptată spre destrămarea legăturii
cu celelalte state ereditare, — o tendenţa, care află spriginul
sëü in I estring erea drepturilor Coroanei, şi ocolind necontenit
legile, în duplicitatea sa nu putea reclama pentru sine nici
măcar meritul francheţei.
«încercarea de a intra, fără aprobarea Mea şi contrar le­
gilor decretate de cel din urmă parlament, faptice in rapor­
turi nemijlocite cu guverne străine, hotărîrea de a condiţi­
ona nu numai delà restatornicirea liniştei în propria ţară,
ci şi delà altfel de presupuneri, acordarea de ajutor împo­
triva duşmanului, care cutrieră cu răsboih statele mele ita
liene^ care duşman într’aceea a fost biruit de vitejia glo­
rioasă a trupelor Mele, cu cari împreună aû luptat atât de
glorios şi trupe ungare, fără a primi vre-un ajutor noü, pre­
cum şi hotarirea de a nu Mi se da nici un ajutor pentru
apărarea provinciilor Mele înafarâ de Ungaria, cuprilegiui unei
complicaţiuni duşmănoase cu puterea centrală a imperiului
german, un cas care în improbabilitatea sa pare a ii fost
menţionat numai pentru a găsi ocasiune de a se accentua
dreptul de prestare de ajutor condiţionat din partea Ungariei
şi penti u a i espàndi neîncrederea ; tendenţa de a restringe
prin măsuri nouă militare, pe cale administrativă, drepturile
reservate Mie şi prin cele mal nouă legi, aü servit drept dovedi
pentru această periculoasă direcţiune, împotriva căreia am
credut de datoria mea, ca Domnitor constituţional, a păşi
abia în momentul când Mi-aü oferit pentru aceasta prilej
proiectul legii nouă de recrutare si acea intenţionată nesă­
buită emisiune de bani în hârtie.
«A am putut şi nici nu vom aproba ca unitatea si organis­
mul oştirii, care ocrotesce atât de puternic toate Statele inele
să fie înlăturate şi ocolite....»
« Tristele încurcături dintre Ungaria şi dintre regatele legate
cu ea^ aü ajuns la culme. Când, în virtutea drepturilor Co­
roanei ungare, am sacţionat Eu nouăle legi unguresc! si
pentru ţările dependente şi pentru Coniiniul-militar, credeam
ca corespund dorinţelor acestor părţi ale terii, de oare-ce nu
putea să fie în intenţiunea Mea de a refusa locuitorilor acelor
părţi îndreptăţirile, pe cari le-am recunoscut tuturor popoa­
relor Mele.y>

Şî mai aspru se pronunţă împăratul în manifestul delà 20

Octombre 1848, unde între altele zice :

«Dieta ungară a dat în tot timpul fiinţei sale dovadă incon­

testabilă, că densa e cu desăvîrşire incapabilă a promova bi­
nele ţării, lăsându-se purtată delà întrunirea ei încoace tot­
deauna decâtră o facţiune şi a ti întrebuinţată ca un instru­
ment orb numai pentru a interverti înţelesul legilor, pentru a
restringe drepturile Coroanei, ce sunt reservate ei spre binele
ţării, şi pentru a destrăma concordia dintre Ungaria şi cele­
lalte State ereditare ale Noastre, concordie atât de necesară
în interesul tuturor popoarelor Noastre. Dieta s’a străduit
neîntrerupt de a duce într’un conflict meşteşugit datoriile ce
avem de o parte ca împărat al Austriei, de altă parte ca
Rege al Ungariei, datorii cari ne sunt deopotrivă sfinte.
«Dènsa ne-a supus un proiect de lege privitor la recrutare
care ar fi despărţit acea oştire, aï cărei oşteni s’aü răsboit
totdeauna în concordie frăţească ca bravi tovarăşi de luptă
şi pe a căror concordie, întemeiată pe o organisare unitară
a întregii noastre oştiri, se razirnă în faptă siguranţa tuturor,
deci şi a acelor părţi ale Monarchie!, cari aparţin Coroanei
ungare, atât împotriva duşmanilor dinlăuntru, cât şi în contra
celor externi.»
«O mică facţiune îndrăsnesce în chip obrasnic a se iden­
tifica pe sine cu patria şi naţiunea, a identifica apucăturile
el ilegale cu drepurile legale ale ţării, a identifica combaterea
tendenţelor ei, ce duc ia per^are, cu suprimarea libertăţii
constituţionale. Acestei facţiuni nu i se pare nici un mijloc
prea rëù, numai dènsa să-’şi ajungă scopurile ei egoistice
trădătoare.
«Ea a exhauriat toate formele făţărniciei, ale minciunii şi
înşelăciunii, pentru a acoperi cu pretextul necesităţii inevi­
tabile atacurile ce ’şl-a permis în contra drepturilor Noas­
tre, pentru a acoperi trădarea, pe care o săvîrşesce fără cur­
mare împotriva celor mal sfinte interese ale ţării, pentru a le
învălui cu aparenţa înşelătoare de loialitate şi fidelitate cătră
Uasa Noastră Domnitoare şi cătră persoana Noastră, pentru
a ascunde despotismul, pe care îl săvîrşesce dènsa sub pre­
textul primejdiei, în care zice că s’ar fl găsind patria, care
primejdie însă a fost adusă în realitate chiar decătră această
facţiune.»

Drept dovadă că consilierii maghiari 'şi-ah folosit posiţi-

unea lor înaltă pentu a informa în mod greşit pe împăratul
Ferdinand, pentru a’l servi rëü şi a’l determina la fapte, cari
nu eraü în intenţiunile sale, va servi următorul pasagiu re­
marcabil al manifestului :

« Fiecare naţionalitate a găsit la noi totdeauna ocrotire şi

am propagat cu multă îngrigire clesvoltarea lor. Această di­
recţiune o vom urma în chip statornic şi nu vom îngădui
niciodată ca o naţionalitate se apese pe alta. Egala îndreptă­
ţire a tuturor e ţinta Noastră, pe care voim së o réalisam
prin mijloacele ce ne stau. la îndemână şi în temeiul legilor
constituţionale, şi în celelalte provincii ce se ţin de Coroana
ungară.»

Aceste documente istorice n’aű trebuinţă de nici un fel

•de comentai- ; ele vorbesc clar şi limpede pentru ori şi cine.
■■Conducătorii politicei maghiare trebuiaü se-’şî dea şi ei foarte
bine seama ce vroiaú, unde împingeau massele fanatisate,
şi că ideile liberale erau numai un pretext pentru a putea
ajunge la emanciparea naţională sub forma unui Stat maghiar
independent. In decursul biruinţelor lor naţionale, ce urmaű
des una după alta, Maghiarii aii uitat cu desăvîrşire de po­
poarele ne-maghiare, cari eraü majoritatea locuitorilor Sta­
tului, pe care voiaü së’l stăpânească. Când lucrurile aü mers
altcum de cum şi le închipuiaü, şi Maghiail în loc së devină
stăpâni aü ajuns umiliţi şi frânţi, atunci Kossuth ’şî-a adus
aminte şi de concetăţeni sëi Ne-maghiari. El a trimis Ro­
mânilor prin mijlocirea unui Român renegat «propuneri de
împăcare» (vezi Anexa 10). Precum resultă din textul ace­
stora, Kossuth şi ai sei stiaü foarte bine care e dreptatea;
Românii însă nu puteaü decât se ignoreze mâna întinsă şi
darnică a Maghiarilor, îndoindu-se despre sinceritatea lor
şi ţinerid prea mult la integritatea imperiului, pentru ca
së se poată împăca cu Kossuth.
 IV.

BASELE POLITICEI ROMÂNILOR.

Cu toate apăsările sociale, confesionale şi naţionale ce a

exercitat boerimea asupra poporului român din Transilvania,,
siţnţimăntul lui naţional n’a putut fi înăduşit. Bărbaţi din
popor, ca Gheorghe Şincai şi Petru Maior, aü propagatprin
graiü şi prin scrieri idea naţională, care sub scutul bisericeî
catolice, cu care o parte dintre Români s’aü unit,’şi-a aflat
' desvoltarea sa firească. Institutele de învăţământ fundate si
întreţinute la Blaj erau un centru al culturel româneşti, şi
spiritul naţional s’a deşteptat printre Românii din Transilva­
nia atât de puternic, încât a trecut hotarele şi a străbătut
între fraţii lor dincolo de CarpaţI, încătuşaţi de fanarioţi.
Evenimentele, ce se petreceau în primăvara anului 184"
in Austria şi în Ungaria, nu puteau, sé rămână pentru Tra:
silvania fără efect. O mişcare vie se manifestă şi aci. Pr)
vi legide boerimei erau ameninţate cu stingerea lor şi popo­
rul chinuit şi apăsat căuta să dobândească libertatea sa mult
dorită.
In mod puternic, dar liniştit şi cu cumpăneală, s’a des-
voltat în poporul român dorinţa după libertate. Pornind
delà o mică ceată de tineri români practicanţi la Cur­
tea de Apel din Murăş-Oşorhem, înflăcăraţi pentru idea li­
bertăţii, proiectul pentru ţinerea unei mari adunări româ­
neşti, unde avea sé se stabilească atitudinea şi procedarea
Românilor faţă cu noua situaţiune, a fost primit cu însufle­
ţire mal întâi de clasa cultă şi apoi şi de întreaga ţărănime.
Guvernul transilvănean a privit cu multă temere această miş-
 care, ce se manifesta printre Romàni, şi ’şî~a dat multe si­
linţe de a împedeca, mai ales prin mijlocirea timidului epis­
cop Lemeni, adunarea, care avea se se ţină la Blaj. Cu
toate aceste, o întrunire prealabilă delà 30 Aprilie 1848 a ho­
tărît convocarea adunării naţionale la Blaj pentru ziua de
3/ 13 Maiü. Adunarea s’a şi ţinut cu preste 40.000 participanţi
şi a fost presidată de ambii episcopi români (delà Blaj şi
delà Sibiiű). Guvernul a trimis doi funcţionari înalţi ca co­
misari, cart aveau së asiste la adunare ca păzitori ai ordi­
nii şi at legii. La disposila acestor comisari ai guvernului
sosi la Blaj un număr mare de oaste (chiar şi artilerie !) sub
comanda unui general. Pe catedrala mitropoliei din Blaj
fâlfăia steagul împărătesc negru-galben. Cu toată agitaţia ce
domnea pe atunci şi cu toate că se aílaü la un loc masse
mari de popor apăsat şi nemulţumit, adunarea a decurs în
cea mai bună ordine. Nici o singură dată comisarii n’aü avut
nevoie së intervină, iar armata trimisă pentru susţinerea
ordinii a dat salve de onoare în momentul, când zecile de
mii de oameni, cu capetele descoperite şi cu mâna dreaptă
ridicată, jurau credinţă Impëratuluï.
Acest jurămănt nu era numai o formulă goală, ci expre-
siunea sinceră a simţimăntulul înrădăcinat în poporul întru­
nit. Istoria Românilor ne înfăţişează sub domnirea Habsbur­
gból’ nenumărate caşuri, când poporul apăsat în modul cel
mai neomenesc de boerime a căutat şi a aflat alinare şi
scut la picioarele tronului. Toţi domnitorii, delà Leopold I
până la împăratul actual Francisc-Iosif I, s’aü împotrivit
adeseori deţinătorilor boereşti de putere şi aii scutit pe R o­
màni în contra lor.
Nu poate fi scopul acestei scrieri de a înşira şi a expune
în amănuntele lor toate intervenţiunile împăraţilor habsbur-
gici în favorul Românilor. Dar, din causă că alipirea către
casa domnitoare constitue nota caracteristică a politicei R o­
mânilor, nu va ti de prisos, pentru înţelegerea din temeiü a
cestiunii române, dacă vom intercala aici o scurtă ochire
asupra acestor intervenţiuni, precum se află ele înscrise în
istorie.
Deja împăratul Leopold I a scutit prin mal multe dispo­
sai! (mai ales prin diplomele din anii 1690 şi 1701) biserica ro­
mână, atât de mult persecutată pentru ortoxismul ei de cele­
lalte confesiuni din patrie. Primatele Ungariei a asigurat
(15 Decembre 1713) preoţimea română, care se adresase Emi-
 nenţiel Sale, că împăratul şi Casa domnitoare vor lua naţiu­
nea română totdeauna sub scutul lor.
împăratul Carol VI a înfiinţat pentru episcopia română
delà Blaj, lipsită de fonduri, o fundaţie şi a inzestrat pe
episcopul Micu-Clain, instituit de el, cu două moşii. Delà
acest episcop erudit şi devotat poporului şi bisericel sale,
împăratul a primit douăzeci şi patru de memorii despre
apăsarea naţiunii române. Micu-Clain petrecea des în palatul
imperial delà Viena, unde era bine primit şi bine văzut.
Unele părţi ale memoriilor sale aü fost cuprinse într’un de­
cret împărătesc (la anul 4732), care s’a adresat Dietei tran­
silvănene cu mandatul, ca plângerile să fie cercetate prin o
delegaţiune şi relele de unde proveneaü plângerile să fie
înlăturate de către autorităţile ţării, saü în cas când aceasta
n’ar fi fost cu putinţă, raportul delegaţiunil să fie aşternut
împăratului, pentru-ca el însuşi să poată lua măsurile tre­
buincioase.
Guvernarea împărătesei Maria Teresia e bogată in fapte,
cari dovedesc îngrijirea el părintească pentru Români. In
contra voinţiî boerimil, împărăteasa a înfiinţat trei regi­
mente naţionale româneşti de graniţă. Această instituţie, nu
numai că a scăpat pe mulţi Români din jugul iobăgie*!, dar
a pus în respect pe boerime, care în faţa poporului înar­
mat a mal slăbit din cruzimile sale. Influenţa culturală a
acestor regimente româneşti se resimte până în zilele noas­
tre. Drept continuare a resolviril memoriilor episcopului
Micu-Clain, Maria Teresia a trimis (9 Septembre 4743) gu­
vernului transilvănean o ordonanţă, care, în zece puncte,
opreşte numeroase abusurî făcute în dauna Românilor.
Ea ordonă între altele, ca salariul episcopului român
să nu se mal rătăcească în buzunarele comisarului guver­
nului, care se afla pe lângă el ; ca diplomele împăratului
Leopold în favorul bisericel române să nu mai fle călcate
de autorităţile guvernului ; ca boeri! să nu mal aibă voie a
împedeca pe Români ia clădirea bisericilor ; ca boeri! să nu
mal aibă voie a goni din scoale pe copiii ţăranului român ;
ca guvernul să primească delà episcopul Micu-Clain toate
datele speciale despre ocuparea cu putere de către boeri a
pământurilor streine şi despre chinuirile poporului ţărănesc;
aceste date să fie supuse unei cercetări amănunţite, iar re­
sultatili acestor cercetări să se aştearnă împărătesei. Până
atunci guvernul să poarte îndeosebi grijă (summa diligentia)
ca ţăranul së nu fie apăsat prin lucru prea greü şi prea
mult şi ca cruzimile boerimil së fle înfrînate. Prin alte noue
ordonanţe (1770 şi 1777), împărăteasa dojeneşte foarte aspru
pe unii boeri pentru persecuţiunî netemeinice contra Româ­
nilor şi pentru alungarea acestora din casele lor proprii.
Boerii sunt obligaţi de împărăteasa a clădi din nou casele
dărîmate ale celor alungaţi. Maria Teresia a luat în primire
şi un memoriu al Românilor (1744), a primit la palat pe
fruntaşul român (grănicer) Giutea (17(59), şi prin o nouă
ordonanţă (1774) a regulat dijmele, contribuţiunile şi clă-
cile. Sub scutul împărătesc s’a aşezat şi peatra funda­
mentală a institutelor româneşti de învăţămănt din Blaj,
din cari a eşit cea mai mare parte a anteluptătorilor na­
ţionali.
Mai strălucitoare şi mai bogată în efecte se presenlă, din
punct de vedere românesc, guvernarea împăratului Iosif II.
Prin trei călătorii în Transilvania (1773, 1783 şi 1786) acest
împărat a venit în atingere directă cu poporul român, ştia
să-’i vorbească chiar în limba lui. In ciuda boerilor înspăi­
mântaţi, împăratul a luat parte şi la o liturghie românească,
slujită în biserica sfintului Niculae delà Braşov. Toate or­
donanţele împărăteşti se publicau şi în româneşte. Desfi­
inţarea sclaviei şi edictul sëü de toleranţă (1781) eraü mă­
suri generale, cari ah uşurat însă foarte mult şi soarta Ro­
mânilor. Imediat după a doua sa călătorie în Transilvania,
împăratul a trimis guvernului transilvănean o ordonanţă
(15 August 1783), prin care se dispune : ca învoirea boeru-
lui să nu mai fie neapărat cerută la căsătoria iobagilor ; ca
ţăranul să dispună în toată libertatea de proprietatea sa ;
ca boerul să fie oprit de a alunga pe ţăran din casa sa ;
ca să nu se ridice dăjdii nouă şi ca procurorii statului să
ocrotească pe ţăran în contra boerimil. In acelaşi an îm ­
păratul a primit la palat pe Boria, care îl informase cu de-
amănuntul despre nemulţumirile grămădite în sufletul ţăra­
nului român. După poruncă împărătească, consilierul Bei­
schlag a pregătit un proiect de constituţie pentru Transil­
vania, în care, fără a se schimba basele fiinţării acesteia în
monarchie, naţiunea română era primită ca a patra naţiune
constitutivă. Afară de alte nouă dotaţiunî pentru institutele de
cultură delà Blaj, Împăratul a fundat în comunele grăni­
cerilor români scoale primare şi capitale, iar la Năsăud un
internat militar român (1784). Gheorghe Şincai a fost numit
 40

de Imperai director general al tuturor şcoalelor româneşti.

, Biserica româna ortodoxă are a mulţumi Impëratului Iosif II
I pentru restaurarea episcopiei delà Sibiiü (1783).
Şi periodul scurt de guvernare al Impëratului Leopold II
se distinge prin îngrijire pentru Români. In mesagiul,
prin care a deschis Dieta transilvăneană delà 1791, Impè­
r i 1 a arătat că are inimă pentru, suferinţele ţărănimii si
ca înclină spre tendenţele reformatoare ale Impëratului lô-
sifCunQs.cutuL,.i^iipple.x^l,iheliuş Vakchnr4nii--(d.I91i, Un me-
morm voluminos şi cuprinzëtor al întregeï situatiunï a Ro-
mamlor, a fost trimis de Impërat Dietei transilvănene pentru
a afla căi şi mijloace de a satisface dreptelor revendicări
ale Românilor.
împăraţii Francise, Ferdinand şi Francisc-Iosif au rëmas
credincioşi tradiţiunilor premergătorilor lor şi s’aü încercat
conform împregiurărilor, a continua clădirea întemeiată de
părinţii lor.
Dacă, cu toate aceste tendenţe vădite ale Casei domnitoare,
în realitate nu s’aü isprăvit multe, causa a fost, cum nu nu-
mal Românii, ci întreagă ţara ştia, că autorităţile statului
stăpânite de boerime au lucrat totdeauna împotriva inten-
ţiunilor împăraţilor. Ordonanţele şi mandatele împărăteşti,
saü că aü fost executate numai în aparenţă şi cu rea cre­
dinţă, saü că îndeplinirea lor se amâna sub* diferite pre­
texte, până ce în sfirşit ele aü fost date uitării. Sunt ne­
numărate caşuri, când Domnitorii, la reclamaţiunile reînnoite
ale Românilor, aü mustrat pe autorităţile ţării şi le-aű rv
chemat la împlinirea poruncilor domne*ştI. *Insă” în aceast
constantă luptă, totuşi a fost cu putinţă a se fixa câte
columnă neperitoare la clădirea culturii româneşti. In tor
aceste resultate reale ale nizuinţelor române, se poate cu­
noaşte în mod neîndoios mâna ocrotitoare a Habsburgilor
şi mâna distrugătoare a boerimiî, care mai în urmă s’a iden­
tificat cu Maghiarii.
In adunarea naţională delà Blaj aü isbucnit simţimintele
seculare ale poporului, când s’aű rostit în toată sinceritatea
cuvintele jurământului pentru Casa domnitoare. Ar fi mare
greşală a presupune, că Românii desrobiţl, din un îndemn
de slugărnicie saü din făţărnicie numai, aü manifestat această
alipire, pentru a măguli pe puternicul împărat şi pe gu­
vernul sëü. Acestei presupuneri se împotriveşte şi faptul,
că tocmai pe când această adunare mare românească era
 il

încă întrunită, împăratul Ferdinand se simţia atât de pă­

răsit de consilierii sëï, încât a preferit së plece în noaptea
dela Vie, spre 5/17 Maiü din palatul sëü delà Viena şi së se
refugieze la Innsbruck în mijlocul poporaţiel Tirolului, puru­
rea credincioasă. Guvernul ţării, atât transilvănene cât şi
ungurene, era şi el, ca şi poporul maghiar, molipsit de pro­
paganda kossuthistă antidinastică, astfel încât stările po­
litice de atunci ar fi îndemnat pe Români mal mult ia an-
tidinasticism decât la un jurăment de credinţă pentru Im-,
përat.
Cuprinsul jurămentuluî rostit de adunarea naţională me­
rită a fi examinat mai în de aproape (vezi Anexa 10), fiindcă
el a dat o direcţiune politicei Românilor, care şi astăzi e
dominantă. Credinţă Impëratuluï şi dinastiei, apărarea prin
mijloace legale a drepturilor naţiunii române, în deosebi a
limbel şi bisericel, stimă concetăţenilor, servirea devotată a
libertăţii şi promovarea binelui obştesc pentru patrie şi ome-
nime,—iată principiile politicei române înscrise in jurămân­
tul delà Blaj.
Petiţia adunării naţionale delà Blaj (vezi Anexa 11) per-
sentate Impëratuluï şi Dietei transilvănene se distinge prin
cumpăt şi demnitate atât în cuprins cât şi in formă. Toate
pretenţiunile ce se cuprind în ea se întemeiază pe princi­
piile libertăţii şi al egalei îndreptăţiri. Românii cer des­
fiinţarea iobăgieî, a decimi! şi a tuturor asociaţiunilor şi
corporaţiunilor privilegiate de comerţ şi de industrie ; res-
ctarea libertăţii personale, a libertăţii cuvântului şi de
esă ; procedura judecătorească publică şi verbală; înar­
marea obştească şi obligarea tuturor la purtarea sarcineior
publice; o nouă constituţie, în care naţiunii române i se
vor garanta aceleaşi drepturi ca şi celorlalte naţiuni ; drep­
tul de a folosi limba românească în legislaţiune şi în ad­
ministraţie ; egala îndreptăţire a bisericelor române cu cele­
lalte biserici; şi înfiinţarea de către stat de instituţiunî ro­
mâneşti de înveţăment şi cultură. Cu nici un singur cu­
vent nu se face amintire la apăsarea seculară din partea adver­
sarilor ; toate sunt uitate şi iertate. Nimic nu se pretinde, pe
care nu far avea celelalte naţionalităţi, şi se cere ca libertă­
ţile să se întindă asupra tuturor, accentuându-se în deo­
sebi egala îndreptăţire a tuturor neamurilor. Petiţia nu se
pronunţă nici chiar în contra unirii cu Ungaria, hotărîtă
în mod unilateral de Dieta ungureană delà Pressburg. Ea
 42

cere numaï, şi cu tot dreptul, ca së se respecte şi în rea­

litate libertatea proclamată. Poporul român constitue ma­
joritatea poporaţie! din Transilvania. Dacă ar fi ca acea­
stă ţară se-şî jertfească independenţa sa şi sé se unească
cu altă ţară, e o cerinţă a dreptăţi! şi a echităţii, ca la în-
cheerea acestui tractat de unire sé conlucreze şi représen­
tant! majorităţi! locuitorilor. In caşul contrar, dacă unirea
sai săvîişi fără concursul Românilor, adunarea protes­
tează.
Maghiari!, răpiţi de ideile măriri! şi a independenţe! Un­
garie!, propagate de Kossuth, erau. incapabil! de a cum-
Pëni lucrurile, ci mergeaû orbiţ! înainte.
In fuga mare s’a convocat în mod ilegal de contele Te-
teky, guvernatorul Transilvanie!, Dieta transilvăneană la Cluj
pentru ziua de 29 Maiü 1848. Sub terorismul strade!, con­
dus de agenţi din Pesta, această Dietă a discutat şi votat
intr’o singură şedinţă legea uniri!, care a fost supusă ia­
răşi în mod ilegal prin noul ministru-preşedinte ungurean
Impëratuluï Ferdinand la Innsbruck spre sancţionare (40 Iu­
nie). Ilegală era convocarea Diete!, fiindcă după legile tran­
silvănene (articolul X din anul 4791) convocarea Diete! e o
atribuţiune a Coroane! şi nu a guvernului. Ilegal a fost mo­
dul aşterneri! legii uniiiî, fiindcă această lege, contrară con­
stituţie!, s a concipiat în doué exemplare originale şi a
fost presentata Impëratuluï, nu prin cancelariul transilvă­
nean delà Viena, precum porunceau legile, ci prin o auto­
ritate străină de ţară. Remarcabilă e afirmaţiunea, până
acum încă netăgăduită în mod oficial, că originalul legi!
uniri! învestit cu iscălitura Impëratuluï nu există în archi-
vele Statului <).
Drept dovadă despre soiul spiritului liberal, de care cer­
curile politice maghiare aű fost conduse încă de pe atunci,
serveşte împregiurarea că Impëratul a ordonat aceste! Diete
din Cluj delà 4848 ca sé se ocupe şi de cestiunea, sigur
foarte arzëtoare, a emanicipări! naţiunii române. In asa
numitele «proposiţiun! regale» adresate Diete!, se afla anume
o proposiţiune de acest înţeles, care trebuia, conform şiru­
lui discuţiunilor, së fie resolvită înaintea unirii. Dieta, nu
numai că a ignorat cu desăvîrşire această proposiţiune dom-

') v- Fi'iedenfels, Joseph Bedeus v. Scharberg, tom. II, pag. 376. Şi vo­
tul separat ai reprezentanţilor saşi din Dieta clujană (vezi Anexa 26).
nească, dar n’a învrednicit cu atenţiunea sa nici petiţia
adunării naţionale delà Blaj presentata prin o delegaţiune.
Dar unirea aceasta n’a fost considerată nici chiar de Mo­
narch ca săvîrşită în mod legal. In mesagiul de deschidere
al Dietei transilvănene delà 1863, împăratul Francisc-Iosif
zice verde şi lămurit :
«Fiindcă uniunea Transilvaniei cu Ungaria, condusă în
anul 1848, nu s’a înfiinţat niciodată cu deplină putere legală,
şi de fapt îndată s’a desfăcut, am lăsat-o neatinsă încă în
decisiunile Noastre din 20 Octombre 1860 şi am ordonat
numai restaurarea representaţiunil regnicolare a Transil­
vaniei».
Pe când Dieta delà Cluj din 1848 era încă întrunită, se
iviaü în Transilvania manifestaţiuni revoluţionare din par­
tea Maghiarilor. In curănd lupta s’a înflăcărat şi sângele
curgea şiroaie. Credincioşi jurământului lor, Românii aü
stat pe partea împăratului şi în tovărăşie cu armata.
«Când aceşti fanatici (Maghiarii), — se zice în petiţia Ro­
mânilor delà 25 Februarie 1849— au îndrăsnit a lua armele
pentru a răsturna Statul austriac, naţiunea română a fost
în Ostul Monarchie! cea ântâiü care li-s’a împotrivit cu toată
energia.
«In această luptă, naţiunea română adat nenumărate do­
vedi despre bravura el, despre maturitatea el ca naţionali­
tate şi despre neînfrânta sa fidelitate cătră Monarchiái el de
drept şi de dènsa preaiubit, deşi au costat-o de altă parte
jertfe cari trebuiaü să ducă pe ori-care altă naţionalitate la
desnădăjduire, mal ales căci duşmanul îşi repeţia cu puteri
din ce în ce mal mari atacurile sale, jefuise sute de sate şi
le prefăcuse în cenuşe şi ucisese peste 10.000 oameni, fără
desclinire de vrîstă şi sex. Armatura defectuoasă (poporul
lupta numai cu lănci şi coase) a fost o pedecă din pricina
căreia răsboiulul nu ’i-s’a putut face sfârşit încă până acum
în această parte a Monarchie! ; şi totuşi naţiunea nu-’şî perde
curagiul şi fiecare atac din partea duşmanului măresce fi­
delitatea şi devotamentul ei. Ea crede în Dumnedeü şi in
cel mal iubitor de dreptate dintre Monarchi, dispreţiîesce
moartea când e vorba de integritatea unul Stat şi de sus­
ţinerea tronului unei Dinastii, al cărei principili fundamen­
tal e egala îndreptăţire a tuturor cetăţenilor şi a tuturor
naţionalităţilor» *.)
Nu încape în cadrele acestei scrieri nici măcar a schiţa
fasele, prin cari a trecut revoluţiunea maghiară până la ca-

') Vezi Anexa 14.

 U

pitularea rebelilor la Şi ria, deşi în decursul eî s’aű ivit

multe momente, cari ar merita a fl relevate din punct de
vedere politic general şi ar caractérisa încâtva atitudinea
■atât a Maghiarilor cât şi a Românilor. Un act politic însè
săvîrşit de Români încă în decursul revoluţiunii nu poate
/ fl trectlt cu vederea, şi anume petiţia delà 25 Februarie
; 1849 către împărat, iscălită de unii fruntaşi ai Românilor
vdin întreaga monarchie.
După adunarea naţională dela Rlaj din 3/ ls Maiü 1848 frun­
taşii Românilor transilvăneni, şi mai ales episcopul Şaguna,
au căutat a se întîlni şi a se înţelege cu fruntaşii Românilor
ungureni, bănăţeni şi bucovineni. Aceste încercări au şi is-
butit şi petiţia amintită mal sus trebue considerată ca re­
sultami înţelegerii lor, care culmina în idea unirii naţio­
nale a tuturor Românilor din monarchie pe principii federali­
ste. Petiţia, care era motivată mal pe larg într’ un memo­
riu delà 5 Martie 1849 adresat guvernului central din Viena
(vezi Anexa 15), trebue judecată în spiritul timpului de atunci.
Exemplul tendenţel de unire a naţiunii maghiare, precum şi
vechia constituţie transilvăneană întemeiată pe teritorii naţio­
nale, aü contribuit ca fruntaşii români së ceară o consti­
tuţie federală, în care s’ar putea réalisa egala îndreptăţire
a poporului român. Imperami a dat semnatarilor acestei
petiţii următorul rëspuns remarcabil :
«Primesc cu bucurie asigurarea despre fidelitatea şi devo­
tamentul bravei naţiuni române şi cu mulţumită recunosc gre­
lele jertfe, pe care dènsa le-a adus pentru Tronul meù si
pentru unitatea^ monarchici împotriva unui partid pervers,
care a aprins răsboiul civil şi îl continuă încă prin îndâr­
jirea sa. \oiű dispune së se supună unei amănunţite apre­
cieri petiţia credincioasei naţiuni române şi së s°e dea in
cel mai scurt timp o soluţiune, care së o liniştească». <)

. 9 Die Romanen der österreichischen Monarchie. Viena 1849, Gerold.

 V

INFRÎNAREA POLITICEI MAGHIARE PRIN ABSOLUTISM.

In decursul revoluţiunii maghiare Impëratul Ferdinand

abdică şi tînërul archiduce Francisc-Iosif se urcă pe tron
(2 Decembre 1848). După capitulaţia delà Şiria noul Impërat
fuse «silit a întruni în manile Sale împerăteşti timp de mar
mulţi ani toată potestatea guvernamentală, pentru a mântui
Statul» (vezi Anexa 20). O administraţie militară severă şi
un guvernământ de poliţie adeseori prea zelos îngrijeau de
respectarea şi susţinerea unităţii primejduite a imperiului.
Deşi acest guvernământ absolutist suprima toate libertăţile
publice, totuşi din partea tuturor popoarelor, se recunoaşte
ră el s’a deosebit prin o bună şi nepărtinitoare justiţie, că
a deslegat spre mulţumirea generală cestiunea foarte încur­
cată a proprietăţii între boeri şi ţerani, şi că n’a apăsat nici
o naţiune în folosul alteia.
După timpurile de însufleţire naţională a anilor patruzeci.
Maghiarii aü resimţit această stăpânire absolutistă foarte
mult şi aü suportat’o numai cu multă amărăciune. Guver­
nământul militar şi de poliţie a fost identificat cu idea
unităţii imperiului, care a devenit astfel şi mai urgisită în
ochii Maghiarilor. Se considera drept un act patriotic ca
autorităţile Statului se fie combătute şi duşmănite. Un simţi-
mênt de rësbunare către Viena şi către Casa domnitoare
străbătea întreaga societate maghiară.
Expatriatul Kossuth a căutat se tragă din această situ ad­
irne cele mai mari foloase pentru idealurile sale politice.
Cu zel şi abnegaţiune, el a întemeiat, a organisât şi a în­
treţinut în străinătate o emigraţiune, cu un directoriü naţio-
 40

nai în frunte, care avea de scop së creeze imperiului aus

triac tot felul de greutăţi interne şi externe.
După mărturisirile proprii ale lui Kossuth, această emi-
graţiune organisată avea următoarea misiune principală :
credmta m viitoarea independenţă a naţiu-
nu lor, meat şi lumea së creadă în. aceasta, şi de vreme-ce
are se creada, se aiba în vedere şi pe naţiunea maghiară.
Şi m vteme-ce prin activitatea el neobosită (a emigraţiunii)
nenh-nZf? m Spre votne curentul magnetic al îmbărbătării,
£®î?tr.u' c^ uu cumva naţiunea së despereze sub greutatea
e 0rt-ei’ -ie a i ^e.tl?igratiunea) trebue së incorporeze în
sine aspiraţiumle legitime şi fireşti ale naţiunii maghiare si
se formeze o legătură între aceasta şi între evenimentele
universale.» . '^ u n n em eie

Programul de acţiune a emigraţiunii, Kossuth îl desfăşură

in următorul mod :
«Una dintre direcţiuni ’mi-a fost indicată prin recunoa-
şteiea ca îsvorul, din care derivă neisbutirea uriaşelor des-
voltarl de forţe delà anul 1849 ale naţiunii maghiare, a fost
încetarea încrederii în •puterile sale
rannrhlrail|ti d! ^ ? iUnn-’m^ a f° St imPusă Plln recunoaşterea
raporturilor politice din Europa, care în caşul unei pertur­
baţi uni europene generale, saü la întîmplarea de^ a se
tenaSftegnpaatlCe CeSv!uni Pendente europene, îndreptătia com-
ea, Ca^ pe basa reciPrQcitaţii de interese, s’âr putea
înlesni naţiunii noastre opevct dc clibevctve.
«A treia direcţiune mi s’a indicat de simţimentul covlrşitor
Ca 0h‘ ar .,daca ar int0rveni eventualităţi favorabile, totuşi
nădejde de îsbândă ar putea fi numai dacă, de o parte întru­
cât priveşte ţinta şi întenţiunea, va exista solidaritate între
favorabiîp e™ g™imne' de a!ta Parte, dacă eventualităţile
lavorabile nu vor suprmde naţiunea nepregătită» *).
Sub «posibilitatea unor combinaţiunî de cestiuni europene»
nu se {înţelege altceva decât conspirarea emigraţiunii cu
duşmanii monarchiei habsburgice pentru desfiinţarea ei, adecă
trădarea de patrie. Numeroasele documente publicatele în­
suşi Kossuth în cele trei tomuri ale scrierii sale, atitudinea
Maghiarilor în răsboiul italienesc-austriac din 1859 şi în răs-
boaele prusian-austriac şi italienesc-austriac din 4866, când
Maghiarii aü înfiinţat legiuni de ajutor pentru duşmanii ţe-
rii, sunt mai mult decât probe pentru politica de trădare a
Maghiarilor.

*) Ambele citate din scrierile lui Kossuth «Schriften aus der Emigration?,
Leipzig 1880, C. Stampfe!.
 In expunerile ce vor urma in cursul acestei scrieri vom
da nouë probe că Kossuth şi emigraţiunea sa nu representau
numai o fracţiune extremă şi isolată a poporului maghiai,
c i c ă a ce a «solidaritate intre naţiune şi emigraţiune», accen­
tuată în programul lui Kossuth, nu numai că a fost stabi­
lită în trecut, dar ea există şi astăzi în deplină putere.
Pe când Kossuth organisa astfel «naţiunea» pentru planu­
rile sale revoluţionare, cercurile conservatoare vechi cău­
tau pe de altă parte, căindu-se, a se apropia de Impërat.
Deja în Martie 1850, 24 magnaţi unguri dintre cei mai dis­
tinşi, în frunte cu foştii cancelari contele Gheorghe Apponyi
şi baronul Samud Iozsika, aü aşternut Impëratuluï o adresa
de lealitate. In această adresă, făcută — după cum chiai
dânşii mărturisesc — numai în numele lor propriu, se con-
demnäü «revoluţionarii egoişti» şi «agitaţiunile lor crimi­
nale», iar Impëratul era încredinţat
«....... că în ziua în care Regele va întruni lângă sine pe
representanţii popoarelor sale ungare, Maiestatea Yoastră va
primi convingerea că vechea fidelitate a poporului, indus în
rătăcire şi aruncat pe căi nouë şi necunoscute, s’a regăsit,
că densul nu cere nimic alt mai cu d o r , decât së se învred­
nicească de acea încredere a Principelui sëû, la care a fi res-
puns cu demnitate adeseori în vremuri grele, va rëmânea
în toate timpurile cea mal mândră amintire a lui.»
Aceste vederi conservatoare nu puteaü inse străbate şi
şi câştiga teren printre Maghiari. Patrioţii naţionali se îngră­
deau cu autonomia largă a comitatelor, care le permitea a
face o oposiţie straşnică, a ameninţa şi a conspira.
Când prin diploma impërâteascà dela 20 Octombre 1800
şi prin patenta delà 24 Februarie 1861 s’a restabilit în întreg
imperiul constituţionalismul, s’a întrunit la Aprilie 1861 şi
Dieta ungureană. Guvernul central din Yiena însë nu s’a
putut înţelege cu această Dietă, fiindcă majoritatea el nu
era nici decum dispusă a părăsi terenul legilor delà 1848 şi
a se desface de Kossuth. Dieta a trebuit să fie disolvată
chiar în August al aceluiaşi an, după ce s’aű schimbat unele
acte foarte aspre între representanţii Ungariei şi Impërat.
Cu toate aceste, atât la Viena cât şi la Pesta eraű dispo-
siţiuni pentru a căuta şi a afla un modus vivendi. Chiar şi
în cercurile grupate in giurul lui Kossuth pacea era dorită,
însë numai o pace cu gânduri reservate şi resultată din o
obosire şi slăbire momentană a oposiţiel. Astfel genera-
 48

lui Klapka, cunoscutul tovarăş al Iu! Kossuth, scrie într’o

«nota», datată din Paris 27 Maiű 1861 şi adresată soţilor iui
din patrie, următoarele :

«Dacă naţiunea are teamă şi nu îndrăsneşte së se îmnrie-

teneasca cu idea unei răscoale, dacă la no! opiniunea pu­
blica încă nu e pe deplin pătrunsă de trebuincioasa con­
cordie cu Croaţii, ca şi cu celelalte naţionalităţi ; atunci
poate se urmeze politica lu! Francise Deák şi a acelora cari
aşteapta garanţia existenţii politice a Ungarie! delà o tran-
sacţiune. Së existe partidul independentist şi mat departe dar
in momentele actuale hotărîtoare el së nu facă greutăţi po-
hbcei înţelepte şi moderate a Iu! Deák. Numai astfel putem
nadejdui ca ne vom putea păstra forţa, ba chiar că o vom spori
P ^ a .V0Iîî ajunge momentul când împregiurările vor în­
gădui së înscriem o lozincă energică pe stindardul nostru» ').
Şi mai clar se pronunţă un emisar trimis de către par­
tidul tiszaist la Kossuth. In raportul sëü, datat din Pesta
16 August 1861, el zice :
«întrucât priveşte pe Nyáry, el singur ar fi un personagiu
potrivit pentru a eşi la iveală în momente critice, fiindcă
poseda energie şi pe lângă aceasta şi o însemnată popula-
ntate.... A doua impregiurare. ce trebue considerată întru­
cât îl priveşte pe Nyáry, e că într’adevër densul nu va ceda
de bunăvoie mc! cât e negru sub unghie din garanţiile con­
stituţionale delà 1848 ; dar pare că dênsul socoteşte tran-
sacţiunea cu Casa domnitoare ca posibilă şi chiar de do­
rit jn interesul naţiunii. Combinaţiunea Iu! — cum chiar şi
astăzi m’am încredinţat — e cam următoarea: Naţiunea sé-
se mărginească la o resistenţă pasivă întrucât priveşte toate
tendenţele neconstituţionale ale guvernului, şi së refuse
ori-ce ^psacţm n e întrucât ea priveşte garanţiile constitu­
ţionale delà 1848. Curtea nici acum nu va ceda ; ’ dar dènsa va
recurge la noue experimentări desnădejduite. Intr’aeeea difi­
cultăţile pentru dènsa sporesc necurmat, puterea ei se istoveşte?
şi în cele din urmă ea va satisface toate dorinţele Maghiarilor
numai pentru-ca së salveze Casa domnitoarei>-). '
Din aceste enunciaţiuni maghiare normative reese destul
de limpede, că o transacţiune între Ungaria şi Austria n’a
fost privită de cercurile politice maghiare nici decum ca o re­
nunţare la realisarea ideilor lui Kossuth, ci numai ca o amâ­
nare. Era vorba numai a rësufla odată, pentru-ca apoi cu
nouë puteri şi cu ceva mai multă chibzuinţă së se poată lucra

*) L. Kossuth, ojj. citat, tora. IV, pag. 615.

2) Ibidem, tom. III, pag 649.
 ÍD

la desfacerea Ungariei de Austria şi la maghiarisarea po­

poarelor ne-maghiare. Sinceritatea şi lealitatea lui Francise
Deák şi a bărbaţilor politici ce J’aü ajutat la stabilirea tran-
sacţiuniî nu slăbesc intru nimic puterea, cu care se im­
pune convingerea despre existenţa cugetelor reservate în
gândul poporului maghiar.
In realitate transacţiunea s’a făcut sub presiunea spori-
ririï «dificultăţilor pentru Casa domnitoare» ; politica lui
I)eâk a fost împinsă dm ce în ce mai mult la o parte de
ideile kossuthiste, şi «stindardul cu lozincă mai energică»,
anunţat de generalul Klapka încă la '1801, a fost ridicat din
ce în ce mai sus.
 \

VI.

DESVOLTAREA SI ÎNTĂRIREA POLITICEI ROMÂNILOR.

Guvernământul absolutist, ce a urmat după înfrîngerea re-

voluţiuniî maghiare şi a dăinuit un deceniu şi mai bine, a
fost resimţit de Români, in comparaţie cu despotismul boe-
resc maghiar din trecut, ca o uşurare. Naţionalitatea, con­
fesiunea şi descendenţa nu mai erau, ca mal înainte, pen­
tru nimeni o pedecă la exercitarea drepturilor sale indi­
viduale şi politice. Iobăgia a fost desfiinţată, birurile ari
fost luate de pe spatele ne-boerilor şi impuse tuturor cetă­
ţenilor deopotrivă ; în locul despotismului şi al cruzimii boe-
reştî s’a întemeiat şi s’a pus în practică o bună administra­
ţie şi o justiţie egală pentru toţi.
Principiul egalei îndreptăţiri a tuturor cetăţenilor, fără
deosebire de naţionalitate şi de confesiune, enunţat de îm­
păratul Francisc-Iosif încă delà urcarea lui pe tron, a for­
mat basa şi pentru noua constituţie a monarchie! austriace,
decretată prin diploma împărătească delà 20 Octombre 4860
şi prin patenta delà 26 Februarie 1861. In această constitu­
ţie, datorită Monarchulul, aü fost respectate şi drepturile
autonome ale provinciilor, din cari se alcătuia monarchia.
Iată cum se pronunţa împăratul Francisc-Iosif, în limba ro­
mână, în această privinţă :
«Prin turburările politice, ce s’aü ivit pretutindenea la în­
ceputul impărăţirel Noastre, şi prin urmările acelora, fuserăm
siliţi a întruni în mânile Noastre împărătesc! peste mai
mulţi ani toată potestatea guvernamentală, pentru de a mân­
tui Statul.
«Sub timpul acesta s’aü lăţit şi roborat în imperiul Nostru
 «lementele instituţiunilor comune organice, prin egalitatea
supuşilor Noştri înaintea legii, prin recunoaşterea legală a tu­
turor religiunilor, prin aplecaveritatea la oficii fără privire la
stare şi nascere, şi supunerea tuturor sub comuna şi egala
datorinţă de a milita şi a purta contribuţiune, prin’ delătu-
rarea robotelor şi altor greutăţi ale pământului, şi prin des­
fiinţarea liniei intervamali în monarchia Noastră, şi s’a
confirmat legătura naturală, reală şi nedeslegaveră a tuturor
ţârilor şi popoarelor imperiului Nostru prin mil de fire noué
a celor mal felurite interese publice şi private.
«Când ne vâdurăm dară în pusâţiunea inimii Noastre de
părinte al ţârei preaplăcută, a pune in viaţă, în locul exer­
ciţiului neţermurit a potestăţel Noastre domnitorescî, o con-
stituţiune, care statoresce participarea supuşilor Noştri la
legislaţiune, debui sâ o recunoascem de datorinţa Noastră
dâ reginte, în interesul casei Noastre împărătesc! şi a re­
gatelor şi ţârilor Noastre, a conserva totodată autoritatea şi
unitatea monarchie! şi a da tuturor regatelor şi ţărilor Noas­
tre garanţii de stări legali, chiar şi neiidoit determinile şi de
confăpluire armonică.
«Spre acest scop am emis diploma împerătească din 20 Oc­
tombre 18(30 şi am prochiămat prin aceasta serbătoresce de
lege fundamentală statornică şi nerevocaveră a Statului, că
dreptul legislaţiunil sâ se exerciteze de aci înainte în toate
părţile imperiului cu confăptuirea corpurilor représentative
prin constituţiune chemate.
«Spre exercitarea acestui drept în privinţa tuturor obiep-
ţelor legislaţiunil, care privesc la drepturile datorinţele şi
interesele tuturor regatelor şi ţârilor comune (mai aproape
indicate în art. II a diplomei Noastre împărătesei), fu sena­
tul Nostru imperial destinat, şi considerând, că spre a pu­
tea pune în lucrăre acest drept, se cere o ordine si formă
anumita pentru esercitarea lui, am încuviinţat în "privinţa
compunerii senatului imperial şi a dreptului de confăptuire
la legislaţiune, ce l-s a reservat aceluia prin diploma Noas­
tră împerătească din 20 Octombre 1860, cu patenta Noas-
ra împărătească din 26 Februare 1861, legea fundamentală
aespie representaţiunea imperiului şi am prevâdut-o pentru
totalitatea regatelor şi ţârilor Noastre cu puterea unei lem
fundamentale de Stat.
«Afară de trebile comune ale legislaţiunil indicate în art. II
a diplomei Noastre împărătesei din 20 Octombre 1860, des-
pie care vor avea a consultaşi representanţil Marelui Nos-
tru Principat Transilvania în comun cu ceilalţi representanţl
ai întregii monarchiî, se vor decide însă toa*te celelalte ob-
jepte ale legislaţiunil constituţionalminte în şi cu dietele
xrS^eCtlVe-a ,singularelor regate şi ţâri, şi anume în Marele
Nostru Principat Transilvania în înţelesul constitutiuniî sale
de mai 'nainte.»
 52

Pe temeiul acestei constituţii sărbătoreşte proclamate

şi irevocabile, s’a convocat la 15 Iunie 1863 Dieta Transilva­
niei, prima Dietă după turburările revoluţionare delà 1848.
Principiul egalei îndreptăţiri a tuturor cetăţenilor fiind odată
recunoscut şi pus chiar în practică în decurs de mal bine de
10 ani, era cu neputinţă ca noua Dietă së se constitue pe
basa vechei legi electorale transilvănene, care se întemeia
pe privilegiile boerimel şi prin urmare nega cu desăvîrşire
principiul fundamental al constituţiei. Era deci o necesi­
tate firească şi neînlăturată, ca împăratul, care restituise
ţărilor dreptul constituţional şi T aşezase pe principiul ega­
lei îndreptăţiri a naţiunilor, să determine tot odată şi forma
corespunzătoare a constituire! corpurilor legiuitoare. Astfel
convocarea Dietei transilvănene din 1863 a fost însoţită de o
dispositene provisorie electorală. Iată cum motivează îm­
păratul însuşi în literile de convocarea Dietei, necesitatea
acestui normativ (vezi Anexa 20) :

«Insă, prelângă multe altele încă, anume acea parte a

constituţiunil avitice a Marelul-Principat Transilvania, care
privesce la compunerea Dietei, s’a schimbat în urma şterge­
rii stării esemţionalî a nobilimii, a robotelor şi prestaţiu-
nilor urbarialî şi în urma statoririî egalităţii de datorinţe
şi drepturi civili pentru toate clasele locuitorilor ţării, aşa de
esenţial,'cât o dietă conchiămată pe basa artic.’ XI din anul
1790—1, prin care ar fi eschisă cea mai mare parte a popo­
rului delà exercitarea drepturilor politice, în contra intereselor
adevărate ale ţării, nu s’ar putea şi nici că s’ar privi ca o
atare adevărată representaţiune a poporaţiunii întregi din ţară
fără deschibnire de nascere, stare, naţionalitate şi religione
care posedă autoritatea morală neapărat debuincioasă, ca
atât trebile din lăuntru ale Transilvaniei să le deslege spre
mulţămirea tuturor naţiunilor într’acela locuitoare, cât şi în
privinţa delaţiunilor publico-drepturistice ale aceluia cătră
întreaga monarchie să aducă la îndeplinire intenţiunea Noa­
stră de Părinte al ţării de repeţiteori respicată. *
«In lipsa alteia temelii legali şi aplicavere, a fost o dato-
rinţă imperativă de reginte, a emite pentru Dieta pe 1-ma
Iuliü a. c. în libera Noastră cetate r. Säbiiü conchiamată,
un regulament provisoriü de Dietă, şi a demanda întreprin­
derea alegerilor deputaţilor în aceea după dispusăţiunile
acestui regulament de Dietă.»

Maghiarii, cari combäteaü constituţia delà 1860, au com­

bătut şi legalitatea constituirii acestei Diete transilvănene, mal
ales din causa regulamentului electoral provisoriü impus
 de Impërat. Această atitudine din anul 1863 a Maghiarilor
nu i-a împedicat pe aceiaşi Maghiari, ca doi an! mai târziü,
la anul 1865, së admită şi së aprobe, precum se va vedea
mal jos, impunerea pentru Dieta transilvăneană a unul alt
regulament electoral, carele asigura inse majoritatea necesară
pentru votarea unirii cu Ungaria.
Primele proiecte de lege, ce aü fost supuse Dietei din Si-
biiù dela 1863, eraü legea pentru egala îndreptăţire a naţiu­
nii române şi legea pentru folosirea limbilor patriei. Ambele
aceste proiecte de legi ah fost votate de Dietă. Legea, care
punea naţiunea română în mod constituţional alături cu
celelalte naţiuni şi-’I asigura aceleaşi egale drepturi politice,
a primit şi sancţiunea împăratului (vezi Anexa 23). Legea
pentru folosirea limbilor patriei a primit de asemenea sanc­
ţiunea împărătească, însă n’a mal ajuns a fi publicată în
regulă (vezi Anexa 24). Dieta a votat şi o lege electorală,
care a fost şi a rëmas supusă spre sancţionare Monarchulul.
Şi în afară de Dietă, Impëratul a căutat së satisfacă prin­
cipiul egalei îndreptăţiri a naţiunilor. El a ordonat ca din
visteria Statului së se doteze în fiecare an biserica română
ortodoxă cu 24.000 florini, primul ajutor delà Stat de care
s’a bucurat această biserică. Prin autograful sëû dela 24
Decembre 1864, Impëratul, iarăşi din propria sa autoritate,
a împlinit uria din cele mal ferbinţi dorinţe ale Românilor,
despărţind biserica română ortodoxă de cea sârbească si
restaurând Metropolia autocefală română delà Sibiiu. Epis­
copul Şaguna a fost totodată numit de Impërat archiepiscop
şi Metropolit al Românilor ortodox! din Transilvania şi din
Ungaria. Unei deputaţiunî, care presentase mulţumirile bise-
ricel, Impëratul i-a dat la 6 Februarie 1865 următorul răs­
puns foarte remarcabil :

«Mă bucur că am putut împlini dorinţele Românilor din

Ungaria, Transilvania şi Conflniile militare, prin reînfiiin-
ţarea Metropoliel. Recunosc credinţa şi alipirea Românilor
către Don, de care dènsi! aü dat probe neîndoioase în cele
mai grele împregiurări. Şi încă më bucur, că pot saluta de
archiepiscop şi Metropolit pe un bărbat prea meritos către
tron şi pati ie, întru care Eh, precum şi toţi Românii
greco-orientali, avem deplină încredere'».
 TRANSACŢIUNEA UNGUREASCĂ ŞI MAGHIARII.

Politica externă a Austriei, condusă în mod puţin noro­

cos, a pus împăratului pedecî considerabile la terminarea
operei sale, întemeiate prin diploma din Octombre 1860.
Povinciile italieneşti şi posiţia Austriei faţă- cu statele fe­
derale germane aü reclamat multe jertfe din partea impe­
riului habsburgic, care abia le putea suporta. De o parte o
stare finanţiară a Statului dintre cele mal rele, de altă parte
aspiraţiunile separatiste ale Maghiarilor, cari nu se sfiati a
da mâna cu duşmanii monarchici, trebuiau, së nască îngri­
jirile cele mal serioase pentru posiţia de mare putere a im­
periului austriac.
«Pentru-ca së salveze dinastia»—cum zisese Nyâry încă la
1861— împăratul nu avea cum să aleagă. încă înainte de
isbucnirea răsboiului (1866), trebuia să se găsească o cale
de împăcare cu Maghiarii. Imperiul austriac avea să se
apere de odată şi din spre nord şi din spre sud, faţă cu
Prusia şi faţă cu Italia. Se putea oare, ca în asemenea îm-
pregiurărî să rămână, în dosul ambelor armate, poporul
maghiar dominat şi condus de Kossuth ?
In curénd aű şi urmat fapte, cari dovedeaû că împăra­
tul cedase forţei împregiurărilor. La 6 Iunie 1865 el a ple­
cat la Pesta, unde a fost primit cu mari solemnităţi. Fran­
cise Deák fu distins de împărat cu acest prilej în mod ne-
obiclnuit. înainte de a părăsi Ungaria, împăratul a desfiinţat
tribunalele escepţionale ungureşti (9 Iunie) şi a dat astfel
probe neîndoioase şi publice, că negocierile de împăcare
intre Casa domnitoare şi Maghiari erau începute.
 Ga şi mai înainte, aşa şi acum, Imperatili a păşit cu
toată sinceritatea şi francheţa înaintea popoarelor sale, de­
clarând într’ un manifest (20 Septembre 1865), că scopul
Monarcliulul a fost şi este ca imperiul să-’ş! susţină posi-
ţiunea sa de putere mare, cum şi unitatea sa. Idea funda­
mentală pentru realisarea acestui scop se cuprinde in diploma
delà 20 Octombre 1860, iară forma, după care popoarele
aveaü së exercite dreptul constituţional, este dată prin pa­
tenta delà 26 Februarie 1861. Partea prépondérants a pro­
vinciilor acceptase acele doue acte şi îşi trimise représen­
tant! sei în parlamentul central din Viena ; altele însë aü
refusât së facă aceasta. Dec! datoria de Domnitorii opreşte
a merge mai departe pe calea apucată, ci t.rebue së tindă
la o lege fundamentală, care së mulţumească toate popoa­
rele. Maiestatea sa nu voieşte së sacrifice formelor exteri­
oare esenţa ; suspendă dec! constituţia până la realisarea
înţelegeri! depline cu Ungaria şi cu ţările pendente. Pe Ma­
iestatea Sa îl doare, că s'a vëzut construis a suspenda lu­
crările constituţionale, dar natura organismului acestei mo-
narchiî o pretinde ').
Negocierile între Viena şi Pesta, cari aveaü de scop afla­
rea acelei forme, care se mulţumească toate popoarele şi
toate provinciile monarchie!, aü fost prelungite foarte mult de
Maghiari. In Pesta se spera saü se conta pe marea probabili­
tate a unei înfrângeri a armatei austriace. Această înfrân­
gere însemna, din punct de vedere maghiar, un avantagiü
şi o întărire a posiţiei Maghiarilor. Analisând cursul ne­
gocierilor şi cetind toate actele ce s’aü schimbat cu această
ocasie între Viena şi Pesta, planul patriotului Nyăry, aşa
precum este el schiţat în scrierile luì Kossuth, ne revine
mereü în memorie : Naţiunea maghiară së refuse orï-ce
transacţiune întrucât priveşte garanţiile constituţionale delà
1848 ; Curtea nu va ceda şi va recurge la nouă experimen­
tări. Intr’acea dificultăţile vor spori, puterea se va istovi, şi în
cele din urmă Curtea va satisface toate dorinţele Maghiarilor.
împăratul a pretins delà Dieta ungureană mai ales în trei
direcţiuni lămuriri şi regulär!. Pornind delà disposiţiunile ina­
lienabile ale Sancţiune! pragmatice, el a pretins regularea
raporturilor între Ungaria şi celelalte ţări ale monarchie! ;
apoi regularea raporturilor între Ungaria şi provinciile au-

*) G. Bariţiu, Părţi alese fin Istoria Transilvaniei, tom. III, pag. 317.
 tonome Transilvania şi Croaţia ; în sfîrşit revisuirea legilor
delà 1848, întrucât aceste staü în contrazicere cu interesele
Ungariei şi ale monarchie! întregi.
Dieta ungureană, convocată pentru 10 Decembre 1865 la
Pesta, a dat răspunsul sëü la aceste pretenţiuni împărăteşti
numai la 8 Februarie 1866. Această adresă a Dietei era în
formă mai blândă şi mai cuviincioasă ca cea delà 1861, îp
fond însă ele eraü identice. Dieta persistă a ţinea în mod
neschimbat la legile delà 1848, cari eraü opera lui Kossuth.
La 3 Martie deja împăratul trimite Dietei un răspuns la
adresă, conceput în termini binevoitori, însă îndreptat în
mod hotărît contra atitudinii Dietei. Maiestatea Sa declară
legile delà 1848 de neacceptabile; nu se poate împăca cu
conştiinţa sa, ca să primească încoronarea ca Rege al Un­
gariei şi să depună jurămănt pe legi, pe cari ştie din capul
locului, saü ca nu vrea, saü că nu poate a le respecta, mai
ales" fiind ele păgubitoare pentru ţară şi pentru popoare,
împăratul, se mai zicea în răspuns, va susţinea şi integri­
tatea ţării, dar Dieta să înceteze a-’i face atâtea greutăţi.
In contra obiceiurilor, deputaţii aü ascultat §ezênd acest răs­
puns împărătesc, pentru a-’şi manifesta displăcerea lor. Nu­
mai după pacea delà Nikolsburg şi dela Praga, Dieta ungu­
reană a luat hotărirea de a presenta împăratului o nouă
adresă.
Intr acest timp aü fost însă mulţumite poftele de anexare
ale Ungariei asupra Transilvaniei, pofte manifestate la 1848
în mod atât de puternic. In convorbirile premergătoare din­
tre conducătorii maghiari şi cercurile Curţii, începute deja
pe la sfirşitul anului 1864, unirea Transilvaniei cu Ungaria
pare a Ii fost considerată, nu numai ca o condiţiune prin­
cipală a împăcărel, dar şi ca un punct al programei care
întimpina mai puţine greutăţi reale. Guvernul s’a şi apucat
imediat de lucru, şi schimbul de acte a fost îndeplinit în
această afacere foarte repede.
Trei săptămâni după călătoria împăratului la Pesta (6 Iu­
nie 1865), Gheorghe Mailath, unul din fruntaşii maghiari al
politicei de împăcare, a fost numit cancelar al Ungariei şi
ministeriul Schmerling a trebuit să demisioneze. 0 lună
mai târziü parlamentul central din Viena a fost disolvat şi
s’a constituit ministeriul Belcredi. La 17 August s’a întru­
nit la Viena o conferenţă de magnaţi ungureni şi transilvă­
neni, la care aü participat cancelariul Mailath şi ministrul
 57

preşedinte Belcredi. Hotărîrile acestei conferenţe nu s’aü

publicat, ele aü fost inse presentate Impëratuluï. La 1 Sep­
tembre Impëratul convocă pentru 19 Noembre Dieta transil­
văneană la Cluj pe temeiul legei electorale feudale din anul
1791, modificată de guvern în unele părţi. Singurul obiect
de desbatere şi de resolvire al acestei Diete era revizuirea
legel unirii delà 1848. Dieta din Sibiiü a fost disolvată şi
baronul Kémény, fostul preşedinte al Dietei delà 1848, a
fost numit (7 Septembre) preşedinte al Dietei convocate
pentru 19 Noembre 1805.
Prin aceasta, seria măsurilor de asigurare pentru isbân-
direa unirii era completă şi lipsea numai formalitatea de-
cisiunii pe care avea së o ia Dieta clujană. Nimeni nu se
indoia că decisiunea va fi luată, precum a şi urmat ; ea s’a
luat însë împotriva protestărilor representanţilor poporului
român şi săsesc.
Actele de protestare (vezi Anexele 25 şi 20), cari însoţesc
legea unirii Transilvaniei cu Ungaria, vorbesc clar şi lă­
murit pentru ori şi cine. Unirea nu satisfăcea dorinţele Ro­
mânilor şi ale Saşilor, cari împreună constituesc doué tre­
imi ale poporaţiei Transilvaniei. încredinţaţi că anexarea
Transilvaniei este inevitabil necesară pentru desvoltarea pu­
terii şi autorităţii lor, Maghiarii aü trecut de-adreptul la
săvîrşitea actului unirii, fără a ţinea seamă dacă se calcă
mal mult saü mal puţin drepturile terii, ale naţiunilor saü ale
libertăţii. Protestul Saşilor combate în deosebi forţa de drept
a hotărîriî Dietei şi numeră un şir lung de caşuri, în cari
s’aü călcat constituţia şi legile ţărei. Românii atacă pe mo­
tive puternice legea electorală, pe temeiul căreia s’a com­
pus această Dietă, pentru-ca majoritatea din ţară sé devină
minoritate in parlament. Se zice in acest protest :

«Pentru acest motiv nu ne putem reţine a da expresiune

sinceră convincţiunil, că unei Diete alcătuite pe o basă ca
şi aceasta, îl lipseşte, după preaumilita noastră părere, forţa
morală pentru a putea asigura trăinicie hotărîriior el.
«Importanţa cestitimi pusă in discuţiune prin preaînaltul
Rescript dela 1 Septembre 1865, cestiune care privesce atât
de îndeaproape neatîrnarea patriei noastre, reclamă alcătu­
irea unei representanţe, despre care se poate admite cu
suflet împăcat, că dènsa e resultanta încrederii obşteşti a
întregii ţeri şi că ea ar fi într’ adevër capabilă a représenta
dorinţa ţării.
«De aci urmează, că revisuirea uniunii, hotărîtă decătră
 58

această Dietă, ar fi representând opiniunea publică şi că

precum în anul 1848 s’a decretat — fără participarea şi fără
consentimentul naţiunii române — articolul privitor la uni­
rea Transilvaniei cu Ungaria, întocmai astfel şi astădi revi-
suirea ei — fără concursul naţiunii române nechemată şi
nerepresentată în Dietă — revisuirea acestui articol poate fi
privită ca făcută fără participarea naţiunii române.
«In vederea acestor împregiurărl şi hotăriţi a rëmânea cre­
dincioşi convincţiunilor noastre, ceea-ce e una dintre celea
mai morale datorii ale membrilor Dietei faţă cu tronul şi
cătră patriă, ca şi faţă cu însăşi naţiunea, nu ne este cu
putinţă a lua parte în deliberarea subiectului important ce
se găsesce în programul dietei acesteia, fără-ca së primej-
duim in general interesele patriei şi îndeosebi pe acelea
ale nestrămutat credincioasei naţiuni române, al cărei fii
suntem, ci ne vedem nevoiţi, pornind din cea mai curată
convingere, a ne îndrepta cătră Maiestatea Voastră c. r.
Apostolică, cu încredere fiească şi cu cea mai devotată su­
punere, preaumilita noastră propunere, de a încredinţa ces-
tiunea privitoare la uniunea Transilvaniei cu Ungaria unei
Diete a Transilvaniei, alcătuită pe o basă rëspundênd atât
diferitelor interese ale ţerii, cât şi dreptului publierai Tran­
silvaniei, restabilit prin preaînalta diplomă împărătească
delà 20 Octombre 1860, întregit şi recunoscut din noú prin
Art. I de lege din anul 1863.»

Ori din care punct de vedere s’ar privi lucrul, alcătuirea

Dietei transilvănene delà 1865 şi forţarea unirii cu Ungaria
nu pot fi considerate ca acte nici drepte, nici liberale. Opt­
sprezece ani după 1848, când Maghiarii pretind a fi luptat
pentru biruinţa principiilor libertăţii, ei vin şi scot din în-
tunerecul feudalismului o lege învechită, pe care Monar-
chul însuşi o condamnă ca reacţionară. Cu doi ani mai
înainte, Împăratul Francisc-Iosif a zis despre legea electo­
rală delà 1791, pe temeiul căreia s’a alcătuit Dieta clujană
delà 1865, că :
«O dietă convocată pe temeiul acestei legi, prin care ar fi
eschisă cea mai mare parte a poporului delà exerciţiul drep­
turilor politice, în contra intereselor adevărate ale ţăreî, nu
s’ar putea şi nici că s’ar privi ca o adevărată representare
a poporaţiei».
Acceptând chiar punctul de vedere separatist maghiar,
care consideră Dieta transilvăneană delà 1863 de neconstituţio­
nală, procedeul nu devine nici mai drept nici mai liberal. Căci
Dieta sibiiană delà 1863 e declarată de neconstituţională din
causa regulamentului ei electoral provisoriű şi impus. De
 :>!)

aceeaşi scădere a suferit însă şi Dieta clujană delà 186u ;

prin urmare nici ea nu era constituţională. Legea electorala
transilvăneană delà 1701 nu se mai putea aplica nemodificata
in 1865. Modificările erau făcute, întocmai ca şi in 1863,
de miverne. Deosebirea era numai că în 1863 aceste modi­
ficări s’aü făcut din punctul de vedere al egalei îndreptăţiri,
pe când în 1865 ele se făceafi din punctul de vedere sepa­
risi maghiar şi totodată şi reacţionar ; dreptul electoral era,
după această lege electorală modificată şi octroata, mai
strimt ca în toate celelalte provincii din monarchie. Pro­
cedeul e clar pentru on-ce om cu judecată: Unirea fian-
silvaniei cu Ungaria a putut deveni o realitate numai prin
călcarea principiilor libertăţii, prin desconsiderarea des\of­
tării politice a Principatului şi a naţiunilor sale delà 1848
pănă la 1865, şi prin trecerea preste voinţa clar şi lămurit
exprimată a doue treimi din poporaţia Transilvaniei. Ai ü
foarte cu anevoie de aliat deosebirea intre acest mod «con­
stituţional» de a face unirea şi între o eventuală ordonanţă
despotică, care ar fi decretat pur şi simplu unirea.
E remarcabil că nici în protestul delà Cluj Romanii nu
s’aü pronunţat contra ideii unirii.
Doué zile după ratificarea tractatului de pace cu Italia
(14 Octombre 1866), împăratul a convocat Dietele provin­
ciale, intre cari şi pe cea din Ungaria. întrunită numai la
19 Noembre, Dieta a pregătit, prin o comisiune, un pro­
iect despre transacţiune. Imperatili o vesteşte că a luat cu­
noştinţa de basele acestui proiect şi că ele se apropie de
vederile sale, inse că aceasta ar fi numai începutul transac-
ţiunei. Maiestatea Sa stăruie din noű pentru revisuirea le­
gilor delà 1848 şi promite Ungariei un minister indepen­
dent de cel austriac. La 11 Decembre Dieta rëspunde îm­
păratului că nu se poate abate întru nimic delà pretenţiu-
nile cunoscute şi cere din noü amnistia pentru toţi emi­
graţii, prin urmare şi pentru Kossuth. Contele Beust, noul
cancelar al imperiului, ’şi-a dat dat multe silinţe de a tace
pe Maghiari, cel puţin în formă, mai blânzi şi a ţinut multe
conferenţe cu conducătorii lor. La 26 Ianuarie 1867 comi-
siunea a înfăţişat in sfîrşit Dietei proiectul de transacţiune
pentru desbatere. La 10 Februarie poliţia din Pesta a tre­
buit se rupă de pe păreţi afipte provocatoare la revoluţie ;
o săptămână după aceasta (17 Februarie), s’a publicat de­
cretul împărătesc, prin care se restabilia constituţia ungu­
 60

rească pe temeiul legilor delà 1848 şi contele Iuliu An-

diássy fu numit preşedinte al noului minister unguresc.
Astfel lupta făţişă dintre Casa domnitoare şi Maghiari a
putut fi curmată. Maghiarii aü întins amândouă manile pen­
tru a lua în primire bogatele daruri împărăteşti şi nu se
scumpeau ca să dea asigurări de lealitate atât faţă cu Co­
roana, cât şi faţă cu popoarele ne-maghiare din ţară. Kos­
suth părea părăsit şi uitat în exilul sëü de bunăvoie. To­
tul producea impresia, că conducătorii politicei maghiare
ar fl tras^ învăţături înţelepte din evenimentele triste delà
1848 şi că ar fi fost hotărîţl să părăsească căile şovinismului
naţional.
Deabea fură însă aşezaţi în «casa lor proprie», deabea se
ridicase din fundamente edificiul tansacţiunel, deabea fu
asigurată întreaga operă a păcei, şi îndată aü şi început
a se ivi iarăşi, întâi modest, apoi tot mal îndrăzneţ, ve­
chil*, tendente de maghiarisare şi poftele pentru, desfacerea Un­
gariei de Austria. Numele lui Kossuth se pronunţa din ce
mal des şi influenţa lui creştea din zi în zi. Partidul kos-
suthist se intrarmă iarăşi şi deveni nu numai popular, dar
şi puternic. Cuvintele de ordine ale generalului Klapka,
pronunţate la 1861, se dovediră drept un program de acţiune.
«Partidul independentist (kossuthist) — zicea el atunci —
să existe şi mal departe, dar în momentele actuale ho-
tărîtoare să nu facă greutăţi politicei înţelepte şi moderate
a lui Deák. Numai astfel putem nădăjdui că ne vom păstra
forţa, ba că o vom spori chiar, pană vom ajunge la mo­
mentul când împregiurările vor îngădui se înscriem pe stindar­
dul nostru o lozincă mai energică. » Lozinca energică era aceeaşi
ca şi la 1848: Popoarele ne-maghiare să renunţe la desvoî-
tarea lor naţională şi s’ă dispară în naţiunea politică unitară,
iar Monarchul se îngădue despicarea armatei unitare în o
parte austriacă şi alta ungurească. Oamenii de pe banca mi­
nisterială se fereau, ce e drept, de a ridica aceste pretenţiunl
naţionale maghiare în mod deschis şi sincer, dar eraü cu*atât
mal aplecaţi a le sprijini în mod deghisat şi sub diferite forme
inocente. Astfel partidele kossuthiste oposiţioniste, între
cari trebue fără îndoială socotit şi partidul naţional condus
de contele Apponyi, aü luat iarăşi cu încetul şi pe nesim­
ţite conducerea politicei maghiare. Din punctul de vedere
şovinist maghiar, aceste partide oposiţioniste se socotesc
îndreptăţite a lua conducerea, fiindcă ele singure aü încre-
 fri

derea alegëtorilor maghiari. Guvernul şi partidul guverna­

mental, pentru a putea preste tot exista, nu pot găsi în Un­
garia un alt sprijin decât în cercurile electorale ale Ne-magkia-
rilor, cari, prin o lege electorală măestrită şi prin violenţă,
nu sunt accesibile Ne-maghiarilor saü sunt părăsite de ei.
Asupra acestei împregiurărî foarte importante pentru soarta
monarchici habsburgice, vom reveni în deosebi, şi atunci ne
vom încerca a dovedi, prin cifre şi date neîndoioase, că po­
porul maghiar nici astăzi, aproape treizeci de ani delà tran-
sacţiune, nu sprijineşte altă politică decât tot politica lm Kos­
suth şi că aşa numitul partid guvernamental de astăzi, care
stă pe basa transacţiunii, ar trebui së dispară de pe faţa pă-
mêntuluï, îndată ce popoarele ne-mcighiare ar ajunge în folo­
sinţa drepjturilor lor constituţionale.
Pe cât timp Deák şi Eötvös aü ţinut în mână frînele gu­
vernului, şovinismul maghiar n’a putut străbate. îndată
însë ce a ajuns Coloman Tisza în fruntea guvernului, s’a
început goana contra naţionalităţilor şi s’a ridicat şi întărit
totodată kossuthismul.

«E de prisos a spune — zicea d-1 Tisza la 10 Septembre

1<S8A către alegătorii sei dela Oradea-mare — că în Ungaria
există şi astăzi, întocmai ca şi în trecut, o agitaţiune în scop
de a turbura buna înţelegere dintre diferitele rase, ce locuesc
în această ţară. Această agitaţiune prin graiü şi uneori prin
presă e îndreptată contra existenţei Statului maghiar. Alte­
ori această agitaţiune nu e atât de îndrăsneaţă şi încearcă
se-’şi ajungă pe căi ascunse scopul: aţîţarea la ură de rasă.
«Eu cred că, dacă într’adevër se manifestează agitaţiuni
primejdioase şi dacă mësurile obicinuite ale statelor libere nu
mal sunt suficiente pentru a le modera şi a le îmblânzi, atunci
ori-cine poate, fără teamă de a primejdui libertatea, sé pro­
cedeze astfel, încât, lăsându-se totuşi neatinsă libertatea ex­
primării opiniunilor, lie aceste cât de greşite şi de pecă-
toase, să se dea, pe de altă parte însë, guvernului o putere
bine definită pentru a înlătura rëul existent.
«Eü sunt pe deplin convins, că acordarea acestei puteri
bine definite guvernului pentru un timp determinat, e o ne­
cesitate ; declar chiar de pe acum, că eu aş fi hotărît a acorda
această împuternicire on-cărui guvern, care ’mi-ar lua locul
şi despre care aş fi încredinţat, că printr’insul puterea de
care e vorba ar ÎI exercitată în interesul Statului maghiar.»

D-l Tisza se sileşte a pronunţa cuvènlul : putere discre­

ţionară în contra popoarelor ne-maghiare, dar nu s’a sfiit
a-’şi însuşi şi a exercita această putere discreţionară. D-l
 Gustav Beksics, scriitor politic, deputat şi cel maî devotat
agent al d-luî Tisza, ne-o spune verde şi lămurit în o şe­
dinţă publică a Camerei din Budapesta (10 Ianuarie 1890) :

<cTendenta de a schimba Statul ungar istoric intr’un Stat

national (maghiar) există de mult timp în politica maghiară
Acum aceasta tendenţă s’a adus iarăşi pe întâiul planlub
guvernul lm Tisza, nu numai prin o activitate excelentă
ci şi prin eminente succese. ’
? arI contestă acest lucru sunt combătuţi prin da­
tele statistice cuprinse în recensemêntul dela ‘anul 1880
r^Ld,0mal
rníSvìiv.P r0greseie mai? săvirşite de opera de maghia-
tos vor fi combătut! insë, prin noul recen­
sement ce se face acum (1890). *
CU \°ate aces7te toluŞb ar mal contesta cineva acest
mare succes al guvernului Tisza, ÎI înfăţişez aceluia numai
armatocele date: Mai întâi îl întreb, dacă nu s’a îndepTniî
sub acest guvern faptul că limba în întreaga iustilie e cea
hU nv^f ? mȈ!?-tuit acest guvern Justitia de babilonia lim-
i h n‘ acelaşI timP, aş întreba dacă nu aii fost închise
sup acest guvern şcoalele secundare ale naţionalităţilor în
cari scoale tinerimea era educată într’ un spirit anti-maghiar
Gare nu sub acest guvern s’aü rărit şcoalele naţionalităţilor
pana la un numer mic, care dispare faţă cu desvoltarea ce au
luat şcoalele secundare ale Statului maghiar ?»

Pentru judecarea principiilor de guvernământ ale d-luî

Tisza e fără îndoială foarte remarcabil şi-atestatul, ce i-’ l
da d-1 Ludovic Mocsăry, unul dintre fruntaşii partidului
kossuthist, singurul bărbat politic dintre Maghiari care a
avut curagiul de a păşi contra şovinismului maghiar. D-sa
zicea în parlament la 18 Februarie 1887 :

«Maghiarisarea Ungariei e o idee utopică si ea trădează

numai, ca Maghiarul nu se împacă cu faptuTcă în această
patrie sunt şi locuitori cari vorbesc o altă limbă de vre-
me-ce el e de credinţă, că bun patriot poate fi în această
patrie numai acela care vorbeşte ungureşte, iar această
ciedinţa 6 o GroarB cg duce la pcrzcirc....... Sg parG că în
deobşte guvernul n’ar socoti ca datorie a sa de a stăvili
lucrarea incorectă şi fără scop a şovinismului ; dimpotrivă gu­
vernul favorisează şovinismul prin prevenirea sa âceastă
procedare dă loc presumpţiuniî, că pentru întinderea maghia-
risanl lotul e permis, că scopul sfinţeşte mijloacele, că prin
fapte de natura acestora se pot dobândi merite neperitoare
in ţaţa guvernului. Eü cred că nu aceasta, ci obiectivitatea
cuiata faţă cu toate naţionalităţile este chemarea guver­
nului. &
«Guvernului nu-ì e permis së scape nici odată din ve­
 O.'!

dere, că guvernează o ţară poliglotă, că e în aceeaşi me­

sura' guvern pentru Maghiari, Slavi, Sèrbi; că ţara nu e o
societate de magliiarisare şi că într’ènsa locuesc cetăţeni de
diferite naţionalităţi, între’ curi trebue së se distribue de­
opotrivă nu numai sarcinele, ci şi drepturile.... Guvernul
priveşte curentul şovinist ca o formidabilă putere, şi de
aceea” nu îndrăsneşte së i se împotrivească..... Së nu ne
mirăm deci de loc, dacă în această^ ţară fiecare îşi permite
së înlăture legea positiva şi së o zădărnicească, şi dacă noi
putem spune fără încungiur în această sală, în faţa parla­
mentului şi a guvernului, că întreagă legea delà 1868 (a na­
ţionalităţilor) există numai pe hârtie şi că nici un punct al
el nu se pune în executare.»
Din causa acestui discurs, îndreptat de altcum în contra
guvernului, d-1 Mocsăry a fost silit de colegii sei din opo-
siţie së iasă din partid, şi atât de intinse şi strìnse eraii
legăturile între guvernul Tisza şi oposiţiunea kossuthistă,
încât d-1 Mocsár)', un vechiü şi încercat luptător al Ma­
ghiarilor, n’a mai găsit la alegerile apropiate nici un cerc
electoral, care së-’l aleagă deputat. D-1 Tisza a stăpânit cu
aceste principii 15 ani ţara !
 TRANSACŢIUNEA UNGUREASCĂ ŞI ROMÂNII.

In cursul negocierilor confidenţiale, ce s’aü făcut la

Viena pentru transacţiunea ungurească, drepturile politice
ale Românilor nu páreaü së fi fost considerate ca jertfe pen­
tru îmblânzirea Maghiarilor. Mal multe acte din acele tim­
puri dovedesc în mod neîndoios, că împăratul continua a
păstra bunăvoinţa sa Românilor şi căuta së ajute consoli­
darea lor politică. Chiar din forma şi din cuprinsul decre­
telor împărăteşti se vede destul de lămurit, că în cercurile
Curţii unirea plănuită a Transilvaniei cu Ungaria nu era
înţeleasă ca o anexare simplă şi necondiţionată a Transil­
vaniei, care së contribue la sporirea teritoriului ungar.
In timpul pe când relaţiunile dintre fruntaşii maghiari şi
Burgul din Viena nu mal eraű pentru nimeni un secret, îm­
păratul a înfiinţat Metropoliti română ortodoxă din Sibiiü
(24 Decembre 1864). Chiar şi după numirea d-lul Gheorghe
Mailath de cancelar al Ungariei, adecă după ce partidul du­
alist avea deja pe representantul sëü la Curtea imperială, se
înfiinţează, iarăşi numai prin puterea Monarchulul, cele
doue episcopii româneşti ortodoxe la Arad şi Caransebeş (8 Iu­
lie 1865). Prin aceste instituţiunl bisericeşti naţionale Ro­
mânii aü câştigat, precum s'a dovedit în timpurile ce aü
urmat, mijloace tari şi nepreţuite pentru apărarea credinţi!,
limbe! şi naţionalităţii lor.
E mai departe un fapt istoric, că încă înainte de convo­
carea Dietei delà Cluj (1 Septembre 1865), Metropolitul Şa-
guna, care cu drept cuvânt era considerat nu numai ca con­
ducătorul Românilor, dar totodată şi ca unul din cel mal
eminenţi bărbaţi politici aï monarchici, a fost chiemat la
Împărat. Deşi Metropolitul Şaguna nu s’a pronunţat în pu­
blic despre scopul şi cursul acestei, fără îndoială, foarte
importante audienţe, totuşi mărturisirile contimporanilor
şi atitudinea politică a acestui bărbat de stat după audi­
enţă, ne ofer destul material pentru a putea constata şi
scopul şi cursul ei. Vicarul Niculae Popea, biograful Me-
tropolitului Şaguna şi actual episcop al Caransebeşului, ne
spune1) că resultatul audienţei, precum îl împărtăşise chiar
Şaguna biografului, se reduce «la asigurarea, ce i se făcuse
din părţile cele mai competente, despre susţinerea în valoare
a drepturilor naţionale câştigate la Dieta din Sibiiü în 1803
şi 1864». Gheorghe Bariţiu ne spune2) că Maiestatea Sa
îşi descoperise înaintea Metropolitului Şaguna durerea

«căci extraordinaire împregiurări nu-i mai permit ca se

facă pentru naţiunea romană aceea-ce ar 11 voit, asigură
totodată pe acest demnitariü bisericesc, că nici odată nu,
va lipsi a protégé pe Români, şi Metropolitul din partea sa
së asigure pe popor despre bunăvoinţa şi favoarea Maies­
tăţii Sale.»
«.Die Debatte», ziarul oficios al Ministeriului central din
Yiena, scrie despre această audienţă (nr. 279 din 1865) :

«Metropolitul Şaguna liind de curend la Viena s’a convins

pe deplin, după cum putem afirma fără nici o îndoiala, că
nu e nici in intenţiunile Maiestăţii sale, nici în instrucţiu­
nile date guvernului de către Monarch, ca së se atingă
câtuşi de puţin drepturile naţiunii române din Transilvania,
câştigate în timpurile din urmă. Românii din Transilva­
nia aü a mulţumi pentru resultatele mar! naţionale, în afară
de graţia Monarchului, talentului eminent, prudenţei diplo­
matice’ extraordinare şi pătrundere! politice a Metropolitu­
lui Şaguna.»
« Telegraful Român» din Sibiiü, organul Metropolitului Şa­
guna, reproduce (nr. 78 din 15 Octombre 1865) pe «Die
Debatte» şi accentuează importanţa acestei declaraţiuni ofi­
cioase. Metropolitul Şaguna a şi refusât o se pune în frun­
tea acelora, cari delà început luaseră posiţie în contra ori­
cărei împăcări cu Maghiarii.*)

]) Xicolau Popea. Archiepiscopul şi Metropolitul Andreii! baron de Şaguna.

Sibiiü 1879, Tipografia arcliidiecesană.
*) G. Bariţiu, Părţi alese din Istoria Transilvaniei, tom. III, p. 315.
 66

De altă parte, într’ un decret adresat Dietei din Cluj (6 Üc-

tombre 1865) împăratul stăruie, ca la revisuirea legii de
unire din 1848 «së se câmpenească şi së se considere in­
teresele ambelor teri». In resoluţiunea sa delà 25 Decem­
bre 1865 asupra votului Dietei din Cluj, împăratul zice că
prin acest vot cestiunea foarte importantă a unirii nu e nici
decum resolvată.
Şi din partea Maghiarilor se fäceaü de către locuri auto­
risate declaraţiunî, cari trebuiaü să întărească credinţa, că nu
era vorba de a se atinge drepturile naţionale ale Românilor.
Astfel chiar în adresa lor către împărat din 10 August 1861,
representanţiî Ungariei zic :

«.Cu toate aceste, noi ştim că simţimăntul naţional, care

ia o desvoltare tot mal puternică, merită cuvenita atenţiune
şi că el nu se mal poate măsura şi acum cu măsura tim­
purilor trecute şi a legilor învechite. Noi nu vom perde din
vedere că locuitorii Ungariei, cari nu aparţin naţionalităţii
şi limbel maghiare, sunt şi el cetăţeni al Ungariei, şi deci
suntem cu cea mal mare sinceritate hotărîţî a le garanta
prin legi tot ceea-ce cere interesul lor şi acela al patriei.»

Francise Deák, cel mal puternic stâlp al dualismului, a

putut încă să spună, în discursul său remarcabil delà 23 Ia­
nuarie 1872, — adecă deja într’ un timp când kossuthismul
era în crescere — următoarele :

«Fiecare naţionalitate e îndreptăţită a cere, ca să i se

ofere mijloacele şi putinţa de a-’şl instrui şi creşte copiii săi.
Dacă noi am voi să siluim naţionalităţile ca să înveţe un­
gureşte pe copul lor, cari nu ştiu de loc ori ştiu prea puţin
limba maghiară, atunci am face imposibil progresul tinerimii,
părinţii ’şi-ar risipi zadarnic banii, şi copiii ’şî-ar cheltui
şi el timpul fără folos. In genere, *dacă voim să câşti­
găm în partea noastră naţionalităţile, atunci să nu căutăm
a face aceasta urmărind maghiarisarea lor cu ori ce preţ, —
ci numai atunci le vom câştiga pentru noi, dacă ne vom
sili ca reporturile ungureşti să le fie dragi şi plăcute».

Acest avertisment al lui Deák se aseamănă mult cu acela

al contelui Ştefan Széchényi, dat în timpurile dinainte de 1848,
Şi baronul Eötvös, ministrul cultelor şi al instrucţiunii
publice în primul minister unguresc, a făcut asemenea
declaraţiunî şi a şi procedat în spirit deakist. El privea
cestiunea naţionalităţilor din un punct de vedere politic mal
 07

înalt şi era convins că existenţa şi desvoltarea Statului un­

gar va atirna delà deslegarea norocoasă a acestei cestiuni.

«Dacă patria noastră — zicea densul*) — e într’adevër

ameninţată cu primejdie, prin mişcarea naţionalităţilor,
dacă există într’adevër factori puternici cari lucrează pen­
tru destrămarea Statului nostru, dacă puterea de atracţiune
a identităţii naţionale e pentru unii din concetăţenii noştri
mai puternică decât legătura, cu care a înlănţuit o milenară
împreună-vieţuire pe toţi cetăţenii acestei patrii,— atunci
putem fi şi noi încredinţaţi, că în astfel de împregiurărl
puterea, pe care o dă guvernului chiar cel mal desăvirşit
mecanism administrativ, se dovedeşte ca insuficientă pentru
protecţiunea Statului şi atunci nici unitatea de lim bă,
chiar dacă această unitate s’ar pune în executare până ia
cele din urmă autorităţi, până şi în procesele-verbale ale
comunelor, şi nici uriaşa armată de funcţionari nu vor fi
în stare së susţină unitatea ţării. împotriva unor primejdii
ca acestea se cer alte mësurï preservative, pentru deslegarea
acestei probleme se cer alte mijloace ; iar eü nu cunosc de­
cât unul singur care e în stare a rëspunde acestei chemări.
El consistă in aceea, ca noi së satisfacem cererile legitime
ale diferitelor naţionalităţi din patria noastră şi së înlăturăm
astfel din cale căuşele, cari pricinuesc mişcarea naţionalită-
“ ţilor.
«Tocmai pentru-că această mişcare nu e produsă, cum cred
poate unii, prin uneltirile particularilor, pentru-că dènsa nu
e resultatul unei agitaţiuni meşteşugite, tocmai pentru aceea
ea nu se poate înlătura prin satisfacerea pretenţiunilor unor
singuratici conducători, şi nici nu se pot suprima în chip
meşteşugit simptomele exterioare ale neliniştii ce stăpâneşte
spiritele.»

Astfel de declaraţiuni şi presenta unor astfel de bărbaţi în

fruntea afacerilor Statului, dar mal ales voinţa împăratului,
nu puteai! së nu influenţeze asupra atitudinii politice a Român­
ilor. Deşi legea electorală transilvăneană din anul 1791, înteme­
iată pe privilegiile boereştl, era atât de nedreaptă faţă cu Ro­
mânii, el totuşi aü luat parte la Dieta din Cluj delà 1865, care
nu putea së le ofere decât umiliri ; deşi unirea Transilvaniei
cu Ungaria a fost votată între protestările Românilor, el
totuşi aü luat parte atât la Dieta de incoronare, cât şi în
parlamentul unguresc din Pesta.
Se aflaü, ce e drept, printre Români şi bărbaţi, cari delà
început aü manifestat o neîncredere pronunţată faţă cu în-

) Iosef Freiherr v. Eötvös, Die Nationalitätenfrage. Pesta 1805, M. Rath,

 (58

treaga operă a transacţiunit şi cu politica maghiară. Aceş­

tia, în oposiţie cu vederile Metropolitului Şaguna, aü ţinut ca
së nu părăsească terenul câştigat deja prin legile transilvănene
delà 1863/64 şi, sub conducerea d-lor Gheorghe Barditi şi
Dr Ioan Rafiü, eï aü presentat împăratului (30 Decembre 18<36)
o petiţie cu 1493 iscălituri, în care cereau nesancţionafea
unirii, sancţionarea legii electorale delà 1863/64 şi redes­
chiderea Dietei sibiiene. In această petiţie se zicea (vezi
Anexa 27) :

«Maiestatea Voastră së se îndure prea graţios : a menţine

raporturile de drept public ale Marelui-Principat al Transilva­
niei faţă cu Coroana ungară a Maiestăţei Voastre, în conglă-
suire cu Diploma Leopoldina, cu Sancţiunea pragmatică şi cu
Articolul de lege VI dela a. 1791, iar Articolului de lege Í delà
a. 1848 privitor la uniune, ori inai bine (fis privitor la fu-
siunea desăvîrşită a Transilvaniei cu Ungaria, a -i refusa prea
înalta sancţiune.
«Maiestate, fidelii subsemnaţi şi împuternicitorii lor cred
că nu greşesc, când îndrăsnesc a susţine, că cea mai întins
răspândită, cea mai matură şi mai adânc înrădăcinată con­
vicţiune a covirşitoarei majorităţi a locuitorilor Transilva­
niei este, că contopirea acestui Mare-Principat cu regatul
Ungariei ar fi pentru monarchie tocmai pe atât de fatală,
pe cât ar fi de ruinătoare pentru vecinie credincioasa na­
ţiune română. In curs de optsprezece ani, atât naţiunea ro­
mână cât şi naţiunea săsească aü dat expresiune foarte
adeseori şi în chip foarte învederat acestei convicţiuni.
«Maiestate, Românii din Transilvania sunt o naţiune oţetită
prin suferinţele cele mai aspre în curs de mai multe "vea­
curi ; ei îşi păstrează cu credinţă amintirile şi convicţiunile
lor politice, astfel încât, şi acolo unde li se întrerupe firul
istoriei, instinctul politic sănătos tot nu-’i părăsesce.
«Naţiunea română n’are nici acum încredere în opiniunile
politice şi naţionale dominante în Ungaria. Românii voesc a
rêmânea pentru toate timpurile în Transilvania şi în Monar­
chia Austriacă, şi la nici o întâmplare nu voesc a se face Ma­
ghiari.'»
«...Deci, în vreme-ce partidul unionist, saü mai bine dis
fusionist, lucra din răsputer i pentru formala contopire a Ma-
relui-Principat al Transilvaniei, ori mai corect vorbind pen­
tru cucerirea acestuia de cătră Ungaria, în acelaşi timp şi
acelaşi partid este cu desăvîrşire hotărit a prepara prin toate
mijloacele posibile totala disoluţiune saü desfiinţare a naţiu­
nii românescî.»

La 20 Iunie 1867 Dieta din Cluj a fost disolvată şi tot­

odată legile votate de Dieta din Sibiiü şi sancţionate de Im-
 përat aü fost desfiinţate, iar guvernământul Transilvaniei a
fost încredinţat în manile unui comisar regesc unguresc, în­
vestit cu putere discreţionară. Acest procederi, lipsit de con-
sideraţiune pentru naţiunile transilvănene, nu putea, se în­
ţelege, ca së câştige in Transilvania amici pentru politica
maghiară. Desfiinţarea legii pentru egala îndreptăţire a na­
ţiunilor şi pentru folosirea limbilor trebuia së lovească
pe Români, tocmai în partea cea mal simţitoare şi pe lângă
amărăciune, nu putea së producă în şirurile lor decât spo­
rirea neîncrederii faţă cu noul mers al lucrurilor. Acele
legi însemnaţi pentru Români realisarea justelor aspiraţiunl
seculare ale unul popor, care în toate timpurile a păstrat
neclintit credinţa către tron şi patrie şi căruia nu i se
acordase prin ele decât ceea-ce posedaü deja celelalte popoare
conlocuitoare. Punctul de vedere formalist de legislaţiune, ce
s’a afirmat prin desfiinţarea acestor legi, se dovedise cu atât
mai puţin tare şi mai parţial, cu cât, cu această ocasie, nu
aü fost desfiinţate toate legile transilvănene aşa zise «necon­
stituţionale;» din contră aü rëmas în vigoare o mulţime de
ordonanţe, instrucţiuni şi patente create în timpul absolu­
tismului «nelegal», dar apăsătoare pentru Români. Comisa­
rul regesc a înăsprit prin procedeul sëü şi mal mult si­
tuaţia. Nu numai că densul a nesocotit practica folosirii
limbilor ţerii în administraţie şi justiţie în favorul limbei
maghiare, dar a şi înlocuit o parte mare dintre funcţionarii
publici români prin Maghiari.
Toate aceste mësurï parţiale, nedrepte şi asupritoare,
sancţionate în curênd (1868) prin legea unirii şi prin legea
naţionalităţilor, votate de corpurile legiuitoare ungureşti,
aü rărit şi slăbit foarte mult ceata bărbaţilor grupaţi în
jurul Metropolitului Şaguna, ba în cele din urmă a trebuit
së sgudue şi posiţia acestui prelat chibzuit şi cu multă cum-
pënealâ. Românii transilvăneni inclinaü foarte mult spre idea
de a opune politicei urmate de sistemul dualist o abţinere
totală, care s’ar fi mărginit numai la protestări în afară de par­
lament. Abţinerea saü pasivitatea politică a şi fost procla­
mată ca principili conducător de o adunare românească ţi­
nută în 1869 la Mercurea.
Metropolitul Şaguna credea din contră, că politica agresivă
a Maghiarilor trebuia combătută de Români pe terenul par­
lamentar şi nu înceta a stărui ca alegëtoriï Români së par­
ticipe la alegerile pentru Camera din Pesta şi së trimită
 70

acolo pe representanţii lor. La anul 1872 apăra în Ti­

pografia archidiecesană din Sibiiü, fundată de Metropolitul
Şaguna, un memoriti politic iscălit de «Comitetul conferen-
ţeî naţionale romàne ţinută la Sibiiü în 5—6 Maiü 1872» şi
care a fost présentât şi parlamentului din Pesta. Acest
memoriu, deşi scris într’un stil foarte greoiü şi în o limbă
silită, e una din cele mai valoroase expuneri politice, ce a
eşit din mijlocul Românilor. Scopul acestui act, inspirat
fără îndoială de Metropolitul Şaguna, nu putea fi altul decât
së determine prin motive puternice pe Maghiari a lua
seama în modul cel mai serios şi temeinic la importanta
causă română, iar pe de altă parte së îndemne pe Români
a nu părăsi terenul de luptă parlamentar.

ccSuntem de firma credinţă — aşa se zice în memoriti —

că puterea Statului, devenită acum în puseţiune normală,
ce ît face posibil de a studia causa română cu atenţiune
mai meritoria, dându-’i-se şi prin această esposiţiune infor-
maţiunile mai detaiate, . nu va fi neaplicată de a satisface
dreptelor dorinţe a Românilor Ardeleni, cu atâta mai vîr-
tos, cu cât şi aceştia, vëdênd intîmpinarea din partea ei,
sunt gata de a aplana după putinţă calea de întîlnire.
«Statul nu va putea ignora gravaminile şi postulatele unei
populaţiuni aşa de considerabilă, cum sunt Românii de sub
Coroana Ungariei, căreia totdeauna ’i-aü fost credincioşi
spriginitori, dacă îşi aduce aminte că poi fi şi sunt şi timpuri,
în care avênd lipsă d,e spriginul acestei naţiuni, aceasta së nu
purceadă numai din datorinţa legală de supuşi, ci şi din
entusiasmul recunoscinţil şi mai mult din simţul unor mem­
bri îndestulaţi şi patrioţi ai Statului comun.»

Se vede că guvernul unguresc simţise şi el trebuinţa unei

înţelegeri cu Românii, căci făcuse oare-carl demersuri în
această direcţiune. Memoriul dela Rlaj din Iulie 1872 (vezi]
Anexa 32) răspundea unei asemenea încercări. E foarte ca­
racteristic pentru politica maghiară, că guvernul n’a căutat
së se apropie de Metropolitul Şaguna, care prin vederile sale
politice şi prin încrederea împăratului se presenta cu mult
mal potrivit pentru înlăturarea temeinică a neînţelegerilor.
Dar, precum s’a dovedit mai în urmă, cel din Pesta nu
doriaü atât mulţumirea, cât supunerea Românilor, şi după ce
aceasta n’a isbutit s’a trecut cu multă uşurinţă atât peste
memoriul delà Sibiiü cât şi preste cel delà Blaj.
Anul 1874 a sporit şirul legilor nedrepte şi asupritoare,
prin legea electorală. Deputaţii români transilvăneni nu s’aü
 71

mai întors în parlamentul din Pesta, unde rămăsese câţi-va

deputat! români ungureni, cari mai în urmă s’aü retras şi
eí. Deák şi Eötvös aü părăsit guvernul, şi cu el a dispă­
rut şi spiritul mai conciliant faţă cu naţionalităţile. In apla-
usele şoviniştilor, Goloman Tisza a pus mâna pe frine şi în
Ungaria s’a început prin aceasta o eră nouă, era «strivirii
şi sdrobirii naţionalităţilor». LaöL&Iä-.s’a-votat legea de ma­
gi narisare a şcoalelar primare, la 1883 legea de maghiari-
sare a şcoalelor secundare şi la 1891 legea asilelor de co­
pii. Resistenţa Românilor contra răpirii lirnbei şi strivirii
naţionalităţii lor crescu în aceiaşi mesură, şi manifestaţiile
lor de protestare deveniră tot mal numeroase, mai energice
şi mai puternice.
 POLITICA AGRESIVĂ A MAGHIARILOR.

Una din ţintele principale ale politicei maghiare e ma-

ghiarisarea popoarelor, ce locuesc în Ungaria actuală. Sub
politică maghiară nu înţelegem numai politica guvernelor
ungureşti, ci a acestora în solidaritate cu toate partidele
oposiţioniste maghiare. Această solidaritate dintre guvern şi
oposiţie, accentuată atât de des de Kossuth în scrierile şi
acţiunile sale, nu e numai o ficţiune, ci o realitate, care
se poate constata în mod neîndoios şi care a contribuit a
crea în Ungaria stări parlamentare, precum nu mal există
în nici o ţară constituţională. E un résultat al acestei lu­
crări solidare dintre guvern şi oposiţie, dacă mal mult decât
jumătate din poporaţia ţării nu poate să trimită nici un singur
lepresentant în parlament. E un résultat al acestei lucrări
solidare, când guvernul primeşte sprijinul şi voturile opo-
siţiel pentru a crea legi, cari lovesc în interesele părţii pre­
ponderante a poporaţiel, fără ca partidul guvernamental să
simtă oare-carî scrupuluri din causa acestei alianţe a gu­
vernului cu oposiţia. Maghiarisarea e un atribut al patriotis­
mului maghiar, e cuvêntul magic care poate să unească toate
partidele şi toate fracţiunile de partide maghiare într’o sin­
gură tabără contra popoarelor ne-maghiare. Chiar şi desface­
rea Ungariei de către Austria, o altă ţintă principală a politicei
maghiare solidare, e încâtva subordonată maghiarisăriî. Re-
iaţiunile cu Austria, dar mal ales lipsa unei armate ungu­
reşti şi a unei representaţiunî exclusiv maghiare în po­
litica externă, nu îngăduesc Statului unguresc actual de a
păşi cu deplină putere pentru maghiarisare.
 Dacă politica de magliiarisare găseşte in Români obiectul
sëü principal ele atac, motivele trebuesc căutate în relaţi-
unile etnice, istorice şi politice.
Slovacii, deşi aşezaţi în masse compacte în numër destui
de considerabil (1.896.041), se află într’o stare naţionala
încâtva apatică, produsă parte prin cultura lor puţin îna­
intată, parte prin influenţa maghiarisătoare a bisericei ca­
tolice, căreia aparţin doue treimi din poporul slovac , parte
prin numéral relativ mare de renegaţi, cari aü trecut în
tabăra maghiară. Se manifestă şi ia Slovaci un curent na­
ţional puternic, care isvoreşte şi se întreţine mai ales din
partea protestantă a fiilor lor, inse acest curent nu poate
ţinea astăzi piept cu puterea Statului şi cu maghiarimea care
străbate delà résárit, dela apus şi din mijlocul ţerii şi se
vîră şi se întinde în massele compacte ale poporului slovac.
Serbii (078.447 cu Croaţii din Ungaria) aü o posiţie şi mai
grea. Mai puţini la numër şi mai risipiţi, eî nu pot sé se
afirme ca naţionalitate în nici un singur comitat (judeţ) de­
cât in alianţă fie cu Germanii, fie cu Românii.
Afară de aceasta, conducëtoriï lor sunt divisaţi, la ceea-
ce a contribuit şi situaţiunea puţin consolidată din regatul
sèrbesc. Altcum, nivelul cultural al Şerbilor e mai urcat
decât al Slovacilor şi simţimentul naţional e mai desvoltat
şi mai puternic la cei dintâi decât la cei din urmă.
Rutenii, puţini la numër (379.782), mai slabi culturaiiceşte
şi într’o siluaţiune economică foarte grea, s’ar putea recu­
lege naţionaliceşte, dacă ar căuta razimul firesc în Slovaci,
cu cari ei nu numai că se învecinesc, ci în parte se şi ames­
tecă şi se înrudesc.
Germanii, destul de considerabili la numër (1.988.589),
popor economiceşte tare şi cu o cultură superioară Maghia­
rilor, nu pot së pună o pedecă mai serioasă maghiarisării,
din causă că ei sunt respândiţî în colonii mai mici preste
întreg teritoriul ungar. Numai Saşii din Transilvania (cam
220.000) s’aü organisât politiceşte ca oposiţie naţională şi
au combătut cu multă resoluţiune şi asprime până mai dë-
unăzl politica de magliiarisare şi ’şi-au apărat şi-’şi apără
şi acum contra eî instituţiunile lor culturale naţionale.
In situaţiune mai favorabilă de apărare decât aceste po­
poare ne-maghiare, se găsesc Românii. După Maghiari, ei
sunt poporul cel mai însemnat la numër. Aşezaţi în masse
compacte în văile Carpaţilor, scutiţi prin hotare fireşti şi
istorice, străbătuţi de un cald şi puternic simţimănt naţio­
nal, care-’i leagă pe toţi, mari şi mici, învăţaţi şi neinvăţaţi,
bogaţi şi săraci, Românii se presentă ca nişte stânci cu nepu­
tinţă de răsturnat In calea maghiarisării. Deşi ţinuţi în loc
in desvoltarea lor culturală, deşi scoşi cu desăvirşire din or­
ganismul Statului, deşi apăsaţi cu fel şi fel de nevoi econo­
mice, Românii ’sï-aü păstrat, mai ales sub scutul bisericei
lor, omogeneitatea naţională, care numai la hotarele etnice
de către nord-vest a putut fi încâtva ştirbită. Afară de
aceasta, simţimăntul dinastic, care se manifestă in istoria
Românilor transilvăneni până in zilele noastre, atât de des
şi in mod atât de puternic, prin o încredere nemărginită
in împăratul lor, a împedecat kossuthismul, care e avan­
garda maghiarisării, de a străbate printre şirurile încheiate
ale Românilor. Cu toate aceste condiţiunî favorabile interne,
poporul român n’ar fi putut să resiste cu atâta energie contra
atacurilor tot mal violente îndreptate contra naţionalităţii
sale, dacă n’ar fi luat noücuragiü din hărnicia şi eroismul fra­
ţilor de peste munţi. Intemeiarea şi consolidarea Statu­
lui român independent, care în scurt timp a fost condus
din biruinţă în biruinţă, a asigurat pentru totdeauna vatra
culturel româneşti, de unde străbăteaii razele binefăcătoare
preste Carpaţî, până departe pe şesurile Ungariei, în inimile
tuturor Românilor.
Dacă politica de maghiarisare ar înfrânge puterea de re-
sistenţă a Românilor, cine ar mal putea-o opri în mod se­
rios în mersul ei învingător ? Mal curènd saü mal târziu ar
trebui să capituleze pe rînd şi celelalte popoare ne-maghiare
mal puţin resistente. Odată supusă Ungaria maghiarisării
desăvîrşite din Carpaţiî răsăriteni până în Leitha, ce pedecă
ar mai întimpina la desfacerea el de către Austria şi la de­
clararea el de independentă? Odată ajuns acest scop princi­
pal al politicei maghiare actuale, nu trebue să-’şî creeze ea
idealuri nouă? Ungaria maghiarisată şi independentă nu
va putea să-’şi îndrepteze privirile el alt undeva, decât spre
răsărit, unde va căuta să facă nouă cuceriri. Nouăle idea­
luri maghiare vor fi hrănite cu atât mai mult, cu cât nea­
mul românesc îşi va apăra cu mal puţină energie naţionali­
tatea sa.
Iată în vr’o câteva cuvinte explicaţia, de o parte pentru
concentrarea atacului politicei maghiare asupra Românilor,
iar de altă parte pentru apărarea atât de stăruitoare a
acestora.
Pentru a caractérisa acest atac în fasele sale de căpetenie,
ne vom mărgini a lua în considerare numai cele mai esen­
ţiale şi reale acţiuni, cari nu pot fi controversate. Vom exa­
mina unele legi fundamentale ale Statului, ne vom referi
la unele ordonanţe ale guvernului', vom arunca o scurtă pri­
vire asupra societăţilor de maghiarisare, ocrotite şi ajutorate
de Stat, pentru a dovedi că politica maghiară, care e tot
odată şi a Statului, nu are în vedere şi nu urmăreşte binele
ţării şi al locuitorilor ei, ci mal ales slăbirea naţională a
popoarelor ne-maghiare, ce constituesc majoritatea ţărel, şi
îndeosebi slăbirea naţională a Românilor.

Legea unirii (articolul de lege 43 din anul 1868), care

poartă numirea oficială «Despre regularea amănunţită a
unirii Ungariei cu Transilvania» (vezi Anexa 28), nu poate
se facă asupra nimănui impresia că cei 18 paragrafi, din
cari se compune, ar stabili şi regula o unire între două
ţări, cari până aci eraü cu totul independente una de alta.
Chiar dacă am primi fără reserve punctul de vedere al le­
gilor maghiare delà 1848 şi am ignora cu desăvîrşire cele
întîmplate în timpul delà 1848 pănă la 1868, legea unirii
nu poate fi considerată ca un product al liberalismului, nici
în conglăsuire cu interesele ambelor ţări unite.
Unirea s’a făcut pe temeiul unui vot al Camerei Ungariei
delà Pressburg din 1848, al articolului 7 (vezi Anexa 9),
care se introduce cu următoarele cuvinte :

«Unitatea naţională şi identitatea dreptului cerănd în-

preunarea Transilvaniei, care se ţine de Coroana ungurească,
cu Ungaria, pe temeiul deplin al dreptului; — iară întîm-
plările timpului de faţă poftind, ca interesele amînduror ţerl
surori să fie representate la Dieta care mal de aproape se
va ţinea, spre înfiinţarea acestora se hotărăşte :»

Iară § 5 al acestui articol 7 delà Pressburg zice :

«Ungaria să primească şi se ţină toate acele legi şi drep­
turi ale Transilvaniei, cari pe lângă aceea, că desăvirşita
împreunare nu o împedecă, sunt favorabile libertăţii naţiei
şi drepturilor de o potrivă.»

Acest vot al Camerei ungureşti nu putea se exprime,

după firea lucrului, altceva decât, o dorinţă a Ungariei pen­
 76

tru unire şi së stabilească totodată basele, pe cari Ungaria

ar fi gata a şi face această unire. Dacă Transilvania, ca
ţară independentă, consimţea şi ea la această unire şi pri­
mea şi basele el, numai din votul Camerei transilvănene
se putea cunoaşte. Acest vot a şi fost dat prin Dieta din
Cluj delà 1848, în sensul că ea primeşte de al sëü articolul 7
şi, pentru regularea unirii, institue o delegaţiune, care, îm­
preună cu delegaţiunea Ungariei, së preciseze mai de aproape
toate raporturile dintre ţările unite. Am arëtat mai sus
(pag. 42) că Românii, majoritatea locuitorilor Transilvaniei,
nu erau representaţi în Dietă ; că ei aü protestat în contra
unui vot ce s’ar lua fără concursul lor; că votul s’a dat
sub presiunea terorismului, că convocarea Dietei şi sanc­
ţionarea votului s’aü întîmplat afară din lege ; că infine şi
împăratul consideră votul unirii de nul. După resoluţiunea
delà 1848/49 Transilvania rămâne ţară independentă de Un­
garia, Românii intră ca naţiune în constituţie şi toate afa­
cerile Statului se întocmesc pe principiul egalei îndreptă­
ţiri. La 1865 împăratul cere delà Transilvania să se pro­
nunţe iarăşi asupra unirii cu Ungaria, în forma unei revi-
suiri a votului delà 1848. Dieta din Cluj delà 1865, compusă
anume pe basele feudale desfiinţate, pentru a împedeca afir­
marea politică a elementului român, nu recunoaşte necesi­
tatea unei revisuirî a votului delà 1848 şi îl acceptă nemo­
dificat. Românii protestă în contra modului ilegal, cum s’a
compus Dieta. Saşii protestă în contra modulul ilegal, cum
s’a dat votul. Dieta din Cluj delà 1865 trimite cu toate
aceste delegaţii săi, pentru-ca să se înţeleagă cu delegaţii
Dietei ungare asupra modului realisăril unirii. Prin un de­
cret împăratul vesteşte pe delegaţii întruniţi, că :

«Pentru unirea definitivă între aceste două ţări, pe care

Noi o putem réalisa numai pe temeiul regulării relaţiuni-
lor de drept public ale ţărilor Coroanei ungare între sine
şi cu imperiul, punem, ca condiţiunl, în afară de aceasta, şi
considerarea cuvenită a intereselor speciale ale Marelui Nostru
Principat Transilvania, şi acordarea pretenţiunilor de drept
ale diferitelor naţionalităţi şi confesiuni apreciate şi de Voi,
în sfîrşit şi regularea potrivită a cestiunilor administrative ale
acestei ţări»<).
Care va să zică : Ungaria declară prin legea fundamentală

*) Erdély 1865 orsz. gyűlés irománytára, 19 szám, pag. 31— 33.

 77

a unirii (articolul 7 din anul 1848) că va primi şi va res­

pecta toate legile şi drepturile Transilvaniei, cari ocrotiaü li­
bertatea şi egala îndreptăţire fără de a împedeca in acelaşi
timp desăvîrşita contopire. Iară împăratul va considera
unirea ca definitivă, numai atunci, când interesele Transil­
vaniei vor fi considerate după cuviinţă, când revendicările
naţionalităţilor şi ale confesiunilor din Transilvania vor fi
respectate şi când administraţia acestei ţări se va regula
in mod potrivit.
Lăsând acum cu totul la o parte modul cum s’a obţinut
in Transilvania votul unirii, së cercetăm dacă parlamen­
tul din Pesta, votând la 1868 legea unirii, a ţinut socoteală
de cuprinsul articolului 7 delà 1848 şi de condiţiunile îm­
păratului, cuprinse in decretul delà 1865 citat mal sus. Le­
gea unirii delà 1868 desfiinţează fără nici o reservă dreptul
constituţional de legislaţiune al Transilvaniei şi îl atribue
«Regelui legal încoronat şi parlamentului legal convocat al
Ungariei». Prin această măsură Marele-Principat al Transil­
vaniei devine un teritorifi, care contribue la sporirea exten­
siunii teritoriului Ungariei, fără nici un alt drept decât de
a fi considerat şi el ca parte întregitoare a acesteia. Des­
pre legile şi drepturile Transilvaniei, pe cari Dieta ungară
delà 1848 s’a declarat gata a le primi şi respecta, despre in­
teresele speciale ale Transilvaniei, accentuate de împărat,
legea delà 1868 nu cuprinde nici un cuvènt. E evident că
legiuitorii Ungariei aű arătat prin aceasta, că nu vor să
considere relaţiunile dintre Ungaria şi Transilvania ca o
unire, ci ca o completă fusionare, şi că dispun şi de pu­
terea trebuincioasă pentru a aduce în îndeplinire unirea ast­
fel înţeleasă. Dar nici de acest punct de vedere n’aü ţinut
în urmă socoteală. Fusionarea pretindea desfiinţarea hota­
relor dintre Transilvania şi Ungaria şi supunerea ambelor
ţări la aceleaşi legi, ceea-ce însă nu s’a întîmplat. Deşi
§ 1 al legii unirii delà 1868 proclamă egalitatea de drept a
tuturor locuitorilor, § 3 menţine o lege electorală deosebită
de a Ungariei şi întemeiată pe privilegiile, altcum desfiin­
ţate, ale boerimil ; deşi se desfiinţează împărţirile vechi după
naţiuni politice, totuşi se menţin drepturi politice şi insti-
tuţiunl isvorîte din acele împărţiri vechi, precum Comesul
naţiunii săseşti (§§ 5 şi 9), juzii supremi regeşti al Secui­
lor (§§ 5 şi 9), fundus regius (§ 10) şi universitatea să­
sească (§ 11); deşi întreg guvernământul Transilvaniei se
 78

încredinţează în mod constituţional guvernului central delà

Pesta (§ 6), se iaü mësurï excepţionale şi absolutiste pentru
guvernarea Transilvaniei (§§ 8, 12 şi 18). Despre Români,
despre drepturile şi revendicările lor, legea nu aminteşte
cu nici un singur cuvênt, ca şi când el n’ar exista.
Dacă examinăm mai de aproape contrazicerile acestei
legi, care era menită së stabilească şi së preeiseze rapor­
turile de unire a duor ţeri pe temeiul conservării intere­
selor reciproce şi care a ajuns a ordona menţinerea privi-
legilor unora şi a introduce mësurï excepţionale de gu­
vernare în folosul egemonici Ungariei şi a rasei maghiare,
resultă foarte evident că întreg actul unirii a devenit
în mâna corpurilor legiuitoare delà Pesta o armă contra
poporului român. Nu se poate găsi nici un alt motiv pentru
conservarea legii electorale delà 1848 decât unicul, ca pri­
vilegiile boerimiï maghiarisate së împedece pe Români de
a intra în parlamentul ungar într’un numër corespunzător.
Legea electorală delà 1848 a fost plămădită în zilele furtu­
noase din ajunul revoluţiunil de cele trei naţiuni privile­
giate şi se întemeiază pe principiul, că boerul, chiar dacă
ar fi un vagabond fără avere şi posiţie, posedă dreptul
electoral4), pe când toţi ceilalţi trebuesc së dovedească pro­
prietatea unui imobil cu un venit anumit şi considerabil,
pentru a putea exercita acest drept. Dacă s’aü desfiinţat
privilegiile boerimiï, dacă s’aü desfiinţat vechile naţiuni
politice, dacă s’a proclamat şi se proclamă egalitatea de
drept, dacă în Transilvania s’a şi pus în practică această
egalitate de drept în curs de 20 de ani, dacă în Ungaria
era o lege electorală care sta în contrazicere cu cea tran­
silvăneană delà 4848, ce altă raţiune putea së existe pentru
menţinerea acesteia, afară decât apăsarea Românilor ? Cum
se poate explica altcum decât cu neindreptăţirea Românilor
faptul, că legea unirii delà 1868 pe de o parte menţine, în
contrazicere cu egalitatea de drept, o lege electorală feudală
şi ocroteşte, în contrazicere cu egalitatea de drept, instituţiu-
nile naţiunilor politice desfiinţate, iar pe de altă parte des­
consideră şi calcă drepturile politice ale Românilor, dobân­
dite tocmai în virtutea acestei egalităţi de drept ? Cum se*)

*) Cât do larg e cercul boerimiï în Transilvania se poate cunoaşte din îm-

pregiurarea, că mal toţi Sëcuiï şi Ungurii, cari emigrează în România, unde
se mulţumesc a ajunge rîndaşl saü birjari, aparţin boerimiï.
 79

poate explica şi interpreta altcum decât cu siluirea Româ­

nilor faptul, că parlamentul central a duor ţări unite, pre­
cum se susţine, în mod constituţional, se vede nevoit, pen­
tru săvirşirea acestei uniri, a da guvernului putere discre­
ţionară pentru una din aceste ţări «unite» şi a’l autorisa
së ia toate disposiţiunile şi së aplice toate modalităţile 'c e
vor fi de lipsă, conform împregiurărilor locale ?
Nu poate së prindă mirarea pe nimeni, când cercurile
politice conducătoare ale Românilor transilvăneni se pro­
nunţă despre unirea Transilvaniei în următorul mod aspru :

«După toate acestea expuse, conclusiunea cea mai tristă,

dar tot atât de chiara şi nenegabilă, ce trebue s’o facem
din istoricul luptei pentru autonomia Transilvaniei, e că —
pre cât timp prin secoli, după principiul aristocratic-des-
potic-feudal ce domnea, nici vorbă nu putea së încapă despre
vr’un drept public-politic al masselor poporului aproape iden­
tic cu naţiunea română, clasele aristocratice privilegiate, în
timpul mal noü identificate cu naţiunea magiară, susţineaţi
morţiş şi apăraţi cu toate armele legii şi ale minţii *auto­
nomia intactă ; din momentul însë când spiritul timpului
forţă proclamarea şi la noi a principiilor umanitare şi li­
berali, ce rësunaü delà apusul Europei, şi neînsemnata
clasă domnitoare, prin aplicarea acestor principii, îşi vëzu
ameninţată dominaţiunea absolută-politică şi naţională prin
concurenţa majorităţii române din ţară, la moment auto­
nomia fu abandonată şi, sub falşul titlu de uniune, fusiunea
cu Ungaria fu proclamată, independenţa patriei, în acel mo­
ment unilateralmente sacrificate, când din buze se decre­
tati drepturile egale pentru toţi cetăţenii ; pentru-ca astfel
majoritatea poporului, şi anume Românimea, în unitatea cu
Ungaria, cu elementul maghiar aristocratic-domnitor mult
mai tare din Ungaria, së fie uşor paralisată şi eludată în
exerciţiul dreptului ce i se acordase pe hârtie,” şi prin ur­
mare împedecată în progres, desvoltare şi expusă succesi­
vei absorbiri de către elementul tocmai *prin această ma­
noperă devenit omnipotente !
«Este deci evident, că proclamarea uniunil-fusiuni se
poate considera ca un atentat public, învestit în formă le­
gislativă, dară îndreptat în contra dreptului de existenţă şi
desvoltare naţională a Românilor în patrie.
«Românii însë aceasta prea bine o pricep, şi dacă n’ar
pricepe-o, experienţa delà 1848/9, dar şi mal eclatant delà
1867 încoace, li-ar face-o simţită până” în fundul inimii !
Şi — din acest punct de vedere • — lumea nepreocupată în­
treagă va recunoaşte, că lupta Românilor contra uniunii-
tusiuni este cea mai naturală şi justă, luptă pentru existenţă,
 80

la care prin urmare a renunţa, înseamnă a renunţa la vieaţă,

la existenţă !» ')

Dovadă, că unitatea ţărilor de sub coroana sfîntuluî Şte­

fan nu reclama nieï decum măsurile luate prin legea unirii,
este legea transacţiuniî cu Croaţia, votată în acelaşi an şi
de acelaşi parlament unguresc (articolul de lege 30 din
anul 1868). Croaţia, care nici când n’a avut o independenţă
în măsură atât de mare ca Transilvania, ’şî-â păstrat ad­
ministraţia sa autonomă, Dieta şi limba sa naţională, fără
ca integritatea Statului ungar să sufere câtuşi de puţin.

Legea «.despre egala îndreptăţire a naţionalităţilor» (artico­

lul de lege 44 din anul 1868) era menită a asigura majo­
rităţii nemaghiare a ţării drepturile limbei şi a o linişti şi
scuti faţă cu tendenţele de maghiarisare. Titlul legii spune
însă fără de îndoială mai mult decât se găseşte în textul
el. Căci nu e vorbă în textul legii despre o egalitate de
drepturi a naţiunilor, nici chiar a limbei lor, ci e vorba nu­
mai de măsura prin care se îngădue folosirea limbilor ne-ma-
ghiare faţă cu limba maghiară privilegiată. In introducerea
acestei legi (vezi Anexa 29), se stabilesc despre «naţionalitate»
şi «naţiune», defmiţiunî foarte anevoie de înţeles, cari în prac­
tică se traduc astfel, că Maghiarii representă «naţiunea unitară
şi indivisibilă» iar Ne-maghiarii sunt «naţionalităţile», cari
sunt membre egale îndreptăţite ale «naţiunii». E evident că
prin o asemenea explicare a caracterului poliglot al Statu­
lui, s’aű creat două categorii de cetăţeni şi drepturile naţiu­
nilor ne-maghiare, ce aii existat, aü fost desfiinţate2). Delà*)

*) Memorial compus şi publicat diu însărcinarea Conferenţeî generale a re-

presentanţilor alegătorilor romàni adunaţi la Sibiiu în zilele din 12, 13 şi
şi 14 Maiü st. n. 1881 prin comitetul sëü esmis cu acea ocasiune. Ed. II» Sibiiu
1883, W . Krafft.
'2) Deputaţii románt, sèrbi, etc., aşa numiţii «naţionalişti», aü presentai
Camerei din Pesta (8 Maiü 1866) un proiect pentru o lege de naţionalităţi, în
care se zicea : «Popoarele, cari constituesc ţara (neînţelegând aci Ardealul şi
Croaţia), sunt Maghiarii, Românii, Sèrbi!, Slovacii, Nemţii şi Ruşinii sau Ru­
tenii» (§ 1). «Locuitorii maghiari constituesc naţiunea maghiară; Români!, na­
ţiunea română ; Serbii, naţiunea sèrba ; Slovaci!, naţiunea slovacă ; Nemţii, na­
ţiunea nemţească şi Rutenii, naţiunea ruteană ; toate aceste naţiuni se recu­
nosc şi declară de tot atâtea naţiuni ale ţării, precum ele ca tot aţâţi factori
a! dreptului public şi părţi constitutive ale patriei — pe basa libertăţii, drep­
tăţii şi frăţietăţii, se declară de egal îndreptăţite atât în respect politic, cât şi
in respectul limbii lor» (§ 2). «Fiecare naţiune regnicolară, pentru asigura­
 81

această deliniţiune pană la conclusia §-luï 1, «de oare-ce în

puterea unităţii politice a naţiunii, limila Statului ungar e cea
maghiară», a fost numai un pas. De oare-ce limba Statuirn e
cea maghiară — se conchide mal departe — «şi limba, în
care aü a se purta desbaterile şi afacerile corpurilor le­
giuitoare ale Ungariei, e şi de aici încolo cea maghiară».
De sine se înţelege, că şi «limba oficială a guvernului e cea
maghiară». Stabilind aceste principii în contrazicere cu
egala îndreptăţire, legiuitorul a uitat foarte bucuros că, până
foarte de curènd, in Ungaria limba Statului, a corpurilor legiui­
toare şi a guvernului nu era cea maghiară; a uitat că în
Transilvania, acum unită cu Ungaria, şi limba română era
limba Statului, a corpurilor legiuitoare şi a guvernului; a
uitat că Croaţii au dreptul de a vorbi chiar şi în parlamentul
unguresc în limba lor ; a uitat că in cealaltă parte a monar­
chie!, in parlamentul austriac, fiecare deputat are dreptul a
folosi limba sa maternă. Memorandul Românilor delà 1892
zice dar cu drept cuvent că:

«Scrutând inse disposiţiunile legii pentru egala îndreptă-

tăţire, ne încredinţăm, că atunci când s’a creatiegea aceasta,
nu se urmăria scopul acesta (asigurarea legală a existenţii
şi liberei desvoltări), de oare-ce legiuitorii nu numai că nu
aü asigurat prin lege existenţa naţională şi libera desvol­
tare culturală a naţionalităţilor ce constituesc Statul ungar
şi îndeosebi a Românilor, ci din contră, ignorând indivi­
dualităţile naţionale, contopesc naţionalităţile intr’un corp na­
ţional şi sub masca etnică şi politică a înţelesului limbii ma­

rea, promovarea, controlarea, priveghiarea, reprosentarea şi pertractarea in­

tereselor şi trebilor naţionale, va avea o corporaţiune saü adunare special na­
ţională sub nume de «Universitate naţională», drept representanţă a naţiunii
însăşi» (§ î). «Fiecare naţiune va avea un cap naţional, care va ii membru
al Consiliului de Coroană. Acest cap naţional îl denumeşte Maiestatea Sa» (§ 5).
Un alt proiect «pentru regularea si asigurarea naţionalităţilor şi limbilor
de ţară în Ungaria» a lost presentat Camerei (1870) tot de «clubul deputaţi­
lor naţionalişti», în conţelegere cu «partidul domoerat-magliiar» (clubul Tisza-
ist). Aci se da expresiune caracterului poliglot al Statului (cu Transilvania) în
următorul m od : «In Ungaria se recunosc de naţionalităţi egal îndreptăţiţi* de
ţară următoarele poporaţiunî istorice de ţară : Maghiarii, Românii, Serbii,
Slovacii, Ruşii şi Nemţii, pentru cari prin lege fundamentală se asigură în­
dreptăţirea egală politică de naţionalitate şi limbă, între marginele intregităţii
teritoriale şi unităţii politice a Statului. In documente oficiale naţionalităţile
locuitoare la olaltă se vor numi «poporul Ungariei» şi din folosirea nume­
lui «unguresc» nu se poate deduce preferentă nici superioritate pentru na­
ţionalitatea maghiară» (§ 1).
C>
 82

ghiare, cu scopul învederat de a pune basa legala, a unificării

naţiunii maghiare.-»

Pe aceste principii de «naţiune» şi de «limbă a Statului»

s’a clădit întreaga lege, şi din ele isvorësc pretenţiunile exa­
gerate ale naţionalităţii maghiare în Ungaria. Majoritatea
poporaţiei, care e socotită ca «naţionalitate» străină şi nu în­
ţelege limba Statului, primeşte prin paragrafo următori unele
concesiuni pentru folosirea limbilor ne-maghiare, dar şi
aceste «concesiuni» se daü numai pe jumătate şi foarte cu
greii. Astfel legile ţerii, după disposiţiunile legii de naţiona­
lităţi, au së fie publicate şi în limbile naţionalităţilor (§ 1);
adunările municipale din comitate «aii voie» se-’şi redacteze
procese-verbale, pe lângă textul maghiar, şi în alte limbi
(din G3 comitate [judeţe] numai 28 au o poporaţie, unde Ma­
ghiarii sunt în majoritate), dacă o cincime a membrilor o cere
anume, dar textul maghiar rëmâne singurul autentic 4). Mem­
brul adunării municipale, dacă nu e Maghiar (un cas care
după statistica poporaţiei e regula, iar contrariul excepţiunea),
poate së cuvênteze şi în limba sa maternă (§ 3). Autorităţile
administrative (alese de municipii şi nu numite de guvern)
sunt obligate a comunica cu guvernul şi cu autorităţile egale
lor în limba maghiară; pot së se folosească inse, alături
cu textul maghiar, şi de altă limbă (§ 4). Limba, în care aű
së funcţioneze impiegaţii unei autorităţi şi în raport unii cu
alţii, trebue së fie tot cea maghiară, deşi legea însăşi e ne­
voită a accentua «greutăţile practice» ce se vor opune aces­
tei mësurï (§ 5). Cu comunele, cu adunările, cu societăţile,
cu institutele şi cu particularii, funcţionarii sunt îndatoraţi a
comunica în limba acelora. Această disposiţiune foarte înte­
meiată în stările etnice ale ţării, legiuitorul a scos-o din
vigoare prin intercalarea cuvintelor foarte elastice «după pu­
tinţă». Astfel s’a sancţionat chiar prin lege absurditatea, că
funcţionarul administrativ n’are nevoie së cunoască limba po­
poraţiei. La alt loc (§ 27), legea îndatorează cu toate aceste
— dar iarăşi tot numai cu uşiţa «după putinţă» — pe guvern,
ca in funcţiunile judecătoreşti şi administrative, cu deosebire

4) In comitate unde poporaţie maghiară nici nu există, d. ex. în comitatul Si-

biiuluî, cetirea procesului-verbal în text maghiar în adunările municipale pro­
duce un efect aproape comic. Funcţionarul sas nu poate se pronunţe cuvintele
ungureşti, iar întreagă adunarea nu înţelege nimic din limba ungurească, şi cu
toate aceste trebue së verifice procesul-verbal unguresc, care e singurul autentic !
In cele de Comiţi supremi (prefecţi) së fie numite din di­
ferite naţionalităţi persoane, cari aü cunoştinţele necesare
de limbă. Va së zică acelaşi principiti, ca funcţionarii ad­
ministrativi şi judecătoreşti së cunoască limba poporaţiei,
este pe de o parte recunoscut, pe de altă parte nesusţinut.
Comunele aüvoie se-’şi aleagă ele înseşi limba lor oficială şi
funcţionarii lor sunt datori a comunica cu membrii comu­
nei în limba acestora (§ 21). Particularii nu sunt restrinsi în
dreptul lor de a folosi limba maternă ; chiar şi guvernul
e îndatorat a da resoluţiile sale în limba petiţiuniî (§ 2o).
Pe tărîmul justiţiei, care pe atunci (1868) se exercita încă
de judecători aleşi de municipalităţi, legea cuprinde o sumă
de disposiţiuni complicate, cari îndatorează pe judecător
şi pe tribunale a pronunţa sentenţe şi hotărîri şi în limbi
iie-maghiare, a face instrucţiuni, a asculta martori, a face
cercetări, a dresa procese-verbale, etc. de asemenea în limbi
ne-maghiare, a publica părţilor sentenţele Curţilor pe apel
în limba părţilor şi a resolvi afacerile oficiului cărţilor lun-
duare de asemenea în limba părţilor (§§ 7, 8, 11, 12). Dis-
posiţiunile legale în această direcţiune pot së aibă scăderi în
precisarea amănuntelor, dar principiul firesc, ca cetăţeanul
sé aibă putinţa de a comunica în limba sa cu judecătorul
şi acesta cu cetăţeanul, reese clar şi lămurit. O lege mai
târzie (articolul 4 din 1869) despre «puterea judecătorească
şi exercitarea ei» a făcut pe judecători funcţionari ai Statu­
lui, dar nu s’a atins de disposiţiunile legii de naţionalităţi.
Autorităţile bisericeşti aii de asemenea voie së-’sï deter­
mine limba lor oficială, însë sunt datoare a supune guver­
nului procesele lor verbale, comunicatele şi petiţiunile şi în
limba maghiară. Către autorităţile comitatense (judeţene),
dacă limba olîcială a acestora e numai cea maghiară, ele
trebue së se adreseze în limba Statului (§§'10, 44, Io şi 16).
In ceea-ce priveşte învăţământul public, guvernul e dator
«ase îngriji, ca în institutele de învăţământ ale Statului cetă­
ţenii fiecărei naţionalităţi din ţară, întrucât eï se altă în masse
mai mari pe un teritoriü, së se poată instrui în limba loi
maternă până la gradul de unde începe cultura academică su­
perioară« (§ 15); la institutele de înveţăment pe teritorii po­
liglote şi la universitate, së se înfiinţeze catedre pentì u lim­
bile nemaghiare (§§ 18 şi 19). Fiecare particular şi fiecare
asociaţiune aü voie a înfiinţa, cu încuviinţarea guvernului,
institute de înveţăment şi reuniuni şi a administra, sub con­
 84

trolul guvernului, fonduri «pentru trebuinţele legale ale na­

ţionalităţii lor» (§ 26).
In Croaţia, care formează «un teritoriü deosebit», şi în
privinţa politică «o naţiune deosebită», legea de naţionalităţi
nu se aplică (§ 29).
Această lege pentru naţionalităţi a fost votată, sancţio­
nată şi promulgată după toate regulele, inse politica de ma-
ghiarisare s’a lovit în curênd de ea. Pentru a-î paralisa cu
desăvîrşire efectele el, n’aű ajuns nici uşiţele pe cari le in­
trodusese încă legiuitorul,- n’au ajuns interpretările părtini­
toare ale guvernului maghiar, ci a trebuit ca legea së fie căl­
cată de toate autorităţile Statului în toată întregimea ei. Ni­
meni în Ungaria, nici chiar guvernul, nu mal are obrazul
së nege nesocotirea şi călcarea pe faţă a acestei legi funda­
mentale a Statului, încă în deplină vigoare.
Am citat mal sus (pag. 63) pe un deputat maghiar kossu-
thist, care în plin parlament a spus guvernului în faţă, fără
a fi contrazis nici de parlament nici de guvern, că «întreaga
lege delà 1868 a naţionalităţilor e numai pe hârtie şi că nici
o disposiţiune a ei nu se aplică». Am mal putea înşira aici
încă o mulţime de asemenea citaţiunî, dar mal convingë-
toare decât toate aceste mărturii sunt faptele şi stările reale.
Së ni se arate o colecţiune de legi ale Statului în traducere
autentică română, dacă există. Së se presenteze acel func­
ţionar administrativ, care ar cuteza, întemeindu-se pe legea
naţionalităţilor, së dreseze un act în limba română. Së ni
se arate acel judecător din Ungaria, care ar îndrăsni së ţină
socoteală de disposiţiunile legii şi së facă o instrucţiune în
limba română, së dea părţilor o liotărîre saü o sentenţă în
limba română. Së ni së producă o petiţiune românească cu o
resoluţiune tot românească, aşa precum cere legea, şi nu delà
guvern numai, ci, pe întreaga scară ierarchică, delà minis­
tru până la cel din urmă funcţionar administrativ judeţean.
Pentru a arëta cum procede guvernul în această privinţă,
cum nesocoteşte şi calcă legea pe faţă şi în deplină con­
ştiinţă, vom cita din miile de caşuri numai unul singur,
mal recent, care şi acesta nu priveşte pe Români. Şi ca së
corespundem, în înfăţişarea lui, pe deplin vederilor guver­
nului, reproducem în traducere, din cuvent în cuvent, ra­
portul oficiosului «Pester Lloyd», care scrie (nr. dela 20 Iu­
lie 1894) :
 «Pe temeiul limbii Statului contele Iosif Zichy, Cornitele su ;
prem de pe atunci al comitatului Pressburg, a făcut în Oc-
tombre anul trecut, în congregaţiunea comitafensă, o,pro­
punere1), ca pe teritoriul comitatului Pressburg comunéle se
fie obligate a întrebuinţa exclusiv numai limba maghiară, ca
una ce e limba Statului, în administraţiunea interioară comu­
nală, în toate actele oficiale, în redactarea certificatelor, etc.
In citata şedinţă s’a ridicat, în mijlocul unei nelinişti gene­
rale, advocatul şi panslavisti din Malaczka Dr. 1. Derer, şi
a protestat în contra acestei propuneri, numind’o ilegală. ín
mijlocul unei mari emoţiuni, moţiunea comitetului per­
manent, care conchidea la 'primirea acestei propuneri, a fost
adoptată şi a dobândit putere de decisiune. In urma aces­
teia, advocatul Dr. Derer a dat un vot separat. In recur­
sul sëü adresat ministrului de interne, densul a invocat
disposiţiunile §§-lor 20 şi 22 ai Articolului de lege 44 din
1868, caii stabilesc că comunele hotăresc ele înseşi limba
lor oficială. Acum s’a publicat decisiunea ministrului Hie-
ronvmi ; el a respins recursul, pe motivul că Vice-Comitele
e îndreptăţit a lucra în sfera sa de activitate în direcţiunea,
ca în comunele ce aparţin autorităţii lui să se d limbii
maghiare a Statului un cerc de întrebuinţare tot mal întins.
Fireşte domnii panslavisti — după cum anunţă «Pressburger
Zeitung» — n'aü prea fost mulţumiţi cu efectul recursu­
lui lor.»

In asemenea mod cutezător, fără temere şi fără mustrare,

ministrul, care pretinde a fi nu numai constituţional, dar şi
liberal, a desfiinţat încetul cu încetul întreaga lege.
Sb-’şî dee acum ori-cine seamă, ce efectet rebue së pro­
ducă Statul cu administraţia şi justiţia sa exercitată numai
in limba maghiară pe teritoriille limbelor slave şi române,
cari fac aproape doue treimi din întreaga ţară* şi unde'
pe o întindere de 163.676 kilometri pătraţi, cu 8.472.570 lo­
cuitori, se găsesc numai 26°/0 Maghiari; saü în centrele
acestor teritorii, unde pe de o parte, într’o circumferenţă
de 20.262 kilometri pătraţi, statistica maghiară n’a putut
constata, între 914.163 locuitori, decât, 36.240 Maghiari, iar
pe de altă parte, pe o întindere de 32.896 kilometri pătraţi,
între 1.454 261 locuitori, 79.440 Maghiari! In ceea-ce pri­
veşte suprafaţa, regatul României e mai mic decât terito­
riul ne-maghiar al Ungariei, numeral locuitorilor acestui te­
ritoriu e mal mare decât al regatului ; România are Înse
mai mulţi străini decât sunt Maghiari în centrele acelor te-

’ ) Va se zică guvernul.
Nota autorului.
 86

ritorii, şi cu toate aceste nici ca s’ar putea închipui in Ro­

mânia o administraţie şi o justiţie ne-românească !
Deodată cu maghiarisarea administraţiei s’aü maghiarisat,
se înţelege, toate oficiile şi diregătoriile Statului, întreg apa­
ratul pentru aşezarea şi incassările contribuţiunilor, oficiile
poştelor şi ale telegrafelor, administraţia căilor ferate etc.
Dacă Statul crede de prisos ca cetăţeanul se se poată înţe­
lege cu funcţionarul administrativ şi cu judecătorul, pen­
tru ce s’ar areta această nevoie faţă cu incassatorul de
contribuţiunî, cu funcţionarul poştelor, telegrafelor şi al că­
ilor ferate? Maghiarisarea numirii geografice şi politice a
localităţilor e şi ea numai o urmare firească a maghiari-
săriî funcţionarilor.
In asemenea împregiurări, nimeni nu putea së aştepte
delà guvern realisarea §-lui 27 al legii de naţionalităţi. Gu­
vernul a şi făcut tocmai contrarul decât aceea-ce îl obligă
legea: s’a îngrijit ca în funcţiunile administrative şi jude­
cătoreşti, îndeosebi în funcţiunile de Comiţi supremi (pre­
fecţi) se se numească persoane, cari nu aparţin diferitelor
naţionalităţi şi cărora le lipsesc cu desăvîrşire cunoştinţele
necesare ale limbel. Memoriul delà 1872 amintit mai sus
arată, că înainte de unire eraü în Transilvania 12 pănă 15
şefi administrativi români şi aproape o treime din toţi func­
ţionarii erau Români. In anul 1891 se aflau în cele K>
comitate transilvănene numai 183 funcţionari români din
3103 (5.89 %) şi în cele 10 comitate ungurene cu poporaţie
românească se găseau 226 funcţionari români, dintre 3649
(6-05 %)• Din aceşti 409 funcţionari români nu era nici un
singur Comite suprem (legea cere anume şi mai ales nu­
mirea lor dintre Români), un singur Vice-Comite (care de
atunci a murit şi a fost înlocuit cu un Ne-român), şi un
preşedinte de tribunal (care şi el a murit, fără să ajungă
tot Român în locul lui). Va së zică, toţl-cel 409 funcţionari
români, cari delà 1891 vor fi şi mai reduşi, ocupă posiţiuni
inferioare ‘).
Şi disposiţiunile legii, cari privesc învăţământul public, au
rëmas vorbe goale. Nu numai ca nu s a înfiinţat nici o sin­
gură şcoală, fie inferioară, fie superioară, «pentru cetăţenii
de orl-ce naţionalitate, cari locuesc în masse mai mari»,i)

i) Zur rumänisch-magyarischen Streitfrage. Viena 1891, Tipografia I. B. l i a i

lisshauser.
dar şi şcoalele înfiinţate şi întreţinute de naţionalităţi sunt
foarte rëü vezute şi urmărite de guvern. Guvernul s a opus
chiar în diferite rîndurî la înfiinţarea de noue scoale ne-ma-
maghiare. Puţinele scoale primare înfiinţate de Stat pe te­
ritoriul locuit de Ne-maghiari şi întreţinute prin repartiţii
comunale predau instrucţiunea în limba maghiară, nu co­
respund deci trebuinţelor poporaţiel în mijlocul căreia au
fost ridicate.
Tot în limba maghiară se predau studiile în toate şcoa­
lele secundare ale Statului, ce se află pe teritoriul locuit
de Ne-maghiari. Guvernul a înfiinţat chiar in centrul teri­
toriului locuit de Români o universitate (Cluj) cu catedre
exclusiv maghiare. Cererea episcopiei Aradului şi a admi­
nistraţiei fondurilor grăniţereştî bănăţene pentru a înfiinţa
şi întreţinea cu mijloace proprii câte un gimnasiü (liceü)
la Arad şi Caransebeş, n’a fost încuviinţată de guvern. De
altă parte ministrul a ordonat episcopului român dela Ora-
dea-mare, ca în liceul delà Beiuş, înfiinţat în anul 1826 de
un episcop român din mijloacele sale proprii, së înlocu­
iască limba română de instrucţiune prin limba maghiară-(22__
Iulie ISSAI. De asemenea guvernul a refusât Românilor apro­
barea pentru înfiinţarea de reuniuni agricole şi industriale,
de societăţi de lectură, de femei şi de înveţătorî.
Dacă şovinismul Maghiarilor s’a arëtat atât de puternic,
încât a împins pe guverne la călcări făţişe de legi, nu e nici
o mirare încât în Ungaria do minează o contusiune atât de
mare, că amintirea legii de naţionalităţi se consideră drept
o agitare punibilă. De altă parte nu se poate contesta Ro­
mânilor sinceritatea şi bunăvoinţă, când la 1872 el zic în
memoriul lor (vezi Anexa 31) :

«Intru adevër ! cel ce mai crede, că Românii pretind drep­

tul de limbă numai ca un obiect de lax, apoi coboare-se în
ori-care locuinţă a poporului, şi lâcrëmile ce le va afla pe
faţa acestuia, îl va convinge, că nicl-o sarcină publică nu-’l
apasă aşa de tare şi nu-'l pot aduce mal sigur la sapă de
lemn, ca sarcinile ce-’í provin delà împedecarea folosinţei,
propriei sale limbi în afacerile lui faţă cu organele regimu­
lui de orl-ce ram, fie acesta militar, financiar, de comuni-
caţiune, de agricultură, industrie şi comerciü, de cult şi în-
veţăment, ca şi de administraţiune politică şi judiciară.»

Nu ii se poate contesta sinceritatea şi bună-voinţa, nici când

zic în Memorandul delà 1892 către Imperatili (vedi Anexa 43) :
 88

«Legea pentru egala îndreptăţire a naţionalităţilor deşi de­

fectuoasă, ar fi putut, dacă ar fi fost aplicată cu bună credinţă,
së-î îndemne pe Români a contribui la consolidarea Statului
Ungarn»

Eşte_.o. realitate crudă, că pe tărîmul administraţiei, al

justiţiei şi al instrucţiunii publice, limba română e cu de-
sçpvÿâjp££_ înlăturată. Românii trebue sé se simtă în urma
acestei practice cu atât mal străini în patria lor proprie, cu
cât el sunt înlăturaţi şi scoşi şi din organismul Statului.

Şease ani după legea unirii şi după legea naţionalităţilor, le­

giuitorii Ungariei aű revisuiţ legea electorală. Până aci ambele
töri unite saű contopite aveau fiecare în parte legea sa elec­
torală : Ungaria trimitea deputaţii sëï în Cameră conform
articolului 5 din anul 1848, iar Transilvania conform arti­
colului 2 din acelaşi an. Basele, adecă dreptul electoral al
acestor doue legi, nu numai că nu eraű aceleaşi, dar.steteaü
chiar în contrazicere. Era de aşteptat ca legislativa Unga­
riei să creeze acum (1874), după 7 ani de stăpânire ungu­
rească, o singură lege cu un drept electoral egal pentru toată
ţara. Dar, precum se vede, politica de maghiarisare nu se
simţea încă destul de tare, pentru-ca'së poată suporta, nu o
asemenea libertate, ci o asemenea egalitate. Legea electo­
rală delà 1874 (vedi Anexa 33) continuă a mesura dreptul
electoral cu doué mësurï. Pentru a încungiura numirile ţe-
rilor (Ungaria şi Transilvania) unite atât de strîns, legisla-
ţiunea delà 1874 a deosebit ţara în «partea, în care e valabil
articolul 5 delà 1848» şi în «partea, în care e valabil arti­
colul transilvănean 2 delà 1848». Ţinând seamă de această
despărţire, care e identică cu vechile numiri de Ungaria
şi Transilvania, legea stabileşte doué categorii de drept elec­
toral. Asemănarea acestor douë categorii de drept elec­
toral între sine e, după litera legii, foarte anevoioasă pen­
tru omul, care nu cunoaşte mai de aproape ţara. In Unga­
ria propriu, zisă basa dreptului electoral se formează prin
«un sfert de sesiune», proprietate de pământ, în Transilva­
nia prin o sumă anumită (84 florini) de venit net al pro­
prietăţii de pământ, mësurat şi stabilit prin cadastrul Sta­
tului. Nici chiar mărimea suprafeţei «unul sfert de sesiune»
nu e fixată precis, iar de altă parte venitul net al unei pro­
prietăţi de pământ e după împregiurărî atât de variabil, în­
cât pentru asemănarea dreptului electoral astfel circumscris
 89

lipseşte dela început orî-ce basă. Această confusiune, vî-

rîtă cu intenţiune în disposiţiunile principale ale legii electo­
rale, e recunoscută acum chiar şi de cercurile guvernamen­
tale maghiare. Iată cum se pronunţă organul lor de presă
cel mai de frunte asupra acestei legi («Pester Lloyd» dela 24
Iulie 1894) :
«Technica legii, care a codificat dreptul de alegere, e în
naivitatea sa de o simplitate amabilă. La noi nu există cens
unitar ; condiţiunea pentru dreptul de alegëtor e stabilită
cam în zece chipuri, astfel încât aievea s’a declarat confu-
siunea babilonică drept lege. Legislaţiunea privitoare la acest
drept-—cel mai important dintre toate drepturile cetăţeneşti—
serveşte spre bucuria chiţibuşarilor, iar precisiunea deter-
minaţiunilor face cu putinţă chiar şi unui copist advocaţial
de o mediocră capacitate së contesteze fiecărui om din acesta
ţară dreptul de alegëtor, întocmai cum îi face cu putinţă
së motiveze acordarea acestui drept ori-cui.d
Cu ajutorul acestei confusioni babilonice intenţionale, care
permite contestarea pentru ori şi cine a dreptului celui mai
important constituţional, Maghiarii îşi alcătuesc parlamentele,
aü făcut unirea «legală» şi aü creat în decurs de aproape
30 de ani toate legile de maghiarisare şi de asuprire pentru
majoritatea poporaţiel Ungariei !
Cu atât mai vîrtos trebue së renunţi la o asemănare între
ele a celor douë categorii de drept electoral din Ungaria,
cu cât, în afară de proprietatea de păment, dreptul electoral
se poate dobândi şi în alte moduri, iarăşi diferite după ţi­
nuturi. Dar, pentru a judeca politiceşte legea electorală,
există un alt mijloc şi mai potrivit şi mai sigur, anume exa­
minarea listelor electorale.
In lipsa unor publicaţiuni oficiale, am folosit spre acest
scop datele publicate pentru periodul electoral 1892—1897
de contele Kreith Béla '), care ’şi-a luat informaţiunile ne­
cesare din biurourile ministeriale. După aceste date, se gă­
sesc, în cele 412 cercuri electorale consemnate în toată ţara,
818.141 alegëtori. Din aceştia, 74.395 aparţin Transilvaniei
(15 comitate) în 73 cercuri. Alegëtoriï transilvăneni repre-
sintă deci 9% din toţi alegëtoriï, pe când poporaţia Transil­
vaniei (2.251.216 locuitori) e 14% din întreaga poporaţie
(15.133.494). La 100 locuitori vin în întreaga Ungarie 5.k ale-1

1) Grof Kreitli Béla, Magyar orsz. képiselö választó térképe. Yiena, Frei­
tag şi Berndt.
 90

gëtorï, în Ungaria propriu zisă (fără Transilvania) deja 5 .8

şi în Transilvania numai 3.3. Aceste cifre proporţionale
dovedesc mai presus de ori-ce îndoială, că dreptul electoral
se dobândeşte în Transilvania cu mult mai greü decât în
Ungaria propriü zisă. Pentru ce această restringere a drep­
tului electoral pentru o parte a aceluiaşi Stat ? Răspunsul
resultădela sine, dacă examinăm mai de aproape raporturile
electorale în Transilvania. Nici din partea Maghiarilor nu
se neagă, că dreptul electoral în Transilvania e mai redus
decât în Ungaria, dar se zice că această reducere priveşte
de o potrivă pe toate popoarele transilvănene şi că Românii
nu sunt în drept a se plânge decât alături cu celelalte po­
poare *). Së cercetăm acum dacă e în adevër aşa.
Deosebind cele 15 comitate transilvănene în doue cate­
gorii : in 11 comitate unde Maghiarii sunt minoritatea şi în
I comitate unde Maghiarii sunt majoritatea poporaţiei, aflăm
că în cele 11 comitate ne-maghiare cu 1.719.106 locuitori
sunt 42.052 alegetori, iar în cele 4 comitate maghiare cu
532.110 locuitori sunt 32 343 alegetori. Va së zică, în cele 11
comitate ne-maghiare din Transilvania, cari aü o poporaţie
mai mult decât de trei ori aşa de mare cât cele 4 maghiare,
sunt numai cu 9.709 alegëtorï mai mulţi ca în aceste patru ;
sau, numărul alegătorilor comparat cu numéral locuitorilor,
reese pentru cele 11 comitate la 100 locuitori 2.4 alegători,
iar în cele 4 la 100 locuitori 6 alegëtorï.
Rasele dreptului electoral sunt deci, în cele patru comi­
tate maghiare din Transilvania, nu numai aproape de trei
ori mai largi ca în restul ne-maghiar, dar şi mai largi ca
in toată Ungaria. La apreciarea acestor cifre atât de elocu-
ente nu e permis a scăpa din vedere, de o parte că cele
patru comitate maghiare, unde densitatea alegătorilor e de
trei ori mai mare ca în toată ţara, representă totodată re­
giunea cea mai săracă, de unde locuitorii sunt nevoiţi din
causa sărăciei a emigra în numër considerabil şi a-’şi căuta
pânea de toate zilele ca muncitori, rindaşi şi vizitii, mai
ales în bogata România. De altă parte, trebue consideiat
că o bună parte din numărul alegătorilor celor 11 comitate
ne-maghiare vine în partea Saşilor, cari n aü fost nici odată

') D-l Colomat) Tisza, care 15 ani a stăpânit Ungaria ca prim-m inistru, zice
către alegetori! sëï întruniţi la Oradea-mare (2 Septembre 1894) : -N oi ştim,
că censul în Transilvania ' e acelaşi p e n t r u toll fă r ă deosebire de rasa, e
acelaşi pentru Unguri, Secul şi Români.»
 91

iobagi. Dacă în listele electorale s’ar putea deosebi alegëto-

rii romàni de cei saşi, disproporţia între dreptul electoral
al Românilor şi al Maghiarilor ar 11 şi mai maie decât se
arată prin cifrele de mai sus.
In tot caşul, aceste cifre oficiale dovedesc în mod neîn­
doios că legea electorală ungurească, cu «confusiunea ei babi­
lonică», restrìnge în mod foarte însemnat dreptul electoial
numai pentru poporaţia ne-maghiară a Transilvaniei, şi îl
lărgeşte în acelaşi timp în mod considerabil pentru popo­
raţia maghiară. Partea ne-maghiară a "transilvaniei e com ­
pusă aproape numai din Români *) şi considerând posiţiunea
Saşilor, cari aii ştiut se-’şl afle o representaţiune parlamen-

’ ) Şovinismul maghiar se obrăzniceşte atât de tare, încât neagă cliiaî şi

acest adevßr incontestabil, căutând a seduce prin cifre falşe opiniunea publică,
mat ales în străinătate. Astfel biroul de presă jidano-maghiar din Budapesta
publică în « F r a n k fu r te r Zeitung» (dela 26 Iulie 1894) următoarele :
«Lăsând cu totul la o parte dreptul istoric asupra ţării de dincolo de Dea­
lul Graiului (Transilvania), chiar şi raporturile etnice ale Transilvaniei fac
cu neputinţă împlinirea dorinţelor daco-române. Din cele 17 comitate ale Tran­
silvaniei, 9 dintre cele mal bogate sunt aproape cu desăvirşire m a g h ia r e
saü germane. In aceste se găsesc 23-4.000 Români cu 912.000 Maghiari şi Saşi.
In celelalte 8 comitate sunt 1.353.000 Români cu 1.042.000 Ne-românî. In în­
treagă Transilvania dar, poporaţia romană se urca ia % de milioane, ţaţa cu
27.4 milioane Maghiari şi Nemţi.»
E cu totul neexplicabil cum s’ aü putut grupa astfel aceste cifre, dacă nu se
admite o falsificare proastă şi intenţionată. Transilvania, precum exista ea îna­
inte de unirea delà 1865, are o poporaţie, numărată de funcţionari maghiari,
numai de 2.251.210 locuitori în 15 comitate (şi nu de 3 ' / 2 milioane în 17 co­
mitate). Iar dacă se împing hotarele Transilvaniei spre lăuntrul Ungariei,
al Maramureşului sau al Banatului, sair dacă se consideră Transilvania, pre­
cum exista ea odinioară, în suprafaţa cea mal mare, când cuprindea între ho­
tarele el pe toţi Românii de dincolo de Carpa«, numărul poporafiei e'i creşte,
dar totodată şi proporţia Românilor devine mal favorabilă faţă cu celelalte
popoare. In Transilvania delà 1865, statistica oficială maghiară numără 1.276.890
Români, adecă 56.T, % din întreaga poporaţie, 697.954 Maghiari şi Secui (39% )
şi 217.690 Germani şi Saşi (9.w"/0). Va së zică, chiar după statistica maghiară
Românii, ei singuri, fac mal mult decât jumătate din poporaţie şi întiec nu­
mărul tuturor celorlalte naţionalităţi la olaltă. Dacă se mal adauge la aceste,
din Banat; comitatele învecinate ale Carasului şi al Timişului cu 844.674 lo ­
cuitori, dintre cari 472.784 Români şi 371.890 Ne-rom ânî, saü din U ngaria:
comitatele învecinate ahi Aradului, Bihorului şi Sălagiuluî cu 1.051.468 locui­
tori, dintre cari 546.608 Români şi 504.860 Ne-românî, majoritatea Rom âni­
lor faţa cu toate celelalte popoare nu se slăbeşte, nici chiar după datele sta­
tisticei maghiare
Nici prin o statistică parţială, dar cu atât mal puţin prfn cifre falsificate, se
vor putea dobândi titluri de drept pentru o causa nedreaptă.
 tară corespunzëtoare, restrângerile dreptului electoral pri­
vesc exclusiv mimai pe Români.
In afară de legea electorală mai sunt inse şi alte mësurï
şi disposiţiunl, cari restring şi mai mult dreptul electoral al
Românilor. Una din aceste este formarea cercurilor saü a cir-
cumscripţiunilor electorale. In privinţa aceasta Ungaria are
particularităţile sale, cari trebuesc cunoscute, pentru a pu­
tea aprecia şi judeca situaţia politică. Legea electorală nu
prevede colegii electorale, toţi alegătorii compun un sin­
gur colegiu; ea nu fixează nici circumscripţiunile electorale,
ci numai numărul deputaţilor din cari se compune Ca­
mera. 0 altă lege specială distribue numărul deputaţi­
lor după comitate, aşa că fiecare comitat (judeţ) are să
aleagă un număr anumit de deputaţi. împărţirea comitatului
în circumscripţiuni electorale se îndeplineşte de autorităţile
administrative ale comitatului. De oare-ce pentru această îm­
părţire nu există altă disposiţiune legală decât ca fiecare cerc
electoral să aleagă un deputat, autorităţile administrative se
găsesc la largul lor şi pot să folosească după bunul lor plac
toate relaţiunile etnice, municipale şi de comunicaţiune,
precum şi alte tertipuri, pentru-ca deja prin insăşi formarea
cercului electoral, neţărmurit nici prin numărul alegătorilor,
nici prin numărul comunelor, să influenţeze asupra resul-
tatulul alegerii. De ex. într’un comitat se află un şir întreg
de comune româneşti, unde se găseşte un număr relativ mare
de alegători români, care toţi la olaltă ar putea nu numai
să formeze ei pentru sine unul sari mai multe cercuri elec­
torale, ci să şi aleagă unul saü mai mulţi deputaţi. Pentru
a împedeca pe aceşti alegători să meargă împreună la vot,
unele din sate saü orăşele se împart la un cerc unde ma­
joritatea Maghiarilor e delà început asigurată, altele la un
alt cerc ne-românesc, iară altele se trimit la un centru elec­
toral atât de depărtat, încât pentru a ajunge la votare se
cere o călătorie de mai multe zile. Astfel se explică pentru
ce cercurile electorale iaü forme geometrice, cari numai a
cercuri nu seamănă. In charta etnografică a Ungariei, ce o
alăturăm, am introdus, tot după datele contelui Kreith Băla,
cercurile electorale. O privire fugitivă asupra acestei chărţl
ajunge, pentru a constata variabilitafea formelor cercurilor.
Aci găsim drept cercuri făşii lungi, cari se întind dela un
capăt al judeţului până la celalalt, ca şi când s’ar feri de
anumite regiuni; aci vedem linii şerpuitoare, cari tind a
 cuprinde în teritoriul marcat prin ele şi regiuni mai înde­
părtate, saű dacă aceasta e cu anevoie, se înfundă Ia un loc
pentru a răsări la alt loc, sărind un alt cerc ; aci vedem te­
ritorii minimale, aci teritorii foarte intinse, drept un cerc
electoral. Această geometrie electorală influenţează, se în­
ţelege, şi asupra numărului alegătorilor unui cerc, cari sunt
chemaţi a alege un deputat. Nu numai că acest număr nu
e egal, ci, precum arată tabloul (vezi Anexa 6), diferenţa e
atât de mare, încât cercul cel mai mic electoral numără
numai 158 alegători, iar cel mai mare 5.720 alegători !
Acest mijloc de a influenţa, prin gruparea alegătorilor în un
cerc electoral, resultatili alegerii se foloseşte, se înţelege, şi
el pentru a restringe şi mai mult dreptul electoral al Ro­
mânilor. Din cei 78 deputaţi, pe cari Transilvania îi trimite
in parlamentul din Pesta, 50 se aleg de către cele 11 comitate
ne-maghiare şi 23 de către cele 1 maghiare. Considerând la
această distribuire a deputaţilor numărul alegătorilor, pare
că cele 11 comitate ne-magliiare cu 50 deputaţi (811 alegă­
tori la un deputat) ar 11 preferite faţă cu cele 4 comitate
ne-maghiare (1.405 alegători la un deputat). Aparenţa pro­
vine din privilegiul electoral, pe care legea îl acordă po-
p o raţiei maghiare, şi nu numai că dispare îndată ce se ia
de basă pentru asemănare numărul poporaţiel, dar încă dis­
tribuirea deputaţilor se presenta chiar ca o nouă favorisare
a elementului maghiar.
Presupunând pentru ambele părţi ale Transilvaniei (ma­
ghiare şi ne-maghiare) egalitatea dreptului electoral şi luând
de basă densitatea alegătorilor în comitatele maghiare (6 ale­
gători pe 100 locuitori), numărul total al alegătorilor în co­
mitatele ne-maghiare ar trebui să fie 103.140 în loc de 42.052.
Deci în comitatele ne-maghiare un deputat ar fi ales de către
2 003 alegători, pe când în cele maghiare deja de către 1.405
alegători. Saü, egalisând pre lângă dreptul electoral şi cercu­
rile, adecă numărul alegătorilor, comitatele ne-maghiare ar
trebui să trimită 50 şi cele maghiare numai 17 deputaţi.
Din cei 50 deputaţi ai comitatelor ne-maghiare transilvă­
nene, sunt, după majoritatea alegătorilor în cercuri, 14 ai
Saşilor, şi prin urmare 30 ar trebui să fie ai Românilor.
Din aceşti 30 nu mai puţin decât 22 s’aü dat prin «geome­
tria electorală» pe mâna elementului maghiar. Toate aceste
22 cercuri electorale aű mai puţin decât o mie de alegă­
tori (delà 158 până la 993). Liniile lor sunt trase astfel în-
<;ât prin ajutorul funcţionarilor şi al poporaţiei orăşeneşti
magliiarisate, alegëtoriï români delà ţară trebue se remână
în minoritate.
Douësprezece din aceste 22 cercuri (Balavásár cu 705, Ui-
oara [Maros Újvár] cu OII, Gilaü [Gyalu] cu 558, Ighiu [Ma-
gyar-Igen ] cu 524, Dobra cu 487, Trăscău [Toroczkó] cu 411,
Alba-Iulia [Gyula-Fehérvár] cu 398, Gherla [Szamos-Ujvár] cu
316, Szék cu 269, Ocna [Vízakna] cu 240, Ibaşfaleă [Erzsébetvá­
ros] cu 108 şi Abrudul [Abrudbánya] cu 158 alegëtorï nu ajung
toate la olaltă cu numërul lor total de alegëtorï (5.161) la nu­
mărul alegătorilor din unicul cerc electoral curai românesc al
Caransebeşului (5.275). Gel 5.161 alegëtorï, în majoritate şi ei
Români, dar grupaţi astfel ca Ne-românil së birue, aleg doi­
sprezece deputaţi, pe când 5.275 alegëtorï numai Români
din cercul Caransebeşului aleg un deputat. Iată dar o do­
vadă matematică, cum în afară de restrîngerea legală a
dreptului electoral pentru Români, se face o nouă restrin­
gere prin gruparea alegătorilor.
Ar mai rëmânea deci din cele 50 cercuri electorale ale
Transilvaniei 13, în cari Românii ar putea păşi la alegere,
pentru-ca prin luptă electorală să-’şi aleagă deputaţi. Inse
cine nu ştie astăzi cum se duce în Ungaria lupta elec­
torală? Ea consistă din adevărate bătălii, cari cer nu numai
sume considerabile de bani, dar şi jertfe de vieaţă. Aseme­
nea bătălii, c u foc şi cu sânge, se daü între Maghiari, ei
între el; cu câtă înverşunare n u s’ardaele, când ar fi vorba
de învingerea Românilor?
Libertatea electorală nu e scutită nici prin lege. Căci toţi
alegëtoriï din toate comunele unul cerc trebue së se întru­
nească în locul central, în ziua anumită, la o oră anumită,
şi înaintea comisiei electorale maghiare se-’şl dea votul lor,
în public, pe faţă şi oral (§ 76). Se cere dar multă abnegaţiune
şi virtute cetăţenească, pentru a păşi ca Român înaintea unei
asemenea urne. Alegătorul român a dat in nenumărate ca­
şuri dovezi, că ştie înfrunta toate aceste pedici , şi primejdii
electorale; dar câte alte n’aü fost inventate şi puse în prac­
tică! Alţi paragraf! (70 şi 71) dispun, că dacă după o jumă­
tate de oră delà anunţarea candidatului nu se anunţă un alt
candidat, nu se mai face alegere, actul se închee şi candi­
datul unic se proclamă de preşedintele comisiei electorale ca
ales deputat. De câte-ori n’aü fost alegëtoriï români ţinuţi
•cu forţa ca së nu străbată în localul alegere!, până ce nu ex­
 95

pira acea jumëtate de oră ! După proclamarea deputatului

li se îngăduia apoi şi lor, în rìsetele adversarilor, së între în
localul de alegere. Infine întreg actul electoral mai are së
treacă o sită după efectuarea alegere! : validarea alesului, pe
care o face Camera maghiară, pe temeiul documentelor dre­
sate numai în limba maghiară (§§ 88 şi 89).
Aceste motive, cari se pot ilustra prin sute de caşuri, aü
trebuit së îndemne pé Români, şi în urma lor şi pe cele­
lalte naţionalităţi, ca së considere dreptul electoral de ne­
existent pentru eî şi së părăsească tărîmul luptei parla­
mentare.
§§ 70 şi 71 ai legii electorale, cari permit, fără ca së se
fi făcut alegerea, numirea unul deputat, joacă un rol foarte
important în politica Statului unguresc de astăzi, precum ré­
sulté din expunerea ce urmează.
Dacă grupăm toate cercurile electorale din ţară după cele
trei teritorii ale popoarelor, găsim (vezi Anexa G) :
Pe teritoriul locuit de Maghiari 182 cercuri electorale
» » » » Stavi 119 »»
» » » » Români 110 »»

De vreme-ce politica maghiară apasă şi nedreptăţeşte pe

Români şi Slavi, ar resulta, în o situaţie constituţională fi­
rească, ca guvernul maghiar sé se sprijinească mal ales pe
alegëtoriï de pe teritoriul locuit de Maghiari, iar oposiţia
parlamentară ar trebui căutată mai ales în cercurile electo­
rale dintre Români şi Slavi. Tabloul electoral dovedeşte
însë tocmai contrariul. Din 4T1 deputaţi ai parlamentului
unguresc, sunt 240 guvernamentali şi 101 oposiţionişti (4 va­
canţe). La suma de101 deputaţi oposiţionişti teritoriul
maghiar participă cu 112, iar teritoriile slave şi române ia
olaltă numai cu 49, deşi aceste représenté aproape douë
treimi din ţară şi aü cu 47 cercuri electorale mal multe ca
Maghiarii.
Guvernul n’aputut së scoată de pe teritoriul maghiar,
pentru majoritatea sa parlamentară, mai mult decât 07 de­
putaţi (din 182), pe când de pe teritoriul Românilor şi Sla­
vilor, unde nemulţumirea contra politicei guvernului e atât
de mare, aü eşit 179 deputaţi guvernamentali (din 229) !
Din aceste cifre resultă mal întâiü că politica guvernului
unguresc, care se întemeiază pe transacţiunea delà 1807,
saü pe dualism, nu poate së găsească sprigin în poporaţia
 96

maghiară a Ungariei. Nu poate së găsească acest sprigin,

fiindcă Maghiarii ţin la politica lui Kossuth, care pretinde,
pe lângă maghiarisarea popoarelor ne-maghiare, şi desfacerea
totală a Ungariei de către Austria. La această desfacere a
Ungariei de către Austria se opune însë dinastia şi Austria
ea însăşi. De altă parte delà popoarele ne-maghiare din Un­
garia nu se poate aştepta sprigin pentru un guvern unguresc,
care urmăreşte maghiarisarea lor. Dar cu toate aceste, tre­
buia së se găsească un mijloc pentru a se crea în mod artificial
un parlament, în care atât politica dualistă cât şi politica ma-
ghiarisării së afle majorităţi. Acest mijloc se crede a se fi aflat
prin reducerea dreptului electoral pentru Ne-maghiari până la
suprimarea lui. Douë lucruri principale s’au câştigat prin apli­
carea acestui mijloc : de o parte popoarele nemaghiare, lipsite
de dreptul electoral, nu pot së trimită în parlament deputaţi,
cari së combată politica de maghiarisare, de altă parte gu­
vernul află în cercurile electorale ale naţionalităţilor, unde
acestea nu se pot afirma în luptă, mijlocul potrivit pentru
a numi, cu ajutorul §§ lor 70 şi 71 al legii electorale, deputaţi,
din cari së-’sï compună majoritatea parlamentară. Faţă cu
dinastia şi cu Austria guvernul se presentă astfel cu o po­
litică anti-kossuthistă, iar pe Maghiarii kossuthiştî îl mul­
ţumeşte prin politica sa energică de maghiarisare şi prin
oare-care negligare a activităţii sale electorale pe teritoriul
maghiar, unde biruinţele kossuthismulul devin astfel mai
uşoare şi oare-cum îngăduite de guvern. Prin această si­
tuaţie politică îşi află esplicaţiunea situaţia parlamentară ex­
primată prin tabloul electoral de mal sus, care dovedeşte
întreagă falsitatea politicei maghiare şi faţă cu dinastia şi
faţă cu ţara si cu popoarele el. Examinând mal de aproape
cifrele electorale, adevërul despre kossuthismul Maghiari­
lor ese şi mal clar la iveală.
Teritoriul locuit de Maghiari alege 182 deputaţi, din cari
112 sunt oposiţioniştî (aproape douë treimi) şi numai 67
guvernamentali. Numai o parte mică din aceşti 67 deputaţi
guvernamentali sunt aleşi de Maghiari. Căci 17 din ei sunt
trimişi de comitatele Vas, Baranya, Eisenburg (Soproni şi
Wieselburg (Moson), unde elementele ne-maghiare domi-
nează ; 8 aparţin Capitalei şi 10 Transilvaniei. Centrul teri­
toriului locuit de Maghiari, cele 12 comitate din mijlocul
ţării (Hajdú, lász-Nagy-Kun-Szolnok, Heves, Csongrád,
Győr, Szabolcs, Borsod, Somogy, Fejér, Komárom, Vesz-
 prém şi Esztergom) aü 147.118 alegëtorï (Încă odată atâţia
cât întreagă Transilvania!) şi aleg 75 deputaţi, dintre cari
numai 16 sunt guvernamentali.
Cel 49 deputaţi oposiţioniştî, cari sunt aleşi pe teritoriile
locuite de Români şi Slavi, sunt aleşi în partea cea mai
mare tot de Maghiari. Aşa a ales oposiţionist partea ma­
ghiară a comitatului Arad (4 deputaţi oposiţioniştî), a comi­
tatului Bihorului (5 deputaţi oposiţioniştî), a comitatului
Mureş-Turda (4 deputaţi oposiţioniştî), a Sătmarului (3 de­
putaţi oposiţioniştî). Stâlpii principali ai guvernului, precum
sunt Colonnari Tisza, Wekerle, BánflY, Ilieronymi etc., n’aü
putut së ajungă a fi aleşi în cercuri de pe teritoriul locuit
de Maghiari şi aü trebuit se se refugieze pe teritoriul lo­
cuit de Români, unde cu ajutorul §§-lor 70 şi 71 al legii
electorale au fost numiţi deputaţi.
Pentru a înfăţişa şi prin imagine situaţia electorală a Un­
gariei, am introdus pe charta etnografică, lucrată după datele
iui Kiepert şi anexată acestei scrieri, şi cercurile electorale,
însemnând prin linii de umbră pe cele oposiţioniste. Coloa­
rea albastră a Românilor şi coloarea galbenă a Slavilor nu­
mai ici colo are câte un cerc umbrit, pe când coloarea albă
a Maghiarilor deabea se iveşte sub liniatură deasă ce o aco­
pere (vezi charta).
Din situaţia electorală se poate cunoaşte şi întreagă gra­
vitatea cestiunii romàne. Căci ce se va întîmpla când cer­
curile electorale de pe teritoriul locuit de Români şi de pe
teritoriul locuit de Slavi vor deveni, aşa precum se cuvine,
ale Românilor şi ale Slavilor? Unde va mai găsi guvernul,
cu politica sa de astăzi, cercuri electorale ca se-’şi creeze
în mod măestrit o majoritate parlamentară? Ce posiţiune
vor lua în acest cas Maghiarii faţă cu dinastia şi faţă cu
Austria? De altă parte, în situaţia electorală se găseşte şi
explicaţiunea atacului violent ce politica maghiară îndrep-
tează în contra Românilor, un atac care nu poate së aibă
alt scop şi altă ţintă decât desfiinţarea şi nimicirea.; lor naţio­
nală, pentru-ca colegiile electorale din părţile româneşti,
atât de indispensabile pentru proptirea sistemului actual de
guvernare, së rëmànà în stăpânirea unui guvern, care lu­
crează la întărirea maghiarismului, fără a se lipsi deocam­
dată de spriginul dinastiei.

In asemenea împregiurări nici că se putea, ca politica

7
Statului pe tărimul instrucţiunii publice së nu fie şi ea con­
dusă de tendenţele de maghiarisare. Precum multe altele
în Ungaria, aşa şi instrucţiunea publică îşi are particularită­
ţile sale. Statul îngrijeşte numai într’atâta de instrucţiunea
poporaţiel sale, întru cât nu îngrijesc de ea diteritele co­
munităţi bisericeşti, cari ’sï-aü impus sarcina de a ridica
şi de a întreţinea scoale pentru credincioşii lor. E un lu­
cru foarte firesc, că îndată ce Statul se identifică cu in­
teresele culturale ale unei singure naţionalităţi, comunită­
ţile bisericeşti apar ca protectoare ale intereselor culturale
ale credincioşilor lor în contra Statului, şi jertfele mari ce
se aduc de către biserică pentru înfiinţarea şi întreţinerea
de scoale nu se socotesc ca o sarcină, ci ca o datorinţă şi
ca un drept inalienabil al lor. Comunităţile bisericeşti sunt
deci foarte geloase de acest drept, pe care l’aü apărat în
totdeauna şi aü căutat së ’şi-’l asigure prin legile funda­
mentale ale ţării. Legea ungurească asupra instrucţiunii
(articolul de lege 38 din anul 1868) respectă fără reservă
dreptul autonom al bisericelor de a-’şi înfiinţa şi întreţinea
institutele lor de învăţăment, în cari Statul n’are nici un
amestec, afară de controlul superior. Dacă numai biserica
română ar fi avut asemenea drepturi de conservat, politica
maghiară a Statului ar fi lipsit-o fără nici un scrupul de
ele. Dar era şi biserica catolică, care în Ungaria numera
7.239.212 credincioşi ; eraű şi bisericele protestante, cari stă-
ruiaű pentru asigurarea drepturilor lor de instrucţiune. De
altă parte în, cursul veacurilor, bisericele ridicaseră în
Transilvania şi în Ungaria un număr însemnat de institute
de înveţăment, pe cari. Statul nu le putea primi în îngriji­
rea sa din causa neajungerilor budgetäre.
După ce Statul ungar de astăzi, nu numai că s’a identi­
ficat cu interesele culturale ale naţionalităţii maghiare, ci
procede agresiv contra intereselor culturale ale celorlalte
naţionalităţi din ţară, s’a desvoltat între Stat şi biserici o
luptă pe tărîmul instrucţiunii publice. Dintre toate biseri­
cele, biserica română este iarăşi mal mult angajată în acea­
stă luptă, fiindcă ea, apărându-’şl drepturile sale, ocroteşte
totodată interesele naţionale ale poporului român, pe când
atât biserica catolică cât şi cea protestantă n’aü alte inte­
rese decât cele bisericeşti ’).
*) De biserica catolică din Ungaria se ţine partea cea mal mare a Maghiarilor,
partea cea mai mare a Slovacilor şi o parte bună a Germanilor. Bisericele
 99

Biserica română întreţine din mijloacele eî proprii 3.083

scoale primare, 4 scoale civile, 5 scoale secundare, 7 pre­
parandii pentru învăţători (scoale normale) şi 7 seminari!
pentru preoţi 1). Sub controlul Statului şi cu obligaţiunea de
a observa planurile de înveţămenţ ale Statului, autorităţile
bisericeşti române au. dreptul, asigurat prin legile Statului,
de a administra şi de a conduce în mod autonom toate
aceste instituţiuni şcolare, precum şi altele pe cari le-ar
mal înfiinţa.
Din punctul de vedere al «naţiunii unitare», sub care de­
numire politica maghiară înţelege totdeauna naţiunea etnică
maghiară, şi nu pe cea politică ungară legală, autonomia bi­
sericească, care pentru Românii resăriteni (greco-orientali)
e asigurată prin o lege specială (articolul de lege 9 din anul
1868), era privită ca o pedecă însemnată la «expansiunea
elementului, ce formează Statul», adecă pentru progresul
maghiarismului. Desfiinţarea autonomiei bisericeşti pe cale
legală nu se putea încerca, fiindcă guvernul s’ar fl găsit în
faţa tuturor confesiunilor şi a multor alte dificultăţi, între
cari cele financiare n’ar fi ocupat locul cel din urmă. Aii.
apucat deci şi în această privinţă căi pezişe. Guvernul a dat
ordonanţe cari loveau în legi, iar parlamentul a votat legi
cari loveau numai în autonomia bisericelor ne-maghiare.
înainte de toate guvernul a căutat ca cele şeapte scaune
episcopale româneşti (Sibiiü, Arad, Caransebeş, Blaj, Gherla,
Oradea-mare şi Lugoş) së fie ocupate de preoţi, cari së se
pună in serviciul politicei maghiare şi së nesocotească in­
teresele bisericeşti şi naţionale. Prin o interpretare forţată
a dreptului de supraveghiare superioară, guvernul a găsit,
în parte cu ajutorul acestor episcopi, fel de fel de titluri
şi forme pentru a se amesteca în afacerile bisericeşti şi
şcolare ale Românilor şi a le dirigui tot mai mult în inte­
resul politicei maghiare.
Inveţătoril români,—cari nu sunt nici instituiţi nici plătiţi
de Stat şi ar trebui, împreună cu şcoalele la cari ei servesc.

protestante, despărţite în mat multe confesiuni, cuprind : în confesiunea augs-

burgică, o parte a Germanilor, pe Saşii din Transilvania şi o m ică fracţiune
a Maghiarilor; în confesiunea reformată şi unitară, pe a treia parte dintre
Maghiari, din cari es mal ales şoviniştil (Kbssuth, Tisza).
’ ) După datele cuprinse în raportul ministeriulul instrucţiunii publice pe
anul 1891/92.
 100

së ocupe conform legilor o posiţiune cu desăvirşire inde­

pendentă de organele guvernului, — ajung tot mai mult la dis-
posiţiunea autorităţilor şcolare ale Statului, fără ca legile cari
garantează autonomia bisericească şi şcolară së fie abrogate
saű modificate. Tot în scop de a spori dependenţa învăţă­
torilor români de guvern, acesta n’a permis că ei se-”şl
creeze institute de pensionare, deşi legea (articolul 32 din
anul 1875, § 31) îngădue aceasta anumit, şi ’i-a silit sé se
facă membri ai institutelor de pensionare ale Statului. Par­
lamentul a votat o lege, prin care stabileşte minimul sala­
riului unui învăţător ; dacă autoritatea bisericească nu e în
stare a plăti pe toţi învăţătorii cel puţin cu acel minimum de
salariü, Statul întregeşte lipsa şi-’şi asigură totodată un drept
de dispunere asupra şcoalelor şi învăţătorilor subvenţionaţi.
Pentru a slăbi totdeodată şi legătura dintre autorităţile
bisericeşti şi preoţi, guvernul a luat în archidiecesa Tran­
silvaniei (Sibiiă) din manile consistoriuluî dreptul de a dis­
tribui suma de 24.000 florini pe an ca ajutor preoţilor, şi
’şî-a însuşit sieşi acest drept (ordonanţa din 18 Ianuarie
1884). Suma era acordată archidiecesei din budgetul Statului
prin graţia împăratului (autograful din 24 Maiu 1861).
Aceste şi multe alte asemenea mijloace nu puteai! însă
să propage in mod destul de spornic scopurile politicei
maghiare pe tărimul instrucţiunii. Se căută deci ase pune
şcoalele confesionale ne-maghiare de-adreptul in serviciul
maghiarisării, fără ca «să se atingă dreptul autonomiei bi­
sericeşti» şi fără ca Statul să iea asupra sa sarcina întreţi­
nerii acestor scoale. Intre protestările extra-parlamentare ale
naţionalităţilor ne-maghiare, parlamentul unguresc a votat
Ia 1879 legea pentru introducerea obligatoare a învëlàmêntuluî
limbei maghiare în toate şcoalele primare (vezi Anexa 34).
Această lege nu priveşte, se înţelege, decât numai şcoalele
primare ne-maghiare, întemeiate şi întreţinute de comunită­
ţile bisericeşti iarăşi ne-maghiare. In aceste scoale primare,
cari din neajungerea mijloacelor băneşti adese nu puteau
să dea instrucţiunea elementară in mod mulţămitor, se intro­
duce învăţămăntul unei limbi nouă, a limbei maghiare, care
trebue să ile predată de învăţători cari nici ei nu o ştiri.
Sub pretextul de a da fiecăruia ocasie de a învăţa limba
Statului, în realitate însă pentru a impune poporaţiei o limbă
a Statului, s’a început o adevărată goană contra şcoalelor
române şi a învăţătorilor români. învăţătorii nu ştiai! nici
 •11)1

■odată destul de bine ungureşte, iar şcoalele nu dovedeau

spor suficient în limba maghiară. Legea s’a mai înăsprit
încă prin ordonanţe ministeriale şi prin un plan de studii
impus, în care se sporeaü orele de instrucţiune pentru limba
maghiară în paguba instrucţiunii elementare. Zelul minis­
trului de a pune în practică această lege era întrecut prin
emulaţimea autorităţilor şcolare, se înţelege maghiare, că­
rora le era încredinţată îndeplinirea supravegherii. Prin
această goană şcoala primară română a trebuit së devină o
instituţiune, care nu mai tinde la predarea învăţământului
elementar, ci are de scop numai învăţarea limbeî maghiare.
Dacă resultatul acestei instrucţiuni nu e «suticient», învăţăto­
rul poate së fie înlăturat, sau şi şcoala închisă ca necores-
punzëtoare legii (§ 26). Judecata, dacă instrucţiunea e saü nu
suficientă, o face'guvernul prin funcţionarii sei. Fiecare
învăţător trebue se-’şi dea toate silinţele, nu pentru-ca şe-
’şi împlinească misiunea sa şi së mulţumească pe autori­
tăţile sale bisericeşti, ci pentru ca së satisfacă pe inspecto­
rul şcolar unguresc, iar acesta nu cere altceva delà şcoala
primară decât—limba maghiară. Dţ Schwächer, un cunoscut
scriitor german, care adeseori işi pune pana sa în serviciul
«ideii Statului maghiar», nu poate decât së recunoască şi
el adevërul despre unica şi singura grijă a acestor inspectori.
Deşi d-sa vede în această lege numai tendenţa de «a răspândi
cunoaşterea limbeî maghiare şi în straturile mai de jos ale po-
poraţiei» şi crede că această tendenţă, «ea pentru sine, nu
poate fi considerată drept o ameninţare pentru naţionalită­
ţile ne-maghiare», totuşi zice:

«....Organele de inspecţiune şcolară socotesc negreşit în­

deobşte ca principala lor datorie de a vegliia, în ţinuturile
cu poporaţie de diferite limbi, cu prilegiul inspecţiunilor,
numai asupra predării limbii maghiare în institutele de înve-
ţăment ne-maghiare. Dacă învăţătorul poate dovedi un oare­
care résultat în predarea acestui obiect de studiu, atunci el
e la adăpost. E cu desăvirşire indiferent dacă densul mun­
ceşte conştiinţios, cu destoinicie şi dacă dă vre-un résultat
în cealaltă parte a activităţii sale didactice-» ').

Patru ani după introducerea acestei legi, naţionalităţile ne-

maghiare au fost hărăzite cu o lege pentru şcoalele secun-1

1) Die national-politischen Ansprüche, der Rumänen in Ungarn, în «TUes-

tijaliche Rund scha u»». Lipsea 1894, nr.v 9, paga 202.
 102

dare (articolul 30 din anul 1883), care urmăria aceeaşi ten­

dinţă ca şi legea de la 1879, însë pe tărîmul învăţământului
secundar. Anul 1891 a adus legea asilelor de copii (arti­
colul 15 din 1891), care caută së realiseze idea brutală,
de a răp; copilului deja la vîrsta fragedă de trei ani
limba sa maternă şi a o înlocui prin «limba Statului».
Legea (vezi Anexa 41) îndatorează pe toţi părinţii şi tutorii
de a trimite pe copiii în vîrsta delà 3 până 6 ani în insti­
tutele asilului ■(§ 4), unde, pre lângă altele, vor fi instruiţi
în «exerciţii evlavioase» interconfesionale (§ 8); «ocupaţia co­
piilor, a căror limbă maternă nu e limba maghiară, trebue
së fie legată cu introducerea în cunoştinţa limbei maghiare,
ca limbă a Statului» (§ 8). Această disposiţiune a legii, care
atacă chiar drepturile mamei şi ale credinţei, se motivează
in expunerea de motive a legii în următorul mod :

«Disposiţiunile acestui al 8-lea paragraf aü în vedere sco­

puri morale religioase, şi arată rugăciunile ca mijlocul cel
mai potrivit şi mai corespunzător cu etatea copiiilor. Inse
pentru-ca së nu se ivească trebuinţa de a face vr'o deose­
bire între copii şi pentru-ca së nu fie nevoiţi copiii de alte
confesiuni, a recita rugăciunile singuratecelor confesiuni, se
vor întrebuinţa rugăciuni scurte şi îndeobşte aplicabile.»
Disposiţiunea ca copiii së fie siliţi a învăţa o limbă străină,
se motivează în acelaşi raport în următorul mod :
«De vreme-ce copiii mici învaţă uşor, jucându-se, limbi
străine, s’a găsit că e cu cale a enunţa, ca copiii a căror
limbă maternă nu e cea maghiară se fie exercitaţi in limba
maghiară ca limbă de Stat, pentru-ca prin aceasta së se
prepare lucrările din şcoalele elementarei ').
Toate profesoarele asilelor trebuescsë aibă o diplomă de
cunoştinţa limbei maghiare (§§ 11,42,37, 39 şi 42). Inspec­
torul şcolar al Statului se autorisează anume prin lege, de a
refusa iscălitura sa pe diplomă, dacă profesoara nu cunoaşte
in mod îndestulător limba maghiară (§ 42). In institutele
confesionale, unde se cresc profesoarele (preparandii) şcoala
model de pe lângă aceste preparandii e îndatorită prin lege,
ca cel puţin jumétate din fie-care zi së silească pe copiii
ne-maghiari la conversatane maghiară (§ 37). Şi în asile
prevede legea «tendenţe îndreptate contra Statului» (§ 28).9

9 Dr. Rudolf Krejcsi, XV Gesetzartikel vom Jahre 1891 über das K inderbe-
wahrwesen. Budapesta 1891, Moritz Ráth.
 Legea asilelor, împreună cu legea delà 1879 pentru intro­
ducerea limbeî maghiare în şcoalele primare ne-maghiare, aü
scopul de a le preface deocamdată pe acestea în institute
de învăţământ cu doue limbi. Numai această ţintă, se înţe­
lege, nu poate së mulţumească încă pe şoviniştL Ea nici
nu e bine atinsă şi eî cer în cor desfiinţarea şcoalelor con­
fesionale, adecă maghiarisarea completă a instrucţiunii.
Mai deunăzi (21 August 1894) se întrunise la Dobriţin so­
cietatea institutorilor, profesorilor şi «pedagogilor» numiţi
de guvern; după spusele ziarului «Pester Lloyd» erau vr’ o
250 inşi de faţă. Majoritatea acestei adunări s’a pronunţat
pentru maghiarisarea completă a instrucţiunii. E remarcabil,
că mişcarea în această direcţiune nu porneşte din mijlo­
cul poporului maghiar, ci de sus delà guvern. Fostul mi­
nistru al instrucţiunii, contele Albin Czáky, unul din cel
mai sărbătoriţi bărbaţi ai şovinismului, a pus, în aplausele
generale ale Camerei, ca program al guvernului maghiari­
sarea completă a instrucţiunii.
Pentru a slăbi şi mai mult, ba a face adeseori cu ne­
putinţă instrucţiunea în şcoalele confesionale, guvernul a
pornit o adeverată goană contra mijloacelor de învëtàmênt.
Şirul cărţilor didactice române oprite e fără sfirşit, căci
şi astăzi această goană contra cărţilor se continuă. Gu­
vernul nu se mulţumeşte numai cu oprirea, ci dispune,
in contrazicere cu legea, folosirea unul anumit mijloc
de învăţământ în şcoalele confesionale, cari nu sunt su­
puse autorităţii sale. Aşa de. ex. pe la sfirşitul lui August
1894, s’a trimis de ministru o circulară către toate autori­
tăţile bisericeşti, prin care se opresc toate chărţile Unga­
riei cu excepţiunea uneia, care a apărut numai cu text ma­
ghiar în editura lui Kogutowicz din Pesta.
Această siluire, ce se face de puterea Statului asupra in­
stitutelor de învăţământ ne-maghiare, a pricinuit, în afară
de o scădere de nivel în resultatele instrucţiunii, şi o con­
siderabilă reducere a numărului acestor institute. La ulti­
mul congres demografic ţinut la Budapesta (Septembre 1894)
profesorul Ludovic Lang a constatat, pe temeiul datelor
oficiale, că în anul 1869 din 13.798 şcoale primare, 5.818 eraü
curat maghiare, în 1.452 se preda instrucţiunea în doue limbi,
iar în 6.458 şcoale nu se instruiaü copiii în limba maghiară
şi ea nici nu era obiect de învăţământ. Astfel 58% din
şcoalele primare erau ne-maghiare, o proporţie ce cores-
 punclea nu numai cu raporturile, ci şi cu trebuinţele popo-
raţiei. In anul şcolar 1891/92 se aflau în Ungaria Iti.917 scoale
primare (cu 3.119 mai multe), dintre cari numaï 2.386 nu
predau limba maghiară, 9445 eraü curat maghiare (un spor
de 3.627) şi în 2681 scoale se preda în doue limbi. In aceşti
22 ani şcoalele maghiare aű sporit dar delà 42% la 56%,
iar cele ne-maghiare ah scăzut la 14%, şi profesorul Lang
adauge, ca ele vor scădea şi mai mult, prin «disposiţiuniJe
legale» ce se iah.
Maghiarisarea instrucţiunii are se dea şi lovitura de moarte
autonomiei bisericeşti, sguduite deja în temeliile sale. Deja
biserica greco-catolică (unită) nu mai e considerată ca o bi­
serică naţională a Românilor. Planul de a crea o biserică
greco-catolică maghiară cu un singur episcopat, care së cu­
prindă pre lângă Români şi pe Ruteni, ese din ce în ce
tot mal mult la iveală.
Reforma bisericească, care a produs atâta iritaţiune în
anii din urmă, introducerea căsătoriei civile şi libertatea
religionară cu recepţiunea Ovreilor, toate îmbrăcate în mod
isteţ cu haina liberalismului, n’ah alt scop decât a slăbi pu­
terea bisericelor şi prin aceasta a slăbi puterea de resis-
tenţă a naţionalităţilor contra maghiarisării.
Şi idea colonîmril a fost pusă în serviciul maghiarisării.
Pela începutul anului 1894 parlamentul unguresc a votat,
după o discuţiune numai de doue ore. o lege care dispune
colonisarea moşiilor Statului din Ranat, mai ales în Dacica
(Bâcs-Bodrog) şi in Caraş-Severin (Krasso-Szörénvi). Am­
bele ţinuturi sunt relativ des împoporate (64 locuitori pe
kilometru pătrat) şi găzduesc o ţărănime harnică şi foarte
sîrguitoare. Mal ales ţăranul român din Severin, cu o mică
proprietate de pâment, ar li economiceşte mult ajutorat,
dacă i s’ar spori proprietatea prin parcelarea şi vinderea
moşiilor învecinate ale Statului. Dar tocmai această întărire
economică a ţăranului român, care ar fi şi o întărire na­
ţională, legea de colonisare voeşte să o împedece prin in-
temeiarea de sate nouă maghiare pe moşiile Statului, în
mijlocul unei poporaţil aproape curat româneşti (comitatul
Severinulul are 407.635 locuitori, dintre cari numai 2,fi7%
Maghiari). Prin această colonisare, pentru care parlamentul
a votat deocamdată trei milioane de florini, massa com­
pactă a Românilor are să fie spartă prin colonii maghiare
şi puterea lor economică şi naţională frântă.
 105

Do aceleaşi vederi aii fost conduşi legiuitorii maghiari,

când aü creat o lege excepţională pentru regularea raportu­
rilor de proprietate în Transilvania (articolul 45 din anul
1880). Această lege, care pentru Ungaria nu e in vigoare, e
o nouă dovadă că administraţia ungurească consideră Tran­
silvania drept o ţară cucerită. Precum dreptul electoral a
suferit restringer! în Transilvania, aşa şi raporturile el eco­
nomice aü trebuit së lie deosebite de cele ungurene şi în­
deosebi regulate. Deosebirea se preschimbă, întocmai ca în
legea electorală, în o apăsare a poporului român, ceea-ce
resultă din posiţiunea c e a trebuit së ia acesta contra legii.
La 20 Aprilie 1880 ?Lomânii aü înaintat parlamentului un
memoriti, făcut şi iscălit de 28 advocaţi1). Parlamentul, se
înţelege, a trecut cu uşurinţă preste acest memoriti, căci
politica maghiară voia së scutească interesele boerilor ne-
românî şi nu pe acele ale ţăranului român.
Principiile de guvernare, precum rees ele in mod clar
din analisa acestor vre-o câteva legi ungureşti, nu puteai!
decât së domineze întreg organismul administrativ al Statu­
lui şi së’l pună în serviciul mag Marisa,rii. O examinare spe­
cială a legii comunale şi municipale n’ar putea avea în mod
firesc alt résultat, decât a spori dovezile pentru dominaţiu-
nea politicei de maghiarisare. Românii dispun în unspre­
zece comitate de majoritatea absolută a poporaţiel. Funcţi­
onarii administrativi sunt aleşi de representanţil poporaţiel
comitatului. Cu toate aceste, poporul român nu se poate
afirma politiceşte în nici un singur comitat, nici acolo unde
toate celelalte naţionalităţi la ololtă (cu Maghiari cu tot) de-
abea representă 10% din poporaţie. Faţă cu această reali­
tate, mal e nevoie de a cerceta alcătuirea legii comunale
şi municipale, pentru a dovedi tendenţa el nedreaptă şi anti­
roman ească ?
Dar pentru ajungerea scopului de a desnationalisa majo­
ritatea poporaţiel, toate aceste mësurl ale Statului së ace­
tati, se înţelege, totuşi încă prea slabe. Trebuia deci së fie
chemată în ajutor şi societatea maghiară. Iarăşi din capi­
tala ţări! se ridicară voci puternice pentru intemeiarea de
societăţi de maghiarisare, adecă societăţi cu scopul de a
uşura preschimbarea Ne-maghiarilor în Maghiari şi la casi)

i) P. Cosma, Datele referitoare la regularea de posesiune în Transilvania şi

părţile adnexe. Sibiiü 1880, Tipografia archidiecesană.
 106

de nevoie de a înlesni prin presiuni şi prin silă maghiari-

sarea. Despre activitatea acestor societăţi, spriginite de pu­
terea Statului şi în multe caşuri purtate în spate de Stat,
despre mijloacele şi scopul lor, va da seamă următorul ta­
blód, compus pe temeiul propriilor lor rapoarte date pu­
blicităţii.
Prima societate de maghiarisare s’a înfiinţat la Budapesta
pentru maghiarisarea poporaţiel el proprii, care (afară de
Ovrei) era mal bine de o treime germană. Cercul de acti­
vitate al societăţii s’a întins mai în urmă asupra ţării în­
tregi. Cu mari jertfe ea a înfiinţat un numër mare de asile
de copil, a ajutorat scoale, a întemeiat bibliotece şi a spri-
ginit pe toate căile maghiarisarea. Intre altele, ea a înte­
meiat Fundaţia contelui luliu Andrăssy, din care se acordă
pe fiecare an premii de câte 50 şi 100 florini la 6 învăţători,
cari se disting prin progresele ce limba maghiară face în
şcoalele lor. In memoria lui Andrăssy s’a bătut o medalie,
care se conferă persoanelor ce ’ şi-au. câştigat merite pentru
scopurile societăţii. Un anume Király Pál a dăruit 10.000
florini pentru societate. In anul 1892 societatea avea un
budget anual de 11.000 florini şi o avere de 90.392 florini.
Reuniunea culturală din Ungaria-de-sus s’a înfiinţat mal
ales pentru maghiarisarea Slovacilor. Ea avea la 1892 aproape
5.000 membri, un budget de 55.569 florini şi o avere de 91.911
florini. A înfiinţat mal multe grădini froebeliane în comune
slovăceştl şi germane şi caută a maghiarisa serviciul dum-
nezeesc în bisericele slovăceştl şi germane din nordul Un­
gariei. Această reuniune arangiază şi expediţiunile sălbatice
de copil slovăceştl, pe cari îl ridică cu sutele din sinul
familiilor lor şi îi trimite în regiuni curat maghiare, unde
ţăranii unguri îl primesc pentru o taxă ce le-o plăteşte re­
uniunea.
Reuniunea culturală din Transilvania pentru maghiarisa­
rea Românilor numeră (la 1892) 20.000 membri contribua­
bili şi are un venit de 70.000 florini. Ea susţine preste 100
scoale maghiare în comune româneşti. Unele comitate au
aruncat chiar o dare pe poporaţie, imposit noü, care se în-
cassează de funcţionarii Statului pentru fondurile reuniunii.
Reuniuunea culturală transdanubiană îşi îndreaptă acti-
vitatatea sa mal ales asupra sud-vestulul ţării. Deşi încă
tînără, ea are o avere de 30.000 florini şi cheltueşte 3—4.000
florini pe an.
 •107

In anul 1894 s’aü mai Înfiinţat încă doue asemenea reu­

niuni, una la Budapesta: «Reuniunea naţională maghiară»
(Magyar nemzeti egyesület) pentru toată ţara şi alta la Eper­
jes : " «Reuniunea culturală nord-vestică» pentru comitatele
slovăceşti-ruteneştî (Abauv-Torna, Zempiin, Ung, Ugocia,
Bereg, Sáros şi Maramureş).
Toate aceste reuniuni aü întins o reţea foarte deasă asu­
pra întregeî ţări şi fac pe de o parte vînătoare după su­
flete, pe de altă parte hrănesc şovinismul pe întrecute.

Politica maghiară procede în mod agresiv nu numai con­

tra drepturilor fireşti şi naţionale ale Românilor, ci şi con­
tra unităţii şi existenţei monarchici habsburgice, cu ale cărei
interese Românii s’aü identificat totdeauna.
Analisa resultatelo!’ electorale a dovedit în mod matema­
tic, că aproape totalitatea alegătorilor maghiari mărturiseşte
in credinţa lui Kossuth şi că guvernul unguresc se poate
susţinea numai în mod artificial, prin legi excepţionale, prin
forţk şi prin falsificarea libertăţii electorale. Scopul şi ţinta
partidului kossuthist se pot însă stabili în mod precis şi
neîndoios din programul sèü politic şi din trecutul lui.
Kossuth însuşi, capul şi inspiratorul acestui partid, are un
trecut politic foarte bogat, de mai bine de o jumătate de
secol, care ofere momente prea suficiente pentru aprecia-
vrea politicei maghiare naţionale. E un fapt îndeobşte cunos­
cut, că Kossuth a stabilit drept ţintă principală a politicei
maghiare desfacerea Ungariei de către Austria şi indepen­
denţa Ungariei sub o dinastiene-habsburgică. Ga «guvernator»
al Ungariei, el a proclamat în camera ungurească refugiată
ia Dobriţin detronarea Impăratulul-Rege Francisc-Iosif I, şi
mal târziu (1859), ca «représentant al naţiunii maghiare», el
a oferit Coroana ungurească prinţului Napoleon *)• Această
independenţă, încă nerealisată de Kossuth, este înscrisă ca
primul şi principalul punct al programului partidului kos­
suthist de astăzi (vezi Anexa 40). Acest program politic e
spriginit în mod deschis de cei mal mulţi, iar în secret de
toţi alegătorii maghiari. Coloman Tisza, care mulţi ani de-
arîndul a fost consilierul Coroanei şi trebue şi astăzi încă
privit ca adevăratul conducător al politicei maghiare, nu
poate «decât să se plece înaintea intenţiei sincere şi patriotice

‘) L. Kossuth, Schriften aus der Emigration, t. I, pag. ‘241.

 ■108

a partidului kossuthist înflăcărat» 4). Nici un om politic se-

lios nu poate fi sedus, prin politica contelui Apponvi, al
doilea personagiu politic important, a crede că acesta, care
în teorie recunoaşte pactul dualistic delà 1867, dar cere o
armată maghiară naţională, nu sprigineşte cu partidul seu
(oposiţia moderată) scopurile partidului kossuthist. De altă
parte, vecinica cochetare dintre partidul kossuthist şi cel
guvernamental, alianţele încheiate între aceste partide, daü
dovezi tari despre existenţa acelei «.solidarităţi a naţiunii»,
pe care Kossuth în întinsa sa activitate a invocat’o atât de
des şi cu mult succes. Capitala Ungariei, care de altcum se
manifestă la alegeri în sens guvernamental, a ales pe Kos­
suth cetăţean de onoare şi a dat astfel şi ea o dovadă, ce
strinse legături există intre guvernamentali si kossuthistil-
oposiţionişti.
Conflictele numeroase, ce se ivesc atât de des în Ungaria
între militari şi civilii maghiari, insultele ce trebue së su­
fere in legiunile maghiare colorile dinastiei (negru-galben)
şi, mai pre sus de toate, atitudinea foarte reservată ce iaü
justiţia şi administraţia maghiară fală cu provocatorii şi in­
sultătorii, cari in mal toate caşurile scapă nepedepsiţi, în­
dreptăţesc pe deplin conclusia, că spiritul kossuthist ’e în
Ungaria nu numai popular, dar e ocrotit şi cultivat de gu­
vern şi de autorităţi. * B
Moartea lui Kossuth (Maiţie 1894) a dat prilegiü tuturor
partidelor politice şi întregului popor maghiar ca se-’şi mani­
festeze gândirea şi tendenţa. fn parlamentul unguresc nu s’a
ridicat nici un singur glas, care së fi ţinut socoteală de sim-
ţimintele Monarchulul şi ale majorităţii poporaţiei faţă cu
duşmanul declarat al dinastiei şi al unităţii monarchie!.
Guvernul şi partidul sëü s’aü mulţumit (vezi Anexa 49) a
împedeca votarea unei legi, care nu putea obţinea sancţio­
narea Coroanei. luliu Justh, capul partidului kossuthist,
considera pe Kossuth drept «mortul naţiunii» şi cerea së
se facă înmormântarea cu cheltuiala Statului, iar memoria
lui së fie eternisată prin o lege. Pentru contele Apponvi
Kossuth tot «mortul naţiunii» era, insë, ştiind că votarea
legii propuse de Justh era o provocare făţişă a Impëratuluï,
el a căutat së încungiure isbucnirea unui asemenea conflict si
a propus ca înmormêntarea së se facă cu cheltuiala patia-

9 D is c u r s u l lu i T is z a ţin u t la O r a d e a -ra a re . în 2 S ep tem b re 1894.

 IO!)

meniului. Preşedintele Camerei (Desideriti Bánffy, actualul

prim-ministru) a accentuat «iubirea de patrie» şi «patriotis­
mul mai presus de ori-ce critică» ale lui Kossuth. Prirn-mini­
strul; Wekerle a ţinut së-’şi manifeste «pietatea şi adoraţiu-
nea» pentru meritele lui Kossuth. Dacă ştim că Kossuth nu
s’a întors în patria sa din motivul, mărturisit pe faţă, că nu
putea recunoaşte pe Impëratul-Rege Francisc-Iosif de Dom­
nitor legitim al Ungariei ; dacă ştim că la 1859, 1801 şi 1866,
Kossuth s’a aliat cu duşmanii monarchie!, pentru a-i ajuta së
o distrugă, «iubirea de patrie mai pre sus de ori-ce critică»
accentuată de preşedintele Camerei şi complimentul profund
al prim-ministrului nu se pot altcum înţelege decât în spi­
rit kossuthist. Acest spirit este inse de-adreptul opus şi pac­
tului dualismului şi unităţii monarchie! habsburgice.
Mai lămurit şi mai deschis decât inspiratorii el, se pro­
nunţă presa oficioasă. Astfel «Pester Lloyd» scrie în unul
din multele sale panegirice pentru Kossuth următoarele
(nr. 76 din 28 Martie 1894) :

ccPentru-că patriarchul el a închis ochii de somnul cel

vecinie, naţiunea totuşi nu închină spre peire. Şi astfel zi­
lele de adine şi general doliu pentru Ludovic Kossuth vor
ti şi zile de consolidare şi înălţare : naţiunea maghiară va do­
bândi un noü avênt pentru deslegarea acelor probleme de
conservare proprie şi de consolidare, cărora le va putea co ­
respunde numai dacă va ţinea cu statornicie la tradiţiunile
rămase delà acei bărbaţi, care ’ï-aü zidit clădirea şi ’î-aü în­
tocmit-o, aşa încât în cele din urmă se găsesce ca acasă în-
tr’ènsa. Pământul, care va închide in sine rămăşiţele lui Lu­
dovic Kossuth, së fie un pàmênt binecuvântat, iar binecuvân­
tarea se va întinde peste densul numai dacă va rămânea viü
între noî spiritul, care a făcut din ruine o vieaţă înfloritoare.»

Comparând aceste expectoraţiuni oficioase cu următoarele

cuvintele rostite în Cameră de kossutbistul Otto Herman
(vezi Anexa 49) :

«Mal am de spus aci numai un lucru : vorbele ultime pe

care ’ rni le-a adresat Kossuth. Aceste aü fost: «Eu deja de
«mult nu mal trăesc ; eü am murit în anul 1867. Când însă
«me veţi înmormânta, voiü învia din mormânt şi atunci nu-
«mele meii va avea o putere cu mult mai mare decât odinioară»

va ii foarte anevoie de aflat vre-o deosebire.

Pentru a exercita presiune asupra dinastiei, s’aü organi­
sât în capitală, cu ocasia transportării cadavrului lui Kos-
 •110

suth mişcări revoluţionare, îngăduite de autorităţile ma­

ghiare. După ce însë la Viena se luă o atitudine foarte
hotărîtă contra acestor manifestaţiunî, iar pe stradele Buda­
pestei eraü în picioare nu mai puţin decât 28 batalioane de
miliţie, aü încetat dintr’odată toate turburările. Pentru-ca
se nu se arate însë că «naţiunea» s’a retras dinaintea ur­
gisiţilor soldaţi «nemţeşti», primarul Capitalei a afişat pe
păreţi o telegramă a fiilor lui Kossuth, în care aceştia spu­
neaţi că, dacă nu vor înceta «scenele lărmuitoare de pe
stradă», el nu vor aduce cadavrul tatălui lor în capitală.
Poporaţia a dat la moment ascultare acestui apel,— aşa con­
statati într’un glas toate foile maghiare.
Dacă ne dăm bine seamă de toate aceste impregiurări, s’ar
putea së nu ne aduccem aminte de cuvintele înţelepte ros­
tite la 1842 de contele Széchenyi? S’ar putea së nu ne rea­
mintim judecata aspră ce Impëratul Ferdinand a făcut asu­
pra Maghiarilor în anul 1848? Şi unele şi altele pare că sunt
scoase din situaţia actuală şi se potrivesc astăzi întocmai,
deşi aü trecut la mijloc 53 saü 47 ani ! *)

«Legile generale, cari asigură libertatea, egalitatea în drep­

turi şi bunăstarea tuturor cetăţenilor Ungariei, revarsă bine­
facerile lor deopotrivă asupra tuturor locuitorilor Statului
unguresc», — astfel vesteşte fără sfială la 6 August 1894
(nr. 182) oficiosul «Pester Lloyd». Am arëtat in cele de
până acum ce trebue së se înţeleagă sub «libertate», sub
«egalitatea în drepturi» şi sub «bună stare». In tot caşul Ro­
mânii aü grave şi puternice motive de a se plânge amar de
«binefacerile» revërsate asupră-le de legile ungureşti. Dar
Ungaria «liberală» nu ingădue Românilor nici chiar dreptul
de a se plânge ; chiar şi acesta e suprimat.
O lege de presă excepţională are misiunea de a ocroti ma­
ghiarismul agresiv şi de a opri pe Români së se apere ne-
pedepsiţi de atacurile îndreptate contra lor. «Egalitatea în
drepturi» a fost completată, în afară de legea electorală
excepţională şi de legea excepţională pentru regularea pro­
prietăţii de păment, prin o lege excepţională de presă —
toate create pentru a apăsa pe Români. Legea de presă delà
1848, făcută de Kossuth, care e şi astăzi în vigoare, a fost
introdusă în Transilvania numai însoţită de o patentă ab-
solutistă, care a vëzut lumina zilii în timpurile când ţara
Ü Vezi Anexele 12 şi 13 şi pag. 26, 27.
 Ili

era in stare de asediu şi guvernată de despotism. Ascuţişul

patentei se îndrepta atunci contra rebelilor maghiari. Tim­
pul naşterii e! explică pe deplin disposiţiunile aspre şi severe
cuprinse în această ordonanţă, cu care orî-cine şi orl-când
poate fi urmărit şi foarte aspru pedepsit pentru delicte de
presă (vezi Anexa 30). Pentru a da inse şi acestei ordo­
nanţe draconice o văpsea «liberală», guvernul a instituit
pentru judecarea proceselor de presă Curţi cu juraţi. Prin
decrete ministeriale s’aű instituit (1872) pentru Transilvania
trei Curţi cu juraţi (vezi Anexa 30), doue în oraşe maghiare
tTirgul-Mureşului * şi Cluj) şi una în oraşul german-român
Sibiiű. Juraţii din Sibiiü n’aű intrat în intenţiunile guver­
nului şovinişt şi achitaü pe ziariştii români aduşi de pro­
curori înaintea lor. Guvernul a desfiinţat deci Curtea cu ju­
raţi din Sibiiü (1885) şi a împreunat circumpscripţiunea ei cu
aceea a Curţei cu juraţi din Cluj, care era totodată şi cen­
trul şovinismului maghiar pentru Transilvania. Din acest
defileü nu mai putea scăpa presa română: Pe de o parte
ordonanţa din timpurile stării de asediü, pe de altă parte
cetăţenii jidano-maghiari, aprinşi de şovinism, ca judecători
asupra Românilor, cari combat maghiarismul şi şovinismul
agresiv. Iată «libertatea» şi «egalitatea în drepturi», cum
este ea înţeleasă în Ungaria ! Se înţelege că «bineface­
rile» nu puteau së lipsească. In cei noue ani aï existenţei
sale, Curtea cu juraţi din Cluj a desbătut aproape cincizeci
de procese de presă contra Românilor şi a condamnat
preste o sută de bărbaţi la aproape şeasezeci de ani tem­
niţă şi preste 11.000 florini amende în bani (vezi Anexa 67).
Cu ajutorul acestui «aparat judecătoresc», a isbutit guver-
nut së arunce în temniţă şi pe comitetul dirigent al parti­
dului naţional român, şi încă pe temeiul Memorandului aş­
ternut împăratului.
Acusările procurorului s’aü întemeiat mai ales pe aţiţare
contra naţionalităţii maghiare, dar şi pe nereeunoaşterea pu­
terii obligatoare a legii, precum şi în multe caşuri pe ne-
implinirea datorinţelor legale ale redactorilor, colaboratori­
lor, conducătorilor şi proprietarilor de tipografii şi de ziare.
Şi pentru răspândirea de cărţi neoprite, procurorii aü susţinut
acusări, iar tribunalul a dictat, pe temeiul verdictului juraţi­
lor, pedepse cât se poate de aspre (pentru răspândirea Re-
plicel, d-1 Aurel Popovici a fost osândit la 4 ani de temniţă).
•Guvernul a procedat în această privinţă după bunul sëü plac.
 Preocupat de idea, că prin o aspră pedepsire a bărbaţilor
cari steteaü în primul plan, va isbuti a înăbuşi mişcarea
română, guvernul a ochit anumite persoane, cari trebuiau
së fie scoase cu orî-ce preţ din luptă. Pentru aceşti pros­
crişi nu mai era scăpare, căci nici procurorii maghiari nici
Curtea cu juraţi nu steteaû nici odată la îndoială, dacă
trebuiau. saü nu së împlinească întocmai dorinţele gu­
vernului.
Din cei 161 Români, cari au fost traşi în judecată pen­
tru delicte politice în deceniul din urmă (1884—1894), nu­
mai 17 au fost achitaţi, dar şi aceştia în partea cea mai mare
nu de Curtea cu juraţi din Cluj. Din tabloul anexat al pro­
ceselor politice făcute Românilor (vezi Anexa 67), unde am
citat aproape la fie-care proces şi pasagiile încriminate, ori­
cine se va putea convinge în ce mod a fost pusă justiţia în
serviciul politicei de maghiarisare şi de apăsare naţională.
Dar încă şi în temniţă guvernul a persecutat pe Români ;
şi acolo a suspendat pentru el egalitatea de drepturi. Lă­
sând cu totul la o parte faptul că mal mulţi dintre Ro­
mânii condamnaţi politiceşte aù trebuit së-’sî facă pedep­
sele alături cu criminalii ordinari, deşi în Ungaria există
instituţiunea temniţei politice de stat, dar apoi şi în aceste
temniţe de stat s’aü introdus numai pentru Români dispo-
siţiuni excepţionale şi înăsprite.
Declaraţiunea comitetului dirigent al partidului naţional ro­
mân înaintea Curţii cu juraţi, cu ocasia desbaterii proce­
sului Memorandului (vezi Anexa 50), şi scrisoarea autorului
acestei scrieri către preşedintele Curţii cu juraţi din Cluj
(vezi Anexa 52) caracterisează pe deplin situaţia politică
creată prin abusul, ce guvernul a făcut de justiţie. Renun­
ţând la apărarea sa, comitetul naţional acusat a declarat că
«aci nu poate fi vorba de drept, ci numai de forţă» şi a in­
vitat Curtea së facă ce va voi, căci ea «e stăpână pe indi­
vidualitatea fisică a acusaţilor, nu inse şi pe conştiinţa lor,
care e în caşul de faţă şi conştiinţa naţională». Autorul
acestei scrieri a refusât a se presenta înaintea Curţii, fiindcă
instrucţia judecătorească nu s’a făcut în conformitate cu
legile, fiindcă aici nu e vorba de justiţie ci de persecu-
ţiune şi rësbunare politică, fiindcă juraţii maghiari sunt
numai călăii politici al adversarilor lor -români şi fiindcă
n'a sosit timpul ca forţei së se opună, aşa precum se cu­
vine, tot forţă.
 Presa maghiară, se înlelege, e scutită de asprimile ordo­
nanţei din timpurile stării de asediű, deşi ea este partea
provocatoare. Nu numai Românii o susţin aceasta, ci si
bărbaţi politici cari înclină foarte mult spre egemonia ma­
ghiară. Astfel d-1 Schwicker, deputat guvernamental si scriitor
politic cunoscut, nu poate së nu recunoască că :

«La aţiţarea naţionalităţilor, cum şi la amărîrea, ba chiar

oiramrea intregei cestiuni a naţionalităţilor, poartă mare vină
. . . Î i i l î Prese} ™ W re (maghiare). Exageraţiunile, denatu­
r ile , lnvinova,ţirile şi bănuelile, la cari nu arareori sunt
nteleMmtr oT mare
S htaîlli; din partea acesteI prese, au adus spi­
agitare....» F

_ Ai?a de ex') 0 foaie maghiară îşi poate permite së tipă-

îeasca la adresa Românilor următoarele :

veci pagubă, că instituţiunea salutară a tragerii în teapă

cesNi ru.!!' v T ? '- Gat de radical s’ar putea resolva acum
cesti unea \alacha şi ce privelişte înălţătoare de inimi ar fl
ca se vedem capetele renumiţilor agitatori în ascuţitul vîrf ai
ţepei cu tricolorul naţional !» ')

Procurorii, cari cer pedepsirea Românilor cu cinci ani

de temniţă pentru-că aü înaintat, o petiţiune Capului Statului,
cetesc aceste expectoraţiuni sëlbatice ale presei maghiare
poate cu multă plăcere, şi guvernul nici nu se gândeşte a
porni acusări pentru agitaţiune contra naţionalităţii române,
saü a da pe ziariştii maghiari pe mâna juraţilor români !
Nu poate prinde pe nimeni mirare, dacă în asemenea îm-
pregiurări şi propoveduindu-se o asemenea «morală» de
chiar membrii guvernului, Românul e considerat de conce­
tăţenii sei maghiari ca lipsit de ori-ce drept personal şi po­
litic. Nu poate prinde pe nimeni mirare, dacă astfel se* pro­
duc scene vandalice, cum aü fost cele din Turda (Iulie 1892)
conduse de poliţie contra doctorului Raţiă, cele din Arad
(Octombre 1892) şi din Oradea-mare (August 1893), făcute
sub scutul poliţiei contra Românilor. Deşi cu ocasia aces­
tor scene sëlbatece s’aü făcut Românilor, pe lângă insulte, şi
pagube însemnate în avere, până astăzi nu s’a pedepsit de
către autorităţile Statului nimeni dintre atăcătorii îndeobşte
cunoscuţi.

b «M agyar H írla p » dela 22 Septembre -1894.

 X.

POLITICĂ. DE APĂRARE A ROMANILOR.

Politica agresivă a Maghiarilor, nu numai că a ţinut în

loc desvoltarea culturală a Românilor, ci ameninţa chiar şi
existenţa lor naţională. A trebuit ca massele poporului së
ajungă şi ele în curênd a cunoasce şi a simţi această pri­
mejdie.
După transacţiunea delà 1867, s’a format în jurul Me-
tropolieï române din Sibiiü un grup de bărbaţi conduşi de
Metropolitul Şaguna, cari stäruiaü pentru participarea Ro­
mânilor la alegerile parlamentare. Grupul se numea «acti­
vist», în oposiţiune cu cel «pasivist», care făcea propagandă
pentru-ca Românii së nu participe la alegeri. Şi «activiştii»
combäteaü cu toată hotărîrea politica maghiară ; programul
lor ii găsim desfăşurat în Memorandul delà 1872 (vezi Anexa.
31), care e totodată una din cele mal temeinice expuneri
ale'causei române. De altă parte «pasiviştil», cari îşi cáutaű
punctul lor de razim în preajma Metropoliel române delà
Blaj, nu trebuesc socotiţi ca un partid intransigent. Din con­
tră,’când la anul 1872 guvernul unguresc a voit së pipăe
pulsul Românilor şi a pus înainte idea «împăcării», toceai
conducëtoriï pasiviştilor fură acel cari intrară în negociări
cu guvernul. Punctul lor de vedere, precum îl aflăm in
Memoriul delà Blaj (vezi Anexa 32), e cât se poate de con­
ciliant. Nu numai că el recunosc pactul dualist, dar declara
că şi unirea Transilvaniei, dacă s’ar face cu concursul Ro­
mânilor, nu poate fi o pedecă la înţelegere.
Guvernul unguresc persecuta şi respingea pe pasivişti şi
desconsidera şi nu spriginea pe activişti, cari din ce în ce
mai mult îşi perdeaü terenul de sub picioaie. Prin moar-
 •115

tea Metropolituluï Şaguna (16/28 Iunie 1873), grupul activişti­

lor ’şî-a perdut ori-ce razim şi s’a desfiinţat delà sine.
Necesitatea de a lua faţă cu politica agresivă a Maghia­
rilor o posiţiune de apërare s’a desvoltat între Piomâni în mod
atât de firesc, încât după moartea lui Şaguna nici lipsa
unul conducător nu putu sé împedece strîngerea rînduri-
lor. Bărbaţii, pe cari îi aflăm în luptele Românilor delà
1870 încoace în fruntea lor, nu pot fi consideraţi de condu­
cătorii lor în adevăratul înţeles al cuvăntului, ci ca oameni
din popor împinşi înainte. Ei nu aü avut chemarea de a con­
duce politica naţională, ci numai de a o representa, de a
o apăra şi de a o susţinea prin graiű şi prin scrieri. Po­
litica naţională a fost condusă de însuşi poporul român,
care a veghiat necontenit ca fruntaşii şi representanţii
lui să o păzească şi să o urmeze. Dacă unul sau mai mulţi
din ei făceah încercarea de a pregăti căi nouă, cari nu
eraü în simţemăntul poporului, şi de a da politicei na­
ţionale o altă direcţie, urmarea era, că aceia îşi perdeaű
încrederea poporului şi trebuiau să se dea la o parte. Ast­
fel, în cei douăzeci de ani din urmă, s’aü perindat şi
s’aü schimbat un şir întreg de bărbaţi, cari s’aü aflat în
fruntea poporului, dar direcţiunea politică a rëmas cu toate
aceste aceeaşi şi nu s’a schimbat cattisi de puţin. Şi modul
cum Românii, strîmtoraţi politiceşte, aü ştiut să-’şi creeze
o representaţiune în toată regula, întemeiată pe voinţa po­
porului ; apoi unanimitatea decisiunilor acestei represen-
taţiuni şi cumpăneala mare şi prudenţa cu care s’ a proce­
dat totdeauna, sunt dovezi neîndoioase despre natura po­
porală a mişcării naţionale.
Tendenţa zeloasă a cercurilor guvernamentale din Pesta
de a presenta pe poporul român ca «pacinie şi mulţumit»,
iar pe fruntaşii lui de «agitatori», nu poate fi deci privită
decât ca o tactică pentru a îngreuia aflarea adevăraţilor
agitatori, cari se găsesc fără îndoială tocmai în acele cer­
curi conducătoare maghiare.
Deabea la 1881, adecă după 14 ani delà transacţiunea ungu­
rească, Românii s’aü întrunit în gândul de a lua o posiţiune
mai hotărîtă contra politicei maghiare agresive, care din ce în
ce mai mult ameninţa existenţa lor naţională. Nici hotărîrile
Dietei delà Cluj din 1865, nici legea unirii, nici legea naţiona­
lităţilor şi nici chiar revisuirea din 1874 a legii electorale,
n’aü putut încă determina pe poporul român să părăsească
 no

posiţiunea sa observătoare şi reservată de până aci. Deabea

legea şcolară delà 1879, prin care se introducea limba ma­
ghiară în şcoalele primare, a mişcat massele poporului, care
s’a simţit atins în simţemintele sale naţionale cele mai fireşti.
Această lege a produs fără îndoială un efect adînc şi dăi-
nuitor, care pare së fi dat impulsul pentru ţinerea unei mari
întruniri a Românilor. Un apel datat din 1 Martie 1881 şi
semnat de Niculae Popea, vicarul general al Metropoliei de
Sibiiü, amicul şi biograful lui Andrem Şaguna, şi de Gheorghe
Bariţm, capul pasiviştilor, convoacă pe alegătorii români
din Transilvania.la Sibiiü, «pentru a stabili atitudinea ale­
gătorilor faţă cu alegerile proxime». Aceste douë nume
lângă olaltă pe apel însemnaü totodată, că neînţelegerile din­
tre «activişti» şi «pasiviştî» erau cu desăvîrşire înlăturate şi
că toţi Românii eraü pătrunşi de necesitatea unei acţiuni so­
lidare şi energice. In urma acestui apel, alegătorii români
s’aü întrunit în fie-care cerc electoral şi aü hotărît, ca să
iea parte la acea adunare convocată la Sibiiü prin câte doi
delegaţi liber aleşi din mijlocul lor ; delegaţii aü fost înves­
tiţi de alegătorii lor cu mandate electorale (credenţionale)
in toată forma, cari aü fost presentate mai în urmă în adu­
nare, pentru-ca delegaţiunea lor să poată fl validată.
Românii din Ungaria, cari n’aü fost chemaţi la adunare,
văzănd mişcarea din Transilvania, s’aű îndemnat şi eï a
ţinea întruniri electorale, a alege delegaţi pentru adunare
şi a-’i învesti cu mandate electorale.
Astfel la 30 Aprilie (12 Maiű) 1881 s’aü întrunit în Sibiiü
153 delegaţi, cari representaü mai multe mii de alegători
români atât din Transilvania cât şi din Ungaria. Desbaterile
acestei adunări, eşite în adevăratul înţeles al cuvântului din
alegeri libere, s’aü terminat cu constituirea partidului naţio­
nal român şi cu stabilirea programului naţional comun pentru
toţi Românii din Transilvania, Ungaria şi Banat. Această
formă a representaţiunii naţionale politice a fost păstrată
de Români până astăzi, şi hotărîrile «Conferenţelor naţio­
nale», precum se numeaű aceste întruniri ale bărbaţilor de
încredere aï alegătorilor, eraü şi sunt normative pentru
atitudinea Românilor din Transilvania şi din Ungai’ia.
Din desbaterile şi hotărîrile Adunării naţionale de pe
Câmpul Libertăţii la 3/15 Maiü 1848, se putea cunoaşte că
poporul român nu tinde la separatism naţional, nu doreşte
a ocupa o posiţiune excepţională în Stat. Din contră, pro-
gramul naţional dela 1848 recunoaşte o identitate de interese
a tuturor cetăţenilor şi pretinde pentru toţi garantarea lor prin
o politică liberală. Basa acestui program este egala îndrep­
tăţire, şi pe această basa staü toate cererile naţionale, din
cari nici una nu jigneşte interesele generale ale ţării. In opo-
siţiune cu politica maghiară, care vede în desfiinţarea na­
ţionalităţilor şi în supremaţia maghiară singura cale pentru
consolidarea Statului, Românii din contră consideră desvol-
tarea liberă a popoarelor şi respectarea drepturilor lor na­
ţionale ca singura garanţie pentru existenţa, întărirea şi în­
florirea Statului.
Şi adunarea naţională delà 1881 a fost condusă, întocmai
ca cea delà 1848, de aceleaşi principii politice, când a sta­
bilit programul noului partid naţional român. Acest program
(vedi Anexa 30) nu conţine nici un singur punct, care ar
jigni drepturile celorlalte popoare, saü ar lovi în unitatea
Statului, sau ar fi preste tot în contra intereselor Statului.
Din contră, în hotărîrile adunării se accentuează îndeo­
sebi «îndemnul adevărat leal şi curat patriotic», care leagă
pe membrii adunării în «solidaritate» ; iar în program se
spune anume (punctul 7) : «fiindcă prosperarea Statului e
condiţionată delà mulţumirea tuturor civilor sei» şi mai de­
parte (punctul 8) :
«In cestiunile libertăţilor publice preste tot, precum şi a
reformelor necesare în administraţiunea publică, şi mai ales
în situaţiunea economică-iinanciară, respective în privinţa
sarcinelor publice devenite mal nesuportabile, partida naţio­
nală va conlucra frăţeşte cu toţi aceia, cari mal virtos vor
ţinea cont de interesele şi bună starea poporului preste tot.»
Mal ales în trei direcţiuni programul delà 1881 tinde spre
asigurarea egalei îndreptăţiri a Românilor :
In privinţa limbeî şi culturel naţionale, el pretinde «o leală
şi reală executare a tuturor legilor» ;
«revisuirea legii despre egala îndreptăţire a naţionalităţilor
in favoarea acestora» (punctul 4) ;
«introducerea ex lege a usulul limbeî române în toate ţi­
nuturile locuite de Români, atât în administraţiune cât şi
în justiţie» (punctul 2) ;
«în ţinuturile locuite de Români aplicarea de funcţionari
români, iar dintre Ne-români numai de aceia, cari ştiu
vorbi şi scrie româneşte şi cari cunosc moravurile popo­
rului român, şi deiăturarea usului de astăzi de a se aplica
 '1 1 8

ca amploiaţi individí necunoscuţi şi necunoscëtorï de po-

por» (punctul 3) ;
cceluptarea şi susţinerea autonomiei bisericelor şi şcoale-
lor confesionale, ca a unor cestiunî curat de naţionalitate ;
«provederea din visteria Statului a şcoalelor romàne şi a
altor institute de cultură naţională în proporţiune cu sacri­
ficiile de sânge şi avere, ce le aduce naţionalitatea română
pentru patrie» ;
«delăturarea legilor şi ordinaţiunilor, cari se contrarie-
rează desvoltării naţionale» (punctul 5) ;
In privinţa constituţională, programul pretinde o lege elec­
torală liberală şi lărgirea dreptului electoral (punctul 6) ; iar
cu privire la cestiunea dreptului public, partidul naţional,
fără ca së iea posiţiune contra dualismului (punctul 9), ceva
lucra pe teren legal pentru recâştigarea autonomiei Tran­
silvaniei» (punctul 1).
Cererile cu privire la limbă şi la cultura naţională, cu­
prinse in programul naţional, sunt pe cât de vechi pe atât
de fireşti şi de întemeiate. Desvoltarea culturală a Românilor
nu e cu putinţă decât în limba lor proprie. Îndată ce se res-
trîng saü se desfiinţează drepturile fireşti ale folosirii limbei,
se jigneşte în mod simţitor desvoltarea culturală şi se iea una
din condiţiile principale pentru prosperare, ba chiar pentru
existenţa poporului. De altă parte, nici o cerere nu poate
së fie mal dreaptă decât ca administraţiunea şi justiţia Sta­
tului unguresc să fie astfel întocmite, ca funcţionarii cari le
îndeplinesc së cunoască limba poporului şi së aibă putinţa
de a se înţelege cu el. Së nu ne scape din vedere, că nu e
aci vorba de un Stat naţional, în care se găsesc risipite
frânturi de popoare străine disparente, ci e vorba de un
stat polinaţional, în care, pe suprafaţa unei treimi a terito­
riului sëü, Românii constituesc majoritatea absolută a popo-
raţiel. Nu se cere respectarea drepturilor limbei române
pentru întreg teritoriul Statului, ci numai pentru partea
locuită de Români, unde învăţămentul public, adminis­
traţiunea şi justiţia într’o limbă străină, neînţeleasă de
poporaţie, trebue së jignească atât interesele vitale ale
acesteia, cât şi ale Statului, şi devine o curată absurditate-
Cererile Românilor cu privire la respectarea drepturilor lim­
bei şi la desvoltarea lor culturală trebue së apară în îm­
prejurările actuale cu atât mai îndreptăţite, cu cât e mal
 •119

mult decât constatat, că politica Statului tinde fără doar şi

poate la desfiinţarea lor:
Dar nici din punctul de vedere politic general aceste ce­
reri nu pot fi considerate decât ca foarte cumpătate, căci ele
nu conţin nimic care se jignească câtuşi de puţin interesele altor
naţiuni conlocuitoare, sau pe care nu Var fi posedat Românii
mal înainte şi care nu li s’ar fi garantat prin legi de ale Sta­
tului, sancţionate de Domnitor.
Folosirea limbe! române în administraţiune şi în jus­
tiţie era practicată şi garantată prin legi încă înainte de
transacţiunea ungurească delà 1867 ; chiar şi legea de
naţionalităţi delà 1868 recunoaşte acest drept al Româ­
nilor, dar guvernul îl calcă. Numirea de funcţionari R o­
mâni saü şi de Ne-românl, care stiü însă vorbi şi scrie
româneşte, e o pretenţiune, care înainte de transacţiunea
delà 1867 era împlinită şi care ar găsi şi în legea de naţio­
nalităţi un scut, dacă aceasta n’ar fi de fapt înlăturată. Pă­
răsirea usulul de astăzi, de a se numi ca funcţionari persoane
cu totul străine de popor, e fără îndoială o foarte modestă
cerere, în comparaţie cu aceea, care mal întâi voeşte së
ofere poporului ocasiune de a învăţa «limba Statului», pentru-
ca se se poată înţelege cu funcţionarii străini.
Autonomia bisericeior şi a şcoalelor confesionale a fost
garantată Românilor încă înainte de transacţiunea delà 1867,
şi guvernul absolutist austriac, care numai liberal nu pu­
tea fi, a respectat aceste drepturi de autonomie. Cererea ca
şcoalele româneşti së fie ajutorate din budgetul Statului în
proporţie cu jertfele de sânge şi de avere, ce le aduce na­
ţionalitatea română pentru patrie, e atât de dreaptă şi de echi­
tabilă, încât, aşa credem, n’are trebuinţă a fi îndeosebi m o­
tivată, întocmai precum nu are nevoie de aceasta nici ce­
rerea ca legile şi ordonanţele, cari se opun desvoltăriî na­
ţionale, së fie înlăturate.
Foarte caracteristică, dar nici decum exagerată de sigur e
cererea, ca legile Statului së fie păzite şi aduse în îndeplinire
în mod leal şi real. Se poate cere ceva mal puţin într’un Stat
civilisât, care se întemeiază pe principii de drept ? Revisui-
rea legii naţionalităţilor, pe care o cere programul, e o nece­
sitate inevitabilă, dacă e vorba ca naţionalităţile din Ungaria
së fie puse în posiţiune de a trăi în pace şi de a contribui
prin o lucrare comună şi frăţească la consolidarea Statului.
In privinţa constituţională, Românii cer o lege electorală
 120

dreaptă. Cine ar putea contesta legitimitatea acestei cereri,

atunci când chiar Maghiarii trebue se mărturisească că ac­
tuala lege e o «confusie babilonică», care permite contestarea
dreptului electoral pentru ori şi cine ; şi când nimeni nu
poate nega starea reală, că parlamentul Ungariei e compus
numai de représentant! naţionalităţii maghiare, iar celelalte
naţionalităţi, cari constituesc majoritatea poporaţiei, sunt
excluse din parlament?
Tot atât de legitimă şi de întemeiată e în sfârşit cererea
Românilor pentru autonomia Transilvaniei.
Nu se poate nega nici aici realitatea, că relaţiunile actuale
dintre Ungaria şi Transilvania s’aü creat în contra voinţei şi
cu protestarea mare! majorităţi a poporaţiei transilvănene.
Actele de protestare ale Românilor şi Saşilor (vezi Anexele
25 şi 26) vorbesc pentru ori-cine destul de clar, iar Ro­
mânii şi Saşii împreună formează, chiar şi după statistica
maghiară, aproape douë treimi din poporaţia transilvăneană.
De asemenea nimeni nu va putea susţinea, că guvernămân­
tul maghiar a fost, în cei aproape 30 ani delà unirea ţâri­
lor încoace, astfel, ca poporaţia Transilvaniei sâ se fi simţit
îndemnată a-’şl schimba părerile în favoarea nouelor rapor­
turi politice. Tot realitatea se opune hotărît unei astfel de
afirmaţiuni saű presupuneri. Legislaţiunea şi administraţiu-
nea ungurească, centralisate la Pesta, maghiarisate şi ma-
ghiarisătoare, n’aű avut încotro şi, deşi aü contopit ţerile
unite, aü trebuit sâ guverneze şi guvernează şi astăzi încă
Transilvania cu legi excepţionale, cari în mod firesc înăs­
presc şi mai tare relaţiunile dintre ţerile unite. Legile ex­
cepţionale dovedesc pe de o parte existenţa unui raport
silnic între Transilvania şi Ungaria, pe de altă parte im­
posibilitatea contopirii saü fusionăril acestor ţâri. Ace­
ste stări, cari prin politica maghiară agresivă mai mult
se înăspresc decât se îndulcesc, nu pot sâ fie nici de-
cum priincioase întăririi şi consolidării Statului unguresc,
şi vor trebui, chiar în interesul Statului, sâ facă loc mal cu­
rând saü mai târziü unor raporturi întemeiate pe interesele
reciproce ale ambelor părţi unite.
Pentru a face cu putinţă aceasta şi pentru a înlătura
astfel pedeca principală la sincera şi dăinuitoarea înţele­
gere dintre naţionalităţi nu e alt mijloc, decât a lega firul
acolo unde s’a rupt în mod violent la 1865 şi a pune
Transilvania în posiţiune de a se putea pronunţa. Pentru-ca
 121

Transilvania să se poată pronunţa, nu există iarăşi alt mijloc

decât convocarea vechiului ei corp representativ, a Dietei,
saü recunoaşterea autonomiei sale întemeiate pe un trecut
secular istoric, pe atâtea legi fundamentale ale Statului şi
pe jurămintele a opt Domnitori din Casa habsburgică.
Nici odată Românii nu s’aü pronunţat din principiu contra
unirii Transilvaniei cu Unguria. Atât în petiţia lor către
împăratul delà 5/17 Maiû 1848, cât şi în actul de protestare
delà 1865, precum şi în toate memoriile lor politice, repre-
sentanţii Românilor aü combătut totdeauna numai modul
violent şi forţat, în care se încerca sé se facă şi s’a şi făcut
în urmă unirea fără concursul Românilor. In anul 1848
Adunarea Naţională delà Rlaj zicea în petiţia sa către împă­
ratul (vezi Anexa 11) :

«Naţiunea română cere, ca celelalte naţiuni conlocuitoare

să nu pună la nici un cas în discucirne cestiunea uniunii
Transilvaniei cu Ungaria, câtă vreme naţiunea română nu
se va fi constituit şi organisât şi cât timp densa nu va avea
în casa legislativă voturi deliberative şi decisive ; ia dim­
potrivă, dacă Dieta ţării ar intra in discutarea şi deciderea
acestei cestirmi, naţiunea română protestează în contra ori­
cărui conclus adus de nobis şi sine nobis».
In anul 1865, representanţiî poporului român în Dieta tran-
sivăneană din Cluj ziceaű în protestul lor adresat împăratului
(vezi Anexa 23) :
«In vederea acestor împregiurărl şi hotărîţi a rămânea cre­
dincioşi convicţiunilor noastre, ceea-ce e una dintre cele
mal morale datorii ale membrilor Dietei faţă cu tronul şi
cătră patrie, ca şi faţă cu însăşi naţiunea, nu ne este cu
putinţă a lua parte în deliberarea subiectului important ce
se găsesce în programul Dietei acesteia, fără-ca să primej­
dui m în general interesele patriei şi îndeosebi pe acelea
ale nestrămutat credincioasei naţiuni române, ai cărei fii
suntem, ci ne vedem nevoiţi, pornind din cea mal curată
convingere, a ne îndrepta cătră Maiestatea Voastră c. r.
Apostolică, cu încredere fiească şi cu cea mal devotată su­
punere, preaumilita noastră propunere, de a încredinţa ces­
tiunea privitoare la uniunea Transilvaniei cu Ungaria unei
Diete a Transilvaniei, alcătuită pe o basa rëspundênd atât
diferitelor interese ale ţării, cât şi dreptului public al Tran­
silvaniei, restabilit prin preaînalta diplomă împărătească
delà 20 Octomvrie 1860, întregit şi recunoscut din noii prin
Art. I de lege din anul 1863».
Memoriul dela Sibiiu din 1872 adresat parlamentului un-
 122

gureşe se pronunţa despre unire în următorul mod (vezi

Anexa 31) :

«După astfel de resultate dureroase ale diuturnului pro­

ces politic al Românilor faţă cu legea naţiunilor şi religiu-
milor privilegiate în Transilvania, uniunea acestei ţări cu
Ungaria, care despre o parte se anunciase prin art. VII al
Dietei din Pojon din anul 1847/8, iară de alta se pregătia
a se primi şi în Dieta Ardealului, a trebuit së intereseze şi
pe Românii* ardeleni, cu atât mal mare încordare, cu cât
el sperau cu tot dreptul, că prin atare act noü de stat se
vor putea mal uşor vindeca şi vechile injurii, ce le-aü su­
ferit eï delà tenuitatea şi îngustitatea de inimă a legislaţiu-
nil ardelene.
«De aceea Românii nu aü fost şi nici nu s'aii declarat vre­
odată în contra principiului uniunii, ca a unei legături mal
strìnse între Ardeal şi Ungaria decum a existat delà anul
1526 încoace ; dară edocţî prin trista esperienţă făcută cu
ocasia actelor de stat delà anul 1437/8, 1526/8, 1691/3, 1744
şi 1791, ce le-am atins mal sus, cu tot dreptul s’aü putut
teme, că întocmindu-se actul uniunii prin o Dietă din care
Românii erau eschişî, celelalte naţiuni şi confesiuni vor
transporta iară toate viţiurile sistemei politice ardelene şi
în noul Stat, cu periclitarea intereselor locuitorilor români,
care temere — durere ! în urmă s’a şi arătat că n’a fost ne­
fundată».

Nici fruntaşii fostului partid «pasivist», cari aü fost puşi

de guvernul unguresc in «plăcuta situaţiune de a-’şl desco­
peri opiniunile lor» pentru «a indegeta căile şi mijloacele,
prin cari cred dânşii că, dacă s’ar réalisa, ar fi în stare de
a împăciui spiritele», nu insistau nici el contra unirii în
alt înţeles. In Memoriul lor (vezi Anexa 32) ei ziceau :

«Cu Gestiunea integrităţii Coroanei ungureşti se aduce în

nex uniunea Transilvaniei cu Ungaria, cu adaus însë, ca
naţiunea română din Transilvania ar combate-o la toate
ocasiunile.
«Este prea adevărat, că nu numai inteligenţa română, ci
chiar poporul a protestat la toate ocasiunile în contra uni­
unii Transilvaniei cu Ungaria. Să fie însă bine constatat,
din toate actele câte aü emanat în această cestiune delà na­
ţiunea română transilvană, incepănd din anul 1848 până în
ziua de astăzi, că Românii nu aü combătut nici odată uniu­
nea în principiu, ci din contră el aü recunoscut, în toate
timpurile, acea uniune, care-’şî are basa sa în legea funda­
mentală a Transilvaniei, adecă in Diploma leopoldină ; ceea-
ce insă nu voeşte naţiunea română şi nu a voit nici odată,
este uniunea cea improvisată, forţată, necondiţionată, acea
uniune, care este identică cu unificarea totală, fără pic de
respect la miile de interese provinciale, locale, cum am
zice exclusiv transilvane, crescute oare şi-cum din pămân­
tul eî în cursul maî multor secoli şi complicate atât de
mult, încât regularea şi complanarea lor nu se poate réa­
lisa aiurea, decât numai în lăuntrul Transilvaniei, aci acasă,
în o Dietă provincială, pe viitor, ca şi în trecut, în un pe­
riod lung de 700 de ani».
Din acest mod de protestare reese, că Românii n’aü luat de
mal înainte o posiţiune duşmănoasă faţă cu unirea, pe care
ar fi reclamat’o consideratimi! mai înalte ale imperiului ;
ba chiar, întrucât această unire ar fi fost împreunată cu garan­
ţii pentru desvoltarea lor naţională, ea se putea bucura chiar
de spriginul poporului român. De altă parte, politica românea­
scă n’a avut nici odată un caracter exclusivist. Totdeauna
Românii aii dovedit un simţement patriotic adevărat şi aű fost
totdeauna gata së pună interesele lor naţionale în conglă-
suire cu interesele imperiului. De câte ori n’aü ascultat ei
de cuvintele Domnitorului lor şi de câte-ori nu s’aű plecat
la împregiurărî apăsătoare pentru ei, în interesul imperiului şi
al dinastiei ! Pentru Croaţia şi Croaţi se aflase o modalitate,
care respecta autonomia terii şi drepturile naţiunii croate,
ce e mal mică şi în suprafaţă şi în număr decât Transil­
vania şi Românii, fără-ca integritatea şi administraţiunea
Statului unguresc se sufere câtuşi de puţin. Pentru ce nu
s’ar putea afla o asemenea modalitate pentru Transilvania
şi pentru Români? In acest înţeles e înscrisă in programul
naţional delà 1881 autonomia Transilvaniei.

Numai un şovinism naţional orb, incapabil de o judecată

dreaptă, numai reaua credinţă, saü numai ignoranţa pot afla
în acest program, aşa precum a eşit el din votul unanim al
adunării naţionale delà 1881, o «primejdie contra unităţii şi
integrităţii Statului». Dacă guvernul unguresc consideră chiar
pe aderenţii acestui program drept «duşmani al Statului» şi
il tiraste dinaintea unui tribunal politic compus anume din
şovinişti, pentru a-’I condamna la mal mulţi ani de tem­
niţă 1), înseamnă că el nu numai face din justiţie o armă

1) Procesul Memorandului dinaintea Curţeî cu juraţî din Cluj (vezi Anexa 07),
care s’a terminat cu întemniţarea pană la cinci ani a membrilor Comitetului
naţional, este întemeiat pe acusarea relativă la pretenţiunea Românilor eu pri­
vire la autonomia Transilvaniei.
 124

politică, dar declară patima de partid drept principiul su­

prem al ocârmuiriî Statului. Căci, lăsând cu totul la o parte
pactul cu Croaţia şi drepturile autonome şi constituţionale
ale Transilvaniei, recunoscute şi garantate prin diplome şi
acte împărăteşti, programul partidului kossuthist (vezi Anexa
40) pretinde desfacerea Ungariei de către Austria şi inde­
pendenţa ei în spirit chiar antidinastic. Nici odată Româ­
nii n’aü cerut desfacerea Transilvaniei saü independenţa ei,
cu atât mai puţin eï s’aü gândit cândva, precum s’a gândit
Kossuth, së ofere ţara lor unui monarch străin. Pe când
guvernul aruncă pe Români în temniţă, în acelaşi timp
lasă partidului kossuthist deplină libertate de acţiune, ba
se închină lui şi îi permite ca së înjosească şi sé insulte
nepedepsit Casa domnitoare şi insigniile ei, armata şi alte
instituţiunl comune ale imperiului1)- Nu principiul egalită­
ţii şi nici principiul libertăţii pot së conducă pe guvernul
unguresc, atunci când el pe de o parte tolerează şi ocro ­
teşte mişcarea revoluţionară a kossuthiştilor, cari ame­
ninţă monarchia în posiţiunea sa de mare Putere, iar de
altă parte persecută şi pedepseşte cu cea mai mare asprime
tendenţele pacinice ale Românilor patrioţi pen-tru autono­
mia Transilvaniei, care nu atinge nici chiar forma dua­
listă a imperiului.
Tendenţa de a crea în Ungaria şi în Transilvania teritorii
administrative separate româneşti, adecă un Stat românesc
în Statul unguresc, tendenţă atribuită cu multă predilecţi-
une de adversarii maghiari programului naţional, nu se cu­
prinde nici în textul lui, nici alt undeva, şi nici nu se poate
deduce din atitudinea politică a Românilor în genere. Ro­
mânii n’aü pretins şi nici nu pretind ca pe teritoriile, unde
ei sunt în majoritate, minorităţile germane şi maghiare së*

') Afară de cunoscutele insulte ce se aruncă în Ungaria asupra steagului

împërâtesc (negru-galben), afară de numeroasele conflicte militare ce sunt la
ordinea zilei, afară de cultul Iul Kossuth ce se propagă în toate straturile so­
cietăţii maghiare, amintim aci şi strigătele batjocoritoare de «H och», ce se
obiclnuesc în Camera delà Budapesta când un ministru pare şoviniştilor prea
«imperătesc». Cel mal recent tărăboiii (Noembre 4894) cu fiul luî Ludovic K os­
suth, care nici nu era împământenit, scenele delà banchetul din Dobrifin, afa­
cerea cu colecţiunea de documente a Iul Kossuth cumperată de Stat pe sub
ascuns şi în contra voinţei Impëratuluï, şi un şir fără de sferşit de multe alte
asemenea fapte, dovedesc toleranţa nemărginită a guvernului în această d i­
recţiune.
fie lipsite de drepturile lor politice şi se fie supuse unei
supremaţii româneşti. Pe timpul când în Transilvania egala
îndreptăţire a celor trei limbi ale patriei era în mod legal
recunoscută şi adusă în îndeplinire, Românul, Maghiarul
şi Germanul puleaü fle-care së-’şl folosească în toată liber­
tatea limba sa şi nimeni nu-’i împedeca în exercitarea aces­
tui drept. Această egală îndreptăţire se cere şi astăzi ; ea
se împotriveşte, prin chiar fiinţa el, orî-cărei supremaţii ro­
mâneşti saü ideii unui Stat în Stat. Cu toate aceste, miniş­
trii unguri şi alţi oameni politici maghiari de căpetenie nu
se sfiesc a se folosi cu rea credinţă de arma meschină a
denaturării. Ast-fel d-1 Hieronvmi, ministrul de interne care
fusese şi poreclit de ministru al «împăcării», zicea în dis­
cursul sëü foarte mult remarcat delà Cojocna (19 Iulie
1894 ; vezi Anexa 54) :

«Deja în toamna anului 1891 m’am ocupat, în vorbirea ţi­

nută la Hatzfeld, cu cestiunea română a naţionalităţilor. Deja
atunci am expus, că acel program politic al aşa numitului
Comitet naţional, care vrea se desfiinţeze uniunea cu Unga­
ria ; care voeşte a crea teritorii administrative separate, din
punctul de vedere al limbilor, din ţinuturile locuite de Ro­
mâni ale patriei noastre ; care ar resturna constituţiuneaveche
de mulţi secoli a patriei noastre, ar ataca integritatea şi uni-
tea ţării,— şi că nu există nici un guvern maghiar, nici un
bărbat politic, care ar putea sprigini aceste aspiraţiunî».

«Desfiinţarea unirii» (nu recâştigarea autonomiei), «crea­

rea de teritorii administrative separate româneşti» (nu egala
îndreptăţire a poporului român), apoi «răsturnarea consti-
tuţiunii vechi a Ungariei» şi «atacarea integrităţii şi unităţii
ţeril» : iată cum resumă şi falsifică cu rea credinţă cere­
rile naţionale ale Românilor un bărbat, care a fost chemat
în consiliul Coroanei pentru a «împăca» naţionalităţile din
Ungaria. Textul lămurit al programului naţional, credinţa
neclintită şi patriotismul nepătat al Românilor, recunoscut în
totdeauna şi de Domnitori, constituţiunea veche a Transilva­
niei care nu a stat în nici o relaţiune cu «constituţiunea veche
a Ungariei», autonomia Transilvaniei în curs de aproape
doi secoli (1691—1867), care nu atinge nici «integritatea» nici
«unitatea» Statului ungar, lovesc în faţă şi spulberă afir-
maţiunile neadevërate ale ministrului şovinist.
Pentru a presenta, mai ales străinătăţii, apăsarea Români­
lor în o lumină mal favorabilă ; pentru a motiva şi scusa
 126

încâtva persecuţiunile politice pornite în contra lor şi în

favoarea maghiarisăriî, politica maghiară s’a străduit a pro­
duce, prin falşifîcarea programului naţional, convingerea că
partidul naţional e un partid revoluţionar, care, în interesul
Ungariei, al monarchie! habsburgice şi al păcii europene,
trebue nimicit. «Desfiinţarea unirii», «teritoriile naţionaliste»,
«răsturnarea constituţiunii», «atacarea unităţii şi integrităţii
Statului» în legătură cu inventatul «Daco-Românism» tre­
buiau së fie, din interes maghiar, tendinţele şi aspiraţiunile
revoluţionare ale Românilor, pentru-ca lumea politică, nu
numai së aprobe, ci së şi ajute pe Maghiari în desfiinţarea
şi nimicirea partidului naţional român, care stă «în afară de
lege». Examinând însă mai de aproape situaţiunea, trebue
së se convingă uşor fie-cine, că numai interesele suprema­
ţiei naţionale şi ale exclusivismului împing pe Maghiari se
ridice în mod cu totul neîntemeiat aceste grave acusări con­
tra Românilor. Căci dacă vom căuta în Ungaria după un
«partid revoluţionar», suntem conduşi de chiar un Impërat
(Ferdinand I) tocmai în tabăra maghiară (vezi Anexele 12
şi 13) ; iar dacă vom cerceta după aceia cari se pun «în afară
de lege», d-1 Mocsăry, un Ungur neaoş, ne duce în Camera
ungurească şi ne presintă pe ministri ca călcători de legi
(vezi pag. 63). In istoria Românilor însë, se va căuta în zadar
o pagină, pe care së fie însemnate tendenţe revoluţionare,
necredinţă şi nesocotirea legilor.
In tot caşul se denaturează stările de fapt, atunci când
oposiţiunea Românilor contra unui sistem de guvernare,
care tinde la nimicirea lor, se califică de nepatriotică; atunci
când lupta lor, pentru a schimba pe cale legală acest sistem
nefast, este presentata ca revoltă contra ordinii publice, şi
atunci când această oposiţiune e învinovăţită de tendenţe
«expansive» şi «centrifugale». Impregiurarea, că Românii
luptă pe tărîm extra-parlamentar nu poate schimba întru
nimic esenţa acestei lupte, dacă avem în vedere că,- prin o
lege electorală meşteşugită şi prin un sistem electoral tero-
risător şi corupt, lupta parlamentară este cu neputinţă.
Dacă, pentru atitudinea guvernului unguresc faţă cu par­
tidul şi cu programul naţional, se găsesc motive în politica
maghiară agresivă, rëmâne însë cu totul neexplicată jude­
cata guvernului român asupra lor. Guvernul regatului ro­
mân a crezut necesar së declare în parlament, că nu
toate revendicările Românilor din Transilvania şi Ungaria
 127

sunt legitime, presentanti totodată partidul naţional român

ea extrem saü radical *) (vezi Anexele 47 şi 48).
Nu poate încăpea nici o îndoială, că regatul român, ca
Stat naţional, are un interes capital sé se ocupe de cesti­
unea română din Transilvania şi Ungaria. Prin urmare, gu­
vernul român are şi competinţa de a se pronunţa asupra
partidului naţional român, asupra programului luì şi asu­
pra luptei politice ce s’a încins cu Românii din ţara ve­
cină. Se înţelege de sine, că un guvern român va esita së
pronunţe o judecată nefavorabilă Românilor, cu atât mai
mult cu cât ştie că o asemenea judecată trebue së apese
greü în cumpënâ în contra Românilor. Căci este o imensă
deosebire, când guvernul maghiar, din punctul de vedere al
unui Stat naţional maghiar, contestă legitimitatea revendică­
rilor romàne, şi când o face aceasta un guvern român, care
nu poate avea altceva în vedere decât conservarea şi respec­
tarea intereselor neamului românesc. A admite un Stat ro­
mân cu o politică românească, care ar tinde la slăbirea şi
îngenuchiarea românismului, ar fi o absurditate.
Căutând a ne da seamă ce a putut îndemna pe guvernul
român së pronunţe o judecată atât de aspră şi atât de ne-*1

*) D-l ministru al Domeniilor P. P . C arp a zis (şedinţa Senatului delà

1 Decembre 1893): «Gând (Maghiarii) îşi vor pune întrebarea, dacă este mal
bine së aibă buni ori rei cetăţeni, atunci de sigur că cestiunea este deslegată
şi că el vor da satisfacţiune revendicărilor legitime — căci nu toate sunt le­
gitim e — ....»
In discursul d-sale delà 13 Decembre 1894, ţinut tot în Senat, d-l Carp,
revenind, a zis: «E simplu cestiunea de a şti, dacă Românii de dincolo pot
së capete— şi am zis că nu toate revendicările lor sunt legitime şi o repet si
acum — o ameliorare a soartei lor». (« Monitorul oficial» delà 24 Decembre
1894, Senatul, nr. 18).
D-l Alexandru Lahovari, ministrul Alacerilor străine, a zis (şedinţa Camerei
din 13 Decembre 1893) : «Nu v am cerut së nu fiţi cu inima si cu cugetul
pentru Românii de peste Carpati şi së nu doriţi în limitele putinţei, fără
insë së compromiteţl bunele noastre relaţiunî cu monarchia vecină, së nu
doriţi, zic, ca aceste lupte së dea résultat fericit, ca pacea së se facă pe basa
recunoaşterii a unora din acele cereri, ca ri s’a r găsi legitim e...»
In discursul d-sale delà 29 Noembre 1893, ţinut la Senat, d -l Al. Lahovari
zicea: «Sunt douë partide (ale Românilor) în Transilvania: unul moderat,
care se mulţumeşte poate cu minimul de revendicări pe cari le-a spus
d-l Sturdza ; altul, mal înaintat şi mal num eros, cred, nu se mulţumeşte cu
m al puţin decât cu autonomia Principatului. Tot aşa precum si în Ungaria
sunt doue partide : unul care se mulţumeşte cu dualism ul actual, altul care
vrea despărţirea Statului ungar de Austria şi uniunea personală».
 128

favorabilă Românilor, nu putem găsi nici în atitudinea parti­

dului naţional şi nici în cuprinsul programului vre-un te­
mem, care l’ar fi îndreptăţit la aceasta. O revendicaţiune se
numeşte legitimă, atunci când ea priveşte un drept politic
care a fost în proprietatea unui popor şi i-a fost răpit. Dom­
nii ministri Carp şi Lahovari ’şî-ar câştiga recunoştinţa tu­
turor Românilor de peste CarpaţI, dacă ar şti së arate una
singură cerere, cuprinsă în programul naţional, care nu s’ar
referi la legile existente saü la drepturi politice dobândite
deja. Së fie aceste"revendicări nelegitime cuprinse între ce
rerile cu privire la limbă şi la desvoltarea naţională? Colec-
ţiunea de acte şi de documente anexate acestei scrieri cu­
prinde un numër considerabil de decrete împărăteşti şi de
legi, din cari fle-cine se poate convinge că toate drepturile
politice pe cari le cer prin programul de la 1881 Românii, el
le-au avut înainte de 1867 şi că parte sunt garantate în legi
existente, cari se calcă zilnic de autorităţile Statului. Së fie
oare revisuirea legii electorale o cerere nelegitimă? Legiti­
mitatea ei e recunoscută şi de guvernul maghiar, nu poate
li deci contestată de cel român. Dacă guvernul român, pro­
nunţând judecata sa aspră, s’a gândit cumva numai la au­
tonomia Transilvaniei, atunci a greşit, dacă nu mal mult,
cel puţin adjectivul. Căci autonomia Transilvaniei poate së
fie o cerere neoportună, poate së fie o cerere asupra căreia
Maghiarii nici nu vor së discute ; dar legitimitatea ei nu
poate së o pună la îndoială nimeni. Fiindcă, lăsând cu to­
tul la o parte periodul independenţei Principatului, Transil­
vania a fost sub împăraţii habsburgici aproape 200 de ani
autonomă, a avut constituţiunea ei, guvernul el şi corpurile
el legiuitoare până la 1806, şi această autonomie a fost des­
fiinţată contra voinţei şi cu protestările majorităţii locuito­
rilor Transilvaniei. Ce poate së fie deci mai legitim decât
cererea pentru autonomia Transilvaniei ? Rëmâi oare-cum
deci cu impresia, ca şi când miniştrii români ar fi judecat
cererile române din punct de vedere maghiar, sau după
cum ele aü fost înfăţişate în mod tendenţios de Maghiari.
Judecata aceasta e, după părerea noastră, cu atât mai gre­
şită, cu cât guvernul român nu era silit prin nici o împre-
giurare ca së o pronunţe şi putea uşor së o încungiuie.
Odată pronunţată, ea trebuia së producă un efect deprimă-
tor la Români şi un efect încuragiator la Maghiari. Cer­
curile politice europene, cari poartă interes pentru cestiu-
 -129

nea română şi nu pot së cunoască amănuntele ei, trebuiau,

së aştepte cu atât mai mult judecata guvernului român asu­
pra cererilor Românilor de dincolo de Garpaţî, cu cât trebue
së se presupună că el este mai mult preocupat pentru Români
decât pentru Maghiari. De altă parte, chiar întemeiată dacă
ar fi fost această judecată aspră, interesele Românismului
nu reclamati negreşit pronunţarea ei.
Şi mai neexplicabilă se preserîtă părerea guvernului român
asupra posiţiunii partidului naţional român. Căci apreţiând,
aşa precum se cuvine, pe de o parte toate fasele mişcării
naţionale delà 1848 până astăzi, iar pe de altă parte atacu­
rile tot mai violente ale politicei de maghiarisare, e cu ne­
putinţă a considera partidul naţional român drept un par­
tid radical ; cu atât mai puţin se găsesc puncte de asemă­
nare între el şi partidul maghiar kossuthist. Partidul naţio­
nal stă pe basele politicei române, puse de Adunarea naţio­
nală delà 3/15 Maiü 1848 şi a ocupat totdeauna o posiţiune
defensivă. Nici dinasticismul, nici principiul egalei îndrep­
tăţiri, nici autonomia provincială istorică, pe cart s’a în­
temeiat totdeauna şi se întemeiază şi astăzi imperiul hab-
sburgic unitar, nu pot fi socotite de nimeni ca principii
politice radicale saü extreme. Adunarea delà Rlaj a fost
presidată şi condusă de episcopul Şaguna, care era nu nu­
mai omul de încredere al Românilor, ci şi al împăratului,
ceea-ce n’ar fi putut fi dacă el ar fi propagat principii poli­
tice radicale. Autonomia Transilvaniei în programul parti­
dului naţional e un principili conservator, întocmai precum
e susţinerea şi apërarea drepturilor naţionale posedate deja
şi acum perdute. Dacă punem partidul kossuthist alăturea
cu partidul naţional român, rees şi mal bine punctele de
nepotrivire în principiile politice ce le despart. Partidul
român s’a format în jurul dinastiei prin jurăminte de cre­
dinţă; partidul kossuthist a luptat contra dinastiei şi s’a
format prin revoluţiune. Partidul român ţine la unitatea
monarchie!; partidul kossuthist lucrează pentru desfiinţarea
eî. Partidul român cere păstrarea autonomiei provinciale
a ţărilor ce aparţin coroanei Sfintulul Ştefan ; partidul kos­
suthist cere desfiinţarea el şi formarea unul Stat maghiar
naţional. Partidul român pretinde observarea principiului
egalei îndreptăţiri şi respectarea drepturilor tuturor popoa­
relor ; partidul kossuthist voeşte maghiarisarea şi neso­
cotirea drepturilor naţionale ale celorlalte popoare din cari
 130

se alcătueşte Statul. Unde s’ar putea găsi la aceste partide

puncte de întîlnire şi cum s’ar putea asemăna radicalis­
mul agresiv al partidului kossuthist cu cumpëneala, mode-
raţiunea şi conservatismul defensiv ale partidului naţional
român, aceasta remane o problemă cu neputinţă de deslegat.
Chiar şi oameni politici maghiari, cari n’aü fost orbiţi de
idea pătimaşă a maghiarisăril, aü apreciat pretenţiuniie R o­
mânilor cu mult mal drept şi mai favorabil. Aşa baronul
Iosif Eötvös, ministrul instrucţiunii din primul ministeriű
unguresc, zicea despre aceste cereri :
«Toate naţionalităţile din ţară pretind o egală libertate şi
o astfel de organisare a ţevii, care së le permită a se bu­
cura de această libertate, nesupërate de nimeni.
«Cel care examinează fără preocupaţiune aceste cereri,
negreşit le va şi găsi legitime.
«După cum, în o ţară, în care locuesc împreună mai
multe comunităţi religioase, o libertate individuală a parti­
cularilor nu se poate închipui fără egala îndreptăţire a con­
fesiunilor, tot astfel există şi în ţara noastră o identică in­
timă legătură între egala îndreptăţire a naţionalităţilor, din
acelaşi punct de vedere privită, şi între libertatea indivi­
duală.
«Aceste cereri sunt numai urmarea neapărată a acelor
principii, pe cari le-am acceptat noi la anul 1848, şi de
aceea se şi poate prevedea, că o soluţiune pacinică a cesti-
unil naţionalităţilor va fi posibilă numai atunci, când se vor
putea satisface aceste cereri. De altă parte, suntem nevoiţi së
recunoaştem că aceste dorinţe nu cuprind nimic, care ar fi
in contrazicere cu adevăratele interese ale ţeriî ; ba chiar că —
întrucât ţinem cu statornicie la principiile fundamentale
acceptate”de noi la anul 1848 — acel organism administra­
tiv, pe care — ţinend seamă de raporturile din patria noa­
stră, de trecutul naţiunii noastre şi de părerile actual do­
minante — îl socotim ca singurul practicabil, va aduce după
sine în mod necesar şi îndeplinirea acestor pretenţiuni» *).
Românii consideră aceste cereri cu atât mai legitime şi tre-
bue së stărue asupra lor cu atât mal tare, cu cât în cealaltă
parte a monarchie!, în Austria propriu, zisă, principiile auto­
nomiei provinciale şi ale egalei îndreptăţiri a naţionalităţilor
sunt nu numai recunoscute, ci puse şi în practică. Acolo
fle-care provincie îşi are Dieta şi administraţiunea sa auto­
nomă ; fie-care naţionalitate se bucură de deplină libertate

*) Josef Freiherr von Eötvös, Die Nationalitätenfrage. Pesta 1865, Moritz

Rath.
 in folosirea limbeï sale în întreg organismul Statului. Cum
s’ar putea, ca aceea-ce în o parte a imperiului e principiti
■de guvernare, e dreptate şi legalitate, în cealaltă parte
së fie principiti revoluţionar, trădare de patrie şi călcare
• de lege? E cu neputinţă ca Domnitorul, care stăpâneşte
ambele părţi, së nu acorde unei părţi aceea-ce dă celei­
lalte. încrederea Românilor în Imperai e nemărginită şi ei
nu pot së creadă în dăinuirea unor stări atât de nedrepte
şi apăsătoare pentru ei şi atât de primejdioase pentru im­
perili şi pentru dinastie.

Partidul naţional român, eşit din hotărîrile unanime ale

adunării delegaţilor delà 1881, a împreunat pe Românii tran­
silvăneni cu ce! ungureni, cari până aci luptaü politiceşte
despărţiţi, ’ï-a împreunat pentru «apërarea drepturilor şi in­
tereselor tuturor, politice, economice, şi mal vîrtos a celor
mai desconsiderate naţionale şi culturale ale lor proprii, ca
condiUuni de vieaţă» . S’a instituit un comitet permanent exe­
cutiv (comitetul naţional), care avea së conducă afacerile par­
tidului. Pentpu Transilvania adunarea «a recunoscut nece­
sitatea de resistenţă pasivă», adecă neparticiparea alegăto­
rilor români la alegeri ; iar pentru Ungaria
«se recunoaşte oportunitatea de a participa la alegeri şi
la Dietă, pe cât le permite legea şi executarea ei onestă şi
împregiurările locale, spre scopul de a scoate un număr
posibil de deputaţi naţionali, cari în sînul legislaţiuniî patriei
să dea exactă expresiune tristei situaţiuni mai sus atinse şi
să stăruiască la revisuirea legilor rele şi la mai loiala exe­
cutare a acelora, întru îndreptarea actualei situaţiuni».

Comitetul executiv de nouă, cu reşedinţa în Sibiiü, a fost

totodată însărcinat «a compune un memorandum explica­
tiv, detaiat în cause» şi să-’i dea «cea mai extinsă publi­
citate» (vezi Anexa 35).
Hotărîrile adunării delegaţilor delà 1881, luate numai
după lungi şi adeseori aprinse discuţiuni, n’aü mulţumit
însă toate cercurile româneşti. Mulţi dintre delegaţi aü stă­
ruit pentru o acţiune mai energică, şi anume ca pasivitatea
la alegeri se fie proclamată şi pentru Ungaria ; iar pentru-
ca această pasivitate generală să nu poată fi explicată ca
îndreptată contra imperiului, se manifestase dorinţa de a
se presenta împăratului un Memoriti. Unii dintre delegaţii
ungureni, conduşi de d-1 Vincenţiii Rabeş, s’aü opus ace-
 132

lor stăruinţe şi dorinţe şi aü accentuat în acelaşi timp im­

portanţa solidarităţii între toţi Românii. Consideraţiunile
în favoarea acestei solidarităţi aű învins în adunare, însë-
nemulţumirile şi divergenţele de păreri, acoperite în adu­
narea publică prin un vot unanim, aü răsărit iarăşi în co­
mitetul executiv instituit. Sfinţia Sa Părintele Nicolae Po­
pea, preşedintele comitetului şi şeful partidului, a trebuit în
curênd së demisioneze, şi locul lui a fost ocupat de d-1 Par-
tenie Cosma, soţul unei nepoate a Metropolitului Miron.
Metropolitul Miron era primul prelat român instituit prin
influenţa politicei maghiare. După moartea Metropolitului
Şaguna (1873), care organisase biserica răsăriteană pe prin­
cipiul sinodalităţiî, congresul Metropolieî (compus din 80
deputaţi mireni şi 40 deputaţi clerici) alesese de Metropolit
pe episcopul Ivacicoviciü dela Arad, un om bëtrân şi blând
iar în scaunul episcopal delà Arad urmase protosinglielul
Miron Roman, un fîü de sătean crescut în mijlocul socie­
tăţii maghiare. Guvernul unguresc a mijlocit însë ca noul
Metropolit al Românilor së ile în curênd ales şi întărit de
Archiepiscop-Metropolit al Patriar-chieî sârbeşti din Carlovët
(6 August 1874), dotată cu mari venituri băneşti ; şi astfel
scaunul Metropolieî delà Sibiiü deveni iarăşi vacant. Con­
gresul întrunit (15/27 Octombre 1874) alege acum de Metro­
polit, sub preşedinţa episcopului Miron Roman ca delegat
comisar metropolitan, pe episcopul Caransebeşului Ioan
Popasu. După propunerea ministeriulul unguresc, împăratul,
în puterea dreptului sëü, «află însë de a nu întări pe alesul»
(19 Noembre 1874) şi congresul trebue së păşească iarăşi
la o nouă alegere. Episcopul Miron Roman, «după-ce a în­
ţeles că şi densul e luat în combinaţie de a fi ales şi după
ce ordinea ierarchică nu-I mal permite a se substrage din
combinaţiune» 1), se retrage cu multă modestie delà pre-
şedinţa congresului. Douëzecï şi trei deputaţi lipsesc delà
votare, noué se exclud delà vot, şi majoritatea celor re­
masi (88) pune în urnă plicuri goale fără nume. Sforţările
noué din partea agenţilor numeroşi al guvernului şi al can-
ditatulul produc în urmă, la noua votare, o majoritate de
şease voturi pentru episcopul Miron Roman, care noué zile
după alegere fu întărit de Metropolit (12 Decembre 1874).

1) Protocolul congresului extraordinar naţional-bisericesc pentru alegei ea de-

Metropolit, Sibiiü 1876, Editura şi proprietatea Metropolieî.
 133

D-1 Partenie Cosma, soţul nepoatei acestui Metropolit, ve

nit deodată cu înalt Prea Sfinţia Sa la Sibiiű, a ajuns prin
demisionarea Părintelui Niculae Popea (astăzi episcop al
Caransebeşului), şef al partidului naţional român.
D-1 V. Babeş se însărcinase a face Memoriul «explicativ»,
căruia avea së i se dea cea mai întinsă publicitate, însă d-sa
întârzia foarte mult cu lucrarea, până ce în cele din urmă
a refusât së o facă, şi a trebuit ca d-1 Gheorghe Barditi, care
nu împărtăşea vederile politice ale d-lul Babeş, së o de-
săvîrşească. Organul d-lui Babeş («Luminătorul» din Timi­
şoara) a combătut şi a criticat apariţiunea Memoriului d).
D-1 Babeş era un vecină prietin de casă al familiei boe-
reşti Mocsonyi din Budapesta, pentru care şi politiceşte se
angaja în toate împregiurările. Iar familia Mocsonyi, înru­
dită şi incuşcrită cu familii boereştî maghiare, întreţinea
relaţiunl cu societatea maghiară. D-1 Sándor (Alexandru)
Mocsonyi, unul din membrii mai distinşi ai familiei, era şi
membru în «Casina naţională» din Budapesta.

«Casina naţională, — zice d-1 Ioan Slavici *2) — clubul

aristocraţiei ungare, e un fel de lojă maghiară, în care nu
sunt admişi ca membri decât urmaşii vechilor magnaţi un­
gari şi unii dintre oamenii bogaţi, cari aü intrat în legături
familiare cu aceştia. Prin organisaţiunea el severă, prin
cultivarea spiritului de clasă şi prin bogăţiile de cari dis­
pune, «Casina» a devenit încetul cu încetul adevăratul stă­
pân al Ungariei. D-1 Coloman Tisza, care timp îndelungat
a fost susţinut de «Casină», s’a retras în urma unei holă-
rîrl luate in saloanele «Gasine!», iar actualul (1892) guvern
al Ungariei e constituit parte din delegaţi de al «Casinei»,
parte din oameni agreaţi de ea. Fără de aprobarea «Casinei»,
nu se presentă parlamentului din Budapesta nici un proiect
de lege şi nu se iea nici o măsură de interes general.
«Simţindu-’şî puterea, «Casina» are veleităţi de mare pu­
tere. europeană şi ţine së determine politica “externă a mo­
narchici mai ales în ceea-ce priveşte relaţiunile cu ţările
din Orient. Astfel astăzi politica orientală a monarchiêi, în
adevër, e condusă din «Casină». Şi încă demult se lucrează
din «Casină» pentru stabilirea unei înţelegeri directe şi
trainice cu boerimea română, singura elită' socială în Orient.»

f) Apărut la 1882 şi 1883 în româneşte (la W . Kraflt în Sibiiű), în. nemţeşte

şi in franţuzeşte.
2) Ioan Slavici, Românit din regatul ungar şi politica maghiară, Bucureşti
1892, Lito-tipografia Caro! Gobi.
 134

Guvernul unguresc n’avea decî motive a se îngriji prea

mult de «solidaritatea» Românilor, proclamată în adunarèa
delegaţilor delà 30 Aprilie (12 Maiü) 1881, nici de noul par­
tid românesc, pe cât timp Metropolitúl Miron şi d-l Şandor
Mocsonyi se aflau în fruntea lui. Pentru-ca însë lucrul se
nu fie deochiat, s’a îngrijit ca sé se înfiinţeze la Buda­
pesta un alt partid românesc, care avea rolul së fie guver­
namental. S’a înfiinţat tot acolo şi un ziar românesc, ^Vii­
torul-», organ al acestui partid guvernamental, şi a fost
pus sub direcţiunea d-luï Dr. Cornel Diaconovich. De altă
parte, d-l Cosma, ca şef de partid, căuta se-’ şî asigure şi
opiniunea publică românească pentru conducerea d-saleT
prin întemeiarea unui noii şi mare ziar românesc, ce-’l
proiectase. Metropolitul Miron a venit d-lui Cosma într’aju­
tor, destituind pe Părintele Niculae Cristea din direcţiunea
ziarului «.Telegraful român», pe care o ocupa în virtutea testa­
mentului Mitropolitului Şaguna.
In mijlocul acestor potriveli pentru a împinge pe nesim­
ţite şi cu încetul politica românească pe căi noué neagreate
de popor, s’a aflat o mână de bărbaţi independenţi, cari,
strîngênd prin contribuţiunl o sumă de 40.000 florini, aü
întemeiat « Tribuna», primul ziar politic zilnic la Românii
de peste Carpaţi (Aprilie 1884). Ca aderentă sinceră a pro­
gramului naţional delà 1881 şi ca apărătoare devotată a po­
liticei româneşti tradiţionale, « Tribuna» a trebuit së deschidă
focul în contra «Luminătorului», organul d-lor Mocsonvi-Ba-
beş, în contra «Telegrafului român», organul Metropolitului Mi­
ron şi al nepotului seü Cosma, în contra «Viitorului», orga­
nul d-luî Colonnati Tisza, şi chiar contra «Gazetei Transil­
vaniei», care din lipsă de orientare luase o posiţiune os­
tilă « Tribunei». Posiţiunea noului ziar naţional independent
nu era deci nici decum uşoară, şi adversarii sei, numeroşi
şi puternici, se mângâiaü cu speranţa unei apropiate înce­
tări a iul.
Curênd după înfiinţarea « Tribune)» (Maiü 1884), delegaţii
români s’aü întrunit a doua oară în conferenţă, şi d-l Par-
tenie Cosma a fost nevoit së se retragă din comitet. Cei
legaţi în politica de solidaritate, în frunte cu d-l V. Babeş,
aü stăruit însë în părerea că nu e timpul oportun pentru o
politică mal hotărîtă. Deabea în conferenţă delà 1887 resis­
tenza pasivă s’a proclamat pentru toţi Românii, şi numai
pentru patru cercuri electorale din Ungaria s’a admis, ca
excepţiune, participarea alegătorilor la alegeri. Conferenţa a
luat şi hotărire pentru aşternerea unui Memoriu la Imperai
şi a ales mal mulţi «tribunişti» în comitetul executiv, pus
sub conducerea d-lul Gheorghe Bariţm (vezi Anexa 37).
Aceste hotărîrî ale Românilor nu puteau së placă «Gasine!
naţionale» din Budapesta, care făcea tot posibilul pentru-ca
Românii së se înstrăineze de Viena şi de Casa domnitoare
şi së fie predaţi a-tot-puterniciel Maghiarilor. D-l Babeş a
declarat în noul comitet naţional, care se ocupa cu stabili­
rea textului Memoriului (August 1887), că guvernul are in-
tenţiunea de a disolva comitetul şi că ar fi bine dacă c o ­
mitetul s’ar declara el însuşi pe sine disolvat. După ce
această părere n’a fost admisă, d-l Babeş a accentuat că Ro­
mâni! nu cu jalbe cătră monarchi, ci atunci când e! vor
şti së se arate primejclioşl, vor recâştiga drepturile lor ; a pus
in vedere, pentru caşul aşterneri! Memorandului, contra-ma-
nifestaţiunî şi s’a retras din comitet. Părintele Yasile Lu-
eaciû a fost arestat în drum spre Sibiiü, d-l Slavici, şi mal
tàrziü şi d-l Bariţm, s’aü retras şi el din comitet.
Deja la 1884 guvernul începuse seria de procese politice
contra Românilor. La 15 Decembre 1884 se desbate primul
proces (contra «Observatoriului», foaia d-lul Bariţiu) şi la
3 Februarie 1885 al doilea (contra «Tribunei-»). Guvernul di-
solvă Curtea cu juraţi din Sibiiü, care dăduse verdicte de
achitare în ambele procese, şi institue Curtea cu juraţi în
Cluj. înaintea acesteia urmează la 12 Maiu 1886 'al treilea
proces (contra «Tribunei») şi la 13 Maiü 1886 al patrulea
(tot contra «Tribunei»). După conferenţa naţională delà 1887
procesele se succed acum mal des şi pedepsele devin
mal aspre. In anul 1888 se desbat şeapte procese. D-l
Slavici, directorul Tribunei, intră în vara anului 1888 pen­
tru un an de dile în temniţa din Vaţ, şi adversarii « Tri­
bunei» erau convinşi că întreaga direcţiune naţională primise
o lovitură de moarte prin această întemniţare. Procesul
d-lul Slavici avea de basă declaraţiunea generalului Doda,
unicul deputat român care în campania electorală a mai pu­
tut fi ales cu program naţional. D-l Doda zisese în adresa sa
cătră preşedintele Camerei unguresci din Budapesta (vezi
Anexa 38) :
«Ne aflăm astăzi in faţa faptei politiceşte importante, că
unul dintre cele mai importante doué popoare ale Ungariei,
aproape trei milioane de suflete, poporul care, în ciuda îm-
 136

părţiril măiestrite a cercurilor electorale, tot maï constitue

în 70—75 cercuri marea majoritate a poporaţiuniî, dacă nu
chiar totalitatea ei, la cele din urmă alegeri n’a putut se se
validiteze decât într’ un singur cerc.
«Acesta e cercul Caransebeşului, şi eü am parte de onoa­
rea de a-’l representa.
«In urma acestor împregiurări anormale, më aflu şi eü in-
tr’o situaţiune anormală. Aş ii în dietă singurul şi numai
eü représentant naţional al întregului popor român şi asu­
pra mea ar cădea datoria së afirm, eü singur numai, faţă cu
423 deputaţi dietali, interesele naţionale greü jignite şi încă
mal greü ameninţate ale celor aproape trei milioane de ce­
tăţeni.
«Sarcina , aceasta ar întrece atât de mult puterile mele mo­
deste, încât nu më pot împăca nici cu gândul el. De altă
parte, ar fi o trădare faţă cu naţiunea mea, pentru care sunt
gata să mor, dacă aş renunţa la mandatul meü de deputat
şi aş sacrifica prin aceasta şi acest singur cerc naţional al
poporului român.
«Pus în situaţiunea aceasta, regret că nu-’mi pot presenta
Dietei credeţionalul, ci më vëd silit a Vë ruga, Domnule
Preşedinte, să aduceţi la cunoscinţa Onor. Diete, că : eü nu
iaü parte la deliberaţiunile Dietei, nici la mandatul meü de
deputat nu renunţ.»

Guvernul unguresc, care se temea de păşirea bărbătească

a generalului Doda, susţinut cu atâta căldură de « Tribuna»,
nu numai că ’i-a invalidat mandatul, ci a chemat pe ge­
neral şi înaintea Curţii cu juraţi din Arad, care ’l-a con-
demnat, în lipsă, la doi ani de închisoare şi la o mie florini
amendă. Generalul, greü bolnav, a fost graţiat de Impërat
înainte de a se executa sentenţa (vezi Anexa 67).
Energia şi asprimea guvernului unguresc, manifestate cu
cu această ocasie contra susţiitorilor politicei româneşti în­
temeiate pe «alipirea tradiţională către Impërat», aü avut
efectul că comitetul naţional şi « Tribuna» aü căutat së-’şl
apropie iarăşi elementele româneşti influenţate de «Casina
naţională» din Budapesta. După stăruinţele bărbaţilor grupaţi
în jurul « Tribunei», d-1 Sándor Mocsonyi a intrat în comi­
tetul diligent al acestui ziar (Octombre 1888). Insë în curênd
s’a produs între întemeietorii ziarului şi d-l Mocsonyi un
conflict, care însë, prin spiritul de conciliare al ambelor
părţi, a fost aplanat. După întoarcerea d-lui Slavici din tem­
niţă în redacţiunea « Tribunei», s’a produs al doilea conflict,
care s’a terminat cu demisionarea d-luî Mocsonyi (Octom­
bre 1889). D-l Mocsonyi însuşi a recunoscut, că d-sa repre-
 137

sentă o altă direcţiune politică, pe care « Tribuna» nu voeşte

se o accepte.

«Eu am vroit, — zice d-sa într’o scrisoare adresată au­

torului acestei scrieri — nefiind de acord în unele pri­
vinţe esenţiale cu spiritul naţional al « Tribunei», se-l schimb
cu un spirit, ce după părerea mea ar îl mai corespunzător
scopurilor noastre naţionale, şi a pregăti astfel calea pentru
opera mare a concentraţiunii tuturor elementelor nationale.
M’am convins, că ajungerea acestui scop e o absolută im­
posibilitate. Dar nici scopurile mai mici ce-’mi propusesem
nu le-am ajuns. Deşi atacurile persnoale aű încetat, a re-
mas însă spiritul certăreţ, ce e drept mal moderat ca mal
înainte. Nici veleităţile centraliste vechi nu s’aü putut linişti».

«Spiritul naţional», pe care d-I Mocsonyi nu l’a putut im­

pune «Tribunei» în decursul unui an, cât a stat în direcţiu­
nea eî, nu putea fi decât spiritul ce ar fi fost agreat ’ de
«Casina naţională» din Budapesta. D-l Mocsonyi a dorit, ca
« Tribuna» së nu atace pe prelaţii români, se nu discute pac­
tul dualist, së renunţe la «cochetăria» cu lealitatea dinas­
tică, care seamănă a servilism, şi era de opiniune, că n’ar
fi o tactică rea, spre a câştiga pentru noi tripla alianţă
şi prin ea monarchia şi pe Maghiari, dacă ’î-am speria cu
o mică dosă de «rusofilism». Adecă cu alte cuvinte: agen­
ţii guvernului cei mai cu trecere şi mai cu influenţă prin­
tre Români së nu fie combătuţi, politica maghiară së nu
fie atacată în fundamentele el, së se slăbească propagarea
dinasticismului şi së facem pentru Viena puţin rusofilism !
In acelaşi timp (1888/9) d-l V. Babeş, după stăruin­
ţele mai ales ale d-lor Lucaciű şi Coroianu, a revenit asu­
pra demisionării sale şi a intrat din nou în comitetul na­
ţional, unde a luat parte la discuţiunile asupra textului Me­
morandului către împărat. D-l Mocsonyi, care primise şi d-sa
së colaboreze la Memorand, a refusât însë së vină în mijlo­
cul comitetului, deşi majoritatea membrilor îşi exprimase
această dorinţă. Lucrarea Memorandului era mereü zădăr­
nicită şi nu se putea ajunge la un résultat ; în sferşit, com i­
tetul s’a hotărît së se transporte întreg în casele d-lul Moc­
sonyi din Budapesta, ca së aibă placerea de a discuta cu d-sa.
D-l Mocsonyi a rëmas nemişcat şi spunea, că nu e timpul
oportun pentru-ca Memorandul së fie aşternut, iar comi­
tetul a plecat neconvins de d-l Mocsonyi.
Guvernul unguresc, care, în tot timpul negociărilor dintre
 138

d-niï Mocsonyi-Babeş de o parte şi « Tribuna» şi comitetul

naţional de altă parte, suspendase toate procesele politice,
a pornit, după ce s’a convins că aceste negociări nu au resul­
tatul dorit, o nouă campanie de părsecuţiunl. L a ll Septem­
bre 1890, Părintele Macaveiü, un colaborator al « Tribunei», e
condemnat la un an şi jumătate temniţă şi în acelaşi pro­
ces d-l Septimiü Albini, redactorul răspunzător al « Tribune]»,
la şease luni temniţă ordinară (vezî Anexa 67). D-l Jeszenszky,
procuror substitut (astăzi şef de secţie în ministeriul de In­
terne), atacă cu ocasia acestui proces în mod provocător pe
poporul român şi afirmă de pe tribuna ministeriuluî public,
că atitudinea Românilor la 1848, când au luptat contra re­
voluţionarilor maghiari şi pentru împărat, e o ruşine. Co­
mitetul naţional (afară de d-l Rabeş), fiind faţă la desbaterea
acestui proces, a luat în CÍüj hotărîrea pentru o acţiune
mai energică a partidului şi pentru convocarea delegaţilor
din toată ţara pe ziua de 15/27 Octombre 1890 în o con-
ferenţă naţională extraordinară.
Cu toate cele petrecute până aci, în conferenţa delà 1890
s’aü făcut nouă încercări pentru a face cu putinţă mergerea
împreună cu aderenţii d-luï Moçsonyi. Hotărîrile acestei con­
fe r e te nici nu trebuese considerate decât ca resultatul unui
compromis între aceste două direcţiuni. Se aprobaü moti­
vele aduse pentru neaşternerea până atunci a Memorandului,
se decidea din noü «publicarea unui Memorand politic, care
să cuprindă toate gravaminele poporului român, iară adu­
cerea gravaminelor la cunoştinţa Prea înaltului Loc să se
facă când va fi de lipsă». De altă parte, d-l Babeş primia
ca adunarea să proclame unele principii politice, ce privesc
mai ales politica externă şi exclud cea mai mică «dosă de
rusofilism» (vezi Anexa 39). Comitetul naţional îşi sporia
numărul mernbrilor (la 25) «cu consideraţiune la situa-
ţiunea agravată». D-l Babeş era aclamat de preşedinte al
comitetului, d-l Gheorghe Pop de Băseşti şi autorul acestei
scrieri de vică-preşedinţi.
Deşi dorinţa tuturor era, ca acest noü comitet întărit să
lucreze în bună înţelegere şi să résolve odată spre mulţu­
mirea generală mai ales cestiunea Memorandului, totuşi s’a
dovedit în curănd, că împlinirea acestei dorinţe era cu ne­
putinţă. Precum se încercase d-l Mocsonyi la « Tribuna» să
schimbe «spiritul naţional», aşa căuta acum d-l Babeş să facă
acelaşi lucru în comitetul naţional. D-sa continua a între­
 •139

ţinea, şi ea şef al partidului naţional — In contra vederilor

partidului — relaţiuni politice cu Metropolitul Miron ; la Bu­
dapesta cultiva legături cu presa kossuthistă, unde propaga
idea unui «dualism maghiaro-român» ; delà Bucureşti aducea
veşti bune delà — Prinţul Gheorghe Bibescu ; iar afacerea
cu Memorandul devenea sub conducerea d-sale din ce în ce
mai încurcată. Conflictul din sinul comitetului naţional a şi
isbucnit în curănd, şi de astă dată, ca şi la « Tribuna», pe
faţă şi în public.
După ce nu s’a putut ajunge ca se se schimbe «spiritul»
nici la « Tribuna» şi nici în comitetul naţional, guvernul un­
guresc şi d-nii Mocsonyi-Babeş in alianţă cu cercurile influen­
ţate de Metropolitul Miron şi de nepotul seu Partenie Cosma,
care intr’acest răstimp devenise directorul executiv al băn-
cei «Albina», au încheiat o ligă cu scop de a scoate din
luptă pe bărbaţii ce erau grupaţi in jurul « Tribunei». Deja
delà retragerea d-lui Mocsonyi din direcţiunea « Tribunei» se
aştepta o slăbire a. posiţiunii ei, şi deoarece d-1 Mocsonyi
cu aî sei fäceaü parte din societatea pe acţiuni care înte-
meiase şi susţinea foaia şi tipografia, s’a început o lucrare
de subminare în sinul acestei societăţi. Pentru a curma
aceste nouă intrigi, direcţiunea societăţii a propus lichi­
darea şi desfacerea ei, ceea-ce a şi fost adoptat de adunarea
generală (17 Maiü 1891). Societatea stând, conform legilor co­
merciale, sub controlul tribunalelor, d-1 Mocsonyi nu s’a sfiit
a reclama ajutorul tribunalului şi a da în judecată societatea,
pentru a împedeca lichidarea ei. Deoarece procedarea direc­
ţiunii şi acea a adunării generale erau în conformitate culegile,
tribunalele, deşi compuse din judecători maghiari, n’aii pu­
tut së dea sentenţă în favoarea d-lui Mocsonyi, şi lichidarea
şi desfacerea societăţii aü putut fi duse la capăt fără-ca po-
siţiunea şi atitudinea «.Tribunei-» să fie sguduite şi modifi­
cate. In adunarea generală de lichidare d-1 Mocsonyi a ţi­
nut un discurs politic, din care extragem aci, după însem­
nările stenografice, următoarele părţi esenţiale :

«D-1 Brote a précisât bine contrastele dintre părerile dom-

nielor-lor şi între ale celorlalţi, adecă ale noastre. Este pe de
o parte o politică, care îşi basează speranţele sale pe au­
toritatea şi pe puterea Coroanei, saü mai bine zis pe di­
nastie, saü şi mai bine zis pe Camarilla din Viena. De altă
parte, există o direcţiune politică, care zice să-’şi iea Românii
speranţa delà Coroană pentru totdeauna, pentru-că de acolo
 '1 4 0

n’aü ce së aştepte nimic, şi se-’şî întoarcă faţa alt undeva.

Unde? Nu ştiu nici eü. Aci trebue së fac unele întregiri,
precisărî şi rectificări.
«Dacă îmi aduc bine aminte, eu atunci, prima dată când a
fost vorba despre intrarea mea în direcţiunea alribunel»,
trei puncte am formulat, la cari era între noi o diferenţă :
Unul se referea la cestiunea de drept public (staatsrecht­
liche Frage), la relaţiunea dintre Ungaria şi Austria, saü şi
mai bine précisât, la atitudinea partidului naţional faţă cu
organisarea dualistă a monarchici. încă delà anul 1872, în
conferenţele din Arad, după discuţiunî aprofundate, s’a luat
hotărîrea’ că noi avem së urmăm o atitudine reservată
faţă cu dualismul monarchiei, şi anume din următoarele con-
sideraţiuni: Că nu este exclusă posibilitatea, presupunând
bunăvoinţă şi pricepere la Maghiari, ca noi së vedem toate
aspiraţiunile noastre nationale, şi cele mal îndepărtate, înde­
plinite şi realisate în cadrul dualismului. De altă parte ia­
răşi n’avem motiv politic serios ca së ne angajăm pentru acea­
stă formă de Stat. Nu putem şti cum se vor desvolta lu­
crurile. Eu nu cred, că în desvoltarea monarchiei noastre
şi a situaţiunil ei interne sé se întimple un proces retro­
grad într’acolo, ca idea unităţii monarchiei së se întrupeze
în oare-care formă palpabilă. Angajându-ne pentru această
idee, abandonată chiar de dinastie, ne-am lega manile pen­
tru caşul probabil, că desvoltarea politică internă a Austro-
Ungariei va face progres tot in direcţiunea de disoleare. Aci
este deosebirea esenţială între noi. Şi noi, cari nu suntem
de părerea d-lui Brote, nu spunem că renunţăm pentru tot­
deauna la speranţa noastră pentru un sprigin eventual din
partea Coroanei. Noi zicem : noi vom gravita spre Viena,
dacă vedem că punctul de gravitaţiune natural, după firea si-
tuaţiunii actuale, este acolo; noi vom gravita spre Buda­
pesta, dacă vedem că evenimentele se desvoltă într’acolo, ca
acolo së aperăm tendercele noastre politice ; dar vom gra­
vita şi spre un al treilea loc, nu la Budapesta, nici la Viena,
dacă va fi trebuinţă.»

In acelaşi timp, d-1 Babeş căuta së nimicească oposiţia

din comitetul naţional în contra d-sale, prin mijlocul des­
potic al excluderii unora din membrii mai marcanţi al co­
mitetului; Metropolitul Miron făcea presiuni asupra cleru­
lui, iar d-1 .Cosma asupra datornicilor băncei ; guvernul
continua cu procesele înaintea Curţii cu juraţi.
In asemenea împregiurărl, comitetul naţional a apelat la
părerea delegaţilor şi a alegătorilor şi a convocat conferenţa
uaţională la Sibiiu. pentru 8/20 Ianuarie 1892. Spre suprin-
derea tuturor s’a présentât, pentru prima dată în vieaţa sa,
şi d-1 Mocsonyi în mijlocul delegaţilor. Lupta dintre direc­
 ţiunea politică representată de d-l Mocsonyi şi direcţiunea
politică a « Tribunen s’a terminat cu votul unanim al con-
ferenţeî naţionale pentru aşternerea fără amânare a Memo­
randului la Impërat. In comitetul naţional nu s’aü ales de­
cât aderenţi ai acestei direcţiuni. D-l Mocsonyi n’a tras
eonsecuenţele fireşti şi leale ce ar fi trebuit së tragă, din
punct de vedere naţional, din acest vot al conferente!. D-sa
avea së aleagă : saü së se retragă cu totul din partid, saü
remânênd în partid së iea o atitudine reservată şi bine­
voitoare faţă cu o acţiune care, deşi n’avea aprobarea
d-sale, avea însë aprobarea representaţiunil recunoscute
a naţiunii. N’a ales însë nici una din aceste doué căi,
ci a rëmas în partid şi a căutat së slăbească după pu­
tinţă acţiunea. Deşi toate culorile politice din partidul
naţional erau. legate altcum prin unanimitatea votului, s’a
început, îndată după adunare, în coloanele «Luminâtoru-
lui» (organul românesc al d-lul Mocsonyi), în aRomânische
Revue» (organul german al d-lul Mocsonyi) şi în « Telegraful
român» (organul Metropolitulul Miron) o campanie foarte
straşnică în contra «memorandiştilor». «Gazeta Transilva­
niei», care nu-’şî mal putea găsi firul, susţinea altcum vo­
tul conferenţel, dar combătea cu toate aceste comitetul na­
ţional, care era chemat së îndeplinească acel vot. Tendenţa
d-lul Mocsonyi era, fără îndoială, de a zădărnici aşternerea
Memoriului, de a slăbi încrederea poporului faţă cu noul
comitet naţional şi de a da tot mal multe arme în mâna
adversarilor maghiari.
La 16/28 Maiü 1892 o deputaţiune de trei sute membri,
condusă de comitetul naţional, se afla la Yiena pentru a
presenta Memoriul Impëratuluï. De oare-ce monarchia aus-
troungară este, deşi dualistă, totuşi un stat unitar, şi Dom­
nitorul el, care residează la Yiena, nu e acolo numai
Impërat al Austriei, ci totodată şi Rege al Ungariei. învi­
novăţirea ce s’a ridicat din partea Maghiarilor, că Românii
s’ar fi dus la un monarch străin, la Impëratul Austriei, ca
së se plângă contra Regelui Ungariei, e lipsită de orl-ce te-
meiü în constituţiunea Statului. Numai în spirit kossuthist,
presupunênd o uniune personală între Austria şi Ungaria,
această învinovăţire poate së aibă un înţeles. In realitate,
nici miniştrii ungureşti, cari trebue së se presente tot la
Viena pentru a-’şî face Regelui Ungariei rapoartele lor ofi­
ciale, nu pot ţinea seamă de aceste veleităţi kossuthiste.
 142

Cu atât mai puţin putea së o facă deputaţiunea română,

care trebuia se socotească şi cu şovinismul desfrînat din
Budapesta, ocrotit de guvern.
încă înainte de presentarea deputaţiuniî române ia Viena,
comitetul naţional a căutat a se pune în legătură cu par­
tidul naţional român din Bucovina, aliatul sëü firesc din
partea cislaitană a monarchie!. Acest partid se afla însë pe
atunci într’o situaţiune, care nu-’I permitea a da vre-un spri-
gin partidului naţional român din Transilvania şi Ungaria
în acţiunea sa. «Influenţa conducătorilor noştri» — se zice
în rëspunsul primit de la Cernăuţi — «se estinde numai asu­
pra unor persoane din parlament, cari dacă s’ar amesteca
în afacerile celeî-lalte părţi ale monarchie! ’şî-ar perde acea­
stă influenţă ; chiar prim-ministrul nostru contele Taaffe nu
cutează a se amesteca nici odată în aceste afaceri.» In ase­
menea impregiurăr! era explicabil, dacă deputaţi! români bu­
covineni din Beichsrathul din Yiena n’aü putut mijloci nici
o întîlnire a conducëtorilor deputaţiun! române cu condu­
cători! cercurilor politice conservatoare austriace, ba au tre­
buit şi e! sé se ţină la oare-care distanţă de fraţii lor din
Transilvania şi Ungaria. Dintre partidele parlamentului din
Viena, sta ma! aproape de programul Bomânilor partidul ger-
man-antisemit condus de d-1 Lueger, şi astfel legăturile ce
aü căutat conducători! deputaţiunel române cu acest partid
eraü dela sine impuse.
Deputaţiunea n’a fost primită de Impërat, din causă că
guvernul unguresc s’a pus la mijloc. Consilierul de Stat d-1
Braun, şeful cabinetului Maiestăţi! Sale, a declarat d-luî'
doctor Baţiu, pe care îl primise de repeţite ori, că nu­
mai consideraţiun! constituţionale se opun primirii deputa­
ţiuniî. D-1 Szögenyi-Marich, pe atunci ministru unguresc
a latere la Viena, a sfătuit pe d-1 Raţiu ca deputaţiunea
së meargă la Budapesta, pentru a lua cunoştinţă de pă­
rerile guvernului unguresc. Comitetul naţional n’a primit
acest sfat, fiindcă d-1 Szögenyi era dator, în virtutea po-
siţiuni! sale, së cunoască aceste păreri şi së le repre-
sinte, precum în realitate le-a şi représentât înaintea Impë-
ratuluî, împreună cu baronul Bănfty, preşedintele Camere-
ungureştl, venit anume în acel timp la Viena. Oficiosul
«.Pester Lloyd» ameninţa cu declararea independenţe! Unga­
riei, dacă deputaţiunea română va fi primită. D-1 Braun s’a
hotărît în urmă a lua d-sa în primire Memorandul din mâl
 14a

nile doctorului Raţiu, pentru a-’l preda ministrului unguresc

a latere, care să-T supună Impëratuluï (1 Iunie 1892). Depu-
taţiunea s’a mulţumit a expedia o adresă telegrafică de lea­
litate către Impërat.
La 26 Iulie 1892 contele Szapáry, prim-ministru unguresc,
remitea prin prefectul Sibiiulu! Memorandul la adresa d-luî
Raţiu şi îl încunoştiinţa, că nu se vede îndemnat a pre­
senta acest act memorial, primit delà ministrul unguresc
a latere din Viena, Impëratuluï, fiindcă semnatarilor le lip­
seşte «aptitudinea legală» de a représenta pe «locuitorii
Ungariei de limba română».
D-l Raţiu, reîntors acasă delà Viena, a fost primit în do­
miciliul sëü dela Turda de gloate sălbatice, cari în timp de
noapte ’l-aű distrus locuinţa, aşa încât a trebuit së o pără­
sească şi se-’şî iea domiciliul la Sibiiü. Patru luni după
aşternerea şi după prima publicare a Memorandului în «.Tri­
buna'» (4 Iunie n. 1892)4), autorul acestei scrieri a fost che­
mat înaintea judecătorului de instrucţie din Sibiiű, care ’l-a
comunicat că procurorul general delà Cluj ’ï-a făcut proces
de presă pentru publicarea şi răspândirea Memorandului şi
a broşurel «Replica» tinerimii universitare, care apăruse
încă în Februarie al aceluiaşi an. Din actul procurorului
reese evident, că tendenţa guvernului era de a presenta
întreaga afacere ca o agitare prin tipar, care cade sub legea
penală, şi a o reduce la o singură persoană. Mai multe luni
de zile instrucţia judecătorească a urmărit numai această di­
recţiune, pe care comitetul naţional nu o putea însë primi,
deoarece nici unul din membrii sëï nu putea së decline
delà sine răspunderea pentru cuprinsul Memorandului. Era
un interes capital al politicei române, ca Memorandul së
fie presentai, aşa precum şi era în realitate, ca un act nu
al unuia, nici al unora, ci al tuturor. Deabea în vara anu­
lui 1893 guvernul, după multe şovăiri, s’a hotărît a întinde
instrucţia judecătorească şi asupra tuturor celorlalţi mem­
bri al comitetului naţional.
Comitetul naţional, atacat de ziarele româneşti cari eraü
Ja serviciile d-luî Mocsonyi şi urmărit judecătoreşte de gu­
vern, a convocat pentru 11/23 Iulie 1893 conferenţa naţio­

*) Membrii comitetului naţional, cari cu ocasia desbateril procesului Me­

morandului dinaintea Curţii cu juraţi din Cluj aü depus, că textul Memoran,
dulul s’ar fi publicat înainte de a îl fost predat Consilierului de Stat Braun-
aü fost induşi în eroare de memoria lor.
 -144

nală, dela care primise însărcinare pentru aşternerea Me­

morandului. Conferenţa, maî numeroasă ca orî-când,

. Mentificându-se intru toate cu comitetul seü central, declară

de al seu Memorandul depus în Iunie anul trecut în cancelaria
Maiestăţii Sale, încuviinţează paşii şi procedura aşternerii Iul
şi aprobă cu vie satisfacţie şi pe deplin activitatea a,cestui co­
mitet şi- şl exprimă totdeodată, în numele alegătorilor pe cari ’î
representa, gratitudinea sa pentru zelul şi stăruinţa, cu care a
susţinut causa Românilor din Transilvania şi Ungaria.
«Gonferenţa îşi exprimă cea mal vie a sa părere de rëü asu­
pra urmăririlor judecătoreşti ce s’aü pus în lucrare, cum se
pare pe toată linia, urmăriri cari nu pot contribui întru ni­
mic la lecuirea relelor existente, dar uşor pot së slăbească
momentul etic al maiestăţii justiţiei Statului» (vedi Anexa 44).

D-Ì Mocsonyi, care era de faţă, s’a putut însuşi convinge

cum cercul amicilor d-sale scăzuse la 15 inşi între miile
de bărbaţi, cari eraű aci întruniţi. După această adunare,
care însemna o cădere completă a «partidului moderat»',
precum botezase fără nici un temeiü presa guvernamentală
grupul Mocsonyi, guvernul, tot şovăind încă, a luat în urmă
hotărîrea de a nimici pe bărbaţii, cari se aflaû în fruntea
partidului naţional român, pentru-ca în acest mod së creeze
d-lul Mocsonyi putinţa de a lua iarăşi frînele în mână.
In mod cu totul neaşteptat (autorul acestei scrieri primise
doue zile după conferenţă permisiunea delà tribunalul din
Cluj a căletori în străinătate) şi cu o grabă pană aci neo-
biclnuită, se stabilesce terminul pentru desbaterea proce­
sului «Replice!» pe 31 August 1893 şi pentru un alt proces,
în care întreg personalul redacţiunil « Tribunei» era deodată
acusat, pe 12 Septembre al aceluiaşi an. Pe d-1 Aurel C.
Popoviciű, implicat în procesul Replice!, îl ajunge la Bu­
cureşti ştirea despre desbaterea procesului seü, El pleacă
imediat spre casă, şi e arestat la graniţă, sub cuvent că ar
fi voit së fugă din Transilvania. Pedeapsa aspră şi pănă aci
încă cu totul neobicînuită de patru ani de temniţă, pe care
tribunalul din Cluj a dat’o d-lul Popoviciű, era o dovadă des­
tul de lămurită despre asprimea lipsită de orl-ce conside-
raţiune, cu care guvernul era hotărît së păşească în contra
partidului naţional, şi trebuia së dea loc cestiunil, dacă in­
teresele politicei naţionale şi chiar ale patriei n’ar reclama
ca së nu se expue unor pedepse şi unor suferinţe identice
cu nimicirea bărbaţii, cari erari în fruntea luptei. Mem-
 •145

brii comitetului naţional, câţi erau presentì în Sibiiü, s’aű

pronunţat pentru-ca d-1 Popoviciü së nu se supună pe­
depsei şi mal târziu., impreună cu membrii din ţară, aű
fost de părere ca autorul acestei scrieri së nu se întoarcă
deocamdată în patrie, ci së se stabilească în România
(vezi Anexa 45).
In acelaşi timp, presa oficioasă anunţa o apropiare în­
tre guvern şi «partidul moderat» şi întemeiarea unei fol la
Timişoara ca organ al acestui partid. Hotărîrea de exilare
produsese în cercurile conducêloare ale partidului naţional
oare-care deprimare şi îngrijare. De acest moment s’a folo­
sit guvernul, pentru a suspenda apariţiunea «.Tribunei», sub
pretext că proprietarul el era în exil, şi de a da în judecată pe
întreg comitetul naţional. îndată după suspendarea « Tribu­
nei» (15 Decembre 1893), care prin o complicaţie de intrigi
a rëmas suspendată aproape şease sëptëmânï, apare la Ti­
mişoara «.Dreptatea-», organul d-lul Mocsonyi. Efectul acestor
nouë lovituri se manifestă iarăşi, ca şi la 1890, în încer­
cări de apropiare între direcţiunea naţională şi între direcţi­
unea «Gasine! naţionale». D-1 Raţiu adreseazăd-lui Mocsonyi o
scrisoare, prin care îl oferă apërarea sa în procesul Memo­
randului, şi «.Tribuna» întîmpiuă cu bunăvoinţă « Dreptatea».
D 1 Mocsonyi refusă şi comitetul naţional se hotăreşte a sta
pe banca acusaţilor dinaintea juraţilor din Cluj. Dupăcondem- ţ
narea comitetului (13/25 Maiü 1894), ministrul Hieronymi «in­
terzice funcţionarea mal departe a reuniunii ce există sub ti­
tlul de partid naţional român» (10 Iunie 1894; vezi Anexa 51);
membrii comitetului condamnaţi sunt puşi sub pază poli­
ţienească şi, după aprobarea sentenţel de către Curtea de
casaţie, el sunt excortaţl cu gendarmi la temniţă. Comite­
tul naţional substituit continuă negociările cu d-1 Mocsonyi,
«pentru a-’l consulta şi totdeodată a-T angaja la o acţiune c o ­
mună şi solidară». D-l Mocsonyi, pune ca condiţiune a par­
ticipării sale la o acţiune comună schimbarea «tacticei şi
a spiritului luptei politice» ; această schimhare ar fi fost o
desaprobare a activităţii şi direcţiuni politice de până acum
a comitetului, însë d-1 Mocsonyi nu insista ca acestei de-
saprobărl së i se dea expresiune în mod formal. Mal de­
parte d-sa poftea, ca lupta së fie pusă pe «teren legal şi
constituţional» şi politica naţională së fie cu desăvîrşire in­
dependentă de orî-ce «înrîurire externă». Asupra tacticei noué
şi asupra «spiritului» luptei politice în viitor, d-1 Mocsonyi
• io
nu se pronunţa, dar cerea in tot caşul ca Românii «së re­
cunoască fără reserve stările, ce U s’aû creat în Stat, de le­
gale şi constituţionale» (vezi Anexa 65). Deşi în comitetul
naţional substituit aű intrat şi vre-o câţî-va aderenţi aï d-iui
Mocsonyi, deşi în comisiunile ce aű purtat aceste negociărî
era de faţă întregul d-sale stat-major, condiţiunile aű fost
respinse şi adunarea alegătorilor români, cari aveaű së se
pronunţe asupra situaţiuniî, fu convocată, cu toată opunerea
d-lui Mocsonyi (16/28 Noembre 1894). Această adunare ma-
iestoasă prin numeral participanţilor protestă unanim con­
tra ordonanţei ministrului pentru disolvarea partidului, men­
ţine programul delà 1881 nemodificat, votează încredere co­
mitetului naţional ales la 1892, protestă în contra persecu-
ţiunilor politice, consideră actul guvernului contra comite­
tului naţional ca îndreptat contra naţiunii întregi, condamnă
politica guvernului pentru extirparea naţionalităţilor, se pro­
nunţă pentru întrunirea congresului naţionalităţilor, îşi ex­
primă recunoştinţa şi mulţumirile sale tuturor bărbaţilor
de Stat şi publiciştilor, mai ales din regatul României,
pentru spriginul dat şi respinge ori-ce bănuială de irreden-
tism (vezi Anexa 62).
Această adunare poporală (nu de delegaţi), neinfluenţată
de «agitatorii» din temniţă şi din exil, a rapt iarăşi toate
firele cari duceaû la d-1 Mocsonyi şi la «Casina naţională»
din Budapesta. Deşi d-1 Mocsonyi ’şi-a ales de astă dată
căi mai acoperite, deşi n’a vorbit nimic despre dualism,
despre autonomia Transilvaniei, despre vechile veleităţi cen­
traliste, despre hiperzelul lealităţii, despre immunitatea pre­
laţilor români, despre gravitarea spre Viena saű Budapesta
saû spre alt undeva ; deşi guvernul i-a gătit calea, smulgênd
din mijlocul poporului prin mësurï violente pe toţi cari ise
páreaű o pedecă ; cu toate aceste nu s’a ajuns scopul, ba
acesta s’a depărtat mai mult ca ori şi când. In Memoriul
delà 1866 către împăratul se zicea cu multă cunoştinţă a im-
pregiurărilor :
«Românii sunt o naţiune oţelită prin suferinţele cele mai
aspre în curs de^ mai multe veacuri ; el îşi păstrează cu
credinţă amintirile şi convicţiunile lor politice, astfel încât
şi acolo unde li se întrerupe firul istoriei, instinctul politic
sănătos tot nu-i părăseşte».
Acest instinct politic sănătos n’a părăsit nici de astă dată
pe poporul românesc, cu toate presiunile ne mai pomenite
 147

«e s’aü exercitat asupra lui, şi n’are së-’l părăsească nici în

viitor, orî-câtă silinţă ’şi-ar da guvernele de a-’l silui. Pen­
tru orî-ce om cu judecată trebue së fie clar, că d-1 Mocsonyi
e printre Români un représentant al acelei direcţiuni politice,
care tinde së împingă politica română, care până acum a
aflat sprigin în dinastia tiabsburgică, pe căi noué necunos­
cute ; d-sa căută a determina pe Români së se împace cu
gândul unul Stat maghiar independent, care după părerea
d-sale mal curênd saü mal târziü va fi o realitate. Cu această
realitate së se împace Românii de pe acum, së părăsească
căile’ tradiţionale, së ajute pe Maghiari la ajungerea scopu­
lui lor, pentru-ca cu atât mal uşor së câştige drepturi la
concesiunile ce vor trebui së le facă atunci Maghiarii, ne­
voiţi să capete prietenia Românilor. Această politică aventu­
roasă şi primejdioasă nu e o idee nouă ; ea a fost mărturi­
sită şi propagată de însuşi Kossuth, care vedea deja la 1862
în familia Mocsonyi un aliat al sëü. Iată cum se pronunţă
Kossuth în scrierile sale *) despre Mocsonyi :

«Cu privire la Mocsonyi, Iosika a fost indus în eroare 2).

In o scrisoare a mea către Nie. Kiss dela 25 Februarie (1862)
se aminteşte ca fapt cert, că fratele lui Mocsonyi a întreţinut
relaţiunî cu amicii noştri de acasă şi a promis că, în ca­
şul când Ungaria ar fl hotărîtă së se desfacă de Austria, n’am
avea nimic de temut din partea Valachilor transilvăneni şi
bănăţeni, fiindcă, în caşul independenţei plănuite României,
ei privesc o Austrie despărţită de Ungaria drept o garan­
ţie contra intervenţiei austriace.
«Cam in acelaşi chip s’a pronunţat către mine Mocsonyi,
care, contrar caracterisării lui Iosika, m’a visitât la Turin.
D-sa zicea : «Ştiu că o sumă de canalii neghioabe aű um-
«plut urechile Ungurilor cu paradoxul daco-românismulul. La
«noi nici un om cu minte nu se gândeşte la aşa ceva. Ro-
«mânia va trebui să cugete de zece ori mai înainte ca së
«anexeze Transilvania, chiar dacă aceasta s’ar putea face cât
«de uşor. Aceasta ar fi un dar danaidic, un cuib de vespi,
«un fitil de mină, care la cel mal apropiat conflict ar arunca în

P Ediţia germană, tom III, pag. 673.

s) Iosika scrisese Iul Kossuth (11 Ianuarie 1862) : «In Transilvania sunt nu­
mai doï conducători al Valachilor ; baronul Şaguna şi contele Sterca. O apro­
piere de eï nu e probabila, ba chiar imposibilă în posiţiunea lor. Mal sunt apoi
guralivi de rangul al doilea, cari sunt însă numai instrumente oarbe ale ace­
lor sfinţi bărboşi. In Ungaria e numai un conducător, Mocsonyi, care şi el se
simte deja rege daco-român. Acesta ar merge mal bucuros la dracul, decât la
capul emigraţiunil maghiare>.
 -148

«aer întreagă Románia. Noi Românii ungureni şi transilvăneni

«vroim independenţa garantată a României. Aceasta are însë
«trebuinţă de o Ungarie puternică şi independentă. DacăUnga-
«ria devine independentă şi acordă naţionalităţii valache o
«completă egală îndreptăţire, Maghiarii n’aü së se teamă nici
«odată de Români. Dacă însă Ungaria rămâne o ţară austri-
«acă şi numai un instrument în mâna Curţii din Viena con-
«tra independenţei României, atunci e cu totul altceva.
«Austria cu Ungaria e o mare Putere şi ca atare nu poate
«intra în alianţă cu mica România. Poate së o ajute contra
«Rusiei, dacă nu va preferi -cumva së primească delà Ru-
«sia un obiect de pradă, precum s’a mal întîmplat odată cu
«jumătatea Moldovei (Bucovina). Së presupunem însë că
«Austria ar sprigini pe România contra Rusiei; n’ar face-a
«pentru-ca România së fie independentă, ci pentru-ca se
«devină pendentă de Austria».
Aceste vederi politice sunt învechite, multe din ele sunt
luate pe dinainte de evenimentele istorice ; dar ele ne dove­
desc spiritul ce domnea în familia Mocsonyi, cum se cugeta
încă de pe atunci despre dinastia habsburgică, despre Austria,
despre independenţa Ungariei, şi cât de apropiate eraü ide­
ile Mocsonyiştilor de acele ale lui Kossuth. In mediul «Ca-
sinel naţionale», aceste idei n’aü putut suferi în nici un
cas o prefacere sau o slăbire. Maghiarii aü numit poli­
tica d-lul Mocsonyi «moderată» deşi ea, ca înrudită sau
aproape identică cu kossuthismul, este radicală. I s’a dat
această numire seducătoare pentru toţi acel cari nu cunosc
amănuntele luptei, pentru a se putea presenta partidul naţio­
nal ca extrem, deşi acesta nu tinde nici măcar la schimba­
rea formei dualiste a imperiului, necum la despicarea Iul
saü la înfrângerea lui.
Greutăţile ce a întîmpinat guvernul în propagerea politi­
cei «moderate» printre Români şi înfrângerea tuturor încer­
cărilor făcute in acest înţeles, nu puteaü să nu se resfrângă
în efectele lor şi asupra cercurilor politice conducătoare ale
Maghiarilor. Cestiunea română, în loc să se apropie de des-
legare, se încurca şi se agrava tot mai tare. După sparge­
rea comitetului naţional şi după disolvarea partidului na­
ţional, dar înainte de adunarea cea mare delà Sibiiü din
16/28 Noembre 1894, s’aü pronunţat asupra cestiunil române
trei ministri şi un bărbat de Stat maghiar şi ministrul de
Externe al Austro-Ungariei. Eie-care din aceşti oameni po­
litici cârmuitori aï Austro-Ungariel a arătat alte vederi şi
alte soluţiunl.
 149

Prim-ministrul Wekerle nici «nu cunoaşte în genere o Ges­

tiune a naţionalităţilor» în Ungaria, dar cu toate aceste
spune, că ea «în timpul din urmă a început a ajunge tot
mai acută». «Cererile anumite ale naţionalităţilor aü fost cul­
tivate şi ’sï-aü primit vieaţa din străinătate.» Gestiunea na­
ţionalităţilor, după d-1 Wekerle, «nu poate fi resolvată prin
câte o lege separată, ci numai prin o lucrare consecu-
entă». Modus procedendi al liberalismului e, de «a asigura
prin disposiţiunî severe liniştea publică şi integritatea Sta­
tului». Pentru aceea, comitetul naţional a trebuit së fie desfi­
inţat ; iar d-1 Wekerle adauge numai decât, cu multă în-
drăsneală , frasa stereotipă : «de altă parte nu facem în
aplicarea legilor nici o deosebire de limbă între cetăţenii
Statului, facem accesibilă pentru fie-care naţiune orî-care in-
stituţiune de Stat» (vezi Anexa 55).
D-1 Coloman Tisza recunoaşte, că «cestiunea naţionalităţi­
lor a existat totdeauna în Ungaria», dar «nu ne e permis ca,
exagerând, së dăm prea mare însemnătate primejdiilor el».
Legea electorală nu trebue modificată în interesul Româ­
nilor, nici «nu-’ï e permis guvernului së se apropie cu ade­
meniri de Români». «0 desăvîrşită asprime a legii» e cel mai
bun mijloc pentru resolvarea cestiunil. D-1 Tisza înţelege aci
numai legea penală, căci celelalte legi, cari ar fi în favorul
naţionalităţilor, pot së fie călcate chiar de guvern şi de au­
torităţile Statului (vezi Anexa 56).
D-1 Szilagyi, ministrul de justiţie, e de părere că cestiu­
nea naţionalităţilor consistă într’o «agitaţie întreţinută prin
mijloace meşteşugite şi cu arme lipsite de conştiinţă». «Mâna
noastră e întinsă, fle-cine o poate primi, e bine-venit fie­
care, dar cu o condiţiune : ca së se împace leal cu această
stare de lucruri», adecă cu politica de maghiarisare. «De altă
parte—*zice d-1 Sziliagyi—nu se poate tăinui, că e cu nepu­
tinţă a vindeca numai prin remedii negative un rëü de mult
timp lăţit şi înrădăcinat. Nu prin vorbe, ci prin fapte tre­
bue së fie convinşi concetăţenii noştri români, că dînşii se
împărtăşesc ca cetăţeni egali îndreptăţiţi...» (vezi Anexa 58).
D-1 Hieronymi, ministrul de Interne, condemnând pro­
gramul naţional al Românilor, recunoaşte şi unele «plân­
geri drepte» ale lor, mai ales cu privire la legea electorală.
«Severitate contra agitatorilor», blândeţe faţă cu poporul şi
reforme în direcţiunea socială şi administrativă, sunt mij-
 •150

loacele, cari crede d-sa că vor contribuì la deslegarea Ges­

tiunii (vezi anexa 54).
D-l Kálnoky, ministrul Afacerilor străine ale imperiului,
se ocupă numai din punct de vedere al politicei externe
cu cestiunea română şi găseşte, că e «o simplă imilaţiune
şi o copie în toate amănuntele a irredente! italiane» (vezi
Anexa 57)
Toţi aceşti oameni de Stat, cari s’aü pronunţat asupra
Gestiunii române, conglăsuesc numai într’o singură privinţă :
se terese a discuta originea şi desvoltarea firească a cestiunii.
D-l Kálnoky, mărind efectele şi dându-le o tendenţă pe care nu
o aii,, le presintă drept causă ; miniştrii ungureşti îşi daű si­
linţă de a ascunde adevărul sub frase late, cari, analisate şi
asemănate una cu alta, produc impresia unei confusiuni de
idei, nu numai cu privire ia esenţa cestiunii, ci şi ia des­
legarea ei. Poporul român din Transilvania şi Ungaria, care
îşi apără existenţa sa naţională, va înţelege cu atât mai
mult din această tactică a cercurilor guvernamentale de a
ascunde adevărul, că lupta ce e silit să poarte e o luptă
dreaptă, care trebue să ducă la biruinţă, fie mal curănd, fie
mai târziü.

Pentru a caractérisa in mod complet situaţiunea de apă­

rare a Românilor, mal remâne să precisăm demersurile fă­
cute pentru o alianţă a tuturor naţionalităţilor ne-maghiare.
In toamna anului 1892, un delegat al comitetului naţio­
nal a fost însărcinat cu misiunea de a se pune în rela-
ţiunl directe cu fruntaşii Slovacilor şi al Şerbilor. Aceste
relaţiuni aii fost urmate de o conferenţă, care a întrunit
la Viena pe representanţil acestor trei popoare (6 Ianuarie
„4,893) şi a avut drept résultat stabilirea basei cornune de
înţelegere. Partidul liberal al Sârbilor a luat delà început
o atitudine reservată faţă cu această înţelegere comună, fără
să refuse însă ca să iea parte la dînsa. Lucrările de organi-
saţiune între Slovaci şi Sârbi, ce trebuiau, să premeargă în­
ţelegerea, apoi mal târziu persecuţiunile îndreptate contra
partidului naţional român au amânat ţinerea conferenţei a
doua (Budapesta, 14 Noembre 1893), care avea chemarea să
pregătească convocarea congresului. Prin întemniţarea şi exi­
larea bărbaţilor cari aveaü în mână aceste afaceri şi prin
înlocuirea lor prin alţii, cari trebuiaű să se iniţieze în ele,
s’a întârziat iarăşi convocarea congresului.
 loi

Principiile aceste alianţe sunt pe cât de fireşti pe atât de

leale : Combaterea orî-căruî sistem de guvernare, care se
razimă pe supremaţia exclusivă a maghiarismului, pe maghia-
risare şi pe kossuthism. Stăruinţa pentru recunoaşterea carac­
terului polinaţional al ţeriî pe basa egalei îndreptăţiri şi ga­
rantarea desvoltăriî naţionale a fie* cărui popor în cadrul
Statului comun.
 X í.

ROMÂNII ŞI REGATUL ROMÂNIEI.

Gestiunea română, aşa precum s’a născut şi s’a desvoltat

în Transilvania şi Ungaria, nu putea së nu găsească un viü
răsunet în poporaţia regatului român învecinat. Simţemen-
tul naţional e un simţemănt firesc şi nu poate fi suprimat
sau înnăbuşit prin nici un mijloc la popoare cu vieaţă şi cu
conştiinţă de sine. Acest simţemănt, exprimat şi dincoace
şi dincolo de Munţi, leagă delà sine pe membrii aceluiaşi
neam şi creează interese naţionale comune. în toate perioa­
dele liniştite de desvoltare ale neamului românesc, când
aceste interese naţionale comune n’aü fost ameninţate în
nici o parte, relaţiunile dintre Românii aşezaţi în mai multe
State eraü slabe, ba nici nu existaű. îndată ce se ivea însă în
o parte primejdia desfiinţării naţionale, partea care se sim­
ţea mai tare sărea într’ajutorul părţii ameninţate. Şi nu tot­
deauna România saü Muntenia ori Moldova, ca frate mai
mare, era şi mal tare. Istoria ne dovedeşte că şi fratele
mai mic, Românii transilvăneni, aü scăpat pe fratele mal
mare din primejdia naţională. Pe când stăpânirea fanariotă
storcea Ţara-Românească şi ameninţa cu peire cultura ro­
mânească, apostoli din Transilvania trecură Munţii şi reîn­
fiinţară şcoala românească. Tendenţa părţilor neamului ro­
mânesc de a se ajutora reciproc în caşuri de primejdie na­
ţională se întemeiază pe chiar firea lucrurilor şi va dăinui
şi în viitor, pe cât timp va mal fi vieaţă în acest popor.
Deşi în timpurile feudalismului situaţia Românilor din
Transilvania era pe cât se poate de rea, totuşi nu exista o
cestiune naţională în înţelesul celei de astăzi. Boerimea
privilegiată împila pe toate clasele poporaţiei de o po­
 153

trivă. Românii se luptau alături cu ceilalţi iobagi în con­

tra nedreptăţii şi apăsării. Un singur razim, sprigin şi scut
au găsit el în cursul veacurilor: pe Domnitorul ţării. La
acesta alergaű el cu plângerile lor şi, precum am arătat
deja, nu în zadar aü alergat. Anul 1848 a distrus stăpâni­
rea boerească şi popoarele ’şl-aii recâştigat libertatea. R o­
mânii din Transilvania, cu fruntea ridicată, cer în acel an
drepturile lor politice şi naţionale, dar cererile lor sunt
adresate tot Domnitorului, pe care el îl încunjură şi îl apără
cu sângele lor contra revoluţionarilor maghiari. Această ati­
tudine a Românilor n’a avut consimţemăntul conducători­
lor mişcării naţionale din Principate])- Ţinănd seamă numai
de faptul că Maghiarii luptau contra Austriacilor şi Ruşilor, el
îi socoteau, drept sinceri campioni ai libertăţii. Necunoscênd
starea lucrurilor din Transilvania şi rostul Românilor, emi­
graţii din Principate nu puteaü să înţeleagă nici atitu­
dinea lor, şi vëzêndu-ï alăturea cu Austriaci!, i-aü conside­
rat drept ajutoare ale reacţiunii şi ale absolutismului. Eliade,
Nicolae Bălcescu, Ion Ghica, loan Bălăceanu, Cesar Boliac
şi alţii aü avut întîlnirl cu membrii guvernului revoluţionar
maghiar şi aü căutat să mijlocească între Maghiari şi Ro­
mâni înţelegere pentru o acţiune comună. Cât timp eraü
victorioşi, Maghiarii nu aü dat ascultare nici uneia din ce­
rerile Românilor emigraţi. La propunerile lor de a se face
unele concesii naţionalităţii române din Transilvania, ei aü
răspuns prin dorinţa de a uni Transilvania cu Ungaria. Tot­
odată s’aü folosit de emigraţi ca de nişte mijlocitori pen­
tru o împăcare în paguba Românilor. Două ziare române
ale emigraţilor apäreaü în Braşov şi Pesta spre a răspândi
între Români idea necesităţii unei uniri cu Maghiarii în con­
tra Austriei. Cu toate aceste, Românii transilvăneni s’aü fe­
rit a intra pe aceste căi şi aü rămas credincioşi politicei lor.
Nimeni nu poate să pună la îndoială patriotismul emi-
graţiunii române şi simţemintele naţionale ale bărbaţilor
cari aü condus’o, dar activitatea ei în Ungaria şi Transil­
vania nu era de natură a produce o apropiere între Româ­
nii de dincoace şi cei de dincolo de Munţi. Românii din
Transilvania nici nu puteaü considera acţiunea emigraţiunii
romàne ca un ajutor adus causei lor.

*) Ion Ghica, Amintiri din pribegia după 1848. Bucurescî 1890, Socec
şi Comp.
 După înfrângerea armatelor revoluţionare, Maghiarii ’ şi-au
dat multe silinţe spre a dovedi guvernului imperial că mişca­
rea Românilor din Transilvania a fost provocată de tendenţe
«irredentiste» şi «daco-române». Astfel contele Mikó, gu­
vernatorul de pe atunci al Transilvaniei, a înaintat împëra-
tului un raport voluminos, însoţit de «dovezi autentice»,
despre propaganda revoluţionară română în Transilvania^
pentru a areta că atitudinea Românilor delà 4848/9 nu is-
voria nici decum din patriotismul lor 4).
Maghiarii aű căutat şi după 4848 amiciţia şi alianţa Ro­
mâniei. Ori de câte ori imperiul habsburgic s’a aflat în si-
tuaţiuni grele, agenţii lui Kossuth veniaű în Rucureştl pen­
tru a angaja Statul român contra Austriei. Nici într’ un sin­
gur cas însë, Românii transilvăneni n’aû avut vre o misiune
oare-care în aceste negociări, ba ele aü fost chiar ascunse
dinaintea lor. Dovadă, că atât la Pesta cât şi la Bucureşti
se considerali aceste negociări şi alianţe ca neagreate şi
neaprobate de IJpmânii transilvăneni. Corespondenţa şi tex­
tul convenţiunilor încheiate intre agenţii lui Kossuth şi
Principele Cuza, publicate mai târziu. (4884) de Kossuth în­
suşi, arată că Maghiarii n’aű fost conduşi de sinceritate în
demersurile lor amicale faţă cu Ţara-Românească şi că aveaü
foarte multe motive de a se feri de mărturia şi cooperarea
Românilor transilvăneni.
La anul 4859 Kossuth încheie la Turin (29 Iulie) cu Princi­
pele Cuza o convenţiuiîe, prin care cedează cu titlul de «îm­
prumutare» Principelui zece mii de puşti, primite delà Îm­
păratul Napoleon, depuse în România şi destinate «pentru li­
berarea Ungariei» de sub Austria (vedi Anexa 47). Un an după
aceea, Kossuth adresează (probabil în Octombre) Principelui
un memoriti politic, în care se încearcă a proba identitatea de
interese între Principatele-Unite şi Ungaria şi necesitatea
unei sincere şi leale alianţe a lor contra Austriei. El ac­
centuează

«că e cu neputinţă, ca Principele Cuza së stea nepăsător

faţă cu soarta fraţilor sèi de aceeaşi origine şi de aceeaşi limbă
din Ungaria, şi declară, că într’adevër în Ungaria dreptu­
rile erau odinioară întemeiate pe privilegii, dar totuşi nici
odată pe stăpânirea de rasă ; că la anul 4848 privilegiile aü
fost înlocuite cu libertatea pentru toţi, fără deosebire de

*) Eugen V. Friedenfels, Bedeus v. Scliarberg. Viena 1885, Karl Gräser.

rasă, limbă şi religiune. Scrisoarea (Memorial) enumera
instituţiunile, prin cari s’a garantat diferitelor naţiuni, nu
numai°desvoltarea liberă şi interesele sociale, dar şi va­
loarea lor în vieaţa de toate zilele ; în ea se expun înşelăciu­
nile de cari s’a folosit Austria pentru a asmuţa pe naţiuni,
şi se arată cum le-a supus pe urmă în schimb pe toate la
acelaşi jug, drept .mulţumită pentru mâna de deplin ajutor
ce ’ï-aü oferit spre ajungerea criminalelor ei scopuri.
«Şi devreme-ce Austria face acum din nou încercare cu
cabalele sale de atunci, semënând prin agenţii el secret!
simburele discordiei ; de vreme-ce ea aţîţă pe Valachî prin
neruşinata minciună, că aceştia vor fi siluiţi de către Maghiari
së renunţe la limba şi naţionalitatea lor ; şi devreme-ce lu­
crurile aű ajuns atât de departe, încât funcţionari publici
austriaci resvrătesc în Transilvania la ucidere şi tăciunărie,
întocmai ca cele delà anii 1848 şi 1849, — scrisoarea adre­
sează Principelui, în numele identităţii noastre de interese,
rugarea de a da ocrotire şi ajutor pentru zădărnicirea aces­
tor cabale ale Austriei.
«Spiritul marel majorităţi a locuitorilor Ungariei — con-
«tinuă scrisoarea — e pe partea noastră, astfel încât, cu toate
«aceste cabale şi conspiraţiunl, vom eşi triumfători din lupta
«ce ne aşteaptă. Ne-ar prici nui totuşi o durere fără seamën
«de mare, când ar trebui ca rësboiul nostru pentru indepen-
«denţă, acest lucru de cel mal general interes pentru toţi
«locuitorii patriei, së fie împreunat cu un rësboiü civil de
«.ucidere între fraţi; şi cugetăm cu îngrozire la sângele pre-
«ţios, care s’ar versa cu acest prilej fără nici un folos. Orl-
«care ar fl însë sfirşitul unui astfel de rësboiü civil, sigur
«e, că repeţirea sce’nelor sângeroase delà 1848 ar face cu
neputinţă, pentru mult timp, dacă nu chiar pe vecie, impăca-
«rea între Români şi Maghiari.-»
«Pentru acest motiv, scrisoarea provoacă pe Principe së
ne dea ajutor, pentru-ca Valachii din Ungaria şi Transilva­
nia, dar mal ales conducătorii lor, së dovedească înţelegere
pentru identitatea de interese, care există între independenţa
Ungariei şi asigurarea independenţei Principatelor dunărene
unite, prin urmare së înţeleagă că dacă vor păgubi pe Un­
garia, ei vor pricinui pagube, nu numai lor, ci şi României.
«Şi devreme-ce Principele cunoasce principiile cari ne că­
lăuzesc pe noi în cestiunea naţionalităţilor, scrisoarea enu-
meră principiile scoase din un proiect de constituţie, lucrat
de mine încă în Kiutahia şi comunicat la pag. 497 Vol. I
al scrierilor mele. Aceste principii aü fost acceptate întoc­
mai şi în întregimea lor din partea amicilor mei politici
din patrie, luând în consideraţiune situaţia din acel timp,
şi de altă parte şi denşii au liotă rit a ţine cu neînfrântă sta­
tornicie la Uniunea Transilvaniei şi a nu îngădui sub nici o
condiţiune şi cu nici un preţ o revisuire a acesteia.
«In fine, s’a mai atras luarea aminte a Principelui, că ar
 15G

ü de dorit, ca presa din Bucurescï se discute Gestiunea ma­

ghiară din punctul de vedere al adevăratelor interese ale
Principatelor-Unite. ìn încheeare s’a dat expresiune spe­
ranţei, că Principele, având în vedere identitatea de inte­
rese dintre noi, nu ne va refusa spriginul sëü, de nemărginit
preţ pentru noi, mai ales că aceasta e şi în interesul Prin­
cipatelor» (vedi Anexa 18).
Şi convenţiunea încheiată la Iaşi (9 Ianuarie 1861) pen­
tru transportare de arme prin Principate în Ungaria se
întemeiază pe aceleaşi principii (vezi Anexa 19). Ga echi­
valent, în schimbul spriginuluî pe care Principele îl acordă
Maghiarilor în împregiurări atât de serioase, se stabileşte
o condiţiune «în favorul Românilor din Ungaria şi Transil­
vania» :
«.Că aceştia se vor împărtăşi de aceleaşi drepturi ca şi Ma­
ghiarii, cum şi că el vor poseda, în biserică şi în cestiunile
comunale, pe lângă limba lor naţională, şi autonomia».
«Dacă Bucovina — se zice mal departe în acest act — vo-
eşt.e a se alipi la Principatele-Unite, Maghiarii se obligă a
sprigini această dorinţă atât pe cale materială, cât şi cu
ajutor moral».
Programul politicei maghiare reese şi din aceste acte cu
deplină claritate : România së dea ajutor Maghiarilor pen-
tru-ca eï së slăbească Austria şi ca Ungaria së se poată de­
clara independentă. In schimb, Maghiarii promipegalitate de
drepturi pentru Românii din Ungaria; la unirea Transil­
vaniei cu Ungaria ei nu pot renunţa cu nici un preţ, dar
oferă României Rucovina. Guvernul românesc së-’sï dea din
parte-I silinţa de a convinge pe Românii din Ungaria de nece­
sitatea acestei politici şi së-’i facă së o înţeleagă. Nu ştim
dacă delà Bucureşti s’aù şi făcut pe atunci asemenea de­
mersuri pe lângă Românii din Transilvania şi Ungaria,
dar sigur e că el n’aű înţeles necesitatea acestei politici,
precum nu o înţeleg nici astăzi, când ea se propagă de
moştenitorii şi urmaşii prea puternici al lui Kossuth. Dar
nici poporul român din Principatele-Unite n’a putut së se
încălzească pentru acea politică, căci d-1 Ioan Brătianu a
declarat împëratuluï Napoleon şi lui Cavour că o asemenea
alianţă n’ar putea intîmpina spriginul opiniuniî publice a Bo-
mdniei ’ ).

b V. A. Urechia, L’Alliance des Roumains et des Hongrois en 1859 contre

l’Autriche. Bucureşti 1894, Carol Gobi.
 157

Şi după ce se urcase pe tronul României Principele Ga-

rol de Hohenzollern, agenţii lui Kossuth aü căutat iarăşi ali­
anţa Principatelor-Unite. Principele a primit in anul 1866
(Iulie şi August) pe doi dintre cei mai marcanţi, agenţi, pe
generalul Tiirr şi pe generalul Eber. Ambii căutatx spriginui
României pentru o revoluţie in Ungaria în contra Austriei *).
Transacţiunea ungurească şi forma dualistă a monarchie!
habsburgice, care era considerată de Maghiari numai ca un
pas înainte spre independenţa Ungariei, spre crearea unui
stat maghiar, au schimbat, şi tactica politicei lor faţă cu Ro­
mânia. Acum, deodată, nu numai că n’aveaü nevoe de
spriginui ei in contra Austriei cu care se împăcaseră, ci se
şi temeaű de România cu un Principe străin pe tron şi mai ales
în urma nemulţumirii, pe care politica lor agresivă o produsese
printre Români. Trebuia deci ca Statul român së fie discre­
ditat şi Principele Carol présentât drept o primejdie pentru
pacea europeană. Deja la 5 Septembre 1867, va së zică în­
dată după inaugurarea primului minister unguresc, împeratul
Napoleon scria Principelui Carol : «La Viena sunt foarte
neliniştiţi din causa uneltirilor unui anumit partid, care
vrea së lege relaţiuni cu connaţionalii lor din Transilvania» *2).
Titularul ministeriului de Externe al Austro-Ungariei era
pe atunci contele Reust, părintele transacţiunii ungureşti,
şi mi fruntea ministeriului unguresc se afla contele Iuliu
Andrâssy.
E îndeobşte cunoscut, că nici dincoace nici dincolo de
Munţi nu există partide, grupuri sau fracţiuni cu vre-un
program irredentist, care ar tinde la unirea Transilvaniei
cu România sau la unirea tuturor Românilor. Nu se poate
vorbi, în înţelesul adevărat al cuvântului, nici chiar de rela-
ţiuni politice între dincoace şi dincolo. Pe la anul 1866 situa­
ţia ar fi fost mai puţin potrivită ca ori când, pentru-ca ci-
ne-va së se gândească măcar la iniţiarea unei lucrări în acest
înţeles. în Principate, noul Principe se lupta cu o mulţime de
greutăţi externe şi interne pentru a-’şi asigura tronul şi Statul,
în Transilvania Românii erau, ce e drept, nemulţumiţi de
modul cum se inaugurase domnia maghiară, însë nu eraü
nici decum desnădăjduiţi, nu vedeau încă nici ei primejdia

*) Aus dem Leben König Karls von Rumänien. Stuttgart, Cotta 1894. Tom, I.
2) «On est inquiet à Vienne des menées d’un certain parti, qui voudrait lier
des relations avec des coreligionnaires de la Transylvanie.»
şi sperau în Şaguna şi în împëratul. Cu toate aceste, conţi!
Beust şi Andrássy rëspândeau dela Viena povestea «Daco-
românismului».
Dar Principele Carol îşi continua lucrarea sa pacînică,
tronul Românie! se întărea din ce în ce ma! mult, si tot
mai mult se impunea convingerea că la Bucureşti se pune
temelia unu! Stat, care, prin posiţiunea sa geografică şi prin
hărnicia elementului ce-1 constituia, avea o înaltă misiune şi o
mare importanţă. Nici politica maghiară nu putea së nu ţină
socoteală de acest fapt. Contele Andrássy caută acum (24
Noembre 1868) së convingă pe Principe, că el are cele mai bune
simţeminte pentru România şi că, dacă Principele ar putea
së câştige amiciţia contelui, aceasta ar însemna o schim­
bare radicală în favorul României. Márciusul Pepoli, am­
basadorul italian la Viena, scrie Principelui Carol : «Prirniţ!
mâna, pe care Cabinetul unguresc v’o ofere în mod atât de
franc şi de leal !» j). D-l Strat raportează delà Viena (26 Ia­
nuarie 1869) că Austria se gândeşte chiar a propune in­
dependenţa României, «dacă aceasta nu s’ar ma! amesteca
în afacerile ungureşti prin propagandă in Transilvania». Şi
Principele Karl Anton, tatăl Principelui Carol, crede că «o
atitudine amicală a României faţă cu Ungaria ar ii folosi­
toare (Noembre 1868). Principele Carol recunoaşte (15 De­
cembre 1868) avantagiele une! «înţelegeri desăvirşite» cu Un­
garia, dar numai atunci ar putea consimţi ţara la aceasta,
când «Ungurii ’şî-ar schimba mai înainte politica lor faţă cu
Românii transilvăneni». Nu e în puterea Alteţei Sale de a
înlătura simpatiile fireşti ce există între poporaţia cu aceeaşi
limbă de dincoace şi dincolo de Munţi. D-l Strat a dat în
numele Principelui la Viena «declaraţiunea solemnă»
«că Principele nu s’a gândit nici odată la nici un fel de
cucerire, dar că în România s’a produs un curent de sim­
patie pentru fraţii lor transilvăneni, cari sufer delà Maghiari
o tractare aspră. Contele Andrássy cere un memoriu amă­
nunţit despre această afacere, căci până acum d-sa n’a pu­
tut afla nici odată, în ce consistă persecutarea Românilor din
partea Maghiarilor, pentru a înlătura aceste pedecî».
Notăm aci, că la 31 Decembre 1866 împëratul primise din
mânile d-lor Gheorghe Bariţiu şi Dr. loan Raţiu un memoriti

U «Acceptez la main que le Cabinet hongrois vous offre franchement et

loyalement !»
 -159

destul de amănunţit despre aceste persecuţiuni. Cura aű în-

tîmpinat urmaşii contelui în guvernul Ungariei Memoriul
şi mai amenunţit delà 1892 e îndeobşte cunoscut).
Şi Prinţul moştenitor al Prusiei primeşte delà Principele
Carol o scrisoare, în care se zice (30 Ianuarie 1869): «Caut
së më pun relaţiuni amicale cu Ungaria». D-l Steege, agentul
diplomatic român la Viena, raportează (10 Februarie 1869),
că contele Beust, care-T primise întâia dată cu puţină bu­
năvoinţă, ’J-a primit acum pentru a doua oară cu mult mai
prevenitor. Contele Andrássy ’J-a întîmpinat chiar cu «dis­
tinsă amabilitate» şi ’i-a promis întru toate spriginul sëü,
dar cu o singură condiţiune : «România së se abţină delà
orî-ee amestec in afacerile transilvănene».
Intr’ un rëspuns la o scrisoare a Principelui Carol, contele
Bismarck se pronunţă în următorul mod despre relaţiunile
României cu Ungaria (2 Februarie 1869) :
«Ori-ce politică de expansiune ar pune de o parte pe Alteţa
Voastră în conflict cu aproape toate puterile europene, fără-
ca un guvern prusian së fie îndreptăţit a pune în cumpënâ
puterile acestei teri pentru simpatiile dinastice de care este
pëtruns Maiestatea Sa Regele pentru Alteţa Voastră. De altă
parte, ori-ce tendenţă cuceritoare d) slăbeşte autoritatea Al­
teţei Voastre în lăuntru. O armată română îndestul de nu­
meroasă pentru a fi considerată de străinătate şi pentru a
trage în cumpănă la rësboiû, ar fi în mod necesar mal pu­
ţin consolidată şi mai puţin în stăpânirea necondiţionată a
Alteţei Voastre, °decât ar putea fi o trupă mal puţin nume­
roasă, mai bine disciplinată, şi mal bine plătită. Alteţa
Voastră aţi perde din autoritate in ţară, în aceeaşi mësurâ
în care s’ar dobândi mijloace pentru un efect politic în
afară.
«Dacă aceste vederi ar obţine aprobarea Alteţei Voastre, ra­
porturile amicale cu Ungaria s'ar desvolta dela sine. Nu voiű
së stăruesc în nici un chip pentru o rëcire a relaţiunilor cu
Rusia ; aceste nu au nevoe së sufere nici când se vor în­
cheia relaţiuni bune între România şi Ungaria, mal ales dacă
va succede Alteţei Voastre së întreţineţi relaţiuni directe cu
Petersburg^, adecă cu împëratul şi cu Cancelarul, şi dacă ele
nu vor mal trece prin canalul agenţilor consulari iritaţi şi iri­
tanţi ; guvernul imperial insuşi e cu mult mal just şi mal
moderat decât agenţii sëï orientali....
«Orî-care ministru prusian ar fi silit së protesteze din toate
puterile în contra ori-cărei bănuell de solidaritate cu pretin­
sele intenţiunl române asupra Transilvaniei. Nu më îndoesc,

fi Jedes Streben nach aussen.

 160

că Alteţa Voastră îşi va putea dobândi în Unguri, ca şi în

Turci, nişte buni şi sinceri amici ; căci politica ungurească
e mal bine servită de un guvern al Principatelor amic Tur­
ciei decât de oricare altul. Ungurii nu pot së tindă la
anexarea României către Ungaria, fiindcă nu le e permis
së sporească fără primejdie în Statul lor numărul Ne-ma-
ghiarilor. Tot aşa de puţin pot eï së dorească, ca Statul ro­
mân vecin së ajungă în mânile unei mari Puteri străine.
Ungaria mi se pare deci foarte interesată pentru menţine­
rea şi prosperarea stării actuale şi a Domniei Alteţei Voastre...»
Trei sëptëmânï după această scrisoare, Principele Carol
mulţumeşte împăratului Francisc-Iosif pentru binevoitoarea
primire ce s’a făcut d Iul Steege la Viena şi dă împăratului
cele mal mari asigurări, că Alteţa Sa e hotărît a împinge
mai departe desvoltarea ţării sale «în armonie cu intere­
sele generale ale Europei» şi că a făcut tot ce atîrna delà
sine pentru a ajunge la o «înţelegere cordială» cu Statul im­
perial învecinat şi îndeosebi cu Ungaria (24 Februarie 1869).
Svonul despre «irredentismul» Românilor, inventat, culti­
vat şi răspândit de cabinetele austro-ungare, a avut deci
efectul de a spori silinţele guvernelor din Rucureştl pentru
menţinerea de raporturi amicale cu imperiul habsburgic şi
îndeosebi cu Ungaria. Aceste raporturi amicale par a fi
dăinuit şi în anii următori, căci Memoriile Regelui Carol, ci­
tate mal sus şi din care am scos datele cu privire la acest
schimb de vederi, nu mai cuprind (până la anul 1875) ni­
mic, ce ar îndreptăţi presupunerea că s’ar mai fi ivit în
această direcţiune nouă greutăţi. Suntem deci în drept a
trage conclusia, că deja la stabilirea dualismului austio-un-
gar, care a coincidat cu suirea pe tron a Regelui Carol, s’au
stabilit şi basele politicei române cu privire la Maghiari şi
la monarchia habsburgică. Tot ce s’a petrecut de atunci
încoace până în ziua de astăzi ne dovedeşte, că aceste base
nu numai aü fost păstrate, dar că pe ele s’ a zidit şi mal de­
parte. Tripla alianţă şi importanţa României pentru scopu­
rile ei — menţinerea păcii europene au strîns şi mai taie
legăturile dintre guvernele acestor două State, ceea-ce a
recunoscut în termini! cei mai călduros! şi representan-
tul politicei externe a imperiului austro-ungar în Delegaţiu-
nea austriacă (1894).
înţelegerea cordială dintre Austro-Ungaria şi Romania, re­
clamată nu numai de interesele generale ale Euiopel, ci şi
de interesele ambelor State, era legată de două condiţiuni,
 ■101

menţionate de înşişi representanţiî Statelor. Austro-Ungaria

cerea delà România ca së nu facă propagandă în Transil­
vania şi së nu se amestece în afacerile ungureşti. România
de altă parte pretindea, ca Maghiarii se-’şl schimbe politica
lor faţă cu Românii, căci numai în acest cas ţara ar putea
consimţi la o înţelegere perfectă cu Ungaria.
încât pentru propaganda în Transilvania şi amestecul
României în afacerile Ungariei, se ştie că aceste eraű nu­
mai închipuite, fără ca së existe fapte saü împregiurărl pe
cari s’ar fi putut întemeia. Mişcarea naţională din Transilva­
nia şi Ungaria s’a născut şi s’a desvoltat din stările politice
de acolo, fără concursul şi fără amestecul României. Ea ’şi-a
luat cursul sëü firesc şi n’a avut trebuinţă de nici un fef de
îmboldire din afară, căci politica internă nechibzuită a Ma­
ghiarilor s’a îngrijit ea singură prea mult ca së hrănească
această mişcare, së o mărească tot mai tare şi së o adîn-
cească tot mal mult. Dacă totuşi se susţine încă acusarea
neîntemeiată, că centrul mişcării naţionale din Transilvania
ar fi la Rucureştl, cum se face că nu s’a putut dovedi, în
curs de aproape cincizeci de ani, că vre-un Român din Tran­
silvania saü Ungaria are legături politice cu România? cum
se face că poporul român, care e adevăratul purtător al miş­
cării, primeşte de repeţite ori din graiul împăratului însuşi
mărturii de fidelitatea şi alipirea sa către tron şi patrie ? Dar,
pre lângă toate aceste, maisunt şi declaraţiunile făcute la oca-
siunî potrivite dincoace şi dincolo de Munţi, de însuşi Dom­
nitorul României şi de guvernele lui, de partidele politice şi
de representanţiî lor, declaraţiunî cari în termini precis! şi
hotăriţl resping învinuirile vagi şi neîntemeiate, ce se ri­
dică în contra Românilor pentru aşa zisul «irredentism».
Gestiunea românească din Transilvania şi Ungaria, înăs­
prită tot mal tare prin politica de maghiarisare, a trecut în
mod firesc în R.omânia şi a devenit aci o cestirne naţională,
poporală, care, după cum dice d-1 D. A. Sturdza *),
«a fost înţeleasă de toţi, fiindcă toată suflarea românea­
scă s’a înfiorat, când a vëzut că pe neamul românesc îl ame­
ninţă un pericol iminent ..
«Gestiunea naţională — continuă d-1 D. A. Sturdza —
a făcut asupra noastră, a Românilor din regat, o impre-
siune foarte mare. Dacă ar exista dincolo de Garpaţi nu­
mai 300.000 Români, eu cred că agitaţiunea produsă la
') Discursul d-luï D. A. Sturdza delà 25 Septembre 1894 (vezi Anexa 58).
11
 462

noi de nedreptăţile ce eï sufer ar fi fost redusă la o sim­

plă compătimire cu suferinţele lor; dar când e vorba de
desfiinţarea şi de magliiarisarea a 3 milioane de Romani,
a jumătatea ' poporaţiei regatului nostru, atunci ne cutre­
murăm noi ceşti de aici, căci ne zicem : când va fi cu
putinţă ca trei 'milioane de Români së fie desfiinţaţi dincolo,
atunci şi pentru noi pericolul desnaţionalisăriî a luat un coxp
palpabil. Azî credem, că nu e putere omenească, care së
poată desfiinţa neamul românesc, şi spriginim aceasta cre­
dinţă, că nu'numai am résistât secoli întregi in contra în­
cercărilor de asemenea natură, dar am GŞ>t mai viguroşi,
mat întăriţî din aceste încercări. Când inse vom vedea a
treia parte din neamul nostru îngenuchiat şi desfiinţat, atunci
va intra în noi îndoiala, şi îxidoiala slăbeşte, şi slăbiciunea
e sferşiiul. Vedem însë şi pipăim astăzi, că pericolul de ma-
o'hiarisare de dincolo de Carpaţî a adus întreg neamul 10-
mânesc în grea cumpenă. Ne temem de pericolul car %poate
së ne ajungă pe noi, când planurile maghiare vor eşi la
capët. Avem noi Românii din regatul nostru simţementul,
că atunci când va suna clopotul de moarte pentru cele trei
milioane de Români din Ungaria, şi clopotul de moarte al
nostru a sunat. Acelaşi simţement îl aü şi Românii din Un­
garia, că desfiinţarea regatului român este şi desfiinţarea tor».

Mişcarea naţională ce a străbătut România delà un capët

până la celalalt era cea mai puternică dovadă despre exis­
tenţa unei primejdii, care ameninţa întreg neamul româ­
nesc. Dacă acest efect nu s’ar fi produs, poporul românesc,
şi mai ales partea sa din regat, care astăzi e neasemënat
mai tare, ar fi arëtat o slăbiciune, ce îndreptăţea pe ori-cine
së socotească pe acest neam ca fără vieaţă şi vrednic de
soarta ce i se pregăteşte. Indiferenţa şi nepăsarea României
faţă cu cestiunea română din Transilvania şi Ungaria n ar
fi putut fi tâlcuite altfel, decât că Statul român renunţă el
însuşi la fiinţa şi la existenţa sa. Din contră, ridicarea cesti-
uniï nationale înseamnă că Statul român e plin de vieaţă
şi că simte destulă putere în sine pentru a ţinea piept tutu­
ror primejdiilor, ce ar ameninţa neamul românesc de ori şi
unde. . . . . .
Mişcarea naţională în România şi ridicai ea cestiunii na­
ţionale în parlamentul român aű adus cestiunea română
din Transilvania şi Ungaria într’o nouă faşă de desvoltare.
Ea a eşit din cadrele politicei interne a Ungariei şi a tre­
cut în domeniul politicei externe. Maghiarii el înşişi aü fost
nevoiţi së recunoască această complicaţiune şi au făcut din
cestiunea română un obiect de discuţiune în Delegaţiunile
 163

austro-ungare, cerènd delà ministrul de Externe al impe­

riului së intervină pentru suprimarea agitaţiunii din Româ­
nia. Contele Kálnoky, strîmtorat în posiţiunea sa şi prin
consideraţiunî de politică internă, a refusât së intervină şi
s ’a încercat së presinte agitaţiunea din România, care neli­
nişteşte pe Maghiari, drept «o copie în toate amănuntele
■după irredenta italiană», şi a zis că manifestaţiunile din regat
sunt la urma urmelor numai «excrescenţe naţionale», «fan­
faronade», cărora le lipseşte însë «orï-ce condiţiune preala­
bilă pentru o acţiune agresivă». Va së zică, un fel de irre­
denta mai mult ridiculă decât periculoasă, «care nu e în
stare de a stîrni îngrijorări saű chiar frică de nici un fel».
De altă parte, contele recunoaşte, că «curentul naţional
de astăzi în România e netăgăduit întins şi foarte puter­
nic» şi că «guvernul român manifestează sincera dorinţă şi
voinţă de a satisface, pe cât numai se poate, datoriilor sale de
vecinătate prietenească». Pentru a nu supera prea mult pe
Maghiari, ministrul evită a se pronunţa asupra fondului cestiu-
unil române şi se mulţumeşte a constata numai, că «ar fi de
altmintrelea inexact a crede că agitaţiunea între Românii noş­
tri provine şi se importează numai din România» (vezi Anexa
57). Atât partidul naţional-liberal oposiţionist, acusat de
ministru «că s’ar fi aruncat cu totul în această mişcare daco­
română», cât şi comitetul Ligel, învinovăţit că ar conduce
această mişcare (vezi Anexa 60), aű protestat în modul cel
mal hotărît în contra învinuirilor neîntemeiate ce li s’aű
adus. Va së zică, dela o mare «Daco-Românie» la care ar fi
lucrat în 1848 toţi Românii, «irredentismul» cel inventat ar fi
aj uns la 1867 numai la o propagandă a României în Transilva­
nia, pentru a fi coborît în 1894 la «o fanfaronadă ridiculă», care
şi ea se întemeiază de altcum numai pe afirmaţiunl tăgăduite
de cel pe cari îi privesc. Această «fanfaronadă ridiculă», pe care
o descopere contele Kâlnoky în România, nu poate fi con­
siderată în nid un cas de «amestec al României în afacerile
ungureşti», mal ales atunci când guvernul român face —
după mărturia ministrului austro-ungar el însuşi — tot ce se
poate pentru a satisface datoriilor sale de bun şi amical
vecin. Prin urmare, România nu poate fi învinovăţită că ar
fi nesocotit interesele generale ale Europei şi că n’ar fi
făcut totul pentru ca së ajungă, cu monarchia austro-un-
gară şi îndeosebi cu Ungaria, la mult dorita «entente cor->
diale». Ţinut-a socoteală însë şi Ungaria de condiţiunea, pe
 164

care Principele Carol a accentuat’o la 15 Decembre 1868

ca inevitabilă pentru-ca această «entente parfaite» së fie
agreată de Romàni ? Schimbat-aú Maghiarii politica for faţă
cu Românii din Transilvania şi Ungaria? La această între­
bare răspund faptele ; nu e nevoe de afirmaţi uni, cari ar
putea fi contestate. Politica maghiară faţă cu Românii s’a
schimbat — ce e drept — delà 1868 încoace, dar din rew
în măi rëü. Apësarea mai blândă delà 1868 s’a înăsprit din
ce în ce mal mult şi a luat în urmă dimensiuni, cari au
pus în joc existenţa neamului românesc şi aü aprins în­
treaga românime.
Situaţia guvernului român actual, care s’a găsit in mijlo­
cul acestor flăcări, nepricinuite nici de Români nici de Ro­
mânia, a fost şi este fără îndoială grea. El nu poate së ne­
socotească simţementul puternic naţional ce se manifestă
la un popor care îşi aperă existenţa, dar nu poate së
nesocotească nici interesele Statului român, cari împing spre
acea «.entente parfaite» cu Austro-Ungaria. Un guvern român
nu poate së se opună unui curent naţional, iar un Stat mic
şi tînër, precum e România, când ar tinde la schimbări în
politica externă, e expus totdeauna la primejdii. Această
situaţie grea explică poate atitudinea guvernului român
faţă cu Gestiunea română, atitudine care n’a putut afla
simpatii şi aprobare la Românii din Ungaria şi Transil­
vania.
Deja atitudinea pe care o luase guvernul în parlament, când
oposiţiunea a ridicat cestiunea naţională, trebuia së producă
nedumeriri in Transilvania şi Ungaria. Guvernul român re­
cunoştea importanţa cestiunil, admitea chiar pentru Româ­
nia legitimitatea de a se preocupa de ea ; cu toate aceste
credea că interesele regatului şi ale românismului vor fi mal
bine păzite, dacă cestiunea va fi lăsată să-’ şi facă cursul e*
firesc neturburat de nimeni. Un amestec din partea Româ­
niei în cearta dintre Români şi Maghiari ar putea fi privit ca un
amestec nepermis în afacerile interioare ale unul Stat, şi ar
trebui së fie păgubitor atât pentru regat cât şi pentru Românii
de peste Munţi. România se poate lipsi şi trebue së se lipsea­
scă de acest amestec cu atât mal uşor, cu cât şi aşa deslegarea
cestiunil este şi rëmâne în mânile Românilor de dincolo şi nu
în ale României. De altă parte, regatul trebue së fie mai
presus de toate preocupat de întărirea şi conservarea sa
proprie ; printr’aceasta se asigură şi interesele vitale ale
 165

neamului românesc. Guvernul se mal rezema şi pe con­

vingerea sa tare, că Românul nu piere. în acest şir de idei
miniştrii ímpleteaú în discursurile lor cuvinte, cari aveaü
de scop de o parte së presinte cererile Românilor transilvă­
neni în parte ca exagerate, extreme, radicale, iar de altă parte
së arate supremaţia maghiară oare-cum îndreptăţită şi în rea­
litate nu aşa de excesivă precum este ea înfăţişată (vedi
discursurile d-lor A.. Lahovari şi P. Carp, Anexele 47 şi 48).
Va së zică, guvernul român credea că apërà mal bine in­
teresele românismului, încredinţate conducerii sale. dacă
nu recunoştea existenţa unei cestiunî naţionale, ci numai
a unei cestiunî române în afară de regat, şi dacă povă-
ţuia ca, faţă cu această cestiune internă a Ungariei, Ro­
mânia së iea o posiţiune neutră ; neutralitatea însë, pronun­
ţată ca principiti, së încline cumpëna în partea maghiară.
Românii din Transilvania şi Ungaria trebuiaü së tragă din
discursurile miniştrilor români conclusiunea, că cestiunea ro­
mână e considerată la Rucureşti mai întâi ca foarte su-
perăcioasă, al doilea ca nedreaptă în afirmarea ei, al treilea
că interesele Statului român cer îmblânzirea ei pentru a
nu se strica relaţiunile amicale cu Ungaria. Conclusiu-
nile acestea erau şi mai mult întărite prin activitatea guver­
nului român în afară de parlament faţă cu cestiunea ro­
mână. La Budapesta se consideră d-1 Mocsonyi drept sus-
ţiitorul unei forme mai blânde, mai «moderate», a cestitimi
române, deşi politica d-sale e, precum am arëtat, kossuthistă.
D-1 Mocsonyi, care nu prea ştie româneşte şi nu fusese
nici odată la Bucureşti, primeşte visita unui ministru ro­
mân şi se hotăreşte a se presenta Regelui României (vara
1892). Guvernul român încuviinţează din budgetul Statului
sume considerabile pentru scopuri culturale în Transilvania,
plăteşte aceste sume în mâna unor oameni cari în Tran­
silvania trec de agenţi ai guvernului unguresc, saü în caşul
cel mai favorabil, se socotesc între amicii d-lui Mocsonyi (pri­
măvara 1893) ; în Transilvania însë nimeni nu ştie nici astăzi
despre distribuirea şi întrebuinţarea unor asemenea ajutoare,
deşi ridicarea sumelor din cassele Statului român nu a fost
un secret, ba contele Kâlnoky a présentât Delegaţiunilor aus­
tro ungare chiar socoteala sumelor ridicate, iar d-1 D. A. Stur-
dza a putut menţiona numërul, data şi valoarea mandatelor de
plată. Un înalt funcţionar al rninisteriului român călătoreşte
prin Ungaria, «fără ştirea d-lui ministru», precum asigură în
 ■ICO

Cameră d-l N. Filipescu1), şi se opreşte maï aies la Curţile epis-

copeştî romane şi la persoanele politice maï marcante. Auto­
rităţile ungureşti şi presa maghiară, cari vëd chiar şi în p i ­
glicele domnişoarelor tendenţe «daco-romaniste», n’au găsit
nimic de reprobat în această căletorie (vara 1893). Primarul
Bucureştilor are o întrevedere la Budapesta cu ministrul
unguresc Hieronymi (vara 1893) şi discută «împăcarea Ro­
mânilor cu Maghiarii» ; iar în toamna aceluiaşi an vine d-l
Horváth Gyula la Bucureşti şi publică în ziarul «Ţara-» o
scrisoare tot despre «împăcarea Românilor cu Maghiari!»^
Rolul ce-’l avu un profesor din Bucureşti în Ligă şi îndeosebi
la suspendarea <iTribunefr> (Decembre 1894) a fost şi el pus în
legătură cu tendenţele guvernului de a «îmblânzi» cestiunea
română. Tot în spiritul acestor tendenţe trebuia socotită şi
întemniţarea membrilor comitetului naţional, urmată de
desfiinţarea acestuia ; partidul naţional, lipsit de conducere,
trebuia së se desfacă şi së se desfiinţeze şi el. Din ruinele
acestui partid se spera a se vedea renăscând şi ridicându-se
partidul «moderat», care îşi crease deja şi un organ de pu­
blicitate, «Drepiafea» (Decembre 1894).
în faţa acestor fapte, numai foarte cu greü ar fi putut consi­
dera Românii din Transilvania şi Ungaria atitudinea guvernu­
lui român de neutrală, şi tot maï multtrebuiaü së se împace cu
gândul că guvernul român apasă asupra lor, pentru-ca eïsë a-
dopte o formulă «mal blândă», fie cea moosonyistă, fie alta, care
së-T apropie de Maghiari şi së înlăture astfel cestiunea română.
Nu poate së fie nici chemarea nici în competenţa autorului
acestei scrieri, care, fiind în mijlocul acestor lupte, se bu­
cură acum, ca pribeag prigonit de Maghiari, de libertăţile
regatului român, de a cerceta şi de a examina întrucât poli­
tica guvernului român corespunde cu interesele Statului ro­
mân şi cu ale românismului în genere. Dar întru cât această
politică atinge cestiunea r o m â n ă (nu naţională) şi intră chiar
în afacerile interne ale partidului naţional de peste Munţi,
trebue sé ni se admită nu numai competenţa, dar şi dato­
ria de a o aprecia.
Din expunerile capitolelor precedente resultă, aşa credem,
destul de lămurit, că programul naţional delà 1881, în jurul
căruia s’au grupat ioţî Românii din Transilvania şi Ungaria,
nu e o operă incidentală, creată poate în avëntul unei în-i)

i) «Monitorul Oficial» delà 4 D e c e m b r e 1894. Desbaterile Adunării Deputaţilor.

sufleţiri juvenile, ci e resultatili unei lupte seculare. Tot :
din acele expuneri resultă, că delà 1867 încoace adversarii 1
Românilor lucrează necontenit, pe că! făţişe şi piezişe, cu \
indulgenţa şi cu forţa, ca së determine pe poporul româ­
nesc a părăsi basele politice! sale ; dar până astăz! acea­
stă lucrare a fost fără succes. Motivele acestei perseverante
în resistenţă nu pot fi căutate într’o îndârjire imprudentă,
ci ele se găsesc în simţementul poporului, că părăsindu- şi
posiţiunea, ar intra într’un vîrtej, care ’l-ar duce de sigui la
peire. Andrem Şaguna, unul din ce! ma! distins! şi bine-me-
ritaţî bărbaţi ai naţiunii sale, care se bucura şi la popor
şi la Curte de o mare încredere, ’şî-a dat multe silinţe ca
sé determine pe Român!, nu ca se-’şi schimbe programul
şi basele politicei lor, ci numai ca lupta cu Maghiarii së fie
çlusa pe teren parlamentar. Teama, că această formă de
luptă ar putea mâna în mod fatal la recunoaşterea siste­
mului politic inaugurat la 1867 şi ar putea împinge pe R o­
mân! cu încetul şi pe nesimţite pe căi noué, contrare in­
tereselor lor, a oprit pe popor ca se spriginească tenden-
ţele Iu! Şaguna, ma! presus de ori-ce îndoială patriotice şi
haţionale. Evenimentele ce au. urmat au dovedit, că popo­
rul a avut bună presimţire. Familia Mocsonyi s’a bucurat,
mal ales între Românii din Ungaria propriu zisă, de multă
stimă şi a avut multă trecere. Deşi descendenţii actual! ai
aceste! familii, şi cu avere şi cu legături politice, s’aû în­
străinat de Români prin educaţie şi prin căsătorii, poporul
î! considera totuşi de ai sei şi căuta se-’ş! pună încrederea
în ei. După moartea lui Şaguna şi după-ce adîncile bëtrâ-
neţe nu ma! îngăduiră lui Gheorghe Bariţiu sé stea în fruntea
mişcări! naţionale, ar fi. fost o dorinţă împărtăşită de foarte
mulţi ca Alexandru Mocsonyi sé le iea locul. Dar d-1 Mo­
csonyi, care bucuros s’ar fi pus în fruntea poporului, nu îm-
părtăşia vederile politice ale acestuia şi nu putea sé calce
pe urmele antecedenţilor sé! ; d-sa ar fi voit ca sé intro­
ducă mai întâi «un alt spirit» în partidul naţional. Urmarea
încercărilor sale, spriginite fără îndoială şi de guvernul un­
guresc, a fost că d-1 Mocsonyi ’şî-a perdut toată trecerea
printre Români şi stă astăzi ma! departe ca orl-când de
ţinta sa. Situaţia d-luî Mocsonyi nu s’a ameliorat întru nimic
nici după audienţa d-sale la Regele Carol şi nici în timpul
când guvernul român a căutat a-’l ajuta sé iasă de-asupra.
Ba, ţinend seamă de faptele anterioare ultimei adunări naţio-
naie (16/28 Noembre 1894) şi de resultatele el, d-l Mocsonyi
a ajuns, tocmai în timpul din urmă, së fie considerat prin­
tre adversarii poporului român.
Aceste doue exemple din istoria mai recentă a luptelor
Românilor, dar mal ales caşul Mocsonyi, dovedesc că în­
cercările de a apësa numai asupra Românilor, şi nu şi asu­
pra Maghiarilor, ca së cedeze; ca numai Românii së caute o
formulă «mal blândă» în lupta lor, dar Maghiarii së conti­
nue cu violenţele ; ca «numai Românii së renunţe la partea
ilegitimă a cererilor lor, dar Maghiarii së predomnească îna­
inte» ; asemenea încercări nu pot avea alt sferşit decât că
Românii se înstrăinează de acela care le face. Acest stórsit
este şi firesc şi foarte explicabil. Românii sunt în această
luptă partea defensivă şi cea slabă. Ei îşi apëra, cu mijloace
mici, nu numai drepturi politice, ci chiar existenţa lor nor
ţională, atacată pe nedrept, cu călcări de legi şi cu violenţe,
de adversarii lor agresivi şi puternici. Dacă dar se iveşte
un mijlocitor între luptători, care caută së curme lupta sau
së o îmblânzească, negreşit că el trebue së-’sï îndrepte mai
întâi privirile asupra ofensatorilor şi së încerce a-’I deter­
mina pe aceştia ca së slăbească atacurile lor, nedreptatea lor,
nesocotirea lor de legi şi violenţele lor. Dacă mijlocitorul
mai este şi Român, saü dacă este chemat sé represente in­
terese româneşti, această datorinţă se impune cu atât mai
mult. A te conduce din consideraţiunea că e mal uşor a risca
asemenea încercări de mijlocire pe lângă cel slabi decât pe
lângă cei tari, înseamnă a te alia cu cel tare In contra celui
slab, şi urmarea firească este că partea defensivă şi mai slabă
nu mai vede în acest Român un mijlocitor, ci un adversar.
Îndată după urcarea Principelui Carol de Hohenzollern
pe tronul României s’aü făcut, precum am arëtat, paşi de
către Puteri, pentru-ca noul Principe së caute a sta în re-
laţiunî amicale cu Austro-Ungaria şi îndeosebi cu Ungaria.
Principele Bismarck sfătuia pe noul Domnitor al României
ca sé se ferească de o politică de expansiune şi îi scria că
«relaţiunile amicale cu Ungaria se vor desvolta atunci delà
sine». Principele Carol, înclinând delà început pentru acea­
stă amiciţie, declara că amiciţia României cu Ungaria va de­
veni adevărată numai atunci, când Maghiarii îşi vor schimba
politica lor faţă cu Românii transilvăneni. Această schim­
bare fu precisata mai de-aproape (într’o scrisoare către
Principele Rismarck, Decembre 1868) prin cuvintele : «dacă
 169

Maghiarii vor restitui Românilor drepturile politice, pe cari el

le-atl avut sub Austria». Pe atunci guvernele ungureşti se so­
coteau. mai tari decât astăzi, iar Principatele-Unite, aflătoare
sub suzeranitatea turcească, nici că se pot compara cu re­
gatul României independente de astăzi ; la 1868 politica ma­
ghiară nu avea nici pe de parte asprimea politicei maghiare
delà 1893 ; la 1868 Românii transilvăneni ocupaü aceeaşi po-
siţiune defensivă ca şi la 1893. Şi cu toate aceste, Domnul Ro­
mâniei, deabia aşezat pe tron, apësa asupra părţii ofensive
şi mal tari şi recunoştea în acelaşi timp îndreptăţirea cereri­
lor părţii defensive şi mal slabe. Această atitudine, şi demnă
şi dreaptă, cuprindea un întreg program al României faţă
cu cestiunea română. Pentru-ce a fost părăsit acest program
de guvernul României la 1893, când a declarat în parla­
ment că cestiunea română trebue lăsată în cursul ei firesc
neturburat de nimeni şi că nu toate cererile Românilor sunt
legitime, iar pe de altă parte a apăsat asupra Românilor ca
ei së-’şi îmblânzească şi së-’ şi modereze lupta? Pentru-ce
a căutat în acelaşi timp guvernul român së spriginească
dincolo de Munţi o direcţiune politică neagreată de Români
şi së înstrăineze astfel pe Românii din Transilvania-şi Un­
garia de România? Aceste puncte întunecate în relaţiunile
Românilor cu regatul României vor fi clarificate de aceia,
cari sunt în drept së ceară guvernului seamă despre acti­
vitatea şi atitudinea sa.
Precum Maghiarii şovinişti se înşeală numai ei pe sine,
când nu vor së recunoască adîncimea şi importanţa cesti-
unii romàne, aşa se înşeală numai ei pe sine aceia dintre Ro­
mâni, cari cred că mişcarea naţională este opera meşteşu­
gită a unor oameni, a căror înlăturare sau convertire e su­
ficientă pentru a linişti poporul românesc. Poporul româ­
nesc din Transilvania şi Ungaria a stat totdeauna şi a ré-
mas neclintit pe temeiurile dreptăţii şi nu se va abate nici
când din căile sale bătute şi oable. Nici chiar atunci nu
se va abate, când aleşii sei, cari aü ajuns în fruntea miş­
cării, se vor încovoia şi se vor frânge sub greutatea sufe­
rinţelor şi a presiunilor. «Românii sunt o naţiune oţelită
prin suferinţele cele mal aspre în curs de mai multe vea­
curi».EI vor şti së sufere şi înainte, până li se va face dreptate.
 XII.

EFECTELE INTERNE ŞI EXTERNE

A L E P O L I T I C E I DE MAG HI A R I S ARE.

Politica Statului unguresc, alcătuit din mai multe popoare

diferite şi neînrudite unul cu altul, ar trebui së pornească
dela idea fundamentală că interesul Statului se exprimă prin
suma intereselor particulare ale fie-cărora din popoare, aduse
în conglăsuire unele cu altele.
Delà transacţiunea ungurească, urmată de împărţirea dua­
listă a monarchieî, această ideă fundamentală şi conducă­
toare a fost desconsiderată. Naţiunea maghiară, deşi con­
stitue numai minoritatea poporaţiei Stalului, formează ea
singură organisaţiunea Statului, iar celelalte naţiuni, cari
la olaltă sunt majoritatea poporaţiei, aü fost declarate ca
străine. Astfel interesele particulare ale poporului maghiar
aü fost considerate ele singure ca interese ale Statului, pe
când interesele celorlalte popoare aü fost socotite ca ne­
existente saü ca inferioare intereselor maghiare.
Aceste pervertiri şi substituiri în interesele Statului şi ale
popoarelor aü trebuit së provoace conflicte şi ciocniri, cari
s’aü şi produs în realitate. Căci ocrotirea şi cultivarea nu­
mai k intereselor unul singur popor, al Maghiarilor, exclude
delà sine ocrotirea şi cultivarea intereselor celorlalte po­
poare, cari împreună cu Maghiarii formează Statul unguresc.
Interesele particulare ale Maghiarilor puse în locul inte­
reselor Statului nu tind spre un Stat unitar unguresc, ci spre
un Stat naţional, care trebue së se creeze prin o metamor­
fosa a Statului unguresc polinaţional. Această metamorfosă nu
 •171

se poate întîmpla decât atunci când popoarele ne-maghiare

din Ungaria ar renunţa Ia naţionalitatea lor şi la interesele
lor particulare naţionale şi s’ar identifica totodată pe deplin
cu interesele particulare ale Maghiarilor. Ar trebui ca Ro­
mânii, Slavii şi Germanii së înceteze a mai fi Români, Slavi
şi Germani şi së devină cu desăvîrşire Maghiari. Atunci
deabia interesele particulare ale Maghiarilor ar putea së
devină în realitate identice cu interesele Statului unguresc.
Nici un popor nu renunţă de bună voe şi în mod conştiu
la limba, la particularitatea şi la fiinţa sa naţională. Pen­
tru a cultiva deci interesele falşe ale Statului unguresc şi
pentru a ajunge la ţinta finală a actualei politice de Stat
Maghiarii, cari aü devenit prin pactul dualist stăpâni pe
forţa Statului, s'aü folosit de ea spre a sili pe conce­
tăţenii lor ne-maghiarî se renunţe la naţionalitatea lor şi
së afle în maghiarisare singurul şi unicul mijloc de traiü în
Statui unguresc. Forţa Statului trebuia së aibă un rol cu atât
mal mare în aceste tendenţe, cu cât Maghiarilor le lipsia
putérea civilisatoare a culturii, iar limba maghiară, isolată
în Europa şi restrînsă ia un mic teritoriu, numai foarte cu
anevoe putea së străbată chiar şi în Ungaria.
Urmarea acestei politici, întemeiate pe un interes falş şi
pe forţa Statului, a fost înainte de toate, că constituţia Statu­
lui a trebuit së fie falşificată în chiar esenţa eî şi a ajuns
numai un simulacru de constituţie, care nu se deosebeşte
întru nimic de despotism. Aplicând şi păzind principiile con­
stituţionale ar fi fost cu neputinţă de a împedeca së nu iasă la
iveală, în representaţiunea ţ0ril, polinaţionalismul acesteia şi
së nu se manifesteze interesele particulare ale popoarelor
cari constituesc Statul. Pentru ca së nu se întîmple aceasta, s’a
aplicat o lege electorală învechită, care reînvia drepturile
boerimil acum maghiarofile şi maghiarisate. Puţinii depu­
taţi ne-maghiarî, cari se strecuraseră încă în parlament, tre-
buiaü însë së fie şi eï scoşi afară. Spre acest scop guver­
nul nu s’a sfiit së recurgă la alte mijloace nelegale şi imorale.
întreg organismul administrativ al Statului a fost pus în ser­
viciul agitaţiunii electorale, şi acolo unde nu era suficient
nici acest mijloc, corupţiunea şi violenţa aii făcut ca parlamen­
tul unguresc së devină un parlament maghiar.
Această politică, aplicată cu multă stăruinţă şi asprime, a
despărţit poporaţia Ungariei în douë mari tabere. într’o parte
eraű Maghiarii, partea mal mică a poporaţiei, dar mari
 -172

şi puternici prin forţa Statului pe care o aveaü în mână şi

prin cultivarea intereselor lor pe toate cărările şi prin toate
mijloacele ertate şi neertate. în cealaltă parte eraü Ne-ma-
ghiarii, mai mulţi la numër, inse slabi din causa loviturilor ce
eraü continuü îndreptate în contra lor. Lupta între aceste
douë tabere nu putea së fie dusă decât cu arme neegale. Ea
devine însë cu atât mai aprinsă, cu cât Maghiarii exploa­
tează posiţiunea lor privilegiată in Stat şi cu cât se folosesc
mai mult de violenţe pentru a îngenuchia pe adversarii
lor. Succesele Maghiarilor i-aü făcut şi mai sumeri decât sunt
delà natură, şi şovinismul a ajuns së stăpânească întreagă
vieaţa lor politică şi socială. Ne-maghiarii, ameninţaţi în exis­
tenţa lor naţională, caută a se apëra cu mijloace patriotice şi
legale şi nemulţumirea lor creşte şi se adînceşte tot mai
mult.
In asemenea împregiurări nu e nici o mirare, dacă în
Statul unguresc toate sunt pe dos, dacă nu se mai pot deo­
sebi virtuţile de viţiurile politice, nici dreptatea de nedrep­
tate, şi dacă legea a devenit concept identic cu violenţa.
Despotismul, intoleranţa politică, violarea legilor şi un sim-
ţement anti-austriac au devenit pentru Maghiari virtuţi naţio­
nale, cari constituesc un patriotism particular al lor,; iar
apërarea naţionalităţilor, aspiraţiunile lor şi idea unei mo-
narchii unitare cu egala îndreptăţire a popoarelor sunt con­
siderate în Ungaria drept agitare, drept idei revoluţionare
şi drept trădare de patrie.
Lăsând cu totul la o parte scopurile absurde ale unei ase­
menea politice de Stat, resultatili ei nu poate fi altul decât
slăbirea Ungariei. Chiar firea lucrurilor se revoltă contra
dăinuirii unor asemenea împregiurări. E cu neputinţă ca së
se întărească Statul, în care majoritatea locuitorilor e silită se
iea o atitudine duşmănească în contra tuturor instituţiunilor
Statului. Pe cât timp puterea Statului poate fi întrebuin­
ţată întreagă la îngenuchiarea majorităţii locuitorilor sei,
această clădire bolnăvicioasă şi nefirească se va putea ţinea
în mod meşteşugit, dar cum va fi când Statul va fi che­
mat së se apere contra duşmanilor sèi externi ? Unde se vor
găsi patriotismul ; însufleţirea şi jertfirea pentru interesele
comune ale popoarelor cari constituesc Statul? Cine va ga­
ranta că aceste popoare nemulţumite şi atacate în chiar
fiinţa lor îşi vor vèrsa sângele pe câmpul de rësboiü pen­
tru un Stat, care, de când s’a înfiinţat, le-a nedreptăţit, le-a
 173

călcat în picioare şi le-a persecutat? Si dacă aceste întrebări

se impun delà sine, mai poate sta cineva la îndoială că poli­
tica de Stat a Maghiarilor duce la slăbirea internă a Unga­
riei şi că prin urmare ei lucrează pentru duşmanii impe­
riului şi în favorul acestora ?
Sumeţia şi şovinismul n’aû nici odată înaintea ochilor
decât scopuri utopice. Pe lângă maghiarisarea Ungariei şi
despotismul maghiar, politica maghiară mai tinde încă şi la
ruperea Ungariei delà Austria, adecă la despicarea im­
periului habsburgic în douë State independente unul de al­
tul. Această tendenţă se pune făţiş în socoteala numai a
unul partid, a kossuthiştilor. Inse ori-cine, care a avut
ocasiunea de a cunoaşte mai de aproape ţeseturile politicei
maghiare, se va convinge uşor, că în fond întreg poporul
maghiar aparţine prin simţemintele sale acestui partid, şi e.
nümaï o cestiune de tactică, dacă pe arena parlamentară apar
şi alte partide alimentate şi susţinute în mod artificial. Ce
înseamnă această rupere a Ungariei delà Austria? Ea este
fără îndoială identică cu nimicirea imperiului habsburgic
ca Mare Putere. Căci tăria Statului Habsburgilor, chiar şi în
forma sa dualistă actuală, se întemeiază pe trei puternice
columne : pe unitatea Dinastiei, pe unitatea armatei şi pe o
politică externă unitară pentru întreaga monarchie. Nimi­
cind chiar şi numai una din aceste columne, imperiul se
surpă. Politica kossuthistă tinde a nimici doue din ele,
dacă nu pe toate trei. Contele Apponvi, care conduce aşa
numita oposiţiune moderată, care zice că recunoaşte pactul
dualist ca basă a politicei sale, cere deja o desfacere dua­
listă a armatei. Politica contelui Apponyi e o politică kos­
suthistă oare-cum mal prudentă, mai isteaţă, care nu merge
oblu şi direct la ţinta kossuthismuluî ; ea cere deocamdată
numai o armată maghiară, care së fie comandată delà Pesta,
pentru ca mal târziii, cu ocasia unei eventuale strîmtorărl
a Austriei şi sprijinindu-se tocmai pe această armată, Ma­
ghiarii së stoarcă şi restul. Astăzi când monarchia austro-
ungară e stăpânită de un singur monarch, care residează
la Viena, se fac deja deosebiri subtile între împëratul Au­
striei şi Regele Ungariei ; astăzi când armata imperiului e
una şi nedespărţită, cu un singur ministru de resboiű, iar
politica externă e condusă de un singur ministru de ex­
terne, ambii la Viena pe lângă împëratul, Maghiarii, deja
daü naştere la conflicte cari se desleagă adese-orî în pa-
 174

guba conducerii unitare a armatei şi a politicei externe;

ce fel de conflicte vor trebui së se nască atunci, când
Ungaria, chiar unită fiind prin monarchul comun cu
Austria, va avea independenţa sa, va avea armata sa,
va avea ministrul sëü de resboiű, va avea ministrul sëü
de externe, si va avea mai presus de toate şovinismul şi
despotismul Maghiarilor, cari vor domina toate? «Unitatea»
unei asemenea monarchi! ar deveni o ;vorbă goală, fără
nici un înţeles, şi ar putea së se manifesteze chiar şi printr’un
rësboiü între Austria şi Ungaria. Politica maghiară, aşa cum
se presentă ea în basele, în desvoltarea şi în exercitarea ei,
înstrăinează pe Ungaria de Austria şi tinde la despicarea mo­
narchie! în douë. Această despicare e identică cu eşirea im­
periului habsburgic din şirul Puterilor Mari, şi locul lui
va fi ocupat de douë State mici, de Austria şi de Un­
garia, cari îşi vor apera fiecare în parte interesele sale,
diferite unele de altele. în acest mod politica maghiară
produce în efectele sale şi o schimbare prea importantă în
situaţmnea Statelor europene. Această schimbare nu s’a
produs încă, căci politica maghiară nu ’şî-a ajuns ţinţa. Dar
primejdia e reală, ea se poate analisa în toate amënuntele
•el şi devine iminentă în mësura în care Maghiarii câştigă
sorţi de isbândă. Politica de pace europeană urmăreşte de
altcum şi ea, nu numai ţinte ale actualităţii, ci priveşte îna­
inte în mari depărtări.
Dacă politica de pace europeană se întemeiază pe fiinţa
şi existenţa Austro-Ungariei ca Mare Putere, politica ma­
ghiară e îndreptată în efectele el fireşti contra acelei poli­
tice de pace şi ameninţă deci şi interesele Ligei europene de
pace. Conducătorii actuali al politicei maghiare manifestează
de altcum, în toate ocasiile, o spriginire sinceră a politicei
Triplei Alianţe. EI fac aceasta chiar în interesul scopurilor
politicei lor particulariste. D-l Sturdza caracterisează aceasta
foarte nimerit într’unul din discursurile d-sale1):
«Complotul maghiar era următorul — zice d-l Sturdza— :
«Toată Europa doreşte pacea; pacea e asigurată Europei
prin Tripla Alianţă; Austro-Ungaria e unul din membrii
principali ai Triplei Alianţe ; Tripla Alianţă avend nevoe de
Maghiari, ea trebue së-’î lase liberi de a-şl pune la cale, cum
cred şi cum vor, trebile interne ale Ungariei ; prin urmare,

*) Delà 25 Septembre 1894 (vezi Anexa 58).

 175

maghiarisarea fiind o cestitine internă, nimeni nu are a se

opune e i......
«Astfel la umbra Triplei Alianţe şi a păcii, Maghiarii au
găsit mijlocul së desfiinţeze, şi după credinţa lor, în cel
mal scurt timp, naţiunea românească din Ungaria, naţio­
nalitatea cea mal compactă, cea mal numeroasă, cea mal
cultă, cea cu puterea de resistenţă, cea mal vie».
«...Maghiarii aü decis desfiinţarea cu iuţeală a naţiunii ro­
màne, înainte ca o conflagrarne europeană se se nască. EI
urziaű acest complot de distrugere a naţiunii române, pen-
tru-că eraü siguri de neimixtiunea din afară şi pentru-că se
credeaü adăpostiţi de frica ce are toată lumea de o conflagra­
r n e europeană».

Maghiarii s’aü arëtat totdeauna foarte devotaţi politicei de

pace, pentru-ca umbra Triplei Alianţe së-ï adăpostească şi
pentru-ca el së poată lucra siguri şi neturburaţî pentru
maghiarisare. Coloman Tisza, «sdrobitorul naţionalităţilor»
din lăuntru, trecea totodată în afară drept propagatorul poli­
ticei Triplei Alianţe printre Maghiari, şi când cercurile con­
ducătoare ale Triplei Alianţe puneaü degetul pe rana des­
chisă a Ungariei cu nemulţumirea naţionalităţilor, d-1 Tisza
da së înţeleagă, că Maghiarii ar putea së cocheteze şi cu
Ruşii; presa maghiară a descoperit uneltirile lui Rimler la
Petersburg. Modul isteţ cum politica maghiară a ştiut së lege
scopurile el de interese mari europene şi së le combine îm­
preună a putut së seducă lumea un timp oare-care, ca së vadă
în Maghiari pe propagatorii păcii şi ca së condamne mal ales
pe Români, care prin duşmănia lor cu Maghiarii ar tinde së
sgudue din temelii Statul unguresc, atât de bine repré­
sentât în afară prin conducerea maghiară, şi së turbure
cercurile atât de bine potrivite ale politicei mari. Exageră­
rile fără mësurâ ale Maghiarilor în procedarea lor faţă cu
naţionalităţile de o parte, iar de altă parte defensiva băr­
bătească pe care aii luat-o Românii în această luptă, tre-
buiaü së atragă atenţiunea şi a cercurilor politice mal largi
de afară şi së le împingă la o analisă mal amănunţită a împre-
giurărilor din Ungaria. Această analisă, făcută în mod ne­
preocupat, nu poate së producă alt résultat decât că politica
maghiară actuală dominată de kossuthism constitue un ele­
ment distrugător şi turbulent în mijlocul Europei paclnice.
Turbulent, fiind-că nelinişteşte, nemulţumeşte şi frământă
massele mari ale poporaţiel ; distrugător, fiind-că slăbeşte
Ungaria însăşi şi frânge tăria unei mari puteri, care consti-
 -176

tue un factor important în Liga de pace. Slăbirea Ungarie!

şi distrugerea imperiului habsburgic, nu numa! că nu pot
së fie inse în intenţiunile Triplei Alianţe, dar mai ales aces­
tea trebuesc împedecate de densa.
Şi mai clar şi mai pronunţat reese caracterul turbulent
şi distrugător al politicei de maghiarisare, dacă considerăm
efectele pe cari această politică le-a produs în afară şi mal
ales în regatul României. Prin hărnicia poporului ce-’l con­
stitue, prin înţelepciunea şi înaltul patriotism al bărbaţilor de
Stat. ce l’aű condus, prin vitejia armatei sale şi prin dinas­
tia de Ilohenzollern, Statul român delà gurile Dunării a ajuns
a fi un factor important în politica europeană. Pentru sco­
purile de pace ale Triplei Alianţe, România consolidată,
chibzuită şi cumpănită în politica sa din afară, a dobândit,
prin posiţiunea sa geografică, o îndoită însemnătate. Pute­
rile mari apusene nu numai că aü dat deci ajutor României
la opera sa de consolidare, ci ’í-aü deschis şi căile pentru
a-’ş! afla asigurarea intereselor sale în politica Triplei Ali­
anţe. Regele Garol, spriginit în nisuinţele Sale de consilierii
Sei, a şi condus Statul pe aceste căi. Contele Kálnoky con­
stată însuşi că :

«Această ţară (România) a fost, dintre ţările ce sunt în

afară de Triplă Alianţă, una dintre cele dintâi, care a recu­
noscut scopurile într’adevër pacinice ale Triplei Alianţe şi
s’a hotărît a se declara pentru acestea şi a căuta sprigin la
Puterile centrale. Raporturile foarte amicale, pe cari în urma
acestora le păstrăm de an! încoace cu Románia, s’aü dove­
dit a fi statornice, şi impulsul dat în această direcţiune de
către Rege şi guvern a avut rèsunet din ce în ce mai mare
în ţară» (vezi Anexa 57).

Din aceste cuvinte resultă însë totodată, că şi Puterile mari

apusene aveau un mare interes se-’ şi asigure amiciţia Româ­
niei. Politica de maghiarisare a avut şi aci efectul unui ele­
ment care desparte şi distruge aceste relaţiun! amicale, cul­
tivate de ani încoace. Ea a creat în România acel mare şi
puternic curent naţional constatat de însuşi contele Kâl-
noky, a făcut ca ţara së considere pe Maghiari ca pe cei
mai primejdioşi duşmani ai neamului românesc şi ast-fel së
se înstrăineze tot mai mult delà o alianţă, în care România
ar sta alături cu Maghiarii. Guvernul român actual ’şi-a dat
multe silinţe ca së ascundă aceste efecte ce le-a avut în Ro­
mânia politica de maghiarisare ; însë ele se manifestează cu
 177

toate aceste în mod destul de vëdit. D-niï îon Brătianu şi Di-

mitrie A. Sturdza aü fost fára îndoială aceï bărbaţi de stat
cari aű ajutat în modul cel mai sincer şi devotat pe Regele
Garol în nizuinţele sale pentru alipirea României la Pute­
rile mari apusene ; mai ales dènsi! aű fost susţinătorii şi
propagatorii acestor idei politice în mijlocul poporului ro­
mân. Dinşii şi partisaniî lor, cari au lucrat mulţi ani de-a-
rîndul pentru succesele acestei politici a Statului român,
trebuesc socotiţi deci totodată drept adevëraüï şi sincerii
apărători ai ei. Tocmai d-1 Sturdza, care acum ocupă locul
nemuritorului Ion Brătianu şi în conducerea partidului na-
ţional-liberal, a crezut necesar së desvelească primejdia ce
politica de maghiarisare represintă pentru scopurile Triplei
Alianţe şi se dovedească imposibilitatea ce este ca Româ­
nia së meargă împreună cu Maghiarii pe cât timp acea po­
litică dominează.
«Tripla Alianţă—zice d-1 Sturdza—a fost creată pentru a
menţinea şi a asigura pacea europeană ; ea nu a fost creată
pentru a da în mâna Maghiarilor o armă, cu care së ină-
duşe, së zdrobească, së desfiinţeze poporul român.
«Gând aceasta ar fi ţinta Triplei Alianţe, atunci ea ar fi un
instrument de distrugere, de nedreptate, de inicitate. Nu
am auçlit, nici n’am citit, ca impëraüï şi bărbaţii de stat,
cari aû dat naştere acestei Ligi a păcii, së o îl concepu-
pentru a pune fundamentul unei ere de nedreptate şi de
oprimare, cerênd apoi încă ca Românul din regat së încu­
viinţeze nedreptăţile ce se fac Românilor din Ungaria , së a-
jule pe Maghiari în desfiinţarea naţiunii române din regatul
sfîntului .Ştefan. O astfel de Ligă ar fl monstruoasă şi Tri­
pla Alianţă s’a dovedit până acum ca o binefacere pentru
popoarele europene.
«Geea-ce pretind astăzi Maghiarii delà Tripla Alianţă, n’a
cerut’o nimeni dela noi. O asemenea pretenţiune *astăzi
apare pentru întâia dată».
Dar nu numai d-1 Sturdza şi partidul liberal aü expri­
mat aceste vederi, ci ele sunt împărtăşite şi în mijlocul par­
tidului conservator. Ast fel d-l Michail Balş, unul dintre ac­
tualii vice-preşedinţi ai Gamerei, a zis in şedinţa Camerei
delà 8 Decembre st. v. 1893 :

«Şi atunci când më uit la viitor, nu pot fi fără de mare

îngrijire tocmai din causa situaţiunii nesuferite ce s’a creat
mai ales Românilor din Ungaria şi Transilvania, ale căror
aspiraţiuni naturale sunt atât de asuprite. Această luptă a
Românilor pentru naţionalitatea lor nu este nouă, o stiű,
 178

dar ea a luat mai ales în acele din urnrä vremuri propor-

ţiunî înspăimântătoare, cari nu ne pot lăsa indiferenţi pe
noï Românii din regat. Pentru noi această cestiune domină
toate celelalte cestiunî, căci este o cestiune de existenţă na­
ţională...» .
«Se înţelege lesne, că o asemenea situaţiune ameninţătoare
pentru interesele neamului nostru nu poate neapărat së mă­
rească şi së întărească simpatiile poporului român pentru Aus-
tro-Ungaria şi pentru o direcţiune politică, care o recunosc
că în originea ei a fost bună, căci era menită a ne procura
la timp de nevoe un sprigin puternic, dar ale cărei conse­
cinţe imediate sunt persecuţiunile fraţilor noştri. Dar aceste
lupte, această agitaţiune poate avea şi alte urmări politice
şi mai grave. Ea va putea pune pe Austro-Ungaria la un
moment dat în neputinţă së dispună de acele forţe, de cari ar
putea dispune în timpi normali, dacă mişcările sale n’ar fi
împedecat existenţa acestei cestiunî. Cine nu vede atunci ca
nu numai interesele acestei ţări, care este la periferia, dacă
me pot exprima astfel, a Europei civilisate şi care este cea
dintâi şi cea mai mult expusă, sunt foarte ameninţate, dar
că întreaga politică a acelor Puteri, ale căror sfaturi poli­
tice am fi dorit së urmăm şi înainte, devine foarte^ discuta­
bilă şi folosul ce am putea trage noi din această alianţă
devine foarte problematic. Era natural şi de un mare interes
patriotic pentru noi de a da cel dintâi ţipătul de alarmă
şi de a arăta Puterilor amice primejdiile situaţiunil de faţă,
încât a nu fi expuse la o surprindere displăcută la un mo­
ment dat »
In acelaşi cerc de idei se mişcă şi d-1 Ioan Grădişteanu,
care a zis în Cameră (şedinţa delà 13 Decembre 1893) :

«Chiar mulţi din aceia, cari ar li aplecaţi pentru o poli­

tică favorabilă Triplei Alianţe, de sigur că s’ar depărta de
această grupare de Puteri, când ar şti că prin înţelegerile
noastre cu dînsa nu s’a ţinut seamă de ceea-ce trebuia să
se ţină, mai ales de interesele de existenţă ale neamului ro­
mânesc, cari sunt şi interesele de existenţă ale regatului
român. „
«De altfel, drlor, în această cestiune a politicei noastre
externe şi a alianţelor noastre, mai mult ca în ori-care alta,
e nevoe *de solidaritatea tuturor, e nevoe de părerea noas­
tră unanimă a tuturor, şi nu numai de părerea noastră,
a celor cari facem politică mai mult saü mai^ puţin des-
tilată, e nevoe de consimţementul unanim al ţării întregi,
căci mâne poimâne ţara întreagă va fi chemată ca prin
fapte să-’şi dovedească adesiunea ei la politica pe care o
facem noi. înzadar v’aţi legat d-voastre fără ştirea ţării.
Puteţi smulge votul deîa Cameră, puteţi smulge votul delà
alegetori ; dar nu puteţi smulge consimţementul ţării pen-
 479

tra o acţiune aşa de mare şi aşa de capitală, poate cea mai

însemnată care va fi vr’odată în istoria României, fără con-
simţementul sincer al întregel ţări».

Dacă mai reamintim apoi aici şi cuvintele Regelui Carol,

rostite încă la 1868, dar tot atât de adevărate şi astăzi ca
şi atunci, că nu stă în puterea Sa de a înlătura simpatiile
fireşti, cari există între poporaţia de aceeaşi limbă de din­
coace şi de dincolo de Munţi, şi că pe cât timp guvernul un­
guresc nu va face tot ce e drept şi just faţă cu Românii, va lipsi
condiţia principală pentru consolidarea bunei înţelegeri între
aceste două ţeri vecine, vom fi completat tabloul efectelor ce-a
produs politica de maghiarisare în regatul României. Aceste
efecte sunt cu atât mai dureroase, cu cât slăbesc o operă de pa­
ce, la care aü ostenit şi ostenesc cei mai însemnaţi bărbaţi poli­
tici, împreună cu Domnitorii unor mari imperi de acord cu po­
poarele lor. Căci nimeni nu se va putea îndoi de existenţa
unei primejdii, pe cât timp politica maghiară ameninţă în
fiinţa lor naţionalităţile din Ungaria, cari constituesc ma­
joritatea poporaţiei ; pe cât timp ea ameninţă unitatea şi
existenţa imperiului habsburgic, care ca Putere mare con­
stitue un factor important in Liga de pace ; pe cât timp ea
este o pedecă la buna înţelegere între Austro-Ungaria
şi România, care încheie zăgazul de apărare dinspre răsărit
contra ori-căror tendenţe agresive, ce s’ar putea manifesta
din partea marelui imperiü rusesc. Nimeni nu se va putea
îndoi de existenţa acestei primejdii, fiindcă faptele şi rea­
litatea se impun delà sine şi nu pot fi negate prin frase,
orî-cât de strălucitoare Nimeni nu va putea crede, că poli­
tica actuală a Ungariei, cu exclusivismul el maghiar, a do­
bândit aprobarea şi mulţumirea Slavilor, Germanilor şi mal
ales a Românilor. Cifrele despre poporaţia Ungariei, ori-cum
s’ar suci şi grupa, nu pot da alt résultat decât, că Maghiarii
constituesc minoritatea şi că celelalte naţionalităţi, afară
de Germani, ocupă teritorii separate, în masse compacte,
omogene şi puţin amestecate. Adinca nemulţumire, de care
e cuprinsă majoritatea poporaţiei, scoasă din organismul
Statului, nu poate fi considerată ca o consolidare a Unga­
riei. Nici kossuthismul existent şi popularitatea sa între
Maghiari nu pot fi negate ; istoria acestui partid dovedeşte
cu prisos, că el s’a folosit totdeauna de situaţiune pentru
a se apropia de ţinta sa : desfacerea Ungariei delà Austria.
E cu neputinţă a-’şi închipui cineva în ce mod, după ce va
 180

fi fost desfăcută în dou ëState independente, monarchia habs-

burgică s’ar mai putea totuşi susţinea la înălţimea ei de
astăzi şi cum s’ar putea garanta existenţa ei mai departe.
Tot aşa de neexplicabil rëmâne modul cum regatul Româ­
niei ar putea privi în linişte şi indiferenţă la desfiinţarea
unei treimi a neamului sëü ; saű modul cum acest regat
ar putea încheia şi menţinea alianţe alături cu Maghiarii,
cari lovesc necontenit în interesele neamului românesc. Dar
tot atât de greii s’ar putea înţelege şi modul cum Liga eu­
ropeană de pace ar putea găsi că dăinuirea unor asemenea
primejdii în sud-estul Europei este compatibilă cu sco­
purile ei.
Toate aceste rele şi primejdii îşi aü isvorul lor în poli­
tica agresivă de maghiarisare. Dacă se înlătură aceasta,
dacă se poate aduce la îndeplinire şi în Ungaria principiul
drepturi egale pentru toţi, se înlătură şi căuşele de nemul­
ţumire în Ungaria şi Transilvania, se trage terenul de sub
picioarele kossuthismului distrugător, dispare ori-ce mo­
tiv contrar unei apropieri sincere a regatului României de
Austro-Ungaria şi se înlătură primejdiile, astăzi atât de
ameninţătoare pentru interesele păcii europene, ale Austro-
Ungariei şi ale României.
ANEXE
 2

TERITORUL UNGARIEI
Tabloâ asupra întinderii teritoruluî şi a numëruluï poporaţiuniî
de-mijloc şi de pe teritorul

teritoruluî Comita­

locuitorilor Comi­

pe 1 Klm. p.
telor în Klm. p.
curent

locuitor !
întinderea
MAGHIARI NE-MAGHIARÏ

Burnirai
NUMIREA

tatelor
COMITATELOR
Nr .

NUMÈRUL 0/ NUMËRUL 0/
/o /o

A. C om itate c u p o p o ra ţiu n e

1 H a jd ú ......................... 3 .3 5 3 ^ 190.978 57 189.193 99,07 1.785 ^>93

2 Iász-Nagy-Kun-Szolnok 5.373,3, 318.475 59 315.387 99,o3 3.088 0,9,
3 Heves . ...................... 3.878,33 233.785 60 230.450 98,58 3.335 4 ,4 2
4 Csongrád...................... 3-413 ,05 261 340 76 256.469 98,,,, 4.871 4,80
5 G yőr.............................. î .381,44 115.787 84 112.279 96W 3 508 3,03
6 S z a b o lc s ..................... 4.917,3, 244.945 50 234.920 95,91 10.025 4,09
7 Borsod.......................... 3.427,77 216.794 63 202.896 93 , , 2 13.898 ^788
8 Som ogy . . . . . . 6.53O, 04 326.835 50 294.242 90,0-, 32.593 9,97
9 Fejér . . . . . . . 4.156,oo 222.455 53 190.660 86,05 31.795 13,35
10 K o m á r o m ................. 2.944 , 07 159.504 54 137.330 8 6 , 10 22.174 43,90
11 V e s z p r é m ................. 4.166,3c 215.280 51 177.073 8 2 „b 38.207 17,74
12 .Esztergom . . . . . 1.123,30 78.378 69 62.505 79, ,5 15.873 2 0 „5
13 Pest-Pilis-Solt-Kis-Kun 12.605,a5 1.224.724 97 927.479 297.245 24,2,
14 Z a l a ............................. 5-121,03 404.699 79 296.145 73 , , 8 108 554 26,32
15 Békés ......................... 3.558,01 258.386 77 , 188.781 73, oo 69.605 20,94
16 Csanád.......................... 1.618,î0 130.575 81 95.229 72,93 35.346 27,0,
17 Nógrád.......................... 214.444 47 148.357 69,,9 6 6 087 6 0 ,8,
18 T o l n a ......................... 3 643,00 252.098 69 169.346 67,, 8 82.752 92,82
19 Abauj-Torna . . . . 3.260,oo 179.884 55 119.526 6 6 , 4, 60.358 93,50
20 B a r a n y a ..................... 5.133,,, 322.285 63 168.376 52,24 153.909 4 7 „ r,
21 V a s ............................. 5.035,,, 390.371 79 197.389 50,m 192.982 49,43
Total . . . 88.995,« 5.962.022 67 4.714.032 79,oo 1.247.990 2 0 ,9 ,

B. C om itate cu p o p o ra ţiu n e

22 Sopron.......................... 3 3 0 7 „9 259.602 78 122.334 47 „ 3 137.268 52,87

23 M o s o n .......................... 2 041,3, 85.050 41 20.787 24,45 64.263 75,55
Total . . . 5.348,53 344.652 6-4 143 121 44,52 201.531 58,48

C. C om ita tele de p e te r it o r u l

24 Qdorheiü...................... 3.417,08 110.132 32 103.209 93,7, 6.923 ^>29

25 Ciuc . . ...................... 4.493,îa 114.110 25 98.861 15.249 49,30
26 T reisca u n e ................. 3.556, S9 130.008 36 110.799 85,22 19.209 44,78
Total . . . 11.467,19 354.250 31 312.869 88,35 41.381 44,05

T O I ” A L

A. 21 Comitate cu popo-
raţiune maghiară în
majoritate . . . . 88.995 , 45 5.962.022 67 4.714.032 79,oe 1.247.990 2 0 ,„,
B. 2 Comitate cu popo-
raţiune în majori- • -
tate ne-maghiară . 5.348,53 344.652 64 143.121 44 ,52 201.531 58,4S
C. 3 Comitate de pe te-
ritorul secuiesc al
Transilvaniei . . . 11.467,19 354.250 31 312.869 88,35 41.381 41,o;,
105.811 „ 7 [ 6.660.924 ; 63 5.170.022j 77, 1.490.902 22,3»
 3

LOCUIT DE M A G H IA R I A i s e ?

celor 26 circumscripţiunî administrative (Comitate) din Ungaria-

secuiesc din Transilvania.

SLAVI GERMANI R 0 MĂ N Ï ALTENAŢIONALITĂŢI OVREI

NUMÈRUL 0/ 0/ 0/
/o NUMÈRUL /O NU.MËHUL °/0 NUMÈRUL /o NUMËRUL j °/o

maghiară în m ajoritate.

332 0„8 1.132 // 244 _0, 9.7491

1.015 1.567 153 353 10.005
4.126 0,M 1.568 0,oo| 13
1.454
628 0,: 10.873
0 ,5 0 2.743 •1,04 252 722 0,: 8 510
353 O>30 2 823 2,43 11 321 6.132
7.495 0„
'1,05 1.357 0,.« 714 459 0,. 21.178
40.116 4,65 3 160 1,45 39 5831 1 ,, 13.880
11.099! '*,39 19.721 411 1.362 12.002
5.059 26.077
6 ,0 3 o,3; V 67
36 623 0,,. 8.388
9.808 r’87
6M 7 11.672 *»31 23 671 o.„ 7.457 4 ’ 70
2.005 o,„ 4’6
*,797
35.962[ 16,83 26 214 10.220
6.478 Ş,S8 8.941I 6 448 2 939
H,40 0 ,5 7 . *>>75
70.228 206.342 1.199, 19.476)
1 6 ,8 4 j 1,80 128.898 1 0 ,5 3
80.008 19.,
56.943 22
19.747! l'V oo
.,6.355
6 110
1410
1.56
O ,34
108
6.019
22.083!
533
5„ 14.220
7.189
,66
1,08 13.689 10 500 0 ,5 0 3. C00 o ’ 82
A29
59.4681 27>74 4.044 1,88I 2.570 9.439
1.866 0,7. I, 19
80.114 3i ;83 266 506 0,« 9.510 ii"
48 527 2 6 ,, 10.010 5
36.996 1
6.56 251 1.796 J, ,«12.550 P>97
112.896Í 35"*,03 4.017 i 8.789
18.434 125.526 3 2 „, ll| - 49.008 12
1>26
„ 9

f 1 ■ 448.257 7 -J| 669.5301 11„. i 23.086 [ 0,3t 107.117 1 ,80 324.263 5,3I
în m ajoritate ne-maghiară

i 1 30.527 11,H| 105.043 40,46 12 1.686 0,.. 9.0431 3~

8 922 10,49! 54.729 01,35 2 010 2.3201
0 ,;; 2,in
( 'I S - [ 39.449 H,44ll 159.772 46,38 14 — 2.296 O,00 11.363) 1 ,3 0

secuiesc al Transilvaniei.

■ ! 24 — 2.131 3 191 J.577

1 ,9 3 2,89 768| 0
t l j « T“ 384 0,34 14.470 386 0 ,3 ! 706
1 2 ,0 8 0,6'
? j ‘■l| 0 ,3 4 1 551 0,42 17.360 1 3 ,4 2 847 o ;,. Ö89) 0 ,r
R; 1 484 o„J| 3.066 35 02 J 10, o« 2.810 2.103)
0?80 0,70 0,61
G E N E R A L

.
448.257 7);i!! 669.530 11,93 23.086 107.117 324.263
0,39 1 ,8 0 ;>>3l

39.449 11 ,, 159.772 46,38 14 — 2.296 11.363

0,66 ^>30
5
484) 0 „, 3 066 0>80 35.021 10,00 2.810 ■0,7n 2.163 0,„,
488:190 75 832 308 •19
-950 58.121 112.223 337.789
1 0 5 ,1 1,70 -Sos
 4

TE R IT O R U L U N G AR IEI
Tablou asupra întinderii teritoruluî şi a numărului poporaţiunii
nordică a Ungariei şi a celor 2
Elementul slavic pe teritorul

1 Klm. p.
locuitorilor din
c u r e n t

teritoruluî In

LOCUITORI
MAGHIARI NE-MAGHIARÏ

întinderea

Comitate
NUMIREA

Sumerul
Klm. p.
COMITATELOR
Nr .

NUMERÜL 0/ NUMÈRUL 0/
/o Io

pe
î S1o
A. Comitate cu poporaţiune
1 Árva.............................. 2.077,4. 84.820 42 773 o ,8,l 84.047 99,1)0
2 T ren csén ..................... 4.619,82 258.769 56 5.082 253.687 98,0,
3 Li p t ó ........................ 2.257,,, 76.850 34 1 771 -5 3 1
75.079 9^509
4 Zolyom ......................... 2.730,„ 112.413 45 4.549 107.864 95,96
O Turocz.......................... 1-150,35 49.979 43 1.358 2,i, 48.621 97,,o
6 N yitra.......................... 5.723,59 396 559 69 69.498 17,52 327.061 8 2 ,„
7 Sáros .......................... 3.821, *, 168.021 44 5.708 3,30 162.313 96,o,
8 Szepes........................ 3.605,00 163.291 45 4.999 158 292 99,04
9 B a r s .............................. 2.673,â. 152.910 58 47.611 31, ,3 105.299 98,8-7
Total . . . 28.659,,3 1.463.012 51 141 349 9,00 1.322 263 90,35
B. Comitate cu popora
10 Hont.............................. 2.649,M! 123.023 46 58.155 64 868 5 2 „,
11 P o z s o n y ..................... 4.216, „ 1 331.370 78 119.899 211.471 93,95
12 Gömör ......................... 4.275,« 174.810 40 93.695 81.115 49 ,«
13 Z e m p lé n ..................... 6.301 S8 299.197 44 141.188 ■47,, „ 158.009 52,84
Total . . . 17.442,« 928.400 53 412.937 41,41 515.463 55,53
S 1o v a c i
A. 9 Comitate cu popo-
raţiune slovacă în
majoritate . . . . 28.659, „ 1.463.612 51 141.349 9,oo 1.322.263 90,35
B. 4 Comitate cu peste1.'-,
poporaţiune slovaci 17.442, oa 928.400 53 412.937 A4
44’47 .515.463 55,53
Total . . . 46.102,13 2.392.012 52 554.286 23,17 1.837.726 76,83
2. R u
14 M aram ureş................. 10.354 90 268.2811 25 33.610 ■12,52 234.671 87,43
15 B e r e g ......................... 179.455: 48 76.051 42,.!S| 103.404
16 T J g o c s a ..................... 1.190.« 75.461 63 28.852 38,J 46.609 ei
17 U n g ............................. 3.052.m 135.247 44 37.182 27,43 1 98.065 72,5,
Total . . . 18.322, s. 658.441 36 175.695 26, J 482.749 73,.
3. Serbi si
18 T o r o n t á l................. .... 9.521, 588.750! 62 98.129 490.621 83,34
288 521
00

427.967
oc

19 Báes-Bodrog . . . . 11.079,; 64 40-20 59,13

Total . . . 20.600,83 1.305.238 63 386.650 29,02 i 918.588 74,38
T O t A L
1 S l o v a c i i ..................... 46.102,1312.392.012 52 554 286 23,n 11.837.726
2 Ruteni........................... 18.322,0., ! 658.444 36 175.695 26,J 482.749 73,„
3 Serbi si
ì Croat! 1 . . . 20.600, J 1.305.238 63 386.650 29;i,2 918.588 71 V58
Total . . . 85.025,78 4.355.694 51 1.116.631 25,03 3.239.063 74,3,
 LOCUIT DE S L A V I
celor 19 circumscripţiunî administrative (Comitate) din partea
Comitate din partea de Sud.
Ungariei locuit de Slavi.

SLOVACI GERM ANI R O M A N I ALTE NATIONALITÄT! O V R E I

NUM ËRUL j % NUM ËRUL 0/ NUMËRUL j % 0/

/o NUMËRUL /o NUMËRUL [ <y0 j
1
vaci .
slavică în majoritate.
I 81.ÜOOJ 1.918 2,20 529 2.7421
I 241.818 93,58 10.267 3 110 1.492
0,42
0,S4 12.4631
3,23|
72.0671 93,79; 2.568 4 4„|i
. 440 0,.M 3.137! 4„508;
103.648 92.,,1 3.268 ^H5901 23 9251 0,91 2.4221
37.9541 75 591 10.180 20,36 6 481 -515!
288.811 72,1 35.893 0,99 2.214
^5°5
9 6 2.351 0 ,„ 27.244 '-*307
112.331 11.811 ',02 6 38.165 22“,74
93.214 57„ , 11.8221 1 50‘2
44.958 27. >5
.3 20.118 10.,73 6.095
87.016 56„ 17.561 11>40: 8 714 5.157
3,73
3„
1.118.459 138.424 167 65.215 73.296)
ţiune slavică de peste i/3.
56.529! 46,,,. 7.602) 6 „, { 53) _
) 149.741 Í 45, 18 55.9031 16,s- - 6841
„ *Oo 3.199) 2,eo
28) - 5.799! I,87 2 304 6,43
74.7311 42,78 4.770) 2;Jj 1.611 ll,,,„
107.477 35, „„ 4.572 2,-,
15 511: 5 „; 74 Z 34.947 11, 30.491 i 10.
1 388.478 « J 83.786) 9,0, i58|- — 43.041 ! 4 ,e, 59.566 ^41
în tote 1.

1.118.459 7(3,.si 138.424] 9,ft 165! — 65.215

u 73.296
388.478 41,ÂS 83.786) 9„„ 158I -—- 43.041 1,67 59.566
1.506.937 Ö 3J 222.210 9 , 28 3231 — 108.256 4,55 132.862 5,5K
te ni.
122.528 45.679; 17,0., 64.9571 24,.,,! 1.5071 O
81.907 45 073
19.418 10,8; 127 — ' 1.952 1 îfc 4
32.076, 42
J - -, .0 5.447 7.0| 8-830 11J
24.358
40.521 34,. 10.318 7,1,
256) - 9.414 12 J
1 ,4'
94 — ! 41.1321 30. 15 599! «
I 283.032) 43,0 80.862 12 ,„I 74.008) 11 Jl 44.847) 94,444)
Croati.
190.921 34, J 184.8271 87.4451
31,2o| 27.428) 3,27 7.1391
198.357! 27, J 372) 44- |
26,J 40.187) °1Y 2 19.115)
389.2781 29,4,1 373.878 28,,
28, J 87.817) filili 67.615) 5,18 26.254)
G E N E R A (delà 1—3).
1-506 937 03,.,,, 222.210 9,. 323 108.256 132.862! 5,..
283.032 43,. 80.862 12
1-J.c 74.008
389.278 373 878
11, 44.847 94:444 ii,::
87.817 7 , 1ni 67.615 26.254) 2
2.179.247 40
1J592Î!;l 676.950; 15,;ii!) 162,148) 3 ,J 220,7181 253.560'
 6

TE R IT Ü R U L U N G AR IEI
Tablou asupra întinderii teritoruluî şi a numărului locuitoriloi
nordică a Ungariei şi a alor 2
E l e m e n t u l m a g h ia r pe

Numeral MAGHIARI
curent

întinderea terito- 1O g
NUMIREA
ralul Comitatelor locuitorilor Comi­ ! B ^
GOMITATELO R 0/
în Klm. p. tatelor NUMËRUL lo 1
Nr\.

1Sg

A. Comitate cu poporaţiune

174.810 I! 40 I 93.695 | 53,60|

Güraör
4-27ő,40 174.810 40 93.695
Total

B. Comitate cu popora

2.649,83 123.023 i 46 58.155 47.28

Hont. . . . 141.188
6.301,58 299.197 44 47,10
Zemplén . . 76.051
3.724,45 179.455 48 42,38
Bereg . . . 64 288.521 40.28
Bács-Bodrog 11.079,44 716.488
1.190,63 75.461 63 28 852 38,23
Ugocsa . . 119 899 36,i8
4.216,i7 331.370 78
Pressburg .
29.462,07 1.724.994 59 712.666 41,33
Total

C. Comitate cu popora

2.673,45 152.910 i 58 47.611 j 31,13

Bars . . 44 37.182 27.49
3.052.84 135.247
Ung . . 69 69.498 17,a
5.723,59 396.559
Nyitra . 62 98.129
9.521.42 588.750 16,86
Torontói 25 33.610 12.50
Maramureş 10.354,99 268 281
2.730, „ 112.413 45 4.549 fui,;
Zolyom. 5.708 3,3îi|
3-821,84 1 168.021 44
Sáros. . 45 4.999
3.605,00 163.291 3,oo
Szepes . 1.358 2,71
1.150,35 49.979 43
Turocz . 34 1.771
2.257.84 76.850 2,31
Liptó. . 258.769 56 5.082
4.619,82 1 ,90
Trencsén 84.820 42 773 0,'H
Árva. . 2.077.42
51.588,31 2.455.890 48 310.270 12,03
Total
T O I A L

AJ, 1 Comitat eu poporaţiune

174.810 40 93.695 ^îGO
în majoritate maghiară . J 4.275,49
B 6 Comitate cu poporaţiune
29.162,07 1.724.994 ! 59 712.666 41,33
maghiară peste '/3 . . .
1.899.804 j 50 806.361 42,45
Total . . . j 33.437,4,
12 Comitate cu poporaţi­
2.455.890 47 310.270 12,03
une maghiară sub l l3. . H 51.588,,,
Total . . . 1 85.025,78 4.355.694
1 51 1,116.631 I 25,93
 7

LOCUIT DE SL A V I
celor 19 circumscripţiunî administrative (Comitate) din partea
Comitate din partea de Sud.
f e r i t o m i sla v d in U n g a r ia .

SLAVI: SLOVACI, RUTENI,

NE-MAGHIARÏ ALTE NAŢIONALITĂŢI 0 V R E Ï
SERBI ŞI CROAŢI

NUMËRUL NUMËRUL NUMËRUL 0/ NUMËRUL

% % /o %

în majoritate maghiară.

81.115 1 46,40| 74.756 j 42„J 6.359 3 , 6-2 4.572 2,70

81.115 46J 74.756 42„J 6.359 'V ü 2 4.572 2,70

ţiune maghia ră peste Va-

64.868 52,ra 56.559 8.309 6,7, 3.199 2 ,«,

158.009 52, 84 138.610 19.399 6 ,5 5 30.491 40,i9
103.404 83.183 45,74 2 0 .2 2 1 IV 88 24.358 4 3 ,5 7
427.967 5 9 , 7, 236.345 191.622 2 6 ,7 3 19.115 2 , 00
46.609 61,7, 32.117 42,8e 14.492 48,0, 9.414 11 2
-^74/
211.471 6 3 , 0-2 151.319 45,o4 60.152 1 8 ,. , 8 21.304 6 , ,3

1.012.328 0 8 .07 698.133 40m, 314.195 48, 107.881 6 ,2 5

ţiune maghia ră sub %

! 105.299 6 8 ,8 7 87.025 56, 18.274 4 1 ,0 5 5.157 3 ,3 5

98.065 72, B1 86.592 11.473 8 ,5 2 15.599 4 4 ,5 3
327.061 82, i8 288.871 ” 2 ,so 38.190 9,62 27.244 ^787
490.621 83, 200.294 34,m 290.327 49,32 7.139 V21
234.671 87, i8 123.033 45,ss 1 II .638 ^ 760 45.073 4 6 ,8 3
103.660 4.204 2,422 <■)
107.864 95,% 92,15 3 , 8, 15
162.313 90,81 147.359 87,09 14.954 ^792 11.822 ^702
158.292 96,0 î 110.742 67,8o 97.550 9<)
^714 6.095 °773
48.621 97,2U 37.956 75,9, 10.665 91
*j1 7;î2 2.214 4,43
75.079 97 , ü9 72.072 93„9 3.007 3,00 3.137 4,08
253.687 98,0i 241.902 93,58 11.785 A 12.463
a?4G 4,81
84.047 99,oo 81.605 96,2, 2.442 9
•^787 2.742 ^723
2.145.620 86,37 1.581.111 64,40 564.509 24,0, 141.107 5 ,7 5

g e n e r a l

81.115 46,40 74.756 42,78 6.359 ^7 02 4.572 2,70

1.012.328 •*8,07 698.133 4 0 ,„ 314.195 18,20 107.881 6,25

1.093.443 57,55 772 889 40,08 320.554 16; 87 112.453 ^7 92

‘2.145.620 86..„ 1.581.111 564.509 24,97 141.107 5,75

3.239.063 2.354.000 KA 885.063 253.560
74,37 ^■*744 49,93 5,57
 T E R IT O R U L UN G AR IEI
Tabloü asupra întinderii teritoruluï şi a numărului poporaţiunii celor 18
Elementul român pe teri

teritoruluï Comita­

locuitorilor Comi­
Nr . curent

1 Klm. p.
telor In Klm p.

LOCUITORI
MAGHIARÏ

întinderea

Numeral
NUMIREA

tatelor
G O M ITATE LO R
NUMËRUL 0/
/o

pe
A. Comitate cu poporaţiune
1 Făgăraş . . ............................................ 1.875 43i 88.217 47 4.082 4,5i
2 Hunedoara............................................... 6 932,„4 267.895 38 17.167
3 Alba-de-jos................................................ 3.576,so: 193.072 54 30.181 15,63
4 Caras-Severin............................................ 9.7oO,J 407.635 42 10.879 2,07
5 S oln oc-D obâca........................................ 5.149, J 217.550 42 38.961 47,io
6 T u rd a -A ries............................................ 3.369,J 150.564 43 37.590 24,06
7 Bistrita-Năseud........................................ 4.014,J 104.737 26 4.994 4,77
8 S ib iiü ....................................................... 148.738 49 4.342
9 Selagiű....................................................... 3.628,J 191.167 52 67.275
10 Arad....................• ................................... 6.443, ,J 343.597 53 86.780 25,»3
11 C o jo c n a ................... ............................... 5.149,J 225.199 44 77.271 34,3,
Total . . . 53 203, J 2.338.371 44 379.522 16,53

B. Comitate cu poporaţiune
12 Têrnava-micâ............................................ 1-645,82 101.045 61 27.652 97
13 Bihor ....................................................... 10.961,33 516.704 47 283.806
14 Têrnava-mare.................................... , , 3.109, w 135.312 43 14.148 11,67
15 T im iş ........................................... 7.110,33 437.039 61 37.976
16 Braşov........................................................ 1.803,83 86.777 48 26.116 30,,3
17 T urda........................................................ 1.324,83 177.860 41 102.572
18 Satinar....................................................... 6 491 323.768 ; 49 198.429 61,27
Total . . . 35.446,57| 1 778.505;! 50 690.099 38,go

T O I A L
A. II Comitate cu poporaţiune română în 1 1
i majoritate............................................ 53.203, J 2.338.371 44 379.522 1 6 „si
B. 7 Comitate cu poporaţiune română de 1
peste 1/3 ........................................... 35-446,8, 1.778.505 50 690 699 38 J
Total . . . 88.649,J 4.116.876 46 1 070.221 ^9 90
, !
LOCUIT DE R O M Â N I
circumscripţiunî administrative (Comitate) din părţile ostice ale Ungariei.
torul locuit de Români.

NE-MAGHIARÏ ROMÀNI GERMANI ALTENAŢIONALITĂŢI 0 VREÏ

!
0/ 0/
NUMÈRUL 10 NUMERÜL ! % SUMERUL °/o NUMÈRUL /O NUMÈRUL 7o

română in majoritate.
. M SSj . 95,49 78.725 89„ J 4.009 4.88 1.401 1 ,6 7 866 0>98
1SÖ.728r 93,M 238.486 89,02 8.195 3,oo 4.195 ^> 58 2.473 0,92
-162.891 84,37 151.397 78,41 7.539 3.955 9 3.280
3,90 >06 ^ >6
9
396.756
178.589
9T,33
82,10
311.335
166.800 76,2i
48.058
6.234
H,78
3.88
37.363
5.549 9
Q
*918
->G
S
3.713
9.890
0>7G
4>54
112.974 15,04 107.491 71,39 841 0,88 4.642 1.931 1,27
’-^io
99.743 95,j3 70.466 67.37 25.268 24,,2 4.009 4.349
3,74 *15
144.396 97,oo 98 719 66.37 42.497 28„o 3.180 ^>02 639 0,43
123.892 117.711
256.817 74,75 208.957
61,87
G0,8i
1.593
37.303
6,86
10,88
4 588
10.557
^>39
^>09
8.435
8 924 9
*41
—> 59
147.928 , o» 133.277 °9,20 8.081 3,68 6.570 ^>81 6.727 3?oo
1.958.849) 83,77 1.683.370 79
1 *900 189.470 * 8„ol 86,009 0,67 51.224 9
*914

română de peste 73-

j 73.393 49.573 40 _ 18.273 5.547 1.418

”->64 13,08 1,40
232.898 45,06 219.940 42,68 3.374 6,08 9.584 1,j3 25.968 °,02
121.164 88,33 53.644 39,6i 59.575 42,89 7.945 °> 8 4 803 o .M
399.063 91,3, 161.449 160.456 36,70 77.158 ,7> 6I 8.649 j1>98
60 661 69,0, 31.100 35,86 27.802 32, „ 1 753 1> 98 868
75 288 42 o. 62.179 6.438 0.671 3,70 3.725 9?°°
125.339 38,7:, 107.947 33,37 13 883 ^>28 3.509 22.849
^>
08
7
7 >05

1.087.806 085.838
61,13 36,J 289.801 ! 16,no! 112.107! 1>90 64.280 3,61

G E N E R A L

1
1.958.849 85,7, 1.683.370 ^ , 00| 189.470 8,10 86.009 0>67 51.224 9
-914

1.087.806 61,18 685.838 36,J 289.801 16,30 112.167 7>90 64.280 3,oi
3.046.655 74,0, 2.369.208 57,88 479.271 198.176 115.504
11=
64 4,82 2,67

1
 10

T E R IT O R U L U N G A R IE I
Tablou asupra întinderii teritorulu! şi a numëruluï popo
din părţile os
E le m e n t u l m a g h ia r pe
Nh. c u r e n t

MAGHIARI
p 2
NUMIBEA COMITATELOR
NUMERUL %

A. Comitate cu poporaţiune
1 Satinar....................................................... 6.491, 2 3 323.768 49 198.429 61 ,27
2 Mureş-Turda........................................... 4 3 2 4 , 03 177.860 41 102.572 57,g,
3 Bihor ....................................................... 10.961 m 516.704 47 283.806 5 4 ,0 ,

Total . . . 21-776,89 1.018.332 46 584.807 57,44

B. Comitate cu poporaţiune
4 Selagiű. 3.628,69 191.167 52 07 275
5 Cojocna 5 .1 4 9 ,2 8 225.199 44 77 271 3 4 ,3 .

Total . . . 8-777, 416.366 47 144.546 34,7l

C. Comitate cu poporaţiune

6 B r a ş o v ..................................................... 1.803,88 86.777 48 26.116 60, ,3

7 Tt;rnava-mieă ....................................... 1.645,R2 101.045 61 27.652 27,30
8 Arad.......................................................... 343.597 53 86.780 20,23
9 T u rd a -A ries........................................... 3.369,9, 150.564 43 37.590 2-4,98
10 S oln oc-D obâca....................................... 5.149,82 217.550 42 38.961 77,90
11 A lba-inferioară....................................... 3 576,38 193.072 54 30.181 75,03
12 Tôrnava-mare ....................................... 3.109,8, 135.312 43 14.148 H,07
13 T i m i s ....................................................... 7.110.88 437.039 61 37.976 8,00
14 Hunedoara............................................... 6.932,w 267.895 38 17.167 ^>39
15 Bistrita-Năseud....................................... 4.014,33 104.737 26 4.994 1,77
16 Făgăraş ................................................... 1-875,43 88.217 47 4.082 !,m
17 S ib i iii....................................................... 3.313,52 148.738 49 4.342 2,oi
9.750, 407.635 42 10.879 <■)
18 C a ra ş-S ev erin ....................................... ■"5G7
Total . . . 58.094,88 2.682.178 45 340.868 12,83

T O T A L

A. 3 Comitate cu poporaţiune în majoritate

m aghiară........................................... 21 •/ ^6,89 1.018.332 46 584.807 5 7 ,4 4
I B. 2 Gomitato cu poporaţiune maghiară
peste */3 ............................' • • • • 8,777,9î 416.366 47 144.546 31,7,
Total . . . 3 0 .5 5 4 ,3 3 1.434.698 47 729.353 50,86

13 Comitate cu poporaţiune maghiară

sub V a ............................................... 58 094,80 2.682.178 45 340.868 12,„3
Total general . . . 88.649,63 4.116.876 46 1.070.221 25,9o
locuit d e r o m à n i
raţiunii celor 18 circumscripţiuni administrative (Comitate)
tice ale Ungariei
t e n t a m i lo c u it d c R o m â n i

GERMANI ALTE NAŢIONALITĂŢI OVREI

n e -m a g h i a r î ROMANI

1 0/ 0/ NUMËRUL %
0/ NUMËRUL j 0o NUMËRUL 'o NUMËRUL Io
NUMËRUL /O
!

în m ajoritate maghiară.
13.883 3 509 1,08 22.849 7.0
125.339 38,73 -107.947 33,37 4,î 8| 3.725
62.179 6.438 3,62 6.671 3,70 2.1
75 288 42,33 35,01 25.968
219.940 42,58 3.374 0 ,J 9.584 1,83 •^0
232.898 45,
23.695 19.764] 2 J0, 52.542 5,.
433.525; 42,56 390.066] 38,32 2 ,3-2]

maghiară de peste */a-

1,593i 4 588 8.435 4u
j 123.8921 64,8-2j 117.711 6 1,5-' 0,m|
8 0811 6 570 2,8ij 6 727 3,i
147.928 133.2771 °^î20 ^,681
9.674j 11.158 2,62* 15.162 ^5
1 271.820 65,29l 250.9881 60, J 2 ,34!

maghiară sub */3.

1.753 868 1,
60.661 69,9, 31.106! 35,85 27.802 32, J î 598
18.273 ■1 8 ,0,2! 5.547 'D;»o 1.418 1,
73.393 72,B4 49.573 49,06 8.924
60,8i 37.303 10.85 10.557 '*,09 2,
256.817 74, 76 208.957 1.931
107.491 841 0,55 4.642 3, io 1,
112.974 70,04 71,39 9.890 4,
178.589 166.806 76,21 6.234 3,55 5.549 2,6,
82,,o 3.280 1,
162.891 151.397 78,4i 7.539 3,90 3.955 2,06
84 37 7.945 803 0,
121.164 53.644 39.04 59.575 42.85 2^85
88.33 8.649
161,449 36.04 160.456 36,70 77.158 ^,61 1,
399.063 91,3, 2.470 0,
250.728 238.486 89,o-2 8.047 3,00 4 195 ^,58
93,03 4.349 4,
99.743 70.466 07.37 25.268 24, 4.009 3*4
95.23 1.401 866 0,
84.135 95,40 78.725 89,-24 4.009 4,58 ^,67
42.497 28„o 3.180 2,02 639 0
154.396 97,„o 98.719 66.37
0
48 058 37 363 ^,18 3.713
396.756 97.33 311.335 76,3, H,78
47.800 1
2 341.310 1 87,17 1.728.154 63,23 445.902 16,62 1 167.254 7 ,3-2

g e n e r a l

j
23.695 O 19.764 2,o, 52.542 5
433.525 4 9
^^,56 390.066 38,J

60,33 9.674 11.158 2 , 0-2 15.162 3

271.820 (35,2o 250.988 2,3!
33.369 30.922 2„3 67.704 4
705.345 4 9 ,H 641. 54 44,03 2,33

445.902 167.254 7,3-2 47.800

i 2.341.310 87,,7 1.728.154 63,23 16,0-2
13.046.655 479.271 198.176 4,8-2 115.504 2
74,0] 2.369 208 57,55 11,04
1
 T a b l o u l c i r c u m s c r i p ţ i i l o r ( c e r c u r i l o r ) e l e c t o r a l e d in U n g a r i a .

DEPUTATUL 1ALES

Deputaţi guvernamentali
Ci APARŢIN • T a* NUMERUL
NUMIREA J s 3 £=3 ^2
__, ___ « -i— g-s
1ta 's
CIRCUMSCRIPŢIILOR
ë Io y—
i ca C_3
»g «H g e=! JEÏrJ=î
£ O -Ö g ccSM
r"ÖJ-J -a 03
a ELECTORALE a
ss cu ^ ^iS C
~D=s'~
tn

I Pe teritorul locuit de Maghiari.

1 1 ! Karczag........................ Il 4.215 II _ j___ 1 1 ] -j
2 1
Török-Szt. Miklós . . 1 2 097 1 1 ! _ c
1 3 M ezö-T ur.................... 3.556 j_ ! — ! 1 —• & £
4 Szt. M árton ................ 1.994 j_ j _ 1 1 ■a s 1
5 Szolnok........................ j_ ! __ 1 _ N 1
6 Jászberény.................... 1.644 I_ 1 _ _ 15 5
7 Jákóhalma.................... 3.448 i — ! 'I - — 7 20.573 I 6 j

8 Hajdú-Nanas . . . . 2.532 ' 1

9 llajdú-Böszörmény . . I 1,492 : -- — 1 1 _ * !
•IO 1 Szoboszló.................... 1.932 j -- — 1 _ k_-
11 j Nádudvar.................... ; 2.214 ;_ — 1 'TZ
12 ! Debreczen I ................ 799 _ __ _ |cg •
1
13 Debreczen II................ 974 1_ _ 1 !
14 Debreczen III . . . . 1.068 1 — ! — 7 10.934 2 5

15 Pétervásár................ ... 2160 1

16 Gy. P a t a .................... 1.880 _ — 1 __
17 G yön göys.................... 1.096 — — 1 _ . in
18 F ü g é d ..................... 1 810 _ — 1 >
19 Poroszló. . . . 2 066 _ _ 1 __
20 Kápolna.................... 9 212 _ _ 1 _
2-1 E°cr 1 226 . — — 1 — 7 12.450 — 7

22 Csongrád ................ 1
23 j Szentes........................ 2 228 _ _ 1 _
24 Szegvár ........................ 1.124 _ 1 Ş
25 M. M. Vásárhely. . . 726 _ _ 1
20 T a p e ............................ 1.274 _ — 1 _ o
27: Szeged I .................... 1.460 _ — i — Ő
28 Szeged 11...................... 4 178 1 — — 7 11.495 j ti
j
29 G yör-S zigct................ 2 183 1
30 G v ö i'............................ 1.836 1 — — _ O
31 P e é r ............................ 2 028 --• -- i 1
32 j T ét................................ 1 657 — — 1 — 4 7 704 1 3 1

33 K is v á r d a .................... I
34 ! Nyir-Bogdani . . . 1 371 _ — 1 — in
35 T isza-L ök.................... 2.274 — — 1 — 'o
26 Nyíregyháza................ 1 672 — --- 1 — 03
371 N a g y -K a lló................ — — — X
1.241 1 CA
38 li Nyír-Bátor.................... 1.661 1 6 10.167 : 6
1 "
 •13

T a b l o u l c i r c u m s c r i p ţ i i l o r ( c e r c u r i l o r ) e l e c t o r a l e din U n g a r i a .

Deputat; guvernamentali
DEPUTATUL ALES NUMËRUL

Numirea Comitatelor
o APARŢINE : g g*
H NUMIREA
curent

p 3

Circumscripţiilor
guvernamental
W

Kossuthist
naţ i o nal

Alegëtorilor
CIRCUMSCRIPŢIILOR

Partidului
Partidului

Partidului

eloctorale
P l l
O p 3
ca c
ELECTORALE -a =3
j
Nr .

ca ea
< =3
z

39 Edelény.......................... 1.966 1
2.129 1 — •— —
40 Besenyő..........................
Miskolcz I..................... 888 1 — — — T3
41 O
42 Miskolcz II.................... 705 — 1 — —

43 C satli.............................. 1.889 — 1 — —
44 Mező-Keresztes. . . . 1.762 — — 1 —
■45 M ezö-Kövesd................ 1.612 — 1 — —
46 D é d e s d .......................... ---* — 1 — — 8 10.951 5

Csurgó ......................... 2.996 __ — 1

47
48 Marczali.......................... 2.817 — 1 — —
L e n g y e lt ó t i................. 2 581 — — 1 — >>
49
! 50 Tab.................................. 2.658 — — 1 — o
51 S z i l i .............................. 2.606 — 1 — — o
52 K a p o s v á r ..................... — — 1 — Cfi
53 S z ig e tv a r...................... 2.598 — — 1 —
54 Nagy-Atad...................... 3.260 — — 1 — I 8 23.123 8

! ....
Ol) Csakvar • • • • • • • 1 941 __ 1 _
50 V a á l ............................... 2.621 — — 1 —
57 B o d a jk .......................... 2.992 1 — — — •o
58 Székesfejérvár . . . . 1.070 1 — — —
59 Rácz Alm as.................. — — — — 1
60 Sarkeresztur................. 2.487 — — 1 — 0 11.711

61 U d v á r d .......................... 2.400 _ i _ g
02 K o m á ro m ...................... 936 1 — — —
'CŐ
03 Tata................................. 2.645 — — 1 —
64 N. I g m a n d ................. 2.809 — — 1 — o
05 O c s a ............................. 2.531 ! — — 1 — 5 11.321

66 P a p a .............................. 739 1 _ _ __
67 U g o d .............................. 2 043 1 — — — P
08 Zircz .............................. 2.068 1 — 1 —
69 V e s z p r é m ..................... 1,265 ! i — — — n"1
70 En y in g .......................... 2.130 ! — — 1 — a;
7-1 N. V a szo n y ................. 1.691 1 — — — r*
72 Somlyo-Vásárhely. . . 2.907 ! --- — 1 — 7 12.843

73 K ö b ö lk ú t ............................. 1.825 1
_ « s
74 S3 O
Esztergom ............................... 1.156 1 — — 1 1 ----
75 Dorog .......................................... 1.805 — — 1 — y 3 4.846
 14

T a b l o u l c i r c u m s c r i p ţ i u n i l o r ( c e r c u r i l o r ) e l e c t o r a l e d in U n g a r i a .

DEPUTATUL ALES

Deputaţi guvernamentali
NI

Mandate de deputaţi
NUMËRUL

Numirea Comitatelor
ajunse în vacanţă*
ALEGÉTORILOR
NUMIREA APARŢINE:
! f“1

Numerul
!! Zw

Circumscripţiilor
guvernamental

Kossuthist
! cc

naţ i onal
CIRCUMSCRIPŢIILOR

Partidului
Partidului

Partidului
! ^

electorale
!: ^
! A ELECTORALE
1 Í5

! ! \
76 Budapesta I ................ 2.256 1 __ _ _
77 Budapesta 11................ 2 215 1 — — —
78 Budapesta III . . . . 1.219 — 1 —
79 Budapesta IV . . . . 3.053 1 — — —
80 Budapesta V................ 3.122 1 — — —
81 BudapestaVI................ 1.112 1 — —
! 82 Budapesta VII . . . . 3.969 1 _
83 Budapesta VIII. . . . 4.269 1 — _ _ 1
84 Budapesta IX.............. 3.094 1 — _ _ CC
: 85 Văcz.......................... ... 3.026 — _ 1 _
8(j G öd öllő........................ 4.438 — _ ! _ 1
87 Monor........................... 3.200 — 1 ___ 1

! 88 R áczk ev e.................... 1 _ _
89 A lsó-D a b a s................ 2.773 — _ 1 _
90 Czegléd........................ 1.839 — _ 1 _ 1
91 Abony........................... 2 082 — _ 1 _
92 N agy-K örös................ 1.606 --- • _ 1 _ —
93 Kecskemét I ................ 1.005 _ _ 1 £
I 94 Kecskemét II............... 1 532 •_ _ 1 _ 1
95 Duna-Vecse................ 2 051 _ 1
_ cn
96 D u n a-P ataj................ 4136 1
97 Duna-Keczel................ 2 785 _ _ Ä
1
98 Szent-Endre................ 2.470 1
99 Halas............................ 971 1
100 Felegyiháza................ 1.860 _ _ 1
101 Fülöp-Szallas............... 3.896 — — 1 — 26 10 ! 16

102 Zala-Egerszeg . . . . 4.007 _ __ 1 _

103 C sáktornya................ 2 488 _ 1 — _
104 A. Lendva.................... 2.391 1 _ _ _
105 Baksa. . .................... 3.739 _ 1 _ __
106 Letenye........................ — — — «
3.024 1
107 N . -Kanizsa................... 3.725 _ — 1 _ îs:
108 K eszthely.................... 2.399 _ 1 — —
109 Tapolcza........................ 2.941 1 — — —
110 S z -G r o t h .................... 2.621 — 1 — — 9 ; 27.335

111 G y o m a ........................ 3.455 _ _ 1 _

112 Békés............................ 1.697 — — 1 —
113 B.-Csaba....................... 1.721 — 1 — — 'CU
114 Gyula............................ 1.455 ! — — —
115 Oroszháza.................... 3.271 — — 1 —
116 Szarvas ....................... 1.264 1 — — — 6
V
117 Battonva. . . 1.905 _ 1
118 Nagylak.................... 1.966 1 — — — C
119 M akó........................ 2111 : 1 C/î 3 5 982
O
il
 45

T a b l o u l c i r c u m s c r i p ţ i i l o r ( c e r c u r i l o r ) e l e c t o r a l e d in U n g a r i a .

Deputaţi guvernamentali
CC DEPUTATUL ALES
*2 « O NUMËRUL
NUMIREA.
o APARŢINE: § O ’C co
z CO
a ! § CO i
cc CIRCUMSCRIPŢIILOR S H ’S 'S S S -H -j=! 'S «S C_3 g
u p o -S s 'S 0 22 °o S ë
ELECTORALE Z w 4=3 ű 'S §, a
CC hJ CÖ co cô 10 QCO **
* Ö .£= ! ]§
o- s p_ cô ««
a S 10 fsc
_
Z < Ö
W

420 Losoncz.......................... 2.737 1 _ _ _

421 F ü lek .............................. 2.652 — — 1 — 1
122 Ballassa.......................... 1.964 1 — — — to
2 043 — 4 — — O
123 N ó g r á d .......................... Z
424 Szirák.............................. 2.228 1 — — —
125 S z é c lie n y ..................... 1.432 1 — — — 6 43 056

126 Pinczehely..................... 3.216 ___ — 4 —

127 Szakis........................................................ 2.531 1 — — —

a
128 Kölesd ...................................................... 2.331 1 — — — _c
129 Bonyhad ............................................... 2.838 1 — — —
r -1
130 Szegszárd ........................................ 2.934 — — ! —

131 P a k s ........................................................ 2.238 — — 4 — 6 16.088

132 K assa ........................................................ 1.607 1 ___ _ _

133 Garbocz-Bog'dánv. . . 4.973 — 1 — — es .

134 Szepsi........................................................ 1.736 — 1 — — Ş

135 N. I d a ................................................ 1.714 — 4 — — H
i
130 G öncz . . . . . . . . 1.708 — 1 —

137 Szikszó ................................................ 1.360 1 CS

138 T orna ........................................................ 498 1 — — —
<
139 Szin ............................................................... 732 — — 1 — 8 44.328

140 S a s d .............................. 3.677 1

_
141 Pacsvárad ..................... — ____ — — 4
142 R é c s .............................. 1.725 1 — ------ . — cS
143 _ >>
S zala n th a..................... — — — 1
144 M o h á c s .......................... 3.555 1 — — s
145 Siklós.............................. 3.408 1 — — — s
146 S zt.-L örin cz................. — — 4 —

147 Darda.............................. 3.137 \ — — — 8 49.297

148 Kőszeg . . . . . . . 2.696 1

_ _ _
149 F e ls ö -E ö r...................... 3.213 1 ___ ____ ___

150 Németh-Ujvar ............................. 2.654 1 ___ ____ ___

151 Szt.-Gotthard . . . . 2.065 4 ___ ___ ___
152 Mura-Szombat . . . . 3.736 4 ___ ___ ce
153 Körmend ........................................ 3.730 _ _ 1 ___
154 R u m ........................................................ 2.731 1 ___ _
155 Szom bathely ................................ 3239 1 — — —
15G S á r v á r ................................................ 2.535 4
157 K is - C z e ll ........................................ 2.574 4 29173
— — — 40
158 Csorna . . 2.564 1
159
Eszterháza......................................... 2.551 1 — fi
160
161
Lövö . . . .
N.-Baron . .
2.984
2.796 1
1 s
162
Sopron . . 1.628 4 s
163
Nagy-Márton . . . . 2.791 4 — —
164
Kis-Márton . 2.139 4 7 17.453
 16

T a b l o u l c i r c u m s c r i p ţ i i l o r ( c e r c u r i l o r ) e l e c t o r a l e din U n g a r i a .

DEPUTATUL ALES

Deputali guvernamentali
£ «s NUMËRUL
NUMIREA o APARŢINE:
J J fli - .
P P “CD03 a
w ,5 3 I2
os CIRCUMSCRIPŢIILOR
S >a •S3 JE2 -O_P D C_3 g
o -g 1 g C D 03 C— 103
ELECTORALE
£
Z
o
w S S 03
C3 ~S2 D CD
P
^ 5 CL, C ÖCU M al ^ 'a S a s
03
c3

165 CD
Magliyar-Ovar . . . . 2 739 1
166 Z u ra n y ........................ 2.407 1 — — — S 2 5.146

167 Odorheiü I I ................ ,s

2.013 1
168 Oláhfalu........................ 400 1 — _ _ >11
169 O c la n d ....................... 1 876 1 _ _ _
170 Odorheiü I ................ 508 1 _ _ -S
CD
171 Cristurul-secuiese. . . 2.257 — — 1 — CD 5 7.054

172 Gy. Szt. Miklós. . . . 2.666 1

173 Ciuc-Crăciunel . . . . 2.693 _1 _ O
174 Csik-Szereda . . . . 2.043 __ *_ 1 _
175 Ciuc St. Marlin . . , 2.105 — — 1 — 4 9.507

176 Ajta-mare ................. | 1 084 1

177 Sz. Szt. György . . . 532 1 _ _ D
178 Kezdi-Vásárhely . . , ! 609 _ 1 G:
179 Kezdi . . . . . . . . 2.407 _ _ 1
ci
180 B r e t o n .....................; 207 1
O?
181 Covasna ..................... 1 310 1
182 llia secuiască . . . , ! 1 732 1 — 7 941
7
Total . . — 67 30 I 82 3 26 : 182| 397.698; 67 112
II Pe teritoriul locuit de Slavi.
a) Slovaci.

183 Bobro.......................... 5.343 1 ;

184 A I s ó -K u b in ................. 3-413 — — — —
1 2 8.756 i 2
185 Bittse.............................. 1.295 1
186 Vag-Besztercze. . . , 1.382 1 __
187 Vag-Illawa..................... 1 235 1 __ _ G
188 Zsolna.............................. 1.926 1 _ _ in
189 V a rin ................. .... 1.584 1 __ _ G
190 Csacza.............................. 1 437 1 __ _ £ I
191 T r e n c s e n ..................... 1.970 1 __ _
192 B a a n .............................. ! — — — 8 13.294 7 1

193 Roszahegy. 2 767 1

»CD
194 L. Szt. Miklós . . . . 2 656 1 — — — i-3 ■__
2 5.423 2

195 Bresznó-Banya . . . . 1 413 1

196 Beszteczsebanva . . . 825 1
3
197 Szliacs . 2 290 1
r*~>
198 Z o ly o m .......................... 2.208 1 —
_ o
X 4 6,745 —
4
 17

T a b l o u l c i r c u m s c r i p ţ i i l o r ( c e r c u r i l o r ) e l e c t o r a l e d in U n g a r i a .

DEPUTATUL ALES

Deputaţi guvernamentali
NUMËRUL
NUMIREA APARŢINE :

s3 ,s
CIRCUMSCRIPŢIILOR

ELECTORALE
g li (s .a
3 s§

ts Ir

1
199 Sz. Márton . . . . 1.425 1
1.849 1
200 Stubnya...................... —
__
—
!- ÉH 2
!
3.274 2 —
201 Zsambokreth. . . . 1.963 1 __
202 N. Tapolcsány. . . 2.279 1 — — '
203. N y i t r a ..................... 2.508 1 — —
204 ; V á g v e c s e ................. 2 381 1 — —
205 G a lg ocz...................... 2 293 1 — — —
1
200 Verbo.......................... 1.476 1 — — — >. J
207 S z e n i c z e ................. 2.259 1 . --- — — !5 j
208 S za k olcza ................. 2.225 1 — — --
209 V ágúj hely . . . . 1.269 1 — — —
210 Érsekújvár . . . . 2.491 ---- — 1 —
211 P r i v i g y e ................. 1.855 1 — — — 11 14.639 10 1
212! H éthars..................... 1.914 1 — — __
213 B a r t í 'a ..................... 1.910 1 — — —
214 Z boro.......................... 2.925 1 — — — 2
215 G izalt.......................... 1.437 1 — — — .
216 Kis-Szeben . . . . 2 196 — 1 — — i
217 E p e r je s ..................... 2 402 ! — 1 — — 6 12.784 4 2
218 L u b l o ..................... 2 222 ! 1 -- - — —
219 K é z m á r k ................. 2.229 1 --- 1 — —
220 I g l ò .......................... 1.473 1 — — — 1
221 L ő c s e ..................... 1.896 1 --- • — — S
222 Gölniczbánva . . . 858 ! — — — ,
223 j Szepes-Szombat . . 2.050 — 1 — — 6 10.728 4 2
224 Körmöczbánya. . . 575 1 — —r. _
225 Ú j b á n y a ................. 2.440 1 — — —. £
226 Arany-Maróth . . . 2.546 1 — — — íS
227 L é v a .......................... 4.122 1 — — — 4 9 683 4 —
j
228 Selineczbánva . . . 708 1 — — ! — i
229 K o r p o n a ................. 3.034 1 — — —
230 S z a l k a ..................... — 1 — — o
1.911
2312
1
0
9
8
7
6
5
4
3 I p o l y s á g ................. 2.102 1 — — — 4 7 755 ! 3 1
232 Szt.-János . . . . 1 854 1 ___ _ __
233 B a zin ......................... 2.239 1 __ ---- : _
234: N. Szombat . . . . 2 185 1 -- 1 ---- 1—
235 Szón] pez , . . . 2.198 __ 1 — ; —
236 Som oija . . . . __ 1 — : — ö - 1
1.476 o
237 Galantha . . . 2 917 1 __ __ j __ 8 i
238 __ __ — o
Duna-Szerdahelv 1.716 T
239
240
Stompf'a . .
Pozsony I. . .
2.009 1
1
—
__
— I —
1 — ! i
1
241 Pozsony II . . . . 8 2
992 •1 1 10 18.947 ;
i 1
 18

T a b l o u l c i r c u m s c r i p ţ i i l o r ( c e r c u r i l o r ) e l e c t o r a l e d in U n g a r i a .

DEPUTATUL ALES 1NUMËRUL ca

Cí APARŢINE : ca a
03 ca
NUMIREA , O "S c Ö
B
ca
z tD ~ — •câ
-Ö ca b g p. "sT
p 03 _, 'C

rcumscripţiil
_3

ossuthis
o at i o n a
CIRCUMSCRIPŢIILOR P o
C3

Partidului
Partidului

electorale
§ ca 33
â.o =* s 03 ca
ELECTORALE ^ fs3 -a G ca
B {=
ő «=q 03»-.
'Z CP
[Ö «

242 R o z s n y o .................... I 925 i

243 J ö l s v a ........................ 1.788 i — — — o
244 K ö v i ............................ 1.455 — ! — — E
245 P u t n o k ........................ 2.024 — — 1 .—.
246 Rimaszees.................... 2,277 — -- ’ 1 —
247 Rimaszombat . . . . 2.222 i — — —i
! fi 11.691 i O 3

248 Hom ona........................ 6.009 i _ _

249 Töke-Terebes . . . . 3.313 î — — —
250 Sátor-Alja-Ujhely . . 2.323 î — — —
251 Olasz-], i s k a ................. 1.478 î — — —
252 M a d .............................. 1 212 — 1 — g
253 M e d g y a s z ó ................. 1.366 i — — — N
254 Király-Helmecz . . . : 2,784 — 1 — —
255 N. M i h á l y ................. 3 632 —■ 1 — — 8 22.117 5

Total . . . 58 12 3 — 13 73 125.836 58 15

b). Rut e n i

1256 Sigetul Marmatieï . . i 3 734 1 _ _ _

1257 Tacsö ..........................1 3.176 — 1 —
258 riuszt .............................. 3 667 j — _ — P
259 Ökörm ező ..................... 4 070 1 __ _ __ cz
! 260 Sugătag........................ 3.269 _ 1
1261 Viseű ........................ 2.574 1 — — 6 20.490 4 2
1 •
i •
262 Alsó-Vereczke . . . . 2.925 1
263 M u n k á c s .................... 1.857 1 — __ __ to
264 K a s z o n v .................... 2.564 1 _ __ _
i 265 B e re g s z á s z ................ 3:080 — — 1 — « 4 10.426 3 1

_ cC3ß
i 266 N. S z ö llö s ö ................ 1167 1
267 H a l m i ........................ 1 365 1 — — — O 2 2 532 2 _
t5 •*

268 N. B e re z n a ................ 1.872 1

269 — — __ CD
U n g v á r........................ 2.567 i. S
270 Szobrancz ...................... 2,484 — ! — —, p
271 N. Kapos ...................... 1 689 1 — — 4 8.612 2 2

Total . . . _ ii 3 2 — 4 16 42 060 11 5
 T a b l o u l c i r c u m s c r i p ţ i i l o r ( c e r c u r i l o r ) e l e c t o r a l e din U n g a r i a .

Deputaţi guvernamentali
DEPUTATUL ALES NUMËRUL
CC
o APARŢINE: ro°itq_ S
NUMIREA
,_, — -s g a CD
§ o5
>3 CJ3
CIRCUMSCRIPŢIILOR 79 0 a3 -■—
' ca
_E? -c ca ■2"' j5 Ì2
O •'=s B
C3 ca CD^
^ Cd
ELECTORALE ca ca Q-. ca pca, o® a ^ 'a
=3 l - l
ts;
< ^ 03 5 **3
f=S w <£3

c) S e r b i şi Croaţi.

272 Torök-Kanisza . . . . 2.035 1 — __ —

273 St. Nicolaul-mare . . 2.561 1 — — —
274 C o m lo s .......................... 2.300 1 --- . —
275 L o v in .............................. 3.028 1 — — —
270 Chichinda-Mare . . . 1.118 ! — ---- — 1
277 Zsombolya...................... 2.178 1 — — — 7^
278 T örök -B ecse................. 2 .2 0 1 1 — — h
279 Pardany ...................... 2.092 1 — — —
280 Bega................................. 2.396 1 — — — EH
281 Becïcherecul-niare . . 1.593 1 ---- — —
282 Uzdiri............................... 5.720 1 — — —
283 Panciova......................... 5.086 1 — — —
284 Z ich yfalva..................... 1.605 1 — — — 13 33.913 13
~ 1
I
285 Alm as.............................. 2.359 _ 1 _
280 Baia.................................. 858 1 — — —
287 Szabadka I ................. 2 233 1 — — — !
288 Szabadka II ................. 2.389 1 — — —
289 R ig h y íh á z a ................. 1 819 1 — — —
290 K ern a ja .......................... 2.745 — 1 ---^ — p -
291 1.822 1 — — — T3
Z o m b o r ..........................
292 A p a t i n .......................... 2 181 1 o
293 K o d s á g .......................... 2.788 1 _ Z _ CQ
t
294 Tovarisova...................... 3.384 1 — — — 9
295 Ú jv id ék .......................... 1.680 1 — — — CG
296 K u l p i n ......................... 2.540 1 .
297 0 . B e e s e ..................... 3.278 1 _ __
298 Z e n ta .............................. 2.198 — — 1 —
299 0 . Kanisza..................... 2.526 — — 1 —
300 2.240 1 — — —
301 3.097 1 — — — 17 41.137 13 4
Ujverbácz ..................... .
Total . . . 26 1 3 — 2 30 75.050 26 4

R e S U m a t.

a) S lovaci..................... 1 58 12 3 - 13 73 125.836 58 15
b) R u te n i..................... __ ■ 11 O 2 ! — 4 16 42.060 11 5
c) Serbi şi Croaţi . . — 26 1 3 — 2 30 75.050 26 4
Total . . . 95 16 8 i•
— 19 119 242.946 95 24
 20

T a b l o u l c i r c u m s c r i p ţ i i l o r ( c e r c u r i l o r ) e l e c t o r a l e din U n g a r i a .

NUMËRUL

Deputaţi oposiţionall
NUMIREA 1
H
a CIRCUMSCRIPŢIILOR 1 M
oa
« ELECTORALE
J
I 1
=5

III. Pe teritorul locuit de Români.

302 Arpaşul-de-jos. . . . 1.248 1 ! --- [ --- II -- 1 ! !
303 Făgăraş ........................ 1.621 i — 1— — S s 2 2.869 2 ,___
_ -
304 Dobra.............................. 487 1 1_
305 B aia-de-C ris................. 1.831 1 ---- — £
! 306 D e v a .............................. 1.237 1 • -- — §
! 307 O r e ş t ie .......................... 993 1 ' -— — --- 0) '
; 308 Hunedoara .................... 940 1 — _ r__ 3 ■
I 309 Haţeg ............................ 1 1.494 1 — — S
— 6 6.982 5 1
! 310 A brud ........................... 158 ! '-- —
311 I g e i l i .............................. 524 -- - 1 -r— — 5
312 A i u d ............................ 781 1 — — — 3
313 A lb a -lu lia ..................... 398 1 _ — — Cj j
314 Vintul-de-jos................. 1.073 1 — — — -Q
315 Ocna-Sibiiulul . . . . 240 — 1 — — <
310 Ui oara............................. 611 1 — — — 7 3.785 4 3
317 B og şa ............................. 2.431 1 — — !
318 L u g o j............................. 3.347 1 — — — •s
319 F ă g e t......................... .... 1.316 1 — — — >
320 Zorlentul-Mare . . . . 3.016 1 — — —
321 O ra v ita ......................... 3.219 1 — — — F
322 Şasea .............................. 1.476 1 __ — -- -
323 Caransebeş ................. 5.275 1 — — . 7 20.080 7 —
—
324 T räscäü .......................... 411 1 _ __ 1
325 — CÖ Cfi-
Vinţul-de-sus . . 1.238 i <U
326 Ludos.......................... 829 1 __ —
327 Turda.......................... 889 1 — — _ C-1 ^ 4 3.367 3 1
328 Lăpuşul-unguresc. . . 1.874 1 _ — — g 1
329 D e j.................................. 1.146 1 — — —
330 B e c le a n ......................... 1.023 1 __ — — a
331 S i c ..................... .... 269 1 __ — —
332 Iolodul-m are................. 929 ! __ — —
3 1
333 Ilon d a -m a re................. 950 1 _ — —
I
334 G h e r l a .......................... 316 1 - — — 7. 6.507 7 _
335 N ă se u d .......................... 824 1 _ _ S 5S§ 1
336 B is tr ita .......................... 1.396 1 — 2 2.220 2 __ 1

337 Sebeşul-săsesc . . . . 902 1 __ __

338 C ristian .......................... 695 1 — — —
339 Sibiiü I ......................... 768 1 __ — —
340 Sibiiü II . . . . . . 765 1 _ __• __ £
341 N o c r ic h ......................... 415 1 - _ __
342 Cisnădie . . . . . . 332 1 — 6 4.077 6 _

■ ■
 21

T a b l o u l c i r c u m s c r i p ţ i i l o r ( c e r c u r i l o r ) e l e c t o r a l e d in U n g a r i a .

guvernamentali
DEPUTATUL ALES NUMËRUL
NUMIREA O APARŢINE : 3 £ 52

- J^g ‘s
CIRCUMSCRIPŢIILOR ’3 g a^ g c-* o 05; J
} p
C3_-^
u P '-j -S S

IDeputaţi
io -2
ELECTORALE 'S £ 1Ê
: ^ 's S 03
Óh P_ ctí r-° ^5 «*3
!Z ® ‘u c3

; .ÎÎ.i Tăsnad............................ 3.303 1

i 344 Şimleul-SilvaniiT . . . 3.542 1 — — -—
345 R iuscì.............................. : 3.833 1 — — ! — of i
2 835 — .— — CJ
340 Cebul-Silvaniel . . . 1 in
347 Z e la ü .............................. 2.458 — — 1 — 5 13.513 3 2

!
348 St. A n a .......................... 2.359 1
349 P e c i c a .......................... 2.190 1 --- 1 — —
I 350 A r a d .............................. 2 248 : --- 1 — i—
! 351 I n ë u l-m ic ..................... 2.423 : --- 1 — —
I352 R o r o s -I n ë ü ................. 2.004 ! l — — —
1353 Pan cota........................... 1.817 l — — i—
! 354 losăsel .......................... 3.729 1 1 — __ i __
I 355 R a d n a .......................... 1.701 1
— — — 8 18 471 4 4-

I350 I lu e d in .......................... 1
I 357 G ilä ü .............................. 558 1 — — — C
358 Cluj I .............................. 1.069 l __ — — O
I 359 Cluj II ......................... 1.145 — — — O
l o
j 360 C o jo cn a ......................... ! .046 l — — — 5 3.818 4

di
i 301 S â n -M ă r tin ................. ! 1.104 i
! 362 E lisabetopol................. 198 : — 1 — — c °
1363 B alavásár..................... 705 — —
;0 B 3 2.007
1 — 2 1

304 Székelyhid..................... 1.881 __ . 1 _

365 H o s s z ú p a ly ................. 1.694 ; — — 1 —
300 B a ra n e!.......................... 1.426 ; __ — 1 __
307 S a t u -n o ü ..................... i 1.799 1 _ ___ 1 __
368 Bihor . . . . . 1.829 ! __ — 1 __
369 M ărgita.......................... ■ 2.915 i __■
370 __ O
Va r a d ia ......................... i
1371 K iesd .............................. 3.126 ! 1 __ __ 15
372 Ciacu ......................... 2.547 i __ — ;__
373 Beius............................... 2.761 1 .__ -__ __
374 Tenke. . . . 2.573 1
__ — __
375 Salonta-mare . . . . 1.971 j 1 ___ — __
376 U g r a .............................. 2.097 1 — — — ■ 13 28.452 8 5

377 Mediaş . . 835 1

378 Sighişoara...................... 811 ! 1 __ __
379 A g n i t a .......................... 913 __ __ __
380
Í '1
Oohalni . . 675 ; l — — — % 4 3.234 4 —

H
 T a b l o u ] c i r c u m s c r i p ţ i i l o r ( c e r c u r i l o r ) e l e c t o r a l e din U n g a r i a .

ci DEPUTATE ALES

Numirea Comitatelor
NUMËRUL

Deputaţi opositionall
O APARŢINE : cö ,cö
NUMIREA J p eL £
1
I
03
! h ! P 2
E
! ?

Circumscripţiilor
n a-t i o n a 1
! « CIRCUMSCRIPŢIILOR P o _cp 03
ZI H

Alegetorilor
Partidului
P -Ö

electorale
«
p O p 1 -a ^
cq cu

: ci ELECTORALE : ^ w a -} 22

'
.rzL ta*
C cS % ca "3
I=a—
M Q
! 1 I 1•- !
381 T im isoa ra..................... 2.787 1 _ i
382 Beeîcherecul-m ic . . 1.823 1 __
383 1 O rczifalva..................... 2 883 1 __ ! _ _
384 Recaş . . . . . . 1.457 1 _ _
385 Hidegkút ................. 1 822 1 __ _ _
386 Aradul-noü . , . 1 713 1 __ __ s
387 Ciacova . . . , . 1.712 1__ 1 ___ H
388 Ritberg . . . . 1.379 1Í __ __
389 M ora vicza ........................................ 1.705 1 _
390 V e r s e t ................................................ 1.965 1 _
391 Biserica-albă . . . . 5.318 1 — — — 11 24.564 10 1
392 Ghimbav . . . 715 1
393 Herman . . . 624 1 —
1
o

394 Rrasov I . i .129 1 __ ci

395 Braşov I I 718 1 CQ j

4 3.186
........................................
— I — 4 t—

396 Reghinul-săsosc . . . 884 1

397 Ghernesig . . . . 966 1 __ __ ! ci
r, 3

398 Nyárad-Szereda . . . 2.264 — 1 __ _

3
399 Í A k o s fa lv a ......................................... 1.740 _ 1 H
TJ2»
400 Mures-Osorheiü I. . . 433 1 O
401 Mures-Osorheiű II . . 337 __ 1 i 3
402 Mureş-Osorheiu III. . 1.217 — — 7.841 3 4
4 — 7

403 M até-Szalka................. 2 119 1

404 1 C a r e iî-m a r i................. 2.834 1 __
405 Csenget’ ................. 2.186 1
406 Sătmar . . . . 1 225 __ !
407 Fehér-Gyarmat . 3.303 __ _ 1 ci

408 Aranyos-M edgves . . 3 097 1

409 O r a s e li.......................... 3 859 i __ __ j _ ÒÓ
410 Baia-m are...................... 1.580 1; __ __ _
411 Somcuta-mare . . . . 2.521 6
1! — — — 9 22.724 3
Total . . . — 84 1 16 9 [ 1 18 110 177.497 84 25

T O T A Li G E N E R A L

I. Pe teritoru l locu it de
M a g h ia r i................. — i 67 30 82 3 26 182 397.698 67 12
II. Pe teritoru l locu it de
S l a v i ......................... — 95 16 8 — 19 119 242.946 95 24
III Pe teritoru l locu it de
R o m â n i..................... — ' 1 84 16 9 1 18 110 177.497 84 25
Total . . . 246 62 99 4 63 411 818.14 246 161
 Tabloul circumscripţiilor (cercurilor) electorale din Comitatele Transilvaniei.

Ii Comitate cu poporaţiune în ma­

joritate n e-m a g h ia ră ................ 39.93,9,3i |1.719 106 jj 282.504 10. j3 ]; 1.430.602 •83,i7 50 42.052
4 Comitate cu poporaţiune în ma­
joritate maghiară........................ 1 5 . 7 9 1 , |[ 532.1101 415.441 j 78,70 ; 116.669 21,M 23 32.343
Total. . . . 55.731, 10 2.251.216 697.945 31.,.,. 1 553.271 69,„ „ 73 74 395
 DIPLOMA LEOPOLDINÄ DIN ANUL 16911)

Noi Leopold din graţia lui Dumnedeü Imperai ales Roman

totdeauna August, şi Rege al Germaniei, Ungariei, Doemiei'
Croaţiei, Dalmaţiei. Sclavonieï etc., Archiduce al Austriei’
Duce de Burgundia, Brabant, Stiria, Carniolia, Ucrainia’
Luxemburg, Silesia-de-sus şi de jos, Würtemberg si Tesiti’
Principe de Svevia, Comite al Imperulul Roman' al Burgo-
viei, Moravie!, al Lausaţiel-de- sus si al Lausatieî-de-jos Co­
mite de Habsburg, de Tirol, Fereţia, Kiburgia si Goritia
Mare-Comite de Alsaţta, Domn al Marchionatuluî Slavoniei’
al Porţului-Naonic şi de Salin, etc., etc.
Aleşilor Noştri Magnifici, Nobililor, Circumspecţilor si Pru­
denţilor, mtr aMever iubiţilor Noştri Credincioşi, tuturor Sta­
telor provirfoţel Transilvania şi celoralalalti, atât din Statul
preoţesc Cât*şi laici, cărora se cuvine grafia Noastră împë-
rateascădâgească şi le zace la inimă desăvîrşita bună-stare.
Lu&na cu bunăvoinţă în cercetare toate câte Ni s’aű ra-
pojjŞ rpe larg, pu supunerea şi credinţa, cuvenite Nouë/de
catra, trimisul Iransilvaniei, alesul, credinciosul, iubitul Ni-
colau de Bethlen, anume ceea-ce ne cere cu tot dinadinsul
K . lto r.la confirmarea doritei diplome delà 20 Iunie anul
Ib»b atât privitor la religiunile obicinuite în acele locuri,
cat şi privitor la legile acelei patrii si la datoriile în ces­
tirmi de drept, privitor la privilegii, dignitaţi şi funcţiuni,
privitor la uşurările de porţiuni (contribuţiunl’ militare) si
incuartirărî pentru iarnă, privitor la readucerea provinciei
în sţarea ei înfloritoare de mal înainte şi privitor la tot ce
ajutăm bunăstarea obştească,— am socotit ca drept al oficiu­
lui Nostru regesc (dela care, dacă Stăpânitorul cetelor ostă­
şesc! îl va ajuta, după vremuri, obicinuesce a veni cu din
plin prosperitatea fericită) a îmbrăţişa din ce în ce mai mult,
întocmai ca sufletul Nostru, această preaiubită a noastră re-

9 Traducere din latinesce.

giune Transilvania, care de veacuri încoace e alipită alesu­
lui Nostru regat Ungaria. .
După-ce s’aü terminat alte anumite operaţiuni de rësboiü
împotriva duşmanului comun al numelui creştinesc, am tri­
mis acolo pe Iubit înălţimea Sa, pe Cornitele Ludovic de
Baden, cu o oştire, pentru a opri în loc năvălirile înafară
din cale duşmănosului Tökölyi şi ale resvrătitorilor sei a-
derenţi, cum şi pe acelea ale Turcilor şi Tătarilor; întemeiat
pe această neclintită speranţă, că Acela, prin care Regii
stăpânesc şi rostesc dreptatea, va fi cu braţul sëü puternic,
şi pentru dreptate, într’ajutor miliţiei noastre transilvănene
şi va îngădui să aibă isbândă norocoasă voinţa noastră re­
gească.
Va înteţi, pentru-ca jurământul de credinţă supus noué
deja de mal înainte, care întru nimic nu se poate desface,
să ajungă mai mult o pornire lăuntrică spre nemurire, tot
astfel patria întreagă, ca unii, cărora s’a încredinţat, sub
protecţiunea noastră regească, chivernisirea prin sfat şi în­
grijirea provinciei, — care (jurământ) a fost prestat cu o
neperitoare laudă şi o credinţă după puteri încercată prin
această lucrare în tot felul de lucrări care s’aű ivit, pe care
o preţuim după drept şi cuviinţă,— să se lierezească urma­
şilor şi să se străduiască din rësputerï a lucra, pentru-ca
nu cumva duşmanii să resvrătească, cu răpiri şi prădare,
cu foc şi sabie, această ţeară încinsă cu munţi asemenea
unei coroane, şi să nu împerecheze — prin cèle mai pri­
mejdioase apucături ale stratagemei şi prin aţîţărî — pe naţiu­
nile din vechime unite într’un gând, aducêndu-lp în un jug
mai aspru al poverilor de purtat în folosul bai-jjHm.or, să nu
le bată şi să nu răstoarne pe poporul, fost pâirMrayjui pa-
vëza întregii Creştinătăţi.
întrucât privesce confirmarea doritei diplome penM teno-
cesiunea lui Mihail Apaffy în Principat, devreme-ce achita,
ca tinër de 14 ani, potrivit legii, (a cărei ţinere e socotiri-
decătră nobili ca o sfântă datorie) nu e înainte de anul al
"25-lea vrîstnic pentru domnie, am socotit prea graţios, in
aceste vremuri resvrătite prin tradarea din partea lui Tökölyi,
că n’ar avea nici pentru afacerile Transilvaniei, nici pentru
patrie, isbândă bună, dacă s’ar întêmpla să se schimbe ceva
prin călcarea mal sus pomenitei legi.
Până atunci minorul să fie crescut, până la anii majoreni-
tăţil, cu nădejdea succesiunii, în frica Domnului, în cuve­
nitele virtuţi, la consilierii intimi, cărora li s’a încredinţat
administrarea provinciei ; dovedite aptitudinilor crescânde
şi viitoare sunt a se aştepta, primind, în sfârşit, preagra-
ţios, spre binele patriei, graţia hnpöräteascä regească.
Pentru-ca însă nu cumva într’aceea toate ordinile (nobilii)
Transilvaniei să stea în nedumerire, ori cel puţin pentru ca
nu cumva să aibă motiv de a bănui intenţiunile noastre
părinţescî, am credut a încredinţa, sub cuvântul nostru re-
gesc şi pelângă cea mai deplină credinţă, pe fidelii lor, de­
là care aşteptăm cu încredere, că vor rëmânea statornici in
desăvîrşita credinţă cătră regeasca noastră Coroană, în ur­
mătorii articoli :
Äntäiü. In afacerile religiunilor acolo recipiate, ale biseri­
cilor, şcoalelor, parochiilor, saü privitor la introducerea
vr’unei alte persoane preoţesci ori bisericesc!, pelângă ce-
lea ce se găsesc acum acolo, nu se va schimba nimic, ne-
avênd nicl-odată valoare protestările nici unei clase biseri­
cesc! or! laice in contra acestora ; dar totuşi astfel, încât
catolicii să poată, fără plângere în contra lor din partea al­
tor religiunî, clădi, din veniturile lor, la Cluj, pe locul de
rugăciune de ad! al lor, o biserică ; şi tot astfel la Alba-
lulia să reconstruiască biserica clădită odinioară decătră
Cristof Báthory, ear acum pustiită ; aceiaşi catolic! să se poată
bucura pretutindeni de exerciţiul privat al religiunî! lor, dacă
sunt puţini, ear dacă sunt mulţî, atunc! şi în public, şi să
îş! poată clădi biserici, întocmai cum s’aü bucurat în ase­
meni caşuri şi celelalte religiunî recipiate din Transilvania
de acest drept în locurile unde neîndoelnic precumpeniaü
cu numărul.
Al doilea. Confirmăm credincioaselor noastre clase nobi­
litare toate darurile, donaţiunile, privilegiile, diplomele no­
bilitare, titlurile, funcţiunile, dignităţile, deciuielile, şi in
fine orì-ce benefici! şi bunuri, făcute decătră regi! Unga­
rie!, ca şi pe acele făcute decătră toţ! principii Transilva­
nie! de la separarea acesteia decătră Ungaria, fie fost fă­
cute ori dăruite aceste mal sus amintiţilor, persoanelor par­
ticulare, or! oraşelor, comunităţilor or! âsociaţiunilor, vr’une!
biserici a vr’uneia dintre religiunile recipiate, atât din Tran­
silvania, cât şi din părţile Ungariei pe pămentul Secuilor şi
la Dobriţin, cu toate că vor fi aparţinut odinioară vre-unei
alte biserici, vr’unui alt convent or! capitul, aşa încât din
această pricină nime să nu fie neliniştit în bunurile sale
prin pretenţiuni ori pornire de procese, nici din partea noa-
tră, nie! din partea altuia, cleric ori laic; ceea-ce are şi po­
sedă acum, să păstreze şi să stăpânească şi în viitor, potri­
vit amintitelor dăruiri ale regilor şi principilor, afară de a-
cele, pe care le vor fi desfiinţat cumva principi! prin vr’o
constituţie a lor.
Al treilea. Aprobatele şi Compilatele, ca leg! ale aceste!
patrii, decretele, Tripartitul Iu! Verböczy (cu excepţiunea aci
a articolului IX al decretului regelui Andreiű, care a fost
cu desăvîrşire abrogat în dieta ultimă din Pressburg), Con-
stituţiunile, dreptul municipal al naţiunii săsesci, declarăm
într’adever, că au să remână în intactă vigoare, dar devreme-
ce clasele nobilitare sunt totuşi osăbite între ele, atât in
privinţa religioni!, cât şi din punctul de vedere al Consti-
tuţiuni! şi al privilegiilor lor, şi catolici! se socotesc îngre­
uiaţi prin amintiţi! ântâiul şi ai doilea articol, ear Saşii cer
 27

cu osăbită stăruinţă, ca în al treilea articol să fie mai adă­

postite vechile lor "privilegii şi datini şi usurile de drept ale
lor, am socotit, pornind de la însăşi cestiunea claselor no­
bilitare, ca dînşii să se străduească a Înlătura prin înţele­
gere prietenească şi prin concordie, pelângă ratificarea
Noastră împerătească-regească, dificultăţile ce există între
dînşii din causa amintitului articol al treilea ; dacă aceasta
u’ar isbuti însă, Ne va rëmànea Noue a hotărî în fine, în
virtutea dreptului Nostru împărătesc-regesc, ceea-ce s’a gă­
sit prin experienţă a fi cu dreptul, după-ce vom fi ascultat
părerea binevoitoare a consilierilor noştri intimi din Tran­
silvania.
Al patrulea. Potrivit obiceiului vechifi, aşa adică cum l-am
găsit Noi, pentru-ca să nu deroage supremei autorităţi, or­
donăm, ca să rămână totul neatins în politică (poliţia) şi
libertatea Consiliului intim, a dietei provinciale şi a sufra­
giului, în autoritatea tablei judecătoresc!, a protonotarilor şi
asesorilor, tot astfel Întrucât privesce tribunalele inferi­
oare, în ordinea şi usui administrării justiţiei, (dar toate cu
păstrarea apelării” la rege in cestiunile mai de importanţă).
In cestiunile economice, privitor la regalii şi fiscalităţi, vom
observa, — în urma informaţiunil prealabile din partea celor
mai credincioase clase nobilitare, — o astfel de procedură
şi un astfel de mod, încât nime dintre nobili, cetăţeni ori
persoane particulare, să nu fie şi să nu poată fi apăsat nici
prin comisiunile camerale, nici pe altă cale.
Al cincilea. Pentru toate funcţiunile, care sunt trebuin­
cioase, fie administraţiei politice, fie celei justiţiare ori celei
economice, vom întrebuinţa indigeni Transilvăneni, anume
Maghiari, Secul şi Saşi, fără privire la religione^; nici nu
vor fi luate în considerare naţiunile externe, nici celea so­
cotite, împreună cu noi, printre celea străine şi incapabile
pentru aceasta, nu vor avea preferenţă la onoruri şi func­
ţiuni, rămânând totuşi în vigoare dreptul Nostru de a re­
comanda, pelângă învoirea acelora (a claselor nobilitare),
primirea ori neprimirea acelora în matricole.
Al şeaselea. Vom fi inclinaţl a învrednici pe Transilvăne­
nii bine meritaţi, anume pe Maghiari, Secul şi Saşi, ca pe
indigeni, fără privire la deosăbirea de religiune, cu bunurile
care aü trecut în proprietatea fiscului regesc,— fie din lipsa
de moştenitori, fie pentru înaltă tradare. Ear acele bunuri,
care aü fost luate cu armele Noastre ele la particulari, ca
delà inimici, vor fi restituite, din curată bunătate regească,
foştilor proprietarii ori moştenitorilor acestora. Pentru care
scop vom încredinţa aceasta cu bunăvoinţă vre unul tri­
bunal din Transilvania ori comandantului de răsboiu al
Nostru, în acest special cas, ca, din însărcinare regească,
după-ce va fi studiat dovedile, să hotărască ceea-ce va găsi
cu dreptul.
Al şeaptelea. Pe supremul nostru director de stat numit în
 28

timpurile de mai mainte Wohvod, ori pe iocotiitorul aces­

tuia, îl vom lua din numărul nobililor şi dignitarilor năs­
cuţi în Transilvania, aparţină el religiunil catolice ori unei
alte religiuni, dacă acela se va distinge prin fidelitate si me­
nte. Aceeaşi procedură se va observa şi privitor la funcţiu­
nile de general al miliţiilor transilvănene, de cancelar su-
Pre™’ de consilieri intimi, de comiţî-supremi şi de căpitani
la Secui, de protonotari şi de alte funcţiuni obicinuite mai
înainte.
Al optulea. îşi aceasta o încuviinţăm preagraţios cu acea
modificare, ca ele, (clasele nobilitare) să ne prescrie spre
confirmare, când sunt de ocupat, pentru funcţiunile de gu­
vernator, de general suprem al miliţiilor transilvănene, °de
cancelar, consilieri intimi şi protonotari, pentru-ca cu atât
mai în linişte să se păstreze statut diferitelor naţiuni să în­
ceteze machinaţiunile şi apucăturile primejdioase si’ să ră­
mână adânc înrădăcinat binele obştesc dorit decătră totl,
pa„ scopul final al celei mai bune guvernări, către care îşi
iau adevărata direcţiune cu toţii dimpreună. întrucât prî-
vesce însă alte funcţiuni oficiale, anume pe judecătorii re­
gesei între Saşi şi Secui, pe judecătorii nobililor, pe vice-
comiţii comitatelor, pe judecătorii, primarii si alte funcţiuni
ale oraşelor şi tîrgurilor (opidelor), care sê obicinuesce a
se ocupa la dinşil prin libera alegere decătră comunităţi
aceste vor rămânea şi pe viitor in aceeaşi libertate şi pe
Jângă acelaşi us de drept, dar şi în fle-care dintre aminti­
tele caşuri, ca şi în acelea de mai înainte, e a se cere con­
firmarea Noastră.
Al nouălea. Am socotit preagraţios, că va isvorî o mare
crescere a binelui public din aceea, ca în consiliul Nostru
intim să fie totuşi, dintre dol-spre-dece bărbaţi, trei cato­
lici, şi la tabla judecătorească dintre dol-spre-d'ece bărbaţi,
iarăşi ti el catolici, rămânând a se lua cedalti dintre cele­
lalte religiuni; şi anume între aceia din Consiliul intim se
ţine şi judele regesc din Sibiiü, conform legilor primite, din
naţiunea Saşilor; iar între protonotari unul să fie catolic
dar cel actuali să reoiână fiecare în funcţiunea sa.
Al decelea. îngăduim diete provinciale anuale, de lipsă pen­
tru a discuta afacerile publice, a administra justiţia, a lua spre
cunoştinţă propunerile regesc!, când există de aceste, pre­
cum şi termene judecătorescî-octavaliî, care vor fi promul­
gate de guvernatorul Nostru şi decătră Consiliul intim al
Nostru, reservându-Ne dreptul de aprobare a tot ce se va
delibera într’acest chip.
Al unsprezecelea. Supremului Nostru director de Stat i-se
va cla autoritatea, posiţia şi prerogativele, care şi altfel i-se
cuvin ; el trebue să ile totdeauna present în provincie, le­
gat prin un jurământ sărbătoresc de legile patriei, atât în
lucrurile bisericesc!, cât şi îu cele lumesc! ; lui şi fiecăruia
dm consiliul intim şi delà tabla regească, le Vom hotărî
 retribuţiuni potrivite din mijloacele eraruluî Nostru regesc şi
din veniturile fiscale.
Dacă utititatea publică şi liniştea singuraticilor religioni
ce se găsesc acolo, ar cere a-1 schimba în fiecare an, se
pot da voturile cu desăvîrşire libere ale claselor pentru a-
legerea cât mai grabnică a altuia, dar totuşi se vor supune
Noue pentru ulterioară resoluţiune.
Al doî-spre-decelea. In vremuri de pace (pe care Dumne­
zeul păcii să ne-o dea cât mai curênd) ne vom mulţumi
cu un tribut de 50 000 fiorini imperiali (taleri), ear în vre­
muri de rësboiü pentru Ungaria şi Transilvania cu o con-
tribuţiune de 400.000 fiorini renani, socotite fiind şi presta­
ţiunile în naturalii ; modul repartiţiunil şi al încasării se în­
credinţează claselor noue credincioase şi funcţionarilor pro­
vinciali şi se vor executa de dinşii fără părtinire în propor­
ten e justă ; celelalte, afară de sumele amintite, ce se vor
mal cere, fie în vremuri de rësboiü, fie în timpuri de pace,
pentru apărarea patriei, din iubire cătră iubitele Noastre
clase şi pentru a aduce uşurare întregului popor, le vom
scoate din bunurile Noastre regesei şi din veniturile fiscale,
precum şi din veniturile minelor de sare şi de alte metale,
din treideciuielile, din deciuielile între Saşi şi din arenda
deciuielilor în comitate.
Al treî-spre-decelea. Daţii şi alte prestaţii neobiclnuite la
dènsi!, nune vom îngriji a introduce; vămile şi treideciu­
ielile nu le vom mări.
Al patru-spre'-decelea. Secuii, un neam foarte rësboinic de
oameni, sunt şi în viitor, ca şi până acum, cu totul scutiţi
de toate prestaţiunile, de orl-ce mgreunări cu incuartirări
pentru iarnă ori pentru vară, de deciuiell şi de prestaţiunile
pentru bunurile, pe care le posed cu datoria de insurecţi-
une. In schimb ei rëmàn datori a face pe cheltuiala lor
proprie, servicii de rësboiü pentru apărarea patriei, dar to­
tuşi aci nu se socotesc ţăranii saü supuşii Sëcui.
Al cincî-spre-decelea. Permitem, cum era sub principi, li­
berul câştig şi comerţ, cu tot felul de obiecte, binevoind to­
tuşi, ca in acest cas să se respecteze şi prerogativele şi
privilegiile nobililor.
Al şease-spre-decelea. Deciuielile, obicinuite la denşii a se
rëscumpëra cu o îndatinată arendă, le vom lăsa proprietari­
lor de pamènt; dar aceasta e totuşi reservată fiscului.
Al şeapte-spre-decelea. Nu vom îngreuia provincia cu trupe
de ocupaţiune mari şi netrebuincioase, care să consiste în
parte din miliţie indigenă, şi care sunt a se întreţine din
erarul nostru ; dar ca generai le vom numi pe un German,
care va avea să poarte o recip'rocă corespondenţă în aface­
rile de rësboiü cu guvernatorul, cu Consiliul intim şi cu
generalul miliţiilor transilvane, ear în celelalte, care apar­
ţin amintitului stat saü guberniului, el nu se va amesteca.
Al opt-spre-decelea. Vom lua de pe grumazii naţiunii să-
 .‘ SO

sescï şi aï întreg poporului sărac de pretutindeni, abusul

învechit de a îngriji pe călătorii de orî-ce rang şi posiţie,
prestaţiunile de cărăuşie (transportare) cu caii şi animale
trăgătoare de tot soiul, şi abusurile cu incuartirârea şi al­
tele de acestea, care s’aü săvîrşit decătră călători cu 'd eo­
sebire împotriva amintitei naţiuni sâsesci, învreme-ce sfă­
tuim preagraţios şi ordonăm, ca să se înfiinţeze posturi de­
cătră consiliul de stat, în urma informaţiuniior supuse mai
ântâiü Curţii Noastre, iar restauraţiuni /diversoria} pentru
adăpostirea şi alimentarea călătorilor“ în schimbul unei bine­
voitoare şi drepte remuneraţiunî şi al unul preţ (să se în­
fiinţeze) decătră proprietarii de pământ şi decătră oraşe.
Am hotărît dar, celor cărora li-se cere să îndeplinească
cu conscienţiositate problema oficiului Nostru regesc, al
sădi de aci înainte în inima Noastră, — cu ajutorul lui Dum­
nezeii, fără labirintul minotarutui turcesc, — mântuirea tu­
turor credincioşilor şi a singuraticilor, binele obştesc, liniş­
tea publică, proprietatea creştinismului şi pe “ preaiubita
Transilvanie, confirmând după cercetarea şi examinarea a-
mintiţilor articoli şi a amintitelor puncte, fiind acelea priin-
cioase onoare!, linişteî, bunăstării clasei nobilitare si tu­
turor locuitorilor, precum şi întregeï cestiunï creştine, “toate
părţile şi toate capitolele, şi statorim neschimbat, în virtu­
tea presentului act, ca acelea să aibă pentru vecie vigoare
•de lege, făgăduind pelângă cuvăntul Nostru regesc şi pe-
lângă credinţa încă nici-odată călcată de Noi şi serenissima
Noastră Gasă, că le vom păstra strict şi necfătinat si vom
face să se păstreze, avênd de gând să “dăm preacredincio-
sului Nostru popor bunătăţi mai mari şi tot mai mari.
Dată în oraşul Nostru Viena la 4 ale lunei Decemvrie.
Anul după naşterea Domnului 1691, al Domniei Noastre
Romane în al 34lca, al celei Ungare în al 37lea, ear al celei
Boeme în al 36lca.

LEOPOLD, m. p . (Sigil atârnător).

T. H. Henric de Strattmann m. p.
la p ro p riu l o rd in al S a c re i Maiestăţi C esaro-R egesci :

Stefan Andreiü de Verdenburg.

 ai
a .x s l x a . i » .

LEGEA UNGUREASCĂ DESPRE UNIUNEA UNGARIEI

CU TRANSILVANIA DELA 1848 <)

Articolul al 7-lea

Despre împreunarea Transilvaniei (Ardealului) cu Ungaria.

Unitatea naţională, şi identetatea dreptului cerând în-

preunarea Transilvaniei, care se ţine de Coroana ungurească,
cu Ungaria, pe temeiul deplin al dreptului ; — iară intim-
plările' timpului de faţă poftind, ca interesele amînduror ţări
surori să fie reprezentate la dieta care mai de aproape se
va ţinea, spre înfiinţarea acestora se liotăreşte :
§.* 1. Directorii crăeştl, cari aii fost chemaţi la dieta trecută
a Transilvaniei, vor avea loc şi votum la tabla magnaţilor
a Ungariei, neînţelegendu-se aici scaunul Ocârmuirei crăeşti,
mădulările tăblii crăeşti, şi individuile militare.
§ 2. Transilvania — afară de părţile reinpreunate la dieta
cea mai de aproape va avea 69 de voturi.
§. 3. Votumurile acestea între iurisdicţii astfeliü se îm-
părţesc :
Cele 9 comitaturi ungureşti, 5 secueşti, şi 11 săseşti, sca­
unele şi ţinuturile, precum şi liberile cetăţi (Oraşe) crăeşti
Clujü, “Mureş-Vaşarliell (M-Oşorheli), şi Rälgradü vor avea
fle-care câte” 2 voturi, toate la olaltă 56 de voturi ; — cele­
lalte oraşe, care aű drept de reprezentaţie, şi sunt cu nu­
mărul 13’, iară fiecare va avea câte un votum.
!$. 1. Ministeriumuluï rëspunzëtorïü, i së face de datorinţă,
ca întrebuinţând toate putincioasele mijloace legiuite, să
se conţeleagă, precum cu comisia carea încă în dieta tre­
cută a Transilvaniei, spre acest scop s’aü denumit, aşa şi
cu dieta Transilvaniei, carea cât mal curând se va ţinea,
însă in toată întâmplarea să facă păsurile trebuincioase pre­
cum în privinţa de a se împlini împreunarea Transilvaniei
cu Ungaria, aşa şi în privinţa aceasta să aştearnă desăvîr-
şite proiecte de legi înaintea dietei viitoare ; statornicindu-
se de princip ca :

b In limba română, din «Articoli! legilor dietil din 18i'/s - S’aü tipărit ca
poruncă ministerială. — In Buda la crăiască tipografie a Universitäten — 1848»'
 32

§. 5. Ungaria să primească şi să ţină toate acele legi şi

drepturi ale Transilvaniei, care pe lângă aceia, că desăvîr-
şita împreunare nu o împedică, sunt favorabile libertăţii
naţiei şi drepturilor de o potrivă.
§. 0. Orânduirea mai sus pomenită precum în privinţa di-
regetoriilor crăeştî, aşa şi în privinţa reprezentanţilor crăesti
va atîrna delà învoirea dietei Transilvaniei, carea cât mai
curând se va ţînea, şi se va întinde numai până la dieta
cea mai de aproape a Ungariei, iară de aci încolo ce se
ţîne de regularea intereselor de reprezentare a Transilvaniei
va fi datorinţa legislaţiei împreunate.
 JURĂMÂNTUL ADUNÄREI NATIONALE DE LA DLAJ
DIN 15 MAIL 1848 *)
Eu N. .Iurjn numele Tatălui, şi al Fiului, si al S. Duh,
Dumnedeului celui viű : cumcă voiü fi credincios Împă­
ratului Austriei şi Marelui Principe al Ardealului Ferdinand I
şi Augustei Case Austriace ; amicilor Măiestătiî Sale si aï
patriei vomii amic, şi inimicilor inimic: cumcă“ caRomân,
vom susţinea totdeauna naţiunea noastră română pe calea
dreaptă şi legitimă, şi o voiü apăra cu toate puterile în
contra ori-cărui atac şi asuprire ; nu voiü lucra nicî-odată
m contra drepturilor şi intereselor naţiunii române, ci voiü
ţinea şi apăra legea şi limba noastră română, precum si li­
bertatea, egalitatea şi frăţietatea. Pe aceste principii voiü
inspecta toate naţiunile ardelene, poftind egală respectare
de Ja dinsele. Nu voiü încerca să asupresc pre nimenea
dar nici voiü suferi să ne asuprească nimeni. ’
Voiü conlucra după putinţa la desfiinţarea iobămmiî la
emanciparea industriei şi a comerciului, la păzirea drep­
tăţii, la înaintarea binelui umanităţii, al naţiunii române si
al patriei noastre. Aşa să-mi ajute“Dumnedeü si să-mi dee
mântuirea sufletului meu. Amin !

!) G. Bariţiu : «Păriî alese din Istoria Transilvaniei:

 AX.i :X/\ I 1.

PETIŢIA. ADUNĂREI NAŢIONALE DE LA BLAJ

CĂTRE IMPERATUL (17 Maiü 1848)»).
Maiestatea Voastră,
Pătrunsă de spiritul libertăţii, egalităţii şi ai frăţietăţii, în­
tins astădi peste întreagă Europa, şi în înţelegere cu’ Epis­
copii ei, cari i-aii anunţat încuvinţarea din partea înaltului
Guberniu regnicolar regesc pentru începerea unei conferenţe-
naţionale pe diua de 3/Ţ, Maiü a. c., spre a discuta atât’a-
supra intereselor sale, cât şi asupra intereselor patriotice şi
pentru care preaumilit s’a supus Maiestăţii Voastre o peti-
ţiune spre preaînaltă aprobare, —naţiunea română s'a în­
trunit în diua mai sus numită —din toate regiunile acestui
Mare-Principat—în un numër de peste 40.(300 la Blaj, s’a
declarat şi proclamat ca naţiune de sine stătătoare, şi după
încredinţare prin jurământ, că va rëmânea vecinie credin­
cioasă Maiestăţii Voastre şi înaltei Case de Austria şi că va
lucra neîntrerupt, conform intereselor Maiestăţii A'oastre,
potrivit intereselor patriei şi ale naţiunii, —şi-a început
consultaţiunile şi după o cumpănire matură şi desbateri se­
rioase în (filele de VigŞi 7n ale aceleiaşi luni şi-a concentrat
cererile ei legitime in următoarele puncte :
1) Naţiunea română, întemeiându-se pe principiul funda­
mental al libertăţii, egalităţii şi frăţietăţii, cere autonomia ei
naţională în privinţa politică, pentru-ca să valoreze în nu­
mele ei ca naţiune română, pentru ca să-’şi aibă în dieta
ţării representanţii sei în proporţie cu numerái ei, să-’şi aibă
funcţionarii sei în toate ramurile administrative, judecăto­
resc;! şi militare, de asemenea înaceeaşi proporţie, şi pentru-
ca să folosească propria sa limbă naţională în toate aceste
cestiuni şi adică atât în legislaţiune cât şi în administraţiune.
Ea cere în acelaşi timp o adunare gemerală naţională în
fiecare an şi un Comitet, naţional permanent. Ea cere, ca
în actele celoralalte naţiuni existente în Transilvania, să fie
numită în limba acestora Români, cumse numescei însuşi,
ear nu Oláhok şi Walachen.
2) Ea cere ca biserica română, fără osăbire de confesiune,
să fie liberă, neatîrnătoare de nici una dintre celelalte bi­
serici şi egală în toate drepturile şi priveiegiile cu celelalte
biserici din ţeară. Ea cere reînfiinţarea Mitropoliei (Archi-
episcopiei) române şi a sinoadelor anuale, conformdreptului
vechiü, care săstea atât din deputaţi din cler cât şi din de­
putaţi mireni, ear episcopii români să fie în aceste sinoade
liber aleşi, fără candidare, prin majoritate de voturi. Dacă
episcopii celoralalte naţiuni şi confesiuni vor avea pe viitor,*)
*) G. Bariţiu: «Părţi alese din Istoria Transilvaniei».
 rio

ca représentant! aï bisericilor lor, loc şi vot în dieta ţării

şi dacă capitlurile acestor diecese vor fi representate acolo,
atunci naţiunea română cere aceleaşi drepturi pentru epis­
copii ei şi senatele eî bisericesc!.
3) Devreme-ce naţiunea română a ajuns la consciinţa
drepturilor individuale ale omenirii, ea cere neamânatades­
fiinţare a robotelor, fără nici o despăgubire din partea ţă­
ranului ce are să fie emancipat, atât în comitate, dis­
tricte şi scaune, cât şi pe teritorul Confiniuluî militar.
Dènsa cere totodată şi desfiinţarea decimei ca a unui mi­
jloc de contribuţiune nedrept şi stavilitor pentru econo­
mia ţării.
4) Èa cere desfiinţarea tuturor asociaţiunilor şi corpora-
ţiunilor comerciale privilegiate (ţeliurilor), prinurmare de-
săvirşita libertate industrială şi comercială.
5) Èa cere desfiinţarea vămilor şi a tuturor celoralalte sta­
vile din calea comerţului cu ţările vecine, apoi desfiinţarea
contribuţiunii îndoite pentru cultura de vite, care, din pri­
cina lipsei de păşune în interiorul ţerii, se face în înveni­
natele Principate-Dunărene.
0) Desfiinţarea decimii asupra metalelor care se exploa­
tează în patrie, şi aceeaşi îndreptăţire atât a metalurgilor
cât şi a urbariaritor, întrucât privesce măsurarea teritoru-
lui pentru mine.
7) Perfecta libertate a cuvèntuluï şi a presei, fără nici o
depunere de cauţiune din partea tipografului saüaautorului.
8) Garantarea libertăţii individuale, a dreptului de asoci-
are şi de întrunire.
9) Procedura publică şi verbală în justiţie şi curţi cu ju­
rat! (juriu), în procedura judecătorească penală.
J0) înarmarea generală a poporului sau gardă naţională
românească, şi desfiinţarea miliţiei grăniţeresci. Până lare-
alisarea acestora însă, grăniţerii să presteze serviţ în pro­
porţie cu vecinul lor număr de locuitori şi să-’şi aibă pro­
prii lor ofiţeri naţionali.
11) Numirea unei comisiuni mixte pentru cercetarea şi de­
liberarea tuturor plângerilor poporaţiunii rurale privitor la
procesele agrare, silvice şi teritoriale, şi aceasta atât in co­
mitate, districte şi scaune, cât şi pentru teritorul Confiniu-
lui-militar.
12) Egala dotare a preoţimii sale cu aceea a celoralalte
confesiuni, şi clădirea residenţelor episcopesci şi abiserici­
lor catedrale din vistieria statului.
13) Înfiinţarea de scoale naţionale românesci în toate co­
munele rurale, târgurile (opidele) şi oraşele, înfiinţarea de
institute technice, de seminarii pentru educaţiunea preo­
ţimii, cum şi înfiinţarea unei universităţi naţionale româ­
nesci şi dotarea acesteia din tesaurul statului in proporţie
cu pop’oraţiunea contribuabilă, apoi dreptul de alegători pen-
 36

tra întreg personalul didactic şi desăvîrşita libertate a în­

văţământului.
14) Purtarea deopotrivă asarcinilor publice înproporţiune
cu proprietatea fiecărui locuitor al terii, fără excepţiune, şi
totala desfiinţare a tuturor privilegiilor.
15) Ea cere ca într’o adunare generalăconstituantă, alcă­
tuită dintoate naţiunile Transilvaniei, săse redacteze o nouă
constituţiune întemeiată pe principiul fundamental al liber­
tăţii, egalităţii şi frăţietăţii, de asemenea, pe basa aceluiaşi
principiu fundamental, codice noue de legi pentru toate ra­
murile legiuirii civile, penale şi comerciale.
16) Naţiunea română cere, ca celelalte naţiuni conlocui­
toare să nu pună la nici un cas în discuţiune cestiunea u-
niuniî Transilvaniei cu Ungaria, câtăvreme naţiunea română
nu se^va fi constituit şi organisât şi cât timp dinsa nu va
avea în casa legislativă voturi deliberative şi decisive ; la
dimpotrivă, dacă dieta ţării ar intra în discutarea şi decide­
rea acestei cestiunl, naţiunea română protestează în contra
orl-cărul conclus adus de nobis şi sine nobis.
Aceste sunt, Maiestate, dorinţele legitime ale naţiunii ro­
mâne. Ea roagă deci pe Maiestatea Voastră siînţită împără­
tească, să acorde aceste dorinţe cu atât mal vîrtos, cu cât
ele sunt potrivite cu timpul de adì, juste şi legitime şi sunt
de o importanţă supremă pentru manţinereâ păcii, ca şi pen-
fiu îbtemeiarea bunăstării scumpei noastre patrii; şf întru­
cât ele staü în legătură cu propunerile împărătesc! emise
de Maiestatea Voastră imperială cătră cea mal apropiatăvii­
toare dietăprovincială aTransilvaniei, să ordone părintesce,
ca înaintea tuturor celoralalte cestiunl să se pună în dis­
cuţiune cestiunea naţiunii române. Dealtfel promiţănd săr-
bătoresce eternă, neînfrântă credinţă şi devotament Maies­
tăţii Voastre imperiale-regale, suntem’:
Blaj, 17 Maiü 1848.
A ï Să nlilei Voastre Maiestăţi
p rea p leca ţi supuşi,
Ioan Lemeny m. p. Andreiű Şiaguna m. p.
Episcop de Făgăraş. Episcop greco-neunit în Transil­
vania şi president al Adunării.
Simeon Barnutiu m. p.
Vicepresidentul Adunării. George Bariţiu m. p.
Vice-president.
A. Treb. Laudami m. p.
Secretar. Ioan Popasu m. p.
Secretar.
Petru Man m. p.
Secretar. Iacob Bologa m. p.
Secretar.

Ioan Branu m. p.
Secretar.
 MANIFESTUL IMPERATULUl FERDINAND I
DIN 22 SEPTEMBRIE 1848 <).

MANIFEST CATRĂ POPOARELE MELE DIN UNGARIA.

Evenimentele din urmă din Ungaria, care aü fost exploa­

tate de rëüvoitorï pentru a prepuelnici intenţiunile mele,
pentru a urmări nimicirea drepturilor legale, incontestabile
ale Coroanei, pentru a respăndi îngrigire şi neîncredere,
—îmi impun, drept datorie inevitabilă, a Me pronunţa în
mod franc cătră popoarele Coroanei Mele ungare.
Când în luna Martie, anul curent, —ascultând proposiţi-
unile Staturilor Ungare, —am dat aprobarea Mea instituţi-
uniior de drept politic şi legilor presentate decătră acele
Staturi, am fost purtat de convingerea, că noua alcătuire
neatîrnătoare a administraţiunii ungare, potrivită cerinţelor
presentului, deoparte va forma basa bunăstării ca şi a des-
voltării intelectuale şi materiale a ţerii, ear de altă parte,
cum s’a declarat înintroducerea amintitelor legi, ea vaservi
şi pe viitor pentru manţinerea legăturii cu celelalte State
ereditare ale Mele, care întemeiându-se pe comunitatea Di­
nastiei, s’a dovedit drept cel mai sigur mijloc pentru o pu­
ternică apărare inafară şi o salutară desvoltare înlăuntru,
şi a cărei inanţinere se reclamă pe basa unei înţelegeri re­
ciproce atât de interesele Casei Mele, cât şi de interesele
popoarelor Mele.
Prin înlăturarea a tot ceea-ce a fost arătat ca păgubitor
posiţiunii legale a Ungariei, îndeosebi normate prin Sanc­
ţiunea Pragmatică, ori a tot ce a fosl expus ca o stângiuire
a progresului seüconstituţional şi naţional, legăturile şi mal
departe manţinute cu celelalte State ereditare ale Monar­
chie! aveaű să se întărească, ear nu se slăbească.
Se intenţiona a se da dovedi, că independenţa adminis-
traţiunii ungare va forma unelement noü de putere pentru
legătura dintre toate Statele Mele, ear legătura dintre toate
Statele Mele ar fi un sprigin sigur, un mijloc puternic de
apărare pentru exisitenţa Ungariei.4
4) Tradus din nemtesce din : «Die Rumänen der österreichischen Monarchie,
Viens, Gerold, I8i!L.
 38

N’am privit fără părere de rëüIa atacurile împotriva drep­

turilor singuraticilor cetăţeni, —cumsunt d. e. persecuţiunea
Israeliţilor în mai multe’ locuri, usurpaţiunea singuraticelor
comune şi a singuraticilor individi pentru a-’şi insuşi pro­
prietăţi nobilitare şi drepturi de ale altora ; —aceste atacuri
dovedesc prea îndeajuns cât de rëü înţeleg unii conceptul
de libertate. Dar le-am socotit mai puţin ca urmări ale iri-
taţiunii isvorite din alcătuirile noue ale lucrurilor, şi mai
ales ca productul unor uneltiri publice, pe cari încurênd
puterea guvernului le va putea infrena.^
Acum însă, după-ce se arată o nouă iritaţiune, şi e de
temut că se vor repeţi asemeni evenimente, më simt îndem­
nat a exprima nu numai cea mai severă a Mea desapro-
bare a lor, ci şi hotărirea de a pedepsi cu cea mai mare
asprime, prin organele legale, ori ce violare a siguranţei
personale şi de proprietate a individului —săvîrşească-se ea
sub ori-ce pretext —şi a sprigini, cu întreaga tăriă avoinţei
Mele regale, pe aceşti factori legali înexerciţiul funcţiunii lor.
Cu o indignare şi mai adâncă amfost insă nevoit să observ'
tendenţa, spriginită in parte de unii pe cari Euînsumi’ï-am
chiema’t in’ consiliul Coroanei, urmărită fără nici o consi­
derare şi neintrerutpt îndreptată spre destrămarea legăturii
cu celelalte state ereditare, —o tendenţă, care află spri-
ginul seü in restrîngerea drepturilor Coroanei, şi ocolind
necontenit legile, induplicitatea sa nuputeareclama pentru
sine nici măcar meritul francheţei.
încercarea de a intra, fără aprobarea Mea şi contrar le­
gilor decretate de cel din urmă parlament, faptice înrapor­
turi nemijlocite cu guverne străine, hotărirea de a condiţi­
ona nu numai de la restatornicirea liniştei în propria ţeară,
ci si de la altfel de presupuneri, acordarea de ajutor împo­
triva duşmanului, care cutrieră cu rësboiü statele mele ita­
liene, care duşman întraceea a fost biruit de vitejia glo­
rioasă a trupelor Mele cu care împreună aü luptat atât
de glorios şi trupe ungare, fără a primi vre-un ajutor noü
precum şi hotărirea de a nu Mi-se da nici un ajutor pen­
tru apărarea provinciilor Mele înafară de Ungaria, cu pri-
legiul unei complicaţiuni duşmănoase cu puterea centrală
a imperaiuî german, un cas care în improbabilitatea sa
pare aii fost 'menţionat numai pentru agăsi ocasiune de ase
accentua dreptul de prestare de ajutor condiţionat din partea
Ungariei şi pentru a respàndi neîncrederea ; tendenţa de a
restringe prin mësurï noue militare, pe cale administrativă,
drepturile reservate Mie şi prin cele mai nouë legi, aü ser­
vit drept dovedi pentruaceastă periculoasă direcţiune, împo­
triva căreia amcredut de datoria mea, ca Domnitor consti­
tuţional, apăşi abia în momentul când, Mi-aü oferit pentru
aceasta prilej proiectul legii noue de recrutare şi acea in­
tenţionată nesăbuită emisiune de bani în hârtie.
N’am putut şi nici nu voiü aproba ca unitatea şi organis­
mul oştirii, care ocrotesce atât de puternic toate Statele mele
să fieînlăturate şi ocolite; e datoria Mea, la care sunt ne­
clintit hotărît a ţinea, de a refusa aprobarea Mea, pentru
o operaţiune financiară, care ameninţă a inunda ţeara cu
multe milioane de bani în hârtie fără nici o garanţie, şi
care ar aduce pe viitor pentru mulţi ani perturbaţiune în
transacţiile financiare şi comerciale. Gonlirmarea uşuratică
a unei mësurï de feluf acesteia, ar provoca ruinarea supu­
şilor Mei şi ar manifesta o nesocotire neiertată a învăţătu­
rilor experienţei.
Tristele încurcături dintre Ungaria şi dintre regatele le­
gate cu ea, aii ajuns laculme. Când, în virtutea drepturilor
Coroanei ungare, am sancţionat Eu nouăle legi unguresc!
şi pentru ţările dependente’ şi pentru Confiniul-militar, cre­
deam că corespund dorinţelor acestor părţi ale ţării, de oare­
ce nu putea să fie în intenţiunea Mea de a refusa locuito­
rilor acelor părţi îndreptăţirile pe care le-amrecunoscut tu­
turor popoarelor Mele.
Pentru a înfrânge resistenţa acelora, aü fost încuviinţate
toate măs,urile de severitate ‘propuse decătră ministerul un­
guresc, cére ar fi fost fără îndoeală prea suficiente pentru
ajungerea ţintei urmărite, dacă—precum se susţinea—ar
ti fost vorba numai de uneltirile unei minorităţi facţioase.
Hotărirea cu care s’a insistat din partea croato-slavonă a-
supra acestor dorinţe, trebuia să nască încurănd convinc-
ţiunea, că aci e vorba despre desideratele unul întreg po­
por credincios, a cărui oprimare nu e nici in interesul Un­
gariei, nici in interesul ţărilor dependente.
Durere, încercarea de pacificare n’a avut résultat, şi asu­
pra el s’a discutat serios în dieta ungară abia după ce pe­
ricolul ciocnirii, care ameninţa, ajunsese a fi o realitate.
In aceastăsituaţiune, datoria Mea era, ca în toiul acestor
pretenţiunl contradicătoare, să păstrez Coroanei posiţiunea
cuvenită chiemăril şi dignităţii sale, — aceea a împăcării
şi a interveniril.
Cea mal adâncădurere ’mi-a pricinuit indeosăbl răsboiul
delà Dunărea-de-jos. Rugămintele Şerbilor, adresate Mie
înainte de isbucnirea răs'boiuluî, le-am transpus Ministeru­
lui Med ungar, în credinţa, că prin o potrivită alegere a per­
soanelor ce va trimite acolo, şi prin alte măsuri ce va lua,
va isbuti acest minister a mulţumi, fără violarea integrităţii
teritoriale a imperulul, acele dintre pretenţiunl, care erau
îndreptăţite, putănd astfel să se împotrivească cu atât mal
energic cererilor exagerate. Această problemă n’a fost resol-
vată, ba nici măcar incercare pentru deslegarea el nu s’a
făcut, şi nu-’mî rămâne altceva decât să regret ororile unul
rësboiü nenorocit, pentru care se întrebuinţează acum şi o
parte a trupelor Mele, şi să enunţ voinţa Mea regească ele
a lucra cu toată puterea pentru terminarea acestui rësboiü,
în care scop sunt cu desăvârşire botărît a întrebuinţa atât
 40

toate mijloacele împăciuirii, cât şi întreagă tăria forţei de

Au avut. temeritateade aface săse bănuiască intentiunile
Pnve,ascăaceste intenţiuni drept unatac încontra
dreptuiiloi acordate ale ţeru, şi, prinurmare, a încerca să
pună in executare ca legi, proiectele de legi neîncuviintate
de Mme, a înrola recruţi şi a face emisiune în bani de lîâr-
le ba aprovoca chiar trupele Mele ca să părăsească în chip
voinicesc stindardele şi regimentele lor, prinurmare a ataca
dn-ect drepturile Mele regesei şi a face & se o litin e Meii-
tatea acelora.
Invreme-ce nestrămutata mea voinţă e de a întîmnina
cu legea asemenea fărădelegi, asigur totodată pe popoa­
rele Coroanei Mele ungare, că precum sunt pe deoparte
cu desavirşire hotarît a respecta toate drepturile legale ale
ţeru, întocmai voiü sci pe de altă parte ocroti drepturile
Coroanei Mele prin toate mijloacele potestătii Mele împeră-
tesci regesci ce posed, devreme-ce sunt pe deplin încredin-
ţat ca susţinerea acestora e singura cale pe care naţiona­
lităţile, neinţe ese intre ele, vor găsi, prin un devotament co-
mun, mijlocul de împăciuire şi concordie.
Răzimaf; pe fidelitatea popoarelor Ungariei si pe aceea a
regatelor legate cu Ungaria, sunt pe deplin încredinţat, că
dmsele vor asculta mal mult de glasul Regelui lor *decât
de acela al resvrătitorilor şi turburătorilor de linis'ce că
vor da ascultare superiorilor legiuiţi ai lor, se vor abţine
^e. „ ori-ce atac în contra siguranţei individuale si a pro­
prietăţii, şi ie provoc de aaştepta in linisce mësurîle ce ne-
amanat se vor lua pentru mulţumirea trainică aterii, pentru
restabilirea şi păstrarea ordinii constitutite.
Dat în Castelul Schönbrunn, la 2l2Septemvrie 1848,
FERDINAND m . p.
 MANIFESTUL ÌMPERATULUl FERDINAND I
DIN 20 OCTOMVRIE 1848 ‘ )

Cătră popoarele din Ungaria, Croaţia, Slavonia, Transilvania

şi Confiniul-militar.

In manifestul Nostru de la 22Septemvrie 1848 amdat ex-

presiune intenţiunilor ce ne călăuzesc întrucât privesce ţe-
rile Noastre aparţinătoare Coroanei ungare şi am indicat
motivele care aü provocat situaţia întristătoare a ţării, lip­
surile şi suferinţele acesteia. Dieta ungară a dat în tot tim­
pul fiinţei sale dovadă incontestabilă, că dînsa e cu desă­
vârşire incapabilă a promova binele ţării, lăsându-se purtată
delà întrunirea ei încoace totdeauna decătră o facţiune
şi a fi întrebuinţată ca un instrument orb numai pentru a
interverti înţelesul legilor, pentru a restringe drepturile Co­
roanei, ce sunt reservate eï spre binele ţării, şi pentru a
destrăma concordia dintre Ungaria şi celelalte State eredi­
tare ale Noastre, concordie atât de necesară în interesul
tuturor popoarelor Noastre. Dieta s’astrăduit neîntrerupt de
a aduce într’un conflict meşteşugit datoriile ce avem deo­
parte ca Împărat al Austriei, de altă parte ca Rege al Un­
gariei, datorit care Ne sunt deopotrivă sfinte. Invreme-ce
îngăduia risipirea banilor Statului şi nufăcea nimic pentru
a stăvili acest rëü, ea a acceptat unproiect de lege privitor
la finanţele ţării, a căruţ punere în lucrare ar fi avut, —din
pricina intenţionatei emisiuni nechibzuite de banî in hârtie,
—ca urmare neapărată renoirea întristătoarelor încurcături
financiare din anii trecuţi şi a urmărilor acestor complica-
ţiunî. Dînsa Ne-a supus un proiect de lege privitor larecru­
tare, care ar fi despărţit acea oştire, aï cărei oşteni s’aürăs-
boit totdeauna în concordie frăţească ca bravi tovarăşi de
luptă şi pe a căror concordie, întemeiată pe o organisare
unitară a întregii noastre oştiri, se razimă în faptăsiguranţa
tuturor, deci şi a acelor părţi ale Monarchie!, care aparţin
Coroanei ungare, atât împotrivaduşmanilor dinlăuntru, cât
şi în contra celor externi. Dieta a'nesocotit cu desăvîrşire
pacificarea Croaţiei şi a întreprins în această direcţiune'câ-
b Tradus din uemţesce din: «Die Rumänen der österreichischen Monarchie.»
ţi va paşi neîndestulători abia când Banul Croaţiei după un
timp mai îndelungat trecuse cu trupele de sub comanda sa
graniţele Ungariei.
Muît timp am hesitat să părăsimsperanţa, că laurma ur­
melor îşi vadeschide drumînţelegerea pentru ceea-ce e legal
şi cu drept ; cu toate că dieta a îndrăznit să dispună exe­
cutarea concluselor sale privitor la banii de hârtie şi înro­
larea recruţilor şi fără sancţionarea Noastră regeascăşi prin-
urmare în mod ilegal, apoi m butul altor disposiţiunl ile­
gale luate decătră dietă, Ne-am hrănit totdeauna cu spe­
ranţa, că in sfârşit va eşi biruitor spiritul pentru legalitate.
Dar° când a provocat trupele Noastre, ca să părăsească în
chip voinicesc stindardele şi regimentele lor şi să deserteze,
după ce această hotărîre s’a pus aievea în executare şi când
ea n’a fost împedecată şi combătută decătră aceia, care,
în virtutea datoriei lor, ar fi trebuit să fie paznicii legilor şi
ai ordinii, când am védut pericolul care se putea nasce din
această destrămare a tuturor stărilor de drept şi a ordinii
in vîrtejul iritaţiunii spiritelor, şi când ciocnirea cu Banul
Croaţiei ajunsese din ce în ce mai ameninţătoare, când pri­
mejdia unei lupte intre ţerile aparţiitoare aceleiaşi Coroane^
între trupele aceluiaşi stăpânitor, eşiaudin ce în ce tot mai
învederat laiveală, —atunci amtrimis, învestindu-1 cu toate
împuternicirile de lipsă, caintermediar acolo unde ameninţa
să erumpă lupta, pe Locot.-Mareşalul Nostru Cornitele Fran­
cise Lamberg, care a servit totdeauna credincios Noue şi
patriei, şi s’a recomandat alegerii Noastre atât prin calită­
ţile sale’nobile, cât şi prin împregiurarea specială că era
născut şi proprietar ungar.
In acest timp ministerul unguresc s’a disolvat, consilierii
responsabili ai Coroanei părăsiseră posiţiunea lor, Palatinul
regatului demisionase. Cu toate aceste, deşi evenimentele
cereaű o acţiune grabnică, voiam totuşi să respectăm for­
mele constituţionale şi legile, şi am însărcinat pe Cornitele
Ludovic Battyányi, care continua încă atunci a purta inte-
rimal afacerile ministeriale, a provedea cu contrasemnatura
sa manifestul semnat de Noi, privitor la misiunea dată Co­
mitelui Lamberg. Dar Adunarea representanţilor dietei un­
guresc!, fără a se informa asupra stării lucrurilor, fără a
aşteptaînapoiareaMinistrului interimat, aComiteluíBattyámji,
care întâmplător lipsia, fără a lua în considerare zorirea
din partea evenimentelor, şi nesocotind împregiurarea că
dinsaa recunoscut totdeaunavaloarea legală a manifestului
emis la 10 Iunie 1848 împotriva Banului Croaţiei, care ma­
nifest era lipsit de contrasemnatura ministerială, ■—aluat, în
urma îndemnului din partea amintitei facţiuni conduse de
Ludovic Kossuth, o hotărîre, care expunând pe Cornitele Lam­
berg mâniei publice, a avut ca urmare asasinarea tâlhă­
rească a acelui bărbat, comisar regesc al Nostru, pe care
’l-am trimis noi, ca să înlăture vărsarea de sânge, sa împe-
dice rësboiul civil. Lipsei de energie punibilă şi orbirii unei
Adunări cari ’şi-a uitat datoriile sale, ’i-a urmat pas cupas
eruperea vrednică de dispreţ a furiei unei plebe resvrătite ;
ilegalelor liotărîri făţarnice a Casei représentative li-s’a pus
coroană prin fapta acelora, care aű ucis în chip şi poltron
şi îngrozitor pe trimisul păcii.
Toate legăturile bunei ordine sunt în Ungaria aproape de
desfacere. O mică facţiune îndrăsnesce în chip obrasnic a
se identifica pe sine cu patria şi naţiunea, a identifica a-
pucăturile ei ilegale cu drepturile legale ale ţârii, a iden­
tifica combaterea tendenţelor ei, ce duc laperdare, cu su­
primarea libertăţii constituţionale. Acestei facţiuni nu ’i-se
pare nici un mijloc prea rëü, numai dînsa să-’şi ajungăsco­
purile ei egoistice trădătoare.
Ea a exhauriat toate formele făţărniciei, ale minciunii şi
înşelăciunii, pentru a acoperi cu pretextul necesităţii inevi­
tabile atacurile ce ’şi-a permis in contra drepturilor noas­
tre, pentru a acoperi tradarea, pe care o săvîrşesce fără
curmare împotriva celor mal sfinte interese ale ţării, pentru
a le învëlui cu aparenţa înşelătoare de loialitate şi fideli­
tate cătră CasaNoastră’Dornnitoare şi cătră persoana Noas­
tră, pentru a ascunde despotismul, pe care îl săvîrşesce
dînsa sub pretextul primejdiei în care dice că s’ar fi găsind
patria, care primejdie însă a fost adusă in realitate chiar
decătră această facţiune. Drept urmare a acestor nelegiuiri
reprobabile, ameninţă a se încinge un rësboiû, care, ori-ce
sfârşit ar avea, aduce în chip inevitabil o mare nenorocire a-
supraţării. Uradepartidîşi cautădejajertfele, pentru-caînnu­
mele profanat de ei al patriei să-’şi rësbune împotriva lor ;
ori-ce libertate individuală, sub cuvèntul de a apăra drep­
turile polilice, se suprimă. Ameninţă săse înfiinţeze unsis­
tem organisât de cea mai apăsătoare volnicie şi a pustii cu
desăvîrşire siguranţa personală şi de proprietate. In această
stare de lucruri, care Im! umple inima cu cea mai adâncă
durere, trebuia să’Mi-seimpună convingerea, că în Ungaria
e în fiinţă unrësboiû. încontra libertăţii, împotriva legalităţii
şi a ordine!, căruia e cu neputinţă a ’i-se face sfârşit prin
mësurï obicinuite în timp de pace. Prin urmare,^după-ce
intermediarul trimis de Noi afost omorît, amhotărît apune
stavilă lucrării desastroase a dietei ungare şi ao disolva prin
Uescriptul delà 3 Octomvrie a. c., şi am numit un coman­
dant suprem peste toate trupele din Ungaria, Transilvania,
Croaţia, Slavonia şi din Confiniul-militar, cu scopul de a
face, spriginit decătră o putere armată corespundëtoare,
sfârşit situaţiunii ilegale provocată prin o facţiune; de aface
să înceteze Yësboiul civil, şi de a face cu putinţă, prin res­
tabilirea păcii interioare, întemeiarea trainică a libertăţii
constituţionale pe basa sigură a ordinii şi a reciprocei ga­
rantii de drept.
In aceasta am fost conduşi de convingerea, că în faţa ne­
 norocirii, cu care amintita facţiune ameninţă patria comună,
e nevoie înainte de toatede arestabili ordinea şi acea stare
pactnică de lucruri, fără de care e cu neputinţă, pe cale
constituţională, o învoire care să mulţumească pe toţi, o
transacţiune trainică pentru toate cererile, dorinţele şi pre-
tenţiunile. Delà emiterea citatului Rescript cu data de30c-
tomvrie a. c., încoaci, am audit cu îndreptăţită indignare,
că dieta ungurească ’şî-a uitat într’atâta datoriile ei, încât
a stăruit înainte pe calea apucată şi-’şi continuă lucrarea
ei pernicioasă binelui public. Stăpânită şi subjugată decă-:
tră amintita facţiune, aluatşi alte hotărîri ilegale, ’şî-a per­
mis încălcări noue a drepturilor Noastre şi-’şi însuşesce pe
nedrept atribuţiunile puterii executive. Ea ainstituit un co­
mitet care ’şi-a însuşit cu obrăsnicie puterea ce se poate
cuveni numai guvernului legal şi-’şi ridică activitatea sa
voinicească până la cel mai făţiş despotism. Neoprindu-se
aci, ea’şî-a permis aluadisposiţiuni, pentru-ca să nupoată
străbate cuvêntul Nostru regesc până la popoarele Noastre
şi a făcut încercarea de a asmuţa laduşmănie pe locuitorii
ţărilor Noastre ereditare care nu aparţin Ungariei.
Insfârşit, pentru aîntregi mesuralucrării sale desastroase,
dietaungurească, dusă înrătăcire şi covîrşită decătră amin­
titafacţiune, amersatât de departe, încâtaîmputernicit cu de­
là sine putere şi a provocat trupele noastre ungare la o
invasiune în ţările Noastre ereditare austriace. Avănd în
vedere aceste fapte, Noi voim ca toate popoarele Noastre
care se ţin de Coroana Noastră ungară, vorbească ele ori­
care limbă şi aibă ori-ce origine, să poată fi puse în cunos-
cinţă despre ceea-ce intenţionăm Noi în consciinţa Noastră,
despre drepturile şi datoriile Noastre regesei. Le facem
dar prin aceasta cunoscut ca să scie, că scopul Nostru ur-
măresce a asigura în mod trainic popoarelor Noastre pu­
tinţa de a se bucura pe deplin —sub ocrotirea binecuvăn-
tătoare a păcii, ordinii şi a bunăstării ce isvorăsce din a-
ceste —acea libertate, care în urma uneltirilor de tradare
ale unei facţiuni a fost schimbată mai ântâiû în o calami­
tate publică. Fiecare naţionalitate a găsit la Noi totdeauna
ocrotire şi am propagat cu multă ingrigire desvoltarea lor.
Această direcţiune o vom urma in chip statornic şi nuvom
îngădui niciodată ca o naţionalitate să apese pe alta. E-
gala îndreptăţire atuturor e”ţinta Noastră, pe care voimsă
o realisăm prin mijloacele ce ne staü la îndemână şi în
temeiul legilor constituţionale, şi în celelalte provincii ce
se ţin de Coroana ungaiă. întrucât privesce îndeosăbi na­
ţionalitatea ungurească, tot timpul domnirii Noastre e măr­
turie despre îngrigirea pe care am dat-o prosperimi ei. Din
partea Noastră nu o va ameninţa nici-odată primejdie şi
răspunderea pentru pericolele, ce”ar putea s’o ameninţe, în
urma unei lupte împotriva a tot ce o împrejmuesce, poate
să cadă numai asupra nechibzuinţei ei şi asupra excesului
 io

de curagiú al falşilor el prieteni. Suntemîn putinţă de ade­

clara sus şi tare că naţionalitatea ungurească va găsi tot­
deauna garanţia existenţei şi prosperităţii sale înîmpăratul
Austriei şi in”unirea paclnică, mare şi puternică a tuturor
popoarelor Sale. Concesiunile pe care le am acordat popo­
rului agricultor prin învoirea Noastră regească pe cale le­
gală, cu prilejul includerii dietei, în 11 Aprilie 1848, privi­
tor la raporturile ţărănesc!, să remână sfinte. Din nici o
parte nu se intenţionează revocarea ori mărginirea acestor
libertăţi şi aceasta nici nu se va face. La orï-ce ìntèmplare
supuşii Noştri vor găsi în nestrămutata Noastră voinţă şi
în puterea Noastră regească o statornică ocrotire, pe care
aii găsit-o în aceeaşi măsură la înaintaşii Noştri de glori­
oasă amintire, împotriva apăsării şi tratamentului samavol-
nicesc, de ori unde ar 11venit aceste. Se adresează prin ur­
mare acest cuvent regesc, ca o ultimă provocare, tuturor
acelora care aii putut fi aduşi în rătăcire prin amintita fac­
ţiune, pentru a se reîntoarce neamânat la datoria lor cătră
Rege şi faţă cu patria, pentru a rupe ori-ce legătură cu a-
mintiţiî duşmani aï ţării. Purtaţi de această speranţă, dăm
expresiune°gândului”Nostru de” a voi să facem preagraţios
deşclinire între seduşi şi seducători, fiind în acelaşi timp
■nestrămutat hotărîţi ”a ”ordona să se procedeze în contra
celor din urmă cu”asprimea de care sunt vrednici, şi care
se impune fără cruţare, avănd în vedere binele obştesc şi
garantarea viitoare a acestuia. De încheiere ordonăm, ca
manifestele Noastre delà 22 şi 25 Septemvrie a. c., să se
retipărească şi să se aducă, însoţite de manifestul present,
dendată la cunoscinţa poporaţiunilor în limbile obicinuite
ale ţărilor.
Dat în Olmiitz, la 20 ale lune! Octomvrie 1848, în al patru­
sprezecelea an al domniriî Noastre.
FERDINAND m . p.
 ■m
A !V i:.X A . 1 ^ .

RETIŢIUNEA GENERALA A FRUNTAŞILOR ROMÀNI DIN

TRANSILVANIA, UNGARIA, BANAT ŞI BUCOVINA
CÄTRÄ IMPËRATUL (25 FEBRUARIE 4849) R.

Maiestatea Voastră,

Naţiunea română din Marele-Principat Transilvania, din

Banat, din părţile învecinate cu Ungaria şi din Bucovina,
naţiunea cea mai veche dintre celelalte naţiuni, naţiunea
cea mai numeroasă în ţinuturile locuite de dînsa—numă­
rând patru şi jumătate milioane —a fost, decând aceste
ţări ah avut marea fericire de a ajunge sub domnia blândă
a vechei Case de Austria, devotată cu o neîntreruptă llde-
lijate înaltei Dinastii ; ea n’a lăsat să treacă nici un prilej
fără să ii dat în faptă dovedi despre această credinţă si nu
s’a speriat în faţa nici unei jertfe cerută de interesele“ Sta­
tului şi de acele ale Dinastiei, cu toate că dînsa a fost a-
păsată decătră celelalte naţiuni conlocuitoare si cu toate
că a fost de secoli încoace exclusă prin legile fe'udale delà
toate drepturile cuvenite unei naţiuni, ba în anii din urmă
a fost ameninţată chiar cu nimicire decătră Maghiarii cari
hrănesc tendenţe separatiste.
Gând aceşti fanatici ah îndrăznit a lua armele pentru a
răsturna Statul austriac, naţiunea română a fost în Ostul
Monachiei cea ântâih care li-s’aîmpotrivit cu toată energia,
şi anume: 1) Românii din Transilvania s’ah declarat,0în*)

*) Tradusă din nemţesce din : Die Romanen der österreichischen Mo­

narchie.
t
M

Vxlunarea de la 15 Mani a. c. ţinută la Blaj, in contra ten-

dentelor maghiare ; 2) regimentul românesc din Banat s’a
declarat numai decât în luna Iulie în contra disposiţiuni-
lor ministerului unguresc şi pe partea intereselor integrităţii
Statului siale Dinastiei ; 3) Intr’o întrunire, dorită deja de
mult, ântâiul (1) regiment românesc de graniţei! din Tran­
silvania a declarat'la 11 Septemvrie că voesce să stea sub
nemijlocita cârmiure a Maiestăţii Sale; 4) al II regiment ro­
mânesc de grăniţeri a refusât guvernului unguresc la 14
Septemvrie, ascultarea, s’a pus laordinele ministerului de
rësboiü austriac, şi ’şi-a oferit toate puterile pentru apata-
rea integrităţii Monarchie! ; 5) întreaga naţiune s a declaiat,
la 25Septemvrie, într’oimpunătoare Adunare-Naţională, îm­
potriva ministerului unguresc, a proclamat constituţiunea
împărătească austriacă şi s’a declarat supusă ministerului
austriac ; 0) când în luna Octomvrie s’aü strîns în masse
Maghiarii din Transilvania şi Secuii, pentru a începe rebe­
liunea, atunci naţiunea română aînfiinţat uncorp de 19u.000
miliţieni, ’l-a pus* sub comanda generală militară, şi a în­
tregit regimentele de linie din Transilvania, in timp de o
lună. CHIODO recruţi dintre Romàni ; 7) asemenea aü făcut
si Românii din Banat, unde ei înşişi s’aü oferit pentru ior-
înarea batalioanelor al 3, 4, 5 şi 6lcaşi au pus, dintre locui­
torii delà ţeară, atâţia miliţieni la disposiţia^ oştirii nupe-
rătesci, de” câţi creduse aceasta că are nevoiă.
In această luptă, 'naţiunea română a dat nenumerate do­
vedi despre bravura ef, despre maturitatea ei ca naţionali­
tate şi despre neînfrânta sa fidelitate cătră Monarcliui ei de
drept şi de dînsa preaiubit, deşi aü costat-o de alta parte
jertfe care trebuiau să ducă pe ori-care altă naţionalitate la
desnădejduire, mai ales căci duşmanul îşi repeţia cu puteri
din ce în ce mai mari atacurile sale, jefuise sute de sate şi
le prefăcuse în cenuşe şi ucisese peste 10,000oameni, fara
desclinire de vrîstă ş”i sex. Armatura defectuoasă (poporul
lupta numai cu lănci şi coase) a fost o pedecă din pricina
căreia răsboiului nu’i-s’aputut face sfârşit încă pana acum
in aceastăparte aMonarchici ; şi totuşi naţiunea nu- şi perde
curagiul şi fiecare atac din partea duşmanului măresce fi-
delitatea şi devotamentul ei. Ea crede în Dumnedefi şi în
cel mai iubitor de dreptate dintre Monarchi, dispreţuiesce
moartea când e vorba de integritatea unui Stat şi de sus­
ţinerea Tronului unei Dinastii, al cărei principiü fundamen­
tal egalaîndreptăţire atuturor cetăţenilor şi a tuturor naţi­
e

onalităţilor. Ealuptăcu o mână în contra duşmanului acestui

principiu fundamental, ear cu ceealaltă alterne Maiestăţii
Voastre rugarea pentru a face pe fiii ei partasi de aceleaşi
principii. Cu toată încrederea în iubirea de dreptate a Ma­
iestăţii Voastre, ea se roagă preaumilit şi reclamă pentru
sine :
 1) Unirea tuturor Românilor din Statele austriace intr’o
singură naţiune autonomă sub sceptrul Austriei, şi ca parte
integrantă a statului unitar,
2) Administraţiune naţională autonomă din punctul de ve­
dere politic şi bisericesc.
3) Deschiderea neîntârdiată a unui congres general al în­
tregii naţiuni pentru constituirea sa autonomă, şi anume :
a) Pentru alegerea unei căpetenii naţionale, care urmează
să fie confirmată decătrăMaiestateaVoastră, şi al cărui titlu
va binevoi preagraţios a-’l hotărî deasemenea Maiestatea
Voastră.
b) Pentru alegerea unui Consiliu, administrativ naţional
purtând titlu de Senat român.
cj Pentru alegerea unui cap bisericesc, care va fi confir­
mat decătră Maiestatea Voastră, şi căruia îl vor fi supuşi
ceilalţi Episcopi naţionali.
dj Pentru organisarea administraţiunii comunale şi dis­
trictuale a Românilor.
ej Pentru organisarea instrucţiunii publice şi înfiinţarea
institutelor trebuincioase.
4) Introducerea limbei naţionale în toate cestiunile ce pri­
vesc pe Români.
5) Un congres general anual al întregii naţiuni, pentru
discutarea cerută a intereselor naţionale.
6) Representarea naţiunii române, în proporţie cu numă­
rul sufletelor, în parlamentul general austriac.”
7) Încuviinţarea unui organ al naţiunii în înaltul Minister
Imperial Austriac, pentru a representa interesele naţionale.
8) Maiestatea Voastră să binevoiască preagraţios a luape
viitor titlul de Mare-Duce al Românilor.
Maiestate! Naţiunea care a suportat atât de multe încer­
cări grele în cursul veacurilor, care a ajuns, prin suferinţa
sa îndelungată, la maturitatea politică şi a datîn aceste din
urmă evenimente atât de multe dovedi strălucite despre o
neclintită fidelitate, se crede îndreptăţită a îndrepta cereri,
care nu numai că au fost acordate fiecărei naţiuni aStatu­
lui Austriei delà înălţimea Tronului Maiestăţii Voastre, dar
ele aü fost chiar promulgate Naţiunea română nu mai poate
şi nu-’i mai e permis să rămână supusă nici-unei altei na­
ţiuni în cuprinsul Statului egal îndreptăţit al Maiestăţii
Voastre. Ea se roagă pentru unirea ei în un corp organic
autonom al Monarchie! în puterea principiului fundamen­
tal al egalei îndreptăţiri atuturor naţionalităţilor. Numai în
acest chip, naţiunea va putea fi satisfăcută şi pusă în pu­
tinţa de a deveni un mădular trebuincios pentru susţinerea
Coroanei Maiestăţii Voastre şi aîntregii Monarchii Aus'triace,
pentru ceea-ce o destinează numărul ei, originea sa, calită­
ţile ei nobile nicidecum amorţite prin vitregimea veacuri­
lor, aceeaşi limbăînbiserică, literatură şi încasă, posiţiunea
sa geografică şi alte împregiurări.
 Pelângă asigurarea despre cea mai statornică fidelitate
şi cel mai neclătinat devotament, ne semnăm preaumiliţil
împuterniciţi ai naţiunii lor.
Olmiitz, 25 Februarie 18 Ì0.

A ï Maiestăţii Voastre
p r c a e r e ili n e io s ï supu.fi,

Andrem Şiaguna m. p. Dr. Ioan Dobranu.

Kpiscop român eparchiot din Agent de Curte, din Transilvania.
Transilvania,

Ioan Mocioni de Foen m. p. Dr. Eudoxiű Hurmuzachi.

Proprietar In Banat. Proprietar, .din Bucovina.

Ioan de Stoica m. p. Dr. Constantin Pomuţiu,

Consilier de CompturI din Tran­ din Ungaria.
silvania.
Basiliu Ciupe,
Ioan Popasu, Funcţionar c. r., din Transilvania.
Protopopul Braşovului, in Tran­
silvania. Lucian Mocioni de Foen.
Proprietar din Banat.
A. Treboniu Laurianu, lacob Bologa,
din Transilvania. din Transilvania.
Iosif Pop de Macedonfi. Mihail Botnar,
Funcţionar de comptabilitate, din Membru al Parlamentului, pentru
Transilvania. Bucovina.
 MEMORIUL FRUNTAŞILOR ROMÂNI
DIN TRANSILVANIA, UNGARIA, BANAT ŞI BUCOVINA
LĂTRACONSILIULDEMINISTRI (5Martie 1894‘)
înalt Minister împărătesc,

Petiţiunea naţiunii române din MonarchiaAustriacă e deja

în manile Maiestăţii Sale. ale preagraţiosuluî şi adânc vene­
ratului nostru Monarch. Incurênd ea va fi presentată, dacă
cumva nu s’a présentât încă, înaltului Minister.
Naţiunea română aşteaptă cu dor nespus, dar şi cu în­
credere şi nădejduire hotărîrea asupra dorinţelor el, despre
care e convinsă, că sunt şi drepte şi potrivite întimpul de
faţă. Cu cât mai strîns e legată soarta naţiunii române cu
această hotărîre, cu atât mai vîrtos cred împuterniciţii el
de a lor datorie, ca să lămurească mal învederat punctele
mal importante din petiţiune şi să expună credincios şi a-
devërat punctele de mânecare fundamentale, pe care ea se
întemeiază.
înainte de toate ar trebui să fie privit ca cel mai impor­
tant ântâiul punct din petiţiune: «Unirea tuturor Românilor
din Statele Austriace, ca parte integrantă a Statului unitar
într’o singură naţiune autonomă sub sceptrul Austriei». In
faptă acest punct e cel mal important, dar pentru a înlă­
tura o greşită înţelegere, trebue să declarăm, că noi nu în­
ţelegem această independenţă altfel, decât numai privitor
îa administraţiunea internă şi în raporturile cu celelalte
naţiuni.
Âşedată la hotarele sud-ostice cele mal îndepărtate ale
Monarchie!, împrejmuită de alte trunchiuri de popoare şi
chiar sistematic apăsată decătră aceia cu care locuiesce îm­
preună şi pentru al căror bine dînsa, tratată în mod maş­
ter, a lucrat mai mult, —naţiunea română face reflexiunî
asupra situaţiunil şi asupra întregeî sale existenţe, mai ales
din timpul celor din urmă şease-decl de ani, şi nu ’i-a fost
cu greu să ajungă la convingerea, că această naţiune trebue
să fie privită în întreagă întinderea el ca un post înaintat
1) T r a d u s d i n n e m ţ e s c e d i n : «D ie R o m a n e n d er ö s terreich isch en M o n a rch ie ».
 ,V1

al popoarelor civilisate ale Europei, şi ca mediu necesar

de legătură al civilisaţieî apusene cu Răsăritul. Indeosăbi
naţiunea română din Monarchia Austriacă a ajuns la consci-
inţa lămurită, că prin numărul el, în urma situaţiuniî sale
geografice, şi prin identitatea originii, a limbii, obiceiurilor
şi a reiigiunii cu locuitorii din Principateie-Dunărene, na­
ţiunea română e chemată a ajunge un factor puternic al
Monarchie! Austriaee, atât pentru manţinerea echilibrului
necesar dintre feluritele trunchiuri de popoare în interiorul
Statului unitar, cât şi pentru exercitarea unei indurir! nea­
părat necesare, din parteaAustriei, asupra Orientului atât de
încărcat cu grave evenimente.
De mulţi ani încoacî adăpostesce naţiunea în sînul el a-
ceastă adâncă convincţiune şi se străduiesce a valora im­
portanţa elementului român în Orientul Europei ; dar sub
greutatea sistemului de mal înainte nu ’i-a fost cu putinţă
să facă a fi ascultată. De câteori bărbaţi, într’adevăr leali
şi sincer devotaţi, atât intereselor naţiunii lor, cât şi acelora
ale întrege! Monarchi!, ’sí-aü ridicat glasul, duşmanii naţiu­
nii romàne n’aii lipsit a rostogoli asupra lor tot felul de
bănuirî, pentru a împedeca emanciparea şi înaintarea el.
Anume în vara trecută, când, în urma Congresului delà
Blaj, deputaţiunea română din Transilvania a plecat la car­
tierul Curţi! Maiestăţii Sale Ferdinand-Cel-Bun, iaInnsbruck,
Guberniul din Cluj a raportat despre aceasta grabnic ia Vi-
ena şi delà Viena, prin intermediul Cancelariei de Curte
pentru Transilvania, la Innsbruck şi a prepuelnicit pe în­
treaga naţiune că ar fi avênd înclinări cătră Rusia; acum
însă, devreme-ce în urma ultimelor evenimente petrecute
în Turcia-europeană, nu mal valorează nimic această armă,
atât de adeseori întrebuinţată împotriva Românilor, aceiaşi
şi alţi nuo! duşmani întorc foaia şi stîrnesc alte ponegriri
răutăcioase potrivit cunoscutului adagiu : «.Calumniare au-
dacter, semper aliquid haerebit».
Liniştită prin neclintita sa fidelitate şi prin devotamentul
el cătră glorioasa Casă a Ilabsburgilor şi cătră întreaga Mo-
narchiă, Naţiunea a respins delà sine sărbătoresce şi cu
îndreptăţită indignaţiune in ultimul el Congres întrunit în
luna Decemvrie, din anul trecut, la Sibiiü toate ponegririle
duşmănoase de soiul acesta. Acelaşi lucru îl fac astădî îm­
puterniciţii eî, în numele sări, şi cu consciinţa împăcată se
provoacă la întreagă ţinuta naţiunii române, atât în trecut,
cât şi în timpul din urmă.
N’ar fi permis a scăpa din vedere nici o altă considera-
ţiune, nu mai puţin importantă, anume ferberea din Tur­
cia-europeană, pe ţermurul drept al Dunării. Lucrurile ce se
pregătesc aci în tăcere pentru cel mal apropiat viitor, pe
care mai înainte numai le-aii bănuit şi despre a căror ori­
gine şi întindere ni-s’a destăinuit câte ceva în cursul ce­
lor din urmă luni, nu prea sunt liniştitoare pentru naţiu­
 52

nea română dela hotarele sud-ostice ale Monarchie! noas­

tre, întocmai cum nu sunt liniştitoare nici pentru întreagă
împărăţia, şi noi cari locuim in cea mai apropiată vecină­
tate şi cari am avut dese prilejuri a ne procura unele lă­
muriri asupra firii şi întinderii acelei ferberl, ne simţim
datori —ca Români *şi ca supuşi credincioşi ai Dinastiei şi
ai Monarchiel întregi —a recomanda acest punct atenţiunii
înaltului Minister.
Prinurmare, deoparte instinctul conservării propriei exis­
tenţe, de altăparte cunoascerea împregiurărilor osăbite între
care se găsesce elementul român din Monarchia Austriacă,
aü stîrnit în naţiunea română convincţiunea că dînsa are
să ’şi caute mântuirea şi să-’şi îndeplinească misiunea, faţă
cu Austria şi faţă cu ea însăşi, in unirea ei în un singur corp
şi, conform înţelesului mai înainte arătat, a unui corp inde­
pendent şi totodată întregitor şi indivisibil al Monarchie! uni­
tare.
Speranţa plină de încredere pentru realisarea, în sfârşit,
a acestei dorinţe de mult timp hrănită, ’şi-o întemeează na­
ţiunea română pe principiul fundamental despre egala în­
dreptăţire a tuturor popoarelor, principiu enunţat decătră
doi împăraţi, garantat cu cuvăntul lor împărătesc şi luat
ca directivă şi temeiü decătră înaltul Minister al Imperulul
în programul”seti pentru noua constituire a Austriei
In acest principiu se cuprinde un alt principiu fundamen­
tal tot atât de important, anume : că pe viitor nu se va în­
gădui exercearea nici unei supremaţii ori egemoniî din partea
unei naţiuni asupra celoralalte, saű, cu alte cuvinte : ca nicî-o
naţiune să nu mai fie supusă unei alteia.
Aplicând acum aceste principii ladeosăbitele popoare ale
Monarchiei, şi mai ales la popoarele din ţările care înainte
se ţineah de”Coroana Ungariei şi la poporaţiunile din Ma­
rele Principat al Transilvaniei, atunci realisarea egalei în­
dreptăţiri a tuturor naţiunilor într’un chip, care să mulţu­
mească pe toţi, abia e cu putinţă altfel, decât, ca —fără
privire la împărţirile teritoriale anterioare, şi fără a avea
îndeaproape vedere teritorul, cam în felul organisării bise-
ricesci pentru credincioşii deosăbitelor confesiuni—să ră­
mână în grigea fiecărei ”naţiuni a se grupa în giurai unul
centru, care”faţă cu celelalte naţiuni e independent. Toate
naţionalităţile “astfel constituite, ca nisce mădulare ale
unei totalităţi mai mari , se vor lega în legături indisolu­
bile cu punctul central al Monarchie] unitare. In acest chip
şi, după-cum suntem pe deplin convinşi, numai in acest
chip va ajunge să se realiseze egala îndreptăţire a tuturor
popoarelor, numai în acest chip se va risipi neîncrederea,
invidia şi ura dintre naţiuni, numai astfel se va preveni
ori ce prilej de ceartă, se va înlătura cu desăvârşire germi­
nile discordiei şi va dispărea temerea, că o naţiune va a-
junge la egemonie asupra celoralalte ; cu uncuvent : înacest
 chip, întinerite prin instituţiunî independente şi reunite prin
legătura recunoscinţii, fidelităţii şi a devotamentului cătră
preaiubita Casă domnitoare şi cătră patria comună, feluri­
tele naţiuni ale Ungariei şi Transilvaniei vor sta unele lângă
altele precum aű trăit si până acum în pace, pelângă toată
deosăbirea de religiune ce există şi cu toate grupările felu­
rite pornite din aceasta în privinţa administraţiuniî biseri­
cesc!.
Dând prin aceasta expresiune convincţiunii noastre, că
noua constituire a ţerilor, care odinioară se ţineau de Co­
roana Ungariei şi a Marelui-Principat Transilvania, numai
aşa in armonie frăţească va isbuti în chip mulţumitor pen­
tru toate naţiunile, dacă cu prilejul nouei constituiri a na­
ţionalităţilor se va lăsa cu totul la o parte cestiunea terito­
rială, o r i— cel puţin nu se va ţinea mare socoteală de ea,—
suntem^ nevoiţi să adăugăm, că în aceasta nu suntem d e lo c
conduşi do temerea, că cestiunea teritorială ar putea forma
o pedică pentru împlinirea dorinţelor naţiuni! române. Căci
pe întreg teritorul locuit de ea, începând dela hotarele sud-
ostice cele mai extreme ale Monarchiei până aproape de
fisa, naţiunea română alcătuesce poporaţiunea cu desăvîr-
şire covîrşiţoare; şi anume, întinderea cea mai mare a te­
ri torul aci arătat e locuit exclusiv de Român!, o altă parte
e locuită de Români împreună cu alte poporaţiuni, dar cu
majoritatea în partea Românilor; şi numai o parte a terito-
rului locuit de Sëcuï, ar forma o excepţiune.
Deasemenea nu e de prisos observarea, că părţile Ungarie!
ce se află între hotarele aci indicate, aparţineai! odinioară
Transilvanie!. După cum insă naţiunea română nu voesce
să se scie pe viitor subordonată, nici în întregimea sa, nie!
în parte, nimenuî, decât, nemijlocit guvernului austriac co ­
mun, întocmai aşa ea nu doresce ca vr’o altă naţiune de
pe teritoriile locuite de Români — deşi ea alcătuesce pe a-
ceste teritorii majoritatea covîrşiţoare a poporaţiunii— să
remână subordonată. Dimpotrivă, ea doresce, ca egala îndrep­
tăţire să se pună în tiiinţă, în aceeaşi mesura şi neştirbită, pen­
tru toate naţiunile, şi no! am dat expresiune convincţiunii
noastre, că la acest résultat fericitor anevoiă se va putea a-
junge altfel decât în chipul ma! sus arătat. O altă cale va duce,
după convingerea noastră, neapărat la supremaţia unei na­
ţiuni peste celelalte ; această egemonie însă nu se împacă
deoparte cu principiul fundamental al egalei îndreptăţii'!, ear
de altă parte, în urma ultimelor evenimente sângeroase din
Ungaria, Banat şi Transilvania, ea a devenit atât de impo­
sibilă, încât o nouă încercare n’ar avea ca résultat decât
mima! complicaţiunl noué, ciocniri reciproce şi poate chiar
rësboaie civile.
Unirea tuturor Românilor din Monarchia Austriacă e aşa­
dar o consecuenţă firească a principiului fundamental pen­
tru egala îndreptăţire a tuturor naţiunilor ; această unire e
spriginită prin misiunea poporului român, pentru interesul
întregeï Monarchii şi prin multe alte impregiurărl importante.
Exemplul naţiunii săsesc!, care, cu toată împrăştiarea ei,
(mai ales Saşii dela Sud sunt despărţiţi de cei dela Nord
prin o întindere mare de teritor) totuşi e unită într’o Uni­
versitate naţională şi sub un Comes, dovedesce cu priso­
sinţă că e uşoară îndeplinirea unirii tuturor Românilor,
care dintre toate celelalte naţiuni se găsesc pe teritorul lo­
cuit de dînşiî mai compacţi. In acest mod şi Germanii din
Banat se pot împreuna cu Saşii din Transilvania.
înalt Minister Imperial ! întreagă naţiunea simte această
trebuinţă. Aceleaşi dureri pe care a fost nevoită să le su­
feră în toate provinciile Monarchie! din partea ceioralalte na­
ţiuni mai mult favo risate, aceeaşi soartă şi aceleaşi peri­
cole ce o încungioară, consciinţa ce are fiecare Român des­
pre identitatea originii, aceeaşi religiune şi mal ales aceeaşi
limbă în familie, in biserică şi literatură, aceleaşi moravuri
şi obiceiuri, moştenite delà străbunii lor, moravuri şi obi­
ceiuri pe care veacurile n’aű fost în stare să le nimicească,
toate aceste împreună aü născut de mult sentimentul naţi­
unii române pentru această trebuinţă. Astădl acest senti­
ment e mai puternic ca totdeauna. Abstracţie făcend delà
alte circumstanţe, despre care se face amintire în acest act,
naţiunea simte că îngrozitorul rësboiù civil, care acum se
poartă numai pe pămentul locuit de ea, ori nu s’ar fi înce­
put nici odată, ori ’i-s’ar II făcut sfârşit deja de mult, dacă
naţiunea română ar Ii fost unită şi organisată ca naţiune
autonomă.
Pe aceleaşi motive, aci arătate, se întemeează şi celelalte
puncte ale petiţiunii. Ele nu aü alt scop, decât libertatea
desvoltăril neatîrnătoare a naţiunii, care drept a fost vestit
tuturor popoarelor Statului Imperial dela înălţimea Tronu­
lui, şi care nu mal e permis să se refuse nici naţiunii ro­
mâne. Pentru a putea exercita acest drept, ea cere o admi-
nistraţiune naţională autonomă sub o Căpetenie ') pe care
să-’l aleagă ea însăşi şi care să ile confirmat decătră Maies­
tatea Sa, şi sub un Senat administrativ naţional; ea cere
mai departe limba naţională în afacerile proprii ale ei şi
un congres anual al întregii naţiuni, pentru deliberarea in­
tereselor naţionale.
In toate aceste puncte subsemnaţii nu găsesc nimic ce
n’ar fi o urmare neapărată a recunoscutelor şi atât de ade-
seoil garantatelor principii fundamentale, pe basa cărora are
să se facă noua constituire a Statului Imperial.
Dacă naţiunea pretinde acelaşi lucru şi în respectul bi­
sericesc, trebue să nu se scape din vedere, că prin aceasta*)

*) Pentru a înlătura o greşită înţelegere, observăm că sub Cap-Suprem na­

ţional nu înţelegem alteeva, decât numai ceea-ce înţeleg Croaţii sub Banul lor,
Serbii sub W oivodul lor şi Saşii sub Comesul lor, ete.
 nu cere nimic noü, devreme-ce ea a exercitat totdeauna
aceste drepturi, păstrate prin praxa veche a bisericel, cu
toate persecuţiunile ia care a fost expusă religiunea sa. In
timpurile anterioare Românii au avut chiar şi un Cap su­
prem bisericesc, căruia h eraü subordonaţi ceilalţi Episcop!,
şi anume la Alba Iu lia, în Transil vania.
Naţiunea pretinde toate aceste, numai ca parte întregi­
toare a Monarchie! unitare, şi chiar pentru aceasta ea do-
reşce să lie representata, în proporţie cu numărul sutlete-
telor ei, şi în parlamentul austriac” Negreşit e numai în
interesul Statului unitar de a încuviinţa "această dorinţă.
înalt Minister Imperial. ! Invreme-ce subsemnaţii repeţim
a recomanda atenţiunii binevoitoare a Ministerului imperial,
atât petiţiunea naţiunii romàne, cât şi motivarea acelei pe-
tiţiuni, prin acest act, ne permitem* totodată a adăuga, că
după cumplitele jertfe aduse în mod exemplar decătră na­
ţiunea română, în cursul îngrozitorului rèsboiü civil, pentru
Tron şi întreagă Monarchia, şi după ne mai pomenitele pus­
tiiri, prin foc şi sabie, pricinuite el din partea duşmanului,—
nimic n’ar fi mal nemângăitor şi mai desnădejduitor pen­
tru această naţiune aspru încercată, ca refusarea celor mai
ferbinţl dorinţe ale ei, exprimate în petiţiunea sa, despre a
căror îndreptăţire şi potrivire cu timpurile de adì, ea e adânc
încredinţată.
înalt Minister Imperial ! Naţiunea are trebuinţă de o grab­
nică încuragiare, pentru a nu-’şl perde curagiul, şi noi
hrănim speranţa plină de încredere, că dorinţele sale vor
fi apreciate şi resolvate spre mulţumirea ei.
Pelângă asigurarea despre cea mal distinsă înaltă stimă,
ne semnăm representanţii naţiunii române.
Olmütz, 5 Martie IX!!).
(Urmează iscăliturile).
 PROPUNERI DE ÎMPĂCARE, FĂCUTE ROMÂNILOR
DE GUVERNUL LUÏ KOSSUTH (1849). *)

I. Walachii vor fi, ca naţionalitate separată, trecuţi în vi-

îitor în actele publice cu numele lor, Români.
II. Guvernul ungar, însufleţit de dorinţa ca toate naţio­
nalităţile din Ungaria să se desvolte în mod independent,
încuviinţează Românilor următoarele garanţii :
III. Corespondenţa diplomatică în limba maghiară să se
întindă numai întrucât privesce legiferarea, administrarea
afacerilor publice de guvernament, întrucât ea e neapărat
cerută de menţinerea unităţii de stat ; în administraţiunea
comunală se vâ întrebuinţa limba vorbită de majoritatea lo-
locuitorilor.
IV. In comitatele şi jurisdicţiunile exclusiv românesc!, ori
si în acele în care această naţiune alcătuesce majoritatea,
se poate folosi în discuţiunî limba română ca şi cea ma­
ghiară. Procesele verbale (protocoalele) vor fi redactate în a-
mêndouë limbile. Corespondenţa cu adunarea naţională, cu
guvernul şi cu jurisdicţiunile, se va purta în limba maghiară,
cu excepţiunea corespondenţei dintre acele jurisdicţiuni, în
care se întrebuinţează amêndouë limbile. In acest cas co­
respondenţa poate fi purtată şi în limba română.
V. In toate şcoalele deja in fiinţă şi în acele care se vor
înfiinţa pe viitor decătră stat pentru Români, limba de
instrucţiune e limba română.
VI. La caşul, când curtea cu juraţi (Juriul) ori procedura
verbală vor fi introduse la judecătoriile inferioare, princi­
piul expus în articolul IV e a şe aplica în acest sens in
procedura judecătorească.
VIL E liber fiecare Român a da petiţiunî redactate în
limba lui.
VIII. Românii cari aparţin bisericii grecesci, se bucură de
aceleaşi drepturi, ca şi credincioşii celoralalţereligiuni, în pri­
vinţa administrării autonome a bisericilor şi şcoalelor. Prin
urmare dînsii sunt neatirnători delà preoţimea sârbească
şi-’şi aleg liber pe Episcopii lor, al căror căpetenie poartă
titlul de Patriarch.

») Ioliann Czetz : «Bcra’s Feldzug, ia Siebenbürgen». Hamburg. Hoffmann X

Campe. '1800.
 57

IX. In Ministerul Instrucţiunii publice va funcţiona o di-

visie separată pentru credincioşii bisericii grecesc!. Ea va
fi alcătuită numai dintre Românii de această credinţă.
X. Şcoalele şi bisericile aceste! religiunl sunt împărtăşite
de toate drepturile celoralalte religium.
XI. Ele administrează fundaţiunile bisericilor şi şcoale-
lor lor.
XII. Se va înfiinţa pentru dînşi! o facultate de teologie
separată la universitatea din Buda-Pesta.
XIII. După o prealabilă încunosciinţare cătră guvern şi
încuviinţarea din partea acestuia, Românii se pot întruni în si-
noade ma! mici şi în congres pentru a delibera, sub pri-
vigherea superioară a unu! Comisar regesc, asupra Gestiu­
nilor religioase şi şcolare ale lor.
XIV. In districtele în care e predomnitoare limba română,
comanda garde! naţionale va ii în limba română.
XV. EÏ sunt admişi, egal cu ceialalţi cetăţeni ai Statului in
toate funcţiunile publice şi trecutul nu poate fi pentru ni-
men! o pedică în această privinţă.
XVI. Românii care luptă împotriva Ungariei, vor preda
în timp de doue sëptëmânï dela închierea acestui tratat,
armele lor, cele! mai apropiate autorităţi civile ori militare.
XVII. Guvernul ungar acordă tuturor Românilor, care sunt
implicaţ! în inconvenientele de mai înainte şi care vor în­
deplini condiţiunile statolite în precedentul articol, amnes-
tie desăvârşită şi generală.
XVIII. Insurgenţii români vor presta, după depunerea ar­
melor, jurăment pe independenţa Ungariei; cine nu va presta
acest jurăment în timp de doué sëptëmânï delà încheerea
tratatului de pace, va ii exclus delà amnestiare ; aceeaşi dis-
posiţiune va avea valoare şi pentru toţi aceia, care nu vor
fi depus armele lor pănă la termenul statorit în articolul XVI.
 58

A ’.V1-:XA XT.

CONVENTIUNEA ÎNCHEIATĂ INTRE PRINCIPELE GUZA

SI DÎRECTORIUL EMIGRAŢIUNII KOSSUTHISTE
(29 IULIE 1859) *)■

Convenţiune privitoare la expediţia de arme, muniţiune şi

efecte de armament, făcută la anul 1859 cu destinaţie
pentru Principatele-Dunărene.

Directorial naţional maghiar deoparte şi Ioan Bălceano,

ca însărcinat de afaceri si în numele Alteţei Sale Principe­
lui Cuza, de altă parte, au încheiat convenţiunea următoare :
Art. 1. Directoriul naţional maghiar cedează, sub titlul de
împrumutare, dece mii de pusei Principelui Cuza, şi tot în
acest chip, deâsemenea sub titlu de împrumutare, jumătate
din muniţiunea şi efectele de armament ale acelor arme,
care se găsesc in Principate ca proprietate a Directoriului
national maghiar. .
Art. 2. Alteţa Sa Principele C u za se obliga a restitui toate
aceste Directoriului naţional maghiar, după expirarea alor
doi ani, întâmplător şi mal curând, dacă în acest interva
s’ar oferi prilej de a întrebuinţa aceste arme în interesul
independentei Ungariei.
Art. 3. Geealaltă parte a armelor, muniţiilor şi armamen­
telor, pe care le posedă în Principate Directoriul naţional
maghiar, se încredinţează ca deposit Alteţei Sale Principelui
Cuza şi se pun sub paza unui agent ce urmează să fie nu­
mit din partea Directoriului naţional maghiar, care agent
va sta iarăşi sub privigherea Alteţei Sale Principelui.
Art. 4. Se observă în mod expres, că acestui însărcinat
de afaceri nu-’i va fi permis să dispună peste nici-o patte
a armelor amintite, fără a putea să arate mai înainte Alte­
ţei Sale Principelui însărcinarea din partea Directoriului na­
tional maghiar ori din partea împuternicitului acestuia.
' Art. 5. Directoriul naţional maghiar recunoasce ca este
dator a întrebuinţa aievea aceste arme pentru un singui
scop, anume pentru eliberarea Ungariei şi sub nici un pie-

') L. Kossuth : «Schritten aus der Emigration.» Pressburg und Leipzig. Stamp­
fet 1880.
text, în interesa! vederilor şi al întreprinderilor acelor par­
tide, care există ori se pot forma in Principatele-Unite.
Art. 6. Alteţa Sa Principele Caza ia asupra sa cheltuelile
cerute de trasportarla amintitelor arme, tnuniţiunî şi efecte
de armament, pe interiorul teritorulul Principatelor, cum şi
pentru depunerea şi conservarea lor,
Art. 7. Pentru întâmplarea dacă Directoriul naţional ma­
ghiar s’ar disolva, amintitele arme, materialii şi armamente
vor ti puse la disposiţiunea acelora, pe care îi va împuter­
nici pentru aceasta Directoriul.

Făcut în doué exemplare. Turin, "29 Iulie, 1859. .

Semnatî :
Directoriul naţional niapliiar: însărcinatul de afaceri al Alteţei
Kossuth, president. Sale Principelui Moldovei şi
Valachiel :
Comite Ladislau Teleki. loan Bălăceano.
General Klapka.
 00
^LTVn^ZA. -X fi

SCRISOAREA LUI KOSSUTH CĂTRA PRINCIPELE CUZA

18(50. ')

Ia instrucţiunea destinată pentru Zglinicki se face men­

ţiune şi despre însărcinarea ce s’adat acestuia, ca să ima-
nueze Principelui Cuza o scrisoare.
Această scrisoare nu se raporta la expediţia de arme deja
făcută. întrucât privesce această expediţiune şi eventuali­
tatea unei operaţiuni din partea Ardelenilor, — credincios
ideei normative, statorită ca punct cardinal in liotărîrile
noastre luate în Turin, anume, că numai în acel cas vom
începe rësboiul revoluţionar în patria noastră, dacă s’ar tri­
mite oştire italiană de ajutor în Ungaria— eü 2) am credut,
de lipsă, atât ca o datorie a mea faţă cu patria noastră, cât
şi pentru acoperirea responsabilităţii mele personale, a cere
delà dl General Klapka toate garanţiile ce se pot găsi în ci­
tatul proces-verbal din luna Octomvrie. Devreme-ce însă
privitor la aceasta am primit din partea Generalului Klapka
asigurări liniştitoare, ’mi am dat din toată inima învoirea, ca
dirigearea afacerilor d’acolo să se încredinţeze, in numele
Direcloriidui, exclusiv d-lul General Klapka, şi că noi nici
s ă ’l mărginim, nici să-’i stânjinim prin amestecul nostru în
felul lui de a proceda.
Epistola pe care am adresat-o noi Principelui Cuza, a fost
aşadar de cuprins exclusiv politic şi trata parle comunitatea
de interese ce împreună avem, Ungaria şi Principatele- Dunărene,
faţă cu Austria, parte promovarea concordiei dintre Maghiari şi
dintre Românii din Transilvania. Epistola n’a fost scrisă nici
măcar în urma hotărîrilor delà Turin. Ea e acea epistolă,
despre care se face menţiune la pagina 523, Vol. II al scri­
erilor mele, a căror redactare a luat-o asupra sa Ladislaft
Teleki cu prilejul turburărilor ivite în Imper în vara anu­
lui 1800, care ameninţaţi — în caşul unui rësboiü — cu repeţi-
rea teroare! delà 1848—49. Impregiurările arätaü timpul
expedierii armelor ca potrivit pentru-ca această scrisoare
să ajungă în mânile lui Cuza. Devreme-ce însă mai jos, în
partea a treia, se cuprinde o expunere mai amenunţită a
raporturilor politice, cred deajuns a comunica aci nu atât
0 L. Kossuth: «Schriften aus der Emigration».
•) Kossuth.
 un extras mai detaliat al acestui document de un cuprins
bogat, ci a comunica mai ales punctele de căpetenie ale lui.
Scrisoarea noastră dă — din punctul de vedere al identi­
tăţii de interese— expresiune convincţiunii, că Principatele-
Dunărene şi Ungaria sunt avisate la cea mai cordială îm­
preună înţelegere şi la cea mal intimă alianţă.
Ea aduce aminte Principelui, că Austria, care nu se o-
presce nici in faţa celor mai ruşinoase mijloace de corup-
ţiune, nu numai a pregătit in tot chipul pedecl, pentru-ca
voinţa naţională din Moldova şi Valachia să nu se poată
manifesta în libertate, ci a chiar conspirat direct cu îndë-
rëtnicie dosnică împotriva unirii celor doue Principate şi
în contra îndoitei alegeri a lui Criza.
Ori unde se arată o pedecă in calea Principelui Guza, o
nenorocire ori o primejdie, — tie în interiorul ţeril, fie în
străinătate — pretutindeni eia mijloc acţiunea Austriei. Ori­
care duşman al Principelui, daşmanul mic ca şi cel mare,
are avantagiul de a fi ocrotit de Austria.
Englitera, deşi aceasta dă importanţă intereselor Porţii-
Otomane, totuşi în cele din urmă n’a hésitât a face drep­
tate Principelui.
ltusia, în ciuda politicei sale de expansiune, n’a putut să
nu se asocieze la politica mărinimoasă a Franţei privitor la
Principate.
însuşi Poarta Otomană, deşi în chip firesc îngrigiorată
pentru prerogativele suveranităţii Sale, totuşi în fine â cedat
bona fide voinţei Principatelor Dunărene.
Singură Austria, singur numai gândul duşman al Austriei,
nu ’şi-a impus niciodată limite. Austria a luptat şi luptă ne­
întrerupt împotriva celor mai sfinte interese, în contra celor
mai îndreptăţite dorinţe ale Principatelor.
Trecutul e oglinda pentru viitor. Aceleaşi cause produc
neapărat totdeauna aceleaşi efecte. Devreme-ce temelia exis­
tenţei sale e forţa, Austria vrea să vadă, şi în vecinătatea
ei dinspre Resărit, sclăvie şi miserie, pentru-că din aceste
nasc turburări, pentru că aceste dau apoi pretext şi ofer
prilej la intervenţie, ear în dos pândesce dorul de expan­
siune, gândul de ocupaţiune. Austria nu poate vedea în îm­
prejmuirea el popoare libere şi înfloritoare, fiindcă liberta­
tea ar înlătura înriurirea ei şi ar fi în calea tendenţeî sale
de stăpânire.
Domnia Turcilor înclină spre decadenţă. Deja a prins
teren, la cele mai multe dintre cabinetele europene, păre­
rea, că logica cestiunil orientale duce la această soiuţiune.
Crisa disoluţiunii se poate îndelunga încă pentru un timp,
dar turburări de natura' acelora din Siria, sunt de altă parte
in stare să grăbească această destrămare şi astfel din-
tr’o clipită într’alla crisa poate să se ivească. * Ori-cum fie,
e netăgăduit că disoiuţiunea domniei turcesci poate, între
orl-ce împregiurări, să se nască numai în doue chipuri : ori
 m

prin faptul că naţiunile, care alcătuiesc întregimea lmperă-

ţieî, vor ajunge a fi libere, ori prin împărţirea Imperului
turcesc între mai multe Puteri mari. In caşul din urmă, po­
poarele Orientului n’ar ajunge la libertate, ci ele ar schimba
numai pe stăpân.
E însă lămurit că, câtă vreme Austria, având posesiunea
Ungariei, va avea, ca cel mai apropiat vecin al Imperului
turcesc, o situaţie de Putere mare, în ultima analisă numai
cea din urmă dintre celea doué alternative : schimbarea
stăpânului, — e cu putinţă.
Popoarele din Orient, puse între pofta de stăpânire a alor
doue mari Puteri (a Austriei şi a Rusiei), nu pot ajunge
nici-odată la neatîrnare, şi prin urmare nu vor putea fi li­
bere, devreme-ce fără independenţă nu e cu putinţă decât
o imagine slabă a libertăţii, ear adevërata libertate’ nici-o­
dată. Austria, întocmai ca şi Rusia, nu poate fi pentru na­
ţiunile mici decât stăpân, (ori, ceea-ce e acelaşi lucru : pa­
tron), dar nici-odată un tovareş de alianţă. Duelul acestor
doue Puteri mari, pentru a ajunge la stăpânire, la prepon-
deranţă, exclude putinţa neatârnării.
Austria va ocupa ; ear ceea-ce nu va ocupa, ori nu va pu­
tea ocupa dînsa, va împinge în braţele Rusiei, pentru-că
din propria lor putere popoarele Orientului nu-’şi vor pu­
tea manţine nici-odată o situaţie independentă faţă cu cele
doue Puteri, mari, şi prinurmare vor fi nevoite să graviteze
înspre una ori înspre alta din aceste. Apoi dintre aceste
doue, Austria e cea mai urgisită, şi Rusia are în favorul ei de­
oparte avantagiul afinităţii de rasă, şi de altă parte pe acela
al unităţii de religiune.
Această situaţie primejdioasă, care — având în vedere sta­
rea actuală de lucruri — poate fi numită o situaţie desnă-
dejduită pentru popoarele din Orient, se poate schimba nu­
mai în caşul, dacă Ungaria se va scăpa de stăpânirea din
partea Austriei. Atunci popoarele împărăţiei turcesci, când
va fi sunat ciasul pentru disoluţiunea acestui Imper, nu
vor mai fi strìnse între doue petri de moară; atunci cesti-
unea orientală nu va mai fi o cestiune de duel între doue
mari Puteri, care se ceartă asupra întrebării : In ale cărei
ghiare se ajungă moştenirea delà Turcia? Locul stăpânirii
austriace îl va lua prietenia din partea Ungariei, care în in­
teresul propriei sale apărări, va fi mînată spre alianţă; ear
în alianţă cu Ungaria, popoarele din Orient vor fi în stare
a se împotrivi poftei de stăpânire a Rusiei. Aşa, şi numai
aşa, e cu putinţă, ca cestiunea orientală să-’şi găsească des-
legarea — nu în o schimbare de stăpân, ci in libertate.
Aceste vederi şi, în legătură cu ele, independenţa Unga­
riei, aii cea mai înaltă importanţă, înainte de toate pentru
Principatele-Dunărene, pentru-că aceste sunt ameninţate pe
lângă pofta de stăpânire din partea Austriei — ceea-ce con­
stitue o primejdie comună şi pentru celelalte popoare din
Orient — încă şi din partea panslavismului. Ear acesta e
un pericol comun, împotriva căruia Principatele Române
pot găsi ajutor singur numai în independenţa Ungariei. A-
cest ajutor îl vor găsi Principatele nu numai fiindcă peri­
colul din eestiune ne ameninţă deopotrivă, ci şi fiindcă
panslavismul poate fi paralisat singur prin neatîrnarea na­
ţională a diferitelor state slave; ear la această independenţă
se poate ajunge numai deodată cu independenţa Ungariei.
După-ce s’a mai făcut amintire că Principatele-Dunărene
aü perspectivă pentru redobândirea Bucovinei, ruptă — îm­
potriva tuturor drepturilor divine şi umane — delà Moldova,
numai în caşul independenţei Ungariei, scrisoarea se ocupă,
cu expunerea raporturilor cu Italia. Ea arată inevitabilitatea
rësboiuluï dintre ltatia şi Austria, identitatea de interese
care mină in acest cas pe naţiunea italiană şi pe cea ma­
ghiară la alianţă, şi constată faptul, că naţiunea maghiară
ar fi hotărîtă a profita de această ocasiune pentru elupta-
rea independenţei sale. Apoi scrisoarea face menţiune, că
în faţa acestei strîmtorări, Austria nu se va da îndërët de
a-’şi căuta din noü refugiul în resvrătirea naţionalităţii va-
lache şi a celei sêrbescï, din Ungaria.
Accentuând că e cu neputinţă, ca Principele Cuza să fie
nepăsător faţă cu soarta fraţilor sèi de aceeaşi origine şi de
aceeaşi limbă din Ungaria, scrisoarea declară, că într’adevër
în Ungaria drepturile eraü odinioară întemeiate pe privile­
gii, dar totuşi nici-odată pe stăpânirea de rasă ; ea arată, că
ia anul 1848 privilegiile au fost înlocuite cu libertatea pen­
tru toţi, fără deosăbire de rasă, limbă şi religiune. Scrisoa­
rea enumeră instituţiunile prin care s’a garantat diferitelor
naţiuni, nu numai desvoltarea liberă şi interesele sociale, dar
şi valoarea lor în vieaţa de toate diîele ; în ea se spun în­
şelăciunile, de care s’a folosit Austria pentru a asmuţa pe
naţiuni şi se arată cum le-aü aruncat în schimb într’ un jug
comun, drept mulţumită pentru mâna de deplin ajutor ce
’i-aü oferit spre ajungerea criminalelor ei scopuri. Şi de-
vreme-ce Austria face acum din noü încercare cu cabalele
sale deatuncï, sëmënànd prin agenţii ei secreţi simburele
discordiei ; devreme-ce ea aţiţă pe Valaclu prin neruşinata
minciună, că aceştia vor fi siluiţi decătră Maghiari să re­
nunţe la limba şi naţionalitatea lor ; şi, devreme-ce lucru­
rile aü ajuns atât de departe, încât funcţionari publici aus­
triaci rësvrâtesc în Transilvania la ucidere şi, teciunărie, în­
tocmai ca cele delà anii 1848 şi 1849, — scrisoarea adre­
sează Principelui, în numele identităţii noastre de interese,
rugarea de a da ocrotire şi ajutor pentru zădărnicirea aces­
tor cabale ale Austriei.
«Spiritul marei majorităţi a locuitorilor Ungariei» — con­
tinuă scrisoarea — «e pe partea noastră, astfel încât, cu toate
aceste cabale şi conspiraţiunl vom eşi triumfători din lupta
ce ne aşteaptă” Ne-ar pricinui totuşi” o durere tară seamën
 de mare, când ar trebui, ca rësboiul nostru pentru indepen­
denţă, acest lucru de cel mai general interes pentru toţi
locuitorii patriei — sa fie împreunat cu un rësboiü civil
de ucidere între fraţi ; şi ne aducem aminte cu îngrozire
de sângele preţios, care s’ar vèrsa cu acest prilej fără
nic?l UP Ori-care ar fi însă sfârşitul unul astfel de rës­
boiü civil, sigur e, că repeţirea scenelor sângeroase delà 1848,
ar face_ cu neputinţă, pentru mult timp, dacă nu chiar pe
vecie, împăcarea între Români şi Maghiari».
Pentru acest motiv, scrisoarea provoacă pe Principele să
ne dee ajutor, pentru-ca Valachiî din Ungaria şi Transilva­
nia, dar mai ales conducătorii lor, să dovedească înţelegere
pentru identitatea de interese, care există între independenţa
Ungariei şi asigurarea independenţei Principatelor-Dunărene
unite, prin urinare să înţeleagă, că dacă vor păgubi pe Un­
garia, ei vor pricinui păgubi nu numai lor, ci şi României.
Şi devreme-ce Principele cunoasce principiile care ne că­
lăuzesc pe noi in cestiunea naţionalităţilor, scrisoarea énu­
méra principiile scoase din un proiect de constituţie, lucrat
de mine încă în Kiutahia şi comunicat* la pag. 497 Vol. I
ai scrierilor mele. Aceste principii aü fost acceptate întoc­
mai şi în întregimea lor din partea amicilor mei politici
din patrie, luând în consideraţiune situaţia din acel timp,
şi de altă parte şi dînşii aü hotărit a ţine cu neînfrântă
statornicie la Uniunea Transilvaniei şi a nu îngădui, sub
nici o condiţiune şi cu nicî-un preţ, o revisuire a acesteia.
In fine, s’a mal tras luarea aminte a Principelui, că ar
fi de dorit, ca presa din Bucurescî să discute cestiunea ma­
ghiară din punctul de vedere al adevăratelor interese ale
Principatelor-Unite. In încheiare s’a dat expresiunea spe­
ranţei, că Principele, avênd în vedere identitatea de inte­
rese dintre noi, nune va refusa spriginul sëu, de nemărginit
preţ pentru noi, mal ales că aceasta e şi în interesul Princi­
patelor.
 65
AIVEXA. I O .

CONVENŢIUNEA INTRE PRINCIPELE CUZA ŞI GENERA­

LUL KLAPKA (5 IANUARIE 1861)5)
lassi. 0 Ianuarie I8(rl.
CONVENŢIUNE.

Intre Alteţa Sa Principele Cuza şi între

Generalul Klapka s’aü statorit, cu prilejul întâlnirii lor din
diua de 5 Ianuarie 1861, următoarele :

Principele e învoit, ca să se transporte prin Principatele-

Unite^ arme şi muniţiunî pentru Ungaria. Pentru a înlătura
totuşi chiar delà început toate indiscreţiunile şi neînţelege­
rile, se statoresce lămurit, că pe viitor aceste expedieri se
vor dirigia astfel, ca şi cum ele ar fi în legătură cu comen-
dile de arme făcute oficial decătră guvernul român şi ac­
ceptate de guvernul francez. Prin urmare corăbiile vor tre­
bui să pornească dintr’ un port francez şi armele vor trebui
să fie expediate ca şi cum ele ar fi trimise decătră guver­
nul imperial în urma comendilor făcute.
Devreme-ce cantităţile ce vor sosi nu pot ii supuse unul
control, ele vor fi primite în Principate numai ca de formă
/ostensiblement/ decătră agenţii Principelui şi vor fi puse la
disposiţia acestuia. Va fi în sarcina Alteţei Sale să îngri-
gească de modalităţile transportării lor la deposite, care
trebue alese în vecinătatea hotarelor Transilvaniei. Va re-
mânea la buna chibzuire a Principelui, a întrebuinţa pentru
aceasta ori trenul militar, ori caii şi carele ce se vor lua
decătră Generalul Klapka, şi totodată 30 oameni, cari însă
vor sta totuşi în tot timpul lucrării întru toate la disposiţia
Principelui.
Depositele se vor înfiinţa în diferite locuri şi anume în
Ocna şi Slănic, unde existenţa lor e foarte uşor de indosit,
cum şi în alte localităţi ca aceste, unde înfiinţarea lor va
părea folositoare şi recomandabilă.
Avend în vedere probabilitatea zoriril din partea eveni­
mentelor, transportarea armelor la deposite — îndată-ce a-
ceste vor fi sosit — se va îndeplini cu cea mal posibilă
grabă. Intr’aceea Principele îşi va da învoirea, ca deocam­
dată să fie^ transportate tot acolo o parte a armelor trimise
în anul 1859, pe care le dăruise împăratul.
Sosind timpul în care va trebui ca armele să fie trecute

') Kossuth : «Schriften aus der Emigration».

 (iti

peste graniţă, atunci Principele va lua o hotărîre privitor

la mijloacele ce se vor întrebuinţa spre acest scop, şi nu
va protesta, ca Maghiarii, venind în mici cete şi cu care
peste graniţă, să ajute la transportare.
Se statorêsce lămurit condiţiunea, că în timpul întregii
acţiuni nu se va face us de nicl-o armă, nu se va mişca
nicl-un om, şi peste tot nu se va întâmpla nimic fără să
fi fost mai dinainte avisât Principele şi fără de a-’şî fi dat
acesta aprobarea. El va fi ţinut ne’ntrerupt în cunoscinţă,
pentru-ca însuşi să poată hotărî marginile precauţiunii re­
clamate.
Dacă s’ar face undeva un transport de arme şi muniţiuni,
afară de acelea pornite din porturile franceze, acesta^ se va
socoti ca întreprins pe risicul şi cu primejdia celui ce le
va comanda, şi, în cas de a fi descoperit, va fi negat de
Principele. Principele va garanta numai aceea pentru ce, şi-a
dat mal dinainte învoirea sa, şi totdeauna cu reserva, că, în
caşul unei descoperiri, el va fi cel dintâiu careva păşi îm­
potriva noastră. Peste tot executarea trebue să se petreacă
astfel, încât Principele să nu poată fi arătat nici-odată ca
părtaş. Căci se dovedesce că pentru amêndouë părţile e
deopotrivă salutar, ca Principatele să remână înafară de
acţiune şi să poată servi ca loc de refugiare.
in Principate nu vor fi nici organisate, nici înarmate, nicl-un
fel de cete maghiare ; dar totuşi acele care se vor refu­
gia acolo, vor fi bine primite, sub condiţiunea, că nu­
meral lor va fi fost adus la cunoscinţă Principelui şi că ele
vor sta în localităţile ce li-se vor designa.
Ca ecuivalent. în schimbul acestui sprigin pe care Princi­
pele îl acordă, în impregiurări atât de serioase, Maghiarilor,
se statoresce ca o condiţiune în favorul Românilor din Un­
garia şi Transilvania, că aceştia vor fi împărtăşiţi de aceleaşi
drepturi, ca şi Maghiarii, cum şi că el vor poseda, în biserică
şi în cestiuniìe comunale, pelângă limba lor naţională şi, au­
tonomie.
Afară de aceasta, hotarele dintre Principate şi dintre Un­
garia vor fi regulate prin o comisiune mixtă, a cărei pro­
blemă va consista în a stratori linii de graniţă favorabile
pentru amêndouë părţile.
Dacă Bucovina ar dori a se alipi la Principatele-Unite,
Maghiarii se obligă a promova această dorinţă atât pe cale
materială, cât şi prin ajutor moral.
In fine, dacă ar sosi pentru Principatele-Unite momentul,
favorabil de a dobândi independenţă desăvîrşită, atunci
Maghiarii vor da Principelui ajutor în faptă ; tot astfel vor
face în caşul când Pincipele va socoti ca folositor acest
sprigin cu prilejul altor evenimente.

Data ; — ca mal sus.

 07
a t v e x a . sa o .

AUTOGRAFUL IMPERĂTESC DIN 15 IUNIE 1863, PRIN

GARE SE CONVOACĂ ŞI SE DESCHIDE DIETA TRANSIL­
VANĂ PENTRU *1 IULIE 1863 LA SIRIIU. ')
(TEXT ORIGINAL ROMÂN.)

No. 3-117.
Noï Francise Iosif Antâiul

din graţia lui Dumnedeü lmperatoriul Austriei, Regele Apos­

tolic al Ungariei şi aî Roenneî, Regele Lombardie! şi Ve­
neţiei, Galiţie!, Lo'domerie! şi Ilidéi, Archiducele Austrie!,
Marele Principe al Transilvanie! şi Cornitele Secuilor, ş. c.
1. ş. c. 1.

Dăm de scire şi priceput representanţilor iubitului Nostru

Mare-Principat Trasilvania, pre l ma Iuliü a. c. la Sibiiű con-
chiemaţ! :
Prin abdicarea la Tron a Atotserenisimulu! Nostru Domn
Un chiù, a Maiestăţi! Sale c. r. Imperatoriulu! şi Regelui
Ferdinand Ântâiul, în Ungaria şi Boemia cu numele acesta
al Cincilea, şi prin renunţarea la succesiunea pe tron din
partea Serenisimului Nostru Domn tată, Archiduceluï Fran­
cise Carol, Alteţei c. r., la domnire peste imperiul Nostru în
puterea Sancţiunii-pragmatice chiemaţi, am proclamat tutu­
ror popoarelor imperiului Nostru suirea Noastră pe tron în
2 Decemvre 1848.
Prin turburările politice, ce s’aű ivit pretutindenea la În­
ceputul imperăţire! Noastre, şi prin urmările acelora fuserăm
siliţi, a întruni in manile Noastre împărătesc! peste ma!
mulţi ani toată potestatea guvernamentală, pentru de a mântui
Statul.
Sub timpul, acesta s’ati lăţit şi roborat în imperiul Nostru
elemintele instituţiunilor comune organice, prin egalitatea
supuşilor Noştri înaintea legii, prin recunoaşterea legala a
tuturor religiunilor, prin aplecaveritatea la oficii fără privire
la stare şi nascere, şi supunerea tuturor sub comuna şi

*) Din : «Cartea de legi a Marelul-Principat al Transilvaniei».

egala datorinţă de a milita şi a purta contribuţiune, prin
delăturarea robotelor şi altor greutăţi ale pămăntului, şi
prin desfiinţarea liniei 'intervamali, în monarchiia Noastră,
şi s’a confirmat legătura naturală, reală şi nedeslegaveră a
tuturor ţărilor şi popoarelor imperiului Nostru prin mii de
fire noue a celor mal felurite interese publice şi private.
Când ne vădurăm dară în pusăţiunea inimii Noastre de
părinte al ţăiei preaplăcută, a pune în viaţă în locul eser-
ciţiului neţermurit a potestăţei Noastre domnitoresci o con-
stituţiune, care statoresce participarea supuşilor Noştri la
legisîaţiune, debui să o recunoscem de datorinţa Noastră
de reginte, în interesul casei Noastre împărătesei şi a re­
gatelor şi ţărilor Noastre, a conserva totodată autoritatea
şi unitatea monarchici şi a da tuturor regatelor şi ţărilor
Noastre garanţii de stări legali, chiar şi ne’ndoit deţermurite,
şi de confăptuire armonică.
Spre acest scop am emis diploma împărătească din 20.
optomvre "1860, şi am prOchiămat prin aceasta sărbătoresce
de lege fundamentală statornică şi nerevocaveră a statului,
ca dreptul legislaţiunii să se eserciteze de aci înainte in
toate părţile imperiului cu confăptuirea corpurilor représen­
tative prin constituţiune chiemate.
Spre esercitarea acestui drept în privinţa tuturor obiep-
telor legislaţiunii, care privesc la drepturile, datorinţele şi
interesele, tuturor regatelor şi ţărilor comune, (mai aproape
indicate în art. II a diplomei "Noastre împărătesei) fu se­
natul Nostru imperial destinat, şi considerând, că spre a
putea pune în lucrare acest drept, se cere o ordine, şi
formă anumită pentru esercitarea lui, am încuviinţat în pri­
vinţa compunerii senatului imperial şi a dreptului de con­
făptuire la legisîaţiune, ce ’i-s’a reservat aceluia prin diploma
Noastră împărătească din 20. Optomvre 4860, cu patenta
Noastră împărătească din 26 Februáriul 4861 legea funda­
mentală despre representaţiunea imperiului şi am prevădut-o
pentru totalitatea regatelor şi ţărilor Noastre cu puterea
unei legi fundamentală de stat.
Afară de treibile comune ale legislaţiunii indicate în art.
II a diplomei Noastre împărătesei din 20 Optomvre 4860,
despre care vor avea a consulta şi representanţii Marelui
Nostru Principat Transilvania în comun cu ceilalţi repré­
sentant ai întregii monarchii, se vor decide însă toate ce­
lelalte "objepte ale legislaţiunii constituţionalminte in, şi cu
dietele respeptive a singularelor regate şi ţări, şi anume în
Marele Nostru Principat Transilvania în înţelesul constitu-
ţiunii sale de mai ’nainte.
Insă, prelângă multe altele încă, anume aceea parte a
constituţiunii avitice a Marelui Principat Transilvania, care
privesce la compunerea dietei, s’a schimbat în urma şter­
gerii stării esemţionali a nobilimii, a robotelor şi prestaţi-
unilor urbariali, "şi în urma statoririi egalităţii de datorinţe
 09

şi drepturi civili pentru toate clasele locuitorilor ţării, aşa

de esenţial, cât o dietă concliiămată pe basa artic. XI din
anul 1790—1, prin care ar ii escliisă cea mai mare parte
a poporului delà esercitarea drepturilor politice, în contra
intereselor adevărate ale ţeriî, nu s’ar putea şi nici că s’ar
privi, ca o atare adevărată representaţiune a poporaţiunil
întregi din ţeară fără deschilinire de nascere, stare, naţi­
onalitate şi religiune, care posedă autoritatea morală nea­
părat debuincioasă, ca atât trebile din lăîntru ale Tran­
silvaniei să le deslege spre mulţămirea tuturor naţiuniloi
într’acela locuitoare, cât şi în privinţa relaţiunilor publico-
drepturistice ale aceluia cătră întreaga monarchie să aducă
la îndeplinire intenţiunea Noastră de Părinte al ţeriî de
repeţiteorî respicată.
Fiindcă uniunea Transilvaniei cu Ungaria conchisă în
anul 1848 nu s’a înfiinţat nicî-odată cu deplină putere legală,
şi şi faptic îndată s’a disolvat, am lăsat-o neatinsă încă în
decisiunile Noastre din 20 Optomvre 1860, şi am deman­
dât numai restaurarea representaţiuniî de ţeară a Transil­
vaniei.
In lipsa alteia temelii legali şi aplicavere, a fost o dato-
rinţă imperativă de reginte, a emite pentru dieta pe 1 ma
Iuliu a. c., în libera Noastră cetate r. Săbiiti conchiamaţă,
un regulament provisoriü de dietă, şi a demanda întreprin­
derea alegerilor deputaţilor în aceea după dispusăţiunile a-
cestul regulament de dietă.
Cu încredere cătră intenţiunile Noastre apriat respicate,
de a efeptui formarea dreptului public al imperiului pe basa
de sine stărel cu grige păstrate a ţărilor, şi totodată pe basa
acelei unităţi, care o recere autoritatea necesarie a impe­
riului, şi de a-T duce acest op, amăsurat principielor unei
politice deschise şi liberali, în toate părţile împărăţiei cătră
una desvoltare de” o măsură, şi anume după drept şi ec-
vitate, cu privire la trecutul singularelor regate şi ţări,
precum şi cu deaseminea iubire şi purtare de grige pentru
flecare din cele multe nobili naţiuni, care sunt întrunite de
secuii sub sceptrul casei Noastre ;
şi pătrunşi de necesitatea deslegării celor multe însemnate
întrebări interne ale ţării, care zac încă nedeslegate, şi nu
se mai pot amâna fără vătămare grea a intereselor fiecărui
singulariü, într’un mod pe toate clasele ţării, fără deschi­
linire de naţionalitate şi religiune, mulţămitor, precum şi
a esecutării constituţionali a intenţiunil Noastre de repeţi-
teori respicate în privinţa pusăţiunii publico-drepturistice
a Transilvaniei cătră întreaga monarchie ;
clasele poporaţiunii de Noi chiamate spre a participare
Ia alegerea deputaţilor dietall au dat ascultare acestei chiă-
mări, şi Voi iubiţilor credincioşi, spriginiţî de deplina şi
onorifica încredere a concetăţenilor Voştri, V’aţl infăţişieţ,
ea adevăraţii représentant aï întregii poporaţiuni din iubi­
 70

tul Nostru Mare Principat Transilvania, totodată cu bărbaţii

prin încrederea Noastră chiămaţl.
Ca pe corpul legislativ adunat a inimii Noastre scumpu­
lui Mare-Principat Transilvania, Vë îptîmpinăm, iubiţilor
credincioşi, cu salutarea Noastră de părinte al ţeriî, regea­
scă şi mâreprincipească.
Mari şi grele sunt problemele, cari aü lipsă de deslegare.
Cu ecvitate reciprocă însă şi inimă inpacabilă, cu o con-
ţelegere pentru toate părţile salutane, ne va succede prin
încredere, dreptate şi virtute a mijloci, cu ajutorul Atotpo-
tintelul, un viitor frumos şi îmbucurător.
Inputeritul Nostru Comisar r. de dietă Vë va preda, iu­
biţilor credincioşi, în copie autenticata documentul despre
abdicarea de tron a Atotserenisimulul Nostru Domn unchiü,
a Maiestăţii Sale c. r. Imperatoriulul şi Regelui Ferdinand
Ântâiul, in Ungaria şi Boemia cu numele acesta al Cincilea,
si despre renunciarea Serenisimului Nostru Domn Tată, Ar-
chiduceluï Francise Carol c. r. Alteţe, şi Vë dăm voie a
tràmite afară de aceasta, o deputaţiune la reşedinţa Noastra
atotpreaînaltă, de a vedea documentul original, păstrat în
archivili secretai casei, curţel şi statului.
Apoi Vë va presenta, iubiţilor credincioşi, impotentul
Nostru Comisar r. de dietă diploma Noastră împërâteascâ
din 20 Optomvrie 1860, emisă în toate trele limbile îndati­
nate in ţeară, şi legea fundamentală din 26 Februariü 1861
despre representaţiunea imperiului, espeduită asemenea ca
diplomă împărătească, şi vë provocăm iubiţilor credincioşi
să le treceţi acele în legilë ţării, în textul autentic şi în toate
trele limbile ţării.
Adunând Noi delà începutul domniri! Noastre acum în-
tâiadată representanţi! iubitului Nostru Mare-Principat Tran­
silvania la o dietă, ar corespunde datine!, ca urmând esem-
plulul predecesorilor Noştri de glorioasă^ aducere aminte :
pe toţi şi pe fiecare, peste tot şi îndeosăbl, în drepturile,
legile,” privilegiile, inmunităţile şi scutirile, care adică ’i-s’aü
dat şi conces acestui Mare-Principat al Nostru Transilvania,
de Maiestatea Sareposată preafericitul Imperatoriü Leopold I,
veri prin diplomă, veri prin alte determinaţiun! şi confir­
mări urmate după diploma aceasta, şi saü întărit şi de ui-
mătoril aceluiaşi, predecesori! Noştri de glorioasă aducere
aminte în modul cum a făcut pe urmă Maiestatea Sa Atot-
serenisimul Nostru Domn unchiü. Imperatoriul Ferdinand
Ântâiul, ca Rege al Ungariei şi Boemie! cu numele acesta
al Cincilea, prin o diplomă solemnă, în care s au receput
textul Diplome! leopoldine, nu numa! să-’l întărim graţios,
ci să-’I şi asigurăm, că acele se vor susţinea nestrămutate,
si că ce e deusăbit benigne promis,^ se va şi pune în fapta.
Findcă însă fiecare lege materială e supusă după fire pe
încet unor schimbări progresive după cerinţele intereselor
politice şi naţionali cu timpul schimbătoare ale statelor şi
 popoarelor, aşa sunt şi în Transilvania: egala îndreptăţire
civilă şi politică a tuturor claselor poporaţiuni! fără deschi-
linire de naţionalitate şi religiune, de Noi de repeţiteori întă­
rită şi in vigoare pusă, cum şi datorinţa tuturor‘comună de
a milita şi a purta dare, astfel de fapte preţioase, care au
produs interese adevărate şi îndreptăţite, şi arată de neexe-
cutavere multe dispusăţiun! din amintita diplomă leopoidină
şi din determinaţiunile şi întăririle ce aü urmat după aceea.
Pe lângă aceasta considerând, că faţă cu centralisarea
puterii Statului în toate ţările Europei în privinţa celor mai
înalte probleme, tratarea comună a devenit o necesitate ne-
delăturaveră pentru autoritatea monarchie!, ca să împăcăm
pretinderile singularelor ţări cu acest postulat al necesităţii
politice,^ ’l-am străpus dreptul cel de mare însemnătate a
participării la legisiaţiune în afacerile comune, pe totalita­
tea ţărilor şi popoarelor imperiului Nostru.
De aceea nu putem observa datina în privinţa diplome! le-
opoldine, fiindcă esecutarea atâtor determinatiuni ale ace­
leia în faptă a devenit a fi peste putinţă, şi nu e impăcaver
cu dreptatea şi consciinţa Noastră, a confirma ceva, ce in
faptă a devenit a fi peste putinţă.
Totuşi din propensiunea, de care suntem conduşi cătrâ
Voi, iubiţilor credincioşi, şi cătră întregul Nouă Scumpul
Mare Principat Transilvania, voim a recunoasce apriat şi a Vă
decbiăra sărbătoresce prin aceasta, că după-ce va fi înfiin­
ţată pe calea constituţională cu confăptuirea Voastră, iubi­
ţilor credincioşi, structura dinlăuntru publico-drepturistică
a iubitului Nostru Mare-Principat Transilvania, şi corelaţi-
unea lui cătră întreaga Monarchie, în privinţa deţărmuriri!
definitive a modului trămiterii deputaţilor Transilvaniei la
senatul imperial, inimii Noastre de părinte al ţării îl va fi
spre plăcere a emite despre aceasta când aţ! dori şi cere, o
diplomă solemnă, carea şi următorii Noştri vor avea de a
o confirma totdeauna înaintea depunerii omagiului.
Sprea a ajunge mal curând la această ţintă comună şi
înaltă, şi spre a uşura şi grăbi tratarea constituţională ace­
lor multe întrebări însemnate, ce zac încă nedeslegate, von!
lăsa să Vi-se propună, iubiţilor credincioşi, prin imputeri-
tul Nostru Comisar r. de dietă o serie de proiepte de leg!
de aceste atingătoare, şi anume : ■
1. efeptuirea egalei îndreptăţiri a naţiunii române şi a re-
ligiunilor ei ;
2. întrebuinţarea celor tre! limbi, usitate în ţeară, în co-
municaţiunea oficioasă publică ;
3. compunerea şi ordinea diete! ;
4. regularea definitivă a modulul trămiterii deputaţilor din
Marele Nostru Principat Transilvania la senatul imperial;
5 schimbările de lipsă în împărţirea politică a ţării spre
mijlocirea ma! uşoară a une! administraţiun! ordinate poli­
tice şi de justiţie;
 72

0. regularea administraţiunii politice ; şi

7. cele de justiţie ;
8. organisarea tribunalelor de justiţie şi mai ales consti­
tuirea curţii jndecătorescî de instanţa a^ treia ;
9. întregirile şi interpretările de lipsă a unelor determi-
naţiuni a patentei Noastre împărătesei din 21 Iuniü IHoi
despre punerea în, faptă a desărcinării pământului;
10. introducerea protocoalelor funduarie ;
11. înfiinţarea unei bănci de ipotecă. .
Ve provocăm dar prin aceasta, iubiţilor credincioşi, sa
pertraptaţi despre acele după prescrisele regulamentului de
trebi, emis pentru această dietă, şi să subşterneţi, iubiţilor
credincioşi, proieptele de legi, care le veţi aduce la cale,
sancţiunii Noastre Atot-prea’nalte.
Afară de aceasta Ne reservăm a lăsa sub cursul pertrap-
tărilor dietali, să Vi se propună, iubiţilor credincioşi, pro-
iepte de legi corespunzătoare despre alte afaceri însemnate.
Voinţa Provedinţii pe Noi Ne-a destinat a conduce soarta
iubitului Nostru Mare Principat Transilvania peste cel mai
greu al tuturor punctelor de schimbare. _
Astfel de probleme nu se pot deslega fără cunoscinţa
stării adevărate a lucrului, a necesităţii de deslegare, şi a
foloaselor mari, ce resultă din o deslegare norocoasa nu
fără încordare şi pacienţă bărbătească, dar deslegarea de-
bue să se întâmple. ^
Noi zidim pe dreptatea causei, pe judecata voastra cea
matură, iubiţilor credincioşi, pe zelul patriotic şi acea re-
ìnfrènare de° sine, care corespunde principiilor toleranţei.
Voi, iubiţilor credincioşi, Veţi justifica încrederea Noastra
în faptă. , ,
Ajutorul] lui Dumnedeü să fie dar cu conlucrarea pute­
rilor Noastre întrunite. u . ,
Pe lângă care Vă rămânem cu bunăvoinţa şi graţia i\oas-
tră cesaro-regească şi principească nestrămutaver aplecaţi.

Dat în Capitala si reşedinţa Noastră Viena, în 15 Iuniü

anul una mie opt sute şeasedeci şi trei, al lmperaţirn Noas­
tre al cincispredecelea.

Francise Iosiîu, m. p.
Francise Comite de Nádasdy m. p.
I n u rm a m an da tulu i p rea în a lt al Maiestăţii Sale c. r. apostolice
Dimitrie Moldovan m. p.
ADRESA DELA 21 AUGUST 1862 A DIETEI TRANSILVANE
DELA 1863—64 CÄTRA IMPERATUL.
(TEXT ORIGINAL ROMÂN.)

Maiestatea Voastră cesareo-regească Apostolică !

Preaîndurote Doamne !

1. Decând Maiestatea Voastră preaînaltă chemat Ia Tron

în puterea Sancţiunii-pragmatice aţi primit regimul Imperiu­
lui, Transilvania se află mai ântâiü acum în de mult aştep­
tata fericita stare de a vedea pe representanţii acestui Mare-
Principat readunaţi într’o dietă.
2. Această ţeară ce se afla de mult în posesiunea unei
constituţiuni consolidate din vechime, şi rădăcinate afund
pe terenul istoric, a simţit într’ un şir de ani cu profundă
durere lipsa libertăţii constituţionale pe atunci, când nisce
evenimente serioase ale timpurilor, au adus cu sine dom­
nia potestăţii absolute a regimului.
3. Intr’aceea, pe lângă toată neîndestularea cu acelea îm-
pregiurărî apăsătoare, totuşi nu se poate nega aceea, ce sub
apărămhntul ordinel restatorite, şi susţinute cu tărie ajunse
la maturitate ca un câştig nepreţuit al unui desvoltament, ce
propaitesce cu putere în sfera vieţii omenesci şi a sta­
tului.
4. Egalitatea tuturor cetăţenilor de stat înaintea legii, ga­
rantata recunoascere a tuturor bisericilor şi confesiunilor
religioase, îndreptăţirea de aplicare în funcţiuni fără privire
la stare şi naştere, supunerea tuturor cetăţenilor de stat la
egala datorinţă de a milita şi a contribui ;* desfiinţarea ro-
botelor, rëscumpërarea sarcinilor apăsătoare greü asupra
pămentulul, delăturarea liniei de vamă ce era trasă înlaun-
trul monarchie!, sunt fapte neresturnavere de o valoare
permanentă, a căror putere deseamnă ne’mpedecaverul curs
în neîncetata propăşire spre consolidarea prosperităţii rega­
telor şi a ţărilor, şi spre întărirea statului întreg.

b D in ; «C a r te a de le g i a M a r e lu î-P r in c ip a t a l T r a n s ilv a n ie i» .
 74

5. Popoarele cele credincioase ale Austriei reveresc, ca

cea mai binecuvêntatâ faptă a acestui progres marinimoasa
determinaţiune a Maiestăţii Voastre, prin care exerciţiul po-
testăţii absolute de domnitor l’aţi schimbat cu o constituţi­
une ce statoresce, ca supuşii să ia parte la întocmirea le­
gilor şi prin aceea, că acea constituţiune — complanând su-
veniriîe, instituţiunile juridice, cum şi pretensiunile de drep­
turi ale diferitelor popoare, — se încearcă a le îmbina cu
imperativa necesitate de a susţinea unitatea şi puseţiunea
de stat a monarchiei, dă regatelor şi ţărilor garanţiile unor
drepturi statorite lămurit şi neîndoit, — şi face totodată ca
să le stea şi lor prin putinţă conlucrarea în unanimitatea
cea atât de necesară.
6. Diploma împărătească din 20 Octobre 1860 este acea
lege fundamentală de stat constantă şi nerevocaveră, carea
regulând referinţele interne a dreptului de stat al monar­
chie!, trage liniile demarcatoare, înlăuntrul cărora, pe lângă
păzirea cu mare grige a autonomiei şi independinţeî singura­
ticelor ţeri, edificiul constituţiunif statului să se încheie cu
o representanţă comună pentru afacerile comune ale impe­
riului întreg.
7. Eară apoi fiind-că pentru dreptul de participare de legis-
laţiunea comună a statului se recere neapărat o ordine şi o
formă anumită a eserciţiului aceleia, Maiestatea Voastră
spre a complini mal departe lucrul început la 20 Octobre
1860, cu Patenta împărătească din 26 Faur 1861 aţi emis
legea fundamentală de stat pentru representanţa imperiului,
eară cu aceasta aţi prochiemet popoarălor întregul acest co­
prins al legilor fundamentale, ca constituţiune a imperiului
cu acea asecurare serbătorească, cumcă Maiestatea Voas­
tră nu numai voiţi înşivă a ţinea şi păstra nestrămutaver
şi apăra şi protégé această constituţiune cu toată puterea
împărătească în contra veri-cărul atac, ci şi că aţi deobli-
gat pe următorii Maiestăţii Voastre la regim, ca şi aceştia
să o observe şi să o ţină nestrămutată, şi în suirea lor pe
tron să o şi asecure în Manifestul ce e â se emite în pri­
vinţa aceasta.
S! După cuprinsul şi garanţia acestor legi fundamentale
de stat dreptul de legislaţiune este a se esercita pe viitor
numai pe lângă conlucrarea şi învoirea corpurilor repré­
sentative conchiemate în consunet cu constituţiunea atât
in senatul imperial, cât şi în dietele ţărilor şi anume în
Marele-Principat Transilvania în sensul constituţiunii sale
de mai nainte.
9. Acest act al înţelepciunii împărătesei, carele se arată
ca un monument luminător al mărimii sublime de reginte,
împle pe representanţa Marelul-Principat al Transilvaniei,
cu cea mal mulţămitoare bucurie, eară acestea nu numai
pentru-că Transilvania de acum înainte va fi chemată a lua
parte activă şi la pertractarea afacerilor comune ale Impe-
 75

rialuï în unire patriotică cu numeroasele popoarë surori,

ci şi din temeiul acela, pentru-că Marele-Principat Transil­
vania ’şi-a recâştigat vechiul sëü drept la legislaţiune pen­
tru afacerile dinlăuntru ale terii in spiritul constîtuţiunii ce
e basată pe sistema politico-naţională de stat.
10. Dietei îï este foarte scumpă independenţa şi intregi-
tatea acestui Mare-Principat, păstrată peste aţâţi secoli, ca
a unui membru separat şi independinte al coroanei Unga­
riei ; prin urmare in deplin acord cu dechiaraţiunea res-
picată de Maiestatea-Voastră, uniunea Transilvaniei cu rega­
tul Ungariei decretată în anul 1848 nu o poate privi ca pe
una, ce s’ar fi înfiinţat cu o deplină tărie legală; şi aceleia
cu atât mai puţin îi poate atribui valoare de drept cu cât
că a cădut şi în faptă numai decât în urma eveneminlelor,
ce aű urmat nemijlocit după aceea.
11. La restatorirea constituţiunii de mai nainte a ţerii în
cuprinsul ei întreg s’aű opus victorioasa putere a acelei
fapte complinite, care prin statonrea principiului egalei în­
dreptăţiri pentru toate naţiunile, limbile şi bisericile, a dat
cerinţelor timpului un caracter ce nu se 'mai poate sterge.
12. Cu privire la aceasta se justifică imperativa trebuinţă
de a presupune schimbări afund pătrundetoare în privinţa
statoririi unei modalităţi, după care representanţa ţerii să
se compună aşa, încât să corespundă într’o mesură con­
formă la toate interesele locuitorilor.
13. Deci Maiestatea Voastră Prea’naltă înduplecat numai
de o datorinţă imperativă ca reginte, în lipsa unul alt te-
meiü legal şi nestrămutat, şi în neputinţă de a Vë reîntoarce
la Art. XI din anul 1791 fără abnegareâ principiului egalei
îndreptăţiri, V’aţl îndurat pentru dieta conehiemată in libera
reg. cetate Sibiiù a emite un regulament noü de alegeri şi
de afaceri, cu respicatul caracter al unul normativ, carele
să fie numai provisor şi să aibă valoare numai pentru a-
ceastă dietă.
14. Poporimea ţerii ascultând cu deplină încredere chie-
marea monarchului sëü, totodată însă pătrunsă afund de
necesitatea de a se deslega mai multe întrebări însem­
nate, ce zac încă nedeslegate şi care fără o grea vătămare
a intereselor fiecărui cetăţean de stat în parte nu sufere
mai multă amânare, a luat parte la alegeri în toate cercu­
rile electorale fără escepţiune pe temeiul regulamentului de
alegeri ce s’a fost dat, eară deputaţii trimişi s’aü şi înfăţoşat
în o cumpënitoare majoritate a lor dintr’odată cu bărbaţii
cel chiemaţi prin prea’ nalta încredere a Maiestăţii Voastre,
— ei se şi află parte mare de faţă în adunare.
15. După-ce credincioşii preaplecaţi membri ai dietei, ca
corp legislativ al Marelul-Principat al Transilvaniei s’aü adu­
nat şi aü depus promisiunea prescrisă, aü ascultat cu sim-
ţimintele celei mal neclătite credinţe de supuşi însufleţitoa-
rele cuvinte ale preanaltulul rescript din 15 Iunie, 1863, Nr.
 76

31J7, cu care Mai. Voastră Sacratisimă V’aţi indurat a saluta

representanţa ţării în limbagiul cel maî deschis, scutit de
ori-ce înţeles strimb şi pentru aceea deşteptător de încre­
derea cea mai deplină.
16. Intru adevăr problemele câte aű trebuinţă de o des-
legare inteţitoare sunt mari şi grele.
17. După-ce însă noi conduşi de principiul dreptăţii şi
purtaţi de spiritul împăciuirii ne apucăm de lucru cu voinţă
serioasă, suntem şi nutriţi de acea speranţă tare, cumcă
întrunindu-ne cu sinceritate puterile întărite prin armonie,
vom reeşi ca së îndeplinim cu fericire încă şi cea mai grea
lucrare.
18. Consciinţa ne spune tot ce aşteaptă de la noi patria
şi ce imperiul.
19- Cu atât mal viü se deşteaptă în noi profunda părere
de rëü, cumcă din câteva cercuri electorale deputaţii tri­
mişi' decătră popor nu aii venit, cum şi că dintre acei băr­
baţi emininţi, chiemaţi prin încrederea Coroanei nu toţi aü
urmat chiemării monarchului lor ; pentru-că de şi dieta ţării
nu vede întru aceasta vre-o pedecă la întreprinderea lucrării
sale la care este îndatorată, totuşi când se lucră pentru îna­
intarea prosperităţii ţării întregi şi a tuturor cetăţenilor săi,
cum şi pentru cele mai importante interese de viaţă ale lor
lipsa mai multor patrioţi cu esperiinţă din societatea popoa­
relor surori se simte cu părere de rëü.
20. Noi însă sperăm earăşi, cumcă sub înrîurinţa lucră­
toare în linişte a unei convicţiuni mai bune, care înaintând
intre toate clasele poporimii îşi sparge drum înainte, ale­
gerile ordinate din noü vor aduce dietei un ajutor binevenit
de puteri conlucrătoare încă şi din acele cercuri, care până
acum fără vina lor, ba în contra voinţii lor încă nu sunt
representate.
21. Cu ocasiunea deschiderii dietei Mai. Voastră V’aţi în­
durat a ne da prin împuteritul comisar regesc, în copie au­
tenticata acel document, carele cuprinde abdicarea de tron
a Mai. Sale împăratului Ferdinand şi renunciarea înălţimii
Sale C. R. a serenisimului Domn Francise Carol din 2 De­
cembre 1848 în Olmiitz cu acel adaus, cumcă e lăsat în
voaia dietei, ca aceeaşi prin o deputaţiune ce ar fi a se tri­
mite la reşedinţa împărătească să vadă însuşi originalul
acelui document.
22. Dieta încredinţată pe deplin despre autenticitatea aces­
tui document, cu privire la legea fundamentală a sancţiunii
pragmatice primită în 30 Marţii! 1722 cu cea mai fierbinte
mulţămită cătră nemuritoarele merite ale Casei Austriaco
pentru scăparea acestei ţări, ia şi acest document propus
ei. spre cunoscinţă, cu cea mai deplină odichnire despre
adevărul faptelor autenticate în acela, cum şi despre a lor
legalitate.
23. Noi am mal primit din mânile aceluiaşi comisar re-
 gesc deplin imputent pentru dietă, încă si diploma împără-
easca din 20 Oct. 1880 emanată ce solemnitate “ toate trei
limbile ţeril, am primit întru asemenea si legea fundamen-
in “°irmă de diplomă împerătească cu data
din -T> Faur 1861 sunătoare pentru representanta imperiului
eara apoi îndemnaţi de mulţămită şi recunoscintă pentru
uk^ 'T 01^031? f sc°Puri îndireptate spre a statori o ordine
nbetala de stat, care se manifestă atât in restaurarea consti-
tuţiunu transilvane, cât şi in constituţiunea imp. dată tuturor
popoarelor din întreaga monarchie, suntem si gata de a co-
lespunde preainaltei provocări venite noue decătrăMai. Voas­
tră, adeca a petrece ambele acelea diplome în legile patriei
Hin« Cea m° dal.lt,ate; ca în această privinţă dieta să facă îna-
trn n, ar? co1 de Iege & sá*’1 subştearnă Mai. Voastre pen­
tru pieagraţioasa sancţionare. F
uiindCă ,le£ e, Âlareluî-Principat al Transilvaniei în
art. II din anul 1791 cuprind o instrucţiune anumită, pri-
K ő°-fe^ a (proCcdl!ra ce trebue sa se observe la toate schim-
da.l l'eAfde tî’? n faîa cu ţeara, aşa dechiaraţiunea făcută de-
catra Mai. Voastră cu privire la confirmarea diplomei Leop.
este un act de cea mai înaltă însemnătate.
i-y. Preanalta Voastră Maiestate faceţi cunoscut terii în
cuvinte categorice, cumcă în privinţa diplomei Leopoldine
nu puteţi observa datina veche, din causă cumcă mal multe
puncte ale aceleia nici decum nu se mai pot aduce la în-
dep mire cum şi^ că dreptatea şi consciinţa monarchului nu
poate suferi ca să mai întărească ceva, ce în faptă a deve­
nit a fi peste putinţe.
26. A vorbi adevărul şi a ţinea ceea ce ai promis, este
pentru domnitor şi pentru popoare cea mai ’naltă poruncă •
pentru aceeEi credinţa şi convicţiunea pe care Maiestatea
Voastra o manifestaţi aici ne împle pe noi si pe teară cu
respept şi reverinţă înaintea acelei mărimi de consciintă
cărei moialicesce nu-’i este cu putinţă a întări prin cuvinte
aceea-ce în faptă nu poate ţinea.
27. Este prea adevărat, cumcă multe puncte din acea di­
ploma pe care Maiestatea Sa fericitul împărat. Leopold I a
cat la luarea principatului Transilvaniei sub protectiunea
domn irei Austriace în 4 Decembre 1691 fiind în cursul tirn-
punlor preschimbate,’şi-ah perdut toată valoarea, si pentru
aceea de mult nici că se mai pot ţinea.
-8. Diploma fusese întregită esenţialmente încă prin sanc­
ţiunea pragmatică, care statoresce dreptul de moştenire al
°ţ10asei case domnitoare austriace şi nedespărtiveritatea
terilor unite sub sceptrul el într’un stat, ce nu se mai poate
cieMace, şi care sancţiune în puterea art. III din a 1744
fiTml1 pe" tm Transilvania valoarea unei legi fundamen­
tale de stat nestramutavere.
Pt’elângă toate schimbările, prin care aü trecut
unele puncte singuratice ale acestei diplome Leopoldine, şi
 78

prin care după legea desvoltamentuluï organic, la carele

este supus şi ori-care stat, aü trebuit să treacă neapărat,
fundamentalul caracter al aceleia, ca al unui contract de
stat încheiat sărbătoresce şi fără a se mai putea revoca, al
cărui cuprins este temelia dreptului constituţional transilvan,
a rămas totdeauna în puterea sa.
30. Deci ţării 1Ï şierbesce spre mare odichmre, când aude
consciintioasa dechiaraţiune a Mai.-Voastre, cumcă da­
tina în privinţa diplomei Leopoldine numai pentru aceea nu
se poate observa, pentru-că punerea în lucrare a mai mul­
tor puncte din aceea nici decum nu mal e cu putinţă ; cu
aceasta însă diploma însăşi în fiinţa sa nu perde nimica din
însemnătatea sa, ca temelie a dreptului public.^
31. Tocmai pentru aceea luând şi noi această împregiu-
rare tocma în însus atinsul înţeles, primim cu cel mal viü
simtemênt de bucurie, cumcă Mai.-Voastră Prea’naltă recu-
noasceţl totodată pe faţă şi spre dorita odiclinire a ţării
Vă induraţi a dechiăra serbătoresce, cumcă după-ce va fi
înfiinţată pe cale constituţională în conlucrare cu dieta struc­
tura dinlăuntru publico-juridică a Marelui-Principat al Tran­
silvaniei si corelaţiunea lui cătră întreaga monarchie în pri­
vinţa detêrmuririï'definitive a modului trimiterii deputaţilor
Transilvaniei la Senatul imperial, inimel Maiestăţii-Voastre
de părinte al ţării îl va fi spre plăcere a emite la dorirea
si rugarea ţării o diplomă solemnă, pe care şi următorii
Maiestăţii Voastre vor avea de a o confirma totdeauna îna­
intea depunerii jurământului omagial.
32. In realisarea cât de curênd a Prea’naltei asecurări, ce
întîmpină dorinţa cea fundată în legi a întregea ţări, repré­
sentant! poporului adunaţi aicea văd un moment esenţial
pentru* odihna întregii populaţiunl a Transilvaniei.
33. Această speranţă înalţă încrederea noastră şi ne a-
dauge puterile spre a începe lucrul ce ne aşteaptă, carele
judecând după propuseţiunile comunicate se întinde peste
un câmp larg al unor cestirmi de mare însemnătate.
34. Ca una dintre cele mal însemnate întrebări, ce Ma­
iestatea-Voastră v’aţl şi îndurat a o pune în fruntea propo-
siţiunilor regesc!, se ivesce recunoascerea consti ţuţional-
minte a egalei îndreptăţiri politică naţionale a naţiunii ro­
mâne, si a confesiunilor el asemenea cu celelalte surori
naţiuni'şi confesiuni ale acestui Mare-Principat Transilvama.
35. Dieta îşi recunoasce de o datorinţă sacră a ajunge cât
mal curênd la resultate corespunzătoare ale consultaţiunilor
sale, din causă că poporimea aşteaptă cu nerăbdare până
să vadă întemeindu-se constituţiunea ţării după o ordine
durătoare, pentru-ca prin aceea să ne stea prin putinţă a
delătura atâtea rele apăsătoare, a pune administraţiunea şi
justiţia pe temelii pentru-ca să fie scuturi apărătoare şi ase-
cură'toare de drepturi, cum şi in alte direpţiunl a deschide
calea cătră aşedăminte salutane pentru prosperitatea totului.
 79

36. Referinţele cătrâ statul întreg încă aşteaptă cu totadin-

sul ca să fie ’statorite după dorinţă, pentru-ca aşa ţeara să
simţă în mesură deplină binecuvêntârile ce vor resulta din
strinsa împreunare cu imperiul şi cu representanţa sa co­
mună.
37. Privind cu deplină încredere la activitatea constitu­
ţională a Senatului imperial, poporaţiunea Transilvaniei
aşteaptă cu ferbinte dorinţă statorirea cea deja incitată a
unei proporţiunî mai direpte de contribuţiune, şi regularea
datorinţei de a milita, care să respecteze mai bine trebuin­
ţele unei raţionale economii politico-naţionale.
38. Înainte de toate însă drumul de fer se simte pentru
Transilvania de cea mai mare şi inteţitoare cerinţă.
39. Noi calculăm aşadar cu cea mai mare încredinţare,
că prin mijlocirea constituţională a Senatului imperial se va
atrage odată în sistema drumurilor de fer şi această ţară,
care delà natură binecuvântată cu tot felul de averi prin
posiţiunea şi formaţiunea sa e pentru apărarea Monarchie!
de cea mai*mare însemnătate şi că aşa prin fapta aceasta,
ce afară de toată îndoeala şi cu toată validitatea documen­
tează preţul şi veritatea cele! mai intime conexiuni cu im­
periul întreg," şi patria noastră se va conduce cătră un viitor
mai ferice.
40. Ghiemarea destinată Maiestăţii Voastre de provedinţă.
pentru-ca să conduceţi soartea Marelui-Principat al Transil­
vanie! peste cel mai greu punct de prefacere, ne prelumină
şi noue ca un luceafër intru toată importanţa şi mărimea sa.
41. Noi simţim ca şi Maiestatea Voastră, cumcă deşi pro­
blemele care ni-s’aű pus sunt grele, totuş! acele trebue să
se deslege odată.
42. Supusa şi credincioasa representanţa a ţării ajutată
de dreptatea cause!, simţindu-se insuflată de spiritul cum-
pëtuluï, de al bunei învoiri şi al toleranţei, întîmpină ne­
ştiinţa cea sinceră a Maiestăţi! Voastre de a îngrigi pentru
fericirea şi prosperitatea tuturor popoarelor, cu cea maî de­
plină încredere a sa.
43. Aşa noi cu ajutorul lui Dumnedeü vom şi reeşi a duce
în capët sigur şi fericit acest lucru de carele ne apucarăm !
Ceia ce rëmànem în credinţă neclătită, în devotament şi
supunere cătră augusta Casă împărătească cu cea mal pro­
fundă veneraţiune.
A l Maiestăţii Voastre c. r. apostolice
prea u m ilitl şi totd’anna credincioşi supaşi şi şerbi
H e p r e s e n t a n ţ i î M a r e l u i - P r i n c i p a t a l T r a n s i l v a n i e i a d u n a ţ i în d ie t ă .

Sibiiti, în 21 August 1869

 AUTOGRAFUL IMPËRATESC DIN 5 SEPTEMVRIE 1863
GĂTRĂ DIETA TRANSILVANĂ. *)
(t e x t o r ig in a l r o m ân .)

Noi Francise Iosif Ăntâiul

Din graţia lui Dumnedeü

Imperatoriul Austriei, Regele apostolic al Ungariei şi al

Boemiel, Regele Lombardiéi şi Veneţiei, Galiţie'i, Lodomeriei
şi Illirieî, Archiducele Austriei, Marele Principe al Transil­
vaniei şi Contele Secuilor ş. c. 1., ş. c. 1.
Dăm’de scire şi priceput representanţilor iubitului Nos­
tru Mare-Principat Transilvania pe 1 Iuliű, a. c. la Sibiiu
conchiămaţi :
Anima Noastră părintească o umplu de bucurie şi mulţu­
mire, adresa din 21 August a. c., care aţi îndireptat-o cătră
Noi iubiţilor Credincioşi ca representanţiî Marelui Nostru
Principat al Transilvaniei la dietă adunaţi din causa rescrip-
tului Nostru r. din 15 Iuniü a. c. pentru deschiderea dieteL
Cu încredere V’am întîmpinat şi cu încredere deplină
Ni-aţi respuns iubiţilor credincioşi.
Privind la interesele proprii ale iubitului Nostru Mare-Prin-
cipat Transilvania, privind nu mai puţin la Dinastia Noastră
şi la interesele totalităţii Monarchie! aţi recunoscut scopo-
sitatea, înţelepciunea şi necesitatea politică a acelor prin­
cipiu de Stat, care Noi le-am prochiămat din îndemn pro­
priu de constituţiunea imperiului Nostru.
Si precum primiseră în anul 1722 representanţiî de atunci
a Principatului Transilvania cu bucurie şi credinţă, fără
pregetare, apriat si de bună voie, ca o declaraţiune una­
nimă sancţiunea pragmatică statorită de predecesorele Nos­
tru de glorioasă aducere aminte Carol VIlea pricepênd el prea
bine ce securitate si foloase aduce cu sine pentru întreaga
tară si civil ei împreunarea ţărilor ereditarie cu provinciile
sub Dinastia Noastră, şi aü întogmit despre aceea docu­
mentele legali solemne, aşa aflarăţi şi Voi, iubiţilor Gredin-

') D in : «C a r te a de le g i a M a r e lu l-P r in c ip a t a l T r a n s ilv a n ie i» .

 81

ci o ŞÎ» conduşi de o judecată înţeleaptă şi simţ patriotic toc­

mai în aceleşî principii de stat ale Noastre garanţia cea mai
sigură, de care are debuinţă nu numai autoritatea impe­
riului ci şi de sine starea prin aceste principii de stat cu
grigea păstrată a iubitului Nostru Mare-Principat Transilvania.
Voi cunoscurăţi, iubiţilor Credincioşi, că iubitul Nostru
Mare-Principat poate ajunge la un viitor mai frumos si mai
prosperator pe calea începută a unei de sine administrări
politice şi judiciali, cum şi cu cercul legislaţiunii sale şi basa
de aci câştigată de a putea susta ca o ţară de sine’ stătă­
toare, mai încolo prin egala îndreptăţire şi binecuvântata
desvoltare a tuturor naţionalităţilor intVacéla locuitoare. —
Şi cu loialitate adevărată aţi dechiărat, iubiţilor Credincioşi,
că amăsurat provocării Noastre sunteţi gata de a trece în
legile ţării, în textul autentic al celor trei limbi ale ţă­
rii diroploma Noastră împărătească din 20 Octomvre 1860
şi legea fundamentală despre representaţiunea imperiului
din 26. Februariü 1861 espedita asemineâ ca diplomă îm­
părătească, şi a substerne despre aceasta sancţiunii Noas­
tre^ prea’nalte un articlu de lege, care-T va proipla dieta.
Cu plăcere curată vedem in această prompteaţă o îndoită
dovadă de credinţă şi alipirea neclintită cătră ’ Maiestatea
Noastră, cum şi cătră tradiţiunile acelui trecut, în care stră­
moşii Voştri aü recunoscut cu mulţămită şi aü mărturisit pe
faţă de ce preţ mare e legătura nedisolva’bilă prin sancţi­
unea pragmatică înfiinţată a Transilvaniei cătră celelalte re­
gate şi ţări ale intregel monarchii.
Aşteptăm dar proieptul de lege al dietei, care Ni-’l-aţi
promis, despre inarticularea acestor documinte solemne în
legile ţării.
Cele ce Ne aflarăm îndemnaţi a Vi-le face cunoscute în
rescriptul Nostru r. din 15 Iuniu a. c. în privinţa diplomei
Leopoldine şi a propensităţii Noastre de a emite’ o diplomă
nouă solemnă, aü aflat în Voi, iubiţilor Credincioşi, răsunet
recunoscător, şi Ne simţim preaplăcut îndestulaţi,’ că şi Voi,
iubiţilor Credincioşi, cugetaţi asemenea despre însemnăta­
tea publieo-drepturistică a acestei diplome pentru totdeauna
memorabili.
Pentru-că voim a înfiinţa dinpreună cu Voi pe calea con­
stituţională în locul acelor determinaţiuni a diplomei Leo­
poldine, care faptic a devenit a fi fără putinţă, structura
din lăuntru publieo-drepturistică a iubitului Nostru Mare-
Principat Transilvania şi corelaţiunea lui cătră întreaga mo­
narchie în privinţa deţermuriril definitive a modului, în care
să se trămită deputaţii Transilvaniei ia senatul imperial, iar
diploma a căreia emitere V’am promis-o, iubiţilor Credincioşi,
pentru caşul când o aţi cere, are să fie după cugetul No’s-
tru părintesc, numai espresiunea solemnă a acelora ce le
vom fi înfiinţat la uălaltă.
In pertraptările de până acum ale dietei aţi arătat, iubiţi­
 82

lor Credincioşi, că cunoaşteţi bine starea lucrului, necesita­

tea şi foloasele unei deslegărî norocoase, că aţi pătruns în­
semnătatea şi ponderositatea propuseţiunilor de legi, pe
care le-am dat să Vi se împărteşească. Aţi dovedit judecată
matură, cunoscinţe şi esperienţe largi, zel patriotic şi o pre-
domnire de sine, fără de care nici o pertraptare mai aşe-
dată despre întrebările cele mal însemnate ale imperiului şi
ţerii nici înaintarea intereselor materiali nu e cu putinţă.
Continuaţi dar, iubiţilor Credincioşi, lucrarea la opul cel
greú, cu aceeaşi încredere deplină cătră sinceritatea inten-
ţiunilor părinteşti de bine voitoare a legitimului Vostru
Principe de care fuserăţl pătrunşi şi însufleţiţi şi până acum,
cu seriositate demnă şi loialitatea-Ve conprobată ca să’l
puteţi fini cât mal curênd.
Pe lângă care Vë rëmânem cu bunăvoinţa şi graţia Noas­
tră cesareo-regească şi principească nestrămutaver aplecaţi.
Dat în Capitala şi reşedinţa Noastră Viena în 5 Septem-
vre anul una mie° opt sute şeasedeci şi trei, al Imperăţiril
Noastre al cincispredecilea.

Francise Iosîfu m. p.
F. C. de Nádasdy m. p.
In urm a ma,ndatnluï p rea în a lt al Maiestăţii Sale c. r, apóst.

Eugeniü ß. Friedenfels m. p.

J --
 LEGEA. TRANSILVANĂ PENTRU EGALA ÎNDREPTĂŢIRE
A NAŢIUNII ROMÂNE. (26 OCTOMVRIE) 1863. <)
(TEXT ORIGINAL ROMÂN.)'

Noï Francise Iosif Ăntâiul

, Hege Apostolic al Ungariei, Boemieî, Dalmaţiei, Croaţiei,

Slavoniei, Galiţiel, şi Lodomerieî ; Rege al Lombardie!*, si
Veneţie! şi Illiriel, Rege al Ierusalimului, etc. ; Archiduce
al Austriei, Mare-Duce al Toscanei, şi al Cracoviei ; Duce
al Lotaringiei, al Salisburguluï, Stiriêi, Garintiel, Carnioliel
şi al Bucovinei ; Mare-Principe al Transilvaniei ; Marchione
al Moravie! ; Duce al Silesiel-superioare-si-inferioare, al Mo-
denel, Parme!, Piacenţiel şi Guastale!, aî Ausviţie! şi Zato-
mluî, al Tesine!, Friaule!, Raguse! şi Zarei ; Comite principal
al Ilabsburgulul şi al Tirolulul, al Chiburguluî, Goriţiel si
Gradisce! ; Comite al Secuilor ; Principe de Trient şi Brixen*;
Marchione al Lausiţiel-superioare-şi-inferioare şi al Istriei •
Comite de Holienembs şi Feldkirch, Bregentia, Sonnenberg
etc., Domn de Triest, Cattaro şi în Marchiônatul Vendic';
Mare Voivod al Voivodine! Serbiei, etc., facem prin aceasta
de scire şi cunoscut :
R epresén tan ţii iubitului Nostru Mare-Principat al Transil­
vaniei conchiămaţ! prin regescul Nostru rescript din 21.
April 1863 pe 1. Iuliu. al acelu! an în libera Noastră cetate
regească Sibiiü şi adunaţi acolo în dietă , Ne-ati substernut
pe cale constituţională un articul de lege privitor la efep-
tuirea egalei^ îndreptăţiri a naţiunii române şi a confesiu­
nilor ei pelângă preaumilita lor rugăminte depusă în re-
presentaţiunea lor din 7. Octomvre 1863, pentru-ca să dăm
acestui articul preagraţioasa Noastră acceptare, confirmare
şi sancţiune.
Cuprinsul acestui articul de lege este următorul :

’ ) D in : « C a r te a de le g i a M a r e lu î-P r in c ip a t a l T r a n s ilv a n ie i» .
 84

ARTICUL DE LEGE
Privitor la efeptuirea egalei în d rep tă ţiri a naţiunii ro m ân e
şi a confesiunilor ei.

§• 1.
Naţiunea română, religiunea greco-catolică ca atare si re­
ligiunea greco-orientală se recunosc prin lege întru înţele­
sul constituţiunii transilvane în tocma ca şi celelalte trei
naţiuni şi patru confesiuni recunoscute ale Transilvaniei.

§■ 2.
Beserica greco-catolică ca atare, şi beserica greco-orien­
tală au tot acea posiţiune de drept de sine stătătoare în
Marele-Principat al Transilvanie!, şi tot acea libertate de a
se organisa în afacerile lor interne, car! le ocupă celelalte
besencî ale ţării, recunoscute prin lege şi recepte după
dreptul de stat, adecă : beserica romano-catolică, beserica
de religiunea evangelico-elvetică, beserica de religiunea e-
vangelico augsburgică şi beserica unitară, pe basa legilor
ţării, cari garantează pe deplin libertatea religiuni! şi a con-
sciinţiî.
Pe lângă conservarea dreptului de suprainspepţiune al
coroanei, determinat prin legile Mareluî-Principat al Tran­
silvaniei, ce el. compete de a-’i esercea in înţelesul consti­
tuţiunii, sunt aşndară toate aceste beserici îndreptăţite de
a-’şi regula, administra şi conduce toate afacerile lor ecle-
siastice întru înţelesul aşezămintelor lor canonice si bese-
ricesc!, precum şi afacerile lor scolastice, fundaţiunile, fon­
durile şi institutele lor, independinte de ori-şi-care influintă
a vre-unei alte beserici.

§■ 3.
Cele patru naţiun! recunoscute prin lege şi adecă : naţi­
unea Maghiarilor, Săcuilor, Sasîlor şi a Românilor faţă una
cu alta sunt pe deplin egal îndreptăţite, şi ca atari sê folo­
sesc în sensul constituţiunii transilvane de asemenea drepturi
politice.
Liberul eserciţiu. religionar, precum şi egalitatea de drept
cetăţean şi politic a tuturor locuitorilor ţări! fără distincţiune
de naţionalitate şi confesiune nu sufere prin aceasta nicî-o
restringere.
§• 4.
Numirile diferite ale părţilor ţării nu întemeează şi nu
daü pe seama naţiunalităţiior singuratice nicî-un fel de
drepturi politice.
 In maica, Maieluï-Principat al Transilvaniei se va suscepe
o emblema proprie pentru naţiunea romàna.
S- 0.
Toate legile ţârii, cari staü în contradicere cu determi-
naţiunile legii acesteia, sunt desfiinţate şi fără putere de lege.
§• 7 -

Puterea oblegatoare a legii acesteia intră în activitate fără

amanare.
Aceasta jpréumilitá rugăminte a credincioşilor Nostri re­
présentant aï iubitului Nostru Mare-Principat al Transilva-
mei adunaţi în dietă primind-o Noi cu complacere, dăm
articulului de lege trecut mai sus întru tot cuprinsul Im
cesareo-regeasca şi domneasca Noastră acceptare, conflr-
mare şi sancţiune, eară pe memoraţii credincioşi represen-
tanţi ai acelei ţări îi asigurăm, cumcă acest articul petrecut
prin aceasta în Cartea de legi a Marelui Principat al Tran­
silvaniei, 1 vom observa atât Noi înşine, cât si vom face
ca sa fie observat prin toţi credincioşii Nostri, intocma
piecum Noi pe acelaşi în puterea acestui document al Nő­
s ü l i de acum ’ l acceptăm, ratificăm, încuviinţăm si confirmăm

Patii sa în Castelul Nostru de desfătare* Schönbrunn, în

U> Uctomyre anul una mie opt sute şeasedeci si trei, al
imperaţini Noastre al cincisprezecelea.

Francise Iosif m. p.
I. Comite de Nădasdy m. p.
Eugeniü Br. de Fiedenfels.
 86
A A T A Ä -A - î .

LEGEA TRANSILVANĂ PENTRU FOLOSIREA LIMBILOR

IN AFACERILE OFICIALE. *)
( TE XT ORIGINAR ROMÂNJ

Noi Francise Iosif Ăntâiul

Din graţia Iul Dumnedeú imperatoria al Austriei ;

Rege apostolic al Ungariei, Boemiel, Dalmaţiei, Croaţiei,

Slavoniei, Galiţiel, şi Lodomeriel ; Rege al Lomâbardiel, Ve­
neţiei, şi Uliriel, Rege al Ierusalimului etc., Archiduce al
Austriei, Mare-Duce al Toscanei şi al Cracoviei ; Duce al
Lotaringiel, al Salisburguluî, Stiriel, Carintiel, Carnioliel şi
Bucovinei; Mare - Principe al Transilvaniei; Marcinone al
Moravie! ; Duce al Silesieî-superioare-şi-inferioare, al Mode­
nei, Parmei, Piacenţieî şi Guastale!, al Ausviţiel şi Zatorn-
lul, al Tesine!, Friaulel, Ragusei şi Zarei ; Comite principat
al Habsburgulul şi al Tirolulul, ai Chiburgului, Goriţiei şi
Gradisce! ; Comite al Secuilor ; Principe de Triest şi BrixeĂ;
Marchione al Lausiţiel superioare-şi-inferioare şi al Istriei ;
Comite de Hohenembs şi Feldkirclî, Bregenţia, Sonnenberg,
etc., Domn de Triest, Cattaro şi în Marchionatul Vendic ;
Mare Voivod al Voivodinel Serbiei, etc., facem prin aceasta
de scire şi cunoscut :
Representanţil iubitului nostru Mare-Principat al Transil­
vaniei conchiemaţi prin regescul nostru Rescript din 21
Aprile 18G3 pre l’ luliü al acelui an in libera noastră ce­
tate regească Sibiiü şi adunaţi acolo în dietă, Ne-aü subster-

*) D in : «C a rte a de l c g ï a M a r e l u l - P i 'i n c i p a t al T r a n s ilv a n ie i

mit pe cale constituţională un articul de lege privitor la în­
trebuinţarea celor trei limbi ale ţării în comunicaţiunea
publică” oficioasă pe lângă preaumilita lor rugăminte depusă
în representaţiunea lor din 23 Iuniü 4804, pentru-ca să dăm
acestui articul preagraţioasa Noastră acceptare, confirmare
şi Sancţiune.
Cuprinsul acestui articul de lege este următorul:

ARTICUL DE LEGE
Privitor la întrebuinţarea celor Irei limbi ale terii in com unicaţiunea,
publică oficioasă.

I 1.
Cele trei limbi ale ţeriî, adecă limba ungară, germană şi
română, sunt egal îndreptăţite în comunicaţiunea publică
oficioasă.

Părţilor le stă în voia, a întrebuinţa în toate esibitele de

ori-şi-ce soiu, cum şi in toate pertraptările oficioase verî-
şi-eare din cele trei limbi ale ţeriî.

§• 3.
Cereri vorbali ale părţilor, cum şi fasiunile acelora, mal
încolo a martorilor şi pricepătorilor de lucru se vor lua la
protocol înfr’una din cele trei limbi ale ţării, şi anume în
aceea care o va numi partea, martorul saü pricepătorul de
lucru, care e de ascultat.

•§. 4.
La pertraptările judecătoresc! în şi afară de cause contro­
verse, când participează mal multe părţi, ii stă în voaie
fiecăreia părţi a întrebuinţa ori şi care din cele treî limbi
ale ţării.
ij. 5.

Esibitele părţilor oii cererile lor date la protocol, debue

resolvate în aceeaşi limbă, în care a fost făcută petiţiunea
sad cererea luată la protocol.

§• 6-
In caşurile acele, când participează mai mjulte părţi, se
vor espedui decisiunile judecătoresc!, cum şi motivele în
 88

acea limbă, în care a fost compusă petiţiunea saü incusa,

respective ântâiul esibit ori ântâia' crere vorbală.
Celoralalte părţi- li-se vor espedia la cererea lor şi tradu­
ceri din decisiune în acea limbă, în care aü luat ele parte
la pertraptare.
§■ 7.
Pertraptarea finală vorbală, publicarea şi espedierea sen­
tente! se va face în aceea din cele trei limbi ale térit, care
e limba maternă a acusatuluî. Totuşi are acusatuì voie li­
beră a-’şt alege pentru aceasta alta*din cele trei limbi ale
ţerii, carea însă el debue să o priceapă.

§. 8.
Decisiunile oficiilor şi judecătoriilor mai ’ nalte se vor es-
pedi asemenea în acea limbă, în care debue date afară păr­
ţilor aceste decisiunt după disposiţiunile §§-lor 5, 0 şi 7.

§■ 0-
Fiecine poate întrebuinţa în pertraptările publice ori-şi
care din cele trei limbi ale ţerii.

§■ io.
In comunele cetăţenesc! şi sătesct defige limba afacerilor
internă în trebt comunali representanţa comunei.

§. 11.
In municipii defige limba pentru afacerile municipali re­
presentanţa respectivului municipiü.

§. 12 .
Determinaţiunile §§-lor 10 si 11 vor avea valoare totdea­
una numai pecât va ţinea şi activitatea representanţel mu­
nicipali, ori comunali. După decursul acestei activităţi se
va putea face o conchisiune nouă în privinţa defigerit lim­
be! de afaceri a comunei ort a municipiului.

§. 13.
Toate împărtăşirile, estradările, ordinaţiunile, mandatele
şi altele asemenea, se vor emite decătră autorităţile lor su-
praordinate cătră aceste muncipii, comunităţi, şi cătră ofi­
ciile şi judecătoriile lor, saü cătră corporaţiunile bisericesc!
şi de alt soiű, în aceea dintre cele trei limbi ale ţerii, care
e limba de afaceri interne în trebile lor municipali şi co­
munali saü aceea de care se folosesce corporaţiunea saü
institutul, fie eclesiastic, ori fie de alt fel.
 89

§. 14.
Comunele şi muncipiile, oficiile şi judecătoriile lor, pre
cum şi corporaţiunile bisericesc! or! de altfeliú şi judecăto­
riile eclesiastice în comunicaţiunea reciprocă şi cu oficiile
lor superioare vor întrebuinţa limba lor proprie (internă)
de afaceri.
§. 15.
In comunicaţiunea cu oficiile c. r. militari se vor folosi
comunele de limba lor proprie, ear municipiile şi oficiile
lor după putinţă de limba germană.

§. 16.
Limba oficioasă internă a oficiilor municipal! şi a jude­
cătoriilor municipal! e acea, care e şi a municipiului
respectiv.
In comunicaţiunea presidiala de serviţ a tuturor autori­
tăţilor şi oficii lor se concede a se folosi fiecare dintre cele
trei limbi ale ţări!, fără restringere.

§. 17.

Limba oficioasă internă a celoralalte olici! şi curţi jude­

cătoresc!, cum şi a comunicaţiuni! acestor ofici! şi curţi
judecătorescî între olaltă şi cu oficiile, ce se află dinafară
de Marele-Principat al Transilsaniei, se va determina pe
.calea ordinaţiunilor.

§. 18.

Limba de învăţământ în şcoalele poporal! şi medie şi în

institutele superioare de înveţământ o defig aceia, car! au
dreptul de a îngrigi pentru susţinerea şcoalelor respective
şi a institutelor superioare de înveţământ.

§. 19.
Matriculele eclesiastice, se vor purta într’unadin cele trei
limbi, care sunt dechiarate în paragraful ântâiü de egal în­
dreptăţite.
Atlmintrea le stă în voaie confesiunilor singular! a deter­
mina spre est scop în conţelegere cu r. Guberniü şi altă
limbă.
§. 20.
Toate, legile ţerii, care stari în contradicere cu aceste de-
terminaţiun!, sunt desfiinţate şi scoase din activitate.
 90

§. 21.
Puterea obligatoare a acestei legi intră în activitatate fără
amânare.
Această preaumilită rugăminte a credincioşilor Noştri re­
présentant ai iubitului Nostru Mare-Principat al Transilva­
niei adunaţi în dietă primind-o Noi cu complăcere, dăm
articulului de lege trecut mai sus întru tot cuprinsul lui,
cesareo-regeasca şi domneasca Noastră acceptare, confir­
mare şi sancţiune, eară pe memoraţii credincioşii représen­
tant aî acelei ţeri ii asigurăm, cumcă acest articul petrecut
prin aceasta în Cartea de legi a Marelui-Principat al Tran­
silvaniei îl vom observa atât Noi înşine, cât şi vom face
ca să fie observat prin toţi credincioşii Noştri, întocmai
precum Noi pe acelaşi în puterea acestui document al Nos­
tru de acum îl acceptăm, ratificăm, încuviinţăm şi confirmăm.

Datu-s’a...
 91

a :v ' k x 4 . 2: : .

PROTESTUL DEPUTAŢILOR ROMÂNI DIN

DIETA TRANSILVANA CONTRA UNIUNII TRANSILVANIEI'
CU UNGARIA. (9 DECEMVRIE 1865). ')

Sacratissima Cesară-Regească şi Apostolică Maiestate,

Preagraţioase Domnitor,

Naţiunea română din Transilvania, deşi de secol! cea mal

apăsată, a tost totdeauna credincioasă apărătoare a Tronu­
lui, patriei şi a intereselor Monarchien
Abia a trecut un deceniű şi jumëtate decând s’a înlăturat
şi în ţeara aceasta apăsătorul jug al feudalismului şi decând
păreai! a se ivi şi pentru dinsa zorile unei libertăţi constitu­
ţionale.
Insă odată cu bucuria de a se vedea ridicată la demnita­
tea, de mult meritată, de naţiune politică şi dé a intra şi
dinsa ca atare în sistema politică naţională de Stat a Tran­
silvaniei, se apropie totodată, ca un torent, cel mal mare
pericol care ameninţă, sub forme constituţionale, stingerea
vieţii sale naţionale.
Acest pericol ajunsese ameninţător chiar şi pentru exis­
tenţa Monarchici şi a Tronului Maiestăţii Voastre.
In acele vremuri grele, naţiunea română a fost hotărîtă şi
statornică pentru apărarea Tronului Maiestăţii Voastre şi a
existenţei naţionale a el.
Deşi după restabilirea liniştii publice, dorinţele şi aştep­
tările el temeinice de a se vedea în putinţa folosirii drep­
turilor constituţionale, nu s’aü reálisát, ea s’a mângâiat, cel
puţin în consciinţa sa curată, cu faptul că nudînsa a pricinuit

*) Din: «Memorial compus şi publicat din însărcinarea conferinţei generale are-

presentanfilor alegatorilor români adunaţi la Sibiuü în dilele din -12,-13,14 Maiit
st. n prin comitetul seü emis cu aceia ocasiune.» Sibiiü, \V. Krail't 1883.
 92

asprimea impusă de împregiurărî şi introdusă pretutindeni

în guvernarea Monarchie! întregi.
Cu cât libertatea şi vieaţa naţională aű fost mal ţermurite
sub acel ani de regim absolutistic, cu atât mal generală a
fost bucuria când naţiunea română a avut fericirea a saluta
diploma delà 20 Octomvrie 1860, pe care Maiestatea Voas­
tră V’aţî indurat a o emite şi a o declara drept lege funda­
mentală de Stat, irevocabilă.
Odată cu emiterea acelei diplome, Maiestatea Voastră_ s’a
îndurat preagraţios a recunoasce necesitatea introducerii u-
nor reforme radicale în constituţiunea Transilvaniei, ordo­
nând, prin autografele delà 20 Octomvrie şi 21 Decemvrie
1860, ţinerea unei consfătuiri cu bărbaţi luaţi din diferitele
naţionalităţi şi confesiuni ale ţerii, pentru a supune proiecte
privitor la’ stâbilirea şi organisarea représentant^! ţerii. ^
Cu părinteasca Maiestăţii Voastre purtare de grige, V’aţî
îndurat totodată a statori prin autograful delà 21 Decemvrie
1860 principiul, ca alcătuirea dietei transilvane să se facă
aşa, încât să satisfacă în aceeaşi măsură pretensiunile naţi­
unilor şi ale confesiunilor îndreptăţite şi mal înainte, ca şi
dorinţele şi aşteptările naţiunilor şi confesiunilor până aci
neîn dreptăţi te.
In urma’ părerilor exprimate în această conferenţă şi lip­
sind o basă dreaptă şi corespunzătoare intereselor tuturor
locuitorilor patriei, s’a emis prin înaltul Rescript dela 21
Aprilie 1863 un noii regulament de alegere pentru dieta con­
vocată la Sibiiu.
Naţiunea română a salutat cu adevărată bucurie diua de
1 Iulie 1863, ca di a deschiderii dietei şi epocală în analele
patriei noastre, îurădăcinându-se ea adânc în inimile locui­
torilor ţerii şi îndeosăbi în inimile tuturor fiilor naţiunii ro­
mâne, căci acestei diete, ’i-a fost reservatâ onoarea de a
primi, cu învoirea preagraţioasă a Maiestăţii Voastre c. r.
Apostolice, pe naţiunea română în sistema de stat politicâ-
naţională a Marelui-Principat Transilvania ca naţiune egal
îndreptăţită cu cea maghiară, secuească şi săseescă.
Preaîn’altul Rescript de salut delà 15 Iunie 1863, adresat
dietei Transilvaniei, a oferit totodată o garanţie puter­
nică, că nu mai e cu putinţă constituirea representanţei ţerii
conform cu principiile evului de mijloc şi pe basa institu-
tiunilor vechi.
Prin preaînaltul Rescript regesc delà 1 Septemvrie a. c.
s’a făcut în linii generale convocarea dietei pe basa Art.
XI dela 1791, deci pe basa unei instituţiuni, care, înte­
meiată fiind pe sistemul politic naţional numai de trei na­
ţiuni, nu recunoasce pe naţiunea română ca factor politic
al ţerii.
 Maiestate,

Pătrunşi de cele mai adânci sentimente de reverinţă şi

supunere omagială cătră preainalta voinţă a Maiestăţii \oas-
tre, s’au înfăţişat şi preaumiliţî subsemnaţii în această die­
tă. Privim însă de cea mai strînsă datorie a noastră, ca
supuşi credincioşi ai Maiestăţii Voastre, a ne exprima prea-
umilita noastră convincţiune, că această dietă în alcătuirea
ei de faţă, nu e nici capabilă, nici îndreptăţită, a lua hotă-
rîrî cu putere de drept, devreme-ce nu poate exprima pe
deplin dorinţele celei mai mari şi mai numeroase părţi a
poporaţiunii terii, şi prin urmare nu poate resolva importanta
cestiune privitoare la uniunea Transilvaniei cu Ungaria, pen-
tru-că constituirea acestei diete nu corespunde nici principiu­
lui de egală îndreptăţire politică-naţională, garantat prin Art..I
de lege de la anul 1808, nici principiului egalităţii de drepturi
individuale : celui dintàiü nu corespunde, pentru-că alcătui­
rea ei e întemeiată pe Art. XI dela 1791 care nesocotesce
cu totul pe naţiunea română ca naţiune, recunoscând numai
«Status et Ordines trium Nationum, nationis nempe hungari-
cae, siculicae, et saxonicae» ; ear celui de al doilea nu răs­
punde, căci învreme-ce nobilii exerciteazâ dreptul de alegere,
in toată teara, fără nici o reslricţiune, delà locuitorii neno-
bili se cere pentru exercitarea acestui drept, un cens de 8
fi. valută austriacă, drept contribuţiune directă, înafară de
contribuţiunea după capete şi fără adausuri.
Avendoti vedere impregiurarea, că situaţia excepţionala
a nobililor s’a desfiinţat deja la anul 1848 ; avènd in vedere
că principiul egalei îndreptăţiri s’a pus în lucrare în în­
treagă Monarchia de optspredece ani încoacl şi situaţia tu­
turor cetăţenilor şi locuitorilor din Transilvania e mai asupri­
toare decât censul introdus în celelalte provincii austriace,
care e cu mult mai mic, deşi starea materială a acelora e
mai bună decât în Transilvania; _ „ ,
Afară de aceasta, conform Art. XI din 1791 nu au diept
de alegere şi de a fi aleşi preoţii, profesorii, advocaţii, me­
dicii şi învăţătorii, care alcătuiesc în mijlocul poporului
clasa inieligentilor si care se bucură de acel drept în vir­
tutea acestei calităţi în toate celelalte provincii aie Mo­
narchici ; . „ ... „„
Invreme-ce dar numeroase comune şi deci de mu de n
ai patriei, orăşeni şi ţărani, care nu aparţin clasei nobili­
lor, cari insă plătesc ° contribuţiune anuală 7 îl. 99. cr. şi
adăogând şi darea personală pe cap şi felurite adausuri, plă­
tesc contribuţiune directă de peste 16 îl. v. a., sunt ex­
cluşi delà dreptul de alegere şi electivitate ; apoi învreme-
ce preoţii, capelanii, medicii, profesorii, advocaţii, într un
cuvent clasa honoraţiorilor, sunt deasemenea excluşi delà
exercitarea acestui drept, — toţi nobilii majorent, fără pri-
 vire la cens şi fără a se avea în vedere dacă aparţin ori nu
clasei honoraţiorilor, exereitează per capita dreptul de ale­
gător şi de eligibilitate.
Numai de aci a putut urma acea lipsă mare de propor-
ţiune, în urma căreia elementul maghiar-sëcuiesc, care e al­
cătuit de abia 600,000 locuitori, representaţl în dietă prin 50
deputaţi, învreme-ce, în număr de peste un milion, Românii,
care, pelângă comerţul şi industria cu care se ocupă şi pelângă
clasa inteligenţilor ce aű, mai posed cu toţii cel puţin atâta
pămănt ca şi elementul maghiar-sëcuiesc, abia aű isbutit a
alege 13 deputaţi, iar dacă între noi se găsesc şi aşa numiţi
«Regaliştl» după naţionalitate Români, isvorul acestei fi in ţe
nu e în legea delà 1791, ci numai în actul de graţie ai Ma­
iestăţii Voastre c. r. apostolice, act manifestat prin prea-
înaltul Rescript dela 1 Septemvrie 1865.
Dar luând în consideraţiune acest număr al «Regaliştilor»,
care dealtfel nu trebue priviţi ca mandatari şi aleşi al po­
porului, totuşi în ceealaltă parte se găsesc 29 regaliştl, care
toţi, cu prea puţină excepţiune, aparţin clasei nobililor.
Pentru acest motiv nu ne putem reţine a da expresiune
sinceră convincţiunil, că unei diete alcătuite pe o basă ca
şi aceasta, îl lipsesce, după preaumilita noastră părere, forţa
morală pentru a putea asigura trăinicie hotărîrilor ei.
Importanţa cestiunil pusă în discuţiune prin preaînaltul
Rescript deîa 1 Septemvre 1865, cestiune care privesce atât de
îndeaproape neatîrnarea patriei noastre, reclamă alcătuirea
unei representante, despre care se poate admite cu suflet
împăcat, că dînsa e resultanta încrederii obştescl a între­
gii ţări şi că ea ar 11 într’adevăr capabilă a representa do­
rinţa ţării.
De aci urmează, că revisuirea uniunii hotărîtă decătră
această dietă, ar îl representând opiniunea publică şi că pre­
cum în anul 1848 s’a decretat — fără participarea şi fără
consentimentul naţiunii române — articolul, privitor la unirea
Transilvaniei cu Ungaria, întocmai astfel şi astă di revisui­
rea ei — fără concursul naţiunii române nechemată şi nere-
presentată în dietă — revisuirea acestui articol poate îl pri­
vită ca făcută fără participarea naţiunii române.
In vederea acestor împregiurări şi hotărîţl a rămânea cre­
dincioşi convincţiunilor noastre, ceea-ce e una dintre celea
mai morale datorii ale membrilor dietei faţă cu tronul şi
cătră patriă, ca şi faţă cu însăşi naţiunea, nu ne este cu
putinţă a lua parte în deliberarea subiectului important ce
se găsesce în programul dietei acesteia, fără-ca să primej­
duirii în general interesele patriei şi îndeosăbi pe acelea
ale năstrămutat credincioasei naţiuni române, ai cărei fii
suntem, ci ne vedem nevoiţi, pornind din cea mal curată
convingere, a ne îndrepta cătră Maiestatea Voastră c. r. A-
postolică, cu încredere fiească şi cu cea mai devotată su­
punere, preaumilita noastră propunere, de a încredinţa ces-
tiunea privitoare la uniunea Transilvaniei cu Ungaria unei
diete a Transilvaniei, alcătuită pe o basă rëspundênd atât
diferitelor interese ale ţerii, cât şi dreptului public al Tran­
silvaniei, restabilit prin preaînalta diplomă împărătească
delà 20 Octomvrie 1860, întregit şi recunoscut din noü prin
Art. 1 de lege din anul 1863.
In fine, îndrăznim, cu cel mai adânc respect, a trage pă­
rinteasca luare aminte a Maiestăţii Voastre c. r. Apostolice
asupra articolului de lege relativ la legea electorală, articol
supus pentru preaînalta sancţionare prin preaumilita repre-
sentaţiune a dietei Transilvaniei convocată ;n anul 1863 in
oraşul regesc liber Sibiiü, care articol de lege, stabilit de-
cătră amintita dietă, e cu excepţiunea câtorva modificări
neînsemnate—întru toate celelalte asemenea proiectului de
lege împărtăşit acelei diete ca propunere regească din
din partea guvernului Maiestăţii Voastre.
Indurându-se preagraţios Maiestatea Voastră a sancţiona a-
cest din urmă articol de lege, prin aceasta s’ar dobândi, con­
form preaumilitel noastre păreri, o basă legală şi constitu­
ţională, rëspundênd totodată atât tuturor feluritelor interese
ale patriei, cât’ şi principiului egalităţii de drepturi pentru
toate naţionalităţile şi pentru toţi locuitorii patriei, fără de-
osăbire de origine şî religiune, principiului enunţat de Ma­
iestatea Voastră c. r. Apostolică prin preaînalta diplomă îm­
părătească delà 20 Octombrie 1860.
Cluj, 9 Decemvrie 1805.
Al Maiestăţii Voastre c. r . Apostolice
p re a umiliţi şi cel m al credincioşi servitori :

Alexandru St. Şiuluţiu, Alexandru Bohăţel,

Arcbiepiscop şi Metropolit de Alba- Căpitan-suprem al districtului Nă-
Iulia. — Regalist. seud. — Regalist.

Andreiü baron de Şiaguna, Ioan cavaler de Puşcariu,

Arcliiepiscop şi Metropolit de reli- Căpitan-suprem al districtului Făgă­
giunea gr. or. din Ungaria şi Tran­
silvania. — Regalist. raş. — Regalist.

Ioan cavaler de Alduleanu, Dimitrie Moga,

Vice-president al Curţii de Apel. —■
Regalist.
Alexandru Lazar,
Consilier gubernial
Ladislaű Vasile Buteanu,
Consilier gubernial.
Elie Măcelariu,
■Consilier regesc gubernial.
Asesor la Curtea de Apel a Transil­
vaniei. — Regalist.
Anton Stoica de A. Veneţia,
Asesor la Curtea de Apel a Transil­
vaniei. — Regalist.
George Romanu,
Asesor la Curtea de Apel reg. a Tran­
silvaniei. —■Regalist.
 96

Mateiü Pop de Grid, Ioan Meţianu,

Asesor la Curtea de Apel a Transil­
vaniei. — Regalist.
Nicolaű Gaetanu,
Asesor la Curtea de Apel.— Regalist.
Dr. Paul Vasiciu,
Consilier şcolar. — Regalist.
Protopop. — Deputat al Făgăraşului.
Ioan Florian,
Deputat al districtului Năseud.
Dr. Ioan Raţiu,
Deputat din scaunul Mercure!.

Dr. Ioan Maior, Ioan Baiomiri,

Consilier de şeoale. — Regalist. Senator de magistrat. — Deputat al.
scaunului Oreştiel.
Servian Popoviciű,
Secretar reg. guljernial. — Regalist. Ioan Bălaşiu,
Deputat al opidulul Haţeg.
Nicolae Barbu,
Secretar gubernial. Ioan Tulbaş,
Concipient financiar ces. reg. — De­
Samuil Poruţiu, putat al scaunului Oreştiel.
Secretar gubernial. — Regalist. Dr. Lazar Petco,
Ladislau Vajda, Deputat.
Secretar reg. gubernial. — Représen­
tant al Comitatului Dobâca. Ioachim Mureşanu,
Deputat al districtului Năseud.
Ioan Antonelli,
Vicar-foraneü episcopesc gr. cat. al Ioan Măcelariu,
Făgăraşului. — Deputat. Deputat.
 07
A J S E X A a*S -

VOT SEPARAT AL DEPUTAŢILOR SAŞI

DIN DIETA TRANSILVANĂ, CONTRA UNIUNII CU UNGA­
RIA (12 DECEMVRIE 1805). ')

OPINIUNE SEPARATA.

Sunt temeri în toate privinţele remarcabile şi importante

îngrigiorări — care, atât din punctul de vedere al dreptului
constituţional, cât şi din punctul de vedere al regulamen­
tului de alegere delà 21 Aprilie 1863, practicat deja, se pot va­
lidità în contra convocării şi alcătuirii dietei provinciale ac­
tuale şi care aü şi fost relevate prin preaumilita representa-
ţiune, "a Universităţii săsesci, delà 6 Noemvrie 1865.
Dacă cu toate1aceste s’aü présentât jn această dietă pro­
vincială şi representanţi al naţiunii săsesc!, a fost pentru
alegătorii* lor, la luarea acestei decisimi!, mal presus de toate,
normativă voinţa Monarchulul; a asculta în toate împregiură-
rile de glasurMonarcliuluI, a fost şi va continua a fi în
orl-ce timp pentru Iii! cetăţenilor săsesci o sfântă datorie.
Devreme-ce insă acum majoritatea dietei a hotărît de a
recunoasce ca o lege în vigoare Articolul din 1848 despre u-
niunea Transilvaniei cu Ungaria, şi prin urmare a nu se mal
demite la revisuirea luî, ci dimpotrivă a se ruga pentru con­
vocarea representanţilor Transilvaniei in parlamentul co ­
mun la Pesta, — subsemnaţii membri Saşi al acestei diete,
consci! fiind de datoria lor, se simt nevoiţi de a presenta
opiniune separată în contra liotărîrii majorităţii.
Călăuziţi de preceptul cele! mai adânci convincţiunl şi covîr-
şiţi cu desăvirşire de seriositatea şi întinderea incalculabilă a
acestor cestiuni pendente, noi nu putem recunoasce deplina
vigoare a Articolului despre uniunea Transilvaniei, şi cre­
dem că trebue să socotim o revisione a acestui Articol, con­
form Mesagiulul regesc cu data de 6 Octomvrie 1865, adre­
sat dietei, nu numai ca admisă prin lege, dar şi ca necesară în
interesul ţări! şi al imperai ui, şi anume pentru următoarele
motive :

) Din «Memorialul» delà '1881 al Rom ânilor.— Iraducere din nemţesce.

 98

find-că Articolul I dela 1848, despre care e vorba, nu

s’a votat in mod constituţional pe calea statornic urmată
în representaţiunile Staturilor transilvane din 7 Martie 1791,
30 Martie 1838, 22 Martie 1842 şi 3 Noemvrie 1847, care re-
presentaţiunî privesc tocmai introducerea în negociărî asu­
pra cestiuniî de uniune, nu s’a votat în mod constituţional
nici după disposiţiile Articolului XI delà 1791 privitor la ces-
tiunile de o importanţă mai mare, disposiţiil egale care altcum
totdeauna s’aü urmat strict şi care pretind anume ca pe
temeiul unul studiti adânc şi cuprindëtor, făcut de o de-
putaţiune sistematică, objectul să fie discutat prealabil de
toate jurisdicţiunile ţării, ci acel Articol I a fost supus pen­
tru deliberare, a fost discutat, primit şi supus confirmării
Domnitorului ţării, în o singură di, nesocotindu-se chiar şi
preaînaltele litere regesei de convocare delà 5 Maiü 1848";
fiindcă acel Articol n’a fost présentât în forma normată de
Articolul IX delà 1744, formă tocmai neapărat cerută pentru-
ca o lege să aibă valoare de drept, şi anume ca să se afle
preaînalta semnătură cu mâna proprie şi sigiliul Domnito­
rului ţării pe exemplarele destinate pe’ntru a fi publicate
ţării, pentru a fi distribuite autorităţilor şi pentru copiile
destinate a fi conservate în archivele locurilor sigure,
nici nu s’aü comunicat yr’odată, conform disposiţiunilor
Articolului I delà anul 4847, în traducere germană oficial
legalisată, representanţelor municipale din scaunele şi dis­
trictele săsesc!, ba nu s’a putut regăsi pănă a<JI nici* actul
original al Articolului despre uniune, înapoiat prin preaî-
naltul Rescript r. de sancţionare delà 14 Iulie 1848, pentru
a fi de nou supus autentificării Domneşti ;
fiindcă prin acel Articola fost sguduitdin temelii dreptul
public al Transilvaniei, drept întemeiat, conform sistemului
de mal înainte, pe fiinţa alor trei naţiuni şi patru religiunî,
ear acum, în urma Articolului de lege delà 26 Octomvrie
1863, pe desăvîrşita egală îndreptăţire a alor patru naţiuni
şi şease religiunî ; acest Articol nu ia de loc în consid"era-
ţiune tratatul de stat încheiat pe basa Diplomei Leopoldine
delà 4 Decemvrie 1691, care garantează în mod sărbătoresc
drepturile şi autonomia Marelul-Principat Transilvania, şi
pentru-că acest Articol prin punerea lui de fapt în lucrare,
e menit să destrame şi să primejduească unirea indisolu­
bilă şi indivisibilă a tuturor ţărilor Monarchie! ereditare aus-
triace, înlănţuită prin sancţiunea pragmatică ;
fiindcă acel Articol recunoasce anumit vigoarea Articolu­
lui III delà anul 1848 al regatului Ungariei şi pentru Tran­
silvania, ear cuprinsul acestei din urmă legi ameninţă nu nu­
mai unitatea, puterea şi situaţia împărăţiei unitare,"ci el mal
e în contradicţie şi cu disposiţiunile fundamentale ale drep­
tului public al Transilvaniei, în virtutea căruia, conform Ar­
ticolului V delà 1744, puterea supremă în stat şi drepturile
maiestatice cuvenindu-se exclusiv Domnitorilor ereditari,
 99

eie trébue să rămână reservate singur numaï Coroanei, şi

prin urmare nu pot fi trecute Palatinului Ungariei şi cu a-
tât mai puţin pot fi exercitate decâtrâ ministerul unguresc
învestit prin citatul Articol cu atribuţiun! prea întinse;
fiind-că Articolul privitor la uniune pune în cea mal mare
nelinişte pe majoritatea poporaţiunii ţării, majoritate covîr-
şitoare atât ca număr cât şi după prestaţiunea de contri­
bution! şi serviţ militar, care privesce în executarea acestei
uniuni, a Transilvaniei cu Ungaria, fără de o premergătoare
garantare a condiţiunilor, bine stabilite, un pericol serios
pentru ocrotirea şi cultivarea celor mai preţioase interese
vitale ale el, cum şi pentru naţiunea, limba şi religiunea sa;
în fine, fiindcă însăşi Coroana, de repetite ori, şi mal
ales prin Rescriptul r. delà 21 Iulie 1861, prin Nunţiul r.
cătră parlamentul imperului la 23 August 1861 şi prin Res­
criptul r. cătră dieta provincială a Transilvanie! la 15 Iunie
1863,— privesce unirea Transilvaniei cu Ungaria, decretată
la a. 1848, ca nici-odată ajunsă la deplină putere de lege,
şi prin urmare a supus, prin preainaltul Rescript r. delà 6
Òctomvrie 1865, diete! provinciale actuale revisuirea Arti­
colului privitor la uniune ca singurul obiect de discuţiune,
pentru a lua din noü în ma! deaproape deliberare disposi-
ţiunile acestui Articol, ţinănd seamă de interesele comune
ale amăndoror ţerilor, — cu intenţiunea ca, în interesul bine
priceput al ambelor ţări, să fie dusă la o soluţiune defini­
tivă cesti unea stabilirii raporturilor de stat ale Mareluï-
Principat Transilvania, care raporturi, avănd în vedere le­
gătura intimă în care se găsesce Transilvania faţă cu Co­
roana ungară, trebue să mai fie matur chibzuite.
Delà sine se ’nţelege,— conform tuturor conceptelor asu­
pra condiţiunilor pentru o vieaţă de stat constituţională,—
că un Articol de lege, creat in o dietă a Transilvaniei, poate
să fie supus cu valoare de drept une! revisuiri numai de-
cătră înşişi representanţei acestei ţări, şi chiar pentru aceea
•de loc nu suntem în stare a ne asocia la o rugare pentru
convocarea representanţilor Transilvaniei în o dietă comună
la Pesta ; ma! putem face numai observaţiunea, că o lege,
în virtutea căreia ar fi a se face alegeri pentru o astfel de
dietă, nici nu există, fiindcă Articolul II al diete! transivane
delà 1848 a fost confirmat numai decătră Palatinul Ungariei,
şi expres nuhiai pentru acel cas, fără a avea nici-o obliga­
tivitate de drept pentru viitor.
Pentru toate aceste motive, subsemnaţii membri Saşi a!
dietei, în cea ma! deplină conformitate cu vederile lor ex­
primate în preaumilita Representaţiune delà 6 Noemvrie
1865 a Universităţii naţiunii săsesc! privitor la o nouă
deliberare asupra cestiuni! de uniune — privesc ca o seri­
oasă datorie a lor, de a persista acum pelângă propunerea
lor recomandată dietei, şi, acum, cu prilejul când e a se
aduce o preaînaltă hotărîre definitivă din partea Maiestăţi!
 •100

Voastre c. r. Apostolică, a persista în supunerea preaumi-

litei rugărî : ,
ca, în conformitate cu provocarea cuprinsă în preainaltul
Rescript r. delà 6 Octomvrie 1865, revisuirea Articolului I
al dietei transilvane delà a. 1848, privitor la uniunea Unga­
riei si Transilvaniei, să se pună în deliberare în scopul, ca
condltiunile acestei uniuni să fie îndeaproape strict hotărite
din to’ate punctele de vedere şi mal vîrtos pentru asigura­
rea situaţiunil de drept a diferitelor naţiuni şi biserici din
Transilvania, şi pentru-ca acea situaţiune de drept să fie
garantată în mod trainic prin un tratat de stat, sub sanc­
ţionarea Coroanei, care să fie reciproc încheiat între cele
doue ţeri.
Cluj, 12 Decemvrie 1865.

I. Rannicher, Wilhelm Drotleff,

Deputat delà Sibiiü. Deputat pentru scaunul Nocrich.
Eduard Herbert, Garol Mangesius,
Deputat al scaunului Sibiiuluï. Deputat al scaunului Nocricliulul.
Friederic Haupt, Carol Fluger,
Regalist. Deputat al oraşului liber reg.
Bistriţa.
Gustav Kapp, Henric Haner,
Deputat pentru scaunul Sibiiuluï. Depútat jpentru scaunul Cinculul.
Friederic Thiemann, Carol Morscher,
Deputat pentru districtul Bistriţei.
Deputat pentru scaunul Mercurei.
Iosif Bedeus, Dr. Ioan Schwarz,
Deputat al scaunului Sighişoareî. Deputat pentru scaunul Cinculul.
Mihail George Binder, Ioan Kraus,
Deputat al oraşului Sebeş. Deputat pentru scaunul Sighişoareî.
Stefan Garol Gebbel, Friederic Wagner,
Secretar r. gubernial. — Regalist. Deputat al oraşului Sighişoara.
Friederic Birthler, Iosif Gull,
Deputat pentru Reginul-săsesc. Deputat al oraşului Sighişoara.
Iosif Schüller, Carol Leonhard,
Deputat al Orëstiel Deputat pentru scaunul Sebeşului.
Iosif Schneider, Dr. Ludovic Binder,
Deputat al Sibiiuluï. Deputat al oraşului Mediaş.
Dr. Eugen de Trauschenfels, Samoil Meltzl,
Deputat al scaunului Sebeşului. Deputat al Reghinulul-săsesc.
Friederic Schreiber, Wilhelm Mêlas,
Secretar r. gubernial. — Regalist. Deputat al Cohalmulul.
Garol Decani, Carol Graffius,
Deputat al oraşului Bistriţa. Deputat al Sibiiuluï.
 101
A SEX*

PETIŢIUNEA ALOR 1493 ROMÂNI DIN TRANSILVANIA,

SUPUSA MAIESTĂŢII SALE ÎMPËRATULUI IN AUDIENŢA
DELA 31 DECEMVRIE 18Ş6. 1)

Maiestate Cesaro-Regească, Preagraţioase Imperate

şi Domnitorule,

Decând Maiestatea-Voastră ces. reg. Apostolică aţi bine­

voit a emite preaînalta Patentă delà 20 Septemvrie 1865,
s’aű petrecut evenimente foarte importante şi Întrucâtva şi
tataie. Aceste evenimente aü atins în însemnat grad şi pe
locuitorii Marelui-Principat al Transilvaniei ; adecă şi ace­
ştia aü trebuit să suferă împreună.
In acest timp cestiunile acestei ţări aü îndurat o schim­
bare atât de esenţială, încât partea cea mai mare a locui­
torilor Transilvaniei simt îndemnul a supune din noü Ia
picioarele Tronului Maiestăţii Voastre preaumilitele lor do­
rinţe şi rugări şi a solicita totodată preagraţiosul ajutor.
D‘upa-ce dieta” Transilvaniei a fost disolvată în virtutea
preaînaltulul Rescript dela 1 Septemvre 1865 al Maiestăţii
Voastre ; fiindcă representanţele comitatelor, districtelor
cum şi acele ale scaunelor secuiesci, nu se întrunesc nici
conform usului observat până la a. 1848, nici în conformi­
tate cu constituţiunea muncipală provisorie dela 27 Noem-
vrie şi 12 Decemvre, încuviinţată preagraţios, şi nici măcar
în înţelesul instrucţiunilor delà 1865 ; în fine, devreme-ce
nu se întrunesce nici vr’o altă representanţă autorisată a
supune rugări şi gravamine obştesc!, — ne-a mai remas
numai calea de a îndrăzni să ne apropiem în mod parti­
cular de Tronul Maiestăţii Voastre cu rugările noastre pri­
vitoare la binele ţării.
Pentru acest scop, preaumiliţi subsemnaţii aü fost invitaţi
şi provocaţi decătră 1493 locuitori ai Transilvaniei, toţi
cunoscători de carte, şi semnaţi pe 37 plenipotenţe, pentru-

') G. Bariţiii : «Părţi alese din Istoria Transilvaniei».

 •102

ca în numele lor şi în respect omagial să supunem Maies­

tăţii Voastre această preaumilită rugare.
I. Maiestatea Voastră să se îndure preagraţios : a menţine
raportul ile de drept public ale Marelui-Principat al Transil­
vaniei faţă cu Coroana ungară a Maiestăţii Voastre, în con-
glăsuire cu diploma Leopoldhiă, cu Sancţiunea-pragmatică şi
cu Articolul de lege VI dela a. 1791, ear Articolului de lege
I dela a. 1848 privitor la uniune, ori, mai bine (}is, privitor
la fusiunea desăvirşită a Transilvaniei cu Ungaria, a-i refusa
preaînalta sancţiune.
Maiestate, fidelii subsemnaţi şi imputernicitorii lor cred
că nu greşesc când îndrăznesc a susţine, că cea mai întins
răspândită, cea mai matură şi mai adânc înrădăcinată con-
vincţiune a covîrşitoarei majorităţi a locuitoritor Transilva­
niei este, că contopirea acestui Mare-Principat cu regatul
Ungariei ar fi pentru Monarchie tocmai pe atât de fatală,
pe cât ar fi de ruinătoare pentru vecinie credincioasa na­
ţiune română. In curs de optsprezece ani, atât naţiunea
română cât şi naţiunea săsească aü dat expresiune foarte
adeseori şi în chip foarte invederat acestei convincţiuni.
Maiestate, Românii din Transivania sunt o naţiune oţelită
prin suferinţele cele mai aspre în curs de mai multe vea­
curi ; ei îşi păstrează cu credinţă amintirile şi convincţiunile
lor politice, astfel, încât şi acolo unde li-se întrerupe firul
istoriei, instinctul politic sănătos tot nu-’i părăsesce.
Naţiunea română n’are nici acum încredere în opiniunile
politice şi naţionale dominante în Ungaria. Românii voesc a
rămânea pentru toate timpurile în Transilvania şi în Mo-
narchia-Austriacă, şi la nicï-o întâmplare nu voiesc a se
face Maghiari.
Spiritul şi cuprinsul Articolilor de lege creaţi la 1848 în
Ungaria, sunt deasemenea de natură, ca pas cu pas să stîr-
nească saü o desaprobare generală, saü cea mal desăvirşită
neîncredere, material bogat de nemulţumire, ură, perse’cu-
ţiune şi ruină. In această privinţă locul de căpetenie îl cu­
prind Art. III, V, VI, VII, XVI, şi XVIII.
Mersul Z*!™0 a' lucrurilor a trebuit, din nefericire, să
confirme şi a şi confirmat pe naţiunea românească în aver­
siunea ei mal sus amintită. Peîângă afacerile de interes
obştesc, în ori-care stat şi în fiecare ţeară mal sunt şi alte
cestiunî speciale, cum sunt cestiunile cetăţenesc!, naţionale,
confesionale şi chiar cestiunî locale, care sunt şi ele în­
dreptăţite a-’şî avea în dietă representanţiî lor de speciali­
tate şi de profesiune. In Ungaria se face însă cestiune na­
ţională din fiecare cestiune de ordine publică.
In toate circumscripţiile electorale, unde Românii, garan-
tându-se mersul pacînic al actului de alegere, ar fi fost si­
guri să aibă o majoritate de voturi absolută, el aü Intim-
pinat cea mal îndărătnică resistenţă, astfel, încât pretutin­
deni unde candidaţii de naţionalitate română n’aü putut fi
 103

respinşi prin mijloace obicinuite, eî aii fosţ îndepărtaţi prin

intervenţia forţei brutale. Numeroasele exemple relative la
asemenea caşuri în care s’a întrebuinţat forţa brutală, se gă­
sesc păstrate atât în actele de anchetare, cât şi în procesele-
verbale ale dietei ungurescî. In acest chip aű fost ucişi in
a. 1861, la alegerile delà Lipova, .Mező Kövesd, Bözing,
unspredece Români, iar alţi douădeci-şi-trei Români au
fost grav răniţi, şi mai mulţi bătuţi în^chip îngrozitor. In
timpul alegerilor, în toamna anului 1865, din cercurile elec­
torale Orczidorf, Szilágy-Cseh, Beregb, Szászka, aü fost bă­
tuţi de moarte, ori împuşcaţi noue Români, intre care şi un
preot, iar alţi peste 150 au fost răniţi, ori fiind împuşcaţi,
ori stâlciţi in alt chip. De mare importanţă e aci împre-
giurarea, că atât funcţionarii comitatelor, cât şi comitetele
electorale, îngrigesc regulat, ca încă înainte de săvîrşirea
actului de alegere să li se ia Românilor chiar şi bâtele, pe
care aceştia le poartă la drum, potrivit obiceiului strămoşesc;
iar după aceea partidul adversar a dat năvală asupra lor,
mai ales din câte un loc îndosit saü din câte o curte as­
cunsă. Din aceste caşuri uşor se poate explica, cum de in­
tre 377 membri al Casei deputaţilor Ungariei, pentru mai
mult de 1.800.000 locuitori de naţionalitate română, locuind
in Banat şi în câteva comitate ale Ungariei propriu, dise,
nu s’aü putut alege decât vr’o 19 deputaţi. Eată însă, că
acte de alegere asemenea acestora ’şi aii găsit apărători în
dieta din Pesta şi în anul mântuirii 1866.
Deci invreme-ce partidul unionist, saü, mai bine dis, fusio­
nist, lucra din resputeri pentru formala contopire a Mare-
lui-Principat al Transilvaniei, ori, mai corect vorbind, pentru
cucerirea acestuia decătră Ungaria, în acelaşi timp şi acelaşi
partid este cu desăvîrşire hotărit a prepara prin toate mij­
loacele posibile totala'disoluţiune saű desfiinţare a naţiunii
românescî.
Un partid oare-care susţine, că dacă s’ar permite nimici­
rea autonomiei Transilvaniei, atunci îndărătnica resistenţă
a partidului dualist împotriva nevoiei absolute de a se con­
solida Monarchia, ar mal slăbi. Preacredincioşii subsem­
naţi şi împuternicitorii lor îndrăznesc a avea o opiniune cu
totul contrară în această privinţă. Istoria celor 180 ani din
urmă şi mai ales istoria anilor 1848/49 ’ i a confirmat în
această opinie a lor. Deci în loc de a sprigini în unanimi­
tate nimicirea autonomiei Transilvaniei, care, în cel mai
bun cas, ar fi lipsită de scop, preasupuşii subscris! ş iîm -
pu.ternicitorii lor îndrăznesc, dimpotrivă, a se ruga cu adâncă
umilinţă, ca
II. In înţelesul preaînaltel Diplome delà 25 Octomvrie 1860,
şi în conformitate cu Augustul Mesagiu de Tron delà 1 Iu­
lie 1863 al Maiestăţii Voastre, şi în conformitate cu prea-
umilita adresă supusă după aceea decătră dietă Maiestăţii
Voastre, să Vă înduraţi a sancţiona legea electorală votată de-
 104

cătră dieta Transilvaniei în anul 1864 şi a ordona apoi ale­

geri pentru o nouă dietă a Transilvaniei.
Partidul fusionist adusese nisce presupuse temeiuri îm ­
potriva legitimităţii şi a dreptăţii nouei legi electorale a Tran­
silvaniei, şi anume cu privire la censul de 8 fi. v. a. îm­
preună cu contribuţia personală. Aceste motive aű fost însă
sdrobite pe deplin şi cu logică neînfrântă în diferite oca-
siuni E sciut, că în alte ţări, cu mult mai bogate decât
Transilvania, censul electoral e numai de 5 îl. Dacă vre-o
naţiune, ori vr’o clasă a poporului, ar avea dreptul a pro­
testa întrucâtva împotriva legii electorale dela a. 1864 a
Transilvaniei, această naţiune ar fi, conform dreptăţii, numai
naţiunea română. Toate celelalte naţiuni şi confesiuni sunt
cu mult mal favorisate prin acea lege decât Românii, care
în urma acestei legi abia pot avea mai mulţi deputaţi de
câţi are naţiunea săsească, care consistă din 180.000 suflete.
Totuşi şi dé data aceasta, Românii, emancipaţi de ori-ce
gând ascuns, egoistic, însufleţiţi de adevărata iubire pentru
pace şi numai pentru-ca să scape odată ţeara de această
stagnare, aü cedat, spre paguba lor, din dreptul ce aü, aş­
teptând ca în viitor să recunoască celelalte naţiuni ceea-ce
e cu drept şi echitabil.
Maiestate, Dacă înaintarea şi progresul Transilvaniei ar ti
condiţionate şi pe viitor delà” regularea raporturilor de stat
ale Ungariei, atunci s’ar putea socoti ca şi sigură ruinarea
acelei ţări şi altfel foarte greű încercată. Intr’adevër, Tran­
silvania nu mal poate aştepta. Această ţeară a scăpătat ma-
terialicesce atât de mult, încât nimeni nu se mal miră, dacă
d. e. diarele maghiare strigă în gură mare îndeosăbl din
pricina emigrării de mai mulţi ani încoacl a Secuilor. Dar
acele diare nu voiesc să mărturisească adevărata causă a
emigrării, anume prigonirile la care sunt expuşi pentru aşa-
numita siculica haereditas, în urma cărora mal multe mii
de locuitori aü ajuns la sapă de lemn.
Transilvania suferă mal cu seamă din pricina cerbiciei
unui mic partid, care se mal îngânfează încă cu prerogati­
vele sale naţionale. Acest partid îmbuibat de o ambiţiune
falsă, a fost Yesfăţat cu desăvârşire prin număroasele favo­
ruri cu care fusese încărcat şî a fost prea din cale afară
în greşita lui părere, că dînsul ar fi unicul razim al Tronu­
lui şi singur capabil a guverna. Drept mulţumită pentru
toate aceste bunătăţi, el a continuat oposiţia nu într’atâta
din principiu, căci ’principiü n’a avut niciodată, ci mal vîr-
tos a făcut o oposiţiune sistematică.
Atât seria foarte importantă a celor unspredece proposi-
ţiuni pe care Maiestatea Voastră aţi binevoit a le anunţa
prin Mesagiul de Tron delà 1 Iulie 1863, cât şi celea mai
în urmă supuse dietei sub formă de proiecte, sunt într’ade-
văr cu mare înţelepciune alese şi inspirate de adevărată iu­
bire de părinte al patriei. Sunt motive ponderoase din care
«e poate trage conclusiunea, că nu numai Românii şi Saşii,
ci şi cea mâi mare parte a poporului maghiaro-săcuiesc îşi
aştepta fericirea delà codificarea şi punerea în practică a ace­
lor. legi. Această afirmare e întărită chiar şi prin repeţita
participare a Maghiarilor şi Secuilor la alegerile din a. 1863/4.
Intr’aceea, spre mare nenorocire, toate aceste s’aü petre­
cut cu totul altfel. Programul, cunoscut de treideei de ani,
al baronului Niculae Vesselényi, (jice între altele : «A face gu­
vernului, atât în bine, cât şi în rëü, oposiţiune sistematică,
pentru-ca în dieta Trensilvaniel să nu se poată aduce nici
o lege binefăcătoare». Dela a. 1834 încoaci acest scop a fost
urmărit cu o stăruinţă fără exemplu în toate dietele Tran­
silvaniei şi în parte ei a fost ajuns. Acest partid voia a ne­
voi prin aceasta pe guvern, ca să îngădue fusiunea Tran­
silvaniei cu Ungaria, şi chiar să o pună la cale însuşi gu­
vernul. Şi la caşul când aceasta nu s’ar întâmpla, s’ar ajunge
desigur măcar celalalt scop, anume ar isbuti a înfăţişa pe
guvern ca ostil ţării, ceea-ce în câteva î înduri într’adevăr
Va succes. In acest chip în tot cursul secolului XIX ţeara
a fost stânginită dela ori ce progres întocmai ca un Briareu
ferecat în lanţuri.
Cu lacremi ” în ochi, preaumiliţl semnaţii şi imputernici-
torii lor se roagă, ca Maiestatea Voastră să mântuiţi Marele-
Principat al Transilvaniei de desăvîrşita lui decadenţă. Calea
pentru liberarea ţerii şi a celoi doue milioane de locuitori
al acesteia se poate deschide — după preaumilita părere a
subsemnaţilor— numai prin preaînalta sancţionare a legii
electorale *dela a. 1864 şi prin convocarea unei diete noue,
pe temeiul acestei legi.
Transilvania nu poate să mal aştepte şi nici nu are ne-
voiă de aşteptare. Raporturile ei faţă cu Coroana Ungariei
nu mai cer altă regulare ; aceste sunt regulate de mult prin
legile fundamentale restabilite prin înalta Diplomă delà 20 Oc
tomvrie 1860. Iar Transilvania isbutise a-’şi regula raportu­
rile şi faţă cu Monarchia. Această ţeară, cea mal importantă
din toate ţările din Răsărit ale Maiestăţii Voastre, această for­
tăreaţă naturală a imperulul, are imperioasă trebuinţă de res­
taurare în interiorul el, iar acest înalt scop se poate ajunge
numai prin redeschiderea activităţii sale legislative în limitele
propriei sale autonomii, statorită prin legile fundamentale.
Activitatea dietei transilvane n’ar fi In stare a împedeca
întru nimic acea «învoire liberă», prevădută prin preaînalta
Patentă delà 20 Septemvrie 1865, întrucât privesce «dis­
cutarea împreună a celor mai multe probleme de stat».
Principiul fundamental enunţat, în preaînalta Diplomă, la 20
Octomvrie si proclamat din noü şi sărbătoresce la 20 Sep­
temvrie 1865 de pe Augustul Tron al Maiestăţii yoastre, nu
poate fi, sub nici o împregiurare, alterat de o dietă a Transil­
vaniei, Ear dacă s’ar propune cumva vr’o modificare în le­
gea privitoare la representanţa imperulul, reformă care «s’ar
 106

împăca cu stabilitatea, unitatea şi cu posiţiunea suverană

a imperului», pentru această fericită eventualitate, Maies­
tatea Voastră aţi binevoit a Ve reserva, ca «resultatele deli-
beraţiunilor să le propuneţi şi representanţilor legali ai ce-
loralalte regate şi ţări», pentru-ca să primiţi şi apreciaţi
«votul lor tot atât de ponderos». Deci învremê-ce supunem,
că Marele-Principat al Transilvaniei nu poate fi sacrificat
în această «liberă învoire», că această ţeara nu poate fi
despoiată de autonomia el statorită, chiar ca o urmare a
liberelor sale învoiri delà anii 1692, 1722 şi 1744 şi confir­
mată din: noü prin preaînaltul Mesagiü delà 1 Iulie 1863, —
suntem îndreptăţiţi a şi spera, că resultatele deliberărilor
vor fi propuse şi representanţilor acestui Mare-Pricipat al
Transilvaniei, întocmai cum s’a procedat şi cu celelalte acte
de stat, anume în anii 1744 şi 1863.
Intr’aceea, cum se vede din toate semnele, acea învoire,
ferbinte dorită, se va mai amâna mult timp, pentru-că aşa
numita cestiune ungurească se găsesce astădi în aceeaşi
faşă, în care se găsia la Aprilie 1861. Deci dieta Transilva­
niei ar putea relua deocămdâtă firul activităţii sale legisla­
tive chiar de acolo, de unde ’i-s’a întrerupt prin surprindere
la 1 Septemvrie 1865. Dintre 11 proiecte de legi dela a. 1863,
aü mal remas neterminate 7, ear proiectul de lege «pentru
întrebuinţarea celor trei limbi ale ţeril în afacerile publice
oficiale», proiect supus în 1864, aşteaptă încă preaînalta sanc­
ţiune, şi in această vreme, timp de un an, limba română
a fost scoasă aproape cu totul din afacerile oficiale.
In ce stare se va fi găsind astăzi justiţia şi administra­
ţia în Marele-Principat al Transilvaniei, s’âr putea vedea din
suscitata activitate a oposiţiuniî des amintite.
E proiectat adecă de mult planul, ca locuitorii Tansil-
vaniei să fie duşi acolo, încât să li-se urască din suflet de
propria lor justiţie şi cârmuire şi să fie nevoiţi şi în acest
chip a-’şl căuta scăparea în Ungaria. Sunt numeroase pedi-
cile ce se pun în calea unei justiţiabilităţî repedi şi a unei
administraţiuni prospere.
Devreme-ce partea cea mal mare a administraţiunii mu­
nicipale se găsesce până acum în mânile partidului feudal,
de aceea clasa cea mai număroasă a locuitorilor e silită
a-’şi căuta la adversarii sei politici realisarea drepturilor
sale, emanând atât din raporturile urbariale desfiinţate prin
lege, cât şi din legile stabilite, privitoare la libertatea poli­
tică şi naţională, legi sancţionate cu toată solemnitatea de-
cătră Maiestatea Voastră. Şi e prea bine sciut, că acel par­
tid nu vrea să scie nimic de aceste legi.
O parte însemnată a năpăstuirilor mai resultă şi din câteva
legi în parte defectuoase, în parte echivoce, a căror între­
gire şi interpretare a fost ordonată de Maiestatea Voastră
prin preagraţioasa trimitere de proposiţiuni regesei.
Prin aceste şi alte împregiurărî asemeni acestora, se mai
 107

poate explica încă şi acel unic fenomen în toată Europa,

că în aceste timpuri multe comune rurale din comitate pot
fi frustrate, simplu numai pe cale administrativă, de drep­
turile avute şi de acele drepturi de regalii ale lor, a căror
folosire le-a fost ocrotită atât de Guberniul civil şi cel mi­
litar, de 12 ani îucoaci, cât şi de sistemul de guvernament
ce a existat până la anul 1865.
O altă nedreptate adânc simţită consistă intr’aceea, că co­
munele rurale nici până adi nu ’şi-aCi primit ceea-ce li-se
cuvine din păduri,—competenţe statorite prin preaînalta Pa­
tentă dela a. 1854 şi trecute între lucrurile urbariale despă­
gubite prin stat. E cunoscut, că atât năpăstuirile câte se
reduc la aceste competenţe, cât şi gâlcevirile din pricina
aşa numitei eredităţi secuiesc!, cum şi certurile născute din
rescumpërarea prestaţiunilor, care se pot rescumpera, —
sunt înfierate la no! cu numirea urîtă de comunism. Acea­
sta se întâmplă chiar în butul unor legi care tratează lă­
murit şi chiar in caşul când pentru aceste s’aii plătit su­
mele cuvenite ca despăgubire urbarială.
Cestiunile judiciare se tratează cu mare nepăsare pela
mai multe tribunale de ântâia instanţă şi, în parte, chiar
la Curtea de Apel ; şi, ceea-ce e şi mai mult. se refusa, sub
felurite pretexte, chiar şi executarea sentenţelor ajunse în
vigoare de drept ; ear prin aceasta sunt aduse la desperare
partidele care îşi caută dreptul lor, consciinţa de drept e sgu-
duită, respectul cătrălegi e redus şi creditul public e alterat.
Numëroasele exemple prin care se pot constata cele ce
s’aü arătat aci, s’ar putea, la cas de nevoiă, enumera, dar
ele nu se amintesc aci, pentru-ca inima părintească a Maies­
tăţii Voastre să fie cruţată de o durere şi mai mare.
Deci, preaumiliţi subscrişil şi împuternicitorii lor, cre-
dènd, că au motivat cu temeiuri, deduse din legile şi situa­
ţia ţării, atât preaumilita lor rugare prin care cer respingerea
Articolului delà 1848 privitor la uniune şi cer păstrarea autono­
miei Marelui-Principat al Transilvaniei, cât şi rugarea prin
care se cere preagraţioasa sancţionare a legii electorale su­
pusă la a. 1864 şi deschiderea dietei, — şi prea încredinţaţi,
că preagraţioasa acordare a rugării noastre va răspunde,
în prima linie, intereselor Coroanei, situaţiunii suverane a
imperulut, Augustelor şi părintescilor intenţiunî ale Maies­
tăţii Voastre, şi apoi in acelaşi timp şi prosperăril Marelui-
Principat al Transilvaniei precum şi intereselor bine price­
pute şi legalei libertăţi a locuitorilor acestui Mare-Principat,
încheiem cererea noastră, supusă cu omagial respect, cu
ferbintea rugăciune cătră Ziditorul Universului pentru înde­
lungata şi glorioasa vieaţă a Maiestăţii Voastre şi a Augus­
tei Voastre Dinastii.
Ai Maiestăţii Voastre
p rea um iliţi supit.fi
Braşov şi Turda, 31 Octomvrie 1806.
George Bariţiă, m. p. Dr. Ioan Raţiu m. p.
 108

Imputernicitorii aü fost :
Dela Blaj, cu plenipotenţa de data.................... is/s4 Septemvrie în nr. de 30
Din districtul Făgăraşului, cu plenipotenţa de data 16 » » » » 75
Din districtul Năseudului, » » » » 11 Octomvrie » » » 73
Delà Reghinul-săsesc şi din împregiurimi, cu ple­
nipotenţa de d a t a .............................. ... • ‘23 » 42
Delà Haţeg şi din împregiurimi, cu plenipotenţa
de data............................................................ 25 » 20
Delà Cojocna şi din împregiurimi; cu plenipotenţa
de data............................................................ » 24
Delà Morlaca şi Huiedin, cu plenipotenţa de data . . 17 X 31
Dela Sibiitì, Orlai şi împregiurimile Sibiiuluî, cu
plenipo'enţa de data................................. • ■1° » 70
Delà Cichind’eal (scaunul Nocrichuluî), cu plenipo­
tenţa de d a ta .............................. ... 20 » 51
Delà Indol şi împregiurimi (comitatul Turtjib, cu
21 » » » » 55
21 » » » » 33
Delà Mureş-Uioara, cu plenipotenţa de data . . . . 12 » » » » 17
Delà Lapuşul-românesc, cu plenipotenţa de data . . 13 » » » » 44
Delà Palatca (comitatul Clujului), cu plenipotenţa de
d a t a ............. • ................................. 15 » » » » 15
Delà Sebeşul-săsesc şi împregiurimi, cu plenipotenţa
de data.............................. .............................. 15 » » » » 35
Delà Abrud, Roşia, Câmpeni, Bistra, etc., cu ple­
nipotenţa de d a t a ............. ............................. 15 » » » » 05
Delà Oreş’tie, Cugir, Turdaş, Vineţ ia, etc., cu ple­
nipotenţa de d a ta ........................................ •11 » » » » 51
Delà Asinip (comitatul Albei-inferioare), cu plenipo­
tenţa de d a ta ................................. ... . . . . 18 » » » » 23
Delà Valea-Sasului şi împregiurimi, (comitatul Ce-
tăţii-de-baltă), cu plenipotenţa de data............. 8 » » » » 50
Delà’ Tîrgul-Mureşului, Mureş-St.-Ana (scaunul se­
cuiesc al Mureşului), cu plenipotenţa de data . -13 » » » » 28
Delà Ighiu, Şard, Cricâü, etc., (comitatul Albel-in-
ferioare), cu plenipotenţa de data.................... 21 » > » » 20
Delà Armenopole (Gherla), cu plenipotenţa de data ., — * » » * 44
Delà Biia, Făget şi împregiurimi, (comitatul Ce-
tăţil-de-baltă», cu plenipotenţa de data............. 24 > » » » 100
Delà Aşchileul-mare (comitatul Dobâcei), cu pleni­
potenţa de data............................................... . 15 » » » » 20.
Delà l)ej (oraş şi din împregiurimi), cu plenipotenţa
de data............................................................. 23 > » » » 20
Delà Turda (oraş şi din împregiurimi), cu pleni­
potenţa de d a t a ........................................ • . 3 Noemvrie » »
oc
OC
A

Delà St.-Iacob şi din împregiurimi (comitatul Tur­

cii), cu plenipotenţa de d a ta ........................... 9 8 Octomvrie » » » 33
Delà Tirimia-mare (comitatul Cetăţii-de-baltă), cu
plenipotenţa de data......................................... 22 » » » » il
Delà St.-Miclăuşul Gurghiului (pentru 1-7.249 locui­
tori din acest ţinut secuiesc), cu plenipotenţa
de data.....................................• • • • • • • . 28 > » » 1
Delà Cătina, Jucuri, Cămăraş (comitatul Clujului),
cu plenipotenţa de data.............................. ^ . 15 » » » » 24
Delà Sâcal, Pogăceaua, Budîiü (comitatul Turdii),
cu plenipotenţa de data................................. . 2 » » - » 36
Delà Mediaş şi din scaunul Mediaşului, cu pleni­
potenţa dé data......................................- • . 24 * » > » 49
Delà Şaroşul-unguresc şi ţinutul Elisabetopoleî (co­
i. 8 » » » > 30
 ■ 109

Din Cluj şi impregnimi, cu plenipotenţa de data 15 Octomvrie în nr. de 43

Delà Vereşmort şi din scaunul Aneşului, cu pieni- ^ Noemvl.je , , » 55
Din°Silniärtinul*de-Ciinpi'e, cu plenipotenţa de data 18 Octomvrie » « » '>'>
Din Dêrja şi Vaidăhaza (comitatul Dobâcei), cu pie- ^ ^ » » » -43
nipotenţa de d a t a ........................................... * * *

După posiţiunea lor în vieaţa publică împuternici torn sunt

1 Archiepiscop şi Metropolit.
1 Episcop.
2 Preposiţl episcopescî.
12 Canonici.
3 Vicari episcopescî. ... . * . , ,v
41 Protopopi, vice-protopopî şi administratori protopopcsci.
486 Preoţî-parochI, preoţi ajutători şi preoţî-protesorl,
6 Profesori de teologie.
1 Egumen.
1 Ieromonach.
171 Institutori şi învăţători.
100 Proprietari de clasa mijlocie,
il Proprietari de mine de aur şi argint.
21 Comercianţi.

Ceialaltî semnatari al împuternicirilor sunt : Primari, no-

tan, industriaşi, proprietăţi mici din oraşe şi sate şi agri-
cultori.
 riu
A H Í F .X A i i » .

LEGEA UNIUNII TRANSILVANIEI CU UNGARIA.1)

( a r t ic o l u l de lege 43 d i x anul 1868.)

Despre regularea amănunţită a uniunii Ungariei

şi Transilvaniei.
'(Lege sancţionată Ia 6 Decemvrie 1868. Promulgată în amêndouë camerele
parlamentului la 7 Decemvrie 1868.—Apărută în colecţiunea
de legi ale ferii la 9 Decemvrie 1868.)

§• 4.
După-ce deja prin Art. de lege I delà 1848 din Cluj
toţi locuitorii Transilvaniei, fâră osăbire dé religiune, naţi­
onalitate şi lege, aü fost declaraţi ca egal înpreptătitî, si
toate legile Transilvaniei, contrarii acesteia, au fost abrogate,
se desfiinţează împărţirile de teritor existente după naţiu­
nile politice, numirile şi prerogativele şi privilegiile în ‘ le­
gătură cu acelea, întrucât ele se vor fi dat vr’ unei naţiona­
lităţi, pelângă excluderea celoralalte, şi se acordă din noú
egala îndreptăţire a tuturor cetăţenilor Ungariei si Transil­
vaniei în privinţa cetăţenească şi politică.

§• 2.
Devreme-ce legislativa separată a Transilvaniei s’a des­
fiinţat prin Art. VII de lege delà 1848 din Pressburg si prin
Art. de lege I delà Cluj, dreptul constituţional de ‘legife­
rare, desfiinţarea şi interpretarea lui, îl va‘ exercita, şi pri­
vitor la teritorul transilvan, exclusiv Regele legal încoronat
şi parlamentul legal convocat al Ungariei.

Privitor la representarea parlamentară a cetăţenilor care

locuiesc pe teritorul transilvan al Ungariei, rëmâne, până
la o ulterioară disposiţiune a legislativei, în vigoare Art.
■de lege II delà Cluj, din anul 1848, care dispune în mod
provisor despre alegerea de deputaţi.
Şi toate acele agende, care, în înţelesul citatului Art. de*)

*) elecţiunea legilor terii. — Traducere din limba maghiară.

 Ml

lege şi al ordinului ministerial emis la 10 ianuarie 1860,

în înţelesul punctului 10 al aceluia, erau reservate Guber-
niulul regesc transilvan, vor aparţine pe viitor cercului de
activitate al ministerului de interne.

§. 4.
Districtul Năsăud, constituit, în urma desfiinţării institu-
ţiuniî de graniţei! transilvăneni, ca jurisdicţiune, vali man-
ţinut în această calitate şi învestit cu dreptul de a trimite
în parlamentul Ungariei doi deputaţi, care urmează să fie
aleşi în înţelesul Art. de lege II delà 1848 din Cluj, prin
ceea-ce numărul deputaţilor de pe teritorul transilvan se
ridică la 75.

§• 5.
In Casa Magnaţilor ungară aü loc şi vot, pelângă mem­
brii cuprinşi în "punctul l iCl al Art. de lege VII delà 1848
din Pressburg, şi Comiţiî-supremî, Găpitaniî-supreml şi Ju-
<JiI-supremi regesc! ai comitatelor transilvane, a! districte­
lor Făgăraş şi Năseud şi ai scaunelor secuiesc!, cum şi Co-
mesul naţiuni! săsesc!.

§. 6 .

Guvernamentul se va exercea şi privitor la teritorul tran­

silvan, în înţelesul legilor, prin guvernul ungar, responsa­
bil, al Maiestăţii Sale.

§• 7.
Guberniul transilvan regesc manţinut provisor, în înţe­
lesul punctului 3 al Art. de lege I delà 1848 din Cluj,
va fi desfiinţat, dimpreună cu oficiile auxiliare aparţinătoare
aceluia ; cu "sistarea funcţiunilor lui, până la 1 Maîü 1869,
se însărcinează ministerul.

§• 8-
Ordinul emis, în urma împuternicirii din partea dietei
la 27 Iunie 1867, decătră ministerul ungar responsabil, în
privinţa restabilirii sfere! de activitate constituţională a ju-
risdicţiunilor din Transilvania, precum şi instrucţiunea dată
decătră Comisarul regesc al Transilvanie! în înţelesul punc­
tului 21 al acestui ordin, pentru organisarea oraşelor tran­
silvane, remân în vigoare până la punerea în vigoare a legi!
ce urmează să fie creată privitor la regularea jurisdicţiuni-
lor, cu deosăbirea că cercul de activitate, încredinţat prin
acele Guberniului, se va îndeplini decătră minister.
 112

§• 9.
Pe Judecătoril-supreml din scaunele secuiesc! şi pe Co-
mesul naţiunii săsesci, îl va numi pelângii contrasignatura
ministerială, Maiestatea Sa.

§. 10.
Privitor la asigurarea dreptului de autonomă administra-
ţiune a scaunelor de pe teritorul regesc (fundus regim), a
districtelor şi a oraşelor, cum şi privitor la organisarea re-
presentanţel şi la statorirea sferei de activitate a Universi­
tăţii naţiunii săsesc!, se însărcinează ministerul, ca, după
prealabila ascultare a respectivilor, să presenteze parlamen­
tului un astfel de proiect de lege, care să aibă in vedere
atât drepturile întemeiate pe legi şi tratate, cât şi egala în­
dreptăţire a cetăţenilor statului, locuind pe acest teritor, a-
parţină dînşil orl-cărel naţionalităţi, si să o aducă la con-
glăsuire.
Şi până atunci, ministerul se împuternicesce a lua dispo­
sai uni provisoril, in înţelesul principiilor normative, aci des-
voltate, privitor la organisarea şi sfera de activitate a sca­
unelor de pe fundul regiu, a districtelor şi a oraşelor.

§. 41.
Universităţii naţiunii săsesc! se lasă şi mal departe sfera
de activitate în conglăsuire cu Art. de lege transilvan XIII
delà anul 1791, pelângă reservarea dreptului de prea înaltă,
supraveghere al Maiestăţii Sale, exercitat pe calea ministe­
rului ungar responsabil, cu deosăbirea, că confluxul naţiu­
nii, în urma modificării săvîrşită în justiţie, nu mal poate
exercita nicl-o jurisdicţiune.

§• 12.
Exercitarea acelor legi, care aü fost create înainte de u-
nirea legislativei Ungariei cu aceea a Transilvaniei, în dieta
separată a Ungariei, se va face privitor la teritorul tran­
silvan, întrucât va fi de trebuinţă, pe cale legislativă.
Şi până atunci, se va păstra neschimbat conclusul adus
decătră această dietă la 8 şi la 11 Martie 1867, care împu­
ternicesce pe minister să iee disposiţiunî introductive pe
terenul justiţiei.

§• 13.
Vigoarea §-Iuï 1 al Art. de lege IX delà 1848 din Press-
burg şi a §-hu 6 al Art. de lege XII, privitor la garantarea
răscumpărării scrisurilor funciare de stat, emise sau care
 •113

se vor emite pentru rëscumpërarea pământului în schimbul

ui banalităţilor şi a deciuielilor perdute din Transilvania
se va întinde şi asupra Transilvaniei. ’

Jţ. 14.
Ţoale acele legi ale Transilvaniei, care acordă, pe teri to­
rul transdvan şi în aşa numitele părţi ungare, libertatea re-
ligionară şi a administrării autonome a corporaţiunilor re­
ligioase inarticulate prin legi, a bisericilor şi a* autorităţi­
lor bisericesc!, cum şi egala îndreptăţire a acestora si ra­
porturile reciproce, precum şi sfera°lor de activitate, nu
numai vor fi păstrate neatinse, ci vor fi extinse totodată si
privitor la bisericile greco-catolică şi armeano-catolică si â-
supra bisericii greco-orientale.

§• 45.
Disposiţiunea cuprinsă în §. 2 al Art. de lege ungar III
delà anul 1844, privitor la căsătoriile mixte, şi §§ 6 până la
10 al aceluiaşi Arţ. de lege privitor la procedura şi modul
trecerii delà o religiune la alta, vor 11 extinse şi asupra Tran­
silvaniei, privitor la toate corporaţiunile religioase citate în
precedentul § 14 şi pe temeiul reciprocităţii,'— până la dis-
posiţiuni delinitive din partea legislativei.*

§. 1G.
Bisericile şi şcoalele existente din comitatele Dobâca-de-
mijloc, Crasna şi Zarand şi acelea din districtul Cetăţii-de-
peatră, vor fi şi pe viitor subordonate autorităţilor biseri­
cesc]' de până acum.

§. 17.
Din titlul Maiestăţii Sale Regelui Ungariei ca Mare-Prin-
cipe al Transilvaniei şi Comite al Secuilor, nu se poate de­
riva nici o conclusiune în paguba uniunii legale a Ungariei
şi Transilvaniei. °

§. 18.
Cu executarea acestei legi se însărcinează ministerul, pe-
lângă împuternicirea de a lua, sub propria rëspundere,
toate disposiţiunile şi de a aplica toate acele modalităţi de
executare, care vor fi de lipsă conform împregiurărilor locale.

8
 Hi
a t o is ix a . Î2 O .

LEGEA DE NAŢIONALITĂŢI. *)

( a r t ic o l u l de lege 44 d ix anul 18G8.)

Despre egala îndreptăţire a naţionalităţilor.

(Sancţionat Ia 6 Decemvrie 1868. — Promulgat în amândouă Casele parla­

mentului la 7 Decemvrie 1868. — Publicat în Colecţiunea
de legi ale terii la 9 Decemvrie 1868.)

Dapă-ce toţi cetăţenii Ungariei formează, chiar in con­

formitate cu principiile fundamentale ale constitutiuniî, din
punctul de \edere politic, o naţiune, naţiunea ungară uni­
tara şi indivisibilă, al cărei membru egal îndreptăţit e fie­
care cetăţean al patriei, aparţină el ori-cărei naţionalităţi •
dupa-ce, mai departe, această egală îndreptăţire poate” fi
supusa unor disposiţiuni speciale numai întrucât privesce
întrebuinţarea oficială a limbilor usitate în ţeară si numai
întrucât aceasta e^ cerută de unitatea ţerii, de posibilitatea
practica a guvernării şi a administraţiunii şi întrucât o cere
m mod necesar exercitarea prunctuală a justiţiei:
egala îndreptăţire deplină a tuturor cetăţenilor trebue lă­
sata neatinsa privitor la toate celelalte raporturi ; ear privi­
teli la întrebuinţarea oficială a diferitelor limbi, vor servi ca
directive următoarele disposiţiuni:

§■ 1.
Deoare-ce. în puterea unităţii politice a naţiunii, limba de
stat a Ungariei e limba maghiară, şi pentru viitor limba
de dehberaţiune şi discuţiune a parlamentului un»ar e ex­
clusiv limba maghiară ; legile vor fi create în limba ma­
ghiara ; aceste trebue însă să fie editate în traducere au­
tentica şi în limbile tuturor celoralalte naţionalităţi ce
locuiesc in ţeara ; limba oficială a guvernului “terii e si pe
viitor, in toate ramurile administraţiunii, limba maghiară.

!) Coleciunea legilor terii. — Traducere din limba maghiară.

 115

§• 2.
Procesele-verbale ale jurisdicţiunilor vor ü redactate în
limba oficială a statului ; ele pot fi redactate însă, pelângă
aceasta, şi în toate acele limbi, care vor fi cerute decătră
«el puţin a cincia parte a corporaţiunii ori comisiunii re­
présentative a jurisdicţiunii ca limbă a proceselor-verbale.
In caşuri de divergenţe în diferitele texturi, textul maghiar
c cel normativ.

In adunările jurisdicţiunilor. ori-cine care are dreptul a

lua cuvăntul, poáté vorbi ori în limba maghiară, ori in limba
sa maternă, dacă aceasta nu e cea maghiară.

§. 4.
Jurisdicţiunile întrebuinţează, in actele lor adresate guver­
nului ţării, limba oficială a statului ; ele pot însă întrebuinţa
pelângă aceasta, pe cealaltă coloană, ori-şi-care limbă, pe care
° întrebuinţează ca limbă a proceselor-verbale. In adresele
lor reciproce pot întrebuinţa ori limba statului, ori o alta
dintre limbile, care în înţelesul paragrafului al doilea, e ac­
ceptată ca limbă protocolară a jurisdicţiunii căreia se adre­
sează actul scris.

§• ->■
In afacerile interioare, jurisdicţiunile folosesc limba ofi­
cială a statului ; dacă însă aceasta ar întimpina totuşi difi­
cultăţi practice întrucât privesce pe funcţionari, respectivii
funcţionari vor putea întrebuinţa în mod”excepţional si una
dintre limbile protocolare ale jurisdicţiunii lor. Decâteori
insă reclamă supravegherea din partea "statului şi conside-
raţiuni de administraţiune, rapoartele lor si acteîe de deli-
b eraţi une trebue presentate totodată si în" limba oficială a
statului.

§. 0.
Funcţionarii jurisdicţiunilor vor întrebuinţa, pe câte po­
sibil, pe teritorul juridicţiunii lor, în raporturile oficiale cu
comunele, întrunirile, reuniunile, cu institutele si cu parti­
cularii, limba acestora.

In esaurite, când un locuitor al ţării e in drept a reclama

şau reclamă scutul legii sau ajutorul judecătorului fără
intervenţia unui advocat, fie ca acusator, fie ca acusat sari
 MO

petiţionar, fie în persoană, fie prin plenipotenţiar, poate în­

trebuinţa :
a) la judecătoria comunală a lut, limba sa maternă ;
b) la o altă judecătorie comunală, limba oficială şi pro­
tocolară a respectivei comune ;
c) la propria lui judecătorie-de-ocol, limba oficirlă ori
protocolară a comunei sale ;
d) la alte judecătorii, fie aceste judecătorii pe teritorul
jurisdicţiunil sale saü pe acela al altei jurisdicţiunî, limba
protocolară a respectivei jurisdicţiunî, la care aparţine ju­
decătoria.

§• 8 .

In caşurile de sub §. 7, judecătorul resolvă plângerea

ort rugarea în limba în care ea a fost comunicată ; ascul­
tarea respectivului, ascultarea martorilor, constatarea jude­
cătorească şi alte acţiuni judecătorescî, atât în cestiunile
procesuale, ’cât şi în procedura penală,— judecătorul le
face în limba partidei care a pornit procesul, respective în
limba persoanelor ascultate ; ear procesele-verbale ale pro­
cesului, le redactează în acea limbă protocolară a juris-
dicţiunilor, pe care o aleg, în conglăsuire, partidele din
proces. Dacă cumva nu s’ar ajunge în aceasta privinţă la
nici o învoire, atunci judecătorul poate redacta procesul-
verbal al pertractării in orl-care dintre limbile jurisdicţiunil ;
el e totuşi dator â explica, în cas de trebuinţă, cuprinsul
acestui proces-verbal chiar şi prin intervenţia unuî tălmaciu.
Tot astfel judecătorul e obligat a învedera partidelor şl
documentele mal importante ale procesului, ori a dispune
să li-se tălmăcească, în caşul dacă aceste ar ti redactate în
o limbă pe care una ori alta dintre partidele care poartă
procesul, n’ar înţelege-o.
In interesul partidei ce urmează a fi citată, hotărîrea de
citaţiune e a se redacta în limba sa maternă, dacă aceasta se
poate numai decât afla, altfel însă în limba protocolară a
acelei comune, în care locuesce partida ce urmează a fi ci­
tată, saű în limba oficială a statului.
Hotărîrea judecătorească va fi redactată în limba proce-
sului-verbal ; judecătorul e totuşi dator a o publica şi res­
pective a o libera şi în limba pe care o cere partida, în­
trucât această limbă e una dintre limbile protocolare ale
jurisdicţiunilor, cărora aparţine judecătorul.

§• 9-
In toate acele procese civile şi eliminale, care urmează să
fie continuate prin intervenţia unui advocat, trebue păstrat
pretutindeni usui de până acum, la judecătoriile de ântâia
instanţă, privitor la limbă, atât în privinţa procedurii în
proces, cât şi în privinţa hotărîriî ce se dă, — până atunci,
până-ce legislativa va fi hotărit asupra normării' definitive
a judecătoriilor de prima instanţă şi asupra introducerii pro­
cedurii verbale.

§• 1 0 .

Forurile judecătoresc! bisericesci hotărăsc ele înseşi limba

îor oficială.

§. 11.
La cărţile funduare e, chiar şi din consideraţiuni de su­
praveghere judecătorească, a se întrebuinţa limba oficială a
respectivei judecătorii ; dacă însă doresc partidele, atunci
atât hotărîrea, cât şi extractul, sunt a se libera în limba o-
flcială a statului, ori într’una dintre limbile protocolare ale
acelor jurisdicţiuni, pe teritorul cărora se găsesce oficiul
cărţilor funduare.

§. 12 .
In procesele apelate, dacă aceste n’aii fost purtate in limba
maghiară, ori dacă aü anexate documente în limbi nema­
ghiare, Curtea-de-Apel dispune traducerea în limba maghiară
atât a procesului, cât şi a documentelor, decătră acei tra­
ducători autentici, care vor ti instituiţi, pe cheltueala sta­
tului, pelângă Curţile-de-Apel, şi supune apoi spre revi-
suire, în această traducere autentică, procesul.
Curţea-de-Apel va redacta totdeauna hotărîrile, resoluţiu-
nile şi judecăţile sale, în limba oficială a statului.
Dacă în urma acesteia procesul va fi înapoiat respectivei
judecătorii de ântâia instanţă, aceasta va fi datoare a pu­
blica şi respective a libera fiecărei partide hotărîrea, reso-
luţiunea şi judecata Curţii-de-Apel, şi în limba pe care o
va cere partida, întrucât această limbă e limba oficială a
judecătoriei ori una dintre limbile protocolare alejurisdic-
ţiunii.
§• 13.
Limba oficială a tuturor judecătoriilor numite decătră gu­
vernul statului, e exclusiv limba maghiară.

§. 14.
Comunităţile bisericesci, respectând drepturile legale ale
superiorităţilor lor bisericesci, pot să-’şi hotărască liber limba
pentru redactarea matricolelor şi pentru resolvarea cestiu-
nilor lor bisericesc!, şi — în limitele legii învăţământului —
limba de predare în şcoalele lor.
 118

§•
Gorporaţiunile şi autorităţile bisericesc! superioare deter­
mină ele înseşi limba de discuţiune, limba proceselor-ver-
bale, limba de gestiune şi limba de corespondare cu co­
munităţile lor bisericesc!. La întêmplarea când aceasta n’ar
fi limba oficială, atunci procesele-verbale trebue presentate,
pentru supraveghere din partea statului, totodată si in tra­
ducerea autentică în limba oficială a statului.
Când biserici felurite şi autorităţi mai înalte bisericesc!
corespondează între sin e , atunci ele întrebuinţează ori
limba statului, orï limba bisoricii cu caro vin în contact*

§. 16.
Autorităţile bisericesc! superioare şi cele mai înalte în­
trebuinţează: în actele lor, adresate guvernului de stat,
limba lor oficială saű limba lor protocolară, şi, pe ceealaltă
coloană limba oficială a statului ; în actele lor, adresate
jurisdicţiunilor saü organelor acestora, limba statului; ori,
în caşul când limbi protocolare sunt ma! multe, una din­
tre aceste; dar comunităţile bisericesc! întrebuinţează, in
toate comunicările lor oficiale cu guvernul statului şi cu
jurisdicţiunea lor proprie, limba oficială a statului, or! limba
lor oficială proprie; ear faţă cu alte jurisdicţiunl, pot Între­
buinţa vr una dintre limbile protocolare ale respective! iu-
risdicţiun!.
§. 17.

Determinarea limbi! de predare în institutele de învetă-

mênt deja înflinţale de stat şi respective decătră guvern,
cum şi în acele pe care, cerênd necesitatea, le va înfiinţa,'
aparţine — întrucât relativ la aceasta nu dispune nici-o
lege — agendelor ministerului instrucţiunii publice. Devre-
me-ce însă resultatul pe terenul instrucţiuni! publice e, din
punctul de vedere al culturi! generale şi al binelui obstesc,
scopul cel mai înalt al statului, ministrul instrucţiuni! pu­
blice eudator a îngrigi, ca in institutele de învăţământ ale
statului, cetăţenii fiecărei naţionalităţi din ţeară, vieţuind
împreună în mase mai mari, să se poată cultiva în limba
lor maternă până la punctul unde începe cultura acade­
mică superioară.

§• 18.
In şcoalele de stat secundare şi superioare existente sau
care se vor înfiinţa pe viitor, se va înfiinţa, acolo unde se
vorbesc ma! multe limb!, o catedră pentru limba şi litera­
tura fiecăreia dintre aceste limb!.
 MO

g. 19.
La Uni vei sitatea ţe rii, limba de predare e cea maghiară ■
dai totuşi sunt a se înfiinţa, pentru fiecare dintre limbile
usitate in ţeară şi pentru literatura acestora, catedre dacă
cumva mea nu există.
§. 20.
AdiMi.ărite~.CQm11nalş.Jşî_ aleg ele limba lor protocolară si
..Procesul-verbal e a se redacta insă' toiodaîa si în
vor socoti ca necesara a cincia parte a
membrilor cu drept de vot.

S- 21.
i uncţionarii comunali sunt obligaţi a întrebuinţa, in iu
poi turile loi cu locuitorii comunei, limba acestora.

22 .
In actele sale adresate jurisdicţiunii proprie ori orcane­
lor acesteia şi în cele adresate guvernului de stat, comuna
întrebuinţează limba oficială a statului saû limba oficială
proprie a ei; în actele sale adresate altor jurisdictiunî si
organelor acestora, comuna poate întrebuinţa limba oficială
a statului saű una dintre limbile protocolare ale respecti­
vei junsdicţiuni. ^
2M.

m í p m ? , Cf ^ ean al ’e!ril poate adresa acte în limba sa

matei na catta comuna sa proprie, cătră autoritatea sa bi-
; î S w % ; i ™ T s t a S CtiUnea sa' cäträ organele acestora
In actele adresate altor comune, jurisdictiunî, si organelor
o î nn^Hinh03 6 întrebuinţa oii limba oficială a statului,
n una dintie limbile protocolare ale respectivei comune
sau jurisdicţiunî.
întrebuinţarea limbilor injustiţie e normată prin §§ 7—13.

24.
n mtrunirile comunale şi bisericesc!, aceia care aii drep-
de a lua cuvèntul, pot întrebuinţa neîmpedecat limba
lor materna.

2o.
fn
cmI|aie,
pr2aS U
in ltC
/l?d
stitu l Pdarticu
tele lariben
e mveţăm bisericile, corporaţiun
t particulare ile parti-
şi comunele, ne-
 120

investite cu dreptul de jurisdicţiune nu ar întrebuinţa, în

actele lor adresate guvernului, limba oficială a statului, a-
tunci la hotărîrea dată acestor acte în limba maghiară, tre-
bue alăturată şi o traducere autentică în limba actului.

§. 26.

Precum până aci flecare cetăţean al patriei, aparţină el

oricărei naţionalităţi, fiecare comună, fiecare biserică şi
comunitate bisericească, a avut dreptul, întocmai astfel vor
avea dreptul de a-’şî înfiinţa—din mijloacele proprii, ori prin
asociare,— scoale primare, secundare şi superioare. Pentru
acest scop cum şi pentru înfiinţarea altor institute care ser­
vesc pentru promovarea limbii, artelor, sciinţelor, agricul­
turii, comerţului şi industriei, singuraticii cetăţeni ai ţării
vor putea forma — sub controlul legal al statului — asocia-
ţiunl ori reuniuni, vor putea crea, după constituirea lor, sta­
tute, vor putea funcţiona în înţelesul statutelor aprobate de
guvernul statului, vor putea forma fonduri de bani şi vor
putea — asemenea pelângă control din partea statului —
dispune de aceste fonduri pentru trebuinţele legale ale na­
ţionalităţii lor.
Institutele de cultură şi alte institute alcătuite astfel —
şcoalele aü însă să respecteze legea despre instrucţiunea
populară — sunt egal îndreptăţite cu institutele de stat de a-
celaşi fel.
Limba institutelor particulare şi a reuniunilor, se va de­
termina decătră întemeietori.
Societăţile şi institutele înfiinţate decătră aceste, pot co­
responda între ele, şi în limba lor proprie ; în raporturile
lor cu altele, sunt normative, privitor la întrebuinţarea limbii,
disposiţiunile §-lui 23.

§. 27.

Devreme-ce pentru numirea în funcţiuni va fi hotărîtoare,

şi pe viitor, numai capabilitatea personală, naţionalitatea
cuiva nu va fi privită ca o pedecă pentru ajungerea în ori­
care dintre funcţiunile ori dignităţile existente în ţeară.
Dimpotrivă, guvernul statului seva îngrigi, ca în funcţiunile
de Comiţî-supremi să fie numite şi dintre diferitele "naţio-
nalităţî, persoane care, cunoscênd limbile cerute, sunt şi alt­
fel capabile.

§. 28.

Hotarîrile legilor anterioare contrarii disposiţiunilor de mai

sus, se abrogă prin aceasta.
 Disposiţiunile acestei legi nu se întind asupra Croaţiei, Sla­
voniei şi 'Dalmaţiei, care posed un teritor deosăbit şi alcă­
tuiesc şi în privinţa politică o naţiune separată, ci privitor
la aceste provincii are să servească ca normativ; şi, privitor
la limbă, convenţiunea încheiată între dieta ungară deoparte
şi dieta provicială croato-slavonă de altă parte, în temeiul
cărei transacţiuni representanţii acestor provincii pot vorbi
în dieta comună ungaro-croată şi în limba lor maternă.
 :\ k :í o .
a y a
•J22

PROCEDURA DE PRESĂ, EXCEPTIONALĂ, DIN

TRANSILVANIA. *

PATE NTA IM PERĂTEASCĂ DIN 27 MAÏÙ 1852 ; M ODIFIC ATĂ PRIN

O R D O N A N ŢE LE DIN 25 MARTIE 1867, DIN 14 MAÏÜ 1871 ŞI 22
APR IL IE 1872, ALE GUVERNULUI U N G U R E S C .1)

Articol 1.

Disposiliunî generale.

§• 1.
Tot ceea-ce se ordonă prin această patentă privitor la ti­
părituri, are valoare nu numai privitor ia productele de ti­
par ale presei, ci şi privitor la productele intelectuale si de
arta reproduse prin aparate litografice, optice, ori chimice
(privitor la lucrările literare şi artistice).
u^.*n 9.0n^ ’ disposiţiunile acestei patente nu se aplică ti­
păriturilor oficiale emise decătră autorităţile noastre.

§• 2-
Eiecare tipăritură treime să poarte : numele tipografului
al proprietarulul-editor, ori — dacă e editor desclinit — si
numele acestuia, cum şi indicarea locului unde s’a tipărit
şi a obicinuitului timp al apariţiunil.
Aceeaşi regulă se aplică şi pubiicaţiunilor periodice (diare,
reviste etc.)L pentru fiecare numër’ orï broşură a acestora’
cu acea hotărire, că aceste trebue să cuprindă si numele
redactorului sau ale redactorilor.
In caşurile când proprietarul-editor ori nu e numit pe
publicaţiune, ori e numit în mod fals, pentru îndeplinirea
datoriilor care privesc pe proprietarul-editor, e responsabil
tipograful.

‘ ) Bodor László : «Az erdélyi részekben érvényes osrtrák büntető perrend­

tartás». Kolozsvárit 1890. Iloratsik Iános.
 Editorul (harului e dator, ca, in acelaşi timp când se ex-
pediează diarul,să trimită un exemplar obligator presidiuluî
acelei jurisdicţiuni (Comite-suprem, jude regesc, Căpitan
suprem, primar orăşenesc) pe teritorul căruia se publică
diarul ; pelângă acesta e a se trimite şi un alt exemplar
procurorului de pelângă tribunalul de presă competent şi
procurorului general de pelângă Curtea-de-Apel din Mureş-
Osorheiü.
Din orl-care tipăritură ce iesă de sub presă, tipograful e
dator, ca, înainte de edare ori expediare cel puţin cu trei
dde, să predee un exemplar autorităţii amintite. *
In recepisa ce se liberează decătră autoritate — la ce­
rerea predatorulul — e a se nota exact timpul depunerii ti­
păriturii.
înainte de trecerea timpului amintit, distribuirea, edarea,
cum şi trimiterea, pe orl-ce cale s’ar face, ori expediarea,
— sunt interdise.
§. 4.
Proprietarul-editor e dator a trimite din flecare tipăritură
editată în interiorul ţării, câte un exemplar: presidiuluî ma­
gistratului, pe teritorul căruia apare tipăritura, ministerului
r. u. de interne, museulul naţional din Transilvania şi mu-
seului naţional unguresc.
Trimiterea aceasta trebue să se facă, la publicaţiunile pe­
riodice, în timpulx-egulamentar, conform apariţiunil acestora;
ear la tipăriturile neperiodice, cel mal târdiuîn timp de opt
dile delà edarea lor. Expediarea e scutită de porto, mal ales
pentru tipăriturile ce aü necesitat cheltueli. Pentru exem­
plarul obligator, se va da o despăgubire egală cu preţul lui,
mai puţin procentul cuvenit din preţul de prăvălie.
Se scutesc de trimiterea exemplarelor obligatorii tipări­
turile destinate pentru întrebuinţarea în scopul de anunţuri
comerciale şi cele destinate întrebuinţării individuale, cum
sunt anunţurile, adresele, scrisorile de recomandaţie, foile
albe şi alte producte similare secundare ale presei*.
Nu se consideră ca aparţinend publicaţiunilor de sub §>5
2 şi 3 hârtiile cu liniatură şi hârtiile de etichetă curat co­
mercială, întrucât nu aü nici text, nici figuri (icoane, chi­
puri), deasemeni biletele şi cărţi de visita.

Art. II.
Tipărirea şi comercial cu tipărituri.
I 5.
Dreptul de a lucra şi negocia cu tipărituri, e statorit prin
legile şi regulamentele comerciale.
 •124

Aceste hotărirl sunt normative şi privitor la redactarea

şi respândirea publicaţiunilor periodice.

§. 6.
lo t savîrşi respândirea tipăriturilor (trecerea lor in pro­
prietatea altora, vinderea lor ori distribuirea acestora) numai
persoanele îndreptăţite, în virtutea legii comerciale, cu co­
merţul de tipărituri şi anume numai în locurile determinate
prin regulament, în mesura în care aü fost îndreptăţite si
in modul normat prin regulamentele comerciale.

Inafară de locul de comerţ, e interdisă desfacerea ti­

păriturilor, otenrea lor pentru cumpërâre, anunţarea lor
prin strigare şi distribuirea lor.
Deasemenea e interdisă expunerea tipăriturilor pe stradă
şi in alte locui! publice, ori atîrnarea lo r --fă r ă permisi­
unea speciala a autorităţii însărcinată cu păstrarea ordinii
şi cu siguranţa publică.
Oprirea placardelor nu se întinde însă numai asupra pu-
blicaţiunilor de cuprins local ori comercial, cum sunt : foile
de teatru, biletele de închirieri, de vêndârï, de petreceri etc.
Aceste anunţuri se pot afişa la locurile determinate de
căpetenia jurisdicţiunil (magistratului). Nu e permis a folosi
ca afişator de placarde pe un om, care nu are la sine per­
misul autorităţii siguranţei publice, în care permis trebue
sa fie notat numele.
„ Abusând de acest permis, el poate fi retras. Persoanelor
încredinţate cu prenumerarea la tipărituri ori cu culegerea
de subcnen, li-se aplică disposiţiile privitoare la colportorii
ori comercianţii de tipărituri.

§■ 8-
In Jocuiile unde ori nu există de loc, ori nu se găsesc în
numer îndestulător saü nu există persoane înzestrate cu rece-
rutele condiţii, îndreptăţite la comerţul cu tipărituri, loco-
tenenţa, în urma dovedirii necesităţii, poate da permisiuni
temporare pentru vîndarea de tipărituri singuraticelor per­
soane vrednice de încredere.
Aceste permisuri se dati numai pentru timp de câte sease
luni ; ele nu sunt valabile pentru nici un alt loc si pentru
nici un alt sofii de tipărituri, decât numai pentru “cele lă­
murit indicate în acele permisuri, ear în cas de contra­
venţie ori de călcarea permisului, acest permis poate fi
numai decât retras.
•Acolo unde sunt instituite pentru manţinerea siguranţei
şi ordinii publice, autorităţi regnicolare speciale, acestea/—
ear unde nu există autorităţi de felul acestora, primari! cir-
cumscripţiunii pot da—dovedindu-se trebuinţă în această
privinţă— astfel de permisiuni pentru vindare de chipuri
religioase şi de cărţi de rugăciuni, — persoanelor vrednice
de incredere, pentru anumite teritorii or! pentru târguri,
pentru pelerinagi! or! serbări religioase. Autorităţile încre­
dinţate cu manţinerea siguranţei şi a oi dinii publice, sunt
datoare a supraveghea, ca în locurile unde se face vîndarea,
să nu se abuseze de această împuternicire.

Art. III.

Despre publicaţiunile periodice.

§■ o.
E a se privi ca tipăritură periodică numai acea tipăritură,
care apare cel puţin de doue ori la lună, fără considerare
dacă apare or! nu la intervale egale de timp.
Sunt a se considera ca părţi constitutive ale unei foî ori
ale unei broşuri suplimentele, care se publică în acelaşi timp
şi neseparat de aceste şi care nu se vînd prin abonament
sepaiat, ori deosăbit.
Dimpotrivă, pentru toate acele foi, care, potrivit cuprinsu­
lui lor, formează tipărituri separate de sine stătătoare şi se
vînd prin abonamente, ori separat şi desclinit, sunt a se
îndeplini separat şi condiţiunile publicării, şi nu se pot sus­
trage de sub aceste îndatoriri, prin primirea vr’unui titlu
comun.
§. 10 şi 11.
Cine vrea să publice (să editeze) o publicaţiune periodică,
e dator să aducă, înainte, această intenţiune la cunoscinţa
presidiulu! magistratului pe teritorul căruia apare diami. ’
Această insinuare trebue să cuprindă :
I. Numele şi locuinţa proprietarului editor, şi, dacă e edi­
tor separat, şi numele şi locuinţa acestuia.
II. Numele şi locuinţa redactorului, care trebue să po­
sedă condiţiunile cerute de lege dela un redactor, ear dacă
pe diar sunt numiţi ma! mulţi redactor!, numele şi locu­
inţa tuturora.
III. Numele şi locuinţa tipografului.
IV. Titlul tipăriturii periodice, timpul apariţiuni! şi natura
cuprinsului intenţionat.
Dacă pentru pablicaţiunea periodică, ce se intenţionează
a se edita, urmează a se depune cauţiune, editorul e obli­
gat a justifica, înainte de începerea publicări!, depunerea
cauţiuni! şi a încunosciinţa în acelaşi timp despre aceasta
şi pe acusatorul public de pelângă judecătoria de presă
din Mureş-Oşorheih.
 120'

Deasemeni editorul e obligat a anunţa în scris, înainte

de continuarea publicării, pe presidiul magistratului despre
orï-ce schimbări privitoare la dispositiunile cuprinse sub
p. 1—4.
Contravenind la dispositiunile aceste, pelângă pedeapsa
preveduta în § 28 al procedurii de presă, judecătoria poate
suprima diarul până la îndeplinirea condiţiunilor regula­
mentare.
Presidiul magistratual e dator a încunosciinta despre fie­
care insinuare pe ministrul r. u. de interne şi* pe acusato-
rul public din Mureş-Oşorhem.

§. 12 .
Fiecare dintre redactorii unei publicaţiuni periodice tre-
bue să fie în vrîsta de cel puţin 24 ani, să fie cetăţean un­
gar şi să poată dispune liber asupra persoanei şi averii sale.
Sunt excluse delà dreptul de a redacta şi’ a edita pu-
blicaţiunî periodice persoanele care se găsesc *în închisoare,
— fie preventivă, fie definitivă, —- în tot timpul cât sunt in
închisoare.
§• 43.
E a se depune cauţiunea prescrisă, pentru ort-ce publica-
ţiune, care tratează, fie şi numai în mod secundar, eveni­
mente politice dilnice, cestiuni politice, confesionale ort so­
ciale, şi în general pentru ort-ce publicatiune de cuprins
politic.
Fiarele oficiale sunt scutite de depunerea cauţiunii.

§. 14.
E a se depune cauţiune : pentru publicaţiunile care apar
în localităţile care aű o poporaţiune mai mare de şeasedeci
mii locuitori, ori care apar în circumscripţia pe întindere
de doue induri geografice a acestor oraşe”— dece mii de
fiorini ; pentru acele publicaţiuni care apar in "localităţi cu
poporaţiune de peste treideci mii — şeapte mii de fiorini ;
pentru acelea care apar în ori-care altă localitate — cinci
mii de fiorini. Pentru publicaţiunile periodice care apar mai
puţin decât de trei ori pe săptămână, e a se depune numai
jumătate din această cauţiune.

§. 15.
Cauţiunea e a se plăti, după alegerea depunătorului, ori
în bani numerar, ori în obligaţiuni imperiale austriace de
stat, aducănd interese in fiorini, liberate pe numele purtă­
torului, in valoarea cu care cotează în dina depunerii, dar
nici-o dată socotindu-se mai pe sus de valoarea lor nomi-
 -127

nală. In caşul dintâiü, după suma depusă se plătesc inte­

rese conform tabelei fondului de amortisaţiune ces. reg.
Casieriile la care are să se facă depunerea, se vor pu­
blica osăbit pentru fiecare provincie a imperiului.
La caşul de a înceta apariţiunea publicaţi unii periodice,
se înapoiază plătitorului cauţiunea, după trecerea alor şease
luni delà edarea celui din urmă numer, — pelângă arăta­
rea dovedii din partea respectivului procuror de stat, că m
contra acestei publicaţiunl periodice nu există nici o urmă­
rire judecătorească.
Cauţiunea se poate depune şi în obligaţiuni garantate
prin ipotece îndoite, în bilete ipotecare ale creditului fun­
ciar ungar, ori în obligaţiuni ale împrumutului delà 1867 al
căilor ferate ungare.

§. 10.

; Cauţiunea e rëspundëtoare pentru tipăritura pentru care

s’a depus şi pentru anexele ei, pentru toate amendile dic­
tate, pentru cheltuelile făcute cu instrucţia, fără considerare
la persoana condamnată.
(Dacă cauţiunea se depune în obligaţiuni intabulate asu­
pra cărora s’a luat inscripţie, imobilele” care servesc drept
ipotecă trebue estimate înainte prin estimare judecătorea­
scă, ear actul dovedind garanţia intabulată se primesce
drept cauţiune numai în caşul, dacă se arată procesul ver­
bal (protocolul) despre estimarea judecătorească. Delà sine
se’nţelege, că şi în acest cas numai atunci se primesce ca­
uţiunea astfel depusă, dacă s’a satisfăcut celoralalte condi-
ţiuni cerute d e le g e .—-Ordinul ministerului de interne, nr.
4971 delà 4 Dec. 1883.)

§. 17.

Dacă prin vre-o sentenţă definitivă s’a enunţat perderea în­

tregii cauţiuni ori a unei părţi a acesteia, atunci interesaţii
sunt datori a dovedi depunerea sumei declarată perduta, în
timp de trei dile după ajungerea sentenţei la valoare de
drept. Dovedirea e a se face la autoritatea regnicolară în­
sărcinată cu manţinerea ordinii şi a disciplinei şi înaintea
procurorului de stat. Depunerea se face la casieria la care
sunt a se depune aceste sume ; la cas contrar, procurorul
statului dispune, fără a mai cere intervenirea judecătoriei,
achitarea sumei amendate din cauţiunea depusă.
Dacă cauţiunea nu s’a plătit în numerar, atunci partea
cuvenită din obligaţiunile de stat depuse în acest scop, se
plăţesce, earăşi fără a mai interveni judecătoria, conform
cotisaţiunii la bursă. Tot astfel sunt a se incasa şi cheltu-
elile de procedură.
 128

§. 18.
Daca cauţiunea se împuţinează din pricina despăgubirilor
ordonate, atunci întregirea eî trebue dovedită cel mult în
timp de treï d ile— sub urmarea prevădută la § 11.
Urmările prevedute la §11, se aplică şi în caşul dacă nu
s’a depus cauţiune pentru publicaţiunea periodică, ori dacă
nu se plătesc în timp de trei dile amendile dictate prin
sentenţă şi cheltuelile.de judecată.

§. 19.
(Scos din vigoare.)

§. 20 .

Orî-ce rectificare oficială a faptelor comunicate în o pu-

blicaţiune periodică, publicaţiunea trebue să o înregistreze
în cea dintâiü. foaie (număr) ori în cel dintâiü fascicol ce
apare după primirea rectificării oficiale.
Altă rectificare de fapte, cerută de cel interesaţi, e a se
publica în acelaşi mod, dar publicarea se face gratuit nu­
mai întrucât răspunsul nu e decât de două ori aşa mare
ca articolul la care se raportă acest răspuns.
Dacă răspunsul e mai mare, atunci pentru celelalte rîn-
duri trebue plătite cuvenitele taxe de publicare.
In cas de refus, publicarea e a se mijloci prin judecăto­
ria numită în § 14 al ordonanţei ministeriale delà 14 Maiü,
1871. Pelângă aceasta, publicaţiunile periodice care primesc
anunţuri pot fi constrìnse, ca, pelângă alte îndatoriri de re-
dacţiune, să insereze edictele oficiale, la cererea autorităţii
siguranţei publice, în cel mai apropiat număr, pelângă plă-
tirea obicinuitelor taxe de publicaţiune.
Judecătoria liotăresce fără amânare asupra cererii de a-
cest cuprins, şi decisiunea el nu are putere de suspendare
nici dacă s’a făcut recurs în contra hârtiei care ordonă pu­
blicarea.
§■ 21 .
Dacă în contra vr’ unel publicaţiuni periodice se pornesce
proces penal, atunci la ordinul autorităţii, ordinile emise în
cestiunea acestei pertractări penale, sunt a se publica, în
întregul lor şi neschimbate, în cea mai deaproape foaie (în
cel mal apropiat număr) ori fascicol ; tot astfel e a se pu­
blica şi sentenţă de pedepsire.
Cu prilejul acestor publicări e interdisă, în numărul in
care se publică comunicatul, orî-ce adăogare şi observaţiune,
fără privire dacă aceasta se face în numărul care cuprinde
comunicatul, ori în vr’un alt număr.
A răspândi mal departe o tipăritură confiscată ori deda-
 i l * '!
rată ca vrednică de pedepsire, ori a o publica prin tipărire,
nu e permis nicî atunci, când aceasta se face în chip de
istorisire (povestire).

jj. 22.
(Scos din vigoare.)

Art. IV.
Despre tipăriturile din străinătate.

I 23.
(Scos din vigoare.)

Art. V.
Despre pedepsirea respândireî tipăriturilor.

,§• 24.
E a se privi ca rëspànditor vrednic de pedeapsă (culpa­
bil) orl-care librar orï vindător de lucrări de artă, anticar,
tipograf, editor-proprietar, şi ori-cine care face vîndarea^de
tipărituri ca comerţ, dacă expediează tipărituri cu cuprins
condamnabil ori tipărituri oprite prin o specială disposiţi-
une pe care o cunoasce, saü dacă prin dispunerea de a se
trimite dă prilej la răspândire, saü dacă introduce, fie el
însuşi, fie prin altcineva, astfel de tipărituri pe teritorul im-
perulul austriac, călcând regulele prescrise pentru import ;
deasemenea vinovat e ori-cine poartă comerţ cu astfel de
cărţi fără a fi îndreptăţit, ori poartă comerţ "pe ascuns, ori
expune astfel de cărţi in locuri publice, in* localuri de re­
uniuni de lectură, la bibliotecile de împrumutare, etc., saü
dacă dă altuia pentru răspândire astfel de publicaţiunl.

Art. VI.
Despre confiscare.

Presidenti magistratelor şi ceialalţl funcţionari adminis­

trativi, sunt datori, ca, dacă aud despre apariţiunea unor
publicaţiunl cuprindend fapte punibile ce sunt a se urmări
din oficiü, să încunosciinţeze fără amânare pe acusatorul
pubic în materie judecătorească de presă; — ori dacă tipă­
ritura s’a publicat cu neobservarea disposiţiunilor procedurii
 •130

de presă, sunt daton să încunosciinţeze fără amânare pe

judecătoriile amintite în § 14 al acestui ordin.

Art. VII.
Despre pedepsele in contra transgresiunilor în
procedura de presă.

§. 26.
Contravenirea la §§ 2, 3 şi 4 ai acestei patente, se pedep-
sesce cu amendă până la suma de doué sute fiorini, ear la
cas de repeţirea trangresiunii, amenda se poate dicta îndoit.
Pentru informaţiunile cerute la § 2, date falş, cu sciinţa,
se pedepsesce tipograful ori ceialalţi vinovaţi! pelângă a-
menda prevădută în aliniatul ântâiü al acestui'§, incă 'şi cu
închisoare ordinară delà opt dile până la o lună.

§ 27.
Pentru contravenirea la disposiţiunile §§-lor 5—8 ai aces­
tei patente, fără privire la urmările ce ar mai avea şi even­
tuala neobservare a disposiţiunilor legii comerciale, atât
făptuitorul nemijlocit, cât şi acela care ’i-a pus să săvârşea­
scă contravenirea, sunt a se pedepsi cu amendă delà 5—200
fi., ori cu închisoare delà o di până la o lună.
Tipăriturile din comerţul ambulant saú răspândite în alt
mod oprit, cum şi acelea din comerţul clandestin şi cele
expuse în public, în contra regulamentului, sunt ase confisca.

§. 28.
Pentru editarea vr’ unei publicaţiuni periodice neobser­
vând disposiţiunile §§-lor 9—19, pe lângă urmările preve­
dute la §§ 11 şi 18, editorul şi proprietarul sunt a se pe­
depsi cu amendă delà 50—500 îl.

§. 29.
Pentru refusarea publicării comunicateler date de autori­
tăţi ori particulari sau dacă publicarea nu s’a făcut in tim­
pul şi în modul reglementar, redactorul responsabil va fi
pedepsit cu amendă delà 25—200 fl., ear publicaţiunea pe­
riodică va fi interdisă până la inserarea conformă regula­
mentului.
§• 30.
Publicarea adauselor ori a observaţiunilor făcute co­
municatelor date de autoritate pentru ° publicare, ori res-
pàndirea maï departe (§ 21) a unei tipărituri confiscată saü
declarată ca vrednică, de pedeapsă, — se pedepsesce cu a-
mendă delà 50—500 fl., ear, dovedindu-se şi rea intenţiune,
se mai aplică şi pedeapsa de închisoare delà opt clile până
la o lună.
§. 31.
Publicarea mai departe a unei tipărituri periodice a cărei
editare a fost interdisă decătră autoritate — ori se publică sub
un nume asemenea ori cu titlu schimbat — pelângă opri­
rea imediată, se mai pedepsesce şi cu amendă delà 50—500 fl.;
în cas de a exista circumstanţe agravante, cu pedepsirea re­
dactorului, proprietarului-editor ori a tipografului, cu în­
chisoare delà o lună până la trei luni ; tipograful şi propri-
etarul-editor mai pot fl pedepsiţi şi cu perderea întreprin­
derii lor industriale.

Importarea, vinderea, anunţarea şi respândirea tipărituri­

lor asemenea publicaţiunilor interdise, se pedepsesce cu a-
mendă delà 50—500 fi., şi, existând circumstanţe agravante,
.-şi cu închisoare delà o lună până la trei luni.

Art. VIII.

Despre responsabilitatea pentru cuprinsul punibil

al tipăriturilor.
§. 33.
Dacă cineva se face culpabil, prin tipărituri, de vr’ o faptă
declarată punibilă prin legile penale, el e supus pedepselor
prevëdute prin aceste legi.

§• 34.
Persoanele care conlucrează la redactarea, tipărirea ori
cëspândirea tipăriturii punibile, întrucât dînsele nu se gă­
sesc culpabile de crimă ori delict săvirşit prin presă şi pre-
vëdut în disposiţiunile codului penal general, sunt soli­
dar responsabile pentru cuprinsul punibil şi pot fi pedep­
site, pentru negligerea datoritei atenţiuni şi îngrigirî, con­
form liotărîrilor ce urmează, şi anume :
al Redactorul, traducëtorul,’ ori editorul, dacă nu pot do­
vedi că tipărirea s’a făcut fără scirea şi vina lor.
b) La publicaţiunile periodice, fiecare dintre redactorii nu­
miţi pe foaie, dacă nu dovedesc, că tipărirea articolului pu­
nibil s’a întêmplat împotriva expresei lui voinţe şi că dîn-
 132

şiî au insinuat aceasta autorităţii respective, cel mai tarditi

până la imanuarea exemplarului de probă (§ 3.).
c] Editorul-proprietar, lie că el editează publicaţiunea ca
întreprindere industrială, fie că a primit tipărirea numai în
acest cas special.

§• 35.
Pelângă aceste persoane, mai e responsabil pentru cu­
prinsul tipăriturii şi tipograful (conducătorul tipografiei) :
a) Dacă nu e numit ori e numit fals pe tipăritură pro-
prietarul-editor îndreptăţit pe temeiul legii de comerţ.
b) Dacă tipăritura, după forma el, formează un placat, ori
coală volantă, adecă un product consistând din singuratice
foi, ori dacă nu întrece o coală tipărită.
c) Dacă tipărirea s’a făcut cu nerespectarea §§ lor 2 şi 3
al acestei patente.

§. 36.
Acela care se ocupă cu vinderea, vin<Jetorul, ori rëspân-
ditorul, e responsabil pentru cuprinsul tipăriturii :
a) întrucât privesce tipăriturile din străinătate, dacă locul
apariţiunil, ori redactorul acelei tipărituri, ori proprietarul-
editor saü modul trimiterii, — sunt de natură a deştepta
luarea aminte asupra cuprinsului suspect al tipăriturii ; sau
dacă indicaţiile în general prescrise ori cel puţin obicinuite
a se face, cum sunt: numirea locului şi timpului apariţiunil,
numele proprietarului editor, lipsesc saü sunt necorect date ;
ori, în fine, dacă vinderea se face pe ascuns.
b) Pentru tipărituri puse în circulaţiune fără respectarea
§§-lor 5—8 ai acestei patente.
c) Pentru placarde şi foi volante (§. 35).

§• 37.
Responsabilitatea persoanelor colaboratoare la editarea ti­
păriturilor punibile i§§ 34—36) se întinde asupra întreg cu­
prinsului tipăriturilor şi al anexelor acestor tipărituri.
Protestele şi declaraţiunile redacţiunii ori ale editorului
în conRa cuprinsului publicaţiunilor primite, saü garanţia
luată decătră alte persoane, nu înlătură această responsa­
bilitate legală.

§. 38.
Dacă cuprinsul vr’uneî tipărituri constitue o faptă decla­
rată de lege ca crimă, pentru acest cuprins responsabil e
fiecare (§§ 34—36) ; acela a cărui conlucrare nu sA calificat
ca crimă, se pedepsesce cu prinsoare delà o lună până la
şease luuï, ear între circumstanţe agravante cu prinsoare
înăsprită pe timp de la şease luni până la doi ani.
Pelângă aceasta, la tipăriturile pentru care s’a depus ca­
uţiune, se mal condamnă şi la perderea cauţiunii în sumele
prevedute la § 28 al codului penal general.
Ear dacă pentru tipăritură nu s’a depus cauţiune, atunci
proprietarul-editor al întreprinderii industriale/saü la caşul
de a nu fi acesta numit pe tipăritură ori dacă e fals numit,
atunci tipograful (conducătorul tipografiei), de nu cumva con­
lucrarea lor a fost cualificată drept crimă, pelângă pedeapsa
cu prinsoare, vor mai fi pedepsiţi si cu amendă delà 500—
1000 îl.

§. 39.
Dacă cuprinsul tipăriturii constitue delict, atunci pentru
acest cuprins in înţelesul §§-lor 34—36 e responsabil fie­
care ; cine nu s’a găsit vinovat de acelaşi delict, se pedep-
sesce cu prinsoare delà patru-spre-dece dile până la trei luni,
saü cu amendă delà 10—500 fl. Existând circumstanţe agra­
vante, e a se dicta pedeapsă de prinsoare pe timp d*e şease
luni.
§. 40.
Şi în caşul prevëdut la § 39, tipăriturile, pentru care s’a
depus cauţiune, pot 11 osândite şi la perderea cauţiunii în
sumele prevedute la § 251 al codului penal general.
Dacă insă pentru tipăritură nu s’a depus cauţiune, atunci
editorul-proprietar al stabilimentului industrial, ear întrucât
acesta nu e numit saü e fals numit pe tipăritură, atunci ti­
pograful (conducëtorul tipografiiei), dacă conlucrarea lor nu
s’a calificat ca delict, sunt a se pedepsi cu amendă delà
100—500 fl.
§. 41.
Privitor la modul încasării amendilor dictate în procesele
de presă şi relativ la instituţiunea financiară unde sunt a
se versa aceste amendi, precum şi privitor la schimbarea
pedepsei de bani in pedeapsă de prinsoare, sunt a se aplica
disposiţiunile codului penal general.

Art. IX.
Despre competenţa autorităţilor în cestiunî de presă.
§. 42.
(Scos din vigoare.)

’ ) Procedura penală, capitolul XIV despre executarea condamnării la închisoare.

 134

43.
(Scos din vigoare.)

Art X.

Despre retragerea dreptului de întreprindere industrială.

§. 44.
(Scos din vigoare.)

Art. XI.

Despre prescripţie.

§. 45.
Timpul prescripţiei pentru crima săvirşită prin presă e
de un an, ear pentru delicte rëmân în vigoare disposiţiile-
codului penal.

A. Adause făcute prin ordinul ministerial din

14 Maiu 1871 :

La caşul de a se călca §§ 3—32 aï procedurii de presă ori

«ş§ 2— 13 aï acestui ordin, judecătoriile în a căror compe­
tenţă, în virtutea regulamentelor în vigoare, cade judecarea
delictelor, vor procede în modul hotărît de § 416 şi §§ ur­
mători aï codului penal.
Dacă prin cuprinsul tipăriturii prin care s’a contravenit
la procedura de presă, s’a săvîrşit o faptă ce trebue urmărită
şi pedepsită din oficiű, judpcătoria e datoare a încunosci-
Înţa despre aceasta pe acusatorul public din Mureş Osorheiű.
Acolo unde în procedura de presă se vorbesce despre
«autoritatea însărcinată cu manţinerea ordinii şi siguranţei
publice», despre «autoritatea politică», orî despre «procuro­
rul statului», sub aceste cuvinte sunt a se înţelege acum
presidenti magistratelor, respective acusatorul public de pe-
lăngă judecătoria de presă din Mureş-Osorheiti.
Amendile despre care se vorbesce în procedura de presă,
in procedura pe care aü să o urmeze judecătoriile de presă,,
şi în acest ordin, sunt a se socoti în valută austriacă.
Acest ordin intră în vigoare la 15 Iulie 1871.
 B. Partea din urmă a ordinului emis decătră ministerul
reg. ung. la 10 Iulie 1871 privite la statorirea
judecătoriilor de presă de ântâia instanţă.

Până la aducerea unei legi care să institue Curţile-cu-ju-

raţi, pentìu actele punibile săvîrşite prin presă si care sunt
de competenţa Gurţii-cu-juraţi, se provëd cu dreptul deiu-
decare următoarele tribunale :
8) Tribunalul r. din Cluj pentru circumscripţiile tribuna-
lelor dm : Cluj, Turda, Gherla, Aiud, Alba-Iulia, Abrud şi Dej.
J) tribunalul r. din Sibiiü, pentru circumscripţiile tribu­
nalelor dm : Sibiiü, Făgăraş, Braşov, Sighişoara, Mediaş,
Deva şi Haţeg.
10) Tribunalul r. din Mureş-Oşorheid pentru circumscrip­
ţiile tribunalelor din : Mureş-Oşorheid, Năseud, Bistrita, Szt.
György, kezdi-Yásárhely, Csik Szereda, Gvergvó-Szt.-Miklos
şi Odorheiul-sëcuiesc.

G. Ordonanţa ministrului unguresc de justiţie, prin care disolvă

Curtea-cu-juraţl din Sibiiü (27 Iunie 1885).

No. 31.8Í2 ex 1885.

Vë incunosciinţez prin aceasta, că pe temeiul împuterrii-

cirn date prinJ 3 al Art. 32 din 1871, şi cu modificarea
punctelor 8 şi J ale $-luî 5 din ordonanţa delà 10 Iulie 1871
despre împărţirea tribunalelor şi a judecătoriilor de ocol, şi
in legătură cu § 7 resp. la § 5 ai ordonanţelor din 31 Iulie 188%
,nr. 2/22 M a. c. preş. şi din 15 Aprilie 1876 nr. 1423 M. a.
c. preş.. Ministerul regesc disolvă Gurtea cu juraţi de pe-
anga tnbunalul din Sibiid, şi incorporează arondismentele
judecătoresc! Sibiid, Braşov, Deva şi Elisabetopole la Gurtea
cu juraţi de pelângă tribunalul din Cluj.
Această ordonanţă intră in vigoare la 1 August 1885.
Budapesta, la 27 Iunie 1885.
Dr. Theodor Pauler, m. p.
 136

A iv i-:x A :v i.

MEMORIUL CONFERENŢEI NAŢIONALE DELA 1872. <)

AL L
Gravatomele Românilor ardeleni faţa cu legislaţiunea, în­
cordează opiniunea publică de mal mult timp, făcendu-se
nu numai obiect de discusiune prin adunări publice şi prin
presa de toate dilele, ci şi materie de cugetare şi pertratare
în regiunile mal înalte ale regimului şi ale legislaţiuml, de­
venind tocmai de aceea totdeodată şi ca cestiune de urgenţă.

Al. II.
Causa pentru care cestiunea aceasta pana acum nu se
putu resolvi după cuviinţă, a provenit — după cum se vede
— atât din lipsa de timp şi de ocasiune binevenită, cât mal
vîrtos din acea împregiurare, că factorii legislaţiunil nea-
vend-o înfăţişată aşa, ca să o poată cuprinde în adevăratul
ei înţeles, ’si-o au întipuit-o ori de o natură cu mult mai
străină decât să-’şî dificulteze cu ea agendele sale curente,
ori apoi au privit-o de un caracter cu mult mal indeferent,
decât să se fi vëdut îndemnaţi, d’a o studia mai cu dea-
mëruntul şi cu scop serios d’a o şi deslega meritorie.

Al. III.
De aceea atât spre lămurirea lucrului, cât şi spre câşti­
garea acelei încrederi mutue între puterea statului şi naţiu­
nea română, care se vede a fi alterată din incidentul aces­
tor eravanine şi postulate, — ne aflăm îndemnaţi de a ne
adresa din noü cătră autorităţile statului, recapitulând a-
ceste gravanine şi postulate ale Românilor de sub Coroana
Ungariei şi în special ale naţiunii române^ din Ardeal în-
tr’un mod, care să nu lase nici-o îndoeală despre aceea
precum-că causa aceasta română nu e nici aşa greii de în-

’ ) «Causa ro m â n ă la 1 8 7 2 . Ca expunere de principii date publicului roman

spre a le folosi şi a se orienta la statorirea unei programe nationale; de Co-
mitetul Conferinţei naţionale Sibilane din o — 6 Maiü 1872. Sibilìi, Tipografia
archidieeesană».
 137

teles, şi nici aşa dificil de deslegat. ìocàt să poată — după

cum adeseori se impută— cât de departe periclita existenţa
Statului, saü să poată îngreuna administraţiunea lui dară
nici — după cum se vede a se părea la mulţi — aşa de in­
diferentă, încât să se poată aşa lesne trece cu vederea —
o r i— după cum cu durere am observat până acum — să
se mai poată trăgăna dintr’o di într’alta, fără d’a periclita
cele mai vitale interese nu numai ale unei impoporaţium
asa de considerabilă de sub Coroana ungară, precum e na­
ţiunea română, care după numerositatea braţelor, ce o a-
pără, ocupă primul loc după naţiunea maghiară în acest
stat,— dar chiar şi ale acestuia însuşi.

Al. IV.
Gravaminele şi postulatele noastre, deşi sunt multitariî,
se pot totuşi reduce cu respect parte la meritul, parte la
forma. în care s’aü adus legile de până acum, privitoare :
1) la dreptul public al statului, — 2) la dreptul naţional, şi
3) la dreptul representativ.—Aceste trei cestiuni cardinale—
după cum vom arăta — stau nu numai în strînsă legătura
una cu alta, dară ele incurg d’adreptul şi asupra drepturi­
lor private a singuraticilor civi ai statului, adecă asupra si­
guranţei personale de onoare, de avere şi de vieaţă.

Al. V.
Ce se atinge aşadar mai ântâiri de cestiunea dreptului
public de stat, Românii nici-odată nu ’şî-au arogat sieşi,
competenţa eschisivă de a schimba sistema politică de stat
şi cu atât°mal puţin,— după cum vedem că cu nedreptul
li-se impută adeseori — de a altera sau periclita unitatea şi
întregitatea Coroanei ungare, — ci dincontră — istoria Un­
gariei ni martor, că Românii din toate ţările ţinătoare de
această Coroană, totdeauna, de câteorï a cerut trebuinţa,
aű fost gata de a-’şî jertfi averea şi de a-’şi versa sângele
nu numai ca cel mal bravi luptători în rîndul celoralalţl
concetăţeni, dară adeseori şi ca cei mal credincioşi condu­
cători în apărarea siguranţei şi întregităţiî ei.

Al. VI.
Dacă totuşi Românii în enumerarea gravamineior şi pos­
tulatelor sale ating şi cestiunea dreptului public de stat, a-
pol aceasta o fac numai într’atâta, încât se văd nu numai
îndreptăţiţi dară şi necesitaţi d’a pretinde, ca dreptul pu­
blic al statului, al’cărui membri sunt şi el, să nu se schimbe
fără concursul şi cu atât mai puţin cu ocolirea şi cu igno­
rarea naţiunii române.
 138

Al. VII.
Pretutindenea aceasta nu e o apariţiune nouă, nici mo­
mentană, ci e o cestiune istorică, în a cărei posesiune
am fost şi ne-am luptat de mai mulţi secii cu toată deter-
minaţiunea şi constanţa, şi care după cum vom constata
mat pe larg — ne constrìnge de a o elupta mereü şi până
atunci, până când ea va afla îndestulitoarea eî deslegare in
mesura, ce ’i-se cuvine,— pentru siguranţa atât a el pro­
prie, cât şi a statului.

Al. VIII.
Din datele istorice şi diplomatare, anume : din istoria lui
Keza, care în lib. I cap. V § 6 dice : «/síi enim Zaculi Hu-
norum residui, qui dum Hungaros in Panoniam. literatos cog-
noverunt. — non tarnen in plano Panoniæ ; sed cum Blackis■
in montibus confiniis sortem habuerunt, unde Blackis corniceli
literis ipsorum uti perhibentur» ; — apoi din istoria Anonimi
Belae régis notarii, care la c. 27 dice : «.tune habitatores
(Blachi) terrae (ultra silvanae) videntes mortem domini sui
(Blachi Gelu), sua propria voluntate dextrarn dantes dominum
sibi eligerunt Tuhutum — qui a die ilio terrain illám obtinuit
pacifice et féliciter pi mai departe din diplomele regelui An­
drem dela 1211 şi 1222 date Cruciaţilor teutoni, cărora li-se
conferise ţeara Borza (Barcia-Bârsa) cu dreptul : »ui nullum
tributum debeant persolvere cum transierint per terram Sicu-
lorum aut Blachorum, homines nune quoque terram habitantes».
—Apoi din diploma aceluiaşi rege de la 1223, prin care se
regulează referinţele de drept ale colocuitorilor fundului re-
giü saşi şi români, — între altele dice : «Silvam Blachorum
et Bisenorum cum aquis usus comunes exercendo cum praedictis
Blachis et Bisenis, eisdem contulimus, ut praefata gaudentes
libertate nulii indeservire teneantur» ; precum şi din diploma
regelui Andreiü III dela a. 1201, în care se dice : «Cum nos
universis nobilibus, Saxonibus, Siculis et Olachis in partibus
transiluanicis apuci Albam Iule pro reformatione status eorun-
dem congregationem cum iisdem fecissemus, ab eisdem nobili­
bus Saxonibus, Siculis et Olachis diligenter inquiri fecissemus
etc.» — şi din alte nenumërate acte publice se vede , că
sistema de naţiuni politice, în Transilvania, care s’a sus­
ţinut cu atâta scrupulositate pană la anul 1848, a avut sor-
gentele seü delà primitiva venire a lor în contact una alta,
a celor trei naţionalităţi genetice principali, adecă a Ma-
o-liiaro-Secuilor”7 a Teutonico-Saxonilor şi a Românilor.
tD

Al. IX.
Dară această sistemă de naţiuni politice, la cave după
cum am vëdut mai deaproape din Dec. lui Andreiü III din
a. 4291 participat! şi ülacliiï ca atarï, luă mai tàrçliü prin
inriurinta feudalismului şi mai cu seamă a lupteloi îeligio-
nare o direcţiune în detrimentul naţiunii române, care se
ţinea de ritul oriental, pentru-că mai cu seamă delà 1437 în­
coace prin liga nobililor, Secuilor şi Saşilor în contra igno­
bililor, apoi după separarea Ardealului de Ungaria prin a-
coardele religionare delà an. 1542—1588 (apr. Const. P. I,
X. I 1— 3 — şi Tit. 8 şi 9) cu care naţiunea şi religiunea
română se scoate din concertul politic a statului, Românii
cari nu voiră a trece la una din cele patru religiuni recepte,
se desbrăcară de drepturile publico-politice ale ţării.

Al. X.
Românii ardeleni reclamară şi protestară îndată şi tot­
deauna în contra atentatelor asupra celor mal vitale şi ne-
alienavere drepturi publico-politice, ce le-aü avut şi li.com-
pet; — dară aceste proteste precum şi complanarea din a-
nul 1437 a «Uniuersitalisregnicolarum tam Hungarorum quam
Valachorum et per candern Universitatem ad infrascripta efer­
tili deducenda electi» — unde «.iidem H ungari et Valachi pro­
vocant ad instrumenta St. Stefani regis, in qua de suis imu-
nitatibus agatur etc.'» — (despre care tratează între alţii şi
Pray la dis. în anal. pag. 163) se vede a nu li avut efectul
durător, — ear reclamările lor în contra legilor aprobatali,
avură numai acel résultat, că (în pars I tit. 8) li-se concese
liberul exercitiü religionar şi dreptul de a-’şl alege pe epis­
cop, apoi (in pars. I tit. 9) naţiunea română deşi nu re-
ceptă, se suferi în ţeară (admitdltatotl şi nobililor români
li-se permise a-’şl ţinea ritul lor religionar fără prejudiţiuf
altora.
Al. XI.
Urmarea naturală a eschideril Românilor nobili şi liberi
din sistema politică a ţsriî, rëmànêndu-le acestora numai
uşurarea relativă a aşa numitelor libertăţi individuale, fii
că cu ocasiunea trecerii Ardealului sub Casa domnitoare
Habsburgică ca regi al Ungariei, naţiunile şi religiunile cele
privilegiate îşi asigurară drepturile de stat prin Diploma Leo­
poldina din ’anul 1691 nu mai mult sub Vechia numire de
nobiles, Siculi et Saxones, ci sub uumirea ce corespundea
faptelor de Hanguri, Siculi et Saxones, şi de patru religiuni
recepte : romano-catolică, reformată, luterană şi unitară cu
totala escludere a Românilor.

Al. XII.
Vëdènd aşadar Românii atât din Diploma Leopoldina, cât
şi din acoardele sus numitelor naţiuni şi religiuni privile­
giate, apoi a resoluţiunii Alvinţiane şi a diplomei supletorie
 140

din anul 1693, că până şi nobilimea română şi cetăţenii ro­

mâni de prin oraşele libere şi din fundul regiü, mai cu seamă
din punctul de vedere religionar — pe atunci foarte cardi­
nal — se eschid delà drepturile publico-politice, se vedură
necesitaţi de a cugeta la delăturarea acestui obstacol şi de
aceea trecură parte mare la unirea cu biserica romanô-ca-
tolică pe lângă câştigarea unor diplome din anul 1699 şi 1701
delà Lépőid I, prin cari li-se promit, pe lângă susţinerea ri­
tului bisericesc, aceleaşi drepturi, de cari se bucură romano-
catolicil.
Al. XIII.
Insă prea târziu ! — pentru-că în puterea diplomei Leopol-
dine din anul 1691 în contra egalei îndreptăţiri a Români­
lor cu celelalte naţiuni privilegiate — afară de obstacolul
regionär — acum obsta şi caracterul de naţionalitate. De
aceea încercările Românilor la dieta din 1744 pentru recu­
perarea drepturilor politice nu putură avea alt résultat, de­
cât articolul de lege VII din acelaşi an, prin care episco­
patul greco-catolic se inarticulă în legile ţerii cu promisiu­
nea acelor beneficii de care se bucura biserica rom.-cat., cu
care s’a unit, fără prejudiţiul celoralalte religiunî, — saü
cu alte cuvinte, — el se făcură apendice la una din cele
patru religiunî domnitoare, ca şi nobilii şi liberii români
de religiunea greco-catolică, ca apendice la una sau alta
din naţiunile dominante.
Al. XIV.
După atâta experienţă tristă, Românii deveniră în fine la
convicţiunea aceea, precum-că numai schimbarea radicală
a sistemei politice din punctul de vedere atât confesional
cât şi naţional, le poate ajuta la egala îndreptăţire cu ceia-
Jalţi locuitori ai ţârii. — şi de aceea în representaţiunea lor
cătră dieta din an. 1791 pretinseră recunoascerea şi inarti-
cularea naţiunii române şi a confesiunii lor ca egali îndrep­
tăţite cu cetet’alte naţiuni politice şi confesiuni recepte —
Insă resultatili acelei representaţiunl fu numai din noua pro-
nunţiare acelor trei naţiuni şi confesiuni recepte de factori
politici aï constituţiunu ardelene, iară pentru Români se a-
dause numai articolul 60 din 1791 , prin care confesiune!
gr.-or. neunite, care până atunci era numai tolerată, ’i-se
garantă liberul exerciţm religionar, eară credincioşilor aces­
tei religiunî li-se promise , că : pro sua conditionè ad instar
relinquorum incolarum tractentur.

Art. XV.
Cât de vagă fu această determinaţiune legislativă, s’a ve­
rtut apoi din gravaminile Românilor îndreptate cătră dieta
din 1812, în care el se plâng, că nici chiar locuitorii liberi
romàni din fundul regiü, — care «omnem diversitatem jurium
excludit», — nu se admit la administraţiunea municipală, şi
chiar nici la înveţarea şi exercitarea vre-unel industrii,—ba
în timpurile cele mal recinţi naţiunea săsească, pe basa u-
neî sisteme vagi teritoriale şi a unor privilegii neexplica­
bile se încercase şi se încearcă încă şi adì a exclude din
fundul regiü şi delà participarea la drepturile politice şi e-
conomice ale aceluia pe cele mai însemnate părţi a aceîuia,
locuite numai de Români, aşa pe scaunele filiale a Seliştei
şi a Tălmaciului şi pe comunele ţinetoare de teritorul Bra-
nului, octroind aci principii urbariale, cari nicl-când nu aü
existat în fundul regiü. Chiar în programul Saşilor din
4—5 luniü în anul 1872 făcut, la Mediaş, ridică ei âtari pre-
tenţiunî asupra scaunelor Seliştei, Tălmaciului şi a ţinutului
Rranului, cari ating în o esenţială parte şi pe fostul regi­
ment I român de graniţă, şi se silesc in genere pe toţi Ro­
mânii din fundul regiü a-’ï eschide delà participarea la” ave­
rea aceluia, până când pe de altă parte pretind pentru sine,
ca naţiune sasă, o predomnire naţională privilegiată; toate
aceste pe basa unei interpretări a "legilor transilvănene sus
citate.
Al. XVI.
Despre aceea, că cât de mare înrîurinţă şi consecinţă de
fer avură eschiderea Românilor delà drepturile publico-po-
litice chiar şi asupra drepturilor individuale de conlocuitori
ai ţării, am putea énuméra exemple cu miile—va ajunge însă
de a constata aci, pe lângă cele arătate, numai atâta, că chiar
şi în ajunul anului 1848 mai mulţi tineri, fii ai cetăţenilor Bra­
şoveni, se respinseră din punctul de vedere naţional şi reli­
gio nar delà admiterea la praxă lângă magistratura municipală
şi delà înveţarea meseriei de căldărar, săpunar ş. a. Ba
până acolo mergea rigoarea consecinţelor sistemei de na­
ţiuni şi religiuni privelegiate, încât Românii Braşoveni, cari
pe timpul absolutismului Iosefin ridicară o biserică comună
cu vre-o câţi-va Greci din Braşov, se eschiseră mai târdiü
dela administraţiunea bisericii, sub cuvent că Românii, ca
cetăţeni neprivilegiaţi nu sunt capace de a participa la ad­
ministraţiunea unei corporaţiunl bisericesc!, care de aceea
se transpune Grecilor străini ca la oameni privilegiaţi. —
şi vătămarea aceasta principală a Românilor, cu toate că
deosebirea aceasta între oameni privilegiaţi şi neprivilegiaţî
politicesce a încetat, — nu se putură vindeca nici până a-
stădî sub constituţionalismul cel liberal al Ungariei.

Al. XVII.
După astfel de resultate dureroase a diuturnului proces
politic al Românilor faţă cu legea naţiunilor şi religiunilor
privilegiate în Transilvania, uniunea acestei ţerl cu Ungaria
 142

■care despre o parte se anunciase prin art. VII a dietei din

ÎPojon din anul 1847/8 , eară de alta se pregătia a se primi
şi în dieta Ardealului, a trebuit să intereseze şi pe Românii
Ardeleni cu atât mal mare încordare, cu cât el sperau cu
tot dreptul, că prin atare act nou de stat se vor putea mal
uşor vindeca şi vechile injurii, ce le-aü suferit ei delà tenui-
tatea şi ingustitatea de inimă a legislaţiunil ardelene.

Al. XVIII.
De aceea Românii nu aü fost şi nici nu s’aü declarat
vre-odată în contra principiului uniunii ca unei legături mal
strinse între Ardeal şi Ungaria, de cum a existat delà an.
1526 încoace; — dară edocţl prin trista esperiinţă făcută
•cu ocasia actelor de stat delà an. 1437/8, 1526/8, 1691/3,
1744 şi 1791, ce le-am atins mai sus, cu tot dreptul s’aü
putut teme, că întocmindu-se actul uniunii prin o dietă,
din care Românii erau eschişî, celelalte naţiuni şi confe­
siuni vor transporta eară toate viţiurile sistemei politice ar­
delene şi în noul stat cu periclitarea intereselor locuitorilor
români,’ care temere — durere! în urmă s’a şi arătat că n’ a
fost nefundată.
Al. XIX.
Deci Românii Ardeleni cu doue sëptëmânï înainte de des­
chiderea dietei din Cluj adunându-se din toate părţile Ar­
dealului în 15 Maiü 1848 la Blaj, şi consultându-se aci sub
asistenţa comisarilor regesei între altele şi asupra Gestiunii
de uniune, aü îndreptat atât cătră Domnitorul, cât şi cătră
•dieta Ardealului o representaţiune cu rugarea, ca mal ân-
tâiü să se inarticuleze naţiunea română şi confesiunile el,
şi prin urmare numai atunci conchemându-se ca atare de a
lua parte la legislaţiune ca factor egal îndreptăţit cu cele-
-alalte naţiuni şi confesiuni politice, să se ia şi cestiunea
uniunii la pertractare,— altcum protestează în contra ori­
cărei otărîrl de nobis sine nobis.

Al. XX.
Dacă se asculta cererea cea dreaptă a Românilor măcar
•în oara a l l a, uniunea Ardealului cu Ungaria se proclama
pe lângă concursul Românilor cu o mai mare şi mai si­
gură unanimitate, decât s’a întèmplat, şi se putea efeptui
fără tristele urmări, ce le simţim până astă dl.

Al. XXI.

Dară dieta celor trei naţiuni şi patru confesiuni recepte

ale Ardealului,— cu toate că între proposiţiunile regesei a­
 143

vea şi cestiunea egalei îndreptăţiri a Românilor, desconsi­

derând dreapta asta a lor cerere, decretară uniunea Ar­
dealului fără concursul naţiunii române şi încă într’ un mod,
care din noü vătăma cele mai vitale interese ale acesteia.

Al. XXII.
Pentru-eă, pe când art. I al dietei din Cluj din an. 1848
despre o parte primesce egalitatea de drept a tuturor locui­
torilor ca şi in Ungaria, pe de altă parte susţine institutiu-
nea cea veche de trei naţiuni privilegiate pe' teritorul Ar-
-dealului unificat cu teritorul Ungariei. — Ce valoare însă
poate avea egalitatea de drept, libertatea personală fată cu
naţiunile politice, am vëçlut mai sus când am arătat, că în
ce chip nobilul saű cetăţeanul liber român era numai o
paria politică faţă cu nobilii şi concetăţenii celor trei na-
*UinLP/o1Uice; Eară cumcă Prin art- I al dietei din Cluj din
an. 18i8 intr’adevër s’aü susţinut acele trei naţiuni politice,
se vede din mai multe urmări, şi anume îndată şi din § 1
a acelui articol de lege, care în legătură cu § 3 ál art. III
al dietei din Pojon din an. 1847/g conchiamă în casa re­
prezentanţilor a dietei comune din Ungaria 73 de represen-
tanţi, nu a^i locuitorilor din Ardeal, ci al celor 9 jurisdictiuni
maghiare, 5 secuie şi 11 sase, apoi ai oraşelor privilegiate ;
eara în casa de sus numai pe foştii regalist! ai Ardealului’
cari după sistema politică a acestei ţeri n’aü putut fi alţii’
decât din sinul celor trei naţiuni politice şi patru confesiuni
tecepte. Unde sunt aşadară chemaţi de a participa la le-
gislaţiune şi Românii ca atarl??

Al. XXIII.
Papă din analisa art. I şi II ai dietei din Cluj din an. 1848
« u sar putea câştiga deplină convingere despre intentiunea
legislaţiumi ardelene, apoi proiectul de lege al deputâtiunii
•regmcolare esmise pe basa § 2 al art. I al dietei din°Clui
pentru executarea legii de uniune nu mai poate lăsa nici o
umbra de indoeală, cum că ea a vrut si mal departe a re­
serva drepturile pubhco-politice pe teritorul Ardealului nu­
mai pentru cele trei naţiuni politice de mal înainte, pentru-
•ca deşi acel proiect în art. I în loc de uniune propune to­
tala unificare a Ardealului cu Ungaria, în art. 2 vrea să
susţină legea electorală meşteşugită prin art. II. al dietei
‘Ulujane în detrimentul Românilor şi după unificarea Ardea-
lului cu Ungaria; — prin art. II împarte justiţia numai în­
tre tabula regie a Ungurilor şi Sëcuiior şi într*e Universita­
tea săsească, — eară administraţiunea publică între juris-
-dtcţiumle unguresc!, secuiesc! şi săsesc!, cu acel beneficiu
ulterior pentru naţiunea săsească, ca Cornitele naţiunii să-
sesci ales de însăşi naţiunea săsească să fie totdeodată şi
 IM

membru al consiliului de stat în Pesta ; — apoi prin art. III

limba maghiară şi săsească se dechiară de oficioase şi aşa
mal încolo, pe când de atarî beneficii pentru Români nici
vorbă.
Al. XXIV.

Casa i’epresentanţilor Ungariei în adresa el din 10 August

1861, s’a adoperai de a justifica conclusele dietei din Cluj
din an. 1848 şi faţă cu Românii, mal cu seamă din acel
punct de vedere, că acea dietă după constituţiunea Ardea­
lului era legală ; că la acea dietă au fost chemaţi şi aü par­
ticipat şi Românii prin participarea nobililor şi locuitorilor
liberi români din Ardeal, că după aceea ablegaţiî románt
aleşi pe basa representanţei generale a poporului pentru
dieta din Pesta, prin participarea la aceasta aü recunoscut
şi faptele complinite în urma concluselor dietei din Cluj şi
aşa mal încolo.
Al. XXV.
Nu este scopul nostru aci de a ne lăsa in discusiune mai
afundă asupra legalităţii dietei din Cluj şi a concluselor ei
din an. 1848. Dară după-ce în exposiţiunea istorică de mai
sus am arătat cu însăşi citarea actelor publice şi a legilor
ardelene : că naţiunea română, care odinioară ca atare era
părtaşă la legislaţiunea ţării, cu nedreptul a fost eschisă din
aceea prin celelalte naţiuni politice de a c o lo ;— că tocmai:
pentru aceea naţiunea română faţă cu celelalte recepte pu­
rurea a purtat proces politic, care până astădi încă nu s’a
deslegat, că după tenoarea art. XI din an. 1791 al Transil­
vaniei «dietam ordinariam constituunh numai «.status et or-
dines trium nationum totius Principatus représentantes ; că la
acea dietă numai acestea aü fost şi chemate ; că nobilii şi
locuitorii liberi români, şi de n’ar fi fost, după cum am
arătat, din privinţe parte naţionale parte confesionale împe-
decaţi de a participa la drepturi publico-politice, — între
cari se număra şi dreptul electoral, ei n’aü putut representa
pe Români, cu atât mal puţin pe naţiunea română, într’o
dietă, unde această naţiune nu era nici chemată şi după
nici o lege nici poate avea loc; — că Românii din adunarea
lor din 3/ í5 Maiü 1847 aü rugat pe dieta aceea a trium na­
tionum de°a primi şi pe ei intre sine, şi nu li s’a ascultat
rugarea ; în fine că legea electorală statorită prin art. Il al
dietei din Cluj din an. 1848 e basată nu pe representanţa
poporului, ci pe sistema teritorială a naţiunilor privilegiate,
—că prin urmare vre o câţiva deputaţi români, cari din în­
tâmplare aü eşit din urna acelei legi electorale, nici decât
n’aü putut representa pe naţiunea română cea nechemată
şi nepermisă în dietă, ci cel mult numai pe alegătorii res­
pectivului cerc electoral al jurisdicţiunii maghiare, secuie şi
 sase—şi ni căi ri române—apoi apriat se vede, că argumen­
tele justificatoare ale adresei sus amintite, cei puţin'fatăcu
noi Românii din Ardeal nu staű, şi că conclusele dietei
Clujane chiar dacă după tenoarea legilor ardelene sunt le­
gale, dreptatea şi ecuitatea precum şi înţelepciunea politică
le lipsesce cu totul.

Al. XXVI.
De aceea nici nu era de lipsă de a mal justifica a posteriori
o lege deja făcută acolo, unde capul lucrului e de a câş­
tiga pe o impopulaţiune aşa de respectabilă, precum e na­
ţiunea română, pentru legătura el mal strînsă de interesele
statului ungar, mai cu seamă prin mijloace morale, precum
e prin dreptate şi ecuitate, cari sunt mai puternice decât
paragrafele.
Al. XXVII.
xAceastă necesitate spre lauda casei representanţilor din
Ungaria delà an. 1861, trebue să constatăm că o a recunos­
cu t-o şi adresa ei din 10 Aug. 1861. când după-ce recu-
noasce, că legile aduse, deşi au multe scăderi, ele se pot
îndrepta, — aű mal adaugat şi următoarele cuvinte : «Cu
toate acestea noi seim, curncă” sentimentul de naţionalitate,
care se desvoltă tot mai tare, merită cuvenita atenţiune, şi
cumcă acela nu se mai poate mesura cu mesura timpuriloY
trecute şi a legilor mai vechi. Noi nu vom uita nici aceea,
cumcă locuitorii Ungariei, cari nu sunt de naţionalitatea
şi limba maghiară, sunt tocmai aşa cetăţeni al Ungariei, şi
de aceea suntem cu cea mai mare sinceritate gata, de a fe
asigura prin lege toate acelea, ce cere in privinţa aceasta
interesul lor şi al patriei întregi. — Să vedem acum în ce
chip a deslegat mal tàrçliû dieta Ungariei promisiunea dată ?

Al. XXVIII.
După-ce prin intercesiunea bărbaţilor de naţionalitate ma­
ghiară, cari delà an. 1860 până la 1865 aü stat in fruntea
trebilor ardelene, ca cancelari şi ministri aï Maiestăţii Sele
regelui şi Mare-Principe al Ardealului, şi anume a baronu­
lui Francise Kemény, care a mijlocit convocarea dietei ar­
delene prin rescriptul regie din 19 Sept. 1861, în a cărui
proposiţiuni regie primul loc ocupă «inarticulatio nationis
Romanele inter ceteras nationes receptas», ■ — apoi a contelui
Francise Nudaseli/, care a mijlocit convenirea dietei din Si-
biiü delà an. 1863/4, în care se inarticulă naţiunea română
şi se regulă usuarea celor trei limbi a patriei şi pe basa e-
galel îndreptăţiri naţionale se instituiră toate oficiile publice,
apoi se compila şi o lege electorală dreaptă, ce putea mul­
ţumi pe toţi locuitorii ţerii, în line a contelui Francise
•io
Haller, care a mijlocit convocarea dietei ardelene din Cluj pe
19 Novembre 1865, în care Românii folosindu-se de limba
lor aü pretins respectarea inarticulăriî deja complinite a
naţiunii române : după toate acestea apoi urmă rescriptul
reôiü din 25 Dec. 1865, prin care Ardelenilor li-se concese
de° a trimite représentant!! sel, la dieta de incoronare din
Pesta, spre a se aduce la o deslegare mulţămitoare refe­
rinţele de stat ale Ardealului faţă cu Ungaria, precum şi a
tuturor ţerilor ţinetoare de Coroana Ungariei faţă cu impe-
rul austriac, — conditionandu-se totdeodată definitila uni­
une a Ardealului delà considerarea drepturilor speciale ale
Ardealului si delà garanţiile pretensiunilor de drept ale di­
feritelor naţionalităţi şi confesiuni, — eară până atunci să
se susţină în vigoare drepturile câştigate.

Al. XXIX.

Deşi modul convocării asteia a dat Românilor Ardeleni

destulă causa de îngrigire pentru drepturile şi viitorul lor,
rescriptul convocator cuprindea în sine şi asigurările odih­
nitoare. Ingrigirea noastră se concentra mal cu seamă la
acea împregiurare, că Ardelenii se chemară la dieta de în­
coronare din Pesta earăşi după arţ. II aj dietei Clujane,
din 1848. —1Abstragênd acum delà dificultăţile în contra a-
celui articol din lege aduse de noi mai sus din punctul de
vedere al base! lui pe sistema teritorială a celor trei na­
ţiuni privilegiate cu escluderea naţiunii române ; — abstra­
gênd si delà întrebarea, dacă acea lege a fost provedută cu
toate atributele unei legi, în înţelesul chiar al constituţiunil
ardelene, până atunci vigente ; abstragênd şi dela acea di­
lemă juridică, că după-ce prin art. I înclieiându-se uniunea
cu Ungaria, despre o parte dieta Ardealului nici nu mal era
competentă, fără representanţiî Ungariei, cu care s au unit,
d’a mai aduce şi alte article de lege, şi cu atât mal puţin
o lege electorală contrarie principiilor legii electorale un­
gare'' basate pe representanţa poporului, eară despre altă
parte, după-ce noul stat cu care s’a unit Ardealul are deja
în ledile sele, şi anume în art. V, VI şi MI a dietei din
Pesta5 din 1848* deplina provisiune şi pentru representarea
Ardealului unit ; — noi abstragênd dela toate aceste şi alte
asemenea consideraţiuni : nu putem totuşi să trecern cu
vederea aci, acea împregiurare foarte momentoasă, că —
după-ce art. II al dietei Clujane din 1848 chiar după tenoa-
rea lui a fost adus numai ad hoc pentru dieta Ungariei con­
vocată pe 2 luliü 1848, — el nu mal poate avea valoare le­
gală si pentru altă dietă convocată după 1/ ani, prin ur-
mare întrebuintarea acelui articol de lege şi pentru dieta
de încoronare din 1865, noi trebue să o privim de o octro-
ire şi atunci, când nu ’i-s’ar mal fi adaus şi alte octroirl,
precum e eslinderea ei şi pentru teritoriile regimentelor de
graniţă delà Năseud şi Orlat, cari nu se cuprindeau în
art. II din 1848.
Dacă aşadară era lipsă de octroire, apoi tocmai aşa se
putea octroi şi legea electorală din 1791 cu eslinderea ei şi
peşte foştii iobagi şi grăniceri acum eliberaţi, şi tocmai aşa
şi legea electorală compilată în dieta din Sibiiu ; — sad dacă
voinţa a fost de a lega conchiămarea Ardelenilor tocmai
cu punctul de vedere cel strîns al legalităţii din 1848, apoi
mai simplu ar'ii fost aplicarea legi! electorale din Ungaria,
care în art. Y, VI şi Adi făcuse destulă provisiune spre a-
ceea şi pentru teri torul ardelean.

Al. XXX.
Dară cu toate aceste scădăminte a convocării Ardelenilor
la dieta de încoronare din Pesta, Românii Ardeleni consi-
derându-se pe sine în puterea legii de inarticularea naţiu­
nii lor din 1863/4, care chiar după tenoarea rescriptului
convocator avea să remână în valoare, de naţiune recepta
şi egală îndreptăţită cu celelalte naţiuni recepte ale Ardea­
lului, pelângă ulterioară aşteptare, că şi legea electorală
pentru Ardeleni se va îndrepta amësurat principiilor legii
electorale din Ungaria, aü ales la dieta din Pesta şi ablega-
ţii sei puţini ce ’i-aú putut scoate după modalitatea art. II
din 1848, aú mers la dieta de încoronare din Pesta şi ce aü
isprăvit aci?
Al. XXXI.
Dieta Ungariei a regulat referinţele de stat între ţerile ţi-
nëtoare de Coroana Ungariei despre o parte, şi despre alta
intre celelalte ţeri ale Domnitorului comun, prin art. XII
din a. 1867. Ablegaţii români ardeleni n’aü dificultat adu­
cerea acelei legi, pentru-că zăcea şi în interesul Români­
lor regularea trebilor comune pe o basă mal independentă
a dreptului de stat al ţerilor ţinetoare de Coroana Ungariei
faţă cu celelalte ţeri ale Domnitorului comun, considerând
pertractările şi conclusele încheiate in privinţa aceasta de
progres al constituţionalismului şi al independenţei de stat.
Eară dacă Românii aű avut vre-o dorinţă specială în pri­
vinţa aceasta, apoi aceasta se reducea numai la pretensiu-
nea de a fi şi eî într’o proporţiune cât se poate mai ecui-
tabil consideraţi la participarea delegaţiunilor esmitende
pentru trebile comune, ca nu pactul dualismului să dege­
nereze într’un aparat de asuprire a singuraticelor naţiona­
lităţi. — Acest postulat insă ei ’şi-M-au. reservat, după cum
aducea natura lucrului, pe timpul când în sensul rescrip­
tului convocator era să se pertracteze apoi îndată şi despre
legăturile singuraticelor ţeri ale Coroanei Ungariei cu acest
stat.
 •148

Al. XXXII.
In privinţa Croaţiei şi a Fiumei s’aű început pertractările
mal ântâiû pe calea confidenţială înlre bărbaţii cei mal în­
semnaţi din ambele ţerl, cari‘ apoî prin representanţiele lor
aü şi încheiat pacturile, în cari prin mutua coinţelegere s’ail
întâlnit, garantându-le prin lege formală.— Să vedem însă
cum s’a urmat aceasta cu Ardealul şi anume cu naţiunea
română din Ardeal ?

Al. XXXIII.
După primirea articolului XII de lege prin ambele case
ale dietei ungare, şi pe când acest articol de lege era sub-
sternut spre sancţionare (ceea-ce a şi urmat în 28 lunii!
1867), regimul Ungariei esoperează şi publică rescriptele din
20 Iuniü 1867, prin cari se disolvă dieta ardeleană din
1865, şi conclusele aduse în dieta aşa numită provincială
din Sibiiü se pun afară de valoare, apoi de aci încolo pe
basa indemnităţii, ce ’şi-o esoperă delà dietă, şi pe care
dealtmintrea o putea folosi foarte bine spre complanare«
rebilor ardelene pe calea mutuei coînţeiegeri cu toate na­
ţionalităţile din Ardeal, — în loc de aceasta — în decursul
ulterior mal de un an şi jumëtate al sesiunii dietaie de a-
tunci nu face alta, decât purcede cu toată puterea discre­
ţionară de a centralisa toate afacerile ardelene, — de a res­
tringe folosirea limbe! române, de a destitui pe funcţiona­
rii români, până şi pe cei ce şedeau în dietă, — de a su­
prima orl-ce manifestaţiune de gravamine şi postulate, —
şi numai după-ce prin atari mesuri se construiseră Româ­
nii Ardeleni de a goli păharul amărăciunilor până la ultima
picătură, in cele din urmă dile ale primei sesiuni dietaie
se precipitară legea de uniune şi legea de naţionalitate, cari
interesai! pe Români mai mult.

Al. XXXIV.
între atari împregiurărl şi acei puţini ablegaţl Români Ar­
deleni, ce se strecuraseră prin strimtorile legii electorale a
dietei ardelene din 1848 şi sosiră în dieta de încoronare din
Pesta, vedènti, că prin rescriptul din 20 Iuniü 1867 ce Şterseră
şi inarticularea naţiunii române, aű perdut şi eï basa intrării
îor în această dietă, asigurată prin rescriptul convocator din
25 Decembre 1865 şi vëdênd amărăciunea comitenţilor co­
naţionali de acasă,‘ precum şi măîmiţiunea întregei naţiuni
române, parte aű părăsit dieta, parte aü renias încă aci, ca
să fie martori, cum se pot nimici speranţele de 20 ani şi a
acelora, cari avură credinţa cea tare d’a mal putea^ spera
până în ultimul moment, şi aşa depărtându-se şi el de a-
colo să nu se mai reîntoarcă la sesiunea urmată.
 149

Al. XXXV.
Cumcă legea, prin care dieta din Sibiiü a regulat referin­
ţele de stat ale Ardealului faţă cu celelalte téri ale impe­
rniai, care regulare altcum a fost numai o consecinţă a ini­
ţiativei făcute între împregiurările anului 48(30, parte mare
de însuşi bărbaţii fruntaşi ai Ungariei, şi la care şi Arde­
lenii din necesitatea situaţiunii politice de atunci aii trebuit
să se acomodeze, după încheierea art. XII din 1867 s’aü
şters, o înţelegem şi noi ca o urmare naturală a acestei
legi noue.— Dară cumcă totdeodată a trebuit să se caseze şi
legile despre inarticularea naţiunii române şi despre egala
îndreptăţire a celor trei limbi de ţeară a Ardealului, într’a-
devèr ! nu o putem cuprinde, pentru-că acele doué legi
nici nu staü in contrazicere cu art. XII din 1867, şi nici nu
puteau prejudeca regularii referinţelor de drept aîe Ardea­
lului faţă cu Ungaria, după cum art. XII n’a putut prejudeca
nici posterioare! regulán a atâtor referinţe a Croaţiei şi Fiu­
mei faţă cu Ungaria, — apoi şi altcum *acele doué legi ale
dietei din Sibiiü nu dedeaü Românilor mai mult drept
decât posedeaü deja fiecare dintre celelalte naţiuni din Ar­
deal, ci era un postulat vechiu al Românilor pentru susţi­
nerea esistenţei sale, eară dreptul susţinerii de sine e su­
prema lege, de care nu se poate deslegâ fără a-’şi nega esis-
tenţa. — Dară chiar nici din punctul de vedere al strictei le­
galităţi şi cu atât mal puţin apoi al oportunităţii şi înţelep­
ciunii politice nu era justificaveră casarea acelor *doue* legi,
pentru-că abstragênd dela notorietatea, că multele patente
şi ordinaţiuni chiar din timpul absolutismului, mai staü
până astădi în vigoare şi legislaţiunea Ungariei şi a Ar­
dealului ne testează mai multe legi antecoronaţionaie, pro­
vinciale, ba chiar şi de teritorii mai parţiale, cari prin
us şi prin tacita recunoascere, saü prin posterioara sanc­
ţionare s’aü primit între legile ţerii, prin urmare, dacă legis­
laţiunea Ungariei, din punctul de vedere al strictului seü
constituţionalism n’a putut reeunoasce legalitatea dietei
din Sibiiü, ar fi putut^ totuşi, după promisiunile date,
chiar şi altcum din deosăbita consideraţiune a naţiunii ma­
ghiare, faţă cu naţiunea română, cari ambele şi după situa-
ţiunea etnografică sunt avisate a se sprigini una pe alta, să
substitue acele doué legi delăturate prin alte doué legi ale
sale de asemenea tenoare. Chiar şi tenoarea, sensul şi sco­
pul art. XII din 1867, în puterea căruia pactul dualismului
se incheiă intre ţerile Coroanei Ungariei, ca unu! dintre
contrahenţi, şi între ţerile celelalte supuse Mai. Sele ca al
doilea contrahent aşa reeunoasce şi pe Transilvania ca şi
pe Croaţia c. ap. ca membri celui dintàiü contrahent pre­
tinde— de jure respectarea drepturilor transilvane şi in ele
ale naţiunii române.
Să vedem însă ce aü substituit?
 150

Al. XXXVI.
Prin art. 43 din 1868 se efeptui regularea specială a uniu­
nii Ardealului cu Ungaria. • — Abstragênd acum dela între­
barea, că, era oare, chiar din punctul de vedere al înţelep­
ciunii politice, consult, ca Ungaria a cărei Coroană are mai
multe ţări ţinetoare de ea, şi care concese Croaţiei şi Fiu­
mei o autonomie provincială cu mult mai largă decât o a
poşes până la 1848 — totdeodată să unifice altă provincie,
cu ’ muit mai mare, cum e Ardealul, care posedea o auto­
nomie deplină şi mărginită numai prin uniunea personală
a Domnitorului comun, şi ca să o centralisez^ până într a-
tâta, încât să fie un memento, înspăimântător şi pentru
celelalte provincii, la cari Coroana ungară are drept de po­
sesiune sau de aspiraţiune? dară apoi ne mai repeţind nici
acele motive mai în sus înşirate, din cari Românii din Ar­
deal s’aü vëdut până la amărăciune vătămaţi, că la desle-
garea acestei vitale cestirmi aű tost cu totul desconsideraţi :
ne restrîngem aci numai la intenţiunea legilor positive,
cari aű iniţiat acest act însemnat, şi conchidem, că din
tenoarea art. VII al Ungariei din 1848, care in § 5 dice, că
Ungaria e gata de a susţinea deosăbitele legi şi libertăţi ale
Ardealului, încât aceste nu împedică unitatea şi integrita­
tea statului, apoi art. I al Ardealului din 1848, care pri-
mesce art. VII al Ungariei şi în § 2 ordinează esmiterea
unei comisiunl a cărei datorinţă era de a precisa acele de-
osăbite legi şi libertăţi spre ase stabili prin o lege a dietei
comune, se \ede precum-că principiile conducătoare ale
legilor sus menţionate nici decum nu eraü îndreptate că-
tră o fusionare totală, cu atât mal puţin cătră o cen-
tralisare a acestor două ţări, cu cât că unitatea naţională
şi identitatea de drept cu care se motivează această uni­
une, se poate in sensul sus atinselor disposiţiuni pe de­
plin ajunge în privinţa trebilor comune ale Ardealului
cu Ungaria fără vătămarea intereselor şi libertăţilor speci­
fice ale Ardealului, şi cu deosăbire a naţiunilor de acolo,
prin urmare şi a naţiunii române.

Al. XXXVII.

Dară dacă la consiliul dat din partea acelor bărbaţi mal cu

seamă din naţiunea maghiară şl secuiădin Ardeal, a căror en-
tusiasm pentru unitatea naţională a statului ungar i-a răpit
până la perderea din vedere a acelor consideraţiunî, cu cari
eraü datori fată cu Românii, ca naţiune conlocuitoare, la adu­
cerea art. de uniune şi cu deosăbire la formularea proiectului
comisiunil esmise prin § 2 al acelui articlu de lege pentru
speciala regulare a uniunii, şi cari să nu prevadă, că o cen-
 tralisare a tuturor trebilor ardelene la Pesta va aduce cu
timp deşi nu alte, dara nesmintit scăderi economice simţi-
biie chiar şi pentru ei, cu atât. mai mult pentru întregul
Ardeal, — Ungaria a acceptat — poate mal mult decât a
aşteptat— totala unificare a acestor doue teri, apoi să ve­
dem în ce chip o a esecutat, chiar şi din punctul de vedere
al unificării.

Al. XXXVIII.
Din tenoarea iţ-luî I al amintitei legi (art. 43 : 18(38), — care
învoalvă in sine afirmaţiunea absolută a egalităţii de drept
a tuturor locuitorilor, faţă cu negaţiunea absolută a ori­
cărui drept esclusiv de naţionalitate şi confesiune, trecênd
apoi la altă alirmaţiune relativă şi anume a împărţirilor şi
denumirilor teritoriale după naţiunile politice c e a ü esis­
ta! până acum şi a privilegiilor şi esempţiunilor împreu­
nate cu acelea, faţă cu negaţiunea relativă mergătoare
într’aeolo, că aceste împărţiri, numiri, privilegii şi preroga­
tive ale naţiunilor politice, ce aü esistat in Ardeal, se şterg
numai ìntr’atàta, încât ele ating (nu vre-o naţiune politică)
ci numai vre-o naţionalitate cu eschiderea altora— se vede
limpede, că pelângă toată libertatea şi egalitatea de drept
individuale a tuturor locuitorilor Ardealului, totuşi mal esistă
şi atarl, împărţiri şi numiri teritoriale precum şi privilegii
şi prerogative ale naţiunilor politice de mai nainte, prin ur­
mare şi aceste naţiuni politice, cari numai ìntr’atàta se res­
tringa respective şterg, încât nu prejudecă egalităţii de drept
individuale sait a diferitelor naţionalităţi faţă una cu alta,
nu însă şi a naţiunilor politice din Ardeal faţă cu naţiunile
nerecepte de acolo şi cu deosăbire nu şi faţă cu naţiunea
politică română, care prin rescriptul dín 20 Iuniü s”a eli­
minat eară dintre naţiunile recepte ale Ardealului.

Al. XXXIX.
Cumcă nu alta decât acesta este înţelesul cel adevërat al Sţ-lui
I al art. 13 din 1868 se vede şi din tenoarea ŞHuî l al acestei
legi, care susţine apriat art. din 1848 privitor la legea elec­
torală cea basată — nu pe egalitatea de drept individuală,
cu atât mai puţin naţională — ci pe sistema împărţirilor,
numirilor, privilegiilor şi prerogativelor a celor trei naţiuni
politice de mai nainte ale Ardealului. Dară se vede aceasta
şi mal apriat din tenoarea §-luî 9, care regulează denumirea
judeţilor supremi regesc! ai scaunelor secuiesc! şi a comi­
telui^ săsesc, pe când despre căpitani! sau comiţii suprem!
român! cantar! nu e nici vorbă, — apoi şi din cuprinsul §-l ui
11, care pentru naţiunea (nu naţionalitatea) săsească susţine
universitatea politico-naţională tocmai în înţelesul art. de
lege din 1791, — ba şi legea cea nouă municipală a aliat de
lipsă, d’a estinde teritorii! acestei universităţi politice, şi
a-’I garanta o lege municipală separată şi autonomă, — pe
când postulatele Românilor d’a se constitui şi ei într’o uni­
versitate politică-naţională, cu un cap naţional în frunte de
apriori s’a perorescat de un atentat în contra integrităţii sta­
tului ungar.

Al. XL.

Noi n’avern nimica în contra ca celelalte naţiuni politice

ale Ardealului să se recunoască şi mai încolo de atari, să
aibă şefii lor jurisdicţionall şi naţionali, şi să se personifice
prin universităţi poiitice naţionale, dară dacă toate aceste
s’aű putut face* şi acum ca şi mal nainte fără periclitarea
intregităţil Coroanei Ungariei, şi fără scăderea identităţii de
drept şi a unităţii naţionale a statului ungar : apoi pentru-ce
să nu se poată *face* asemenea şi pentru naţiunea română,
fără d’a o constrìnge ca să renoiască eară d’acapo saű să
continue procesul politic cel neprescriptibil, ce ’l-aű purtat
mal bine de 400 ani încoace? quod uni justuni, alteri aequum.

Al. XLI.
Din analisa legii pentru uniune, prin care am arătat tot­
deodată nu numai diferinţa dară şi importanţa egalităţii de
drept politico-naţională faţă cu egalitatea de drept indivi­
duală — după cum fiice legea — fără deosăbire de naţiona­
litate şi confesiune, — se vede apriat şi aceea, că legea de
naţionalitate cuprinsă în art. de lege 44 din 4868 e pre de­
parte de a suplini drepturile ce purced din egalitatea de
drept politico-naţională. Dară această lege de naţionalitate
după cum ea s’a* formulat în numitul art. de lege nu satis­
face nici chiar libertăţii şi egalităţii de drept individuale, cu
atât mai puţin a cerinţelor împreunate cu dreptul de naţio­
nalitate în înţelesul cei adevërat, pe care ’l-a aflat legisla-
ţiunea ungară ca surogat pentru dreptul de naţiune politică
cu restringere numai la dreptul de limbă.

Al. XLII.

După-ce legea 44 din 1868 în titulatura sea recunoasce ega­

litatea dreptului de naţionalitate, si totuşi in introducerea
legii esprima, că toti locuitorii Ungariei, de ori ce naţionali­
tate, fac numai o naţiune politică de stat, restrîngênd drep­
tul de naţionalitate ce ’şî ’l-a pus de principii! al legii numai
la usuareâ diferitelor limbi, ce mal stari in ţearăca un articol
de modă trecătoare, prin urmare deneagă şi esistenţa drep­
tului de naţionalitate : apoi urmează în 29 de §§ nu de a
regula egalitatea de drept, măcar a limbii, ci restrîngerea
acestui drept până la imposibilitatea d’a mai putea usua şi
altă limbă decât cea maghiară.
Iată tot ce cuprinde art. de lege despre egalitatea drep­
tului de naţionalitate !

Al. XLIII.

Abstragènd acum delà această logică legislatoare, unică

în felul seri, — pentru-că se poate ca alţii să înţeleagă şi
numai noi să nu o putem cuprinde, — abstragènd mai în­
colo şi delà legile cele de mai nainte atâta ale Ungariei, cât,
şi ale” Ardealului, cari începênd dela axioma cunoscută a
sfintului Stefan, primul rege al Ungariei, că : regnimi unim
linquae, debile et imbecile, până la acea concatenaţiune neîn­
treruptă de legi ulterioare ale acestor doue ţevi, continuu
recunosc pe teritorul Ungariei şi al Transilvaniei afara de
naţiunea ungarica şi sicula, şi natio ilirica, valachica, saxonica,
pentru-că alari naţiuni esistând in faptă nu se pot nega prin
lege, şi deşi se neagă numai înzadar se neagă, eară core-
laţiunea lor se poate subsume sub o naţiune colectivă a
statului ungar şi acum ca şi mai nainte, fără dA periclita
unitatea şi mtregitatea statului şi fără de a ü lipsă de a de­
nega individualitatea singuraticelor naţionalităţi, abstragènd
mai departe şi delà acel fapt istoric, că limba oficioasă a
tuturor naţionalităţilor din Ungaria, prin urmare a statului
ungar mai înainte a fost cea neutrală latină, — pentru-ca şi
noi recunoascem necesitatea substituirii ei prin limbile cele
vii, şi nu suntem neaplecaţi d’a reounoasce pe cea maghiară,
ca pe una, care se arată între celelalte mai acceptibilă pen­
tru trebile diplomatice şi centrale fără prejudiţiul celora-
lalte limbi ; abstragènd în fine şi delà concesiunile făcute
de Kossuth la a. 1849 în numele Ungariei, pentru-că nici
noi nu punem vre-o valoare positivă pe promisiuni făcute
între împregiurări estraordinari, când poate nici lui nu-’i
mai sta în putere de a putea da aceea-ce promitea : dară
cu tot dreptul putem apela la dechiaraţiunile casei ablega-
ţilor Ungariei făcute în adresa lor din 12 August 1861, şi cu
deosăbire în proiectul de lege despre egala îndreptăţire na­
ţională, elaborat de comisiunea de 67 bărbaţi ai Ungariei,
cari şi astădi stati m fruntea Ungariei. Deşi acel operat nu
mulţămia pe deplin dreptele postulate ale naţionalităţilor
Ungariei : totuşi ce deosăbire între acelaşi şi între legea 44
din 1868? ce regres înfricoşat? Pe când acel operat cuprin­
dea în sine cel puţin recunoascerea positivă de drepturi
naţionali şi limba, art. 44 din 1868 nu e alta decât nega-
ţiunea absolută a ori-cărui drept de naţionalitate şi o res­
tringere de limbile acestora până la nimicire.
 i.V t

ART. XLIV.
Ait. de lege 44 — 1868 in § 1 decretează, că limba statu­
lui fiind cea maghiară, şi limba dietei de aci încolo e sin­
gură cea maghiară. Faţă cu disposiţiunea aceasta trebue să
constatăm mul ântâiù că Românii Ardeleni s’ah folosit de
limba lor atât în dieta din Sibiiü, cât şi în cea din Cluj din
a. 1865, prin urmare ei nu se puteau “priva de acest drept
nici chiar în dieta din Pesta, pentru-că afară de aceea, că
o naţiune nu se poate priva de limba sea nicăirî, chiar şi
art. VIII al dietei ungare din 1848 aű garantat toate li­
bertăţile şi drepturile speciale ale Ardealului prin urmare şi
dreptul limbei române, care acolo era egal îndreptăţită cu
cea maghiară. Dacă acest drept se recunoasce Croaţiei, apoi
cu atât mai mult trebue el să se recunoască Ardealului şi
Românilor, cu cât Ungaria afară de Ardeal, este locuită încă
de un milion şi jumètate de Români.
De aci urmează, că dacă Ardealul s’a unit cu Ungaria,
acest stat trebue să respecteze acest drept al Românilor şi
în dieta comună, sau dacă crede că această concesiune ar
fi o greutate pentru dieta Ungariei, apoi trebue să consta­
tăm şi noi greutatea noastră d’a suporta o privare de drept,
prin urmare alternativa e neîncungiurabilă ca ori să se res­
titue dieta Ardealului măcar într’atâta, încât Românii să
aibă acolo teren de a-’şi întrebuinţa limba s a parlamen­
tară, ori conceadă-se acest drept şi in dieta Ungariei. Uni­
tatea naţională a statului ungar, care se aduce de motiv al
legii, după cum am arătat mai sus, precum şi mai nainte
aşa şi acum nu se poate altera prin dreptul de naţionalitate
şi limbă, şi faptul, că Croaţii şi Fiumani! se pot folosi de
dreptul limbii lor în dieta Ungariei, dovedesce, că unitatea
de stat nu păţi mesce nici o vătămare. Dară după părerea
noastră e şi o disposiţiune de prisos d’a asigura limba ma­
ghiară pentru parlament, cu vătămarea dreptului celoralalte
naţionalităţi ale statului, unde aceste naţionalităţi, dacă nu
ar fi oprite positiv, s’ar folosi spontanei! în parlament de
limba maghiară ca de una, carea din necesitate e chemată
^ limba de coînţelegere mutuă între diferitele naţionali­
tăţi. Senatul imperial din Cislaitania n’a adus atare inter­
dict, şi de aceea se folosesc toţi de limba germană, eară
dacă s’o audit acolo şi alte limbi, asta s’a întâmplat foarte
rar, şi mai cu seamă la acte cerimoniale, d ex. la pune­
rea de apromisiune, precum asta s’a întâmplat si în“dieta
Ungariei, in care Croaţii aii bineventat dieta Ungariei în
limba lor şi mal mult d’abia s’a mai audit atare între­
buinţare.
In fine nu putem retăcea nici acea tristă împregiurare,
că deşi acest § promite publicarea autentică a legilor în
toate limbile patriei, astădî legile Ungariei se pot afla nu­
mai în limba maghiară şi germană.
 ■155

Al. XLV.

§ 1 al legii decretează mai departe, că limba guvernării

terii în toate ramurile el e cea maghiară. Şi aci trebue să
constatăm, că limba română s’a folosit in Ardeal în toate
ramurile guvernării ţeriî de sus până jos pe basa egalei
îndreptăţiri cu limba maghiară şi germană. Dacă însă or­
ganelor centrale ale regimului ungar e cu neputinţă de a
întrebuinţa în toate afacerile sele toate limbile din Ungaria,
apoi nu îi e cu neputinţă de a concede ca pe teritorul Ar­
dealului unde s’a putut fără dificultate să se întrebuinţeze
cele trei limbi ale ţeriî acolo în toate ramurile adminis­
trative, si de a primi de acolo actele oficioase în ori-care
din acele trei limbi fără d’a constrìnge pe organele subal­
terne de acolo de a se face maşine traducătoare pentru co­
moditatea organelor centrale, pentru-că e şi de lipsă ca or­
ganele centrale să afle genuinele postulate ale poporului
chiar în limba lui. Nu populaţiunea să înveţe limba orga­
nelor centrale, pentru-că aceasta ar fi şi o imposibilitate, ci
organele centrale să cunoască limba poporului. Dacă sun­
tem bine informaţi, apoi scirri, că ia curia regească,, unde
vin acte procesuale în toate limbile patriei, instituţiunea de
traducători s’a aliat cu totul nu numai netrebuincioasă, ci
şi de prisos, pentru-că acolo se allă o combinaţiune noro­
cită de judecători, nu numai din toate naţionalităţile dară
şi din bărbaţi, cari fiecare cunosc mal multe limbi, şi lu­
crurile merg curent fără de nici o dificultate. Aplice-se aşa-
dară şi pe la ministerele centrale asemenea bărbaţi din toate
naţionalităţile, apoi disposiţiunile cele respingătoare de în­
trebuinţarea limbilor patriei din §§ 1, 2, 4, 5, 15, 16, 20, 23
şi 25 ai legii de naţionalitate, care constrîng pe toate juris-
dicţiunile politice, bisericesc! şi şcolare, precum şi alte cor-
poraţiuni de naţionalitate nemaghiară, de a întrebuinţa limba
maghiară faţă cu organele superioare ale statului, °ceea-ce
in multe locuri e chiar şi o imposibilitate, se vor arăta cu
totul de prisos şi. nejustificate; eară § 0 n’ar avea lipsă de
acea uşă deschisă pentru amploiaţii statului d’a întrebuinţa
chiar şi faţă cu comunele, partidele şi persoanele private—
după plăcere — saű cum dice legea — după putinţă numai
limba maghiară.

Al. XLVI.

Restringerne dreptului de limbă în administraţiunea jus­

tiţiei fac, ca Românii să-’şl vadă chiar şi căuşele lor de
dreptul privat periclitate. Trebue să repeţim şi aci, ce am
prenais mai sus, că după-ce limba română in Ardeal era
pe la toate judecătoriile din ţeară egal îndreptăţită cu cea
maghiară şi germană, eară judecătorii trebuiai! să cunoască
 •150

tustrele aceste limbi de ţeară— astădi după legea de naţio­

nalitate se respinge folosirea limbe! române prin judecă­
torii din acele jurisdicţiunl, unde legea municipală şi co­
munală cea restrîngëtoare prin voturile virile, face impo­
sibilă representarea Românilor măcar într’o cincime a cor­
pului representativ. De aci urmează, că Românii din Ar­
deal, cari aveaű dreptul dea se folosi de limba sea în toate
jurisdicţiunile, astădî ne mal avènd acest drept şi nici ju­
decători cunoscători de limba lor, trebue să-’şi hazardeze
căuşele sete de drept pe moara plenipotenţiaţilor saű tăl­
macilor, cari nettimi constrìnsi prin lege de a depune cen­
sura de limba română, adeseori înţeleg pe partide mal rëû
ca judecătorul, sau le întortochiază înţelesul aşa, ca din a-
ceea să urmeze perderea dreptului şi ajungerea la sapă de
lemn saű la furci; — precând pe de altă parte prin §§ 7 şi
9 aî legii de naţionalitate, advocaţii români sunt opriţi de
a întrebuinţa limba română chiar şi dacă partidele pentru
siguranţa sea apriată pretind aceasta. Dacă căuşele proce­
suale sumarie se pot pertracta şi lua la protocolul verbal
şi în limba partidelor, şi pot ca atari avea trecere prin toate
instanţele, după cum am arătat mai sus, fără, vre-o dificul­
tate, apoi nu putem pricepe, pentru-ce să nu poată avea
asemenea Ratare şi trecere în limba partidelor şi acele
cause procesuale, la cari trebue să intervină advocaţii ? şi
nu pricepem nici raţiunea §-luï 11, care prescrie ducerea căr­
ţilor funduarie în limba maghiară, când partidele au drept
de a încheia în limba lor proprie toate acele acte şi docu­
mente de drept ce se transcriu în cărţile funduarie, şi când
aceste cărţi funduarie nu sunt instituite pentru comoditatea
oficialilor ce nu cunosc altă limbă decât cea maghiară, ci
pentru siguranţa averii locuitorilor, cari au trebuinţă de a
lua in tot momentul cunoscinţa şi convingerea nemijlocită
de cele ce se trec în acele cărţi. Cumcă instituţiunea de
tălmaci şi translatori, prin care § 12 al legii voi să oblească
dificultăţile meşteşugite ale legii, s’a arătat într’adevër nu
numai nesigură şi netrebnică, dară şi de prisos, cum am
atins mai sus; apoi Vai! şi amar de dreptatea administrată
prin tălmăcitori şi restălmăcitori !

Al. XLVII.
Nu putem însă trece cu vederea acea împregiurare tristă,
că cu toate că legea de naţionalitate concede un fel de
drept de limbă foarte restrins al partidelor faţă cu orga­
nele cele mal de jos ale administraţiunil publice în gene­
ral : totuşi organele oficioase, cari nu se ţin special de ad-
ministraţiunea politică saű judiciară, cred că sunt scutite
de aceste datorinţe de a respecta şi de a întrebuinţa însuşi
limba poporului.
Cu deosăbire organele financiare ale statului întrebuinţează
eschisiv numai limba maghiară până şi în prescrierile şi
mandatele de sol vire a conlribuţiunilor directe şi indirecte
şi a celoralalte eompetinţe erariale, ce le cei' şi le ridica
nemijlocit delà toţi şi delà singuraticii locuitori aşa, încât
poporul nepricepèndu-le nu se poate orienta după ele ca
să le corespundă, sau fiind prea nedrept încărcate, să re­
clame la timp, ci trebue oii să peardă timp şi spese de
călătorie di le întregi până la oraşele cele mai de aproape
spre a cere pe bani deslucire delà bărbaţi pricepători de
limbă, ca apoi delà aceştia să aile că intr’aeeea a trecut
terminele de reclamare şi de recurgere, saű că atare re­
curs in limba maghiară pretinde spese şi mal mari, ori
dacă nu vrea să se espună la atar! spese de călătorie şi
de recurse în limba statului, să aştepte acasă până va primi
deslucirile necesarii dela esecutori! cari pentru încasarea
datorinţeî primitive şi a speselor de esecuţiune î! vinde
până şi bucatura cea mai de pe urmă delà gura copiilor.
Intru adevăr ! cel ce mal crede, că Români! pretind drep­
tul de limbă mima! ca un obiect de lux, apoi coboare-se
in orl-care locuinţă a poporului, şi lăcrămiie ce le va afla
pe faţa acestuia, 1! va convinge, că nici-o sarcină publică
nu-’ l apasă aşa de tare şi nu-’i pot aduce mai sigur la sapă
de lemn, ca sarcinile ce-’! provin delà împedecarea folo­
sinţei propriei sale limbi în afacerile lui faţă cu organele
regimului de ori-ce ram, fie acesta militar, financiar, de co-
municaţiune, de agricultură industrie şi comerciü, de cult şi
învăţămănt, ca şi de administraţiune politică şi judiciară.

Al. XLVIII.

După-ce aşadară am constatat, de ce mare însămnătate

este dreptul de limbă atâta pentru siguranţa onoare!, ave­
rii şi a vieţi! fiecărui cive al statului, cât şi pentru cultura
poporului în 'genere, care singură poate garanta prosperi­
tatea statului, nu va mai fi de lipsă de a delucida mal spe­
cial şi causa învăţă măritului public din punctul de vedere
al legii de naţionalitate. Totuşi trebue să amintim măcar
atâta, că biserica fiind chemată de a promova religiositatea
şi moralitatea credincioşilor chiar şi în interesul ordini!
interne a statului, aceasta nu o poate împlini, dacă nu are
ocasiunea şi mijloacele de a o planta începând delà tine­
rime prin invăţămăntul şcolar.
Recunoascem că dacă a mulţămif pe Români vre-o lege
adusă în dieta Ungarie!, apoi aceea e art. IX din 1868 încât
el garantează autonomia bisericii naţionale a Românilor de
confesiunea gr. or. în toate trebile e! bisericesc!, şcolare şi
fundaţionale, şi astă împregiurare ne indreptăţesce de a
spera, că şi bisericii naţionale a Românilor de confesiunea
gr. cat. se va garanta asemenea autonomia administrativă.
— Dară precând art. IX din 1808 asigură autonomia trebilor
 '1 5 8

noastre şcolare, pe atunci legea de naţionalitate şi legea şco­

lară face acea garanţie cu totul ilusoriă. Noi recunoascem
dreptul de supraveghere a statului asupra tuturor institutelor
de învăţământ. şi de cultură, şi concedem că statul ca şi
biserica, are nu numai dreptul dară şi datorinţa de a ridica
şi ajuta şcoli şi alte asemenea institute de cultură, şi de a
introduce deobligamentul de şcoală, — dară din toate ace­
stea nu se poate deduce nici escusa puterea aceea discre­
ţionară, pe care legea şcolară o a depus-o în manile orga­
nelor regimului spre a strîmtori până la nimicire şcoalele
şi institutele de cultură rădicate de comunele bisericesc!, —
ci ar trebui mai vîrtos să urmeze datorinţa lor, de a le
sprigini şi dota şi din parte-’şi din toate puterile. Dacă le-
gislaţiunea Ungariei crede, că prin ràdicarea de şcoli fără
caracter confesional va putea suprima desvoltarea simţului
de naţionalitate, apoi tare se înşeală in caiculii sei pentru-
că — lăsăm — că toată acţiunea produce cu atât mai încor­
dată reacţiune în direcţiunea opusă, tocmai acţiunea inten-
ţiunată de legislaţiune, dacă ar reuşi, ar laţi numai necon-
fesionalismul în tovărăşia internaţionalismului modern, care
apoi nesmintit al altera cu totul basa statului unguresc. —
lncidit m Scyllam qui vuit evitare Carybdim.

Al. XLIX.
Legea de naţionalitate—ce e drept — promite în §§ 17— 19,
ca în acele scoale elementare, ce le rădica statul prin ţi­
nuturi, unde civilor statului de ori ce naţionalitate, cari lo-
cuesc mai compact, să se dea ocasiune de a-’şi învăţa şi
propria lor limbă, apoi ca în institutele de categoria mij­
locie, şi mai înaltă, unde ocur mai multe limbi, să se ră­
dice catedre de limbile şi literaturile respective : dară tot
aceşti paragafl prescriü, că limba instrucţiunii in şcoalele
elementare se determinează prin ministru (dacă vrea el apoi
şi numai cea maghiară), eară in cele mijlocie şi superiori
se esclude cu totul limba română, relegându-se la catedre
benevole.
Unde este aşadară dreptul de naţionalitate şi limbă în
instrucţiunea publică ? Legea crede că a satisfăcut cerinţelor
de limbă, când în § 27 a luat deobligamentul asupra sea,
•de a îngrigi ca oficialii publici de prin ţinuturile locuite de
naţionalităţi compacte, să fie pe deplin versaţi în limba
acestora, dară cumcă statul nu vrea să aplice prin atari
ţinuturi numai oficiali din respectivele naţionalităţi o spune
earăşi însăşi în § 27, — însă în ce chip să se cualifice şi
oficialii de altă naţionalitate şi cu deosăbire cei de naţiona­
litate maghiară, cari aplicându-se în măsura leului (Löwen
Antheil) ah şi ei deobligamentul legal de a lua procesele-
verbale şi a da resoluţiuni în limba poporului — nu o spune
pentru-că aci a uitat ori a vrut să încungiure învăţământul
obligator al limbe! romane pentru ace! tineri, car! se pre­
gătesc de a fi organe mijlocitoare între stat şi popor.
In fine dacă legislaţiunea a credut, că va putea abstrage
delà necesitatea imperativă a învăţământului obligator de lim­
bile ţerii, când a olărit în § 19 al legi! de naţionalitate numai
limba maghiară de limba predării învăţământului special
pentru universitatea din Pesta, apoi aceea ar putea avea
acea consideratane ce o cere înţelepciunea politică faţă cu
naţionalitatea română, ca cel puţin la universitatea din Cluj,
ce se ridică în mijlocul Românilor, limba acestora să fie
acolo paritetică cu cea maghiară.

Al. L.
După-ce din cele premise se vede limpede, că Românii
nici de cum nu se pot îndestuli cu deslegarea cestiuniî de
limbă prin art. 44 al legii de naţionalitate, trebue să con­
statăm mal departe şi aceea, că de atributele dreptului de
naţionalitate nu se ţine numai dreptul de limbă ci şi alte
interese tot aşa de esenţiale. Nu interesul singuraticilor as­
piranţi la oficiile publice — pentru-că astaci! pânea cea mai
amară e a oficialilor de stat — ci interesul poporului, care
are mare lipsă de a pricepe cu încredere deplină pe oficialii
statului şi aceştia pe ei, pretinde ca să rădicăm postulatul
pentru respectarea Românilor ia împlinirea oficiilor publice.
Câtă însemnătate are şi cestiunea aceasta în viaţa socială
de stat, se dovedesce prin legislaţiunea Ardealului, care
sute de ani mesura conferirea oficiilor publice după cum­
păna cea mal riguroasă a celor trei naţiuni politice şi
patru confesiuni recepte, şi asta nu fără cuvânt pentru-că
numai prin cumpăna aceasta se manifesta nu numai ga­
ranţia egalei îndreptăţiri naţionale şi confesionale, dară şi
a drepturilor speciale şi individuale a populaţiuni! îndrep­
tăţite. Legea de naţionalitate a Ungariei deşi recunoasce
această cestiune, în § 27 o desleagă insă numai în mod
negativ, când dice, că la împlinirea oficiilor publice naţio­
nalitatea saü confesiunea ne mal fiind pedecă legală, in in­
teresul populaţiunii de diferitele naţionalităţi se va lua con-
sideraţiune şi ia individu cualificaţi din respectivele naţio­
nalităţi însă numai după «putinţă». Insă cât de relativă şi
nesigură este garanţia acestei putinţe, (lehetőség) s’a vediit
din urmări. Când a primit regimul present administraţiu-
nea Ungariei şi Transilvaniei, Românii aveaü vre-o 12—15
şefi de jurisdicţiuni, cari astădi sunt reduşi la doi căpitani
şi la doi comiţi supremi usque aci beneplacitum, — apoi o-
ficialil români cari la administraţiunea politică şi judiciară
ocupaű aproape de o terţialitate a statului personal, astădi
afară de vre-o două trei jurisdicţiuni, unde cu mare nevoiă
se mal ţin rămăşiţele de mai nainte — in celelalte jurisdic-
ţiuni s’aü măturat mai cu totul parte prin alegerea virililor
 ■ 160

prépondérant, parte prin denumirile ministeriale ((după pu­

tinţă», întocmindu-se cu oficiali, cari ori nu pot ori nu vreau
să respecteze limba poporului. La reînvierea regimului de
astădi mal în toate ministeriile se denumiră şi câte unui
saű doi oficiali mal înalţi de naţionalitatea română, dară
de atunci încoacl locurife vacante ale lor nu se mal împli­
niră, apoi ministerul finanţelor cu aparatul sëü cel mare
de oficiali centrali n’a vrut să facă nici măcar atâta, cât
făceai! celelalte ministeri!, credênd că e destul că Româ-
mânil concurg cu contribuirne de tot felul de dări, de ce
să mal concurgă şi cu oficialii? Apoi cumcă prin atare a-
parat esclusiv de naţionalităţi, numai cu mare nevoia se
poate strecura câte o” denumire şi la posturile inferioare,
e numai consecinţa naturală a esclusivismulul central. Sub
atari auspicii nece’sitatea e evidentă, că legea de naţiona­
litate are să dee garanţii mai positive, decât după putinţa
cea arbitrară.

Al. LI.
Dacă legislaţiunea însăşi trebue să constateze în legea sa
44 din 1868 esistenţa faptică a mai multor naţionalităţi în
Ungaria, apoi trebue’ ca să se recunoască şi individualitatea
lor prin urmare şi libertatea d’a se manifesta în stat ca a-
tare. — Legea de naţionalitate însă în § 26 restringe această
manifestaţiune numai la libertatea întrunirii in societăţi spre
scopuri bisericesc!, şcolare, sciinţifîce nu însă şi spre sco­
puri publice politice. — Atare drept îl poate manifesta
numai naţionalitatea maghiară care se unifică pe sine,
ca naţiune’ politică a Ungariei, apoi naţiunea săsească din
Ardeal care după cum am arătat mai sus, se înfăţişează
înaintea statului ca naţiune politică atât prin universita­
tea naţiunii saxonice, cât şi prin şeful el, care este corni­
tele naţiunii săsesc!.
Cumcă atare manifestare a Românilor prin o asociaţiune
intr’o universitate naţională cu şeful lor naţional în frunte,
nu poate nici decum’ prejudeca unităţii şi întregităţil sta­
tului ungar, am comprobat mal sus destul de evident,
de aceea aci mai adaugem numai atâta, că aceasta ar fi
tocmai în folosul statului ungar, care prin aceea ar câştiga
un organ formal de comunicaţiune şi înţelegere directă cu
Românii, cari în isolaţiunea topografică, etnografică, ce
constrìnge pe naţiunea, româna ca şi pe cea maghiară la o
reciprocă spriginîre, nu poate fi de interes secundar pentru
statul Ungariei. Apoi istoria ne arată, că statul Ungariei a-
tuncl era mal mare, mal puternic şi în floare, când şefii
deosăbitelor naţionalităţi se grupaü cu steagurile lor sub
conducerea steagului Coroanei ungare, pecând înstrăinarea
naţionalităţilor numai ’i-aű îngustat marginile şi ’i-aű slăbit
puterea internă.
 •UH

Ai. LII.
Cu toată această doctrină istorică — durere ! vedem că
legislaţiunea Ungariei, necum să satisfacă şi celor mai mo­
deste postulate naţionale ale Românilor, dară îi strîmtoresce
şi în drepturile, ce le asigură celoralalţi concetăţeni ai sta­
tului, cu privire la participarea dreptului de alegere şi de
representare. Nu mai recapitulăm acele gravamine ce le-am
desvoltat mai sus cu privire la modul şi forma, în care
s’a compilat legea electorală cuprinsă in art. II al dietei
Clujane din 1848, ci trecênd deadreptul la meritul acestei
legi, ne provocăm numai la motivele destul de larg desfă­
şurate prin acei ablegaţi diétáin, caii în dietele cele din
urmă a sesiunii dietale trecute ’şi-ad rădicat vocea în con­
tra monstrului acestuia de restrîngerea şi răpirea dreptului
celui mai constituţional. A conchiăma o dietă a uneia şi
aceleiaşi ţări, după doue legi electorale, una a Ungariei pe
basa representaţiumi poporului mărginită numai prin un
cens amësurat unui pătrar de sesiune urbarială, alta pen­
tru Ardeal numai din causa că majoritatea locuitorilor e
română, pe basa privilegiilor celor feudale a celoralalte na­
ţiuni aşa numite recepte, cu eschiderea Românilor pe de o
parte prin votul universal a! nobililor şi prin latitudinea
censului üctitiü, ce dă mâna cu votul universal, numai pen-
tru-că aceste" doue clase de îndreptăţiţi cad cu prevalentă
pe locuitori neromâni, eară pe de altă parte prin încărcarea
ţerenilor neprivilegiaţi, cari sunt mai cu seamă Români, cu
un cens ce ’l-au calculat fabricatorii acestei legi electorale
din dieta Glujană amësurat contribuţiunii corespundetoare
la doue sesiuni urbariale, sciind bine, că legile urbariale
ardelene nu permit atâta posesiune în mâna unui ţăran,
şi în tine prin împărţirea cea neproporţionată a cercuri­
lor de alegere, pe de o parte, oraşele cele privilegiate,
de alta cu câte doue trei mii de suflete în majoritate ne­
română, eară pe de altă parte peste jurisdicţiunile cele
mari cu câte doue sute de mii de locuitori în majori­
tate Români numai pentru câte o păreche de ablegaţi es-
chidèndu se totdeodată inteleginţa de pe la sate de drep­
tul alegerii, cu care ea altcum "la oraşe e învestită; cine
nu va vedea din toate acestea, că legea electorată din Ar­
deal, ce a produs atâta scandal şi în sesiunea dietală tre­
cută. e numai un aparat meşteşugit în contra Românilor
Ardeleni? Când legislaţiunea“ Ungariei a primit în art. de
lege 43 din 1868 despre uniunea Ardealului cu Ungaria apos-
teori şi articolul de lege al dietei Clujane, la reclamarea a-
blegaţilor români, s’a escusat cu aceea că legea electorală
nu se poate modifica din incidenţa altui obiect de lege, ci
va avea de grige ca să unifice şi legea electorală, când re-
visuirea acesteia se va pune la ordinea dilii. Insă cu această
 '1 6 2

promisiune, şi cu toată notiţa, ce a trebuit să ia şi regimul

ca vătămarea cea mai nesuferibilă, de care s’aü scârbit
Românii Ardeleni până într’atâta, încât mai preferiră de a
se retrage de pe terenul politic, decât să maî suferă o in­
sultă aşa de demonstrativă — totuşi regimul Ungariei afla
de consult prin proiectul de revisiunea legii electorale pus
pe masa dietei în ultimele dile ale sesiunii trecute, nu numai
d’a susţinea acea insultă asupra naţiunii române din Ar­
deal, dar după-ce scie bine şi aceea, că Românii fac 3/s din
populaţiunea Ardealului, din cele 75 de cercuri electorale ce
cad pe Ardeal, dacă nu vor impedica şi organele regimului
de abia pot alege vr o 10—12 ablegaţl români, ca să pună
coroana acelei legi electorale, maî adaoge o escepţiune unică
în felul seű, anume pentru Făgăraş,—-nu în favoarea ora­
şului, pentru-că voind a -ì face aceasta, ’l-ar fl putut ca (ie
cetate liberă învesti cu un cerc electoral separat pentru el,
—dară deşi regimul nu o spune, ce scia toată lumea— nu­
mai la propunerea Şi în favoarea unei persoane aspirante
la candidatura de ablegat, în detrimentul'districtului întreg
şi cu indignaţiunea unei naţionalităţi de 2 */2 de milioane a
Coroanei Ungariei.
Al. LIII.
Dară nu numai prin legea electorală pentru dietă, ci şi
prin legea municipală şi comunală se află Românii nedrep­
tăţiţi şi asupriţi :n dreptul representanţel constituţionale,
vëdênd că aristocratismul feudal este tradus în instituţiunea
voturilor virile a aristocraţiei banale, care acum usurpează
toată puterea municipală şi comunală spre scopurile sale.—
Noi nu vrem să eschidem pe această clasă de oameni delà
o corespunzătoare participare la representanţa municipală
şi comunală, dară când vedem că această clasă şi acolo unde
ea d’abia representă o cincime, în multe locuri nici chiar o
decime a greutăţilor publice, totuşi pretinde să ocupe ju­
mătate (în esenţă însă majoritatea/ din representanţa mu­
nicipală şi comunală, suntem constrînşl d’a ne rădica vocea
totdeauna în contra unei disposiţiuni legislative, căreia îi
lipsesce cu totul basa dreptăţii şi ecuităţii.

Al. LIV.
Deosăbită atenţiune din partea Românilor şi spriginire din
partea puterii statului,, merită căuşele Românilor dìn fundul
regiù şi în specie ale Scaunelor române filiale a Seliştil şi
Tălmaciului şi a ţinutului Branulul, precum şi a regimen­
tului I rom. fost de graniţă, şi adică cu atât mai vîrtos, cu
cât întreaga naţiune săsească s’a aliat asupra acestor Ro­
mâni şi a statorit şi program naţional săsesc la Mediaş în
4—5 Maiü 1872 în astă privinţă ; care program atât în cêea-
ce privesce regularea municipală ce se aşteaptă în dieta
proximă cât, şi causa Tălmacm-Sâlişte-Bran, este un atac în
contra esistenţel celor 250 mii Români din fundul regiù, de-
cătră ce! 130—150 mii Saşi, atât naţionalitatea Românilor
cât şi natura fundului regiù, carea ndiversitatem jurium ex-
cludlt» , nu sufere numiri în legi: ca ţeară şi municipii! «să­
sesc», universitate şi avere naţională «săsească», etc., nici
esclusivitate de drepturi, libertăţi şi privilegiü numai pe
partea naţiunii săsesci. Cu atât mai puţin se poate restringe
dreptul de representaţiune al poporului din fundul regiù
prin voturi virile saű vre-un cens. Averea şi fundurile, ce
te numesc Saşii «naţionale săsesc!», la cari aü contribuit
numai Românii, sunt proprietatea întregului popor al fun­
dului regiù şi sunt destinate pentru şcoalele acestuia fără
deosăbire de naţionalitate saù confesiune chiar şi prin o-
rînduieli mal înalte.
De unde urmează, că şi la universitatea fundului regiù,
care administrează aceste averi, trebue să se respecteze Ro­
mânii în măsură dreaptă.
In legătură cu toate acestea stă causa Sâlişte-Tălmacm-Bran.
Pe când Saşii pe aceste ţinuturi împopulate, curat române,
voiesc a le esclude de la”fundul regiù, cu slăbirea elemen­
tului român aci, pretind el pământurile şi regalele acestor
ţinuturi române ca proprietate a naţiunii sase, menită pen­
tru ridicarea culture! pangermane, şi adecă, toate aceste pe
basa unul titlu inventat de urbarialitate. Această causă a-
tinge o însemnată parte a fostului regiment I de graniţă.
In privinţa acestor cestiunî — spre a fi aici scurţi • — în­
drumăm la memorandele scaunelor Sëliste-Talmaciü, deja
aşternute dietei Ungariei, în cari se desvoaltă pe larg în­
semnătatea acestor cause şi a tuturor Românilor din fun­
dul re giù.
Asemenea neîndreptăţit se simte fostul regiment I român
•de graniţă prin detragerea şi reţinerea acelor averi şi fon­
duri ale poporului lui, care este proprietate a sea şi me­
nită pentru progresul în cultură a lui. Precum a satisfăcut
regimul în astă privinţă regimentului II rom. de graniţă (a-
cum districtul Năsăudului), asemenea poate satisface I-lui
regiment. Căci însă nu s’a întâmplat aceasta până acum,
poartă vina în o mare parte amestecul naţiunii săsesci în
această causă.
Naţiunea română are de a se îngrigi de interesele popo­
rului”el, precum în totul aşa şi în părţile esenţiale ale el,
unde obvin interesele comune şi factori însemnaţi pentru
cultura şi prosperarea ei, căci corpul nu se va putea des-
volta, dacă membrii lui slăbesc.

Al. LV.
Toate aceste mal sus înşirate şi motivate gravamine, ce
aü şi asupra celoralalte legi speciale ale ţerii, şi mai cu
seamă asupra esecutării lor înriurinţă simţibilă, ne coa-
strîng de a le aduce la cunoscinţa regimului şi a legislaţi-
unii ţeriî spre vindecare. Şi fiindcă nici naţiunea ca atare
nu are dreptul d’a da instrucţiune obligatoare pentru able-
gaţii dietali aleşi din sinul ei, nici aceştia, cari după lege
aü° libertatea convingerii subiective, nu sunt deobligaţl a
primi atarl instrucţiuni, ci numai o datorinţă morală d’a
sprigini postulatele0 naţiunii sale: aşa Românii Ardeleni fă­
când deosăbire între causa sea propriă şi între posiţiunea
ablegaţilor dietali, se vëd totdeodată constrînşî ca pe deo­
parte să presinte gravaminile naţionale înaintea puterii de
stat, prin împuterniciţii şi trămişii se! proprii, ca în modul
cuviincios să esopereze vindecarea lor, eară pe de altă parte
a recomanda şi ablegaţilor dietali, ca şi din parte-’şi să
presenteze aceste gravamine în casa legislativă, şi să con-
lucre pentru Împlinirea dreptelor postulate ale Românilor,
cu aceea espresă reservă din partea naţiunii, ca încât able-
gaţii dietali vor contribui pentru binele Românilor, aceştia
ie vor fi recunoscători, eară încât ori nu le va sta în pu­
tere, ori s’ar abate delà dorinţele naţionale, naţiunea ro­
mână nu va lua evicţiune pentru faptele lor.
Noi facem esenţial deosăbire, deoparte între naţiunea ro­
mână ca atare şi representanţii saü mandatarii ei, de altă
parte între ablegaţii aleşi dietali de naţionalitate română.
Acei mandatari aleşi şi împuterniciţi prin naţiune, in adu­
nările ei şi prin organele el naţionale representează voinţa
naţiunii esprimată în adunare naţională şi sunt strict legaţi
de°programa primită în adunare şi de mandatul ce li-se dă ;
eară ablegaţii dietali sunt aleşii poporului saü cercului res­
pectiv de alegători pe basa cutăreia legi electorale, şi pot
ii aleşi decătră mal multe naţionalităţi, ei representează ale­
gătorii lor şi pot sprigini orï-ce cause, fără a fi legaţi de
vre-o instrucţiune saü mandat, aceştia sunt numai mo­
ralmente legaţi de programul naţiunii române ca Români,
şi încât ei vor lucra conform aceluia, naţiunea eo ipso re-
cunoasce lucrările lor, altcum el nu pot deobliga pe naţi­
une. De aci urmează că cestiunea alegerii şi participarea la
alegeri din partea Românilor, pe basa legii sustătoare, nu
invoalvă causa naţională şi nu se pot confunda cu aceasta
nici pot ceva să deroage acesteia, ci aceea participare poate
şi trebue să se facă necondiţionat şi decătră Români în in­
teresul lor, şi adecă în împregiurările triste de faţă, spre a
susţinea mişcarea politică în poporul român, spre a lega
pe alegătorii români de inteligenţa lor, spre a paralisa în­
cât se poate stricăciunile ce pot obveni causei naţionale
din părţi contrare.
Fiindcă în stat constituţional toate postulatele naţiunii în
formă legală se pot decide şi aduce numai în parlament,
decătră deputaţi aleşi, apoi participarea la alegere este la Ro­
mâni necesară cu deosăbire pentru acest scop, şi deputaţii
romàni — mulţi puţini — vor fi ca Români moralmente da­
tori, a aduce aceste postulate şi a le sprigini în dieta Un­
gariei, mai înainte de toate, fără însă ca prin alte afaceri
"ale lor saü prin succesul cause! naţionale să poată deveni
astă causa periclitată; căci în caşul din urmă, naţiunea ro­
mână este resolută, ca şi până acum aşa şi de aci înainte,
a continua lupta naţională pe cale activă şi legală.

Al. LVI.
Suntem de firma credinţă, că puterea statului devenită
acum in puseţiune normală, — ce îi face posibil de a stu­
dia causa română cu atenţiune mai meritoriă, ' dându-’i-se
şi prin această esposiţiune informaţiunile mai detaiate, nu
va ii neaplicată de a satisface dreptelor dorinţe a Români­
lor Ardeleni, cu atâta mai virtos, cu cât şi aceştia, vedênd
întimpinarea din partea ei, sunt gata de a aplana după pu­
tinţă calea de întâlnire.

Al. LVII.
Statul nu va putea ignora gravaminile şi postulatele unei
populaţiunî aşa de considerabilă, cum sunt Românii de sub
Coroana Ungariei, căreia totdeauna ’i-aü fost credincioşi
spriginiton, dacă îşi aduce aminte, că pot ü şi sunt şi tim­
puri, in care avènd lipsă de spriginul acestei naţiuni, acea­
sta să nu purceadă numai din datorinţa legală de supuşi, ci
şi din entusiasmul recunoscinţii şi mai mult din simţul u-
nor membri îndestulaţi şi patrioţi ai statului comun.
Din toate aceste consideranţe recunoascem ca Români
Ardeleni adunaţi în conferinţa lor generală, a conclude
următoarele :
1) In cas când congresul s’ar ţinea înainte de alegeri a
îndemna pe Românii cei îndreptăţiţi la alegere, să participe
la alegerea ablegaţilor pentru dieta conchiămată pe 1 Sep­
tembre a. c. şi de a alege după putinţă — pretutindeni de
ablegaţi pe acei bărbaţi din sînul sëu, carii atât prin espe­
rienza lor politică, cât şi prin posiţiunea lor independentă
sunt* mai apţi de s apăra aceste gravamine şi postulate na­
ţionale înaintea legislaţiunii, eară in cas când congresul se
va ţinea după alegeri, a deobliga moralmente ca ablegaţii
români să subştearnă în formă cuviincioasă ca proiect de
resoluţiune aceste gravamine în dietă, pe care tratându-le după
formele prescrise prin ordinea afacerilor dietale, să caute
de a le aduce la valoare. Această recomandare se face cu
acea espresă reservă, că încât le vor apăra şi le vor aduce
la valoare, naţiunea le va li recunoscătoare ; încât nu însă,
ea nu va lua evicţiune pentru faptele lor.
2) Conferinţa în fine alegând din sinul seri o deputaţiune
ad hoc stătătoare din ambii Metropoliti şi ca conducători,
 100

şi din 10—15 bărbaţi distinşi, cari în solidaritate să pre-

senteze aceste gravamine şi postulate atât Domnitorului în
formă cuviincioasă de prea umilită rugare, cât şi ministe­
rului în formă de memorand cu acea împuternicire, ca in­
trând în petractare cu regimul şi cu capacităţile din dieta
viitoare, să caute calea şi modul c^l mal potrivit pentru
vindecarea şi respective pentru aducerea lor la valoare.
3) In fine* conferinţa reîntregesce comitetul permanent al
naţiunii, pentru representarea acesteia în toate căuşele el pe
timpul când conferinţa generală nu e adunată.

Sibiiü 7/i9 Maiü '1872.

Comitetul conferinţei naţionale române, ţinută

la Sibiiü în 5—6 Maiü a. c.
 MEMORIUL DELA BLAJ, DIN 3 IULIE 1872. *)

înaltul regim al M. Sale împărătesei şi apostolice regesei,

inspirat de dorinţa nobilă de a vedea şi pe naţiunea ro­
mâna îndestulată şi fericită, a bine-voit de a da subscrişi-
lor plăcuta ocasiune, de a-’şl descoperi în acest respect
opiniunile lor individuale, şi anume a indigita căile şi mij­
loacele acelea, prin care cred dînşii că dacă s’ar réalisa,
ar Ii în stare de a împăciui spiritele, a restabili încrederea
reciprocă şi a şterge efectele dureroase ale unui trecut ne­
fericit.
Subscrişiî salută această generoasă iniţiativă a regimului
M. Sale cu bucurie şi o întimpină cu promptitudine atât
mai mare, cu cât cred mai mult, că precum ei, aşa şi toţi
ceialalţî locuitori de naţionalitate română din Marele-Prin-
cipat al Transilvaniei, sunt inspiraţi de aceeaşi dorinţă leală
şi ferbinte, de a vedea complanate toate diferenţele şi delă-
turate căuşele, care aia produs şi mai produc profunda ne-
îndestulare cu situaţiunea de faţă şi care fac, ca naţiunea
română să fie îngrigită de viitorul seü în present, ca şi în
epocele cele mai critice.
Pentru ca cu atât mai curând să ne ajungem scopul ce
ni-am propus, de a supune la cunoscinţa regimului Maies­
tăţii Sale acelea căi şi mijloace, care credem noi că ar fi
de natură de a împăciui şi îndestula pe nefericita noastră
naţiune, simţim necesitatea de a indigita şi totodată a di­
sipa unele neînţelegeri, ce ni-se par noue că ar predomina
şi ar produce de o parte şi de alta neîncredere şi suspi-
ţiune.
S’a susţinut, precum seim noi, la multe ocasiuni, că na­
ţiunea română nu ar voi să accepteze din partea sa art. de
lege XII din 1867, adecă acel noü pactum conventum, acel
noii drept, fundamental de stat, prin care regatul unguresc
işi regulase relaţiunile sale de stat cătră ceealaltă parte a
monarchie!.
După modesta noastră opiniune, suposiţiunea aceasta
nici într’un respect nu are loc. Nime pe Iunie n’a întrebat
până astădî pe naţiunea română din Transilvania, nici ca
pe o individualitate naţională, representată în vr’un mod
saü altul, şi nici ca pe o parte constitutivă in sistemul Ma-

') «Tribuna» nr. 173 delà */13 August 1892.

 108

reluï-Principat al Transilvaniei: dacă dînsa voiesce sau nu,

să accepteze suscitata lege de stat. Pentru-că despre 9 —10
deputaţi de naţionalitate română din Transilvania, care aű
participat la dieta de încoronare a Ungariei intre anii
1860—1868, nu se va putea susţinea niciodată, că aceia ar
ti fost expresiunea voinţei naţionale.
Mai înainte, la o altă ocasiune de asemenea natură, na­
ţiunea română din Transilvania fusese întrebată decătră re­
gimul M. Sale atât prin mijlocirea unui congres naţional,
ţinut in Aprilie 1863, cât şi prin dieta Transilvaniei.
Ce e drept, Românii Transilvaniei s’aû declarat cu acea
ocasiune pentru integritatea imperului in sensul celor doue
acte mari de stat din 20 Oct. 1860 şi din 26 Febr. 1861,
nici-odată insă in sens absolutistic, şi totdeauna cu condi­
tomi bine precisate, de a se conserva individualitatea po­
litică şi autonomă a Marelui-Principat al Transilvaniei, cum
şi de a se trece în legile fundamentale de sfat condiţiuni
sigure de existenţă naţională pentru Români.
După-ce insă Maiestatea Sa imperială şi regească, condusă
de cele mai înalte interese de stat, credu că acele sunt
mai bine asigurate cu sistemul cuprins în art. XII, noi din
partea noastră nu vedem nicî-o causă, pentru care naţiunea
română să nu accepte acel sistem şi să nu voească a se
conforma lui, îndată-ce in cadrul aceluiaşi va fi asigurată
a ei individualitate naţională.
Aşadară noue ni-se pare, că din causa legii fundamen­
tale, cuprinsă în art. XII, nu ar fi nici o dificultate de a
pervenî la scopul ce ’şi-a propus înaltul regim cu respect
la naţiunea română.
A doua presupunere este, pe cât am aflat noi, că Ro­
mânii din Transilvania ar tinde a periclita integritatea Co­
roanei unguresc!.
Această presupunere, pe cât se aude mai des, tocmai pe
atâta e de vagă, încât no! nu ne putem reţine ca să nu o
o reducem la o simplă denunciaţiune falsă, calumine inven­
tată şi repeţită de atâtea ori, de câte ori naţiunea română
işi reclamă drepturile sale in patria comună. Este lucru
foarte trist, dar prea uşor de explicat, că precum în alte
părţi ale lumii, aşa şi în Transilvania, unde clase de oa­
meni, dedate din timpuri vecin a domina peste Români şi
a-’i călca cu cerbicie, caută pretexte diverse, spre a le im­
pune earăşl jugul sub una saű altă formă! Dară nu este
acesta mijlocul şi nu va fi niciodată, la nici-un popor din
lume ajuns la cunoscinţa de sine, de a-T conserva în fide­
litate cătră stat şi Tron.
Nu calomnia şi nici persecuţiunile vor îndulci şi atrage
pe oameni cătră un stat oare-care.
Intre anii 1860 — 1863 încă s’aü mai audit denunciaţiunî
de natura celor atinse la locul acesta. Pe atunci însă regi­
mul M. Sale a dis :
 169

«Stă la voinţa şi in puterea noastră de a satisface dorin­

ţele Românilor fără umbră de periclitare a statului, aşa în
cât -eî să-’şî ţină de glorie şi fericire a fi şi a se numi con­
cetăţeni ai* acestui stat, a-’*şl versa pungile şi sângele lor
pentru conservareă şi înflorirea lui, şi a nu mal avea alte
aspiraţiuni în viaţa lor».
Pe atunci regimul începuse a-’şî împlini promisiunile şi
Românii a se simţi ceva mai fericiţi.
Cu cestiunea intregităţiî Coroanei ungurescî se aduce în
nex uniunea Transilvaniei cu Ungaria, cu adaus însă, că
naţiunea româna din Transilvania ar combate-o la toate o-
casiunile.
Este prea adevărat, că nu numai inteligenţa română, ci
chiar poporul a protestat la toate ocasiunile în contra uniu­
nii Transilvaniei cu Ungaria. Să fie însă bine constatat, di-n
toate actele câte aii emanat în această cestiune delà naţiu­
nea română transilvană, începând din anul 1848 până în
diua de astădi, că Românii nu au combătut niciodată u-
niunea în principiti, ci Rincontra ei aii recunoscut, în toate
timpurile, acea uniune, care-’şî are basa sa în legea fun­
damentală a Transilvaniei, adecă în diploma leopoldină, ceea-
ce insă nu voesce naţiunea română şi nu a voit, niciodată
este: uniunea cea improvisată, forţată, necondiţionată, acea
uniune care este identică cu unificarea totală, fără pic de
respect la miile de interese provinciale, locale, cum am dice
exclusiv transilvane, crescute oareşicum din pământul ei
în cursul mai multor secoli şi complicate atât de mult, în­
cât regularea şi complanarea lor nu se poate réalisa airea,
decât numai înlăuntrul Transilvaniei, aci acasă, în o dietă
provincială, pe viitor ca şi în trecut în un period lung de
700 ani.
Aşadar despre această specie de fusiune ţin Piomânil,
că este stricăcioasă din mal multe puncte de vedere.
La locul acesta s’ar putea pune întrebarea, că: dacă Ro­
mânii transilvăneni aű recunoscut totdeauna un fel de u-
niune a Transilvaniei cu Ungaria, şi dacă ei nu sunt străini
decătră ea în principiu, pentru-ee nu aű arătat niciodată
modalitatea, condiţiunile sub care ar fi ei aplicaţi a o adopta.
La obiecţiunea aceasta răspunsul este uşor. Românii n’au
fost întrebaţi niciodată despre uniune, ci, în mânia tuturor
protestelor naţionale, s’a făcut totul «de nobis sine nobis». In
anul 1863, când ar fi fost ocasiune de a participa la per­
tractarea acestei cestiunl, existenţa uniunii a fost negată
chiar de regim.
In anul 1865, când earăşl regimul o dete în desbaterea
dietei din Cluj, atunci votul Românilor depus în Decemvrie
pe masa dietei prin metropoliti şi prin ceialalţl membri dietah
de naţionalitate română, fu desconsiderat şi delăturat, ca şi
în 18-48.
Chiar şi dieta ungariei din anul 1848 a prevădut în art.
 ■170

VII § 5 necesitatea de a se specifica condiţiunile uniunii şi

a presupus o convenţiune saű contract de stat între ambele
aceste ţări, între limitele sancţiunii pragmatice. Sciut este,
că nere’spectarea acestor prevederi şi proclamarea preci­
pitată a uniunii în dieta Transilvaniei a produs cele mai
deplorabile efecte, care pelângă o prudenţă şi modera-
ţiune, dictată de natura lucrului şi de toate conjuncturile
politice de atunci, s’ar fi putut evita foarte bine şi spre sa­
lii tea tuturor.
Pecât ne sunt noue cunoscute opiniunile şi chiar con­
vicţiunile predomnitoare ale Românilor din Transilvania,
apoi ei în cestiunea uniunii vëd o întrebare de viaţă şi de
moarte pentru existenţa lor naţională, care îi şi ţine în grige
şi anxietate perpetuă.
Din această causă dînşii nu încetează a pretinde formu­
larea şi fixarea condiţiunilor uniunii, cum şi turnarea lor
în o lege fundamentală de stat, care. să-’şl aibă valoarea sa
pentru tot viitorul şi să rămână scutită şi apărată pentru
totdeauna de ori-ce’ fluctuaţiunî şi furtuni politice, mal apă­
rată şi respectată decât fusese chiar diploma leopoldină din
1691.’ Prin lege fundamentală de stat, ear nu prin legi—ca
să dicem aşa — efemere, care astădî se aduc şi peste câţi­
va ani se delătură prin majorităţi tot efemere, cred Românii
că îşi vor putea conserva şi scuti existenţa lor naţională şi
chiar existenţa şi înflorirea religiunii. în aceste convicţiuni
ale sale, naţiunea română din Transilvania fusese confirmată
chiar prin preaînaltele promisiuni făcute de repeţite, ori, şi
anume prin actele de stat din 20 Oct. 1860, cum şi prin
cele din 21 Aprilie, 4 Maid şi 13 Iunie 1863.
Abstracţiune făcend astădată dela alte condiţiunl ale u-
niunil, care se reduc la ţeara întreagă ca atribute ale au­
tonomiei, ne vom permite a enumera la locul acesta numai
acele condiţiunl, pe care vroesc Românii a le vedea trecute
şi asigurate în o lege fundamentală de stat, ear acele sunt :

A. In respect politic.
1. Recunoascerea limbii române de limbă oficioasă, alăturea
cu limba maghiară, în toate afacerile interne ale Transilva­
niei, de orl-ce natură ar fi acelea, în modul precum se recu­
noscuse aceea în anul 1863/4.
In partea cea mal mare a Transilvaniei funcţionarii aü tre­
buinţă numai de 2 limbi, adecă de cea maghiară şi cea
română. După noi, un funcţionar, care nu e în stare a mai
invâţa pelângă limba maternă cel puţin încă una din cele
2 limbi, acela nu merită a fi pus în funcţiune publică. A-
cest principiu se adoptase şi în parte se şi aplicase chiar
şi sub sistemul absolutistic, ear sub cel numit Schmerlin-
gian s’a reálisát cu cel mai bun succes. Din toate limbile
câte se vorbesc în ţările Coroanei unguresci, limba română
este _ dupa judecata tuturor bărbaţilor competenţi — cea
mai uşoară. Peste aceasta, limba română stă îndata la lo­
cul ardoilea după cea maghiară, cu avuţia sa in literatura
si ea face pe an ce merge progrese în tot respectul consi­
derabile în literatură şi în sciinţă ; de unde urmează, ca
candidaţii pentru funcţiuni publice au ocasiune deajuns spre
a învăţa’ limba nu numai delà poporul cu care vin în con­
tact, cî si cu ajutorul gramaticei şi al lecturei de cărţi; eara
când această limbă s’ar propune şi în şcoalele gimnasiale
maghiare, şi i" cele germano-săsesci, precum se propune
cea' maghiară în gimnasiile românesc!, atunci învăţaiea ei
ar fi şi mai cu înlesnire, de exemplu aşa precum se în­
tâmplă în Belgia şi Elveţia cu limbile patriei, ear de^ câţiva
ani mai încoace chiar în Bulgaria cu limba turcească şi cu
cea bulgară. „ „ . ...
Este imposibil, ca milioanele de locuitori sa înveţe o alta
limbă de câteva mii de funcţionari, ci aceştia trebue să fie
obligaţi a învăţa limba poporului, din ale cărui pungi îşi
trag ei plăţile, pensiunile şi toate celelalte emolumento.
2) Împărţirea veche a Transilvaniei este una din cele mai
abnorme in toată Europa, deundeprovin o mulţime de incon-
venienţe lipsa de regularitate în administraţiune şi conflicte
nenumărate. Acea împărţire se poate face aşa, incât cele
trei elemente naţionale să fie respectate pe atâta, pe cat
vor suferi marile interese ale unei administraţiuni prompte.
Necesitatea imperativă a unei împărţiri politice noue a
tării în comitate şi respective în scaune şi districte, sa re
cunoscut de repeţite ori decatră dietele Transilvaniei, ear
anume în dieta delà anul 1863 a venit formulata ca a <>'
propositiune regească, care a şi fost pertractată în secţiuni.
3) Lege electorală nouă, conformă şi uniformă^ pentru
toate clasele locuitorilor, adecă o lege, din care să lipsea­
scă orl-ce privilegiü de clase şi de castă, precum nu lip-
sesce din amăndouă legile electorale transilvane, adecă :
cea din anul 1791 şi cea din 1848. Ambele aceste legi au
produs în tot timpul cea mai adăncă nemulţumire.
4) Aplicarea bărbaţilor de naţionalitate română la toate
funcţiunile publice ale statului, care cad sub denumire,
fără altă favoare şi preferenţă, decât numai aceea ce îşi va
câştiga fiecare individ prin cualificaţiunea sa, pi io me­
ritele câştigate în vr’ un serviciu şi prin cunoascerea limbi­
lor patriei.

B. In respect bisericesc :

5) Libertatea şi reciprocitatea deplină a religiunii Româ­

nilor din Transilvania. , .
6) Autonomia bisericii gr. cat. cu congrese bisericesc],
provinciale şi diecesane.
 172

7) Dotarea derulai (român) din tesaurul statului saü din

fonduri publice.

G. Cu respect la instrucţia publică :

^ 8) Manuarea şi dirigerea autonomă, liberă şi indepen­
dentă delà organele statului, — ale şcoalelor primare, ele­
mentare şi primare (normale) pe basa confesionalismuluî.
9) Aplicarea bărbaţilor de'naţionalitate română la univer­
sitatea din Cluj în numër paritetic.
40) Decretarea limbii române de limbă paritetica in pro­
punerea studiilor şi sciinţelor la aceeaşi universitate.
41) Înfiinţarea mal multor institute publice pentru R o­
mâni, cu limba română de propunere ; — aşa :
a) a câteva gimnasii complete;
b) unele scoale reale, atât superioare, cât şi inferioare;
c/ şcoale agronomice, dintre care una să’ fie împreu­
nată cu o şcoală de silvicultură ;
clj un institut pentru sciinţele montanistice în unul din
ţinuturile acomodate spre acel scop.
42) Subvenţiuoi din tesaurul statului spre ajutorarea şcoa­
lelor poporale scăpătate.
Aceste sunt punctele de mânecare şi resp. condiţiunile,
despre care credem noi, că se pot lua de base ale’ împă-
ciuirii spiritelor şi ale unei reconciliaţiuni durătoare.
Dealtmintrelea rémâne cu totul la înţelepciunea înaltului
regim, ca despre opiniunile noastre individuale să-’şi câş­
tige convincţiune deplină prin congres naţional din tot cu­
prinsul Transilvaniei, care să fie compus’ aşa, încât să se
poată dice cu tot dreptul, că el este expresiunea voinţei na­
ţionale.
Acest mod de informaţiune exactă despre dorinţele şi as­
pira ţiunile neastre ni-se pare cu atât mai corect, cir cât
’l-am vëdut aplicat decătră regimul M. Sale cu bun succes
de repedte ori, la alte ocasiuni şi în alte timpuri. Pentru-că
dacă la bărbaţii cei maturi ai naţiunii noastre n’a lipsit nici­
odată amorul cătră naţiunea lor, tocmai pe atâta însă nu
a lipsit nici sincera voinţă de a se conforma cerinţelor mai
înalte ale statului şi a îndeplini fără hesitaţiune marile o-
bligamente, pe care le avem cu toţii cătră acelaşi.
Blaj, 3 Iulie st. n., 1872.

Din şedinţa conferenţei private, care s’a ţinut între 17/2y

Iunie ş’i 3 Iulie.

Ioan Vancea G. Baridii,

Archiepiscopi, ca p reşed . al conferenţei. ca, secreta r-referen t.

Rie Măcellariu. Dr. Ioan Radii.

 17 V
A T O M IV Á .

LEGEA ELECTORALA UNGARA. *)

Articolul de lege XXXIII din a. 1874,

privitor la modificarea şi întregirea articolului de lege V din

a. 1848 şi a articolului de lege transilvan 11 delà 1848.

SECŢIUNEA I.

Dreptul de alegere.

§• 1.
Aű drept de alegere pentru deputaţii dietali — cu excep-
ţiunea femeilor — toţi cetăţenii indigeni ori naturalisa^,
care aű împlinit vrîsta de 20 ani şi care întrunesc condi-
ţiunile stabilite în §§ 1 şi 2 al art. de lege V dela a. 1848,
cum şi acele din §§ 3 şi 4 aï art. de lege transilvan II delà
a. 1848, şi determinate mal precis în §§ următori.

§• 2.
Pe viitor dreptul de alegëtor nu mai poate fi întemeiat
pe privilegiile în fiinţă înainte de anul 1848 ; dar totuşi se
va lăsa, privitor la persoana lor, exercitarea dreptului de a-
legëtor acelora, care se dovedesc a fi înscrişi, în virtutea
art. de lege V dela a. 1848 şi a art. de lege transilvan II
delà 1848 şi în temeiul îndreptăţirii anterioare, în una din­
tre listele stabilite dela a. 1848 până inclusiv la a. 1872.

In oraşele libere regesc!, cum şi în oraşele cu magistrat

constituit, au drept de alegëtor toţi aceia, care—ori ca ex­
clusivă proprietate, ori împreună cu soţiile lor, respective
cu copiii lor minoreni :
a) sunt proprietari al unei case,—fie această casă, pe un

3 Traducere din limba maghiară, a textului oficial.

timp, şi scutită de contribuţiune, — care are cel puţin trei
părţi alcătuitoare supuse contribuţiunii pe case.
bj posed un loc, pentru care s’a inscris contribuţiune
după un venit curat de 16 îl.

§• 4.
în acele părţi ale ţeriî, unde e în vigoare art. de lege V
delà a. 1848, aü dreptul de alegători aceia, care aű ín co­
munele mari ori m ici— Vi de sesiune urbarială ori vr’un alt
loc în aceeaşi întindere, ca proprietate exclusivă a lor ori
în eomun^ cu soţiile lor respective cu copiii lor minorenî,
fie această proprietate înscrisă în cartea funduară pe nu­
mele ori-căruia dintre aceştia.
Ga proprietate egală în întindere cu \/i sesiune urbarială,
se socotesce proprietatea de pământ, după care se plătesce
drept contribuţiune tot atât. cât se repartisează în aceeaşi
comună pentru cea mai puţin impusă y t sesiune urbarială.
Dacă în vre-o comună n’ar fi existând nici-o proprietate
urbarială, in acest cas e a se lua ca basa cea mai puţin
impusă Vi de sesiune urbarială din acea comună învecinată
ale cărei împregiurărî normative pentru preţuirea pămân­
tului aü cea mai mare asemănare cu acele ale comunei din
cestiune.
In părţile eonfiniilor militare, provincialisate, incorporate
la comitatele Băcs-Bodrog, Timiş, Torontál şi Caraş, cum
şi în comitatul Severin,— sunt a se socoti ca’proprietate, e-
gală cu -1/* de sesiune urbarială, teritoriile in întindere de
dece jugere—fiecare jugăr de 1600° patraţi ; ear in comitatul
Solnocul-de-mijloc, Crasna şi Zarand, în districtul Cetăţil-de-
peatră şi în Iazigia şi Cumania — opt jugăre de câte 1200° pă­
traţi.
Ca teren cultivat sunt a se socoti pământul intravilan,
grădinile, viile, arăturile şi locurile de păşune.

§. 5.

In părţile ţeriî, unde e în vigoare art. de lege transilvan

II dela a. 1848, aü dreptul de alegători în comunele mari
şi mici aceia :
aj care plătesc în temeiul cadastrului pentru calcularea
contribuţiunii în present în vigoare, contribuţiune, după
un venit curat de 84 fl., — ear dacă posed o casă aparţi­
nătoare clasei I de contribuţiune după un venit curat de 79
îl. 80 cr., şi dacă casa io r ” e trecută în cl. II ori în o
clasă superioară de contribuţiune, — după un venit curat
de 72 îl. 80 cr.
In caşul rectificării cadastrului present ori al facerii unui
cadastru noü, sumele de venit curat se modifică în pro-
porţiunea în care stă întregul venit curat, prevădut în ca­
dastrul present al părţilor ardelene, cătră veniturile curate
întregi înscrise în cadastrul rectificat.
bj care plătesc contribuţiunea de stat după un venit cu­
rat anual în total de 405 ’fl. supus contribuţiuniî pe pâ­
ment de casă, ori contribuţiuniî de cl. I saű III după venit.
Pelângă aceştia mai iad parte la alegeri : fiecare co­
mună care afară de cei îndreptăţiţi în virtutea art. de lege
XII dela a. 1791 numără cel puţin 100 case, prin doi de­
legaţi,—ear comunele mai mici prin un delegat,—liber aleşi.

§■ 0.

Afară de aceştia mai aű dreptul de alegători aceia :

aj care sunt proprietari— ori exclusiv, ori în comun cu
soţiile lor, respective cu copiii lor minorenî, conform dis-
posiţiunii amintită în § 4 — ai unei case pentru care se so-
cotesce contribuţiune după chirie cel mai puţin după un
venit anual curat de 105 îl. ;
b) care plătesc contribuţiune de stat pentru proprietatea
ce stăpânesc în modul amintit sub p. a), ori pentru capi­
talurile lor proprii, saű pentru amendouă împreună, după
un venit anual curat de cel mai puţin 105 îl. ;
c) care în calitate de comercianţi ori fabricanţi sunt impuşi
cu contribuţiune după un venit anual de cel mai puţin
105 îl. ;
d) care sunt impuşi, în oraşele libere regesei ori în oraşe
cu magistrat, ca industriaşi cu contribuţiune după un venit
anual de cel mai puţin 105 fl. ;
e) care plătesc, în comunele mari saű mici, dare de venit
pentru cel mai puţin o calfă.

§• 7-

AŰ drept de alegători şi aceia care plătesc contribuţiune

pe venit anual, inscris în art. de lege XXIV dela a. 1868 în
cl. 1, cel mai puţin 105 II.; ori după un venit anual a-
parţinător clasei II, de cel mai puţin 700 îl.; mai departe
acei funcţionari de stat, municipali ori comunali, care plă­
tesc dare de venit anual aparţinând clasei II de cel mai pu­
ţin 500 11.

§.' 8.

In caşurile din §§ 0 şi 7 se cere, ca alegătorii, care ur­

mează să fie înscrişi în listele nominale in basa celor amin­
tite, să fi fost impuşi in anul precedent cel mai puţin după
venitul stabilit prin disposiţiunile de mai sus.
 •170

§• 9.
Aü dreptul de alegëtorï, fără privire la venitul lor : membrii
Academiei maghiare de sciinţe, profesorii, artiştii academici,
medicii, advocaţii, notarii publici, inginerii, chirurgii, far­
maciştii, agricultorii diplomaţi, sivicultoriï şi montaniştil
(inginerii de mine), preoţii, capelanii, notarii comunali, în­
văţătorii şi institutorii asilelor de copii, — în acele cercuri
electorale unde îşi au domiciliul statornic.
Pentru dreptul’ de alegëtorï, cuvenit preoţilor şi capela­
nilor, se cere însă, ca aceia să fie numiţi pe cale oficială în
această calitate în vr’o comună bisericească.
Dimpotrivă, profesorii, învăţătorii, institutorii asilelor de
copii şi notarii comunali, aü dreptul de alegëtorï numai dacă
aü fost numiţi, in conformitate cu legea, în funcţiunile lor,
dacă aü fost aleşi ori confirmaţi în oficiü.

§• 10.
Nu posed dreptul de alegëtorï, nici întrunind condiţiunile
citate în §§ anteriori, aceia care stali sub puterea părin­
tească, sub aceea a unui tutor; ori, ca servitori, sub puterea
stăpânului.
Se socotesc ca stând in calitate de servitori, sub potesta-
tea stăpânului, ucenicii din clasa comercială şi industrială,
cum şi servitorii şi servitoarele care sunt în serviciu public
ori particular.
Funcţionarii din agricultură nu sunt a se privi ca stând,
în calitate de servitori, sub potestatea stăpânului.

'§• H-
Nu pot exercita dreptul de alegëtorï şi prin urmare nu
pot fi înscrişi în listele electorale:
1. Soldaţii, matrozii şi honvedii care servesc, în activitate,
în armată, oricare aü fost temporal concediaţi; nu aparţin
însă acestora reserviştii şi honvedii convocaţi pentru con­
trol ori pentru deprindere de arme, în înţelesul §-lui 36 al
art. de lege XI dela a. 1868 şi al art. de lege XXXII delà
a. 1873.
2. Personalul de pază în serviţul de finanţe, de vama şi
de contribuţiune.
3. Gendarmi!.
4. Personalul poliţienesc cţe stat, cel municipal ori co­
munal.
§• '1 2 .

Nu e permis să exerciteze dreptul de alegëtorï şi prin ur­

mare—chiar dacă li-s’ar cuveni din vr’ un motiv dreptul de
alegëtorï— nu pot fi înscrişi în listele electorale, aceia:
 177

1. care aü fost osândiţi la perderea libertăţii pentru vr’o

crimă ori delict, saü pentru vr’unul dintre delictele de presă
prevedute în §§ G, 7, 8, 9, 10, 11 şi 12 aï art. de lege XVIII
dela a. 1848,—pe timpul càt ţine pedeapsa;
2. care se găsesc în închisoare preventivă, în virtutea li­
nei hotărîrî judecătoresc! cu putere de drept, pentru vre-o
crimă ori vr’un delict ;
3. care ari fost condamnaţi la perderea dreptului lor de
alegători,— pentru timpul determinat prin sentenţă cu pu­
tere de drept:
4. cei caduti in concurs (faliment), — câtă vreme nu s’a
înlăturat concursul ;
5. care nu ’şi-au plătit în cercul de alegere contribuţiu-
nea directă ce sunt datori a o achita pentru anul premer­
gător conscripţiunii, respective anului rectificării.
Alegătorii citaţi sub punctele 1, 2, 3 şi 4, dacă vor pu­
tea dovedi altfel dreptul lor de alegători, vor fi înscrişi
în o listă separată şi pot exercita dreptul lor de alegători,
în mod excepţional, dacă înaintea comisiuniî de conscrip-
ţiune, respective înaintea comisiuniî de rectificare, vor
fi dovedit : achitarea ori desfiinţarea concursului, prin o
hotărîre judecătorească cu putere de drept ; suferirea în­
tregii pedepse, prin dovadă din partea autorităţii compe­
tente ; ear expirarea timpului privitor la perderea dreptului
de alegător, prin sentenţă judecătorească în original.

§■ 13.
Elegibil e flecare alegător care a împlinit anul al 24loa al
etăţii, care a fost inscris în o listă electorală şi e în stare
a corespunde acelei disposiţiunî a legii, că limba legislati­
vei e cea maghiară.
Cine a fost osândit, după intrarea în vigoare a acestei
legi, prin o sentenţă judecătorească cu putere de drept,
pentru omor, pentru furt prin forţă, pentru tăciunărie, furt,
ascundere, pentru falsificare de acte, înşelăciune, faliment
fraudulos ori pentru juramént fals, — nu poate fi ales.

§. 14.
Suma contribuţiunii cerută pentru dovedirea dreptului de
alegător, urmează să fie dovedită prin libelul de con-
tribuţiune, prin un certificat din partea casieriei (oiiciola-
tului’de dare) ori prin un extras din registrul principal co­
munal (Tabela B) privitor la contribuţiunile directe.
Dreptul de proprietate asupra pământului şi a casei, ur­
mează să fie dovedit : în caşuri îndoelnice, prin un extras
din cărţile funduare (foaia de proprietate) acolo unde există
cărţi funduare ; ear în alte locuri prin alte acte dovedind
dreptul de proprietate ; întinderea proprietăţii, prin un ex-
it>
 178

tras din registrele cadastrale ori din registrul fundamental

de comasare.
In cas de comproprietate a unui composesorat, e a se
dovedi proporţia individuală a comproprietarului la proprie­
tatea comună ori la venitul comun, prin un act public ori
prin un registru-verbal de composesorat, care a servit deja
ca basă fundamentală la divisiunea venitului comun.
Pe basa unei proprietăţi care e înscrisă în cărţile fundu-
are pe numele mai multor proprietari cu părţi nedetermi-
nate, dreptul de alegëtorï a tuturor proprietarilor înscrişi
în cartea funduară, se va privi ca îndreptăţit numai atunci,
când respectiva proprietate cuprinde din punctul de vedere
al întinderii saü al venitului întinderea, ori venitul stabilit
prin legea de faţă ca condiţiune a îndreptăţirii de alegător,—
de atâteorî, câţi proprietari sunt inscrişi în cartea funduară.
Proprietatea de amanet dă posesorului amanetului drep­
tul de alegere până la terminul rescumperăril.

§■ 15.
In locurile, unde există registre funciare (cărţi funduare)
e a se da drept de alegător aceluia care îl reclamă pe basa
unei proprietăţi imobile, deşi nu se găsesce inscris încă în
registrele funciare, — atunci când dovedesce :
a) că el are proprietatea lucrului imobil ;
5) că proprietatea asupra imobilului din cestiune ’i-a re­
venit în virtutea dreptului de moştenire, în temeiul unei
afaceri de drept, ori în urma regulării de proprietate fă­
cută în acest timp ;
c) că, ori pertractarea cestiunii de moştenire e în cur­
gere, ori dacă nu e un cas de această natură— că moş­
tenirea, respective afacerea de drept privitoare la înscrierea
dreptului de proprietate, a fost insinuată la oficiul pentru
mesurarea competenţei ;
d) că contribuţiunea pentru proprietatea imobilă se pia­
tisce saü de el însuşi, saü prin altcineva.
Dar totuşi în caşurile citate aci, se cuvine drept de ale-
getoi celui ce ridică pretensiune în privinţa aceasta numai
atunci, când persoana, al cărei drept de proprietate e in­
scris în cartea funciară, nu reclamă ea însasi dreptul de
alegător pe basa aceleiaşi proprietăţi imobile. ’

§•46.
In acele comune ale Confiniului-militar provinciálisát, în
care există comuniuni de case, dreptul de alegător se exer-
citează decătra căpetenia comuniunii, dacă cumva proprie­
tatea funciară comună are întinderea stabilită în § 4.
Dacă însă membrii unei comunităţi de case aü împărţit
 479

intre sine, păstrând legătura de comunitate, proprietatea

imobilă, atunci toţi câţi stăpânesc atâta avere imobilă câtă
se statoresce prin°§ 4 ,‘ exercitează dreptul de alegător.

SECŢIUNEA II.

Comitetul central.

§■ 47 .
La fiecare jurisdicţiune şi în fiecare oraş care trimite, pe
temeiul §-luî 5 al art. de lege V dela a. d848, un deputat,
urmeazăsă se constitue un comitet-central pentru alcătui­
rea şi rectificarea listei alegătorilor, cum şi pentru condu­
cerea actului de alegere de deputat pentru dietă.

$. 48.
Preşedinte al comitetului central e funcţionarul superior
ai jurisdicţiunii saü al oraşului, ori locoţiitorul legal al a-
cestuia.
In jurisdicţiunile şi oraşele care alcătuiesc numai un cerc
electoral (o circumscripţie), comitetul central consistă : afară
de preşedinte, din 12 membri; la cas de două cercuri elec­
torale, din 10; şi la trei cercuri electorale, din 24 membri;
ear dacă există°maî mult decât trei cercuri electorale, în
acest cas sunt a se alege pentru fiecare cerc, pelângă cei
trei, încă câte doi membri.
Comitetul central se va compune totdeauna astfel, ca în
acesta să fie aleşi cel mai puţin câte doi membri din fle­
care cerc etectoral.

§. 19.

Membru în comitetul central, în comisiunea de conscrip-

ţiune şi scrutiniú, poate să lie orï-care alegător din acel cerc
electoral, peste care se întinde sfera de lucrale a comite­
tului, apoi flecare membru al respectivului comitet central
al jurisdicţiunii, căruia ’i-se cuvine dreptul de alegere in
virtutea acestei legi.

§. 20 .

Membrii comitetului central se aleg, pentru timp de trei

ani, decătră adunarea generală a jurisdicţiunii ori oraşului,
prin voturi secrete şi cu majoritate de vot relativă.
In locul membrilor decedaţi ori eşiţi, se vor alege mem­
bri noi, pentru timpul ce mai remane, — în cea mal dea-
proape sesiune generală.
 180

Alegerea se va pune la ordinea diliï într’o aşa di, încât noi

aleşii membri să poată începe numai decât dupa expirarea
celor trei ani lucrarea lor.

§• 21.
Membrii comitetului central ai comisiunii de scrutiniti
sau de circumscripţiune, aű să depună următorul jurământ :
«EÜ N. jur, etc:, (făgăduesc serbătoresce), că tot ceea-ce
e de datoria mea, conform legilor ţerii (privitor la compu­
nerea listelor electorale), pentru alegerea de deputaţi, voiü
îndeplini credincios, nepărtinitor şi consciinţios. Asâ să-’mî
ajute Dumnedeû, etc.»

§. 22 .
Despre fiecare discuţiune, comitetul central va dispune
ca să se redacteze un proces-verbal decătră un secretar ce
urmează să fie ales din sinul acestui comitet, în care pro-
ces-verbal sunt a se trece numele celor presenţi ; un exem­
plar din acesta e a se păstra la archivă, ear afdoilea exem­
plar se va înainta din timp în timp ministrului de interne.

§. 23.

Privitor la limba de afaceri a comitetului central, sunt

normative disposiţinnile art. de lege XLIV delà anul 1808.

§■ 24.
Comitetul central se întrunesce ori-când cer lucrările a-
cestuia, stabilite prin legile actuale.
Despre ântâia di de şedinţe, presidentul incunosciinţează
pe membri prin o convocare specială ; această convocare
urinează sa fie trimisă, respective să fie publicată : în oraşe,
cu 3 dile înainte ; ear în alte jurisdicţiuni, cu 8 dile înainte
de începerea şedinţelor. Cad sub excepţiune caşurile extra­
ordinare, în care presidentul e îndreptăţit a convoca indată
comitelui central, cum şi caşurile când ântâia di a şedin­
ţelor comitetului central va fi hotărîtă prin această lege.
Pentru luarea unei hotărîri valabile se cere—acolo unde
comitetul consistă din 12 membri — presenţa a cel puţin 4
membri; ear altundeva, presenţa a cel maî puţin 6 membri.
Presidentul are vot numai în caşul de egalitate de voturi.

§. 25.
Şedinţele comitetului central, ca şi acele ale comisiunii
de conscripţiune, sunt publice.
 181

§■ 26.
Comitetul central comunică nemijlocit cu ministrul de
interne, cu judecătoriile, autorităţile, cu corporaţiunile şi
cu persoanele singuratice.
împotriva hotărîrilor comitetului, întrucât aceste se ra­
portă la îndreptăţirea de alegători, se poate face recurs, în
virtutea §-luî 50, la Gurtea-de-Gasaţie (Curia regească) ; ear
în toate celelalte caşuri, cum şi în caşurile din §§ 34 si 107.
la ministrul de interne.

§■ 27.
Executarea decătră cei în drept a disposiţiunilor legii de
faţă va fi supraveghiată prin-ministrul de interne, care e-
mite în această privinţă cătră respectivele comitete centrale
cerutele instrucţiuni şi ordine.

§• 28.
In acelea cercuri electorale mixte, în care comunele a-
parţinătoare unei jurisdicţiunî comitatense formează împre­
ună cu una ori cu mai multe municipii orăşenesc!, respec­
tive cu comune ale unui district învestit cu drept munici­
pal, un cerc electoral, — hotăresce ministrul de interne, în
conformitate cu disposiţiunile acestei legi şi ascultând pe
cei interesaţi, privitor la Gestiunile eventuale ce s’ar ivi în­
tre jurisdicţiunî în executarea legii de faţă.

SECŢIUNEA III.

Listele electorale.

§• 29.
Lista electorală va ii din oficiu alcătuită si rectificată în
fiecare an.

§. 30.
Pentru formarea şi rectificarea în fiecare an a listei elec­
torale, comitetul central alege, pentru fiecare cerc electo­
ral, în fiecare an, o comisiune permanentă, şi determină
timpul în care această comisiune trebue să-’şi termine în
întreg cercul lucrarea sa.

§■ 31.
In acele cercuri electorale care sunt alcătuite de unul
saü din mai multe oraşe libere regesc! şi din comune care
aparţin uneia ori mai multor jurisdicţiuni, comitetul cen­
tral emite pentru fiecare jurisdicţiune câte doi membri în
comisiunea de conscripţiune, cari membri vor executa cu
toţii împreună conscripţiunea în întreg cercul electoral.
Dacă în sinul acestei comisiuni s’ar ivi, cu prilejul deci-
siunii asupra unei cestiuni, egalitate de voturi, pentru fie­
care dintre aceste caşuri ese prin tragere la sorţi din co-
misiune câte un membru şi cestiunea de discuţiune se lio-
tăresce cu majoritatea membrilor remasi în comisiune ; după
liotărîrea unei cestiuni de felul acestora, îşi continuă însă
toţi membrii comisiunii activitatea lor.

§. 32.

Preşedintele comisiunii de conscripţiune e dator a hotărî,

în intervalul ce-’l va stabili comitetul central, diua în care
se va înfăţişa pentru îndeplinirea conscripţiunii în fiecare
comună mare a circumscripţiunii şi în fiecare reşedinţă a
notarului de cerc.
Aceste termine urmează a fi anunţate, prin primăria co­
munei şi în modul obicinuit, în fiecare comună cu cel mai
puţin 8°dile înainte de conscriere.
Terminele statorite vor fi strict ţinute decătră comisiune,
şi la întâmplarea de a se ivi o pedecă cu neputinţă de în­
lăturat, se vor stabili termine noue, care deasemeni vor tre­
bui să fie publicate cu 8 dile înainte.

§• 33.
Comisiunii de conscriere trebue să ’i-se pună la îndemână :
a) listele de conscripţiune, alcătuite cu începere delà a-
IIul 1848 până la anul 1872 ;
bj registrul principal comunal privitor la contribuţiunile
directe (Tabela B.) ;
cj registrele contribuţiunilor funciare (cărţile cadastrale) ;
dj acolo unde comasarea s’a săvîrşit deja, registrul fun­
damental de comasare.
Fiecare autoritate cum şi fiecare funcţionar public şi
preot, e dator a da — atât comisiunii de conscripţie, cât
şi comitetului central — datele cerute pentru compunerea
şi rectificarea listelor nominale.

§. 34.
In comunele în care se ivesce necesitatea d e a cerce ta­
in conformitate cu § 4 — sesiunea urbarială de V* a celor
mai puţin impuşi, aceasta se va face decătră comisiunea
de conscriere şi resultatul cercetării dimpreună cu datele se
vor supune comitetului central.
 usa

Dacă în această privinţă se ridică vr’o plângere, hotăresce

comitetul central asupra ei.
§■ 35.
Primăriile comunale sunt datoare a fide faţă la conscrip-
tiune şi de a da lămuririle trebuincioase.

>• 30.
Ori-cine, căruia ’i-se cuvine dreptul de alegător statorit în
secţiunea 1 a legii acesteia, trebue să île inscris în listele
electorale chiar şi când nu s’a insinuat în persoană.
Ear dacă cineva se presenta în persoană înaintea comi-
siuniî, pentru a-’şi dovedi dreptul seu de alegător, acesta
trebue să fie ascultat.

Comisiunile de conscriere alcătuiesc, — atât cu prilejul

celei dintâiri conscripţii, cât şi cu prilejul rectificării anuale,
—o listă de alegători separată pentru liecare comună, şi ele
sunt datoare a o trimite, învestită cu subscrierea lor, co­
mitetului centrat, imediat după terminarea funcţionării lor.

îţ. 38.
Fiecare alegător va fi inscris numai în o listă, şi anume
în lista acelei comune, in care îşi are domiciliul statornic.
Dacă însă proprietatea, stabilimentul comercial, fabrica ori
stabilimentul de industrie, pe care îşi întemeiază îndreptă­
ţirea de alegător, s’ar găsi în o altă comună sau pe terito-
rul unei alte circumscripţiunî electorale, atunci alegătorul va
fl inscris, potrivit dorinţii lui, ori în lista domiciliului seü
statornic, ori în lista comunei din cestiune, adecă în lista
respectivului cerc electoral.
Aceia care aü dreptul de alegători în virtutea jţjţ-lor 2 şi 9,
pot fi — în totcasul— înscrişi numai în lista acelor comune,
în care îşi au domiciliul permanent ; dacă privitor la aceasta
s’ar ivi vr’o indoeală, atunci respectivul poate declara el
însuşi în care dintre comunele din cestiuue, ori în care
despărţământ al oraşului doresce să fie inscris. _
Goalele rubricate cerute pentru alcătuirea ântâiă, cum şi
acele pentru biletele de rectificare anuală, vor fi trimise co­
mitetelor centrale decătră ministrul de interne.

§. 39.
Cu prilejul rectificării ce urmează, a se face în fiecare
an, e a se observa aceeaşi procedură ca şi la ântâia con­
scriere.
 Aceia care în acest interval, vor fi murit, ori care îşi vor
fi perdut dreptul de alegători, vor fi şterşî din liste cu pri­
lejul rectificării ; ear aceia care posed dreptul de alegere,
dar nu vor fi fost înscrişi ori aceia care doresc să fie tre­
cuţi dintr’o listă întralta,” vor fi înscrişi în lista alegătorilor.

§• 40.

Comitetul central e dator a lua în fiecare an în primele

dile ale lune! Maiű disposiţiunile cerute pentru rectificarea
anuală a listelor electorale, — ear comisiunile de conscriere
vor trebui să termine lucrările ce li-se vor cere, până la un
astfel de termin, încât comitetul central să poală începe în
fiecare an la 15 Iunie compunerea listelor nominale pe basa
acelor lucrări.

SECŢIUNEA IV.

Reclamaţiunile în contra listelor electorale.

§. 41.

Comitetul central electoral supune, în şedinţe dilnice, unei

examinări listele electorale alcătuite decătră comisiunea
de conscripţie, le întregesce pe basa datelor ce îi staü la
îndemână, ori dispune să se întregească decătră comisiunea
de conscripţie şi alcătuesce după alfabet listele provisorii,
separat pentru fiecare comună din cercul electoral, după
formularul statorit de ministerul de interne; ear pentru co­
munele care formează ele mai multe cercuri electorale, le
formează după cercurile electorale.
Listele electorale pot fi compuse in oraşe şi pe arondis-
mente de oraş.

§. 42.

Comitetul central comunică lista electorală oraşelor şi co­

munelor aparţinătoare aceluiaşi cerc electoral, — fiecărui
oraş şi fiecărei comune şi fiecărui notariat de cerc (circum­
scripţie) din cercul electoral — şi emite cu această ocasiune
o publicaţiune în limba oficială a statului, ori — cerănd îm-
pregiurăriîe — şi în o altă limbă în majoritate întrebuinţată
în acel cerc, * în care trebue să publice: unde şi când lista
provisorie alcătuită se va găsi spre publică vedere ; mai de­
parte că în contra acestei liste se poate reclama în înţele­
sul §-M 44 şi că se poate face obiecţiune împotriva recla-
maţiunii ; în fine, că unde şi în cât timp trebue făcute re­
clamatiunile şi obiecţiunile.
 Primăria comunală e datoare a aduce la cunoştinţa ob ­
ştească această publicaţiune în modul obicinuit în fiecare
comună, ear listele cum şi reclamatimele date împotriva
acelor liste, a le pune spre vedere generală in dilele bota­
nte dela oarele 8 dimineaţa până la oarele 12 din di, şi
anume în comunele mari la casa comunală (primăria c o ­
munei), ear în comunele iniei la reşedinţa notariatului de
cerc, unde aceste pot fi vedute decătră ori-şi-cine^ în fiinţa
de faţă a unui membru din consiliul comunal şi în timpul
hotărît maî sus, ear după amiadi delà oarele 2 6 pot ü
copiate.

§• 44.
împotriva listei electorale poate reclama orî-şi-cine întiu-
cât privesce persoana sa.
Afară de aceasta fiecine are dreptul a reclama m cer­
cul electoral, în care e înscris în lista vr’ unei comune a a-
eestuî cerc, împotriva listei electorale pentru înscrierea ori
neinscrierea în contradicere cu legea. ^ .
Reclamaţiunile vor lì date în scris şi în unul şi acelaşi
act se poate cuprinde reclamaţiune împotriva mai multor
persoane.
La cererea reclamantului, se va libera acestuia o adeve­
rinţă despre presentarea reciamaţiunii sale.
Ga termin pentru facerea acestor reclamatimi! se stato-
rese cele 10 dile care urmează după afişarea listei electorale.

§. 45.
Reclamaţiunile pot fi vedute de ori-şi-cine şi în timp de
20 dile după afişarea listelor electorale poate fiecine, care
are‘dreptul de reclamaţiune conform §-luï 44, a-’şi valora
în scris observaţiunile sale asupra reciamaţiunii. Observa-
tiunile sunt a se” presenta separat pentru fiecare act.

§. 40.
Reclamaţiunile şi observările făcute în urma acestora, se
vor adresa comitetului central şi sunt ase presenta, înves­
tite cu documentele necesarii, presidiuluï acelui oraş ori a-
celei comune, împotriva listei căruia s’a făcut reclamaţiune ,
ear în comune mai mici notarului cercual respectiv.

§. 47.
Primăria comunală e datoare a inregistra după ordinea
presentării reclamaţiunile şi observările şi a le trimite, în-
 180

datá după expirarea terminuluî preclusiv, dimpreună cu

registrul de intrare, comitetului central, ori a anunţa ca
nu s’a făcut nici o reclamaţiune.

§• 48.
Comitetul central e dator a hotărî : privitor la primele
reclamaţiunî şi observaţiuni cu prilejul celei dintâiü com­
puneri a listei nominale — în timp de ‘20 dile delà cea din
urmă şedinţă; ear cu prilejul rectificării anuale a listelor —
în timpul delà 1 până la 20 Septemvrie a fiecărui an.
llotărîrea asupra reclamaţiunilor şi observărilor e totdea­
una a se motiva.
In convocarea pentru ântâia şedinţă se va arăta şi ordi­
nea, în care vor fi examinate listele'nominale ale singura­
ticelor cercuri electorale şi ale comunelor ce aparţin aces­
tor cercuri.
Publicarea acestei ordine va fi afişată înaintea şedinţei
şi la un loc public.
§. 49.
flotărîrile comitetului central privitoare la reclamaţiunî
se vor supune pentru obştească luare spre sciinţă : cu'pri­
lejul celei dintâiü conscripţiuni — pentru timp de 10 dile;
ear cu prilejul rectificării listei nom inale— în fiecare an
delà 20 până la 30 Septemvrie.
Fiecare hotărîre:
a) prin care se va respinge o reclamaţiune;
b) prin care se va dispune ştergerea unui nume; ori
c) care a fost luată despre o reclamaţie însoţită de ob­
servări, —e a se comunica aceluia, la care' se referă hotărîrea.

§. 50.
Aceia, a căror reclamaţiune ori excepţionare a fost su­
pusă liofărîrii comitetului central, pot presenta presiden-
tului comitetului central apelul lor adresat Curiei regesei :
în timp de 10 dile după afişarea liotărîril pentru obştească
luare spre sciinţă,— ear aceia cărora li s’a imanuat hotă-
rirea citată in § 49, pot presenta acest apel în timp de 10
(file socotite delà imanuare. Apelul se va face în scris şi
se vor putea anexa ia acesta şi acte noué de probaţiune.
Comitetul central poate anexa observările sale la apel şi
la mijloacele de probaţiune şi poate supune apelul, pelângă
alăturarea acestor din urmă, Curiei regesei.

§. 51.
Curia regească hotăresce privitor la apeluri în unul ori
mai multe senate formate din câte 5 membri.
 •187

Preşedinţi aï acestor senate sunt : presidentul Gurţei-de-

Casaţie, presidentul tribunalului suprem, eventual vice-pre-
sidentul Curţeî-de-Casaţie, şi preşedinţii de senat ai tribu­
nalului suprem, — după ordinea numirii lor.
Curia regească alege, în fiecare an în luna Ianuarie prin
vot secret în şedinţă plenară pe ceilalţi membrii ai se­
natului.
Senatele decid în şedinţe publice, cu înlăturarea oricărei
cercetări din nod.
Ordinea de afaceri a Curiei regesei privitor la aceste lu­
crări, o stabilesce ministrul de justiţie.

Pe basa liotărîrilor Curiei regesei, comitetul central rec­

tifică listele electorale şi le alcătuiesce în mod definitiv după
formularul stabilit decătră ministrul de interne.
Un exemplar autentificat după această listă nominală se
va supune ministrului de interne ; ear lista nominală a fie­
cărui cerc electoral se va trimite în cel mal puţin un exem­
plar tuturor oraşelor, comunelor mari şi notariatelor cer-
cuale ale acelui cerc.

Cu prilejul rectificării anuale a listei nominale, comite­

tul central va proceda astfel, ca lista provisorie să poată fi
afişată cel mai làrdiü în dina de 5 Iulie spre vedere ob­
ştească,— conform §-lui 43.’
Cererile pentru rectificarea listelor nominale pot fi date
in fiecare an cu începere delà 5 până la 15 Iulie, ear obiec-
ţionările împotriva acestora vor fi primite cu începere delà
16 până la 25 Iulie.
§. 54.
Cu prilejul stabilirii anuale a listelor nominale, se vor
observa următoarele termine :
Comitetul central e dator să termine până la 1 Noemvrie
procedura normată în §§ 48, 49 şi 50 şi să înainteze lucră­
rile preliminarii (proiectele) Curiei regesei, care e datoare
a resolva şi a remite, până la 15 Decemvrie, comitetului cen­
tral cestiunile supuse.
Ca termin final pentru compunerea definitivă şi transmi­
terea listelor nominale ($ 52), se stabilesce diua de 30 De­
cemvrie a fiecărui an.
§• 55.
Lista nominală astfel rectificată e valabilă pentru anul
civil ce urmează nemijlocit anului rectificării.
 S E C Ţ IU N E A V.

Procedura de alegere.

§. 56.

Pentru alegerile generale se stabilesce decătră ministrul

de interne un timp de dece dile astfel, încât să treacă: de­
là ordinul ce trebue publicat în «Monitorul Oficial» până
la terminili ultim ce se va stabili pentru alegere, cel mai
puţin un timp de 30 dite; ear delà terminarea alegerilor
până la deschiderea dietei, un interval de timp de cei mai
puţin 10 dile.
Alegerile se vor săvîrşi în flecare cerc electoral în inter­
valul de 10 dile stabilit decătră ministrul de interne.

§• 57.
ţ)iua hotărîtă pentru alegerile generale din intervalul a-
cesta de timp de 10 dile, cum şi diua pentru alegerile su­
plimentare, se va stabili decătră comitetul central astfel,
încât alegerile generale să fie hotărîte pentru întreagă ju-
risdicţiunea saü pentru întreg teritorul oraşului în una si
aceeaşi di, ear ia alegerile suplimentare să‘ nu treacă mâi
puţin de 11 şi nu mai mult de 21 dile delà sosirea hotă­
rî™ luată de dietă în privinţa aceasta, ori delà diua ale­
gerii nesăvîrşite, până la începerea acesteia.

§. 58.
Comitetul central se întrunesce : cu prilejul alegerilor
generale, în diua următoare după publicarea rescriptuluî re­
gesc în adunarea generală a respectivei jurisdicţiuni ; cu
prilejul alegerilor suplimentare, în oraşe în interval de 3
dile, ear în alte jurisdicţiuni în intervalul de 8 dile delà so­
sirea provocării din partea casei deputaţilor ; şi în caşul,
când nu s’ar fl săvîrşit alegerea, după “sosirea raportului
privitor la aceasta.
Cu această ocasiune, comitetul ia disposiţiunile necesarii
pentru alegere şi alege pentru conducerea alegerii, pentru
fiecare cerc electoral, un preşedinte, un secretar şi nume­
rili cerut de membri suplenţi.

§ 59.
In cercurile în care nu sunt mai mulţi de 1500 alegetori,
se va constitui o comisiune de scrutinifl sub presidiul pre-
sidentuluî alegerii. In acest cas se vor alege : un president
 al actului de alegere, un locţiitor de president, un secre­
tar şi un locţiitor de secretar.
In cercurile electorale, în care numërul alegătorilor trece
peste 1500, se vor constitui doue comisiuni "de scrutinili ;
in acest cas se vor alege : pelângă preşedintele actului de
alegere care e şi president al unei comisiuni de scrutiniti—
încă un president de comisiune, doi locţiitori de president;
încă un secretar şi doi locţiitori de secretar.
In line, pentru cercurile electorale în care numërul ale­
gătorilor trece peste 3000, comitetul central e liber a insti­
tui trei comisiuni şi în acest cas se vor alege : pelângă
presidentul actului de alegere, încă doi preşedinţi şi doi,
eventual trei, locţiitori de preşedinţi ; trei secretari şi doi,
eventual trei, locţiitori de secretari
Presidenti şi secretarii vor fi delegaţi pentru comisiunile
de scrutiniti decătră comitetul central* care va hotărî si
care dintre preşedinţii de comisiune va înlocui pe presi­
dentul actului electoral în caşul când acesta ar fi retinut.
Delegarea locţiitorilor preşedinţilor şi a substituţilor de
secretari aparţine atribuţiunil prezidentului alegerii.*

§. 60.
In cercurile mixte numesce pe presidentul actului de a-
legere comitetul central al acelei jurisidicţiuni, care e re-
presentată în cercul electoral mixt prin mal mulţi alegă­
tori ; ear pe secretar îl designează comitetul central al a-
celei jurisdicţiunl, căreia aparţine numërul mai mic de ale­
gători ai cercului electoral mixt ; ear în caşul când la un
astfel de cerc^ electoral aparţin doué municipii orăşenesc!,
atunci deleagă fiecare dintre aceste câte un membru în co-
misiunea de scrutiniti, dintre care unul va îndeplini func­
ţiunea de secretar.
§• 61.
Distribuirea comunelor ori a ţinuturilor de oraşe între co­
misiunile de scrutiniti, o face comitetul central, care stabi­
lisce, pentru fiecare comisiune, şi ordinea de votare, şi a-
nume astfel, încât alegötorii localităţii în care să săvîrsesce
alegerea să voteze totdeauna cei dintâiü.

§. 62.
Privitor la disposiţiunile luate în înţelesul §§-lor 59, 60
şi 61, comitetul central publică, în limba oficială a statului
şi fiind nevoiă — şi în alte limbi întrebuinţate în majori­
tate în cerc, o publicaţiune, în care se vor face cunoscute :
numele preşedinţilor şi ale secretarilor; ordinea în care vo­
tează comunele, respective arondismentele de oraş ; şi cele­
lalte disposiţiunî ce sunt de observat în alegere.
 •190

Această publicaţiune trebue să fie trimisă fiecărui oraş

şi fiecărei comune a cercului electoral, ear primăria e da­
toare a o publica în chipul obicinuit în localitate cu cel
mal puţin tre! olile înainte de alegere.

§■ 03.
Presidentul alegerii ori acela al comisiunil nu poate 11 a-
les deputat în cercul, unde presidează alegerea ori scrutiniul.

§• 04.
Se vor designa: din partea fiecărui magistrat orăşenesc,
şi decătră fiecare primărie comunală, doi membri; ear din­
tre oamenii de incredere aï fiecărui candidat, unul dintre lo­
cuitorii respectivului oraş ori ai respectivei comune, —
care vor avea a controla în localul de alegere, identitatea
alegătorilor acelui oraş ori al acelei comune.

-§• 65.
Alegerea se face totdeauna în localitatea principală a cer­
cului electoral, —- fără privire ia aceea, dacă votarea se face
înaintea unei ori a mai multor comisiunî.
Atât ordinea în care votează comunele' ori ţinuturile de
oraşe, cât şi comisiunile, la care acele sunt repartisate, se
vor face cunoscute prin o publicaţiune ce se va afisa îna­
intea localului de votare şi în mal multe locuri ale “comu­
nei acesteia.
§. 06.
Dacă preşedinţii, ori secretarii comisiunilor ar fi împe-
rlecaţî de a se înfăţişa, în acest cas presidentul actului de
alegere întregesce comisiunile de alegere din rîndul loc­
ţiitorilor aleşi de comitetul central.
Dacă nu se numesc bărbaţi de incredere decătră alegă­
torii care propun un candidat de deputat, ori în caşul când
bărbaţii de incredere ori delegaţii comunelor nu se înfăţi­
şează la alegere, atunci presidentul alegerii substitue pe
alţii în locul acelora.

§. 67.
Conducerea alegerii, manţinerea ordinii şi toate disposi-
ţiunile preliminării ce trebuesc luate spre “acest scop, for­
mează misiunea şi datoria presidentulul de alegere ; el dis­
pune peste organele poliţienesc!, comandate pentru manţi­
nerea ordinii, şi, în cas de trebuinţă, peste puterea armată.
Chemarea şi datoria presidenţilor comisiunilor de scru­
tiniti e să adune voturile alegătorilor ce se presentă înain­
 101

tea acestora ; ei hotărăsc privitor la obiecţiunile date îm­

potriva voturilor exprimate şi privigliează asupra manţine-
riî ordinii în localul de alegere şi în cea mai apropiată
împregiurime a acestuia; spre acest scop, raportând numai
decât presidentului actului de alegere, pot dispune şi peste
puterea armată.
In cas de lipsă, vor putea sista, deocamdată, votarea ;
privitor la timpul când aceasta are să reinceapă, hotăresce
presidentul actului de alegere, care singur are dreptul, a
întrerupe alegerea şi a raporta despre aceasta comitetului
central.
§. G8.
Alegătorilor nu le e permis să se înfăţişeze la conscriere
ori la alegere avênd asupra lor arme ori bâte.

§■ 09.
Actul de alegere se va deschide prin presidentul alegerii
la reşedinţa cercului in diua şi în localul hotărît, la oa­
rele 8 dimineaţa.
§. 70.
Fiecare alegător al cercului electoral poate propune un
candidat pentru alegere; această candidare se va preda în
scris presidentului alegerii, care o poate primi in locul de­
terminat de dînsul, la timpul stabilit şi în diua premergă­
toare alegerii ; ear cel mai târdiü această candidare e a se
da presidentului alegerii cu o jumătate de oră după des­
chiderea alegerii.
Odată cu candidarea se va dispune pentru fiecare comi-
siune scrutătoare, pentru fiecare candidat, un membru de
incredere; ear candidatorului îl stă în voiă a-’şi alege pen­
tru fiecare comisiune câte doi bărbaţi de incredere.
La cererea celui ce candidează, sê va libera o dovadă
despre candidarea predată.

§• 71.
Dacă totuşi cu o jumătate de oară după deschiderea ale­
gerii a fost candidată numai o singură persoană, atunci
presidentul alegerii declară alegerea închisă şi pe respec­
tivul de deputat ales.
Dacă la timpul cerut aü fost propuse, drept candidaţi de
alegere, mai multe persoane şi cer votarea 10 alegători, in
acest cas presidentul alegerii °e dator a ordona aceasta;
in acest cas votarea trebue să înceapă înaintea comisiunil
emise, la 9 oare dimineaţa şi să fie continuată fără între­
rupere.
 ina

§• 72.
Ca prilejul alegerii, comisiunea de scrutiniti trebue să
fie în posesiunea unul exemplar autentificat al listei alegă­
torilor.
§. 73.

La alegere aü dreptul de alegători numai aceia, care fi­

gurează în lista de alegători şi anume numai în cercul, în
care sunt înscrişi.
Exprimarea votului nu se poate refusa nici-unuia dintre
cei care se găsesc înscrişi în listele electorale.

§. 74.
In localul de votare nu e permis să fie faţă decât mem­
brii comisiunii scrutătoare, bărbaţii de incredere, funcţio­
narul politic şi personalul de cancelarie dat secretarului ;
afară de aceştia — pentru timpul în care îşi exprimă votu­
rile lor alegătorii respectivului oraş ori ai respectivei co­
mune — şi membrii delegaţi de primăria comunei, locuitorii
comunei designaţi decătră bărbaţii de incredere, şi, în fine,
alegătorii chemaţi pentru a-’şi exprima votul.

§. 75.
Sunt a se admite separat la votare : comunele ori teri­
torii de oraş în ordinea stabilită decătră comitetul central ;
ear alegătorii din o comună, ori din un teri tor de oraş, —
după cum votează pentru unul sau altul dintre candidaţi.
Pentru aceeaşi comună hotărăsce sorţul tras de preşedin­
tele comisiunii *privitor la aceea, că alegătorii cărui candi­
dat să fie admişi mai ântâiü la votare.
Pentru comunele următoare se cuvine ântâietatea alter­
nativ votanţilor pentru unul ori celalalt dintre candidaţi.
Acei alegători, care nu s’aü înfăţişat la votare în timpul,
când a fost, conform ordinii stabilite, rîndul comunelor ori
despărţirilor de oraşe respective, îşi pot exprima votul în
urma celoralalţi alegători.
§. 70.
Exprimarea votului se face în public şi verbal. Comuna
ori despărţirea de oraş, căreia aparţine cel ce-’şi exprimă
votul, cum şi numele şi votul acestuia, vor fi înscrise nu­
mai decât pe o coală rubricată.

§• 77.
Nu e permis a influenţa asupra alegătorului cu prilejul
votării prin vr’o informaţiune, ori a stărui pe lângă densul;
 ■|!W

alegătorilor le poate adresa o întrebare numai preşedintele

comisiunii de scrutinili şi chiar acesta numai în” limitele
funcţiunii lui.
Acela care va lucra împotriva acestei disposiţiunî, va fi
chemat îndată la ordine decătră preşedinte ; ear la cas de
repeţire, preşedintele poate dispune'îndepărtarea lui şi a-’ l
înlocui, la cas de trebuinţă, prin un altul.
Asupra cestiunilor care” se vor ivi în timpul votării, de­
cide preşedintele sub propria lui responsabilitate după-ce va
fi consultat pe membrii comisiuniî.

§. 78.
Votul e nul : când el n’are nici un înţeles ; când poate fi
interpretat in diferite moduri ; ori dacă nu se exprimă-pen­
tru nici unul dintre candidaţi.
Dacă numai un candidat e” cu acel nume, atunci nu e a
se socoti ca nul votul d at, pentru motivul că numele
de botez s’a rostit incorect ori de loc ; cum nu e a se so­
coti nul votul nici în caşul când se poate constata, că vo­
tul e, mai presus de ori-ce îndoeală, exprimat pentru un
candidat.

§. 79.
Dacă în decursul alegerii se ivesc pedecî de aşa, încât
aceasta nu se poate continua conform regulamentului de
ordine, în acest cas presidentul alegerii ori preşedintele co­
misiuniî e îndreptăţit a sista numai decât alegerea, — cel
dintâiü pe răspunderea proprie, ear cel de al doilea numai
facènd îndată arătare presidentului alegerii.

i 80.
Când alegerea sistată nu s’ar putea continua nici chiar
după trecerea alor două oare, atunci presidentul alegerii va
întrerupe actul de alegere şi va raporta despre aceasta co­
mitetului central.
Pentru noua alegere, comitetul central statoresce apoi un
nou termin în conformitate cu Şţ 57.

§. 81.
Dacă în decursul alegerii, ceialalţi candidaţi, cu excepţiu-
nea singur unuia, se, retrag şi îşi arată hotă.rît intenţiunea
lor — în" persoană ori prin o declaraţiune scrisă şi subscrisă
de ei înşişi — presidentului alegerii, atunci candidatul rămas
iară concurenţi va fi proclamat ca deputat pentru dietă.
' : Retragerea candidaţilor e a se consemna în procesul-
verbal.
 19 í

§. 82.
Când nici unul dintre candidaţi n’a obţinut majoritatea
absolută, atunci între aceia doi dintre candidaţi, care aü
întrunit majoritatea relativă mai mare, se va face o noua
votare, pentru care comitetul central statoresce, conform
§-lui 58 al acestei legi, un nod termin.
Ca majoritate absolută e a se socoti un immer de voturi,
care întrece jumătatea tuturor voturilor valabil exprimate,
chiar şi când o parte a voturilor s’aü dat unui candidat re­
tras în decursul alegerii.
Dacă doi candidaţi obţin un număr de voturi egal, ori
când unul dintre aceştia a decedat înainte de noul termin,
deasemenea trebue sa se facă o nouă alegere.
Când într.’aceea unul dintre cei doi candidaţi ’şi-a retras
candidatura, atunci candidatul rămas fără concurenţi se va
ploclama ca deputat pentru dietă.

§■ 83.
După-ce aü votat ori aü fost provocate să voteze toate
comunele — după ordinea stabilită — şi acele comune care
nu s’aü presentat în ordinea statorită, presidentul actului
de alegere statoresce un interval de timp de cel mai puţin
1 oră şi cel mai lung de 2 ore, după trecerea căruia nu
se mai primesce nici un vot.
Preşedintele comisiunii închide apoi îndată registrul de
votare şi predă presidentului alegerii cele trei exemplare
ale acestui registru, făcute de dînsul şi de secretar, dimpre­
ună cu procesul-verbal privitor la decursul votării.

§■ 84.
Presidentul alegerii, membrii comisiunii de scrutinili şi
bărbaţii de incredere ai candidaţilor pot să-’şi exprime vo­
turile lor — în caşul când ar avea dreptul de alegători în
cercul pentru care aü fost delegaţi, — şi după expirarea o-
rei de încheiere stabilită în înţelesul §-lui 83, înaintea uneia
dintre comisiuni.

§• 85.
Fiecare comisiune scrutătoare va redacta un proces-ver­
bal asupra decursului votării.
In acest proces verbal se vor nota:
a) numele membrilor comisiunii de scrutiniü şi ale băr­
baţilor de incredere ai candidaţilor;
b) timpul începerii votării şi resultatili final obţinut ia
fiecare comisiune ;
 c) toate hotărîrile presidentuluï şi disposiţiunile luate de
acesta in interesul ordinii.
Privitor la voturile respinse se va alcătui un registru se­
parat, care se va anexa la procesul-verbal.

§. 86.
După-ce exprimarea voturilor se va fi terminat la toate
comisiunile în conformitate cu § 83, presidentul alegerii
adună, în presenţa membrilor comisiunilor, resultatele vo­
tării si proclamă *pe acel candidat, care a obţinut majori­
tatea absolută a voturilor valabil exprimate, ca deputat pen­
tru dietă.

§. 87.
Despre întreg cursul alegerii se va redacta un proces ver­
bal şi în acesta se vor nota :
rt/°numirea circumscripţiei electorale;
bj locul şi timpul alegerii ;
cl numele candidaţilor în alegere;
dj numele propunătorilor şi ale acelor designaţi decătră
aceştia, ori ale bărbaţilor de incredere numiţi de president,
apoi data declaraţiunil şi timpul predării ;
e) eventuala retragere a candidatului ori a candidaţilor ;
f) timpul când s’a determinat alegerea, timpul începerii
şi resultatul final al votării ;
g) ora ultimă stabilită decătră president ;
h) decisiunile şi disposiţiunile luate decătră president, în
interesul ordinii.
In procesul-verbal nu poate fi înregistrat nici un protest
şi nici vr’o altă observaţie. Procesul-verbal va fl semnat de
preşedinte şi de secretarul ataşat acestuia.

§. 88.
Atât procesul-verbal general, cât şi procesele-verbale ale
comisiunilor de scrutiniti şi coaiele rubricate pentru notarea
voturilor, se vor redacta, în trei exemplare, in limba ofi­
cială a statului.
Dintre aceste se va da numai decât un exemplar depu­
tatului ales ori ’i-se va trimite cu recepisă. Amêndouë cele­
lalte exemplare se vor trimite comitetului central, care va
depune un exemplar în archiva jurisdicţiunil ori a oraşului,
ear celalalt se va transmite ministrului de interne.
Deputatului ales îi servesce ca mandat procesul-verbal
al alegerii.
Atât formularele pentru procesele-verbale, cât şi coaiele
liniate pentru votare, se vor trimite, în număr corăspun-
dător, respectivelor autorităţi decătră ministrul de interne.
 ■196

§. 89.
Privitor la valabilitatea alegerilor atacate prin o petiţiune,
decide Curia.
Disposiţiunile materiale şi formele conform cărora va fi
ţinută să procedeze Curia în această sferă de lucrare a ei,
le normează o lege specială.
Până la crearea acestei legi, va hotărî Casa deputaţilor
privitor la valabilitatea alegerilor.

SECŢIUNEA VI.

Responsabilitatea organelor care săvîrşesc conscripţia şi

alegerea şi pedepsirea abusurilor electorale.

§. 90.

Organele cooperative la eonscrierea pentru alegere, la

alcătuirea şi rectificarea listelor electorale, cum şi la actul
de alegere, sunt responsabile pentru îndeplinirea” exactă şi
conscienţioasă a datoriilor ce au in conformitate cu leee*a
de faţă.

§91.
(Scos din vigoare.)

§• 92.
Dacă un president al alegerii ori vr’unul dintre preşedinţii
de comisiune, un secretar, vr’ unul dintre bărbaţii” de in­
credere ori vr’un alt organ cooperator în virtutea unei de-
legaţiunî speciale, violează — cu prilejul îndeplinirii func­
ţiunii sale — disposiţiunile acestei legi, prin o lucrare ori
negligeare, în acest cas se va porni procedură disciplinară
conform Secţiunii VI a articolului de iege XLII dela a. 1870,
împotriva respectivului şi acesta va fi amendat, în virtutea
§-Iuî 83 al suscitatului articol de lege, la o amendă pană
la 500 li.
Dacă nerespectarea ori violnrea datoriei cerută de lege
va avea ca urmare zădărnicirea, eventual anularea alegerii,
în acest cas acela care a săvîrşit violarea legii va fi pe­
depsit cu amendă până la 2000 îl.
In caşul când aceia, care sunt chemaţi, în înţelesul §-luî
78 al art. de lege XLII dela a. 1870 să ordone ancheta, nu
pornesc cercetarea, — atunci, — pe basa intervenni! mo­
tivate din partea5comitetului central oii pe basa unei plân­
geri întemeiate din partea singuraticelor persoane, — poate
 '197

ordona ministrul de interne ancheta (cercetarea) si în urma

acesteia procedura disciplinară.

§• 03.
Acel funcţionar public ori acel preot, care nu dă ta timp
datele ori documentele cerute pentru conscrierea alegătorilor
saü refusa liberarea acestora, va li pedepsit decătră tribu­
nalul regesc competent cu amendă până la 500 îl.

§ 04.
Cine falsifică cu sciinţa înaintea comisiuniî de conscriere
ori a comitetului central, cine întrebuinţează documente
falsificate ori documente care coprind în* partea lor esen­
ţială neadevăruri, cu scopul de a ü inscris ori numele seu
ori acela al altuia în listele electorale saü pentru-ca un
nume deja inscris să fie şters din aceste, — va fi osândit
la o amendă până la 500 11. ori la arest până la 3 luni.

§§• 95-102.
(Scoşi din vigoare.)

§. 103.
Cine turbură la locul de alegere ordinea ort se înfăţişează
avend asupra sa o armă saü o bâtă şi nu o predă numai
decât în urma provocării din partea organelor încredinţate
cu..maPÎ'nerea ordinii, va fi pedepsit decătră autoritatea
pontică competentă pe cale poliţienească cu închisoare
delà 3 dite până la 1 lună.

§. 104.
E interdis a arbora stindardul ort insigniile partidului ori
a candidatului pe o casă de rugăciune, pe un local public
de stat, de jurisdicţiune, orăşenesc ori comunal, ort la o scoală
publică; e interdisă mal departe şi îndepărtarea prin forţă
a steagurilor ori a insigniilor dela un Ioc unde asedarêa
lor e, conform legii, permisă. * °
întrunirile publice de partid, serbările de partid şi pro­
cesiunile vor fi anunţate totdeauna în diua precedentă, şi
anume: în oraşele cu magistrat regulat constituit, la primar;
ear altundeva, funcţionarului municipal, şi dacă nu se gă-
sesce un astfel de funcţionar în localitatea aceea, primăriei
comunale; primarul comunei urbane ori respectivul funcţi­
onar poate asista în persoană la acele, ear primăria comu­
nală poate fi representată prin un delegat împuternicit.
Cine arborează un stindard ori insignii la locurile oprite
 19 ï

mai sus indicate, saű cine ordonă arborarea,, ori cine în­
depărtează sau vatămă un stindard ori insignii din un loc
unde arborarea e permisă, saü cine a arangiat o întrunire
de partid, o festivitate de partid saű o procesiune de strada
neanunţată, — va fi pedepsit decătră autoritatea adminis­
trativă pe cale poliţienească cu amendă până la 400 fl., orï
cu arest până la 20 dile.
Primăria comunală e datoare a dispune îndepărtarea stin­
dardelor şi a insigniilor arborate în locurile oprite.
§. 105.
Amendile încasate se vor pune prin autoritatea compe­
tentă judecătorească ori administrativă la disposiţia acelui
muncipiü, pe al cărui teritor s’a săvîrşit fapta punibilă şi
se va întrebuinţa decătră acesta pentru scopuri de instruc­
ţiune publică o îl pentru fondurile publice a'e spitalelor sau
ale săracilor care se vor fi găsind pe teritorul municipiului.
§. 106.
(Scos din vigóre.)

S E C Ţ I U N E A VII.

Disposiţiunî diferite şi transitorit.

§. 107.
Privitor la comunele, unde n’a existat proprietate urba-
rială, determină comitetul central — cu prilejul celei din-
táiű conscripţiuni — odată pentru totdeauna, comuna înveci­
nată, a cărei” 1/4 de posesiune urbarială mai puţin impusa
cu contribuţiune va avea să servească, în înţelesul -fr,
ca basă.
§■ 108.
Câtă vreme legislativa nu va fi luat disposiţiunî privitoi
la încasarea restanţelor de contribuţiune, aceia care sunt
împovăraţi cu contribuţiune pentru un timp maî îndelungat
decât pentru anul premergător anuluf de conscnere, res­
pective anului de rectificare anuală, — pot fi înscrişi in lis­
tele electorale dacă vor fi achitat din suma de contribuţiune
cu care sunt în restanţă, începănd din diua ântâia a anu-
luì nrememetor anului de conscriere, lespective anului de
rectificare anuală şi până la începerea consonerà orï a
rectificării anuale, cel puţin atâta cât face întreaga contn-
buţiunea de stat directă pentru anul premergetoi.
§ 409.
Privitor la constatarea numărului caselor şi la alegerea de­
legaţilor comunei, i a— în urma invitării din partea comite­
tului central — pentru comunele amintite in $ 'o, jurisdicţi
unea disposiţiunî astfel, încât alegerea să se poată săvîrşi
cu cel puţin 14 dile înainte de începerea conscrieril.
Această5alegere se va face dccătră alegătorii indicaţi prin
§ 38 al art. de lege XVIII dela a. 1871 în modul stabilit
prin § 49 al aceluiaşi articol.
Cei aleşi vor fi înscrişi in listele electorale anuale decătră
comisiunea de conscriere.

§. HO.
In comunele Bogşa, Dognaşca, Moldova, Oraviţa, Reşiţa,
Staierdorf şi Şasea, în care s’a practicat până acum dispo-
siţiunea cuprinsă, privitor la oraşe, in § 2, pasagiul a) al
articolului de lege V dela a. 1848, se va face conscrierea
alegătorilor şi pe viitor conform disposiţiunilor legii de faţă
privitoare la oraşe.

H I-
Si in acele părţi ale ţării, în care a fost în vigoare arti­
colul de lege transilvan II dela a. 1848, seva alcătui, pen­
tru fiecare alegere de un deputat numai câte un cerc e-
lectoral ; fiecare cerc electoral alege numai un deputat.

§. 112.

Pentru compunerea celor dintâiu liste electorale definitive,

comisiunea centrală deleagă, la cas de trebuinţă, şi mai
multe comisiunl de conscripţie.

§. 113.

In acele părţi ale ţării, în care a fost în vigoare art. de lege

V dela a. 1848, rămân până la alte disposiţiunî legale — în
vigoare disposiţiunile actuale ale jurisdicţiunilor, privitor ta
împărţirea cercurilor electorale, cum şi privitor la localită­
ţile de alegere.

§. 114.

Cheltuelile pentru conscripţie şi acele de alegere se vor

purta— până la crearea unei legi nouă — din vistieria sta­
tului în sarcina casieriilor domesticale.

§• '115.
Toate actele, extrasele, certificatele ori alte acte privi­
toare la listele electorale, se bucură de scutirea de timbru
şi se vor libera gratuit.
 m i

§■ n o .
Disposiţiunile acestei legi privitoare la alcătuirea şi rec­
tificarea listelor electorale intră în vigoare îndată; ear cele
privitoare la alegere, numai după terminarea sesiunii dié­
táié actuale.
Alegerile suplimentare ce se vor ivi până atunci, se vor
săvirşi, conform legilor şi usulul de până acum, decătră
alegëtorii consensi în a. 1872.

§. 117.

Fiecare jurisdicţiune şi fiecare oraş, care trimite un de­

putat dietal, alege comitetul central, "conform §§-lor 17 şi 20
ai acestei legi în timpul ce-’l va stabili ministrul de interne.
Acest comitet noű îndeplinesce şi lucrările, a căror ré­
solvais aparţine, conform legii, respective conform usului
legal, până la finele sesiunii parlamentare actuale comite­
telor centrale de până acum.

§• 118.
Cu prilejul stabilirii celei dintâiü liste electorale, dacă
conscripţia începe în jumëtatea primă a anului, se va lua
ca basa la hotărîrea asupra dreptului de alegëtor contribu-
ţiunea înscrisă în anul precedent, ear în caşul contrar cum
şi cu prilejul fiecărei rectificări ulterioare a listei — con-
tribuţiunea din anul în care se face rectificarea

iţ. 110.

Antâia listă nominală e valabilă, — dacă cumva comite­

tul central va fi liotărit până la finele anului 1874 asupra
tuturor reclamaţiunilor făcute împotriva conscripţiunii, —
până la sfârşitul anului, ear dimpotrivă până în diua ultimă
a anului civil nemijlocit următor anului în care s’a stabi­
lit definitiv conscripţia.

§• 120.
§ 5 al. art. de lege dela a. 1848 şi §. 7 al art. de lege
transilvan li dela a. 1848 rëmân în vigoare cu modificările
făcute prin articola de lege XXX şi XLIII dela a. 1868 şi
prin art. de lege XXXIV delà a. 1873 ; tot astfel rëmân în
vigoare şi § 56 al art. de lege V dela a. 1848 şi § 9 al art.
de lege transilvan li dela a. 1848 cu modificarea ce s’a
făcut în urmă prin art. de lege XXV dela a. 1870.
 201

Ceialalţi §§ aï art. de lege V delà a. 1848 şi aï art. de

lege II din acelaşi an, se scot din vigoare.

§. 121 .
Cu executarea acestei legi se încredinţează ministrul de
interne, cum şi ministrul de justiţie.
 202

ATV'RXA

LEGEA DELA 1879 PENTRU INTRODUCEREA LIMBEI

MAGHIARE IN SCOALELE PRIMARE. >)

Articolul de lege XVIII

privitor la instrucţiunea in limba m a gh ia ră în institutele de învelăm cnt
p e n tru educaţiunea poporală.

(Sancţionat la 22 Maid 1879.— Promulgat în Casa deputaţilor la 24 Maiii,

în Casa-de-sus la 25 Maid 1879.)

Devreme-ce e de lipsă,-ca fiecărui cetăţean al statului să

’ i-se oferă ocasiune a-’şi însuşi limba maghiară, adecă limba
statului, se iaű pentru acest scop următoarele disposiţiunl :

§• 1-
In toate preparandiile de învăţători, confesionale ori de
altă natură, în care instrucţiunea nu se dă în limba ma­
ghiară, limba maghiară, — care în virtutea disposiţiitnii ar­
ticolului de lege XXXVIII delà 1868 şi altcum formează în
aceste institute un obiect de studiti obligator, — se va preda
în un astfel de număr de oare, încât fiecare candidat pen­
tru funcţiunea de învăţător să ’şi-o poată însuşi în vorbire
şi scriere în timpul întregului curs de studiu.

După trecerea cursului de trei ani al preparandiilor, ur­

mător intrării în vigoare a acestei legi, adecă începănd din
diua de 30 Iunie 1882 nime nu poate primi o diplomă de
învăţător şi nime, dintre aceia care vor fi terminat cursul
de învăţători în 1882, ori mai tàrdiü, nu poate fi numit pe
cale particulară ori la un institut de învăţământ — ca învă­
ţător ori ajutor de învăţător (al doilea învăţător), dacă nu-’şi
va fi însuşit limba maghiară — în vorbire şi scriere — în
aşa măsură, încât să fie in stare a o preda în şcoalele
primare.*)

*) Traducere din limba maghiară, a textului oficial.

 203

$. 3-
Geï deja numiţi sau persoane care intră în cariera de_ în­
văţător, şi care vor fi terminat deja cursul preparandiei de
mvetătorî în intervalul de timp delà anul 1872 până la sfâr­
şitul* anului 1881, — ori eventual ii vor termina, sau vor h
ocupat în acest timp, eventual vor ocupa, o catedră de în­
văţător, sunt datori a învăţa limba maghiară dacă nu
cumva o sciu — in timp de patru ani, socotiţi delà intrarea
în vigoare a legii de faţă, m aşa grad, încât să fie in state
a o preda în şcoalele primare.
Această cualilîcaţiune e a se dovedi prin trecerea unui
examen, ce se va norma indeosăbî prin un ordin al mi­
nistrului.
In comunele, ai căror locuitori o parte nu sciu unguresce,
cu începutul anului 1883 pot Ii numiţi de învăţători, defini­
tivi, ajutători ori provisori la şcoalele primare comunale
confesionale, ori alte şcoli primare publice, numai astfel de
persoane, care sunt capabile a preda limba maghiaiă , dai
si până Ia a. 1883 se va da, cu prilejul ocupării catedrelor
de învăţători, prioritate acelora, care sciu limba maghiaia ,
cieasemenea se vor respecta strict disposiţiunile in vigoaie
ale §-lui 58 al art. de lege XXXVIII dela a. 1808, ce pri-
vesce şcoalele primare, cum şi a^le §-lui 13 (alineatele 2 şi 3)
al art. de lege XXVIII dela a. 1876.

§■ -*•
Prin aceasta limba maghiară face parte din obiectele de
studiu obligator în toate şcoalele primare publice.
Cât timp'însă nu există numărul corespunzător de învă­
ţători capabili pentru predarea in limba maghiară, disposi-
ţiunea de mai sus se pune în vigoare numai treptat in ur­
mătorul mod, şi anume :
in fiecare şcoală primară, în care iimba de predare nu
e limba maghiară, dar se găsesce un învăţător capabil pen­
tru a preda în această limbă, limba maghiară va trebui să fie
predată ca obiect de studiu obligator deja în anul următor
după intrarea in vigoare a legii de faţă; ear in şcoalele
primare, la care nu se găsesce numit un astfel de înveţa-
tor, îndată-ce, în conformitate cu §§ 2 şi 3, va fi numit un
învăţător cualificat. în limba maghiară. a .
Instrucţiunea obligată a limbii maghiare în şcoalele pu-
mare comunale, va fi reglementată decătră ministrul de
Culte şi instrucţiune publică prin un ordin special.—Toate
autorităţile confesionale şi alte autorităţi sunt datoare a ob­
serva exact, cu prilejul stabilirii planului de invăţămănt
pentru şcoalele primare, ordinul amintit mai sus.
 204

§• 5-
, Disposiţiunile legiï de faţă se referă şi la institutele de
inveţament nemaghiare, care există deja ori care se vor în-
fi,n a m înţelesul §§-ior 16—22 aï art. de lege XXXVIII dela
a. lobo.

§• 0.

îndeplinii ea disposiţiunilor cuprinse în paragrafi! précé­

d â t 1 şi a disposiţiunilor transitori!, va fi supraveghiată de-
catra ministrul de culte şi instrucţiune publică prin inspec­
torii şcolari şi prin celelalte organe indicate în 8 3 al art.
de lege XXVIII delà anul 1870 privitor Ia autorităţile scoa-
lelor primare.
Pentru acest motiv :
1. La preparandiile de înveţătorl, la care limba instruc­
ţiunii nu e cea maghiară — înafară de caşurile, în care
inspectorul şcolar asistă temporal la predare, atât exame­
nele anuale, cât şi cele de maturitate vor fi ţinute în pre-
senţa şi pelângă intervenţia inspectorului şcolar, ori a sub­
stituţilor acestuia numiţi decătră ministrul "cultelor şi al in­
strucţiunii publice; ear cu începere delà 30 Iunie 1882 di­
plomele de cuahficaţiune ce urmează să fie semnate de
dinsul, se vor libera numai în caşul, când candidatul exa­
minat scie limba maghiară conform cu 8 2 al Ierni a-
cesteia. s
. ^Potriva obiecţiunii inspectorului şcolar, candidatul poate
înainta recurs -in termin de 30dile, socotite din diua exa­
menului ia ministrul cultelor şi al instrucţiunii "publice,
caie dispune apoi, ca să fie examinat din noü decătră o
comisiune compusă din trei membri numiţi de ministru •
daca candidatul e recunoscut decătră această comisiune de
cuahhcat în limba maghiară în conformitate cu 8 2, atunci
diploma ’i-se va libera îndată.
Hotă lire a comisiunii se va nota în diplomă.
2. Ministrul cultelor şi al instrucţiunii publice privighează
ca, în programele de studii ce urmează a ’i-se supìme în
înţelesul §-luI 5 alin. 3 al art. de lege XXVIII dela a. 1876,
limba maghiara să fie trecută în mesura cuvenită conform
legii de faţă, şi dînsul dispune să se supravegheze instruc­
ţiunea în înţelesul §-Iuî o (alineatul 3, p. 6) al citatei le°i
3. In cas de nerespectarea legii de faţă, se va aplica 815
al art. de lege XXXVIII dela a. 1868, respective 8 7 al art.
de lege XXVIII dela a. 1876.
4. Disposiţiunile §-lui 22 al art. de lege XXXVIII dela a 1868
V01 aplica şi în casai, când institutele amintite în § pre­
cedent al legii de faţă nu se conformează legii presente.
 Pretutindeni unde e vorba in această lege de preparan­
dii de învăţători, învăţători, candidaţi pentru catedrele de
învăţători, învăţători ajutători ori suplinitori, sunt a se în­
ţelege şi preparandiile de învăţătoare, învăţătoarele, candi­
datele la catedrele de învăţătoare, învăţătoarele ajutătoare
şi învăţătoarele suplinitoare.

§■ «■
Cu executarea legii de faţă se însărcinează ministrul cul­
telor si al instrucţiunii publice.
 200
A A 'l v X A » ö .

IIOTĂRÎRILE CONFERENŢEl NAŢIONALE DELA

SIBIIÜ DIN 1881. 0

Conclusul
din şedinţa dela 1 4 Main st. n al C onferenţeî p a rtid u lu i national al Ro­
m ân ilor din Transilvania. Banat şi U ngaria, ţinută la Sibila
în (Jilele de 1 2 , 1 3 şi 1 4 Maia st. n . 1 8 8 1 :

Représentant,» alegëtorilor români de prin toate părţile de

sub coroana Ungariei, adunaţi la Sibiiü în conferinţă’ elec­
torală în ditele de 12, 13 şi 14 Maiü 1881, dând în unani­
mitate cea mai viuă şi dureroasă expresiune tristei situa-
ţiuni, ce a creat constituţiunea actuală prin numëroase legi
ale patriei foarte greşite şi dăunoase, anume prin legea pen­
tru uniune, legea pentru naţionalităţi, legea pentru instruc­
ţiunea publică, legea munici’pală şi legea electorală, aceasta
mai vîrtoş relativ la Transilvania, atât pentru unilateralita­
tea lor intrinsecă, cât şi prin modul aplicării lor, respec­
tive prin întreaga administraţiune până şi a justiţiei publice ;
Considerând, că întreg aparatul de stat, întreaga legisla-
ţiune, întreaga politică internă, se dovedesc ca combinate,
decretate şi esecutate intru interesul rëü priceput numai al
unei naţionalităţi, anume al celei maghiare ;
Vëdênd că această situaţiune şi aceste combinaţiunî, pe
cât de nedrepte, tot atât şi de funeste în consecinţele lor
naturale, ameninţă patria întreagă a cărei de toţi adânc sim­
ţită decădere politică, morală şi economică a devenit deja
ne mal mascabilă dinaintea lumii ;
Constatând de altă parte, că tocmai prin atinsele legi şi
instituţiunî nedrepte, activitatea Românilor faţă de alegerife
pentru dietă, încât pentru Transilvania este făcută imposi­
bilă, ear pentru cei din părţile ungurene şi bănăţene, dacă
şi nu absolut imposibilă, dar în cel mai mare grad redusă
şi paralisată, îngreunându-li-se peste puterile lor lupta par­
lamentară pentru cele mal vitale interese ale patriei co­
mune, lupta pentru drepturile, respective desvoltarea şi bu-1

1) Din: «Memorial» compus şi publicat din însărcinarea conferente! generale

a representanţilor alegëtorilor români. Sibiiü, W, Krafft 1883.
 207

năstarea tuturor popoarelor patriei, şi totdeodată expli-

cându-se prin acele legi şi instituţiunî nedrepte sistematica
devalvare şi desconsiderare a naţiunii române în patria co ­
mună şi în vieaţa publică peste tot a unei naţiuni cu con­
ştiinţa *de sine şi de importanţa sa, a unei naţiuni atât de
numëroase şi bine meritate de tron şi patrie ;
Din îndemn adevărat loial şi curat patriotic, representan-
ţiî alegătorilor români legându-se şi constituindu-se în so­
lidaritate, recunosc necesitatea de a se uni toţi Românii
de sub coroana sf. Stefan şi de a-’şi împreuna şi or­
ganisa puterile pentru apărarea drepturilor şi intereselor
tuturor, politice, economice, şi mai virtos a celor mai des­
considerate naţionale şi culturale ale lor proprii, ca condi­
tim i de vieaţă.
Spre scopul acestei apărări, pentru Românii din Transil­
vania se recunoasce necesitatea de resistenţă pasivă faţă de
legislaţiunea din Budapesta şi de alegerile pentru aceea,
pe cât*timp sustaü acele legi nedrepte şi acea administra-
ţiune vitregă pentru ei; ear pentru Românii din părţile un­
gimene se recunoasce oportunitatea de a participa la a-
legeri şi la dietă, pe cât le permite legea şi executarea ei
onestă °şi împregiurările locale, spre scopul de a scoate un
număr posibil de deputaţi naţionali, cari în sînul legislaţi-
unii patriei să dea exactă expresiune tristei situaţiuni mai
sus atinse şi să stăruească la revisuirea legilor rele şi la
mai loiala executare a acelora, întru îndreptarea actualei
situaţiuni.
Pentru executarea acestui enunciat, respective a acţiunii
urmânde, adunarea generală a representanţilor alegătorilor
români numesce un comitet electoral permanent de nouă
membri, care, constituindu-se cu reşedinţa în Sibiiii, va
compune un memorand explicativ, detaiat in cause şi îi va
da cea mai extinsă publicitate ; deasemenea va combina
cele mai corespunzătoare moduri şi mijloace legale pentru
regularea atât a pasivităţii pentru Transilvania faţă de dietă
şi de alegeri, ca această pasivitate să devină serioasă şi
reală, cât şi a activităţii pentru celelalte părţi locuite de
Români, şi' peste tot *a activităţii prin toate inferioarele
sfere ale vieţii publice, anume prin municipalităţi şi c o ­
mune, angag*iându-se toţi membrii acestei conferinţe la con­
lucrare loială şi zeloasă pentru această politică în sînul po­
porului român.
 208

A T V K X A :« O .

PROGRAMUL DELA 1881 AL PARTIDULUI NATIONAL

ROMAN DIN TRANSILVANIA ŞI UNGARIA. *)

Programa
'partidei naţionale ro m â n e din U ngaria şi Transilvania statorită in conferenza
electorală din Sibiiü la 1 2 — 1 4 Maiü 1 8 8 1 .

Partida naţională va lacra pe teren legal pentru exopera-

rea următoarelor drepturi :
1. încât privesce Transilvania, recâştigarea autonomiei
sale.
2. Introducerea ex lege a usului limbe! române în toate
ţinuturile locuite de Români atât în adminisiraţiune, cât şi
în justiţie.
3. In ţinuturile locuite de Români, aplicarea de funcţio­
nari români, ear dintre Ne-Românl numai de aceia, care
seid vorbi şi scrie românesce şi care cunosc moravurile po­
porului român, şi delăturarea usului de astădf de a se aplica
ca amploiaţi individ! necunoscuţi şi necunoscetorl de popor.
4. Revisi unea legii despre egala” îndreptăţire a naţionali­
tăţilor în favoarea acestora, loiala şi reala executare a tu­
turor legilor.
5. Eluptarea şi susţinerea autonomiei bisericelor şi şcoa-
lelor confesionale, ca a unor cestiuni curat de naţionalitate.
Provederea din vistieria statului a şcoalelor române şi a altor
institute de cultură naţională în proporţiune cu sacrificiile
de sânge şi avere, ce le aduce naţionalitatea română pentru
patrie ; avênd de a se delătura şi legile şi ordinaţiunile,
care se contrariează desvoităril naţionale..
0. Crearea unei legi electorale pe basa sufragiului uni­
versal, sad cel puţin ca fle-care cetăţean, care e supus la
dare directă, să fie învestit cu drept de alegere.
7. Fiindcă prosperarea statului e condiţionată delà mulţa-
mirea tuturor civilor sei, ear prin protegêarea unei naţiona­
lităţi şi suprimarea celorlalte se provoacă nemulţămire, se
turbură liniştea civilor de stat şi se nutresce ură "reciprocă;1

1) Din : «Jleinoi'iaD, etc. Siljiiu, W. Krallt 1883.

 209

partida naţională va lupta contra tuturor tendinţelor de ma-

ghiarisare manifestate din partea organelor statului pe cale
directă şi indirectă, ca in contra unor fapte nepatriotice.
8. In Gestiunile libertăţilor publice preste tot, precum şi
a reformelor necesare în administraţiunea publică, şi mâl
ales in situaţiunea economică financiară, respective in pri­
vinţa sarcinilor publice devenite ne mai suportabile, partida
naţională va conlucra frăţesce cu toţi aceia, cari mai vîrtos
vor ţinea cont de interesele şi bunăstarea poporului peste tot.
9. Cestiunea dualismului nefiind astărll la ordinea dilel,
partida naţională îşi reservă a se pronunţa asupra ei la-
timpul seű.

li
 ‘210
3'^- Î3 Vm

HOTARÌRILE CONFERENTE! NAŢIONALE

DELA SI R! IL DIN 1887 ')•’

Resoluţiunea
C onferente! naţionale ţinută la Sibiiü ín (liléié de 2 5 , 2 0 şi 2 7 A prilie st. r.
(7, 8 şi 9 Mani st. n.) 1 8 8 7 .

Representanţu alegëtorilor român! din ma! toate părţile

locuite de Români! de sub Coroana sf. Stefan adunaţi în
Sibiiü în conferenţă cu scop, de a lua în con siderarn e si-
tuaţiunea patrie! preste tot şi a naţiuni! romàne îndeosăb!
şi pe basa acestei situaţiun! a se consulta şi a se decide
asupra atitudini! alegëtorilor român! faţă cu alegerile pentru
cea ma! deaproape dietă din Budapesta —■constatând, că si-
tuaţiunea delà 81 şi 84 încoac! întru nimic nu s’a schim­
bat în ma! bine, că de sus delà putere de loc nu s’a ţinut
seamă de interesele cele adevărate ale popoarelor, de pos­
tulatele bunăstării şi prosperărilor şi in special de durerile
şi trebuinţele poporului român, căci dincontră tendinţele de
năpăstuire şi prigonire naţională aü devenit ma! pronunţate,
mai aprige şi nesuferite ; constatând prin urmare, că în”faţa
acestor triste experienţe, Românilor nu le rëmâne alt mijloc
legal de apărare decât resistenţa pasivă cu scop de a con­
serva cât ma! poate conserva în contra pornirilor de des-
trucţiune politică, morală şi materială, după serioasă con­
sultare decid :
1. A susţinea şi ma! departe programa adoptată la 1881
şi respective 1884, cu un mic adaus la punctul 7, în care
se dice că — «Partida naţională va lupta contra tuturor ten­
dinţelor de maghiarisare, manifestate din partea organelor
statului», aci adăogând : «saü fie din orï-care altă parte» ;
acest adaus referindu-se ma! vîrtos la noua apariţiune, la
forţările de maghiarisare prin reuniuni maghiare.
2. A susţinea politica de resistenţă pasivă in mod abso­
lut pentru Românii din Transilvania.
3. Cu privinţă la Români! din părţile ungurescî-bănăţene,
în faţa continuelor experienţe de abusur! oficiale la alegeri,
de nedreptăţii'! la compunerea listelor, de influenţări vio­
lente şi de formale presiuni prin diregëtoriile administrative,
de corupţiun! cu ban!, cu mâncări şi băuturi, ameninţări şi
răsbunăiT contra acelora ce aü curagiul de a se opune ace­
lora nelegale şi nemorale mijloace ; considerând că prin

*) Din «Tribuna» Nr. Oi delà 23 Aprilie st. v. (10 Maiü st. n .) 1887.
 211

aceste mijloace poporul se demoralisează sistematicesce şi

in loc de iubire, inimile se umplu de desgust şi dispreţ
pentru instituţiunile liberale şi chiar pentru scopurile statu­
lui şi ale societăţii culte, precum acele se urmăresc de sus
delà putere, prin care greşită atitudine a puterii, patriotis­
mul şi toate virtuţile cetăţenesc! neîncetat se subsapă şi
ruinează în popor, ceea-ce neapărat trebue să nască cele
mai periculoase consecuenţe pentru viitorul patriei, pen­
tru pacea, progresul şi cultura popoarelor ; considerând, că
special şi imediat în ce privesce asemenea mod de procedere
la alegeri, prin acela se face imposibilă libertatea electorală,
expresiunea adeveratel voinţe a alegătorilor, şi prin urmare
falsul se introduce în vieaţa publică a ţării, se falsifică a-
devărata situaţiune a administraţiuniî şi a opiniunii publice,
se ascund toate relele dinaintea chiar acelora, cari chemaţi
şi putincioşi ar li de a le vindeca ; considerând că este una
dintre cele mai sacre datorinţe patriotice şi morale a inte­
ligenţei şi respective conducătorilor poporului de a feri, —
precum, prin vot onest şi serios poporul de asemenea dis-
trucţiune şi cădere, tot aşa şi patria şi Tronul şi cultura,
printr’o ţinută raţională a poporului — de asemenea pericol ;
din toate aceste consideratami, abstracţiune făcănd, că după
experienţele câştigate în timpul celor din urmă câteva pe­
rioade legislative, sub actualul guvern al ţării, dieta ungară
nu ne oferă nici o garanţie de control în ceea-ce privesce
aplicarea legilor votate de ea şi sancţionate de Coroană,
conferenţa enunţă şi pentru acele părţi abstinenţa delà ale­
geri şi chiar delà mişcările electorale pentru dietă, auto-
risând comitetul central ca dintre acele puţine cercuri elec­
torale din părţile ungurene şi bănăţene, în cari interesele
programei şi respective ale partidei noastre cer admiterea
de candidature şi alegeri de partida noastră, la iniţiativa
acelora, in înţelegere cu comitetul central, să poată face
excepţiune.
4. Această atitudine recomandată de conferenţa poporului
român şi cu motivele ei exact şi special expuse şi expli­
cate printr’un memoriti în numele acestei conferenţe prin
mijlocirea unei deputaţiuni să se aducă la preaînalta cu-
noscinţă a Coroanei, în scopul de a fi apreţiată cum merită
ea, dar nu cum o denunţă contrarii.
5. Pentru executarea programei şi a concluselor acestei
conferenţe se numesce un comitet central de 11 membri,
însărcinându-se acela a face între marginile legilor tot ce
va găsi de lipsă şi folositor, atât cu privire la cele mai de
aproape alegeri pentru dietă, cât şi faţă cu alegerile muni­
cipale şi peste tot întru apărarea causei române naţionale
şi pentru luminarea opiniunii publice în ţeară şi străinătate,
în care privinţă se recomandă cea mai vie şi neadormită
activitate.
 212

AIVIÌXA «W.

ADRESA GENERALULUIDODA, GA DEPUTAT

ALES, CÄTRÄ PREŞEDINTELE GAMEREI UNGURESGI
DIN BUDAPESTA (10 OCTOMVRIE 4887 *)-.

Preastimabile Domnule Preşedinte !

Poporul român, întocmai ca ori-şi-care alt popor al Co­

roanei sf. Ştefan, a salutat plin de bucurie şi de incredere-
restabilirea constituţiunil în Ungaria. Inteligenţa cuprinsă
de sentimente naţionale a acestui popor a trebuit însă să
facă încurênd trista experienţă, că aşteptările eî legate de
o vieaţă liberă şi constituţională se basează pe o amăgire.
Politica statului a fost condusă din ce în ce mai hotărit în
o direcţiune, care şi până acum a jignit adânc interesele
naţionale- ale poporului român şi care în celea din urmă
consecuenţe ale eî ameninţă a face viaţa şi desvoltarea na­
ţională a poporului român peste putinţă aici în Ungaria.
De altă parte puterea publică aplică‘formele constituţio­
nale astfel, că drepturile şi garanţiile constituţionale sunt
întrebuinţate ca nişte mijloace măiestrite contra tendenţe-
ţelor legitime ale acestui popor.
Graţie legilor existente şi acestei practice constituţionale,
niciodată delà începutul erei constituţionale poporul acesta
nu s’a bucurat în dietă de o representare potrivită cu nu­
mărul şi cu importanţa lui politică, ear această nepotrivire
a devenit dintr’un period legislativ într’altul tot mai simţită.
In asemeni împregiurări nu putea să fie vorba de o luptă
serioasă, legală şi constituţională pentru realisarea legitime­
lor aspiraţiunl naţionale, ba chiar şi defensiva faţă cu po­
litica agresivă a statului era peste putinţă.
In faţa acestei nuliflcaţiuni artificioase a poporului român,
incă la 1881 Conferenţa naţională română din Sibiiü s’a ve­
rtut silită să ţină seamă de această situaţiune strivitoare şi
să-’i dea expresiune publică în forma pasivităţii politice a
Românilor din Ardeal; ear Românii din Ungaria propriii
(lisă aü trebuit să se mulţumească în cea din urmă dietă
cu numai doi, respective trei representanţi.
Metodul introdus de guvern în conducerea alegerilor dié­
táié, cel puţin faţă cu Românii, a ajuns însă în timpul alegeri-

') Din «Tribuna» Nr. 222 dela -/ii Octomvrie 1887.

 213

lor acum trecute la culminaţiunea lui. Ne aflăm astădî în

faţa faptei politicesce importante, că unul dintre cele”mai
importante doue popoare ale Ungariei, aproape trei mili­
oane de suflete, poporul care în ciuda împărţirii măiestrite
a cercurilor electorale, tot mai constitue în 70—75 cercuri
marea majoritatea a poporaţiuniî, dacă nu chiar totalitatea
el, la cele din urmă alegeri n’a putut să se validiteze decât
într’ un singur cerc.
Acesta e cercul Caransebeşului, şi eü am parte de onoa­
rea de a-’l représenta.
In urma acestor impregiurărî anormale më aflu şi eu în-
tr’o situaţiune anormală. Aş fi în dietă singurul şi” numai
eü représentant naţional al întregului popor român şi asu­
pra mea ar cădea datoria să afirm eü singur numai faţă cu
423 deputaţi dietall interesele naţionale greü jignite şi încă
mai greü ameninţate ale celor aproape trei milioane *de ce­
tăţeni.
Sarcina aceasta ar întrece atât de mult puterile mele mo­
deste,, încât nu më pot împăca nici chiar cu gândul ei.
De altă parte ar fi o tradare faţa cu naţiunea mea, pentru
■care sunt gata să mor, dacă aş renunţa la mandatul meü
de deputat şi aş sacrifica prin aceasta şi acest singur cerc
naţional al poporului român.
Pus în situaţiunea aceasta, regret că nu-’ ml pot presenta
dietei crediţionalul, ci më vëd silit a Vë ruga, Domnule Pre­
şedinte, să aduceţi la cunoscinţa Onor. diete, că : eü nu
iaü parte la deliberaţiunile dietei, nici la mandatul meü de
deputat nu renunţ.
Făcend această declaraţiune, nu-’ml pot ascunde convin­
gerea, că orî-şi-care deputat maghiar pătruns de sentimente
naţionale, in posiţiunea mea, tot astfel ar fi făcut, dacă ar
fi voit să-’şi facă datoria morală — pusă mal pe sus de dis-
posiţiunile legale.
Dieta va putea, foarte firesce, să iee în afacerea aceasta
disposiţiunile ei potrivit cu prescrierile neobicinuite în alte
constituţiunl, pe care tocmai în vederea stărilor politice ne­
sănătoase din viaţa statului nostru încă în anul 1876 a cre-
dut de cuviinţă a le decreta ; prin aceasta însă dieta îi va
da totodată ea însăşi lumii dovadă, că poporul român, cel
puţin acum nu are loc în cadrul constituţiunii ungare.
Primiţi, Domnule Preşedinte expresiunea adâncei mele
stime.
Caransebeş, 10 Octomvrie, 1887.
Traian Doda m. p.
Deputatul ales al cercului Caransebeş.
 214
AIVKXA î) ii

HOTĂRÎRILE ŞI ENUNCIAŢIUNILE CONFERENTE!

NAŢIONALE DELA 1890 i).

Decisiunile Conferinţei Naţionale

Luate în diua de 2 8 Octombre 1 8 9 0 a conferinţei ţinută în Sibilìi in ijih le
de 27 şi 2 8 Octomvrie ut. n. 1 8 9 0 .

In unanimitate Conferinţa decide :

I.
Adunarea generală ia spre sciinţă raportul comitetului
central présentât în şedinţa din 27 Octomvrie 1890.

II.
Pe basa acestui raport, adunarea generală susţine întreg
şi neatins programul naţional statorit si adoptat in adună­
rile generale ale partidului national, tinute în 1881, 1884
şi 1887. ‘
III.
Procurarea mijloacelor eficace la promovarea intereselor
naţionale şi executarea concluselor presente, conferenţa le
concrede comitetului seü central, căruia îi promite tot
spriginul.
IV.
Conferinţa generală a partidului naţional român aprobă
motivele, pentru care comitetul nu a aflat pănă acum de
oportun a subşterne memorandul la înaltul Tron.
Totodată, cu considerare la situaţiunea ce s’a agravat,
conferinţa generală intregesce comitetul central la numă­
rul de 25 membri, — şi-’ l însărcinează pe acest comitet cu
publicarea unul memorand politic, care să cuprindă toate
gravaminele poporului român, eară aducerea gravaminelor
la cunoscinţa Preaînaltuluî Loc s’o facă când va fi de lipsă.

') Di n: «Actele conferente! Partidului naţional român, ţinută la 27 şi 28 Oc­

tomvrie 1890 in Sibiiü». Sibiiű, Institut Tipografìe, societate pe acţiî 1891.
 ENUNCIAŢIUNILE
P artid ului national al R om ânilor, făcute in şedinţa
delà 2 8 Octomvrie st. n . 1 8 9 0 a C onferinţei naţionale ţinută la 2 1 si 2 8 Oct.
st. n . 1 8 9 0 , in Sibihi.

1. Prin situaţiunea noastră politică şi naţională culturala

avem un rol important. In virtutea acestei importanţe, de
care suntem pătrunşi, convinşi şi conseil, îndreptăţiţi ne
credem a ne ridica glasul nostru, ca să fie audit la Buda­
pesta, în întreaga monarchie, ba chiar în cercurile politice
conducătoare din întreagă Europa, şi ca să ne recomandam
atenţiunii puternicilor din lăuntru şi din afară.
2. *Suntem şi ne simţim membri al mare! familii române
de 11 milioane ; ca membri al el tindem la desvoltarea
materială şi culturală a Românimi!, tindem la scutirea nea­
mului nostru de toate influenţele străine ; cu toate aceste
negăm solemn, că am avea tendente daco-romanice, ţinem
a aparţinea monarchie! austro-ungare şi suntem supuşi cre­
dincioşi al Coroanei de Habsburg.
3. Dorim o patrie comună fericită şi o monarchie puter­
nică, în care să hm membri buni şi folositori, dar cerem,
ca cel puţin să ne fie aici recunoscut dreptul de III aï pa­
triei, cu toate consecuenţele, să nu mal fim numiţi şi trac­
taţi ca străini, să nu fim daţi pradă oarbei patimi a adver­
sarilor. .
4. Dorim împreunarea în privinţe economice a Austro-
Ungariei cu România şi condamnăm barierele de vamă ri­
dicate în paguba amênduor state.
5. Dorim menţinerea raporturilor bune pe teren politic
cu România şi* seim apreţui încheierea unei convenţii
militare.
6. Nu se poate ajunge această ţintă a monarchiei, precât
timp dăinuesce nemulţumirea Românilor de aici.
7. Ne adresăm cătră toate naţionalităţile din patrie şi mo­
narchie să se declare solidare cu noi şi cu postulatele noa­
stre, în interesul lor bine priceput.
8. In partea apuseană a monarchiei a străbătut ideea îm­
păcării naţionalităţilor in urma iniţiativei delà guvern prin
concesiuni reciproce. Aceasta dorim şi noi,
9. Importanţa elementului român pentru politica triplei
alianţe noi o pricepem. Dar nu se poate, ca tripla alianţă
să se întărească şi să dureze, şi totodată să se susţină
sistemul de opresiune şi nemulţumire al popoarelor, care
doresc desvoltare paclnică în patria lor.
 216
a im ik ix a . 4 o .

PROGRAMUL PARTIDULUI UNGURESC INDEPENDENTIST

ŞI PATRU-pECI-ŞI-OPTIST (K0SSUTH1ST). *)
Atâţ^ învăţăturile din istorie, cât şi experienţele noastre
proprii aű născut şi aü făcut să se înrădăcineze’ în noi con­
vingerea, ca Ungaria numai atunci îşi poate asigura exis­
tenţa şi numai aşa îşi poate desvoîta în deplină măsură
puterile sale intelectuale şi materiale, dacă îşi recâştigă
cât mal iute independenţa, lucru la care avem drept nu’ nu­
mai în virtutea dreptului inalienabil de susţinere individuală
dar la care suntem îndreptăţiţi şi printr’o* mulţime de legi
vechi şi noul. Din acest motiv principala noastră tendentă
este, ca legile dela 1867 privitoare la Gestiunile comune,
care ştirbesc în chip considerabil independenţa ţării, să fie
şterse pe cale constituţională; Ungaria să fie’ înarmată cu
toate trebuinţele unul stat independent şi astfel să aibă
armată independentă (separată), să dispună singură de
chestiile externe, de finanţele sale şi de comerţul şeii, fală de
celealalte teri şi provincii de sub coroana M. Sale să fie legată
numai prin persoana Domnitorului comun. Resultă din asta
în chip natural, ca comisiile instituite pentru discutarea a-
facenlor comune — delegaţiunile — să fie sistate, şi corpul
legislativ şi guvernul singur să conducă si să résolve toate
afacerile.
Ungaria, devenită astfel independentă, până-ce pe deo­
parte ’ şi-ar apăra faţă de orl-şi-cine integritatea şi indepen­
denţa teritorială, pe de altă parte ar trăi în relaţiunl ami­
cale cu celelalte state, mal ales cu cele vecine, şi ar res­
pecta independenţa lor ; mărire teritorială nu numai că nu
doresce, dar chiar ocupaţiunea mal recentă, făcută în con­
tra voinţei naţiunii, desaprobând-o, ar desface-o.
Fiind astfel asigurată independenţa şi pacea internă a ţă­
rii şi păstrarea neatinsă a art. XXX din 1868 privi tor* la
Croato-Slavonia şi existând bună înţelegere, pelângă exe­
cutarea corectă din amendouă părţile, putem să ne apu-

’ ) Traducere din limba maghiară, după manifestul publicat de d. Irá n y i cu

următoarea n otă: «Partidul independent şi delà 48 hotărînd în a. c. 1890,
Octomvrie 2, publicarea acestui program, votat cu unanimitate la 29 Sept. 1884
decătră «Partidul independentist şi delà 48» şi manţinut neschimbat, prin aceasta
îl daü publicităţii. Daniil Irányi, president »
 217

căm cu incredere de regularea afacerilor noastre interne,

de desvoltarea puterii morale şi materiale a patriei noastre.
In care lucrare, pelângă alipirea noastră probată cătră fiinţa
instituţiunilor noastre, şi, între aceste, faţă cu procedura
electorală, vom fi călăuziţi de principiile libertăţii şi ale egalei
îndreptăţiri, de legile moralei şi ale progresului, păstrând
astfel din celea vechi ceea-ce e bun şi nerespingênd refor­
mele corespunzătoare spiritului timpului.
Numărăm intre aceste, drept probleme esenţiale : garan­
tarea libertăţii individuale împotriva arbitrarului ; înteme-
iarea libertăţii religioase, dimpreună cu toate urmările a-
cesteia; precum şi ocrotirea libertăţii presei, a întrunirilor
şi reuniunilor.
Invreme-ce, în temeiul principiului egalei îndreptăţiri, păr­
tinim : încetarea tuturor privilegiilor încă în fiinţă,” dar ne
mai potrivite cu era presentă ; cultivarea limbe! şi naţio­
nalităţii maghiare, dar fără nici o siluire; — în acelaşi timp
recunoascem dreptul celoralalte naţionalităţi din patrie în­
tru cultivarea limbii şi naţionalităţii lor, ”pentru-că nimic
nu dorim mai mult, nimic nu socotim mai de dorit pen­
tru desvoltarea pacinică şi asigurarea viitorului ţării, decât
ca toate naţionalităţile şi toate confesiunile să trăiască în
concordie frăţească.
Şi câtă vrenie în acest chip în patria liberă cetăţenii vor
fi liberi şi egal îndreptăţiţi, — fără osăbire de nascere, re-
ligiune şi naţionalitate, dorim să purtăm deosăbită grige
pentru promovarea înaintării acestora, atât a celei morale
şi intelectuale, cât şi a celei materiale.
Moralitatea fiind una dintre basele atât ale fericirii şi bu­
nel reputaţiuni a singuraticilor, cât şi ale desvoltăril, onoa­
re! şi chiar ale viitorului întregii societăţi şi a statului, —
«partidul independentist şi delà 1848» va grăbi păstrarea bu­
nelor moravuri, respective restabilirea lor, şi prin urmare
va cere înlăturarea excrescenţelor contrarii acestora, a-
nume : stîrpirea corupţiunil de tot soiul, persecutarea se­
veră a mituirilor şi a altor abusurl obicinuite cu prilejul
alegerilor, şi — întrucât duce la promovarea cătră această
ţintă — introducerea votului secret.
Vom cere, mal departe : îmbunătăţirea administraţiei şi a
justiţiei, eliminarea dominantului nepotism, introducerea
mai severă a controlului şi responsabilităţii, justiţia admi­
nistrativă generală şi neatîrnătoare, Introducerea legii pen­
siunilor şi a regulamentului (pragmaticei), a curţilor cu ju­
raţi, a procedurii nemijlocite (fără advocaţi) şi a procedurii
verbale.
Şi vom cere sporirea şi îmbunătăţirea şcoalelor şi peste
tot a instituţiunilor publice de cultură, respectând înrîuri-
rea^ îndreptăţită a confesiunilor asupra institutelor lor de
învăţământ, pelângă păstrarea dreptului legal de supremă
inspecţiune din partea statului.
 218

Pentru promovarea bunăstării materiale şi a regularii ces-

tiunilor noastre financiare, socotim de trebuinţă ca Ungaria,
eliberându-se şi în privinţa financiară, industrială şi comer­
cială de sub tutela şi atotputernicia austriacă, să formeze
un teritor vamal de sine stătător, să aibă note de bancă de
sine stătătoare, şi să-’şi reguleze industria sa, comerţul ei,
potrivit intereselor proprii, căci numai astfel putem spera,
că pelângă o economie severă se va putea restabili echi­
librul în averea statului.
In acelaşi timp vom pretinde, şi după aceasta, uşorarea
greutăţilor'poporului, pecât se poate — reducerea birurilor,
reduce'rea numărului oştirii şi a timpului de servit militar.
Vom cere mal de parte : ca interesele agricultorilor, industria­
şilor şi ale comercianţilor să se împărtăşească de o îndea­
proape ingrigire, ca proprietarul şi îndeosăbi clasa proprie­
tarilor mici şi a celor de mijloc să fie apărată de perdare
prin măsuri ducătoare la ţintă ; şi ca, învreme-ce se pune
stavilă emigrării prin avantagil (favoruri) de stat—între altele
prin colonisarea în alte locuri potrivite,—în acelaşi timp să
se impedice inmigrarea (importaţiunea) elementelor păgubi­
toare prin modificarea legilor de împămăntenire şi a celor
comunale.
Ne zace la inimă şi ameliorarea sorţii muncitorilor, dar
astfel, ca să nu fie clătinate basele societăţii, şi îndeosăbi
să nu suferă ştirbire inviolabilitatea proprietăţii.
Şi, în fine, vom stărui ca veniturile regale mal mici sa
fie'rescumpărate pe un preţ convenabil.
Pentru-ca insă toate aceste îmbunătăţiri să poată fi execu­
tate, fără piedică, credem necesar ca unul dintre factorii
legislaţiunii, Casa de sus, să fie constituită astfel, încât fiind
adusă in conglăsuire cu Casa deputaţilor întemeiată pe re-
presentarea poporului, să fie deoparte neatîrnătoare de gu­
vern, ear de altă parte să nu constitue o pedecă în calea
progresului.
 219

ASEÏA 1.

ARTICOLUL DE LEGE XV DELA 1891, DESPRE

ASILELE DE COPII.
(Sancţionat la 28 Aprilie 1891. — Publicat în Colecfiunea de legi
la 5 Maiü -1891 ’ ).

SECŢIUNEA I.

Chemarea institutiunii asilelor de copil.

§■ 1.
Chemarea instituţiunii asilelor de copii consistă deoparte
a feri pe copiii deîa 3—6 ani prin păzire şi îngrigire de
primejdiile ce ’i-ar putea lovi în lipsa părinţilor, de altă
parte a promova desvoltarea lor fìsica, intelectuală şi mo­
rală prin obicinuire la ordine şi curăţenie, cum şi prin o
desvoltare, potrivită vrêstet lor, a destoiniciei, inteleginţel
şi caracterului lor.
Instrucţiunea indicată în art. de lege XXXVIII delà 1868
ca problemă a şcoalelor primare poporale, nu se poate da
in asilele de copii.

§• 2.
Spre acest scop servesc :
\. Institute pentru copii, care stau sub conducerea institutoa­
relor cualiflcate pentru asilele de copii, eventual — în lipsa
acestora — sub conducerea institutorilor pentru asilele de
copii.
2. Asile ce funcţionează, fie întreg anul fie provisor (a-
silele pentru timpul verii), care staü sub privigherea îngri-
gitoarelor, cu moravuri bune şi inteligente.

§. 3.
Pot înfiinţa şi întreţine — respectând condiţiunile stabilite
în §§ 6—14 âi legii acesteia — institute ori asile pentru copii :

} Colecţia legilor terii. — Traducere din limba maghiară.

 220

statul, comunele, confesiunile, persoanele juridice şi particu­

larii. Privitor la datoriile comunelor în privinţa aceasta, sunt
normativi §§ 15—21 al presente! leg!.
Comunele, confesiunile şi persoanele juridice sunt da­
toare numai a anunţa inspectorului regesc de scoale înfiin­
ţarea institutului ori a asilului pentru copil. Dimpotrivă,
particularii sunt datori a petiţiona inspectorului regesc şco­
lar pentru permisiunea de a înfiinţa un institut ori un asii
de copil.
§. 4
Unde se găsesce un institut ori un asii pentru copii,
toţi părinţii ori toţi tutorii sunt datori a trimite pe copiii
lor ori pe copiii epitropisiţl de dinşil în institut, saü a
dovedi că copilul e nentrerupt împărtăşit, acasă ori altun­
deva, de paza şi supravegherea cerută.
Acel părinţi care nu dovedesc aceasta nici în urma pro­
vocării primită din partea autorităţii competente (§ 22) şi
nici nu trimit pe copiii ori epitropisiţil lor în institutul ori
asilul pentru copii, pot fi osândiţi decătră primăria comu­
nală la o amendă ce se poate urca gradat delà 10—15 creţarl,
şi care se poate repeta, în favorul casei institutului ori a
asilului de copil.

E interdis a primi în institutul ori în asilul de copil pe

copiii bolnavi ori cretenl.
Dealtfel din punctul de vedere sanitar sunt hotărîtoare,
şi întrucât privesce aceste institute, disposiţiunile §§-lor
27—35 (cu excepţiunea §-luî 34) aï art. de lege XIV delà
1876 şi acele ale §-luî 3 al art. de lege XXII delà 1887.

SECŢIUNEA II.

Cerinţele şi chemarea institutelor şi a asilelor de copii.

§. 6.

Clădirile pentru institutele şi asilele de copil trebue con­

struite corespunzător împregiurărilor locale şi condiţiunilor
igienice şi sigure în contra incendiului ; clădirea trebue să
fie provèdutà, în raport cu numărul copiilor socotindu-se
pentru o sală cel mult 80 copil şi pentru fiecare copil cel
puţin un spaţib de 0.8 metri patraţl, cu un număr de
camere suficiente, spaţioase, luminoase, uşor de aerisit
şi corespunzător mobilate, ear afară cu un teren de joc
potrivit, şi, pecât e cu putinţă, sădit cu arbori. Localurile
de scoale’ pot fi întrebuinţate, în timpul vacanţelor celor
mari, pentru asilele de vară.
 Sub îngrigirea unei institutoare de copii, respective a unei
îngrigitoare care conduce un asii de copii, nu e permis să
stea mal mult de 80 copii. Indată-ce numërul copiilor pri­
miţi trece peste 40, se va pune la disposiţia institutoarei
de copil o îngrigitoare, ear la disposiţia îngrigitoare! o ser­
vitoare capabilă.
§• 8.
Chemarea institutelor, şi, după putinţă, aceea a asilelor
de copii permanente, o formează, instrucţiunea în eserciţiî
evlavioase, în vorbirea cu înţeles şi în cântări ; mal departe
ocupaţiunea acestora din vreme în vreme, şi — avênd în
vedere şi desvoltarea gradului lor de înţelegere — cu exerciţii
de gimnastică şi cu jocuri potrivite cu vrîsta lor ; în sfârşit
îndeletnicirea copiilor la lucruri manuale care nu obosesc
puterile lor flsice şi intelectuale, ci le măresc destoinicia,
cum şi obicînuirea la ordine, curăţenie şi purtare cuviin­
cioasă.
Devreme-ce ţinta asilelor de vară e maï ales îngrigirea
copiilor, aceste asile aű să se mărginească numai la păzirea
copiilor, la obicînuirea lor cu ordinea, curăţenia şi purtarea
cuviincioasă şi în a-i ocupa cu jocuri.
In asilele de vară pot fi primiţi şi copii sub vrîsta de 3
ani, care nu mai sunt. alăptaţi.
In institutele şi în asilele de copii, ocupaţiunea copiilor,
a căror limbă maternă nu e limba maghiară, trebue să fie
legată cu introducerea în cunoscinţa limbii maghiare, ca
limbă a statului.

§ 0.
In institutele şi în asilele de copii confesionale perma­
nente— fie aceste înfiinţate şi întreţinute de oricine, — copil
aparţiitori respectivei confesiuni pot fi instruiţi, pelângă
exerciţiile evlavioase amintite în § 8, şi în rugăciunile con­
fesionale.
Când întreţinetorul unui astfel de institut sau asii de
copil permanent face us de acest drept, atunci copiii de o
altă confesiune sunt dispensaţi de îndatorirea stabilită in §
4 al legii acesteia, de a frecuenta acest institut ori acest
asii permanent.

§• io.
Institutele şi asilele de copii sunt, potrivit împregiurărilor
din acea comună, a se ţinea deschise, începênd de timpuriii
dimineaţa, pană seara.
 ‘2 2 2

pilele de Duminica şi sărbătorile sunt de regulă Zile de

vacanţă. Autoritatea de priveghere indicată în §§ 22, 24 şi
2o poate stabbi de regulă în lunile de earnă un timp de
vacanţă mal îndelungat, dar cel mult un timp de o lună.

SECŢIUNEA III.

Despre institutoare şi îngrigitoare in institute

şi asile de copii.

§• 41.
In institutele pentru copii pot fi numite numai astfel de
institutoare (institutori), care aű obţinut o diplomă în o
preparandie de institutoare pentru adăpostirea copiilor (de
institutori pentru adăpostirea copiilor) din patrie.
Institutoarele care vor fi primit in străinătate instrucţia
corespunzătoare'pentru cursul stabilit prin § 34, vor fi su­
puse, pentru nostriflcarea diplomei lor, unui examen de
cualiflcaţiune — la un institut din patrie îndreptăţit pentru
aceasta ulterior decătră ministrul de culte şi instrucţiune—
din: limba maghiară, istoria Ungariei, constituţiune” şi din
geografia elementară.

§. 12.
Ca îngrigitoare dirigente a asilelor de copii permanente
vor putea ü numite numai acele persoane, care vor fi tre­
cut un examen, înaintea inspectorului şcolar regesc, şi vor
fi primit un certificat saü delà preparandia pentru institu­
toare saü dela un institut pentru adăpostirea copiilor bine
întocmit,— despre aptitudinea lor în funcţiune şi despre cu-
noascerea limbii maghiare.
Privitor la cualificaţiunea îngrigitoarelor care aü să con­
ducă asilele de copii permanente ori de vară, stabilesce mi­
nistrul de culte şi instrucţiune, instrucţiunile de detail.

§. 13.
La institutele pentru copii întreţinute de stat, de comune,
de confesiuni şi de persoane juridice, institutoarele vor fi nu­
mite pe viaţă; ele vor putea fi destituite numai pe basa
unei anchete disciplinare în regulă făcută de comitetul per­
manent municipal— în Budapesta de consiliul administra­
tiv al capitalei ■— ori de autoritatea bisericească superioară,
şi numai pentru negligenţă grea, pentru vr’o transgresiune
morală, pentru violarea datoriilor lor stabilite prin lege şi
ordonanţe.
Sentenţele aduse în cestiuni disciplinare contra institu­
 22»)

toarelor numite de stat, de comune ori de persoane juri­

dice, vor fi supuse, pentru confirmare, ministrului de culte
şi de instrucţiune publică ; ear sentenţele privitoare la insti­
tutoarele numite de confesiuni,—aceluiaşi ministru, însă nu­
mai pentru luare spre sciinţă.
Dacă în contra institutoarelor, numite la institutele con­
fesionale, s’a dat o plângere pe motivele amintite în acest
paragraf, şi totuşi nu s’a început ancheta disciplinară, au­
toritatea confesională superioară competentă e datoare, în
urma ordinului din partea ministrului de culte şi instruc­
ţiune publică, a ordona îndată ancheta disciplinară şi a co­
munica ministrului resultatele acesteia.
In caşul disolvării, aprobată de autorităţi, a unei reuniuni
aceasta este dispensată de datoria de a îngrigi pentru apli­
carea pe viaţă a institutoarelor numite în institutele reuni­
unii; e însă datoare, în lipsa altor condiţiuni stabilite
prin contract, să plătească institutoarelor o sumă de des­
păgubire egală cu retribuţiunea pe un an, în caşul când in­
stitutoarele nu vor fi găsit o altă ocupaţiune egal retribuită;
retribuţiunea se compută delà diua când s’a luat hotărîrea
disolvării.
§• 1-4.
Retribuţiunea institutoarelor şi a ingrigitoarelor o stato-
resce întreţindtorul institutului ori al asilului, conform îm-
pregiurărilor locale. Totuşi retribuţiunea institutoarelor (in­
stitutorilor) numite de stat, de comune, de confesiuni^ ori
de persoane juridice, nu poate, înafară de locuinţă, să fie
mai mică decât 300 fl., ear în oraşe cu mai mult de 10.000
locuitori, 400 fl; retribuţiunea anuală a unei îngrigitoare nu­
mită la un asii permanent nu poate fi, pelângă locuinţă,
mai mică decât 120 fl ; şi retribuţiunea lunară a unei în­
grigitoare numită la un asii de vară nu poate fi mai mică
de 10 fl.
Ecuivalentul în bani a prestaţiunilor în naturalii, ce se
ofer pelângă locuinţă, poate fi socotit în retribuţiune.
Privitor la întreţinerea şi salarisarea institutoarelor şi in­
grigitoarelor (îngrigitorilor) care aparţin ordinilor bisericesc!,
sunt normative statutele respectivelor ordine călugăresci.

SECŢIUNEA IV.

Datoria de a înfiinţa şi întreţinea institute

şi asile de copil.
§. 15.
Fiecare oraş învestit cu drept municipal şi fiecare co­
mună reşedinţă de comitat, fără privire ia suma contribu-
ţiunii directe de stat, şi fiecare comună, a cărei contribu-
 224

ţiune proprie cum şi contribuţiunea directă de stat plătită

de contribuabilii amintiţi la § 18, împreună întrec suma
de 15.000 fl., sunt datoare a înfiinţa din resursele proprii un
institut saü asii de copil, şi a-’l susţine în conformitate cu
prescripţiunile legii, dacă în oraş or! in comună nu există
nici un institut asemenea, ori când sunt cel mal puţin 40
copii, care nu mai incap în institutele deja în fiinţă, ori sunt
lipsiţi de privegherea şi îngrigirea permanentă * cerută pe
basa §-luî 9 al legii acesteia.
Un astfel de institut poate fi transformat în asii de copii
numai pelângă permisiune ministerială.

§. 16.
Comunele care plătesc, conform §-luï 18, o contributiune
anuală directă delà 10.000 fl. până la 15.000 fl., în care se
găsesc cel puţin 40 copil, care nu sunt împărtăşiţi de în-
grigire statornică, sunt datoare a înfiinţa asile permanente
pentru copil; ear comunele împovărate cu mai puţin
de 10.000 fl. contribuţiune directă, în care se găsesc cel
puţin 15 copil, care nu sunt împărtăşiţi de o îngrigire sta­
tornică, sunt datoare a înfiinţa asile prôvisoriï (asile de vară).

§. 17.
îndatorirea comunelor statorită în §§ 15 şi 16 se întinde
şi asupra înfiinţării de institute şi de asile de copil pentru
copiii de pe puste şi tanye, pecât permit aceasta împre-
giurările locale.
§• 18.
In lipsă de o altă avere ori un alt venit, atât oraşele în­
vestite cu drept de jurisdicţiune, cât şi comunele, °pot, în
scopul înfiinţării şi întreţinerii institutului şi asilului de
copii, să facă un arunc de dare până la 3%.
Acest arunc se măsoară în procente după contribuţiunea
pe pămănt, pe case, pe venit şi după contribuţiunea im­
pusă asupra întreprinderilor şi asociaţiunilor ţinute a da
socoteală publică, după contribuţiunea pe mine, în fine,
după contribuţiunea pe carnete după capitaluri şi pe rente
ce e a se plăti conform distribuţiunil individuale pe obiecte
după veniturile de dobândi a capitalurilor şi ale rentelor ;
la încasarea arunculuî servesc ca îndreptar disposiţiunile
art. de lege XLIV delà 1883, cu excepţiunea, că după res­
tanţe nu se pot socoti carnete de întârdiere.
La plătirea acestor aruncuri de contribuţiune, respective
la întregirea lor până la suma de 3%, sunt datori toţi lo­
cuitorii comunei precum şi locuitorii şi proprietarii* din
pustele ce aparţin comunei, dacă contribuţiunile ce se plă-
 ‘2 2 5

tese pentru un alt institut saü asii de copii din comună

nu ajung până ia 3% după contribuţia directă de stat, a-
mintită în alineatul precedent, cu care e impusă comuna.
Locuitorii şi proprietarii din o pustă ori tanye, in care
nai e înfiinţat încă un institut, ori un asii de copii, sunt dis­
pensaţi de adausul asupra contribuţiunii, ce plătesce co-
munapentru scopul institutului, câtă vreme din partea com­
petentei autorităţi de control se dovedesce, că copiii %e se
găsesc pe pustă ori pe tanye nu pot frecuenta nicï-unul
dintre institutele pentru adăpostirea copiilor şi că comuna
nu poate răspunde îndatoririlor sale cuprinse in § 17.
Comunele, al căror adaus de contribuţiune comunală în­
trece 20% asupra contribuţiunilor directe de stat, pot face
un arunc asupra contribuţiunilor în scopul institutelor, ori
a asilelor de copii, numai avènd aprobarea ministrului de
interne şi a ministrului de finanţe.

§. 19.
Statul are dreptul a înliinţa şi întreţinea ori-unde, chiar
şi pe puste şi tanye, dacă va găsi de lipsă, institutele ori
asilele de copii ce sunt reclamate de raporturile locale, şi
se poate .folosi pentru acoperirea cheltuielilor de aruncul
prevëdut in § 38, care însă să nu treacă peste celea 3%,
câtă vreme acest arunc nu va fi fost făcut deja pentru sco­
pul institutelor ori al asilelor de copii comunale. Privitor
la datoria de a plăti aceste aruncuri, tot disposiţiunile §-lui 18
sunt normative.
20 .
In comitatele în care s’a făcut un arunc de contribuţiune
municipală pentru scopuri culturale pe temeiul §-lui 9 al
art. de lege XV delà 1883 şi acest arunc atinge suma de
3% a contribuţiunii directe, din care cel puţin % se între­
buinţează pentru institutele de adăpostirea copiilor, nu poate
fi aplicat aruncul normat in §§ 18 şi 19 aî legii presente.

§• 23.
In institutele şi asilele de copii înfiinţate de stat saű de
comune se va primi oricare copil, fără deosebire de con­
fesiune şi fără privire la limba sa maternă. La institutele
ori asilele de copil ale statului saú la cele comunale se
poate percepe delà copiii care frecuentează aceste institute,
o taxă moderată potrivită cu impregiurările locale ; părinţii
care vor dovedi sărăcia lor, vor fi dispensaţi delà plătirea
acestei taxe. La asilele de copii ale statului şi la cele ale
comunelor nu se va plăti nici-o taxă.
In caşul, când într’o comună nu s’a înfiinţat nici un in-
15
 220

stitut şi asii de copii, din partea statului, ori de comune,

se va primi până la numërul stabilit prin § G şi pelângă
plătirea unei taxe moderate conform împregiurărilor locale-—
oricare copil fără deosăbire de confesiune şi limbă ma­
ternă, în institutele orï în asilele de copii întreţinute in acea
localitate decătră confesiuni ori decătră persoane juridice.
Copiii părinţilor care vor dovedi sărăcia lor, vor fi primiţi
gratuit şi aci.

SECŢIUNEA V.
Conducerea şi supravegherea institutelor şi a
asilelor de copii.

§■ 22 .
Institutele şi asilele de copil înfiinţate de comune stau
sub administrarea şi nemijlocita priveghere a comunei ci­
vile, ear institutele şi asilele confesionale sub cea a comu­
nităţii religionare.
Administrarea şi supravegherea se exercitează atât de co­
muna, civilă cât şi de cea religioasă, prin o comisiune de
supraveghere compusă din cel puţin cinci membri aleşi. A-
ceşti membri vor fi aleşi decătră comitetul repräsentativ al
comunei, respective al comunităţii religionare, dintre locui­
torii care sciti citi şi scrie; ear în lipsa unei representanţe or­
gani sate,- se vor alege pe basa unui statut, ce e a se stabili
de autoritatea confesională superioară, decătră toţi care sunt
membri aï comunităţii religioase, sau afară de aceştia, decătră
locuitorii care contribuesc statornic pentru întreţinerea in­
stitutului saü asiluluï de copii.
Nu pot exercita dreptul de alegători aceia, care sunt ex­
cluşi, în virtutea §-lui 37 al art. de lege XXII dela 188G, dela
alegerile comunale.
Gomisiunea de supraveghere constituilă se va întregi prin
femei mai cu vadă din comună, care se interesează pen­
tru instituţiunea asilelor de copii. Numërul femeilor nu
poate însă să întreacă numeral membrilor aleşi.
Membrii cornisi unii de supraveghere vor fi aleşi pe un
period de trei ani ; ei sunt realegibili.

§. 23.
Aparţin, din oficifi, comisiunii de supraveghere ca mem­
bri : fisicul superior al oraşului, al comunei ori medicul
cercual, care e dator la fiecare doue sëptëmânï, şi în ca­
şuri excepţionale după trebuinţă şi mai de multe ori, să in­
specteze institutul şi asilul de copii, să cerceteze aci pe
copii şi să-’şi facă propunerile cătră comisiunea de supra­
veghere în ceea-ce privesce disposiţiunile sanitare cerute.
Dacă în urma propunerii din partea medicului, comisiunea
nu ia îndată disposition!, medicul e dator a raporta numai
decât despre aceasta inspectorului şcolar regesc.

§• 2 4 .

Pentru institutele şi asilele de copii ale statului, numesce

ministrul de culte şi instrucţiune comisiunile de suprave­
ghere (membri de sex bărbătesc şi de sex femenin) şi dis­
pune despre institutoare şi îngrigitoare.
Regulamentul de afaceri al comisiunii de supraveghere
pentru institutele şi asilele de copii ale statului şi ale co ­
munei se va stabili, prin ordonanţe, decătră ministrul culte­
lor şi al instrucţiunii publice.
Persoanele juridice îngrigesc ele prin statutele lor pentru
administrarea institutelor şi asilelor de copii înfiinţate şi în­
treţinute de dinsele ; în lipsa unor asemeni disposiţiuni, ele
sunt datoare a alcătui un normativ special şi a-’ l supune
spre aprobare ministrului de culte şi instrucţiune pu­
blică. Comitetul ‘administrativ al municipiului confirmă in
funcţiune pe institutoarele numite de persoane juridice, cu
excepţiunea celor alese nemijlocit decătră municipiu, ca
persoană juridică ce întreţine institutul.

§. 25.
Alcătuirea comisiunii de supraveghere menţionată în § 22
se cere numai atunci, când comuna civilă ori religionară,
care întreţine un institut saü un asii de copii, nu întreţine
vr’ un alt institut de înveţăment poporal, căci la dimpotrivă
consiliul şcolar comunal ori confesional îndeplinesce agen­
dele comisiunii de supraveghere, dar şi în acest cas consi­
liul şcolar se întregesce prin fisicul superior al oraşului,
medicul comunal ori medicul de cerc şi, în conformitate cu
§ 23, prin femei apte.
In mod analog comitetul şcolar al statului, instituit — în­
tregit cu membri dintre femei — îndeplinesce agendele c o ­
misiunii de supraveghere peste institutele de stat de adă-
postirea copiilor, la care comisiuni aparţine ca membru fi-
sicul superior al oraşului, medicul comunal ori medicul
cercual.
Sfera de activitate a membrilor ce intră în comitetul şco­
lar pe basa acestui § al legii, se întinde numai asupra Gestiu­
nilor privitoare la institutele ori asilele de copii.

i 20.
Comisiunea de supraveghere a institutelor pentru adăpos-
tirea copiilor, respective consiliul şcolar :
1. Alege, sub preşedinţa delegatului ori a representantului
 228

comitetului administrativ, pe institutoara pentru adăpostirea

copiilor. Pentru confirmarea alegerii se cere aprobarea co­
mitetului administrativ ;
2. Hotărăsce privitor la aplicarea îngrigitoarelor de lipsă
pentru conducerea asilelor de copil şi raportează despre a-
ceasta comitetului administrativ ;
3. Dispune ca institutul ori asilul de copil să fie inspectat
cel puţin odată pe sëptëmànà printr’unul dintre membrii
sei, care supraveghează lucrarea institutoarelor pentru adă­
postirea copiilor ori a îngrigitoarelor de asile pentru copil,
conservarea clădirii, a localităţilor şi a mobilierului, cum
şi executarea exactă a ordinelor superioare ;
4 Ia seamă, dacă părinţii ori tutorii trimit, conform
§-iuI 4, pe copii în institutul ori în asilul de copil, şi ia
privitor la aceasta, în înţelegere cu primăria comunală, dis-
posiţiunile de lipsă ;
5. Supraveghează averea institutelor pentru adăpostirea
copiilor şi îngrigesce pentru averea lor. Designează un
curator pentru administrarea averii, cere lui socoteală şi con­
trolează socotelile acestuia.
Pentru-ca hotărîrile luate în înţelesul punctelor 1 şi 2 să
fie valabile, se cere presenţa alor doué treimi dintre’ mem­
brii aleşi.
Dacă ia şedinţa convocată pentru alegerea institutoarei
ori a îngrigitoarei, nu se înfăţişează douë treimi a membrilor
aleşi, cerute pentru luarea de concluse, atunci hotărăsc prin
majoritate de voturi în o şedinţă ce urmează să fie ţinută
spre acest scop cel mult peste 45 dile, membrii presenţî—
fără privire la numërul acestora.

§. 27.
Agendele (atribuţiunile) comisiunii de supraveghere şi ale
consiliilor şcolare ale unui institut confesional pentru’ adă­
postirea copiilor, vor îi stabilite — observând punctele 3, 4
şi 5 ale §-luî 26—decătră autoritatea superioară confesională.

§. 28.
Supravegherea peste toate institutele pentru adăpostirea
copiilor şi peste toate asilele, o exercitează' ministrul de
culte şi instrucţiune publică prin inspectorii şcolari regesei
ori substituţii acestora.
Sfera de lucrare a inspectorilor şcolari regesc! determi­
nată, privitor la autorităţile şcolare ale scoalelor primare
poporale, în § 5 al art. de lege XXVIII dela a. 1876, se în­
tinde şi asupra afacerilor privitoare la institutele şi asilele
de copil cum şi asupra privegherii peste conducerea inte­
lectuală a copiilor şi asupra procedeului legal al institutoa­
relor şi al îngrigitoarelor.
 229

Pelângă aceasta inspectorat şcolar regesc ori substitutul

acestuia supraveghează starea igienică în institutele pentru
adăpostirea copiilor şi în asilele de copil şi avisează la ca­
şul de a fi observat lipsuri ori negiigenţe • — în virtutea opi-
niunii fisiculuî superior de oraş, a medicului comunal ori
a celuî cercual, ear în caşuri mai urgente şi mai primejdi­
oase, şi in lipsa acestor opiniunî — pe comisiunile de su­
praveghere de stat, comunale şi confesionale (curatoratele,
consiliile şcolare) ori şi pe întreţinetoril institutelor pentru
adăpostirea copiilor ori ai asilelor private, ca să dispună
luarea măsurilor de urgenţă reclamate.
In cas de lipsă, dinsul dispune pe propria lui răspundere.
Piespectivele autorităţi ori respectivii întreţinetori, aű dato­
ria a îndeplini disposiţiunile inspectorului şcolar regesc ;
pot însă apela, în un termen de 5 dite, împotriva acestor
disposiţiuni prin intermediul inspectoratului şcolar regesc,
la ministrul de culte şi instrucţiune publică, ear acesta ho-
tăresce în înţelegere cu ministrul de interne.
In caşul când guvernului ’i-ar sosi la cunoscinţă scăderi
morale ori tendente duşmane statului, în institutele ori în
asilele de copii, el ordonă anchetă şi dacă întreţinătorul in­
stitutului nu înlătură scăderile constatate prin anchetă, mi­
nistrul de culte şi instrucţiune poate ordona închiderea ime­
diată a institutului.

§. 29.
Sfera de lucrare a comitetelor administrative muncipale
stabilită prin punctele 1, 2, 6, 7 şi 9 ale §-lui 6 şi prin punc­
tele 1, 2, 3, 4 şi 5 ale §-lui 7, ai articolului de lege XXVIII
delà 1876, se întinde şi asupra Gestiunilor privitoare la in­
stitutele şi la asilele de copii.
Comitetul administrativ muncipal :
1. Dispune, mai departe, ca primăriile comunale să poarte
grige, pentru-ca, în virtutea §-luî 4, părinţii ori tutorii care
aü această datorie, să trimită pe copiii ori epitropisiţii lor
in institutele pentru adăpostirea copiilor şi în asile.
2. Advertisează de trei ori, in restimpnri de câte o jumë-
tate an : comunele, comunităţile religionare—pe aceste prin
intermediul autorităţilor lor bisericesci — mai de parte per­
soanele juridice saü private, ale căror institute saû asile n’aű
satisfăcut datoriilor impuse prin lege ; înaintează în cas de
lipsă ministrului cultelor şi instrucţiunii publice o propu­
nere motivată pentru închiderea acestor institute ori asile
de copii. Ministrul de culte şi instrucţiune poate ordona
închiderea.
3. Supraveghează repartiţia contribuţiunii de 3%, stabilită
în § 18, şi în cas de lipsă dispune facerea aruncului.
In locul punctelor 3 şi 4 ale §-luï 7 al articolului de lege
XXVIII delà 1876 care privesc şi instituţiunea asilelor pentru
copii, hotăresce în Gestiunile disciplinare, privitoare la in­
stitutoarele pentru adăpostirea copiilor numite la institutele
întreţinute de stat, de comune ori decătră persoanele juri­
dice, în instanţa ântâiă, comisiunea disciplinară exmisă de
comitetul administrativ muncipal ; ear în instanţa a doua, mi­
nistrul de culte şi instrucţiune publică. Privitor la afacerile
disciplinare ale institutelor confesionale pentru adăpostirea
copiilor dispune § 13.

§• 30.
In capitala Budapesta, sfera de lucrare a consiliilor şco­
lare cercuale, aceea a magistratului capitalei şi acee*a a
comitetului administrativ municipal stabilită în § 16 al art.
de lege XXVIII delà 1876, se întinde şi asupra afacerilor
privitoare la institutele comunale pentru adăpostirea copii­
lor. In acest cas, medicii de cerc sunt din oficiu membrii
ai consiliilor şcolare cercuale, şi — în conformitate cu dis-
posiţiunile §-lui 22 — consiliile şcolare se întregesc prin femei.

SECŢIUNEA VI.
Preparandiile pentru institutoare.

§.31.
Institutoarele (institutorii) pentru adăpostirea copiilor pri­
mesc instrucţiunea lor teoretică si practică în preparan­
diile înfiinţate şi destinate formării institutoarelor (institu­
torilor) pentru adăpostirea copiilor.
Elevii vor primi instrucţiunea deosăbiţi de eleve.

§. 32.
îndeplinind disposiţiile §§-lor 31—40, pot înfiinţa preparandii
destinate formării institutoarelor pentru adăpostirea copii­
lor: statul, comunele, confesiunile, persoanele juridice şi
particularii.
Planul de înveţăment pentru aceste preparandii ce sunt
înfiinţate decătră stat, comune, persoane juridice ori de par­
ticulari, îl stabilesce ministrul de culte şi de instrucţiune.
Confesiunile pot stabili înseşi programul de studii pentru
preparandiile lor; ele sunt însă datoare a privi ca minim
ţinta instrucţiei fixată pentru toate obiectele de înveţăment
prin planul de învëtâmênt stabilit decătră ministrul culte­
lor şi al instrucţiunii publice.
Comunele şi confesiunile aii să supună inspectorului şco­
lar regesc, —’ cu prilejul înfiinţării unei astfel de preparan­
dii—planul de înveţăment, documentele puterilor didactice
şi consemnarea inventarului despre înfiinţarea institutului.
 Persoanele juridice şi particularii pot înfiinţa astfel de
institute numai avênd aprobarea ministrului de culte şi
instrucţiune.
§• 3 3 -

Condiţiunile de primire în o preparandie pentru formarea

institutoarelor (institutorilor) de adăpostirea copiilor, sunt
urrnătoârGl6 *
1. O constituţiune fisică sănătoasă şi aud musical.
2* Pentru fete anul al 14lea împlinit; pentru băeţî anul
al 16lea împlinit. Persoanele în vrèsta de peste 40 ani pot
li primite numai în urma unei aprobări speciale din par­
tea ministrului.
3 Un testimoniu şcolar despre absolvirea cu succes a
clasei a patra a unei şcoli medie ori civile, ori a unei şcoli
superioare de fete, saü a claseï a doua, a şcoalelor supe­
rioare poporale, sau despre trecerea unui examen de admi­
sibilitate din obiectele de învëtamènt corëspundëtoare.

Cursul şcolar ţine la aceste institute timp de doi ani.

Studii obligatoare sunt :
1. Pieiigiunea şi morala.
2. Limba maghiară şi istoria literaturei maghiare.
3. Pedagogia, — cu consideraţiune specială asupra insti­
tutelor pentru adăpostirea copiilor.
4. Igiena, — cu consideraţiune specială faţă cu institutele
pentru adăpostirea copiilor.
5. Istoria patriei, dreptul constituţional şi geografia.
6. Sciinţele naturale.
7. Geometria şi desemnul.
8. Cântările din gură şi pe vioară.
9. Pentru eleve, lucrul manual femeiesc şi^ ceva din
industria de casă ; pentru elevi, industria de casă.
10. Exerciţiul în metodul tratamentului cu copii mici.
11. Gimnastica.
12. Eventual vr’ o altă limbă a patriei.
Toate aceste studii se vor preda în limitele prescrise pentru
scopul institutiunii asilelor de copii.
Elevii care prin terminarea unei scoale corespundetoare
se vor dovedi că aü deja cunoscinţele generale din întreg
materialul de studi ii cerut pentru cursul anului ântàiü, ori
aceia care vor trece asupra acestuia un examen de admi­
sibilitate, — pot fi primiţi deadreptul în cursul al doilea.

§■ 35.
Personalul didactic sistemisat al preparandiilor pentru for­
marea institutoarelor pentru adăpostirea copiilor, consista
 232

din cel puţin un director, din o învăţătoare titulară, care

după un serviţ ireproşabil de trei ani, vor primi numirea
definitiva.
Personalul sistemisat al învăţătorilor (învăţătoarelor) pen­
tru preparandiile destinate formării de institutoare pentru
adăpostirea copiilor, care preparandii sunt întreţinute de
stat, de. comune, de confesiuni ori de persoanele” juridice,
cum şi îngrigitoârele (ingrigitoriî) institutelor pentru adăpos­
tirea copiilor înfiinţate pelângă preparandie, — va fi nu­
mit pe vieaţă ; ear privitor la înlăturarea lor sunt hotări-
toare disposiţiunile stabilite în §§ 13 şi 29.

§• 36.
Ca învăţători, respective ca învăţătoare, la o preparandie
pentru formarea de institutoare pentru adăpostirea copiilor,
pot fi numite numai astfel de persoane :
1) care posed o diplomă de învăţători, ori de învăţători
pentru şcoalele civile ; 2) care vor fi făcut practică cei pu­
ţin timp de un an la vre-o preparandie în cursul ce e a se
organisa (înfiinţa) spre acest scop pelângă preparandiile
pentru institutoarele de adăpostirea copiilor.
Persoanele distinse pe terenul literar ori pe acela al ac­
tivităţii practice, pot fi dispensate prin ministrul de culte şi
instrucţiunş publică, delà această cualificaţiune.

§• 37.
Preparandiile pentru formarea institutorilor pentru adă­
postirea copiilor trebue să fie înzestrate cu localuri sănă­
toase şi cu o întocmire corespunzătoare cerinţelor peda­
gogice.
Pentru formarea practică a elevilor, fiecare preparandie
destinată formării de institutoare pentru adăpostirea copii­
lor trebue să aibă pelângă sine un institut model de adă­
postirea copiilor, care va fi condus decătră o instifutoară di­
plomată.
La acele preparandii pentru formarea institutoarelor pen­
tru adăpostirea copiilor, în care limba de predare nu e cea
maghiară, limba de conversaţiune cu copiii în şcoala prac­
tică model alăturată pelângă preparandie, trebue să fie
cel puţin în o jumătate a diliî limba maghiară.

§.38.
Elevele preparandiei (şcoaleî normale) pentru formarea
institutoarelor pentru adăpostirea copiilor pot fi excluse
pe cale disciplinară din institut; dar o hotărîre de felul a-
cesteia trebue înaintată, spre confirmare, ministrului- de
culte şi instrucţiune publică. Privitor la publicarea hotărîrif
 233

de confirmare şi privitor la stricta observare a acestei bo­

tarlo, dispune ministrul instrucţiunii.
Dealtfel, procedura disciplinară pentru preparandiile de
stat şi cele comunale pentru formarea institutoarelor de adă-
postirea copiilor,—va fi stabilită în mod statutar decătră mi­
nistrul de culte şi instrucţiune ; ear pentru cele confesio­
nale, decătră respectiva autoritate superioară confesională.
Persoanele juridice şi particularii sunt, datori a alcătui
un statut special privitor la procedura disciplinară şi a-’ l îna­
inta spre aprobare ministrului de culte şi instrucţiune pu­
blică.

§. 39.

La preparandiile de institutoare pentru adăpostirea copii­

lor se vor ţinea : la sfârşitul anului, examene publice ; ear
la terminarea anului al doilea, examene de cualificaţiune,
în presenta şi pelângă participarea inspectorului şcolar re­
gesc ori a* substitutului seu delegat spre acest scop decătră
ministrul de culte şi instrucţiune.
Inspectorul şcolar regesc ori înlocuitorul acestuia sem­
nează — dacă'nu cumva există un motiv legal pentru re-
fusarea semnaturi! — diplomele de cualificaţiune. Fără a-
ceastă semnătură, diplomele sunt nevalabile. Inspectorul
şcolar regesc ori substitutul acestuia pot refusa semnătură
dacă candidatul la examen (examinatul) nu sţăpănesce în­
deajuns, în vorbire şi în scriere, limba maghiara.
Diploma de cualificaţiune se poate libera :^ elevelor, nu­
mai după împlinirea anului al 18-lea al etăţii ; elevilor, nu­
mai după împlinirea vîrstei de 20 ani. Elevele care aü îm­
plinit anul al 16-lea al etăţii şi elevii care aii împlinit eta­
tea de 18 ani, pot fi admişi — dar fără a fi sistematic an-
giaţl — pentru exerciţii practice, dacă vor fi trecut cu suc­
ces examenul de cualificaţiune.

§. 40.

In caşuri întemeiate pot fi admişi la examenul de cuali-

tlcaţiune persoane care n’aű terminat regulat cursul de în-
văţămănt prevëçlut în § 34, dar aü funcţionat cel puţin o
jumătate de an în mod practic la un institut pentru adăpo­
stirea copiilor şi după-ce vor fi trecut examenele anuale
pentru fiecare curs de studii. Pentru admiterea la exame­
nele de clasă şi la examenul de cualificaţiune dă permisi­
une _ observând disposiţiunile cuprinse în § 33 — autori­
tatea superioară a respectivei preparandii de institutoare
pentru adăpostirea copiilor. Aceeaşi autoritate dă permisi­
une pentru admiterea la examenul de cualificaţiune la in­
stitutele de adăpostirea copiilor — învăţătoarelor diplomate,
cărora însă nu li-se poate cere trecerea examenelor de clasă
şi care sunt datoare a dovedi numai o practică de o jume-
tate de an făcută in un institut pentru adăpostirea copiilor.
Pentru admiterea la examenul de cualificaţiune, fără a fi
trecut înainte esamenele de clasă, poate acorda, în mod ex­
cepţional, permisiune ministrul de culte şi instrucţiune.

§. 41.

Controlul peste toate preparandiile de institutoare pentru

adăpostirea copiilor îl exercitează ministrul cultelor şi al
instrucţiunii publice prin inspectorii şcolari regesei.
Inspectorul şcolar regesc inspectează aceste institute şi
provoacă, dacă observă lipsuri, pe întreţinetorul institutu­
lui să înlăture lipsurile ; ear dacă lipsurile dovedite sunt atât
de mari, încât ele primejduesc activitatea cu succes a in­
stitutului, atunci dînsul raportează despre aceasta minis­
trului de culte şi instrucţiune şi poate ţinea în suspensiune
semnarea diplomelor de cualificaţiune/ Când întreţinetorul
institutului n’ar înlătura, nici în urma recercărilor repeţite,
timp de doi ani şcolari aceste lipsuri, atunci ministrul poate
ordona închiderea institutului.
Totuşi în caşul când guvernul ar da de urma unor scă­
deri morale ori a unor tendenţe duşmănoase statului în
preparandiile de institutoare pentru adăpostirea copiilor, el
ordonă o cercetare prin inspectoratul şcolar regesc, şi dacă
întreţinetorul institutului nu înlătură rëul dovedit prin an­
chetă, ministrul cultelor şi al instrucţiunii publice poate or­
dona fără amânare închiderea.

§• 42.
Institutoarele pentru adăpostirea copiilor nediplomate,
care înainte de intrarea în vigoare a acestei legi vor îl funcţi­
onat însă cel puţin timp de trei ani neîntrerupt în institute
pentru adăpostirea copiilor, pot fi lăsate in funcţiunile lor
şi fără să fi trecut examenul de cualificaţiune şi vor fi îm-
părteşite de avantagiile oferite prin lege,' dacă vor dovedi
înaintea inspectorului şcolar regesc competent activitatea
lor cu succes şi cunoascerea limbii maghiare. întrucât ele
n’ar ii îndestul deprinse cu limba maghiară, sunt datoare
a ’şi-o însuşi în timp de trei ani delà intrarea în vigoare a
acestei legi şi a dovedi în mod practic, în faţa inspectoru­
lui şcolar regesc, însuşirea el în urmă.
Institutoarele pentru adăpostirea copiilor posedând di­
ploma de cualificaţiune, care nu sciű însă limba maghiară,
şi care sunt deja în funcţiune, — sunt datoare a-’şi însuşi
în timp de trei ani cunoscinţa limbii maghiare şi a dovedi
cunoascerea îndeajuns a acestei limbi în'faţa inspectorului
scolar regese competent. La dimpotrivă, în amêndoué caşu­
rile vor fi îndepărtate din funcţiunile lor.
Institutoarele pentru adăpostirea copiilor care înainte de
intrarea în vigoare a acestei legi vor 11 funcţionat mai pu
tin de trei ani si nu posed diploma, sunt datoare ca m
timp de trei ani'socotiti delà intrarea în vigoare a acestei
lem să treacă examenul de cualificaţiune ; ear daca n ar
face aceasta, în locul lor se vor numi, dupa trecerea ter­
menului statorit, institutoare pentru adăpostirea copiilor
diplomate.
§. 43.
Intretinëtoriï preparandiilor de institutoare pentru adaposti-
rea copiilor înfiinţate deja, sunt datori, ca, in timp de tieî
an! delà intrarea în vigoare a acestei legi, să-’şi orgamseze
institutele lor cu desăvîrşire corespundëtor cerinţelor §§-lor
31 si 40. El trebue însă — şi înainte de orgamsarea deiim-
tivă — să pună în aplicare, după putinţă, programul de stu­
diu prescris decătră ministrul cultelor şi al instrucţiunii pu­
blice, program care e a se privi — întrucât privesce scopul
instrucţiunii — şi pentru aceste institute ca minimul din
toate obictele de studiü. „
Examene de cualiflcaţiune se vor putea ţine, dupa mira­
rea în vigoare a acestei legi, numai în jpresenţa şi pelanga
participarea inspectorilor şcolari regesc! ori a substituţiloi
acestora,
SECŢIUNEA. VII.

Subvenţiunea din partea statului.

8. 44.
Ministrul cultelor şi al instrucţiunii publice poate sub­
venţiona — din suma preliminată pentru acest scop în bud­
getul statului — institutele pentru adăpostirea copiilor, asi-
Fele de copil cum şi preparandiile de institutoare pentru a-
dăpostirea copiilor, care corespund cerinţelor legii, însă aü
nevoia de o subvenţiune, şi poate asigura subvenţiune de
stat permanentă respectivului institut. In schimb ministiul
poate cere, drept condiţiune, în raport cu subvenţiunea, diep-
tul de a numi el o parte proporţională a personalului di­
dactic al institutului. u .
Dacă statul acordă drept subvenţiune mai mult decar ju-
mëtatea sumei de lipsă pentru întreţinerea institutului, a-
atuncî ministrul cultelor şi al instrucţiunii publice ia întreg
institutul sub disposiţiunea şi scutul lui ; întreagă averea
institutului remane însă şi pe viitor proprietatea acestuia ,
veniturile ei se vor întrebuinţa şi mal departe pentru sco­
purile aceluiaşi institut, şi acele puteri didactice, adeca acea
 236

parte a personalului, care va fi retribuită din veniturile a-

mintitei averi ori din alte venituri ce ’i-s’aü asigurat insti­
tutului din partea autorităţilor acestuia, va fi numit si pe
viitor decătră întreţinetorul institutului.

§ 45.
Cel numiţi la un institut confesional pentru adăpostirea
copiilor, la un asii de copii confesional ori la o preparan­
die confesională de institutoare pentru adăpostirea copiilor
suvenţionate de stait— pot fi înlăturaţi numai în temeiul
unei sentenţe disciplinare, confirmată decătră ministrul cul­
telor şi al instrucţiunii publice ; ear procedura disciplinară
împotriva acestora trebue ordonată totdeauna când minis­
trul doresce aceasta.
Când ministrul găsesce că se poate face obiecţiune din
Pu!îc ţu^ i^e ve(4ere al disposiţiunilor legii împotriva activi­
tăţii institutelor confesionale pentru adăpostirea copiilor, a
asilelor confesionale ori a preparandiilor confesionale de
institutoare pentru adăpostirea copiilor — subvenţionate per­
manent din partea statului, şi dacă autoritatea confesională
neglige, timp de o jumëtate de an începând din diua pro­
vocării, să înlăture rëul, atunci subvenţiunea poate fi re­
trasă institutului în mod provisor ori şi definitiv.

SECŢIUNEA VIII.

Disposiţiunî executorii.

In toate caşurile unde această lege tratează despre insti­

tutoare pentru adăpostirea copiilor, sunt a se înţelege şi in­
stitutoarele grădinilor froebeliane, educatoarele de copil şi
institutorii pentru adăpostirea copiilor; întocmai cum sub
institute pentru adăpostirea copiilor sunt a se înţelege şi
grădinile froebeliane şi sub preparandii de institutoare
pentru adăpostirea, copiilor sunt a se înţelege şi acele pentru
institutoarele grădinilor froebeliane si de institutori pentru
adăpostirea copiilor.

§. 47.
Cu executarea acestei legi se încredinţează ministrul cul­
telor şi al instrucţiunii publice.
 237

A .r v ü :-V Æ L -a ia .

RESOLUŢIUNEA CONFERENŢEI NAŢIONALE

{inută la Sibilìi în dilele de 8, 9, '10 şt 'H Ia nu arie st. v. (20, 21, 22 şi 23
Ia nu arie st. n.) 1892 *).

Conferenţa naţională a delegaţilor alegătorilor romàni din

Transilvania si Ungaria, întrunită în Sibiiü la 20 Ianuarie
1892 din ocasiunea alegerilor dietale, cu scop de a se orienta
atât asupra situaţiunil politice generale a patriei, cât şi asu­
pra celei speciale a naţiunii române şi de a se pronunţa
asupra viitoarei ţinute politice a poporului român, aduce pe
basa raportului din comisiunea de patrudeci următoarele
resolutiuni :
1. Conferenţa constată, că în aceeaşi măsură, în care si-
tuatiunea strimtorată a poporului român, sub apăsarea unul
pseudo-constituţionalism ce domnesce în Ungaria şi ese tot
mai apriat la iveală, progresiv se agravează, devine şi situa-
nea politică generală a ţeril, deja adì îngrigitoare prin inti­
mul conex organic al amêndorora, tot mal critică, faţă cu a-
ceastă stare a lucrurilor, conferenţa privesce de o datorinţă
a sa patriotică de a da expresiune deoparte acelei nemul­
ţumiri adânci, de care este cuprins întreg poporul român,
de altă parte îngrigirilor serioase faţă cu starea morboasă
a întregii noastre vieţi politice, care în neîmpedecata ei des-
voltare este menită â împinge întregul organism de stat
intr’o crisă fatală.
2. Conferenţa naţională găsesce isvorul relelor chiar în
idea fundamentală a actualei politice de stat, care înlocuesce
interesului comun al statului interesele particulare exclusiv
nationale ale unei rase, şi proclamă astădl deja pe faţă ca
scop al el final, urmărit şi pănă acum, unitatea naţională a
individualităţilor eterogene ale Ungariei.
Conferenţa privesce într’un asemenea scop al statului,
proclamat pe faţă, un atac direct al puterii de stat chiar în
contra existenţei individualităţilor naţionale, privesce o di­
rectă negaţiune a ideei fundamentale a statului modern şi
o utopie desastroasă. Această utopie cu tendenţele sale uni­
ficatoare nefiresci şi cu efectele sale destructive ce se văd
deja astădi, în loc de a conduce la consolidarea internă a
statului, in acelaşi mod dorită de toate popoarele din ţările

«) Din «Tribuna» Nr. 8 dola «/ss Ianuarie 1892.

 238

coroanei sfântului Ştefan, ameninţă de a ’l conduce chiar

în direcţiune contrară. Conferenţa îşi împlinesce dar numai
o datorie naţională şi patriotică când vine a declara solem­
nei, că faţă cu această politică de stat. atât de nedreaptă
şi desastroasă, susţine cu atât mat resolut marele principiti
al egalei îndreptăţiri naţionale şi programul naţional delà 188:1
formulat pe basa acestui principiu.
3. Conferenţa constată, că poporul român care la ulti­
mele alegeri numai într’ un singur cerc electoral s’a putut
validità liber, este de fapt exclus din cadrul constituţiona­
lismului atât prin legi electorale, cât şi prin praxa consti­
tuţională la alegeri, şi este condamnată la o pasivitate in­
voluntară pe câmpul luptelor constituţionale ; ea decretează
deci faţă cu alegerile dietale iminente, pasivitatea generală
absolută a tuturor Românilor din ţerile coroanei sfântului
Ştefan.
4. Ori-cât de indispensabilă trebue să apară pentru fiecare
patriot nepreocupat o schimbare salutară, totuşi conferenţa
t'aţă cu desvoltarea ce o iaü lucrurile, se simte constrînsă îa
dureroasa mărturisire, că nu numai faţă cu regimul, ci şi faţă
cu toţi factorii parlamentari ’şi-a perdut încrederea. Ea crede,
că sanarea răului ţara nu-’i poate aştepta decât numai delà o
intervenţiune corespundëtoare a celuialalt factor, factorului su­
prem de fapt, a Coroanei, care în posiţiunea sa înaltă stând
peste ori-ce particularism şi ca adevărat représentant al inte­
reselor celor mai înalte ale statului, are chemarea constitu­
ţională de a se întrepune cu sacra sa autoritate şi plenitu­
dine a puterii sale, ori decâteori statul ajunge intr’o stare
în care organismul seü este ameninţat chiar in structura sa
cea mai internă. Conferenţa susţine deci cu deplină incre­
dere în gloriosul ei purtător, Preagraţiosul nostru Monarch,
conclusul conferenţelor trecute cu privire la subşternerea unul
■Mamorand la Tron, şi decide ca acest Memorand să se pre-
senteze fără amânare.
5. Conferenţa in mijlocul tristei noastre situaţiuni politice
constată cu atât mai viuă mulţumire faptul, că în măsura,
în care dispare falsul nimb al libertăţii şi al liberalismului
în Ungaria, se întorc spre noi simpatiile popoarelor euro­
pene, şi că importanţa politică şi culturală a Românismu­
lui, pentru monarchia habsburgică, pentru interesele vitale
ale acesteia în Orient şi pentru interesele europene în ge­
neral, află recunoascerea sa în cercuri politice tot mai largi ;
convinşi fiind totodată de greutăţile situaţiunii presente
în patria noastră, de marea chemare a partidului naţional
român, şi despre aceea, că toată puterea şi însemnătatea ei
zace în armonia fiilor şi a naţiunii, conferenţa dă expresi-
une aşteptării, că precum până acuma solidaritatea naţio­
nală şi disciplina de partid aü format principiile cardinale
ale întregului nostru organism de partid, şi în viilor fiecare
membru va fi adânc pătruns de aceste principii.
 239

6. Pentru representarea şi conducerea stabilă a interese

lor nationale constitue, după usui de pănă acum, un comitet
central de doue-deci-şi-cinci membri cu însărcinarea de a
complecta organisarea partidului naţional în ţeara întreaga,
de a face, între marginile legii, toate cele de trebuinţa pen­
tru stricta observare a principiului de pasivitate din partea ale_
actorilor români la alegerile dietale, de a oigamsa in muni
cipiî o activă oposiţiune naţională, de « se ingngi de orien­
tarea opiniunii publice în patrie şi străinătate prin presa na
tională si străină, îndeosăbi de a publica spre acest scop
un memorand, care are să desluşească din temem atat si-
tuatiunea noastră, cât şi aceea a patriei, şi in Ane a tace
peste tot toate cele ce interesul le cere şi legea le permite.
 240
Ä I V IiX lA . ^ îï.

MEMORANDUL ROMÂNILOR DIN TRANSILVANIA SI UN­

GARIA GAT HA MAIESTATEA SA IMPERIALĂ ŞI REGALĂ
APOSTOLICĂ, FRANGISC IOSIF I, IMPËRAT AL AUSTRIEI,
REGE APOSTOLIC AL UNGARIEI, REGE AL
BOEMIEI, ETC. <)
(Memorandul delà 1892.)

Maiestatea Voastră Imperială şi Regală Apostolică !

Preagraţioase Doamne !
Representanţii alegëtorilor români din ţările Coroanei un­
gare a Maiestăţii Voastre, întrunindu-se^pe dilele de 20 si
21 Ianuarie ale anului curgëtor ia Sibiiü, in conferentă elec­
torală, aü constatat, că comitenţii lor, nemulţumiţl'cu si-
tuaţiunea politică creată de sistemul de guveriîament inau­
gurat în anii 1866—1868 şi cu întreaga desvoltare a vieţii
noastre publice de atunci şi pănă acum, nu mai aii, după
tristele experienţe pe care le-aii făcut, nici o incredere in
dieta din Budapesta şi în guvernul maghiar, şi după lunm
şi mature cumpenirî aii cădut şi deastădată cu toţii de
acord, că e o cestiune de prudenţă patriotică, ca Românii
să nu mal facă încercarea de a se folosi de dreptul lor de
a alege deputaţi, ci să se considere ca nefiind représentât!
în dieta ţerii lor.
Din însărcinarea acelei conferenţe, în care aü fost repre-
sentaţi toţi Românii din Transilvania, ne presentăm cu o -
magi ala supunere la treptele gloriosului Tron al Maiestăţii
Voastre, ca să tragem părinteasca luare aminte a Maiestăţii
Voastre asupra primejdiilor ce resultă pentru patria comună
din actuala politică de stat şi să aducem Ja cunoscinţa Ma­
iestăţii Voastre faptele, în urma cărora Românii, cei mai
credincioşi şi mai rădbătorl dintre cetăţenii monarchiei,
s’aü vëdut siliţi a renunţa deocamdată la ‘ exercitarea celor
mal mari dintre drepturile, pe care ie aü din îndurarea
Maiestăţii Voastre, drept răsplată pentru jertfele de avere
şi de sânge, pe care h-aü adus întru gloria Casei Domni­
toare şi pentru monarchie.

') Dupe textul tipărit în Sibiiü, Institutul Tipografic, 1892.

 In anii 1866—1868, dorind o mai fericită împreună vie­
ţuire a popoarelor adunate sub ocrotirea Maiestăţii Voastre,
V’aţl indurat Maiestatea Voastră preagraţios a consimţi, ca
guvernarea monarchie! să ile aşedată pe basele dualismului.
Românii au intimpinat cu îngrigire această reformă a sis­
temului de guvernare, deoare-ce pregătirile făcute pentru
această nouă organisais indicaci înclinarea spre o politică
internă greşită şi primejdioasă.
Greşită şi primejdioasă, dicem, fiindcă în vieaţa de stat
e greşală primejdioasă orl-şi-ce încercare spre o desvol­
tare retrogresivă, făcută prin luarea drepturilor odată câş­
tigate. In desvoltarea istorică a vieţii statului nostru s’aü
cimentat în curgerea secolilor drepturile deosăbitelor po­
poare ce constituesc monarchia, ear desrobirea făcută după
tristele evenimente delà 1848 aducea cu sine în mod firesc
nu numai asigurarea din partea statului a acestor drepturi,
ci totodată şi aplicarea lor în vieaţa practică, conform cu­
vintelor dreptăţii şi ale egalităţii. Si era de prevëdut, că
sub noul sistem de guvernare exercitarea drepturilor odată
câştigate, va fi aproape imposibilă.
Românii, popor iubitor de ordine şi plin de incredere
în părinteasca priveghere a Maiestăţi Voastre, au primit cu
supunere noua stare de lucruri.
Prea ìncurènd insă ei au trebuit să se încredinţeze, că
pretutindenea în cercurile conducëtoare e încuragiată ten-
denţa de a face, prin o falşă aplicare a formelor constitu­
ţionale, ilusoril drepturile sancţionate de Maiestatea Voastră
din plină putere monarchică.
In ciuda solemnelor promisiuni de a mulţumi toate na­
ţionalităţile prin respectarea drepturilor odată câştigate, de­
odată cu noul sistem de guvernament s’a inaugurat în re­
gatul ungar şi dominaţiunea de rasă, egemonia naţională
măiestrită.
Silinţele de a asigura această egemonie naţională aü pre­
dominat întreaga noastră vieaţă constituţională în timpul
celor din urmă 25 ani.
Această politică de stat e diametral opusă cu desvoltarea
întreagă a vieţii noastre politice şi istorice de peste o mie
de ani, opusă cu aspiraţiunile politice tradiţionale ale po­
porului român şi cu interesele lui de existenţă naţională,
opusă şi cu cerinţele organisaţiunilor constituţionale ale
statelor moderne.
Istoria ni-e mărturie, că în vieaţa milenară a statului
nostru şi în desvoltarea lui istorică, relaţiunile de popor cu­
ceritor şi cucerit ca principii! de drept public, n’aű existat
nici odată, n’a existat dar nici dominaţiune politică naţională.
Toate frecările, care aü eşit la iveală în vieaţa socială şi
în relaţiunile vieţii legislative a statului, se reduc la acţiunea
pornită pela anii 1790—1791 şi la reacţiunea provocată de
acea acţiune, şi se presentă ca o faşă a luptei pentru exis­
te;
tenta şi asigurarea naţională la popoarele ce compun acest
regat. *
Poporul român atunci ca mai nainte şi de atunci încoace
în toate timpurile, pe basa dreptului seü istoric milenar şi
în virtutea importanţei ce ’i-se cuvine din punctul de vedere
al numărului Ailor sei, al posiţiunil sale etnice şi geogra-
Ace, precum şi al calităţilor sale, a nisuit spre validitarea
drepturilor sale naţionale, la care n’a renunţat niciodată.
Paşii făcuţi în anii 1696, 1700, 1790 şi 1791, atitudinea din
1848, precum şi toate insistările lui până Ia inaugurarea sis­
temului actual sunt tot atâtea dovedi, că a stăruit asupra
acestor drepturi şi că în toate manifestările aspiraţiunilor
lui a dominat ca idee fundamentală şi ca ţinută de realisare
validitarea individualităţii sale naţionale ca factor de stat.
Dreptul istoric, întocmai ca dreptul politic al Transilvaniei,
legile fundamentale, «Pragmatica Sancţiune», asigurează auto­
nomia Transilvaniei intr'o formă inatacabilă, şi poporul român,
mai ales după proclamarea egalei îndreptăţiri la 1848 şi
după desvoltarea făcută în anii, 1863—1865 în dreptul pu­
blic, avea în acest act preţios suprema garanţie pentru vieala
naţională română pe viitor, şi aspiraţiunile lui naţionale cul­
minau în această autonomie.
Contra vederilor politice dominante într’un şir de secoli, au­
tonomia a fost, prin uniune, nimicită într’o formă injustă, con­
trară dreptului public şi drepturilor elementelor libere, care
constituesc Transilvania, şi fără considerare la posiţiunea etnică
şi geografică şi la desvoltarea ei specifică, care toate reclamă
cu insistenţă această autonomie.
Prin acest act poporul român se simte vătemat în dreptu­
rile sale istorice ţi naţionale, pentru că :
a) Uniunea s’a enunţat fără participarea Românilor într’o
formă corëspundëtoare cu numërul lor şi cu însemnătatea lor
în această ţeară, — s’a enunţat prin o dietă, care, ca atare,
îşi avea representanţiî sei pe basa legilor electorale din anii
1790— 1791 şi a legilor din anul 1848, adecă a legilor din
timpul întunecosului feudalism, relativ la care însăşi Maies­
tatea Voastră V’aţi îndurat a accentua în discursul de Tron
delà 15 Iunie 1863 următoarele : «Acea parte a constituţiunii
avitice a Marelui Principat Transilvania, care privesce com­
punerea dietei, s’a schimbat în urma ştergerii stării excep­
ţionale a nobilimii, a robotelor şi prestaţiunilor urbariale şi
in urma statoririi egalităţii de datorii şi de drepturi civile
pentru toate clasele locuitorilor ţării atât de esenţial, încât
o dietă convocată pe basa articoluui al XI din anul 1790—91
prin care ar A exclusă cea mai mare parte a poporului de­
là exercitarea drepturilor civice politice în contra adevăra­
telor interese ale ţării, nici nu ar putea să Ae privită ca o
atare adeverată representaţiune a poporaţiunii întregi din
toată ţeara, fără deosăbire de stare, de nascere, de naţiona­
litate şi de religiune, care să posedă autoritatea morală nea-
 243

párat trebuincioasă, pentru-ca atât trebile de dinlăuntru ale

Transilvaniei să le résolve spre mulţumirea tuturor naţiu­
nilor conlocuitoare în ea, cât şi în privinţa relaţiunilor de
drept public ale aceleia cătră întreaga monarchie să aducă
la îndeplinire intenţiunile noastre de părinte al ţerii de re-
peţite-orî respicată»”, — eară «fiindcă uniunea Transilvaniei
■cu* Ungaria, condusă în anul 1848, nu s’a înfiinţat niciodată
cu deplină putere legală, şi de fapt îndată s’a desfăcut, am
lăsat-o neatinsă încă în decisiunile Noastre din 20 Octomvrie
1860 şi am ordonat numai restaurarea representaţiuniî reg-
nicolaVe a Transilvaniei» ;
b) vătămat se simte, de altă parte, poporul român prin a-
ccastă unire, pentru-că prin acel act s’a lucrat la efectuirea
unei fusiuni fără considerarea legilor ce garantează autonomia
acestei teri.
Unirea şi inaugurarea ei prin Art. de lege A3 : 1868, sunt
■desconsiderarea făţişă a tuturor drepturilor poporului român ca
element, care compune în absolută, majoritate vechea Transil­
vanie, precum şi a tuturor legilor fundamentale care asigurează
autonomia acestui Principat, sunt înlăturarea totală a elemen­
tului român şi o nedreptate atât din punctul de vedere legisla­
tiv şi juridic, cât şi din cel potitic.
Ajungênd, prin sistemul dualist şi prin uniune, puterea
statului în manile elementului maghiar, acesta nesocotind
interesele comune, generale şi mari ale statului, a urmărit
numai asigurarea egemonie! sale şi unificarea naţională ma­
ghiară, şi toate legile create de pe atunci şi pănă astiseli,
precum şi executatea lor adeveresc mersul regretabil spre
acest poverniş.
Drept ilustrare a acestui trist adevăr ne luăm voia a apre­
cia, în liniamente generale, câteva din aceste legi, precum
sunt : legea electorală, — legea pentru egala îndreptăţire a
naţionalităţilor,— legile şcolare,— legea municipală, — legea
de” presă şi legile agrare.
A. Legea* electorală creată pentru Transilvania este aceeaşi,
care a fost luată drept basă pentru realisarea intenţiunilor
naţionale maghiare, manifestată la 1848.
Pornind din disposiţiile sociale şi politice, care^ erad în
vigoare pe timpul feudalismului, creatorii acestei legi aü
fost conduşi tot de motivele, care aü dat nascere legii din
anul 1790—1791. Deosăbirea, în această privinţă, e numai,
că între motivele conducătoare pentru crearea actualei legi
concurge şi intenţiunea de a susţine prin artificiu egemonia
maghiară asupra celoralalte popoare şi după desfiinţarea feu­
dalismului ; ceea-ce ese 1a iveală şi din faptul, că această
lege se deosebeşte în disposiţiunile el privitoare la ţinutu-

*) Pasagiile cu cursiv aü format basa acuseï procurorului contra Comitetului

national, condamnat in urmă la 28 ani şi 8 luni închisoare.
Nota autorului.
 244

riie locuite de Romàni de cele privitoare la ţinuturile locu­

ite de Sëcuï, şi că legea are disposiţiuni, care la prima ve­
dere par a stabili principiul constituţional al egalei îndrep­
tăţiri între foştii iobagi şi domnii de pământ acordând, pe-
lâîigă un anumit cens, dreptul de aiegëtorï şi poporului mal
ànlâiû iobăgit.—In adevër însă această disposiţiune, e un în­
vederat neadevër, care servesce singur numai spre masca­
rea nedreptăţii ce ’i-se face poporului desrobit, deoare-ce
acel cens statorit pentru Transilvania, unde pământul e ne­
roditor şi de clasa V -V III, după un venit curat de 84 fl.
V. a. al moşiei, e numai în foarte puţine caşuri realisabil
pentru foştii iobagi. Pecând în Ungaria, unde pâmêntul e
roditor, censul e dat după V* de sesiune, în Transilvania
el este de aproape de nouë ori mai mare, deci atât de ur­
cat, încât ese clar la iveală tendenţa legii de a face, ca po­
porul Transilvaniei să fie depărtat delà urnele electorale
pentru legislativă şi legea totuşi se pară corëspundëtoare
egalisării popoarelor prin ştergerea robotei. Această dispo­
siţiune bătătoare la ochi, nu numai adeveresce convingerea
mai sus exprimată, dar explică totodată şi împregiurarea şi
faptul deprimător, că sunt în Transilvania multe comune
cu poporaţiune de 2 şi 3 mii locuitori, în care, din causa
censului prea urcat, nu se află nici un alegëtor, deoare-ce
moşiile urbariale, care aü devenit proprietatea foştilor io­
bagi, cu puţină excepţiune, plătesc dare directă între 4 şi
7 11. V. a. şi numai prea puţine 8 fi , ori mai mult. Astfel
poporaţiunea rurală şi după eliberarea ei din slujba dom­
nească şi după egalisarea ei cu celelalte clase libere, după-
ce ’i-s’aü dat prin litera unei legi drepturile cetăţenesci, a
rëmas tot prin litera altei legi despoiată de putinţa exerci­
tării dreptului representativ. Acest fapt e în contra dreptu­
lui şi în contra constituţionalismului democratic, fiindcă
exclude majoritatea proprietarilor de pâmênt a ţerii delà
exercitarea celui mai cardinal drept cetăţenesc şi-’i ia pu­
terea de a înriuri asupra conducerii afacerilor publice.
Ceea-ce mai vîrtos face imposibilă representarea în _pro-
porţiune corëspundëtoare a Românilor din Transilvania în
legislaţiune sunt acele, dintre disposiţiunile legii electo­
rale, prin care, în oraşe, li-se dă dreptul de alegëtor tu­
turor meşteşugarilor chiar şi acelora-ce nu dispun de nici o
avere, ba* atât in oraşe, cât şi pela sate, li-se acordă ace­
lasi drept tuturor nobililor şi libertinilor, precum şi Sëcui-
lor libertini, fără considerare, dacă^ plătesc ori nu vre-o
dare statului. Va să dică în practică legea le dă Secuilor şi
celor mai mulţi dintre Maghiari sufragiii universal, ear pe
Români îl exclude în majoritatea lor precumpenitoare delà
urnă. In urma acestor disposiţiuni ale legii, Maghiarii liber­
tini şi nobilii merunţi, care, ca foşti favoriţi ai elementu­
lui maghiar până la 1848, au rëmas în mare numër, vin
acum, deşi oameni fără ocupaţiune şi fără de avere, şi
 245

majorisează pe plugarii români, care aü casele şi moşiile

lor şi-’i plătesc patriei şi Tronului deopotrivă tributul de
avere şi de sânge. Şi pecând aceştia, care cu drept cuvent
se consideră în vechea Transilvania ca elementul ce com ­
pune şi susţine statul în preponderenta luì majoritate, sunt
excluşi delà exercitarea acestui drept cardinal, — foştii no­
bili şi libertini, care, cu puţine excepţiuni, se susţin spre
sarcina şi greutatea societăţii, se îmbuibă cu privilegiul ce
li-s’a acordat în lege şi e octroat, ca să represente în le-
gislaţiune factorii adevăraţi ai vieţii statuiui, elementele
muncitoare şi productive. Ear aceasta se face în virtutea
unui drept avut în timpul feudalismului, care, şters odată
prin egalisarea oamenilor, s’a perdut pentru toate timpurile.
In urma acestui arangiament legislativ ângust şi nepotri­
vit cu spiritul constituţional, noi Românii din Transilvania
nici chiar in cele mai liniştite împregiurări nu am putea
să trimitem mai mult ca 10—12 deputaţi naţionali în dietă.
Facem aproape a/* din poporaţiunea ţării, posedăm şi pă-
mêntul ţeriî in aceeaşi proporţiune şi în aceeaşi propor-
ţiune purtăm şi sarcinile comune ; e incontestabil dar şi
dreptul nostru de a fl representaţi în dietă şi de a parti­
cipa la conducerea afacerilor ţeriî tot în acea proporţiune;
ar fi, credem, maî prejos de demnitatea omenească, să ne
angagiăm în luptele electorale pe basa unei legi atât de ne­
drepte.
Pecât de nedreaptă e legea, pe atât de artificioasă e şi
arondarea cercurilor electorale. E lucru curat ridicol a ve­
dea cum în unele cercuri electorale alegătorul român e si­
lit a căletori câte o di şi maî mult, ca să ajungă la locali­
tatea unde-’şî poate exercita dreptul.
In Transilvania trăiesc abia vre-o 200,000 Maghiari risipiţi
prin fostele comitate feudale prin o poporaţiune română de
peste 1.500,000 Români : legiuitorii aü purtat de grige, ca
prin caricarea cercurilor electorale să asigureze acestei in­
fime minorităţi maghiare maioritatatea voturilor la urnă.
Disposiţiunile legii şi împărţirea cercurilor electorale daü
drept résultat cea maî mare inegalitate electorală între co ­
mitatele din Transilvania, deoare-ce în comitatele sëcuescï,
fiind acordat Secuilor sufragiul universal, ajung cu miile
la dreptul de alegător, ear în comitatele, unde Românii tră­
iesc în masse compacte, sunt rari de tot alegëtoriï.
E îndeosăbî notorie, că afară de Secuime, în comitate şi
in districte, pentru poporaţiune de 90—290 mii locuitori a-
bia se găsesc 2—6 mii alegëtorï, pecând prin oraşe la o
poporaţiune de 3500 până la 29.000 suflete sunt 1800—2000
alegëtorï.
Peste 60000 dintre alegëtoriï din Transilvania se folosesc
de acest drept în virtutea nasceri! din părinţi nobili ori a
drepturilor acordate liberilor Secui : ceialalţi alegëtorï ai
tëriï, cari aii dreptul în virtutea censului, se reduc la 15—20
 24ß

mii. Şi precum arată datele de mai sus, în comitatele cu

poporaţiune română un deputat cade pe 50—60 mii locuitori,
pecând* Secuimea trimite câte un deputat pentru 4—5 mii
locuitori.
E de prisos să mal insistăm asupra amănuntelor in ceea-
ce privesce punerea în aplicare a acestei legi etectorale. E
lucru recunoscut în public, că în contra disposiţiunilor legii
electorale şi ale celei criminale, sub titlul de onorare a ale­
gătorilor, se fac corupţiunl prin băuturi şi mâncări, apoi
prin bani. Sub era constituţională maghiară demoralisarea
a ajuns în această privinţă la culme, Încât acela care vo-
iesce să fie ales deputat, chiar şi fiind rugat de alegători să
primească candidatura, trebue să fie pregătit spre a face
cheltuieli de mii.
Abusurile săvîrşite cu acapararea alegătorilor sunt atât
de notorice, încât ne vedem în faţa unei organisărl sis­
tematice a corupţiunil electorale, al căreia spriginitor şi
factor principal se adeveresce a fi însuşi organismul admi­
nistrativ al statului ungar. In faţa acestei falsificări generale
şi sistematice a alegerilor este prea natural, dacă chiar în
dieta ungară s’aü simţit mai mulţi îndemnaţi a-’şi ridica
glasul pentru apărarea dreptului de libertate electorală, care,
precum se scie, şi adì încă e un pium desiderium.
Atât de departe' merge în statul ungar corupţiunea elec­
torală şi violentarea conscienţelor, abusul de drept şi de
putere ce se face în alegeri, încât numai cu capul amână
se mal poate avênta cetăţeanul în luptele electorale şi ale­
gerile aü ajuns sa aibă înfăţişarea răsboiului civil.
Vădănd aceste nelegiuiri,' poporul român, mai ales în
Transilvania, unde şi după inaugurarea uniunii s’a păstrat
o lege electorală deosăbită de cea din Ungaria proprie, află
că ar fi o întreprindere nedemnă şi nepatriotică de a intra
cu ciomagul şi cu toporul în luptă pentru validitarea celui
mai cardinal dintre drepturile sale : el speră şi aşteaptă ca
alegerile să fie libere şi legea electorală să fie dreaptă.
După toate volniciile petrecute delà inaugurarea dualis­
mului, Românii sunt cuprinşi de o nemulţumire atât de
adâncă, încât participarea in 'masse a alegătorilor români
la alegerile falsificate, ar putea să suscite chiar scene revo­
luţionare, a căror întindere nu se poate prevedea într’o
ţeară, în care asupriţii sunt atât de mulţi şi asupritorii atât
de puţini şi de nechibzuiţi ca în Transilvania. Cuprinşi dar
de simţemăntul, că pentru Români, câtă vreme se menţin
legile nedrepte si procedurile de violentare arătate mal sus,
nu e loc în cadrul vieţii constituţionale a statului ungar,
nici scaun în dieta ţării, alegătorii români din fransilvania
şi din Ungaria aü decretat a rămânea în resistenţă pasivă
faţă cu dieta din Rudapesta.
 Maiestatea Voastră Imperială şi Regală Apostolică !

Românii totdeauna aü dorit şi doresc şi acum să iee

.parte la vieaţa publică a patriei lor, care ajunge în dieta
ţării la cea mai înaltă expresiune, ba au pretins şi pretind
chiar dreptul la această participare, precum pretind să fie
recunoscuţi ca factor în cadrul dreptului public din statul
ungar : nu aşteaptă dar nici acum decât să li-se dee putinţa
de a lua parte la vieaţa publică potrivit cu demnitatea lor
şi cu dreptul constituţional respectiv, fără de care partici­
pare, cele mai de căpetenie criterii ale desvoltării lor naţi­
onale, politice şi culturale sunt încătuşate. In împregiură-
rile create dinadins prin legi nedrepte şi prin aplicarea lor
ilegală şi lipsită de bună credinţă, e imposibilă participarea
aceasta ; ne mângăiem dar cu gândul, că Maiestatea Voastră
va fi primit convingerea, că resistenţa pasivă a Românilor
e justificată, impusă contra propriei lor mai bune voinţe
şi contra tuturor postulatelor de drept.
E dureros adevărul, că peste 3 milioane dintre supuşii
Maiestăţii Voastre nu sunt şi nu se consideră representaţi
în dieta ţării lor şi că de un pătrar de secol toate legile
se creează fără de participarea acestui factor politic, cu des­
considerarea intereselor lui şi contra marilor interese ale
monarchiei. Românii însă, ori şi cât de grele ar fi fost
timpurile trecute, n’aü renunţat niciodată la individuali­
tatea lor naţională n’aű încetat niciodată a pretinde res­
pectarea dreptului lor de liberă desvoltare culturală şi aü
astădi faţă cu părinţii, bunii şi străbunii lor datoria de a
nu contribui la consolidarea unul stat condus cu tendenţa
mărturisită de a face peste putinţă ori-şi-ce desvoltare na­
ţională română în Transilvania şi în Ungaria.
H. Legea pentru egala îndreptăţire a naţionalităţilor, deşi
defectuoasă, ar fi putut dacă ar fi fost aplicată cu bună cre­
dinţă, să-’I îndemne pe Români a contribui la consolidarea
statului ungar.
Românii totdeauna s’aü luptat pentru păstrarea individua­
lităţii lor naţionale. In cele din urmă timpuri el aü con­
servat limba,’ datinile şi moravurile şi în contra tuturor
uneltirilor făcute spre a-’î desnaţionalisa, ei nu s’aü contopit
in vre-un alt popor. Nimic dar, pentru dînşii, nu e mai
presus de dreptul liberei desvoltărî culturale şi toate pre-
tensiunile lor naţionale se reduc la principiul asigurării le­
gale a existenţei şi liberei desvoltărî.
Ori-şi care ar fi dar statul, în care li-se dă această asi­
gurare’ legală, el dispune de avutul şi de sângele, de toată
iubirea lor.
Scrutând însă disposiţiunile legii pentru egala îndreptăţire,
ne încredinţăm, că atunci când s’a creat legea aceasta, nu
se urmăria scopul acesta, deoare-ce legiuitorii nu numai
 248

că nu aű asigurat prin lege existenţa naţională şi libera des-

voltare culturală a naţionalităţilor ce constituesc statul un­
gar şi îndeosăbi a Românilor, ci, din contră, ignorând in­
dividualităţile naţionale, contopesc naţionalităţile într’ un
corp naţional şi sub masca etnică şi politică a° înţelesului
limbii maghiare, cu scopul învederat de a pune basa legală
a unificării naţiunii maghiare.
Purcedênd legislaţiunea ţării din aceste vederi greşite, e
lucru firesc, că afară de titlu întreaga lege n’a maiputut
cuprinde măreaţa idee a egalei îndreptăţiri. De aci faptul,
că disposiţiunile singuratice ale legii, în contradicere cu
această idee, fără nici un temeiű de îndreptăţire, exclud
din vieaţa publică a statului celelalte limbi din patrie, şi
sub titlul limbii statului îi asigurează limbii maghiare do-
minaţiunea exclusivă.
Această asigurare legală a dominaţiunii exclusive a unei
limbi într’un stat poliglot ca Ungaria, nu se poate legitima
nici din punctul de vedere al adevăratelor şi legitimelor
aspiraţiuni naţionale, nici din al vederilor exprimate de co-
misiunea naţională, considerate ca singure corespunzătoare,
ca fiind deduse din principiul egalei îndreptăţiri a° indivi­
dualităţilor cetăţenilor statului, nici prin consideiadunile ad­
ministrative exprimate în introducerea legii, care dispune
de mintea, de inima şi de consciinta cetăţenilor, ca în in­
troducerea art. XLIV ex 1868, în care dieta află cu cale a
dice : «Minthogy Magyar-Ország összes honpolgárai az al­
kotmány alapelvei szerint és politikai tekintetben egy nem­
zetet képeznek, az oszthatatlan, egységes magyar nemzetet,
melynek a hon minden polgára, bármely nemzetiséghez tar­
tozzék is, egyenjogú tagja». l) Va sădică toată făptura ome­
nească ce există în Ungaria, fie Român, German, Slav, etc.,
face parte din o singură naţiune nedespărţită din cea ma­
ghiară. E deci lucru firesc, că noi considerăm introducerea
aceasta drept un atentat făţiş contra vieţii naţionale a noas­
tră şi a celoralalţl concetăţeni nemaghfarî af noştri.
Prin^această intenţionată confundare a noţiunii de naţiune
politică cu noţiunea etnică a naţiunii, legea chiar în prima
ei frasă neagă existenţa noastră ca factor politic. Confir­
mând apoi şi în continuarea el unitatea aceasta, legea nu­
mai pentru înlesnirea raporturilor interne ale statului ia dis-
posiţiuni pentru folosirea limbilor deosăbite de cea maghiară,
stabilind principiul :« minthogy továbbá ezen egyenjogúság
egyedül az országban divatozó többféle nyelvek hivatalos
használatára nézve és csak annyiban esheti'k külön szabály
alá, a mennyiben ezt az ország egysége, a kormányzat ésköz- 4

4) Pe romnâesee : «Deoare-ce din punct de vedere politic toţi cetăţenii Unga­

riei, după principiile fundamentale ale constituţiuniî alcătuesc o singură na­
ţiune, nedespărţită, unitara naţiune maghiară, al cărei membru egal îndrep­
tăţit este ori-şi-care cetăţean de orl-şi-ce naţionalitate.»
 249

igazgatás gyakorlati lehetősége saz igazság pontos kiszol­

gáltatása szükségessé teszik». l) Ear ín § 1 decretează drept
limbă a statului şi oficială pe cea maghiară.
In privinţa folosirii acestei limbi în vieaţa publică, în afa­
cerile politice, juridice şi comunale, în rapoartele oficiale
publice, administrative şi şcolare, în mai înaltele aşedă-
minte de cultură, legea ia disposiţiuni imperative, pecând
disposiţiunile privitoare la celelalte limbi sunt numai per­
misive, ca şi când aceste limbi ar fi numai un fel de dia­
lecte, cărora nu li-se cuvine cultivare şi o generală întrebuin­
ţare în toate sferele vieţii omenesci. *
Eară executarea acestei legi ne confirmă credinţa, că le-
gislaţiunea chiar Ia decretarea legii era condusă de inten-
ţiuni nemărturisite în ceea-ce privesce aplicarea practică.
§ 27 al legii dispune următoarele : «hivatalok betöltésénél
jövőre is egyedül a személyes képesség szolgálván iránya­
dóul, valakinek nemzetisége ezután sem tekinthető az or­
szágban létező bármely hivatalra vagy méltóságra való emel­
kedés akadályul. Sőt inkább az államkormánv gondoskodni
fog, hogy az országos bírói vagy közigazgalási hivatalokra,
különösen a föispánságokra, a külömbözö nemzetiségekből
a szükséges nyelvekben tökéletesen jártas és másként is al­
kalmas személyek a lehetőségig alkalmaztassanak». *2)
Această disposiţiune a legii in vieaţa practică e o literă
moartă. In Transilvania peste tot, precum şi în multe din
comitatele ce cad afară de Transilvania, cum sunt Bihorul,
Sëtagiul, Aradul, Timişul, Sătmarul, Maramureşul şi Caraş-
Severinul, cu totul în 23 comitate, Românii sunt in majori­
tate precumpenitoare, ba aproape singura poporaţiune : nici
într’ unul din aceste-23 comitate insă guvernul nu* a profitat
de disposiţiunea cuprinsă în § mai sus citat al legii spre a
se arăta drept şi echitabil, încât astădi nu este în întregul regat
nici un comite-suprem, ba chiar nici un vice-comite luat
dintre Români. Şi nu va susţine nimeni că între 3 milioane
de suflete nu e nici un om cualifîcat.
Tot^astfel s’a aplicat legea in ceea-ce privesce instanţele
judecătoresci. In toată ţeara, care are 65 tribunale şi între
acestea 23 în ţinuturi cu poporaţiune aproape curat* româ­
nească, nu avem decât un singur Român aplicat de gu­

') Pß românesce : «deoare-ce mal departe această egală îndreptăţire se re­

terà numai la folosirea oficială a deosăbitelor limbi obicinuite. în ţeară şi nu
se poate reglementa, decât întrucât o recere putinţa practică a guvernării si a
administraţiunil şi punctuala distribuire a justiţiei*.»
2< Pe românesce: «deoare-ce la ocuparea funcţiunilor şi în viitor numai capa-
bilitatea va servi ca directivă, naţionalitatea cui-va şi de aci înainte nu va putea li
privită ca piedică pentru ocuparea vre-unel funcţiuni saű pentru ridicare la vre-o
dignitate. Din contră, guvernul statului seva îngrigi, ca în funcţiunile judecăto­
resc! sau administrative şi mai ales în funcţiunile de comiţi (prefecţi) să fie
aplicate după putinţă persoane din deosăbitele naţionalităţi, care cunosc lim­
bile respective şi sunt şi din celelalte puncte de vedere capabile de aceste
funcţiuni».
 250

vernul ungar ca preşedinte de tribunal : ear judecători de

naţionalitate română abia pe ici pe colo găsim câte 1 — 2.
La oficiile judecătoresc! mal înalte ori în posturi cardinale
ca pela ministeri!, avem numai dintre ce! ce aü apucat să
fie aplicaţi cu primele numiri delà 1866—1867 şi aű mai
rămas în vieaţă fără ca să fie înlăturaţi. Astfel la întreaga
Curie regească avem un singur judecător luat dintre Ro­
mâni, la Tabla regească din Budapesta 3, la cea din M.-Oşor-
heiü aü fost 4 înainte de descentralisare, ear acum a remas
1, la cea din Cluj sunt 3, ear la cea din Dobriţin şi Seghe-
din câte 1, dar preşedinte de secţiune nu e nici unul.
Chiar şi aceşti câţiva se menţin numai pentru-că n’aü
putut să fie înlăturat!
Ma! rëü însă stăm’ în cadrele celoralalte ministere, cum e
al cultelor şi al instrucţiuni! publice, al finanţelor ori al
comerţului. Nie! în provincie, nici în oficiile centrale Ro­
mâni! nu sunt aplicaţi decât ca de poveste. Avem, de e-
xemplu, la cele două”universităţi un singur Român, şi în în­
treaga instrucţiune un singur inspector şcolar, aruncat însă
şi acela din mijlocul Românilor într’un ţinut cu poporaţiune
curat maghiară.

Maiestatea Voastră Imperială şi Regală Apostotică !

Nu scoatem la iveală aceste fapte, ca să ne plângem de ne­
dreptatea ce ni-se face, ci pentru-ca să arătăm, cât de a-
dâncă şi de generală e nemulţumirea, pe care actualul sis­
tem de* guvernament a produs-o între Românişi cât de în­
cordat« sunt relaţiunile dintre Român! şi actualul guvern.
No! Români! am făcut în timpul celor din urmă câteva
decenii mari opintiri şi am adus mar! jertfe, ca să propa­
găm cultura in massele poporului şi să scoatem din ele oa­
meni cualificaţ! pela înaltele aşedăminte de înveţăment ale
Apusului, şi sunt ad! intre no! mii de oameni cu cultură apu­
seană, înzestraţi cu diplome, în toate ramurile de sciinţă şi
pentru toate specialităţile. Actuali! consilieri ungar! a! Ma­
iestăţi! Voastre însă, cunoscând nemulţumirea, de care sunt
agitaţi Românii, se feresc de a aplica Români în funcţiunile
publice; ear Românii cu cualiflcaţiune, vëdênd silinţele gu­
vernului de a înăbuşi aspiraţiunile culturale ale Românilor,
se vëd nevoit! a se retrage din vieaţa publică a patriei lor.
Unii dintre dînşiî se susţin prin întreprinderi ^private ori
ca advocaţi ; ear cei cu desăvârşire mulţi aü părăsit patria
lor, în care sunt prigoniţi, şi trăiesc adì în alte ţerl. Astfel
din di în di Românii tot mai mult aü trebuit să simţă, că
ei sunt trataţi ca străini în ţeara lor, pe care aü apăraţ-o pă­
rinţii şi străbunii cu sângele lor şi aii s’o apere el în vii­
tor* faţă cu orl-şi-care duşman. Cu cât mal mult străbate
simţimentul acesta, cu atât mal mult se înăspresce şi lupta
înfundată, spre care sunt împins! Românii.
 Stăpânit de oameni, care-’l consideră ca străin şi pe care
el îi consideră străini. Românul nici în justiţie, nici în ad-
ministraţiune, nici în celelalte sfere ale vieţii publice nu e
primit cu bunăvoinţa cuvenită şi nu află fa nimeni mân­
gâiere, nicăiri dreptate.
Ear aceasta mai ales pentru-că, cu toate disposiţiunile per­
misive ale legii pentru egala îndreptăţire, nu se ţine în vieaţa
publică seamă de limba poporului, dacă el nu e maghiar.
O armată de invasarne, străbătând în ţeară străină, se fo-
losesce în relaţiunile eïcu poporaţiunea ţării cucerite de
oameni care cunosc limba acestei poporaţiuni şi obiceiurile
ei. Românii sunt, în regatul ungar, trataţi mai rëü ca po-
poraţiunile ţărilor cucerite. In administraţiune, la judecă­
torii, unde e vorba de justiţie, în întreaga vieaţă publică, ei
sunt întimpinaţi in limba maghiară şi decătră oameni,
care nu cunosc limba, firea, obiceiurile şi interesele lor
particulare. In limba maghiară e tras Românul în judecată
civilă ori criminală, în aceeaşi limbă ’i-se face pertractarea,
în aceeaşi limbă ’i-se pronunţă sentenţa : în cele mai. multe
caşuri el se vede dar osândit fără ca sâ-'ş'i poată da seamă,
cum şi de ce. Deoare-ce judecătorii sunt oameni, care nu
sciü românesce, ear interogatorul şi întreaga investigaţiune
se face în limba maghiară, pe care Românul nu o înţelege,
în cele mai multe caşuri vre-unul dintre servitorii oficiului
mijlocesce înţelegerea între judecător şi judecat. Astfel de
celernai multe ori sentenţa se pronunţă pe basa interpre-
pretărilor făcute de un om, care nu are destulă cultură,
ca să poată face asemenea interpretări, ba e lipsit în unele
caşuri şi de bunăvoinţa cuvenită.
Şi în adevër preocuparea de căpetenie a guvernului nici
nu e buna administraţiune, ci maghiarisarea întregii vieţi
publice.
■Prin funcţionarii, pe care-’i are ca agenţi în oficiile pu­
blice, guvernul face tot posibilul, ca Românii chiar nici acasă
la dinşii, în satele lor să nu aibă diregetori luaţi din mij­
locul lor. Supt caşuri nenumërate, în care 4—5 comune,
care compun fin notariat locuit numai de Români, aű fost
siluite să prirneasoă drept notar comunal pe vre-un om, care
nu scie românesce, pentru-ca nici chiar în vieaţa comunală
să nu-’şi vadă Românii tolerată limba.
Spre a uşura aceste impuneri, legea s’a modificat în sen­
sul, că candidările nu le mai face comitetul comunal, ci
pretorul, care în cele mai multe caşuri nici nu mai admite
apoi între candidaţi pe concurenţii români.
§§-iï 2—12 aï art. de lege XLIV, din 1868 acordă naţiona­
lităţilor din statul ungar dreptul de a se folosi de limba ma­
ternă atât în afacerile oficiale comitatense şi comunale, cât.
şi în discuţiunile congregaţiunilor, şi recunosc orl-şi-cărui
cetăţean dreptul de a se folosi de limba lui înaintea oficii­
lor şi tribunalelor. Cu toate aceste limba maghiară a fost
 252

impusă pentru toate afacerile publice şi judiciare, ba chiar

şi pentru instituţiunile private. Pentru ca sâ nu se poată
ivi caşurile prevedute în § 5, oficialii nu se aleg dintre Ro­
mâni ; eaf notarilor comunali, care au rëmas din timpul pro-
visoriuluî ori s’aű strecurat mal târdiü în administraţiune,
le este interdis a se folosi în oficiul lor de limba poporului.
Astfel nici un oficiu din ţeară nu mai comunică în limba
poporului : la tribunale, la cărţile funduare, la oficiile re ­
gesei cercuale, precum şi la toate celelalte diregëtoriï limba
română e cu desăvîrşire exclusă, fără ca să se mai ţină
seamă, dacă poporul înţelege ori nu comunicarea ce ’l-se
face ori actul ce ’i-se dă.
Dacă Românul, folosindu-se de dreptul, pe care ’l-a avut
maî nainte de inaugurarea dualismului şi care a fost con­
firmat şi în §§ mai sus citaţi aï legii, dă o cerere ori un
act scris în limba lui maternă la vre-o judecătorie ori la
vre-un alt oficiü public el e respins cu motivarea că nu e scris
în limba maghiară. Făcend apel, decisiunea de respingere
e confirmată, ori oficialul, care a procedat contra legii, e
scutit de purtarea speselor.
Ear dacă se face arătare la ministerul competent, acesta
îşi declină competenţa.
Guvernul dar nu numai că nu impune respectarea legii
în punctele, în care a mai rëmas oare-care dreptate, dar o-
crotesce pe funcţionarii care emulează unul cu altul intru e-
ludarea ei, ba am ajuns până acolo, că a cerut şi a şi obţi­
nut delà dietă autorisarea de a scoate această lege din vi­
goare prin ordonanţe ministeriale, precum se vede din art.
XXIX, delà 1868, § 2, 6—9, în virtutea căruia ministerul de
justiţie a emis ordonanţa de sub Nr. 947/1888 preş.
Românul dar in ţeara lui, in contra drepturilor acordate
de Maiestatea Voastră din plină putere monarchică şi con ­
firmate şi prin o lege votată de corpurile legiuitoare şi sanc­
ţionată de Maiestatea Voastră şi ca rege constituţional, nu
poate să comunice cu diregëtoriï plătiţi din sudoarea lui şi
puşi ca să chivernisească interesele lui, ba trebue să plă­
tească până chiar şi în justiţie traducători şi interpreţi şi^
astfel să aibă justiţie maî costisitoare ca concetăţeanul 1uî
maghiar, căruia prêtutindenea ’i-se fac uşurări şi care pre-
tutindenea e întimpinat, cu bunăvoinţă.
G. Articolul de lege privitor la organisarea municipiilor e
creat şi el în vederea excluderii Românilor din vieaţa pu­
blică. Temeiul lui sunt disposiţiunile nedrepte ale legii elec­
torale, deoare-ce acea parte a consilierilor municipali care
intră în congregatiune în virtutea încrederii publice, e a-
leasă tot de elementele, care aleg şi deputaţii în diefă. Tot
pentru motivele, pentru care Românii nu sunt representaţî
în dietă, ei nu pot să fie representaţî potrivit cu numërul
şi importanţa lor, nici în congregaţiunile comitate'or ori ale
districtelor, în care ei sunt în majoritate precumpenitoare
 258

şi în aceeaşi proporţiune posed pămentul şi poartă sarci­

nile publice.
Prin legea electorală, prin arondarea artificioasă a cercu­
rilor electorale şi prin corupţiunea şi violentarea electorală,
Piomânii au fost siliţi a se pune în reservă şi pentru vieaţa
municipală, în care actualul sistem de guvernament nu caută
decât cultivarea ideii de stat maghiarşi excluderea celoralalte
naţionalităţi delà exerciţiul drepturilor de representaţiune.
D. Biserica şi şcoala au rëmas singurele sfere ale vieţii co­
mune, în care, graţie părintescii purtări de grige a Maiestăţii
Voastre, Români! îşi mai credeau ocrotită libertatea lor de
desvoltare naţională.
Articolul XLII din legile anului 1868, § 14, asigurează au­
tonomia bisericească, precum şi competenţa forurilor bise­
ricesc! autonome în materie de religiune şi de instrucţie.
In aceste autonomii e cuprins şi dreptul de a organisa
şi conduce învăţământul în şcoalele poporale confesionale
şi în cele medii înfiinţate de confesiuni.
Legislaţiunea maghiară, confirmând prin crearea acestei
legi o parte din drepturile de liberă desvoltare culturală,
pe care poporul român le avuse ma! nainte din îndurarea
Maiestăţii Voastre, nu putea să vadă cu ochi bun! foloasele
culturale, pe care le trageaü Români! din exercitarea aces­
tor drepturi După puţini an! s’aű pus dar în discuţiune
proiecte de legi, care aveaü de scop nu numai ştirbirea a-
celor autonomii şi mărginirea lor la nisce cadre, în care a-
vântul cultural e*peste putinţă, ci totodată şi siluirea prin
lege, ca fiii oricărei naţionalităţi, în şcoalele confesionale,
să înveţe limba maghiară. In vederea acestui scop, lucru ne
mai pomenit în lumea aceasta, s’a dispus prin lege, ca învă­
ţători! şcoalelor confesionale să fie obligaţi în termene defipte
a învăţa limba maghiară, dacă ţin să nu fie scoşi din oficiü.
Contra acestor intenţiun! aü tăcut, din partea Românilor,
reclamă archierei! confesiuni! greco-orientale şi a! cele!
greco-catolice şi aü ridicat glasul uni! dintre deputaţi în
dietă, arătând nedreptatea şi siluirea ce ni se face, atentatul
îndreptat contra vieţi! naţionale a elementului român prin
aceste disposiţiunl, care atacă cele mal bune tesaure, limba,
pe care o păstrăm cu atâta sfinţenie ca moştenire lăsată de
străbuni! noştri şi drepturile noastre religionare şi culturale.
Reclamele acestea, deşi spriginite cu resoane serioase, aü
rëmas zadarnice şi cu toate-că relaţiunile de învăţământ
eraű regulate prin articolul de lege XXXVIII votat de dietă
încă în anul 1868, proiectele noue aü fost votate şi ridicate
la valoare de lege.
Creată odată legea, învăţător! şi şcolar! aü fost siluiţi să
petreacă partea cea mal mare a timpului şcolar, 18 ore pe
septemână, căznindu-se să înveţe o limbă cu desăvîrşire
străină pentru dinşii, de care nu aü nici o trebuinţă în re­
laţiunile locale. Astfel şcoalele confesionale aü încetat a mai
 254

fi aşezăminte de cultură şi aü devenit, nisce focare pentru

propagarea limbii maghiare.
Resultami acestei siluiri nu putea să satisfacă pe autorii
legii, deoare-ce e lucru peste putinţă, ca copiii delà sate să
înveţe în şcoala poporală o limbă străină, pe care nu o mal
aud nicăirl afară de şcoală. Re aceea după zadarnice opin­
tiri de dece ani, în anul 1891, s’a creat legea pentru asilele
de copii, prin care copiii, începând delà vîrsta de trei ani,
sunt siluiţi a înveţa limba maghiară.
Legea aceasta s’a votat cu toate protestările naţionalită­
ţilor nemaghiare din regatul ungar, dintre care îndeosăbl
Românii aü protestat în numeroase adunări poporale contra
ne mai pomenitului atentat la vieaţa familială, care se comite
prin scoaterea copiilor de cea mai fragedă vîrstă de sub
purtarea de grige a părinţilor.
Nu numai însă că nu s’a ţinut seamă de aceste protestări,
ci a devenit totodată literă moartă şi § 14 din art. de lege
XLIV, dela 1868, precum şi §§ prin care se confirmă drep­
tul autorităţilor bisericesci şi al confesiunilor dea alege limba
de învăţământ pentru şcoalele confesionale, un drept, care
de sute de ani aparţine numai confesiunilor : limba maghiară
a fost impusă cu cea mai făţişă nesocotire a drepturilor de
autonomie garantate de legi fundamentale în şcoalele secun­
dare confesionale române. Astfel, contra actelor donaţionale
şi contra legilor adì în vigoare, limba maghiară a fost im­
pusă ca limbă de propunere în şcoalele secundare din Reiuş
prin simple disposiţiunl ministeriale.
Noi Românii, o poporaţiune compactă de peste 3 mili­
oane de suflete, contribuim cu sângele şi cu averea noastră
pentru susţinerea statului, nu avem însă pentru înaintarea
noastră culturală nici un aşedământ susţinut de stat. Nu a-
vem universitate, ba nici catedre paralele după-cum s’aü fost
proiectat în anii 1865—1806 şi ni-s’aü pus în perspectivă cu
ocasiunea înfiinţării universităţii din Cluj. Am ajuns atât de
departe, încât nici pentru catedra de limba şi literatura ro­
mână nu mal este iertată propunerea în limba genetică, ba
la universitatea din Cluj, prevederea acelei catedre e con­
siderată ca o insultă adusă poporului român şi învăţămân­
tului superior.
Din banii plătiţi de noi, statul nu susţine pentru desvol-
tarea noastră nâţională nici un gimnasiü, nici o şcoală me­
die, fie comercială ori economică, fie barem! o şcoală pe­
dagogică. Ba nu ni-se mal dă nici autorisaţiune de a înfiinţa
noi insine, din propriile noastre mijloace, şcoale secundare.
Legea pentru egala îndreptăţire, § 26, cuprinde următoa­
rele disposiţiunl : «A magán intézetek és egyletek nyelvét
az alapítók határozák m eg».1) Ni-se confirmă deci dreptul*)

*) Pe romànesce : «Limba institutelor şi asociajiunilor particulare o stabi­

lesc fundatorii».
de a ne putea înfiinţa noi, ca confesiuni ori ca reuniuni,
şcoalele noastre şi de a determina limba în ele. Chiar şi
pentru şcoalele poporale ni-se găsesce insă pe ici pe colo,
câte o vină, pentru-ca guvernul să aibă pretext de a le
preface în scoale comunale, pentru care guvernul poate mai
uşor să impună învăţători maghiari şi limba maghiară. In
vederea aceluiaşi scop se înfiinţează în comunele mixte
scoale comunale, şi Românii, care aű şcoalele lor confe­
sionale, sunt siliţi de puterea publică a statului a contribui
pentru înfiinţarea şi întreţinerea şcoalei comunale, pentru-
ca să renunţe în cele din urmă de a mai susţine şi şcoalele
lor confesionale.
La Arad şi la Caransebeş, Românii aü stăruit în mai multe
rînduri să li-se dee autorisaţiunea de a înfiinţa din propria
lor avere câte un gimnasiu : guvernul a refusât autorisaţiu­
nea sub pretext de nimic şi cu invederata intentarne de a
sili pe Români să-’şî trimită copiii numai la şcoalele ma­
ghiare, unde preocuparea de căpetenie a învăţătorilor nu e
desvoltarea culturală, ci propagarea limbii maghiare şi a
spiritului maghiar.
Pentru-ca să poată propaga acelaşi spirit chiar şi din
şcoalele confesionale, autorităţile şcolare ale statului şi cele
administrative proteg şi susţin în şcoalele poporale ale con­
fesiunilor învăţători destituiţi de autorităţile şcolare confe­
sionale pentru abateri grave, dacă ei se disting prin zelul
lor intru propagarea limbii maghiare. Spre a înlesni prote-
giarea acestor elemente, s’a emis chiar o ordonanţă ministe­
rială prin care se interdice destituirea unor asemenea în­
văţători, fără de învoirea prealabilă a ministerului. Astfel
se suprimă de fapt dreptul disciplinar al autorităţilor bi­
sericesc! autonome, şi li-se dă autorităţilor politice o pu­
tere discreţionară în ceea-ce privesce şcoalele confesionale.
In vederea aceluiaşi scop se atacă averile fundaţionale
grăniţeresci, cum sunt ale Năsăudenilor, ale Bănăţenilor si
ale celor din Făgăraş. Rescriptul emis de ministrul de culte
sub nr. 31507/4886 ia adresa comiteluï-suprem cu privire
la statutele de manipulare a fondurilor grăniţăresci la regi­
mentul II de Năsăud e în contrazicere vădită cu documen­
tele date de Maiestatea Voastră la 20 Ianuarie 1851, când
acel regiment s’a desfiinţat, precum şi cu autograful delà
22 August 1861 al Maiestăţii Voastre, prin care acele fon­
duri aü fost recunoscute ca averi exclusiv grăniţeresci, fiind
donate grăniţerilor care se aflaü scrişi în condica militară
«Grenzgemeinde».
Proprietarii fondurilor ’şi-aii făcut conform tenorii aces­
tor documente instrumentele de manipulare, care earăşî aű
fost aprobate de Maiestatea Voastră la 23 Martie 1871, şi pe
aceste base ale dreptului de proprietate, recunoscut de Ma­
iestatea Voastră, s’aü folosit grăniţerii de averile lor jpănă
în anul 1885, când guvernul a numit comisar ministerial
 256

pentru administrarea acelor averi, care astfel aii fost luate

pe cale politică din manile proprietarilor. Delà 1885 în­
coace averile sunt administrate de guvern, prin comisarul
seü, care a pus la cale facerea altor statute. Aceste, făcute
in conformitale cu documentele mai sus amintite, au fost
în trei rinduri respinse de guvern. Deconsiderând dreptu­
rile acordate de Maiestatea Voastră grăniţerilor, guvernul
impune o formă de statute, prin care averile grăniţerilor
devin averi comunale. Executând acest plan, guvernul* prin
o disposiţiune nedreaptă şi ilegală, a înstrăinat acele averi
delà grăniţerii care le-aü primit drept resplată pentru ali­
pirea lor cătră Tron şi pentru rara lor abnegaţiune patrio­
tică, şi le-a dat în folosirea tuturor veneticilor, care s’aü
aşedat ori se vor aşeda de aci înainte în fostele comune
grăniţeresci.
Ear aceasta pentru-ca autorităţile politice să aibă putere
discreţionară asupra şcoalelor susţinute din fondurile gră-
niţăresci şi mal ales asupra gimnasiului din Năseud, pentru
care ’şi-a reservat ministerul a hotărî limba de propunere
contra literilor fundaţionale.
Aceeaşi procedere s’a inaugurat şi pentru-ca fondurile gră­
niţerilor bănăţeni să fie înstrăinate delà adevăraţii lor pro­
prietari şi folosite pentru scopuri de maghiarisare.
Ba spre cea mai adâncă întristare a credincioşilor, chiar
şi ajutorul de stat acordat de Maiestatea Voastră bisericii
române greco-orientale, pentru subvenţionarea preoţilor să­
raci, e întrebuinţat adì de guvern spre aceleaşi scopuri. Cu
toate protestările sinodului şi ale congresului bisericesc,
guvernul ’şi-a însuşit dreptul de a distribui el, prin autori­
tăţile politice şi fără de consultarea autorităţilor bisericesci,
acele subvenţiuni, ca şi candele ar fi un fond de disposiţi­
une pentru recompensarea serviciilor politice făcute de pre­
oţii greco-orientali. Tocmai de aceea, deşi suma nu e mare,
guvernul e atât de compromis între Români, încât el n’a
putut încă să găsească destul preoţi români gata de a primi
acest premiti, pentru-ca să o poată distribui întreagă.
Maiestatea Voastră ! Românii ’şi-afi păstrat naţionalitatea
în cele mai grele timpuri şi o vor păstra şi în lupta cu ac­
tualul sistem de guvernament. Lupta aceasta însă îi opre-
sce in desvoltarea firească, ii umple de amărăciune şi-’i în­
străinează din ce în ce mai mult de concetăţenii lor ma­
ghiari, care seduşi şi preocupaţi de idealuri nerealisabile,
aü perdut simfimêntul comunităţii de interese, care leagă
pe poparele adunate sub ocrotirea Maiestăţii Voastre, şi ri­
sipesc puterile statului în zadarnice opintiri, pentru anihi­
larea a tot ce nu e maghiar în statul ungar. A fost şi este
o datorie cetăţenească să protestăm contra acestor opintiri,
şi avem consciinţa de a ne fi făcut în toate împregiură-
rile datoria aceasta : noue Românilor nu ni-se poate face
imputarea, că am încuragiat guvernul în mersul lui spre
 povîrnişul, în care se află, tăcând atnncî, când datoria noa­
stră era să ne ridicăm glasul.
Guvernul însă a luat cele mai aspre mësurï, pentru-ca
glasul nostru să fie înăbuşit, ori cel puţin să nu străbată.
E. Legea de presă a fost croită anume în vederea acestui
scop.
Deoare-ce in Transilvania Românii sunt în majoritate pre-
cumpenitoare, guvernul a ţinut să aibă pentru Transilva­
nia o maï liberă dispunere ”în ceea-ce privesce presa, pen­
tru-ca să poată înăbuşi cu mai multă înlesnire exprimarea
convingerilor.
Transilvania are dar nu numai o deosăbită lege electo­
rală, ci totodată şi o lege de presă, mai aspră şi contrară
liberalismului.
Prin această lege guvernul a dat procurorilor putere dis­
creţionară de a urmări fără de nici un risic presa română
şi de a reprima ori-şi-ce exprimare a convingerilor neîm-
părteşite de guvern.
Pentru-ca să fie sigur în toate îm prejurările de succes,
guvernul ’şi a reservat să compună juriile prin ordonanţe
ministeriale în oraşe cu poporaţiune maghiară. Astfel ju­
riul din Sibiiű, care nu se simţise îndemnat a pronunţa
verdictele dorite de guvern, a fost disolvat, şi s’aü consti­
tuit jurii la Cluj şi la Murës-Osorheiü, unde juraţii sunt Ma­
ghiari şi astfel, faţă cu diarele române, judecători în pro­
pria lor causă.
Pecând dar în tot decursul celor 25 ani de guvernare
constituţională un singur rliar politic maghiar n’a fost tras
la rëspundere pentru combaterea guvernului ori pentru tur-
burarea bunei înţelegeri între popoarele conlocuitoare, deşi
diarele maghiare sunt dilnic pline de cele mai violente a”-
tacuri, diarele române în decursul aceluiaşi timp aii fost
mereu trase înaintea juriului, care n’a lipsit a pronunţa
verdictul de condamnare. Astfel diarele românesci «Federâ-
ţiunea», «Albina», «Observatoriuî», «Gazeta Transilvaniei»,
«Tribuna», «Romanische Revue», aü fost trase în judecată
şi condamnate iie pentru-că aü desaprobat procederi ilegale,
lie pentru-că aü reprodus şi combătut articole nepatriotice
din diare maghiare. Ba ’i-s’a făcut proces de presă pănă
chiar şi unei persoane apărată prin imunitatea de deputat,
pentru un manifest cătră alegetorii sei, care nu conţinea
decât cea mai fidelă exprimare a îngrigirilor patriotice” îm­
părtăşite de toţi Românii.
Intr’ un singur an, 1888, s’aü pertractat 7 deosăbite pro­
cese contra diarelor române, şi autorii ori redactorii aü fost
osândiţi la pedepse grele, pentru-că aü avut curagiul. civic
de a exprima convingerile Românilor în ceea-ce privesce
grava situaţiune a ţării.
Pentru reproducerea şi desaprobarea unul articol, prin
care un diar maghiar propaga cultul kossuth-ist, un redac-
 258

tor al «Tribunei» a fost condamnat la un an de dile Închi­

soare şi diarul la amendă grea. Alt redactor al aceluiaşi
diar a fost condamnat ia aceeaşi pedeapsă pentru expri­
marea aderării la manifestul deputatului Traian Doda, ge­
neral c. r. în pensiune. Generalul Doda el însuşi a fost
condamnat pentru acelaşi manifest la închisoare d e ’ dol ani,
precum şi la o mare amendă în bani, şi numai graţia prea
înaltă a Maiestăţii Voastre a scutit de prigoniri pe bătrânul
încărunţit în merite pentru patrie şi Tron.
Prigonirile însă n’aű putut să-’î oprească pe Români de
a-’şi face datoria patriotică, şi astfel în anul 4890 a urmat
o nouă serie de procese de presă, pornite contra diarelor
române. Deastădată mai mulţi diaristi români au fost con­
damnaţi, între care un corespondent al «Tribunei» chiar
la închisoare de im an şi jumătate, pentru-că a desaprobat
cultul kossuth-ist al cjiarelor maghiare.
Şi la nici o ocasiune nu s’a manifestat, ca în aceste pro­
cese de presă, tendenţa de a preface statul poliglot ungar
într’unul naţional maghiar. Procurorii regesei, chemaţi a
interveni pentru respectarea legilor, nu s’aû sfiit a cere,
ca juraţii să nu-’şi formeze convingerea după cele dise in
articoli! incriminaţi, ci să citească printre rîndurl/orl să
nu judece conform dreptăţii şi după legile în vigoare, ci
potrivit cu sentimentele lor de adevăraţi Maghiari. Ba în
faţa tribunalului regesc din Cluj, în faţa juriului de presă,
în faţa unul numeros public, procurorul regesc a adresat
acusatului apostrofa, că devotamentul cătră persoana Mo-
narchulul nu e încă patriotism, şi a insultat în cei mai ne­
vrednici termeni glorioasa decoraţiune acordată de Maies­
tatea Voastră grăniţerilor delà Năsăud : «Für standhaftes
Ausharren in der beschworenen Treue. 1848— 1849», 1) de­
clarând, că faptele, prin care Românii aü meritai acea de­
coraţiune, sunt o neştearsă pată de ruşine pentru poporul
român.
In Ungaria de astărli, Maiestatea Voastră, păstrarea tra-
diţiunilor noastre dinastice, alipirea cătră monarchie şi iu­
birea de neam , sunt crime politice reprimate cu asprime,
şi nimic mai mult ca procesele de presă intentate contra
diarelor romàne nu dovedesce, că guvernul a sciut totdea­
una, şi scie şi astădl, cât de generală şi de adâncă e ne­
mulţumirea Românilor, dar n’a voit să. ţină seamă de ea, n’a
ţinut să restabilească pacea şi buna înţelegere, ci a credut
că este bine şi potrivit cu interesele de rasă ale poporului
maghiar, ca să facă toate opintirile spre a nu lăsa să se
manifeste nemulţumirea.
F. Politica agrară a guvernului a fost condusă şi ea în
vederea acestui scop.
Ţinând seamă da importanţa relaţiunilor agrare pentru în-'

b P e r o m â n e s c e : « P e n t r u s ta to r n ic a p e r s e v e r a r e în c r e d in ţa ju r a t ă 1 8 4 8 — 1 8 4 9 » .
 2 5 !)

tieaga desvoltarea socială şi voind a asigura pacinica lu­

crare amarilor masse de agricultori, Maiestatea Voastră V’ati
îndurat preagraţios a lua în patentele delà 1853 si 1854 un
şir de disposiţiuni favorabile foştilor iobagi.
Explicări şi reexplicări ale acestor patente, precum si
ale legilor aduse în causa aceasta, aü favorisât în practica
judecătorească elementul posesoratuluï contra intereselor
şi dreptului neîndoios al poporaţiunii rurale pănă la mar­
ginea insuportabilităţiî. Numeroase comune române aü făcut
dm causa aceasta plângeri la înaltul Tron a Maiestăţii Voa­
stre; eară jurisconsulţii români aü adresat dietei în anul
1880 un memoriu contra proiectului de lege presentai de
guvern în materie agrară, care a fost ridicat cu toate aceste
ia valoare de lege ca art. XLV din anul 1880.
Ne mărginim dar aici a aduce la cunoscinţa Maiestăţii
Voastre, că şi astădi, 44 ani după ştergerea robotelor, re-
ierenţele urbariale ale statului staü în mare parte neresol-
vate şi o numeroasă sene de procese între foştii posesori
şi iobagi sunt în curgere, îngreunând, ba “împedicând
chiar mersul desvoltării economice, deoare-ce Românul nu
scie, dacă nu cum-va, ’i-se va răpi dreptul de proprietate,
câştigat cu sudoarea muncii lui şi a prestaţiunilor seculare.
Ear despre parţialitatea judecătoriilor in căuşele urbariale
luăm drept dovedi numeroasele procese, pe care le-am per-
dut faţă cu proprietarii feudali ori faţă cu erarul.
Poporul român, precum şi bisericile şi comunele româ­
nesc! mai mult încă aü avut să simţă parţialitatea judecă­
torilor în afacerile segregaţionale de comassare şi în cele
de limitare, care sunt puse la cale anume spre a. lua de­
là Români o parte cât se poate de mare din ceea-ce aü in
virtutea patentelor imperiale.
In căuşele de segregare justiţia maghiară nu le dă foşti­
lor urbarialişti competenţa ce li-se cuvine în virtutea pa­
tentelor şi a legilor urbariale, ci după procese trăgănate
deci de ani abia jumătate ori chiar a patra parte din ceea-
ce li-se cuvine conform dreptului de folosire ce ’l-aü avut
ca răsplată pentru prestaţiunile urbariale. In cele mai multe
comune ei sunt lipsiţi şi de acest drept, cu toate că-’l do­
cumentează.
In multe comune proprietarul, după anul 1848, a exclus
cu volnicie pe foştii iobagi delà dreptul de lemnării şi pă-
şunărit, încât aceştia aü fost siliţi să pornească procese
de segregare. Aceste procese aü fost trăgănate de tribunale
câte 20 şi 30 ani şi aü costat mii de florini ; după-ce însă
tribunalele au trebuit să recunoască dreptul foştilor iobagi
prin sentenţă validă, posesorii violatori n’aü fost condam­
naţi şi la despăgubire, deşi dreptul civil obligă pe toţi vio­
latorii de drept la restituirea cheltuielilor de proces, pe care
le causează.
O mai învederată dovadă de reavoinţă faţă cu poporul
 200

român este, că acolo unde segregările pădurilor şi ale pă­

şunilor s’aü făcut între erar, ca proprietar, şi între^ R o­
mâni, ca foşti iobagi, guvernul dispune prin oficialii sei,
ca folosirea pădurilor să nu ’i-se dee nici pe bani poporu­
lui român din localitate, ci să fie vindută altora. Astfel mai
ales în munţii Transilvaniei, unde poporul de secole s’a
susţinut din prăsirea de vite şi din negoţul de lemne, Ro­
mânii abia se mai pot hrăni, deoare-ce prin sentenţele
date de tribunale în căuşele de segregatone nu li-s’a dat
întinderea de teritor potrivită cu dreptul de folosire ee-’l
aveaű ab antiquo. Anume în Munţii-Apusenl ai Transilva­
niei starea poporului e dar atât de grea, mcât mare parte
a poporaţiunii e mereu pe cale de emigrare.
Din toate aceste ese învederat la iveală, că guvernul lu­
crează cu plan şi cu premeditare, ca să le facă Românilor
vieaţa nesuferită în ţeara lor şi să treacă la alţii averile ago­
nisite de dinşii.
Cu ocasiunea despăgubirii regaliilor, de exemplu, guver­
nul a dispus, ca sumele, care în sensul legilor vechi li-se
cuveniaü pe cele trei luni canterale, dela 1 Octomvrie pănă
la 1 Ianuarie, foştilor iobagi, să nu se dee în mânile lor şi
să nu se distribue între dînşii, ci să rămână avere comu­
nală, un capital, din ale cărui procente să se acopere o
parte din cheltuielile comunei. S’a luat dar o disposiţiune
legală, ca din veniturile unei proprietăţi câştigate prin se­
culară slujbă iobăgească să se împărtăşească, pe nedrept,
şi toţi veneticii din comună, precum şi proprietarii, cari
aii primit la rîndul lor despăgubirea pentru drepturile ce
le avuseră. Aceeaşi procedere ca şi faţă cu averile grăni-
ţăresci.
Pentru-ca Românii, în greaua situaţiune ce li-s’a creat, să
nu se poată ajuta nici ei între ei, guvernul şi legislaţiunea
maghiară nici pănă astădi, după o vieaţă constituţională de
25 ani, n’aix credut de cuviinţă a crea o lege privitoare la
reuniuni şi întruniri publice, ci a rămas ca guvernul să iee
în privinţa aceasta disposiţiunile lui potrivit cu cerinţele
politicei maghiare militante. Astfel sub pretexte de nimic
guvernul a refusât Românilor încuviinţarea cerută de dînşii
spre a înfiinţa reuniuni agricole ori culturale. Ba chiar fe­
meilor române li-s’a interdis întrunirea în reuniune pur
culturală. In acelaşi timp “reuniuni de maghiarisare, deci
asociatiuni cu cel mai agresiv scop, s’aü organisât şi lu-
creazăsub protecţiunea autorităţilor publice şi întreţin lupta
de rasă între deosăbitele popoare ale ţării.
Maiestate ! Noi Românii nu dorim decât să putem Irai
în bună înţelegere cu toţi concetăţenii noştri şi să putem
urma în pace lucrarea noastră culturală şi economică. Pă­
trunşi de conscienţa trăinicie! şi a incoruptibilităţii neamu­
lui nostru, noi am rìde de silinţele zadarnice, pe care^ gu­
vernul ţării noastre şi societatea maghiară, încuragiată de
dinsul, ’şi-le dau spre a ne duce la decadenţă culturală şi
economică, pentru-ca să ne facă accesibili pentru renegarea
naţională.
Acţiunea guvernului însă şi a societăţii maghiare produce
in mod forese o reacţiune, care se manifestă în toate sfe­
rele vieţii şi astfel atât monarchia, cât şi patria noastră mal
restrînsă e ţinută în continuă fremêntare.
Suntem chibzuiţi, Maiestatea Voastră, suntem iubitori de
ordine, leali şi îndelung răbdători, dar suntem oameni şi
nu se poate să rëmànem neatinşî, când in flescecare di sun­
tem provocaţi, insultaţi fără de sfieală, loviţi în interesele
noastre culturale şi în cele economice, ameninţaţi în exis­
tenţa noastră naţională.
Dovadă despre această ameninţare e discursul, cu care
preşedintele a deschis în anul 1883 «Reuniunea maghiara de
cultură din Cluj», şedinţa de constituire.
Dovadă încă mai învederată sunt cele 25 puncte de co-
misiunea de o sută a reuniunilor culturale maghiare, în care
se dă fără de încungiur pe faţă scopul de a maghiarisa tot
ceea-ce nu este maghiar în statul ungar. Vëçlênd reacţiu-
nea produsă de această manifestaţiune nechibzuită la cele­
lalte naţionalităţi, autorii acelor puncte ’şi-ah dat, ce-i drept,
sdinţa de a ascunde tendenţele reuniunilor prin explicări
şi reexplicări : în practica vieţii însă s’a dovedit cu prisos
adevërul, că îndeosăbi reuniunea maghiară de cultură din
Transilvania a fost înfiinţată şi e condusă cu scopul, ca
aici în Transilvania elementul maghiar, spriginit de gu­
vern şi de Maghiarii din Ungaria proprie, să absoarbă în­
cetul cu încetul pe Români şi pe Germani în corpul naţiu­
nii maghiare, ear celelalte reuniuni din Ungaria aü să lu­
creze pentru absorbirea Românilor, Slavilor şi Germanilor
de acolo.
Dovadă practică e înfiinţarea de scoale maghiare în c o ­
mune cu poporaţiune română, cum sunt Rodna, Bucium
ş. a. unde nu eraţi reclamate de nici o trebuinţă, deoare­
ce acele comune aveaü şcoalele lor confesionale conform
cu prescrierile învăţăirmntulul.
Dovadă faptul, că sub pretextul, că o mare parte a ele­
mentului maghiar din Transilvania s’a românisat, se lu­
crează cu violenţă pentru remaghiarisarea multor sate ro­
mâne, cărora li-se impune renegarea.
Dovadă, in sfârşit, discursul rostit de preşedintele consi­
liului de miniştri la 7 Februarie 1892, la Timişoara, în faţa
alegëtorilor sei, cărora le dice : «Nézetem szerint a hazában
lakó idegen ajkú nemzetiségek assimilására és megnyugtatá­
sára leghelyesebb út az, ha a törvényhozás oly intézkedése­
ket létesít és a kormány oly módón hajtja végre hogy a
külömbözö nemzetiségekhez tartozó honpolgárok ez intéz­
mények oltalma alatt jól erezzék magokat. Tegyünk meg
mindent az ország és ennek egyesrészei gyarapodására
 262

Legyen jó, olcsó és igazságos közigazgatás és igazság szol­

gáltatás, mert ezek segélyével fog minden erőszak nélkül-
megoldatni a nemzetiségi kérdés, — és ezért ebben a kér­
désben ezen utat szándékozik követni a kormány».1)
Preşedintele consiliului de ministri consideră deci ca
străine toate limbile afară de cea maghiară şi nu caută în
vieaţa statului decât cel mal potrivit mod pentru asimila­
rea cetăţenilor ce vorbesc în acele limbi străine. In vede­
rea acestei asimilări aü să fie create şi executate legile,
pentru-ca să se obţină mulţumirea individilor, ear nu a in­
dividualităţilor naţionale, care aü să fie ignorate.
Se poate’ oare, ca să nu se revolte în Români conscienţa
naţională, când ei se véd trataţi chiar de şeful guvernului
ca "străini şi consideraţi numai drept material de asimilare
pentru sporirea poporului maghiar !
Incuragiaţi de guvern şi ajutaţi în toate întreprinderile
lor de asimilare, concetăţenii noştri aü devenit încetul cu
încetul atât de îndrăsneţi* şi de intoleranţi, încât nu mai
pot suferi nici o manifestare a vieţii naţionale române.
Astfel în anul 1891, la Cluj, adunându-se Românii, ca să
protesteze contra proiectului de lege privitor la asilele de
copil, ei aü fost atacaţi decătră publicul maghiar cu petri
şi insultaţi în cel mai*ordinar mod, fără ca autorităţile pu­
blice să fi credut de cuviinţă a interveni la timp pentru
menţinerea ordinii. «Reuniunile maghiare de cultură» nu
sunt*în adevër decât organisarea societăţii maghiare pen­
tru cea mai agresivă luptă de rasă, care, dacă nu va fi
curmată la timp, nu poate să ducă în ultimele ei conse-
cuenţe decât la cele mai mari nenorociri pentru patrie.

Maiestatea Voastră Imperială şi Regală Apostolică !

Prima datorie a cetăţeanului e sinceritatea faţă cu Mo-

narchul şi faţă cu concetăţenii sei, şi Românii aü împlinit
totdeauna datoria aceasta.
In conscienţa marilor interese de desvoltare şi de exis­
tenţă, care leagă pe poporul român de monarchie, şi din
devotament cătră Maiestatea Voastră, Românii aü primit cu
supunere situaţiunea creată prin dualism, ca pe una care
nu poate să fie decât trecătoare, şi aü suferit cu îndelungă
răbdare nedreptăţile ce li-s’aü făcut în timp de un pătrar
de secol. Eï însâ’ n’aü încetat niciodată a-’şi da silinţa să

•) Pe românesee : «După părerea mea m ijlocuţ cel mal bun pentru asimi­
larea şi liniştirea naţionalităţilor străine din ţeară este, ca legislaţiunea să facă
astfel de instituţii ş i’ guvernul astfel să le execute, ca cetăţenii de deosăbite
naţionalităţi să se simtă bine sub scutul acestor instituţii. Să facem totul
pentru prosperitatea ţeriî şi a părţilor sale. Administraţia să fie bună, eftină
şi dreaptă, dreaptă să fie distribuirea justiţiei, pentru-că astfel chestiunea na­
ţionalităţilor se va resolva fără nici o violenţă, de aceea guvernul are de gând
a urma pe această cale în această chestiune “
 oprească pe conducătorii statului din calea primejdioasă
pe care aű apucat.
Avênd în vedere că «Volenti non fii injuria», Românii aű
protestat totdeauna fără de sfleală contra orişicărei călcări
de drepturi odată câştigate şi ’şi-au reservat ín faţa terii şi
în faţa lumii dreptul de revendicare pe timpuri m al'priin-
cioase pentru desvoltarea internă a monarctiiel.
Toate silinţele pacinice şi toate protestările lor leale au
remas însă zadarnice.
Am arătat în acest Memorand al nostru, că uniunea şi inau­
gurarea ei prin art. de lege XLIII ex 1808 este o desconside­
rare a tuturor drepturilor naţionale câştigate de români ca e-
lement ce compune majoritatea precumpenitoare în vechea
Transilvanie, precum şi a tuturor legilor fundamentale, a Prag­
maticei Sancţiuni, care asigurează independenţa administra­
tivă a acestui Principat, — perliorescarea deplină a elemen­
tului român, — o injurie atât din punctul de vedere legis­
lativ şi juridic, cât şi din cel politic.
Am arătat, că legea electorală, basata pe legile timpurilor
feudale, este învederată mistificare în ceea-ce privesce exer­
citarea celui mai cardinal dintre drepturile reclamate de
spiritul de libertate şi de adevăratul constituţionalism, o
înăbuşire în formă legală a exprimării voinţei popoarelor:
ea despoaie pe majoritatea cetăţenilor ţării şi îndeosăbi pe
Români de dreptul lor representativ, şi atât prin arondarea
artificioasă a cercurilor electorale, cât şi prin volnicia pu­
terii publice se asigurează, în interesul dominatimi! de rasă,
precumpenirea minorităţii, de unde urmează, că ţeara nu e
representată de adevăraţii factori ai poparelor ei,” şi legisla-
ţiunea, dieta, e un falsificat.
Am arătat, că cea mai de căpetenie cestiune de organi­
sais internă, Gestiunea naţionalităţilor, a fost resolvată in
mod injust, contra cerinţelor desvoltăriî dreptului nostru
public şi contra adevăratelor interese de consolidare ale
statului. Legii, prin care s’a făcut încercarea de a resolva
cestiunea aceasta, îi lipsesce basa principiară, care consistă
in asigurarea legală a existenţei şi liberei desvoltări a indi­
vidualităţii naţionale. Ignorând cii desăvîrşire individualită­
ţile etnice, care constituesc statul, legea rêcunoasce numai
individi de deosăbită naţionalitate, pe care îi declară drept
o singură naţiune maghiară, pentru-ca astfel să creeze o
basă legală pentru silinţele de asimilare.
Am arătat, că legea aceasta, anume in ceea-ce privesce
disposiţiunile favorabile pentru naţionalităţi, e o literă moartă,
şi nu se mai ţine seamă de asigurările date din partea pu­
terii supreme pentru libera desvoltare naţională a elemen­
telor ce constituesc majoritatea cetăţenilor.
Am arătat, că art. de lege 42 ex 'Í868 şi aplicarea lui în
practica vieţii sunt, ca legea pentru egala îndreptăţire, o
desminţire făţişă a ideii de egalisare naţională, în cuprins
 204

si în forma de aplicare un mijloc legal pentru cultivarea

ideii de stat naţional maghiar şi în municipii, despoind pe-
cât numai se poate pe celelalte popoare de dreptul cetăţe­
nesc municipal.
Am arătat, că acele dintre disposiţiunile legilor privitoare
la învëtâmêntul public, care asigurează întrucâtva liberta­
tea de desvoltare culturală a tuturor naţionalităţilor, nu se
consideră, nu se respectează ; guvernul nesocotesce dreptul
confesiunilor şi al persoanelor private de a înfiinţa şi sus­
ţine din propriile lor mijloace şcoale şi alte aşedăminte de
cultură ; el refusă aulorisaţiunea ceruta de cei ce vor să în­
fiinţeze asemenea aşedăminte, şi supune pe cele existente,
în ceea-ce privesce învăţămăntul, unei conduceri maghiari-
satoare ; el încuragiază silinţele de maghiarisare prin sub-
ventiuni nemeritate, date din fondurile statului fie învăţăto­
rilor, fie preoţilor, fără de a mai consulta autorităţile com­
petente ; el susţine învăţători destituiţi de autorităţile com ­
petente pentru abateri grave, dacă ei servesc causa maghia­
rismului; el a introdus corupţiunea chiar în sinul bisericilor
şi a atacat simţământul religionar, care e basa ordinii so-
CÌ.9 1g
Ani arătat, că libertatea cuvăntului şi îndeosăbi libertatea
de presă pentru Români nu există şi că legea de presă e un
instrument pentru înăbuşirea exprimării convingerilor.
Am arătat, că legile agrare, revăzute de legislaţiunea ţării,
au înlăturat cele mai cardinale disposiţiuni ale patentei şi
că procesele de limitare se trăgănează deci de ani în pa­
guba economiei şi cu intenţiunea învederată de a favorisa
pe posesorii maghiari faţă cu clasa română muncitoare.
Am arătat, că poporul român e exclus din legislaţiuni, din
representantele comitatense, delà oficiile publice, ear limba
lui e scoasă din toate sferele vieţii publice şi judiciare.
Am arătat, în sfârşit, că deşi contribue cu averea şi cu
sângele fiilor sei pentru susţinerea statului, in schimbul jert­
felor ce aduce statul nu face nimic pentru desvolfarea lui
culturală şi economică, ci e oprit chiar de puterea publică
a statului °în desvoltarea lui culturală şi economică, şi în-
timpină cele mai mari greutăţi în exercitarea drepturilor
de autonomie bisericească şi de liberă asociare.

Maiestatea Voastră !

In timpul delà 1849 pănă la 1866, Românii aü câştigat, în­

tocmai ca celelalte popoare mai înainte asuprite ale monar­
chie], un întreg şir de drepturi şi de garanţii pentru des­
voltarea lor naţională. Deşi in pactaţiunile dualiste s’a sta­
bilit respectarea acestor drepturi şi asigurarea lor prin legi
create în formă constituţională, experienţele făcute în tim­
pul unei vieţi constituţionale de douădeci-şi-cinci de ani
 205

aü produs în inimile Românilor convingerea, că elemen

tele ridicate prin falsa aplicare a formelor constituţionale
în fruntea statului, nu se ţin de angagiamentele luate, nu
respectează drepturile acordate de Maiestatea Voastră din
plină putere monarchică şi in conformitate cu adevăratele in­
terese de fortificare ale monarchie!, ci consideră drept
o cestitine de ambiţiune naţională de a face ca statul
ungar constituţional să iee prin legiferarea şi executarea
constituţională* tot ceea-ce ni-s’a dat din partea monar­
chie! austriace unitare. Călcarea angagiamentelor supără­
toare, ascunderea adevărului asupra relaţiunilor interne,
reaua credinţă în formularea legilor şi in aplicarea lor, vi­
olentarea în jos şi ameninţarea în sus, aü fost proclamate
drept axiome de stat în patria noastră mai restrînsă, şi de
aceea aici, în ţările Coroanei ungare, aşedămintele consti­
tuţionale nu servesc spre asigurarea liberului exerciţ al drep­
turilor şi spre înaintarea pacinkéi desvoltări, ci daü numai
unei minorităţi violente şi lărmuitoare putinţa de a asupri
majoritatea compusă din elemente muncitoare şi gata în
totdeauna să subordoneze interesele lor particulare marilor
interese ale monarchici.
Puşi în faţa acestei situaţiun!, delegaţii trimişi de alegă­
torii români la conferenţa electorală ţinută la Sibiiü în (fi­
lele de 20 şi 21 Ianuarie* a. c s’aü vădut siliţi a lua în u-
nanimitate şi următorul conclus :
«Orl-cât de indispensabilă trebue să apară pentru fiecare
patriot nepreocupat o schimbare salutară, totuşi conferenţa
faţă cu desvoltarea ce o iaü lucrurile se simte constrînsă
la dureroasa mărturisire, că nu numai faţă cu regimul, ci
şi faţă cu toţi factorii parlamentari ’şi-a perdut încrederea.
Ea crede, că sanarea răului ţeara nu-’l poate aştepta decât
numai de la o intervenţie corespunzătoare a celuialalt fac­
tor, a factorului suprem, de fapt, a Coroanei, care în po-
siţiunea sa înaltă, stând peste ori-ce particularism şi ca
adevărat représentant al intereselor celor mai înalte ale sta­
tului are chemarea constituţională de a se interpune cu
sacra sa autoritate şi plenitudine a puterii sale, oii de câte
ori statul ajunge într’o stare în care organismul seü este
ameninţat chiar în structura sa cea mal internă. Conferenţa
susţine * deci cu deplină încredere în gloriosul ei purtător,
preâgraţiosul nostru Monarch, conclusul conferenţelor tre­
cute cu* privire la subşternerea unui Memorand la Tron, şi
decide ca acest Memorand să se presentezefără amânare».
 Maiestatea Voastră Imperială şi Regală Apostolică !

Preagralioase Stăpâne !

împlinind însărcinarea, cu care am fost onoraţi din partea

oamenilor de încredere ai concetăţenilor noştri Români, ne
simţim datori a pupe în vederea Maiestăţii Voastre, că co­
mitenţii noştri Romàni, nu sunt numai el singuri în starea
nesuferită, asupra căreia am atras prin acest Memoriti pă­
rinteasca luare aminte a Maiestăţii Voastre.
Delà Porţile-de-Fer şi până în Laita, din Marea-Adriaticâ
şi până în culmile CarpaţilorgaliţienI, ţeara e frëmêutatà de
continue agitaţiuni şi cuprinsă de adâncă nemulţumire. Chiar
concetăţenii noştri Maghiari, vëdènd zădărnicia silinţelor
lor utopice, sunt cei mai agitaţi şi mal nemulţumiţi şi îm­
ping mered spre sguduirl violente.
0 politică de stat, care atât în basele ei, cât şi în scopul
ei final e greşită, nu poate să fie decât desastroasă atât
pentru cei ce stărue în ea, cât şi pentru patrie şi Tron.
Diametral opusă trecutului milenar şi negând constituţio­
nalismul liberal şi adevërat, politica aceasta trebue neapărat
să producă o generală nemulţumire, care poate să fie înlă­
turată şi ascunsă un timp oare-care, dar nu poate să fie în­
lăturată prin paliative, ci cresce pe înfundate şi devine din
di în di mal ameninţătoare.
Singură înfrăţirea sinceră şi întemeiată pe respectarea re­
ciprocă a intereselor de existenţă şi de desvoltare naţională,
poate să ducă statul spre consolidarea internă şi spre for­
tificarea dela care atirnă existenţa lui în grelele timpuri
prin care trecem.
Regatul ungar, afară de Croaţia, care se bucură de au­
tonomia ei, are o poporaţiune de vre-o 13,200,000 suflete.
Aproape a patra parte din această poporaţiune, vre-o
trei milioane de suflete sunt Români, aşedăţi în masse com­
pacte în vechea Transilvanie, în Ranat,” în Arad, Rihor, Se-
lagid, Sătmar şi Maramureş, adică la hotarele orientale ale
monarchie!, pe ţărmul stâng al rîulul Tisa, în triunghiul
dintre Tisa şi Mureş şi între munţii mărginaşi al Transil­
vaniei, pe un teritoY de vre-o 134.630,54 klm. unde ei fac
00—95 °/o din întreaga poporaţiune. E adevër neîndoios că
el se află aici şi că stăpânesc, ca proprietate privată ori
comunală, in aproape aceeaşi proporţiune pămentul ţării.
F adevër neîndoios, că muncesc pămentul acesta şi jert­
fesc din roadele muncii lor, plătind fel de fel de dări, pentru
susţinerea statului. E adevër neîndoios că daü, ca oşteni,
jertfă de sânge pentru apărarea ţării. E adevër neîndoios,
dovedit prin miile de scoale, pe care le-au înfiinţat şi le
susţin din propriile lor mijloace, că ei aú conscienţă naţi­
 onală şi nu vor să fie luaţi drept nisce individ!, ci se impun
ca popor deosăbit, care are aspiraţiunile sale culturale.
E adevăr dovedit prin luptele, pe care le-aü purtat in tim­
pul secolelor trecute fără de răgaz şi prin silinţele ce’si-
aü dat să-’şi creeze o clasă conducătoare că ei aű conscientă
despre importanţa lor etnică, geografică si politică, îsî cu­
nosc drepturile şi ţin să fie trataţi întru* toate deopotrivă
cu celelalte popoare conlocuitoare, îndeosăbi si deopotrivă
cu poporul maghiar.
A nega aceste adeverim, a le trece cu vederea, a le ne­
socoti, a nu voi să le sci când ele se impun, este o gravă
abatere dela cele mai elementare resoane de stat.
Chiar dacă Românii Rar avea nici un trecut istoric si
astfel nici o basă legitimă luată din trecutul milenar al sta­
tului pentru pretenţiunilejor, chiar şi numai faptul, că ei
sunt, voiesc cu toată hotărîrea şi pot mult în anumite im-
pregiurări, e destul motiv politic spre a determina pe ori-
şi-care guvern să ţină seamă de interesele lor legitime. Cu
atât mai vîrtos trebue sa ţină seamă de aceste interese,
când ei nu cer decât ca dreptul public al ţării să nu fie
desvoltat contra tradiţiunilor seculare, ca să fie respectate
diepturile odata câştigate de dînşii şi să li-se asigureze, ca
unui popor odată recunoscut ca atare, libertatea de des-
voltare.
Şi aceeaşi posiţiune, ca Românii, o aű si concetăţenii nos­
tri germani, precum şi cei slavi, în statul ungar ;* aceleaşi
resoane de stat cer, ca să se ţină seamă de interesele lor
legitime.
Sistemul inaugurat în anii 1866—1868 n’a ţinut seamă de
aceste îesoane de stat, şi astfel a fost peste puiintă si ré­
alisai ea dorinţei Maiestăţii Voastre de a vedea pe popoarele
ce constituesc statul ungar poliglot ajunse la o mai fericită
împreună vieţuire. Din contră, după o vieaţă constituţională
douëfdecï-si-cincï dG ani, spiritGlG sunt mai învrăjbite
ca ori şi când şi lupta de rasă a fost organisată cu pre­
meditare.
Nu mînaţi de gânduri pornite din egoism national, ci cu­
prinşi de îngrigire patriotică am venit în faţa gloriosului Tron
al Maiestăţii \oastre : calea, în care ne aflăm e tot cea a-
leasă de părinţii, bunii şi străbunii noştri, care, plini de
încredere în^ părinteasca purtare de grige şi în înţelepciunea
providenţială a împăratului lor, aü vărsat totdeauna cu i-
nima veselă sângele lor pentru monarchie şi Tron.
Vădănd nemulţumirea generală, de care sunt cuprinse
toate^ straturile societăţii, şi greutăţile mari ale timpului,
Komânil aű ţinut să caute mângâiere şi îmbărbătare ia Ma­
iestatea Yroastră, făcăndu-’şi datoria de supuşi leali şi sinceri.
ca totdeauna, convinşi că numai prin o sinceră în-
traţire a popoarelor se poate asigura paclnica desvoltare a
patriei noastre, Românii stărue in dorinţa, ca în formă le­
 208

gală şi prin concursul factorilor competenti sistemul de

guvernare să Ile reformat in patria noastră astfel, ca să se
asigureze drepturile odată câştigate şi să se ţină seamă de
interesele legitime ale tuturor popoarelor ce compun statul
ungar poliglot.
Stăruim deci şi deastădată asupra votului separat sub-
şternut Maiestăţii Voastre din partea deputaţilor şi regaliş-
tilor români din dieta ţinută la Cluj în Noemvrie 18Ö5 şi
tragem din noü luarea aminte a Maiestăţii Voastre asupra
modului, cum s’aű contopit Banatul şi aşa numitele părţi
adnexe.
Unitatea monarchiei şi resoanele de stat, care militează
pentru această unitate, precum şi adevăratele interese ale
regatului ungar cer imperios, ca toate elementele compu-
nëtoare de stat să se simţă mulţumite şi dispuse a da sân­
gele şi avutul lor pentru întărirea şi apărarea patriei co­
mune*, ear aceasta nu e cu putinţă câtă vreme drepturile na­
ţionale nu sunt legal recunoscute şi respectate în practica
executivă.
încercarea de a ajunge la consolidarea statului ungar prin
asigurarea dominaţiunii exclusive a poporului maghiar s’a
dovedit zadarnică şi după opintiri făcute în timp de un pă­
trar de secol. Nici*prin numër, nici prin cultură, nici prin
prudenţă politică, poporul maghiar nu s’a ridicat la destulă
superioritate, ca să poată conduce afacerile patriei comune
el singur, fără sprigin din partea celoralalte popoare, ba chiar
în luptă cu ele. Ideea de a preface statul ungar poliglot,
prin unificarea naţională a elementelor lui constitutive, în-
tr’ unul naţional maghiar, s’a dovedit ca utopie primejdi­
oasă. Astfel actualul stat ungar se presenta ca o formaţi­
une, care nu are decât menirea de a susţinea dominaţiunea
maghiară cu orî-ce preţ, ajutând pe Maghiari să despoaie
pe ceialalţî concetăţeni aï lor şi să facă din roadele muncii
săvîrşită de alţii urî condamnabil lux de aşedăminte naţi­
onale* maghiare, pecând alţii sunt lipsiţi de cele mal ele­
mentare înlesniri în lucrarea lor culturală.
Salutea monarchie!, a patriei noastre mal restrìnse, şi
chiar a poporului maghiar îndeosăbi cere să se pună capët
acestei stări de lucruri şi să se iee cât mal curênd iniţiativa
pentru asociarea internă a popoarelor, pentru-ca, adunaţi
cu iubire şi cu încredere împrègiurul Tronului, să emulăm
cu totil întru consolidarea şi fortificarea patriei comune.
Astădi, după-ce popoarele aú fost învrăjbite prin o po­
litică nesocotită şi inderetnică, numai delà fireasca mijlo­
cire a Maiestăţii Voastre se mal poate aştepta o asemenea
schimbare salutară în vieaţa noastră comună.
Pătrunşi dar de dorul păcii de atâta timp perdută, îngri-
geaţî de soartea patriei şi plini de încredere în înţelepciunea
şi in părinteasca solicitudine a Maiestăţii Voastre, Românii
se mângâie cu speranţa, că şi deastădată, ca in atâtea rîn-
duri, se va adeveri tradiţionala lor credinţă :
că vindecarea relelor şi liniştea inimilor tot delà Tron vine
in cele din urmă, căci ale Monarchului sunt inimile şi ini­
mile sunt plenitudinea puterii.
Ai Maiestăţii Voastre cel mal credincioşi supuşi :
C o m ite tu l d e s ig n a t d e a d u n a r e a g e n e r a l ă a r e p r e s e n t a n l il o r t u t u r o r a le g ă to ­
r i lo r r o m â n i d in T r a n s ilv a n ia şi U n g a r ia p e n t r u a ş t e r n e r e a M e m o r a n d u lu i
Sibiiu, 2(i Martie 1892.

Dr. Ioan Raţiu m. p.,

preşedinte.

George Popp de Băseşti m. p., Eugen Brote m. p.,

vice-preşedinte. vice-preşedinte.

Dr. Vasile Lucaciu m. p., Septimiu Albini m. p.,

secretar general. secretar.
 270
A r W i:X A 4 .4 *

CONCLUSELE
Conferenţeî naţionale ţinute la Sibiiü în dilele
de n/î3 şi 12/24 Iulie 1893.

1. Conferenţa generală extraordinară a delegaţilor alegă­

torilor Români din Transilvania şi Ungaria, întrunită la Si­
biiü în dilele de 23—24 Iulie 1893, identifîcându-se întru
toate cu comitetul seu central, declară de al seü Memoran­
dul depus în Iunie anul trecut în cancelaria Maiestăţii Sale,
încuviinţează paşii şi procedura aşternerii lui şi aprobă cu
viuă satisfacţie şi pe deplin activitatea acestui comitet şi-’şî
exprimă totdeodată în numele alegătorilor pe care-’ï reprê-
sentă gratitudinea sa pentru zelul şi stăruinţa, cu care a
susţinut causa Românilor din Transilvania ş i‘ Ungaria.
2 Conferenţa îşi exprimă cea mal vie a sa părere de rëü
asupra urmăririlor judecătoresc! ce s’aü pus în lucrare, cum
se pare pe toată linia, urmăriri, care nu pot contribui întru
nimic la lecuirea relelor existente, dar uşor pot să slăbească
momentul etic al maiestăţii sale justiţiei* statului.
3. Conferinţa protestează in contra* violării dreptului de
întrunire al alegătorilor români în general şi a opririi şi
restringerà conferenţeî de faţă.
4. Conferenţa susţinând şi mal departe în întregimea* sa
programul naţional stabilit şi acceptat în conferenţele an­
terioare, dă comitetului însărcinarea de a lupta pe*ntru re-
alisarea acelui program.
5. Conferenţa consideră ca apariţiuni a curentului bolnă­
vicios şi sguduitoarele reforme bisericescl politice, care
sunt împinse pe planul actualităţii politice. Aceste reforme
nu provin din vre o trebuinţă simţită a popoarelor creştine
şi nu sunt justificate prin nici un interes leal al statului.
Dacă însă ele s’ar réalisa, ar mări numai nemulţumirea ge­
nerală, ar slăbi legăturile familiare şi sentimentele religioase
ale poporaţiunil, şi astfel ar sgudui chiar fundamentele e-
tice ale statului.
0. Conferenţa în conformitate cu enunciaţiunile sale an­
terioare, îşi exprimă din'noü dorinţa de a conlucra, pe basa
programului partidului naţional, cu popoarele nemaghiare
din statul ungar şi autorisează Comitetul central a conti­
nua cu pertractările iniţiate în această direcţie.
 271
A 3 Î 1 Î X A rt

DECLARAŢIA B-LUI EUGEN BROTE

DESPRE EXILAREA S A .1)

Dela existenţa eï şi până astădi « Tribuna» a îndurat pentru

apărarea şi susţinerea leală a "programului partidului naţio­
nal român multe neajunsuri. Delà bărbaţii, care aü înte­
meiat acest diar, ’l-au susţinut, ’l-aü spriginit şi ’i-aü re­
dactat, s’aü cerut multe şi mari jertfe în bani, în muncă şi
în libertate personală. Nu înzadar însă s’aü adus aceste
jertfe. Dacă astădi partidul naţional e consolidat şi puter­
nic, dacă deslegarea cestiuniî române se află în primul
plan al discuţiunilor politice, dacă astădi ne bucurăm de
multe simpatii în patrie şi înafară de "patrie, o bunicică
parte a acestor resultate obţinute sunt roadele acelor jertfe.
In mesura însă, în care ne consolidam şi sorţii de is-
bândă sporiaü, în aceeaşi mesura adversarii noştri loviaCi
mai tare şi mal greü în « Tribuna». In timpurile mal recente
aceste lovituri aveaü caracterul unei rësbunàrï politice şi
trebuiaü să producă în toate părţile impresia, că ţinta lo’r
e nimicirea acestui organ al partidului şi înfrângerea puterii
de acţiune a bărbaţilor, care îl conduc.”
In considerarea mijloacelor politice modeste, de care noi
dispunem peste tot în lupta noastră, ajungerea acestei ţinte
ar fi însemnat în impregiurările de faţă un eşec ai partidu­
lui. Eram deci cu toţii datori, dar mai ales e”ü, ca actualul
proprietar şi editor al « Tribunei», după-ce delà întemeierea
ei am stat în toate timpurile adeseori furtunoase neclintit
lângă ea, să căutăm a zădărnici tendenţele adversarilor.
Nu-’ml era deci permis să părăsesc terenul de luptă, mal
ales acum nu, când pe deoparte toţi redactorii « Tribunei» au
fost aruncaţi în temniţă, ear pe de altă parte comitetul cen­
tral al partidului e chemat să săvîrşească mari şi însemnate
lucrări, dela care nid eü, nici colegii mei nu ne putem
dispensa.
In deplină conţelegere cu comitetul central al partidului,
voiü continua, deocamdată, afară de patrie a pune modes­
tele mele puteri în serviciul revindicăril drepturilor popo­
rului român din Transilvania şi Ungaria, şi me voiü strâ-

') Publicată în « T rib u n a » delà ti/it Noemvrie 1893.

dai, pecàt timp me bucur de încrederea amicilor şi a con-
soţilor mei de luptă, a-’mi împlini cu »cumpătate misiunea
ce”o am ca tiiü credincios al poporului român.
Ţinta noastră a tuturor care ne-am grupat în jurul stea­
gului partidului naţional, nu e lupta şi discordia, ci pacea
şi concordia între popoarele patriei. Pacea şi concordia se
pot însă dobândi numai pe principiul egalei îndreptăţiri a
tuturor acestor popoare. Nemulţumirea adâncă, de care
sunt bântuite popoarele nemaghiare din Ungaria prin ne-
îndreptăţirea lor, e o continuă primejdie pentru Ungaria
însasî, p*entru întreaga monarchie habsburgică, pentru înve-
cinatul regat al României, pentru statele triplei alianţe şi
politica lor de pace. Voim să dispară în mod firesc şi prin
mijloace legale şi pacinice această nemulţumire. Ea nu va
putea dispare însă pecât timp suntem guvernaţi prin legi
excepţionale şi prin măsuri ce se iau decătra stat anume
pentru asuprirea noastră. Gând cerem dar înlăturarea ace­
lor legi şi măsuri excepţionale contra noastra, nu cerem
privilegii’, ci cerem ca noi alăturea cu celelalte popoare,
care constituesc statul, să ne putem pe basa egalei îndrep­
tăţiri desvolta culturalicesce, nej igniti unul prin altul şi în
deplină libertate. Cerem să se facă cu putinţă, ca flecare
popor să considere statul, nu ca asupritorul individualităţii
sale etnice, nu ca exploatatorul forţei sale economice, ci
ca pe adevăratul seü ocrotitor, căci numai astfel va fi cu
putinţă, ca toate popoarele împreună şi flecare în particu­
lar să aducă cu aceeaşi dragoste jertfele de avere şi de sânge
pe altarul patriei, si să o apere contra duşmanului comun.
Scopurile noastre politice sunt deci pecât de lămurite, pe
atât de leale şi patriotice. Toate silinţele presei, ce stă în
serviciul politicei de maghiarisare, de a pune în sarcina
Românilor alte scopuri şi tendinţe, aü rămas zadarnice. Nici
şirul lung de cercetări judecătoresc! ce s’aii făcut contra
noastră, nici procesele politice pornite de guvern contra
Românilor, şi judecate în mod nefiresc şi nejust prin juraţii
maghiari pe temeiul unei legi excepţionale n’aü putut dovedi
nimic ce ne-ar putea compromite politicesce.
Suntem excluşi din parlament prin o lege electorală, cave
cuprinde disposiţii excepţionale, ce aü de scop anume să îm-
pedece representarea poporaţiunii romàne din Transilvania;
suntem paralisati la alegeri, afară de aceste dispositi! ex­
cepţionale ale legii, prin o formare de cercuri electorale, care
nu se limitează nici prin numărul alegătorilor, nici prin exten-
siunea teritorială şi permite astfel a adăuga la numerul ale-
gătorilor romàni un număr mai mare de alegeton neromani
adusi din părţi ori-cât de îndepărtate pentru alegerea unui
deputat ; suntem înlăturaţi din administraţie şi asupriţi prin
organele ei, suntem neîndreptăţiţi în justiţie, în instrucţie
si în folosirea limbii noastre prin o călcare îngăduita de pu­
terea statului a unei legi votate de parlament, sancţionate-
 de Monarch şi neabrogate : a legii de naţionalităţi ; inse jig­
nesc drepturile autonome, garantate prin* legi, ale bisericilor
noastre naţionale. Şi când ne plângem de aceste legi şi më-
surî excepţionale, când protestăm contra călcărilor de legi
existente în detrimentul nostru, când protestăm contra tu­
turor nedreptăţilor ce avem să suferim, suntem dati în
judecată. Dar nici judecata nu ni-se face decât tot în
mod excepţional. Avem în deosâbire de ceealaltă Ungarie,
o lege de presă anume pentru Trasilvania, alcătuită pe
principii absolutiste din vremuri de stări de asediu. A-
ceastă lege excepţională s’a aplicat până acuma numai con­
tra Românilor. înzestrat cu această lege excepţională,
guvernul nu ne trimite cu acusările sale înaintea' tribu­
nalelor ordinare, ci înaintea curţii cu juraţi. Sediul cur­
ţi] cu juraţi era^ la Sibiiu, şi după-ce cet’ăţenil germani
ai acestui oraş aű achitat în vre-o câteva rêndurï pe Ro­
mânii acusaji, guvernul_a mutat sediul curţii delà Sibiiű
la Cluj. Cetăţenii maghiari din Cluj, care stau pe punctul
de vedere al şovinismului şi al exclusivismului maghiar au
condamnat şi condamnă pe toţi, care nu primesc acest punct
de vedere, ce stă în diametrală contradicere cu principiul
egalei îndreptăţiri. Cu ajutorul acestei legi de presă excep­
ţionale şi a judecăţii şi mal excepţionale ce ni-se face,
suntem trimişi pe patru saű mai mulţi ani la temniţă, pen-
tru-ca să amuţească toate glasurile, care pretind pacea si
buna înţelegere intre popoarele patriei.
Nu ne simţim cu nimic vinovaţi şi trebue să considerăm
aceste osânde date de adversarii noştri drept o rèsbunare
politică, care nu numai ne îndreptăţesce, dar ne şi îndato­
rează ane păstra libertatea pentru a putea duce lupta la un
bun sfârşit în folosul naţiunii, al patriei şi al Tronului.

Eugen Brote.
Bucureşti 8/ î0 Noeravrie 1893.
 274
A A ’ÏC X A 4 0 .

DOMNUL DIMITPJE A. STURDZA, SENATOR

ŞI ŞEI' AL PARTIDULUI NAŢIONAL-LIBERAL, DESPRE
CESTIUNEA NAŢIONALĂ. <)
(Din discursul d-sale rostit în Senat la 27 Noemvrie 1893.)

«...A treia cestitine, asupra căreia ’mî-am propus să vor­

besc astădî, este Gestiunea existenţei noastre naţionale.
Să vedem, dacă în cestiunea aceasta a fost guvernul pre-
vëçlëtor şi înţelept.
Să vedem, dacă în această cestiune a făptuit aşa cum
trebuia să făptuiască guvernul Regatului Român independent.
Să vedem, dacă s’a simţit că guvernul conservator deţine
în manile sale interesele existenţei noastre naţionale.
Eu cred, şi cu mine foarte mulţi, şi chiar foarte mulţi
dintre conservatori cred, că în această cestiune guvernul
s’ a şters cu desăvîrşire, n’a existat, ba chiar a şovăit în
partea în care nu trebuia să se plece.
Dl Grigore Lerescu : Aceasta nu o putem dice ; vedem că
lucrurile merg bine.
Dl Dimitrie Sturdza : Tăria Regatului Pmmân are doue base:
Ântâia este, că pământul României e compact locuit de
Români. In Regat suntem o gintă neamestecată, presărată
numai pe ici pe colea cu oameni de alt neam, precum a-
ceasta se vede în toate ţerile. Privind această situaţiune,
eu binecuvintez Tractatul de Berlin din 1878, căci el ne-a
pus în posiţiune, pe de o parte să nu mal facem distinc-
ţiunî de religiune în Statul Român, ear pe de alta să punem
teri torul nostru la adăpost de a intra în mâni străine şi
ostile. Din Tractatul de Berlin a eşit revisiunea articolului
7 din Gonstituţiune, articol păstrător tăriei Regatului, asi­
gurător a Neamului Românesc. De aceea trebue să-’l păzim
pe acest articol 7 ca ochii din cap.
A doua basă, pe care se reazimă tăria noastră este, că,
afară de graniţele ţării, Regatul este încongiurat de Români.
Aceasta este” un mare lucru.

’ ) Discuţiunea rëspunsului la Mesagiul regal. Discurs rostit de Dl D. A-

Sturdza în Senat la 27 Noemvrie 1893. Bucureşti, Tipografia «Voin{a Naţio­
nală» 1893.
 275

Dacă noi luăm numărul tuturor Românilor, el represintă

aproape 12 milioane. Sunt G milioane şi mai bine în Re­
gat, aproape 6 milioane în afară de Regat. In Basarabia
este 1 milion şi ceva, în Bucovina o jumătate milion, în
Ungaria 3 milioane, în Peninsula-Balcanică 1 milion.
Că Regatul nostru este încongiurat astfel de Români, este
de un mare preţ, mai ântâiü pentru Regat ; căci nu apasă
rase cu totul opuse nouă în mod nemijlocit asupra noastră
şi se temperează întrucâtva pornirile în contra noastră a
raselor opuse nouă. Jn al douilea rînd, temperându-se a-
ceste porniri, Românii înafară de Regat se inchiagă mai
tare ; ear cu cât aceştia vor fi mal consistenţi, şi Regatul e
mai asigurat, căci nimeni nu-’l va putea ataca. Cu alte cu­
vinte, pentru Regat de acolo vine pericol, unde vieaţa naţi­
onală a Românilor dinafară de Regat e pusă în cestiune.
Lucru este lesne de înţeles. Inchipuiţi-vă, că milionul din
Basarabia s’ar rusifica, că V2 milion din Bucovina s’ar po-
lonisa, că 3 milioane din Ungaria s’ar maghiarisa, că mi­
lionul din Peninsula-Balcanică s’ar grecisa saü s’ar slavisa,
şi că ar rămânea Români numai cele G milioane din Regat;
•oare atunci, atunci — ce ar fi pentru Regat? Slăbire saü în­
tărire ? Nimeni nu va putea răspunde — întărire, ci va dice--
slăbire.
Este dar de un interes capital pentru noi, ca să nu se
peardă nici un Român. Nu suntem destui la număr, pentru
ea să lăsăm să se peardă vre-unul dintre noi.
Pentru a ajunge la acest scop, fără îndoeală trebue să
lucrăm şi într’acest sens. Cum să se vădească că lucrăm
în -acest sens ? Eu cred, că ori ce indiferenţă este culpabilă.
Şi mai culpabil lucru este când unii surîd, când se vor-
besce de aceste adevăruri. Cel indiferenţi şi cel ce surîd,
sunt oameni desbrăcaţi de ori-ce simţimănt naţional şi de
orl-ce simţimănt de independinţă în afacerile Statului.
Dacă este de mare preţ pentru Regatul României, că sunt
Români de giur împregiur înafară din Pmgat, aceasta este
fie mare preţ şi pentru statele vecine nouă, unde aceşti Ro­
mâni locuesc. Cu cât aceste state ţin la independinţă şi la
esistinţa lor, cu atâta le e mai necesară Românimea ce el
posedă*.
ţ)ic aceasta despre-Ungaria, despre care voiü vorbi în­
fiată mai pe larg ; dar die aceasta şi pentru Bulgaria şi
pentru Serbia. Toate ţările aceste sunt interesate ca să nu
apese asupra Românilor, ci să-’i menajeze, pentru-că noi
nu suntem nici nu putem deveni o naţiune cotropitoare ;
ântâiü, pentru-că această pornire ne lipsesce cu totul isto-
ricesce, al douilea, pentru că seim să ne măsurăm şi în pu­
tere şi in fapte; şi al treilea, pentru-că suntem deştepţi,
cumpătaţi şi cumpăniţi.
Ceva mal mult : Statele vecine, ce am numit, aü chiar un
interes de Români, căci Românul peste tot locul, oii unde
se află, este un element de cultură, un element al inde-
pendinte! ; şi aceasta de ma! mare însemnătate este în mij­
locul dificultăţilor şi frëmèntarilor cestiuni! orientale.
Insă şi statele mâr! europeane aü un interes capital la e-
sistinţa'şi a Regatului Român şi a Neamului Românesc şi în
aceasta s’tă importanţa politică a Regatului Român in Europa.
Că au interes puterile cele mari la esistinţa Regatului Ro­
mân, nici că este nevoe să dovedesc. Oare nu ele ne-aü
dat ajutor la formaţiunea, la închegarea acestui Regat? Că
puterile cele mari áü interes la esistinţa Neamului Româ­
nesc, aceasta trebue să reeasă şi va reeşi din ce în ce mai
mult ; ântâiü pentru-că Neamul Românesc este mic la nu-
mër şi prin urmare nu poate constitui pentru nimeni un
pericol, — al douilea, pentru-că cu toate că suntem puţini
la numër, suntem tenaci şi resistenti, — al treilea, pentru-că
suntem deştepţi şi puterile aü nevoe de oameni deştepţi în
posiţiunea în care noi ne aflăm, — şi al patrulea, pentru-că
suntem cumpăniţi la fapte, şi e de nevoe în transformarea
orientului european de cumpăneală mare. Tenacitatea, pu­
terea de resistinţă, cumpënealà le avem noi Românii mal
ales pentru-că suntem căliţi prin nenorociri. Mai seim să
aşteptăm, fără a da înapoi, fără a ne impacienta. De aceea
seim să cumpënim împregiurările. De aceea am profitat tot­
deauna de împregiurărl şi nu ne-am dedat la desordine, din
care pentru noi siguranţă într’ un viitor temeinic nu poate ieşi.
Să-’şl închipuească cineva, un moment, că în colţuşorul
de păment care e ocupat de Regatul Român şi de Neamul
Românesc, nu ar exista aceştia—nici Regatul, nici Neamul
— oare nu ar lipsi punctul cel mal stabil şi mai luminos în
descurcarea cestiunii orientale ? nu ar fi ridicată pedica,
care opresce ciocnirile cele mal caotice ?
S’a (Jis de mult de bărbaţii de stat, cugetându-se la si-
tuaţiunea Europei, că dacă nu ar exista imperiul austro-
ung*ar, ar trebui să fie inventat. Eü cred, că cu mult mai
multă dreptate s’ar putea dice, că dacă nu ar exista Romá­
nia, ea ar trebui să fie inventată.
Din norocire România esistă; dar trebue să o păstrăm şi
să o asigurăm.
Ei bine, lucratu-s’a decătră guvern cum trebuia să se lu­
creze în împregiurările de faţă? Ce direcţiune a dat guvernul?
Dacă am voi să vorbim de Macedoneni, nu avem decât
să ne aducem aminte de cestiunea Musica, de cestiunea
Zappa, ca să vedem că direcţiunea e anti-naţională. Chiar
în aceste momente nu avem decât a lua çüarul «Peninsula
Ralcanică» şi vom vedea cum se trimbiţează această direc­
ţiune din plini plămâni. Prin o acţiune înadevër bizantină,
se căsnesce guvernul să convingă, că Macedonenii Români
trebue să se supună Grecilor, căci aceasta este ultima ra­
ţiune pentru dînşil.
Să vedem însă cum stăm cu Românii din Ungaria.
 Acolo s’a încins o luptă mare şi o mare duşmănie între
•doue popoare, cari de altfel aü interese politice identice,
şi a căror existinţă eü o cred strîns legată.
Când ne întrebăm, cum s’a încins această luptă şi din
•care parte s’a deschis ea, constatăm că causa adevărată
nu este alta decât că Maghiarii, fiind deţiitorii de fapt aï
puterii de stat, voiesc să maghiariseze pe Români, adică
să-’î desnaţionaliseze, să-’î desfiinţeze.
Nu dela Români a început lupta, nu Românii' se îneăpă-
ţînează în ea şi nu Românii doresc s’o urmeze.
Şi această luptă e cu atât mai înfiorătoare, cu cât acei
cari aü provocat-o nu se sfiesc s’o ducă chiar ad absurdum.
•Oare nu este absurd faptul că atunci când câţiva cetăţeni
fac o publicaţiune care se crede a fi rea, chiaV trădătoare
de ţeară, şi când guvernul îi duce dinaintea justiţiei, fie a-
ceasta şi un simulacru de justiţie, şi justiţia îi condamnă
la închisoare, fie chiar să fie deţinuţi într’o închisoare ca
-acea vestită dela Spielberg, fie chiar să fie maltrataţi cum
a fost Silvio Pelico, nu este absurd ca atunci să mai ri­
dici populaţiunea inconscientă, ca altora, cari n’aü fost
•condamnaţi, să li-se dărîme casele, să li-se nimicească
avutul, să-’i silească să easă din localitatea unde s’aü aşe-
«dat şi să pribegească aiurea? Nu e absurd că, pecând cei
condamnaţi politicesce, fără a fi făcut vre-un act de nesu­
punere, gem în închisori, maltrataţi ca în veacul de mij­
loc, cel cari dărîmă casele celor nevinovaţi şi le nimicesc
avutul şi liniştita petrecere, aceia să şadă nesuperaţi, basă
fie chiar lăudaţi de fapta lor barbară? *Aceasta nu e ab­
surditate politică ?
Unde brutalitatea şi inichitatea dominează atât de ştraş-
nic, acolo dominează nu bunul simţ ci absurditatea. DaV
■absurditatea nu are niciodată victoria, şi am convinge­
rea că şi în Ungaria nu va putea dura.
Eü cred, că e bine, că e necesar, pentru noi şi pentru
Maghiari, pentru noi şi pentru Europa, pentru noi înşine
din Regat, să examinăm un moment însuşi nodul acestei
lupte, pe care o numesc absurdă şi vătămătoare. Pentru
noi e lucru cu atât mai necesar, cu cât trebue să cunoa-
•scem clar situaţiunea, ca să seim ce avem de făcut.
Nu vë veţi impacienta, dacă voiü inşira câteva cifre ;
dar fără de dinsele nu putem înţelege cestiunea de care
vë întreţin, şi cu dînsele în mână lumină se face, cu prisos.
întregul regat al Ungariei are 322,304 kilometri patraţî
;şi o populaţiune de 17.349.398 locuitori, cari se împart,
după statisticele unguresc! oficiale, în 7.426.730 Maghiari şi
11.9226.68 Ne-maghiari.Ne-maghiarii se împart earăşi în 2.591.905
Români şi 7.330 763 Ne-români. Chiar scoţând*pe Români
afară, tot Ne-maghiaril se cumpănesc cu Maghiarii în doué
părţi egale ; ear Românii trag în cumpănă de sporesc nu­
mărul Ne-maghiarilor. Datele statistice oficiale ale guvernu-
 278

lui unguresc sunt părtinitoare Maghiarilor. Pentru a con­

vinge pe orl-cine despre aceasta voiű ^aminti numai, ca
după aceste date, populaţiunea maghiară a sporit delà 1850
până la 1890, în timp de 40 ani, cu 36,74 procente, ear po-
pulatiunea ne-maghiară, în acelaşi timp, numai cu 6 23 pro -
cente; Românii chiar se arată a fi scădut delà 2.b48.000 la
2.591.905. Cu toate acestea, eu m’ara servit, ca în arătarea
mea să fiú. în favorul Maghiarilor, de cifrele lor. _
Relatiunea oficială este dar următoarea patru decimi
de Maghiari şi şease decimi de Ne-maghiari. Intre aceştia
Românii sunt înscrişi cu o ijednie şi jumëtate.
Dacă veţi lua o hartă etnică a Ungariei în mâni, veţi
vedea îndată, că Maghiarii sunt aşedaţî spre Apus, la 'Vest,
ìncepènd dela frontiera cu Austria propriu disă, şi ca Ro­
mânii sunt aşedaţi spre Resărit, la Ost, lângă Regatul Ro­
mâniei. A T7
La Nord şi la Sud, Maghiarii se lovesc, in Ungaria, sus
de Ruteni şi Slovaci (2 milioane), jos de Serbi şi de Croaţi
(alte 2 milioane). împărţiţi, dar mal ales printre Români,
sunt 2 milioane de Germani.
Acesta este tabloul etnic al Ungariei.
Să examinăm cum staű Românii.
Românii locuesc, mal des şi mal rar, în cele 2b comitate
ale Ungariei delà Ost, după statistica ungurească, piecum
am arătat, în numër de peste 2 % milioane, în realitate în
immer de 3 milioane. In datele statistice ce vom înşira şi
de aci înainte, më ţin de statistica oficială.
Dintre aceste 26 de comitate răsăritene, 3 comitate
sunt sëcuescï, situate în Transilvania Háromszék, Ciuc şi
Odorheiü—si în alte 3 comitate, situate în fruntariile Un­
gariei şi ale Transilvaniei—Ugocia, Cianad şi Biclnş—popula-
tiunea română e în inferioritate. . „ .
‘ Cele 26 comitate delà răsăritul Ungariei, represinta
126 359 kilometri patraţl şi 5.788.579 locuitori, adică ca în­
tindere mai mult de a treia parte a Ungariei, şi ca popula-
tiune drept a treia parte. Locuitorii acestor 26 comitate se
împart astfel în privirea n a ţ i o n a l ă 1.827.691 Maghiari şt
3 960 888 Ne-maghiari. Maghiarii stau deci 31,o7 /9, nici o
treime, în faţa a 68,43%, aproape trei Pătrimi Ne-maghiari.
Dintre Ne-maghiari sunt2.575.900 Români şi 1.384.988 Ne-ro-
mâni; cel dintâiu numărând dar 44,49 % , adică aproape ju­
mëtate din întreaga populaţiune, cei de al doilea 23,94%,
adică o pătrime. „ „ . . „
Dacă restringerò cercul şi scoatem afara cele trei comi­
tate mărginaşe dintre Ungaria şi Transilvania şi cele tiei
comitate sëcuescï ale Transilvaniei, şi remanem numai cu
20 comitate, situaţiunea se schimbă încă mai mult in deta-V
V°Atuncf conSahlm pe o întindere de 108.725 kilometri pă­
traţi, drept o treime a teritoriului Ungariei, 4.969.916 locui-
 ton. Dintre aceştia 1.201 959 sunt Maghiari, adică 24,19%,
o pătrime numai, şi trei pătrimi depline — 75,81% — sunt
Ne-maghiarl, 3.767.957. Ne-maghiaril se împart în 2.521.620
Români şi 1.246.337 Ne-romănî : aceştia numărând peste o
pătrime—25,09%—ei singuri superiori Maghiarilor, ear Ro­
mânii peste jumătate—50,74%—îndoit numărul Maghiarilor.
Eată situaţiunea de fapt, care esplică lupta ce s’a încins
peste Carpaţî, şi care, fie amintit în treacăt, nu datează nu­
mai de astădî. Nici a treia parte a populaţiunii intregel Un­
garii vrea să desfiinţeze fiinţa celoralalte covîrşitoare trei
părţi. Nici a patra parte a populaţiunii a o treime din în­
tinderea regatului ungar vrea să "desfiinţeze celelalte trei
pătrimi, din cari două pătrimi sunt Români. Eată lupta. Unde
e dreptatea? Unde e înţelepciunea? Unde e putinţa? Orice
om cu minte sănătoasă şi bun simţ poate da răspuns.
Dacă Românii din Ungaria ar tăcea şi s’ar supune, ce ar
dovedi aceasta ? Că el sunt slabi, moi, şi fără vieaţă. Dar
acest rëü nu s’ar restrânge şi asupra noastră, celor din Re­
gat? Nu ne-ar socoti Maghiarii mal ântâiu şi mai tardili şi
alţii, că şi noi suntem, aci în Regat, slabi mol şi fără vieaţă?
Şi aceasta n’ar da nascere chiar în noi la o lipsă de încre­
dere, căci nu va fi de glumă, când trei milioane de Români,
jumătatea populaţiunii de astădî a Regatului, va fi maghia-
risată, adică va dispărea ca populaţiune românească. Si când
ne va lipsi încrederea în trăinicia noastră, cine poale răs­
punde de viitorul nostru? Nu este atunci pusă în cestiune
siguranţa şi esistinţa Regatului Român însuşi ?
Eu cred că nimeni nu poate nega acestea : şi nu este nici
decum lipsă de tact politic, când noi liberalii Venim şi spu­
nem în mod franc, leal şi amical, cum stă situaţiunea, căci
este o datorie a o clarifica, ca să seim fiecare încotro
trebue să apucăm, ca să nu mal fie între noi hărţuell şi în
această privinţă.
Putem noi sta indiferinţî, lucrurile stând astfel precum
le-am descris? Şi dacă suntem indiferinţî, linia de purtare
este pasivitatea, căci din indiferinţă nasce pasivitatea. Bine
este să fim pasivi? Eù cred că nu. Dar se nasce întreba­
rea: să ne amestecăm în trebile altor state? să intervenim?
Eli die earăşî nu. Atunci ce este de făcut, căci veţi conveni
cu toţii, că ceva este de făcut? Şi acel ceva ce este de fă­
cut, trebue să fie indicat de guvern, căci guvernul repre-
sintă Statul Român în toată a lui fiinţă. Prin urmare el are
să dea directiva în cestiunl de esistinţă naţională.
Eu cred că rolul guvernului era natural şi simplu, şi este
încă acum natural şi simplu.
Fără a ne compara cu statele cele mari, fără a ne com­
para bărbaţii noştri de stat cu bărbaţii popoarelor condu­
cătoare, dar îmi permit să die că guvernul nostru a trebuit
să facă ceea-ce Principele Bismarck a făcut în congresul de­
là Berlin, unde se ciocniaü interese foarte mari. Principele
 280

Bismarck a <Jis : Eü am fost samsarul onorabil în această

încurcătură. Să se îl făcut şi guvernul nostru şi să se facă
şi astaci samsarul onorabil în această mult necesară împă­
ciuire dintre Maghiarii şi Românii din Ungaria; dar samsa­
rul onorabil al unei împăciuiri drepte şi leale, al căreia
ţel să nu fie să îngenuncheze pe Români Maghiarilor, ci să
aducă pe Maghiari la convincţiune că e bine şi convenabil,
cum dicea Lordul Clarendon, să se asculte dorinţele popo­
rului/să fim drepţi cu poporul şi să fim leali cu poporul.
Să aducem Maghiarilor aminte, că toată cestiunea orien­
tală s’a născut din acest lecru, că: Turcii n’aü dat ascultare
poporului.
Când de pe bulevarduri îţi îndrepţi la Viena paşii spre re­
şedinţa împărătească, treci printr’o poartă simplă, dar im-
posantă, clădită de Francise I şi pe care stă scris cu litere
mari: «Justitia regnorum fundamentum,». Adeseaorí am tre­
cut prin acea poartă, şi adesea am stat dinaintea ei, şi am
citit şi recitit acea inscripţie. Şi totd’auna ’mi-aü mers cu­
vintele ce stati sus pe poartă până în fundul inimii şi gân-
diam în mine:—Fericită ţeară în care şi cetăţenii şi guvernul
pot citi în fiecare di aceste cuvinte înţelepte, cele sunt rea­
duse în memorie prin chiar Suveranul care stă sus, şi de
sus se uită la omenirea, care mult aşteaptă delà el. Dar
de când s’a despărţit Ungaria de Austria, justiţia regnorum
fundamentum a rămas la Viena, n’a trecut Laita. Trebue ca
noi, amici sinceri, să-’l cuventăm sus şi tare în toate ditele,
nu numai în interesul nostru propriü, ci mai ales în inte­
resul Maghiarilor.
Nu trebue să ne temem să vorbim de cestiunea Roma­
nilor din Ungaria, nu trebue să ne temem, pentru-că dacă
ne-am teme si am tăcea în Parlamentul Român, ce ar mai
însemna România? N’ar mai însemna nimic, ar fi o ţeara
aservită ; am fi schimbat relaţiunile de vasalitate cu Turcia
în relatiuni de vasalitate cu Ungaria. (Apiause.) Aceasta nu
se poate. Pentru aceea a luptat poporul român ? Pentru a-
ceea ’i-a dat Dumneçleü bărbaţi vrednici şi înţelepţi, cari
să-’l conducă la independinţă în timp aşa de scurt, ca din
o vasalitate să cădem in altă vasalitate ?
Avem interese permanente, aşa cum o spune d. Tocilescu
în răspuns ; acele interese permanente sunt însă mai mari
decât interesele financiare : acelea sunt interesele esistinţei
Neamului Românesc. (Apiause.) Aceste interese trebuesesă fie
apărate, căci ori ele vor fi apărate şi vom trăi, ori nu vor
ü apărate şi vom peri. Şi când vorbesc de peire, vorbesc
de acest Regat ; căci trebuie să vă băgaţi bine in minte, ca
nu poate esista acest Regat fără să esiste şi ceilalţi Romám.
Când Românii cari trăesc înafară de Regat vor fi desfiin­
ţaţi şi sdrobiţi, va suna şi ceasul nostru foarte curênd.
(Apiause.) * ' „ .
Să vedem dar, fost-a guvernul la înălţimea situaţiumi ?
 281

Dat-a el aci directiva?

Românii din Ungaria aü desăvîrşit un mare act. Li au
mers laViena, şi aü presentat Impératuluï-Rege o piàngere
asupra nedreptăţilor care li-se fac decătră concetăţenii loi
Maghiari. De această plângere, numită Memorand, trebuiau
Maghiari! să se bucure, căci în lupta cea crâncenă care s’a
incîns între dînşii şi Românii, această plângere era firul
care ţinea legate aceste doue popoare, un fir care nu trebuia
in nici un mod să fie rupt.
Memorandul este o plângere, dar totdeodată un act de
lealitate a Poporului Român din Ungara cătră Suveranul
sëü. Când s’aü vëdut nepăstuiţî, ei aü dis : Unde să aler­
găm ? unde să ne plângem ? Şi aü <Jis toţi : La Suveran. \e
aduceţi aminte de cuvintele Lordului Clarendon, care (Jicea
de no!, pe atunci necunoscuţi şi părăsiţi de toţi : L bine să
se ţină seamă de dorinţele unui popor. Dacă dicea aceasta
un strein de un popor pe care nu-’l cunoscea, cum să nu fie
şi bine şi indicat ca un popor să depue la picioareleSuve-
ranuluï sëü plângerile sale, dorinţele sale. Maghiarii însă
nu aü judecat lucrurile astfel : ei aü prins pe Românii ce!
cu Memorandul, ’i-aü judecat boeri mari, ’i-aü pus în temniţă.
Guvernul nostru însă, în timpul când Românii se frëmêntaü
dacă să dea saü nu acel Memorand, guvernul era în partea
acelei minorităţi care sfătuia să nu dea Memorandul şi să
aştepte milă delà Maghiari. Astădi trebue să se recunoască,
că acest Memorand dovedesce o mare prevedere politică, o
mare cumpënealâ politică. Prin el mai ântâiü s’a răsuflat
cătră Suveran inima plină de durere a unul popor, care
geme sub nedreptăţi strigătoare la cer. Prin acel Memorand
s’a făcut cunoscut* lumii întregi, că în mijlocul Europei
culte trăesce un popor, care asupresce şi nedreptăţesce po
alt popor. Şi aţi vëdut că lumea întreagă ’şi-a dat verdictul
•dicend :—N*u se poate. Şi acest verdict a fost un ajutor, căci
a alinat durerea. Dar guvernul român bine a făcut, că a
afişat şi pe faţă şi pe ascuns simpatiile sale pentru aceia
cari au voit să împedice Memorandul?
Ce a mai făcut partidul guvernului ?
Mai deunădi a venit aci un Maghiar de posiţiune în ţeara
lui, nu numai membru în parlament, dar preşedintele socie­
tăţilor de cultură maghiară, avênd de scop^ maghiarisarea
poporului nemaghiar din Ungaria. Se scie că aceste socie­
tăţi dispun de mijloace bănesci foarte însemnate. Dl Hor­
váth a fost trimis la BucurescI ca să trateze cestiunea
maghiarisăril Românilor din Ungaria. In BucurescI el a
fost primit de partidul guvernului ca un frate, dus din de­
junuri în prânduri şi lăudat prin diarele conservatoare şi
mal ales prin acelea cu color curat guvernamental, saü,
mai accentuat vorbind, ministerial, ţfiarele şi cel din par­
tidul guvernului aü tratat cu dl Horváth, în loc să-’l tri­
mită la Sibiiu, căci nu noi aci avem să conducem intere­
 282

sele Românilor. Românii din Ungaria aii eï acolo conducă­

torii lor. Diarele guvernamentale şi ministeriale aű conti­
nuat, chiar după reîntoarcerea d-lui Horváth la Ruda-Pesta,
a ridica osanale în lauda graciosităţii sale. Şi ce a spus
aci dl Horváth ? Cetiţi scrisoarea sa, şi veţi vedea cât
acest sol din Ruda-Pesta a fost de dosnic şi de prefăcut,
doar ne-ar putea atrage pe toţi, şi pe cel afară din guvern,
în mrejele sale. Şi cu toate acestea, dl Horváth este bun
şi frumos; să ferească Dumnedeű să te atingi de el, că în­
dată te iea Ia răfuială diarul «Ţara», orì cjiarul «Timpul» saű
codile şi codiţele lor. Dar cu bieţit Románt supăraţi şi amă-
riţi, să ne păzim de dînşii ca de ciumă, ca nu cumva să
ne compromitem la Buda-Pesta.
Dar (Ţie un lucru : nu place guvernului cum cugetăm noi
despre aceste lucruri, să ne dică cum crede el că e bine
să cugetăm. II întreb : care sunt ideile sale ? Are guvernul
o idee saü nu are, saű se află el frëmêntat şi în această
privire de idei, care se ciocnesc unele pe altele ? Este ei
unit în această cestiune, ca să se uite cu sânge rece, cum
se desfiinţează trei milioane de Români, saü nu scie ce să
facă, ce să gândească, ce să simţească ? Este guvernul lio-
tărît să dică :—Maghiarii sunt stăpâni în ţeara lor ; Românii
să se închine şi să îngenunche, căci noi în Regat nu avem
nici un interesa-’! apăra ? Saü este el hotărît, ca « Timpul», să
bată toba, să treacă Carpaţii şi să ia Transilvania ? E de ob­
servat, că «Timpul» nu stă singur. Mai. avem diarul «Irre­
denta Română,» cu dlBonifaciu Ftorescu în cap, acoperit fi-
resce, după obiceiul din Fanarul cel noü, cu un gaz foarte
transparent pe faţă.
Sciu că în răspunsul guvernului are să se vorbească de
«Scrinciobul», de espulsaţii din 1885 şi de banchetul delà
Iaşi,—trei cai de bătălie bătrâni, foarte cunoscuţi şi buni de
preumblat din când în când prin publicul naiv”. Voiü anti­
cipa deci introducerea acestor cai bătrâni, şi voiû aduce
aminte cele întâmplate, cu puţine cuvinte.
La inaugurarea statuei lui Ştefan-cel-Mare, dl Petre
Grădişteanu, la un prând oficial, présidât de Maiestatea Sa
Regele, a vorbit de petri scumpe picate din Coroana lui
Ştefan-cel-Mare şi ura ca să te punem curănd la locul lor.
Un asemenea discurs ţinut dinaintea Regelui, da discursu­
lui nu coloritul unei opiniunî singuratice, ci a unul pro­
gram de guvern, acceptat de Rege. El conţinea ideea unei
desmembrărî a unui stat vecin. Când s’a reclamat din Viena
în contra unei asemenea politici din parte-ne, — nu eram da­
tori să dăm esplicaţiunl france şi leale ? Aceasta era cu
atât mal uşor, că partidul liberal niciodată nu a avut in­
scris pe programul său luarea Transilvaniei, saű a Buco­
vinei, saű a Basarabiei. Nici un act serios nu se poate pro­
duce, nici direct, nici indirect, şi nici odată un jurnal umo­
ristic de partid nu poate fi produs drept o dovadă politică.
 încât privesee espulsiunile din 1885, toţi trebue să re-
cunoascem că libertatea presei nu implică— proclamaţiuni
incendiare de răscoală in ţările vecine. Câţiva tineri ro­
mâni din Ungaria aü tipărit în BucurescI proclamaţiuni de
răscoală şi le-aü trimis in Ungaria, răspândindu-le şi în
BucurescI. Guvernul din Buda-Pesta a arestat în Ungaria
multă lume din acel cari primiseră prin poştă acea procla-
maţiune, ear guvernul de aci a espulsat pe acel cari depă­
şiseră limitele permisului. Nimic mal natural. Oameni de de­
sordine nu pot Ii toleraţi la noi în ţeară, căci nu putem
pune în pericol esistinţa Regatului nostru pentru opiniunea
isolată a unor persoane fără măsură şi fără răspundere.
In cestiunea Românilor din Ungaria, guvernul nu scie ce
vrea. Pe de o parte ar vrea ceva, pe de alta nu ar vrea
nimic Să-’şî strice popularitatea, dacă mai are, nu-’I vine
la socoteală. Să ’şî peardă amiciţia nobililor maghiari, —
greu. îl vine. Dar acest din urmă simţimănt trage mal mult
ia cumpănă şi eată de c e : Românii de dincolo de Carpari,
când vorbesc de Maghiarii cari se poartă cu el nu ca con­
cetăţeni, ci ca stăpâni, die — «boeri! noştri». Minunată dică-
foare. De fapt boer cu boer se potrivesce, boer cu boer îşi
dă mâna, boer cu boer se înţelege. (Ilaritate.) Boer cu ţă­
ran ? — e prea sus unul şi prea jos altul. De aceea cestiu­
nea naţională este un ce de dispreţuit. De aceea Liga cul­
turală é un ce de rîs. De aceea mal deunădl, guvernul spe­
riase pe membrii Li gel cu cercetări poliţienesc! şi cu des­
fiinţarea. Se temeau chiar membrii Ligel, ca boefil^ noştri
să nu-’I trateze pe el, cum boeri! Românilor din Ungaria
tratează pe aceştia.
Mă aştept ca guvernul să ne arate o notă straşnică tri­
misă la Viena ; dar nu este vorba de scripte, ci este vorba
de fapte ; ear fapte nu esistă. Ge vedem este numai şovăire
şi şovăirea vine din nepricepere.
Datoria partidului naţional-liberal, care stă în mijlocul
poporului românesc şi” e sânge din sângele lui, este să
caute să clarifice o situaţiune atât de dificilă şi de întune­
cată. Datoria unul bărbat de stat, a unui bărbat care se o-
cupă de afacerile publice, este tocmai să clarifice situaţiu-
nile întunecate şi încurcate. Dacă ne ostenim, să dosim in faţa
unei cestiunl dificile, atunci nu merităm de a fi consideraţi ca
bărbaţi serioşi. A vota numai indigenate, cum facem aproape
în toate dilele, saü a pune bilă albă la fiecare lege fără a
o studia şi a o critica, aceasta e fără îndoeală foarte uşor.
Nici bărbaţilor mal tineri nu le poate plăcea această pre­
umblare continuă — la urnă sus şi delà urnă jos, — adese
sub aspră privighere. Bărbaţilor mal bătrâni, ajunşi la o
verstă mal înaintată, se cuvine însă desigur, să stea în
faţa naţiunii, să-’I spue toată inima, tot cugetul lor.
Dacă am luat cuvântul în cestiunea cea mare şi însem­
nată a esistinţei Regatului Român, a esistinţel Neamului
 Românesc,.nu ’mï-ar fi fost permis să vorbesc dacă nu aş
ii cugetat şi mai departe : e ceva de făcut şi ce e de făcut?
Trebue să căutăm să vedem clar ce e de făcut. Firesce
ca deslegarea acestei cestiunï, a certei dintre Maghiarii şi
Românii din Ungaria, e grea ; dar de aceea suntem aci ca
să ne facem datoria.
Voiű vorbi numai in treacăt despre cererea autonomiei
Transilvaniei, adică a idee! de a se despărţi Transilvania
de Ungaria. Dacă pot bine să’ml daü seamă, această cerere
Românii din Ungaria aü inscris-o în programele lor delà
d848 încoace, mal mult pentru-că el cred că această for­
mulă este pentru dînşil o garanţie în contra tendinţelor de
maghiarisare. Singurul şi unicul scop al mişcării românesc!
de peste Carpaţi este numai : —să nu fie maghiarisaţi, să ră-
mâie Români. Şi-’ml închipuesc că dacă el ar afla această
garanţie în altele, unirea Transilvaniei cu Ungaria, nu va
forma o dificultate de împăciuire dintre Maghiari şi Români.
Aşa îmi închipuesc eü, pentru că am vădut în bărbaţii de
dincolo, nu de astădi, ci de mult, o aşa pricepere, cumpă-
neală, pătrundere politică, încât el vor sci totdeauna deo-
săbi ceea-ce e cu putinţă şi util de ceea-ce e cu neputinţă
şi inutil.
Eu vorbesc astfel, fiindcă am avut fericirea să cunosc
foarte deaproape pe mulţi din conducëtoriï Românilor din
Ungaria. Am avut prietenie deaproape cu doi din bărbaţii
cel mal însemnaţi dintre el, — cu răposatul Mitropolit Ba­
ron Şaguna şi cu rëposatul George Bariţiu, a cărui carte,
«Istoria Transilvaniei», nu o pot îndestul recomanda spre
cetire, spre meditare,' spre învăţământ.
Gare e esenţa, care e sucul tuturor cerinţelor Românilor
din Ungaria? Cerinţele lor se concentrează în puţine şi sim­
ple cuvinte : — aplicarea sinceră şi leală a unei legi esis­
tente, fundamentale a regatului Ungariei — a legii naţionali­
tăţilor, astădi dilnic călcată în picioare în privinţa Românilor.
Respectarea legii naţionalităţilor trage după" sine — egala
îndreptăţire a Românilor cu concetăţenii lor maghiari. Ro­
mânii djn Ungaria die fraţilor lor Maghiari : — Am fost sute
de ani iobagii voştri ; sute de ani am muncit pentru voi ;
sute de ani ne-am luptat în crâncene bătălii pentru regatul
unguresc ; mai mult decât atât,— am dat regatului Ungariei
pe cel mal mari eroi al Ungariei, pe Ioan Huniadi, pe Ma­
tei Corvin şi pe alţi bărbaţi mari, eşiţl din sânge româ­
nesc ; şi suntem în drept, astăzi când nu mal suntem io­
bagi, cî oameni liberi ca şi voi, să cerem să nu fim amă-
rîţî, umiliţi, nedreptăţiţi în ţeara noastră, în ţeara voastră.
De aceea e drept şi° echitabil, că Românii din Ungaria
cer încetarea tuturor legilor escepţionale, rămăşiţe din timpul
aşa numitului absolutism austriac, care se aplică şi astădi
nu tuturor cetăţenilor Ungariei, ci numai în contra Româ­
nilor.
 In Ungaria esista o lege electorală, in Transilvania altă
lege electorală ; In Ungaria esista o lege de presă, în Tran­
silvania alta.
Pe când Maghiarii clic : — una să fie Transilvania cu Un­
garia ca stat ; pentru a apăsa pe Romàni, ei despart Tran­
silvania de Ungaria. Aceasta este o absurditate, o nedrep­
tate.
Românii din Ungaria mai clic : — Dacă Maghiarii vor să
facă grăclinî de copil, în care copiii de 3 şi 4 ani aï Maghia­
rilor să înveţe să vorbească bine limba maghiară, să le facă ;
dar să nu se răpească părinţilor români copiii de 3 şi de 4
ani, ca să-’i silească să uite” limba lor maternă, şi să adopte
limba maghiară. (Apiause.)
Aceasta e o barbarie asiatică, nedemnă de un popor e-
uropean. E drept ca să înceteze.
Oare maî departe Românii din Ungaria nu sunt în drept
să ceară, ca persecuţiunile să înceteze în contra Românilor ?
In regatul constituţional al Ungariei, cu toate libertăţile par­
lamentare, nu poate un Român să se ducă la Regele şi îm­
păratul sëü să-’Î dea o petiţiune, şi tipărirea unei asemenea
petiţiuni se pune sub acusâre de*înaltă tradare. Dacă ar fi
avut Ungaria pedeapsa cu moarte pentru înaltă tradare,,
poate că ’i-ar fi şi spândurat pe cei cu Memorandul.
Vine in fine cererea : — Respectul individualităţii bise-
ricei şi a şcoalel române. Citiţi desbaterile din parlamentul
Ungariei, şi veţi gândi că vë aflaţi în Siberia. Ţelul este să
desfiinţeze şcolile românesc!, plătite nu de guvernul regal
al Ungariei, ci numai de punga Românilor.
Eu cred că dacă Maghiarii s’ar decide a respecta cu sin­
ceritate legea naţionalităţilor, a desfiinţa legile escepţionale
din timpul absolutismului, a se respecta pe sine-şi, res­
pectând pe alţii, atunci Românii s’ar mulţumi.
Dl N. Lămotescu. Sunt 5 ore, cerem prelungirea şedinţei.
Dl Dimitrie Sturdza. Sunteţi prea grăbit....
Dl N. Lămotescu. Dar din contră,^n’am cerut decât pre­
lungirea şedinţei.
Dl Preşedinte. D lor senatori, Conform ultimului aliniat
al art. 16 din regulament, trebue să consult senatul dacă
voesce să prelungească şedinţa.
Art. 16 la aliniatul din urmă dice : «Şedinţele se închid
la 5 ore, afară când -/2 din membrii presenti cer prelun­
girea şedinţei».
Voci. Să prelungim şedinţa.
— Se pune la vot prelungirea şedinţei şi se primesce.
Dl Dimitrie Sturdza. Când toate a’c esteVar pune în evidenţă
şi s’ar discuta cu guvernul Ungariei care-’l socotesc compus
din bărbaţi eminenţi şi patrioţi, şi cu cumpënealâ, cum ei
să nu vadă că esistă un rëü, rëü pentru ei, rëü pentru noi ;
rëü care e bine să nu esiste ?
picènd toate acestea, luminând cestiunea, ajunngênd la
 286

deslegarea pacînieă a certei ce sfişie regatul Ungariei şi a-

duce nelinişte şi în Regatul nostru, cred că contribuim la
împăcăciune. Acei ce cred, că prin sfieală şi tăcere se pot
strecura, greşesc ; căci tăcend, numai glasul acelora cari
cred că pot chinui pe Români va fi audit, şi e de temut
atunci, că nu după mult timp vom plânge asupra ruinelor
românesc! din Ţeara-Ungurească, şi greü vom resulta atunci
aci, în Regat.
Trebue mai ales ca noi să <Jicem cuvêntul nostru, pentru
ca împăcarea dintre Români şi Maghiari să nu fie numai
un simulacru de împăcare şi noi să fim instrumentul care
ducem pe Români la căzăpia maghiară.
Trebue, mal înainte de toate, să fie în demersurile noa­
stre lealitate, sinceritate, să nu tindem a amăgi pentru a face o
pospăială, precum de exemplu s’a încercat dl Horváth.
Am citit toate câte a scris, şi nu ’mi-au făcut impresiunea
că sunt dictate de sentimente sincere. Clar şi lămurit să
scie Maghiarii că pe Români nu-’I pot maghiarisa, nici di­
rect nici indirect, nici prin brutalitate, nici prin amăgiri.
Cum, domnilor? Maghiarii aspiră, ca atunci, când ei ar
fi vreodată în pericol, noi aceştia din România să sărim
în ajutorul lor, după cum ne dictează mintea sănetoasa şi
politica sănătoasă? Căci dacă statul ungar, în care locuesc
Români, e atacat, cum să nu sărim să apărăm şi pe Ma­
ghiari şi pe Români? Dar cum am putea sări în ajutor,
când Maghiarii busdugănesc pe Români, strivesc^ pe Ro­
mâni, si caută să desfiinţeze poporul românesc ? Să facem
ca Maghiarii să înţeleagă odată, că dacă ei voesc astăzi
desfiinţarea Poporului Român, mâine el însă vor fi desfi­
inţaţi de alţii ! Acest lucru trebue să-’l înţeleagă şi cetăţenii
şi "parlamentul şi guvernul.
In scurt: E un interes capital, fiindcă e un interes de
esistinţă a Regatului, ca Românii din Ungaria să nu fie
maghiârisaţi. Nu trece în mintea nimenui din Regat, să cu ­
cerească Transilvania, pentru-că unei asemenea întreprin­
deri îi lipsesc puterile, pentru-că o asemenea întreprindere,
de ar fi cu putinţă, ar trage după sine distrugerea Austro-
Ungariei, pentru-că această distrugere ar fi defavorabilă Ro­
mânilor, 'şi ar aduce după sine, o perturbaţiune generală
în Europa".
Voiü mai vorbi câteva cuvinte despre aşa gisa «Irredenta»,
pentru-că cred că este bine să elucidăm, cu ocasiunea de
astăzi, toate cestiunile.
După mine «Irredenta română» este o născocire a ina­
micilor neamului nostru ; ear acei foarte puţini ce se ţin
de ea, sunt sau vînduţi, saü foarte nepricepuţi şi proşti.
Se înţelegea o dată « irredenta italiană», nimeni nu o mal
înţelege astădi. Orice lucru care nu are basă binecuvântată,
bine aşedată, nu are importanţa reală, — poate fi causa a
unor încurcături momentane, nu trage însă în cumpenă.
 287

Pentru ce avea importanţă « Irredenta Italiană» ? Pentru-că

în Italia locuesce un popor de 40 milioane, care era petecit
prin state artificiale create de bunul plac al unor îm preju­
rări externe, ear nu de simţimentul Italienilor. Aceştia ge­
meau sub apăsarea aceasta artificială, antinaţională, eï cari
aspiraci nu de astădl, nu de ieri, ci dela Dante şi înainte
de Dante, la unitatea naţională şi se uitaü nu la micul Tu­
rin fără importanţă, ci lâ Roma eternă, de doue milenii ca­
pitala Italiei. Era Vorba că Italienii peticiţi steteaű umiliţi
dinaintea celoralalte naţiuni, fără posiţiune în mersul lu­
mii, el cari de doué ori deduseră lumină lumii întregi. As-
piraţiunea aceasta care trăgea după sine unirea cu Italia a
Veneţiei şi a Lombardei, supuse atunci dominaţiunil aus­
triaci, nu atrăgea după sine desfiinţarea imperiului aus­
triac. Ba am vëdut că după unirea Veneţiei şi a Lombar­
die! cu Italia, după-ce regatul Italiei s’a format cu capitala
Ia Pioma, posiţiunea Austro-Ungariel în Europa s’a întărit,
s’a înălţat.
Alta însă este situaţiunea la noi. Care este scopul crea-
ţiuniî artificiale a unei «Irredente» române? Să luăm Tran­
silvania. Putem să luăm Transilvania? Desigur că nu, căci
nu avem puterea necesară. Dar chiar dacă am voi să luăm
Transilvania şi am avea o putere destul de respectabilă pen-
tru-ca această întreprindere să nu pice în ridicol, încă nu
ar trebui să ne asvêrlim într’o asemenea încurcătură, pen­
tru-că ea ar trage necesarmente după sine, dacă ar reuşi,
distrugerea imperiului austriac. Distrugerea imperiului aus­
triac nu ar fi însă o cestiune locală, ci o cestiune euro­
peană de o colosală însemnătate, de care mal repede s’ar
sparge capul nostru, celor mici, decât capul celor mari ;
şi pecând noi am merge să luăm Transilvania, sfârşitul so-
cotelel ar fi că ne-ar înghiţi alţii pe noi.
Esistinţa monarchie! austro-ungare este o necesitate eu­
ropeană de ântâiul ordin, întocmai aşa precum este şi esis­
tinţa Stalului Român. Nu poate nici monarchia Austro-Un-
garia să lucreze în contra existinţeî Statului Român, nici
Regatul Român în contra esistinţel monarchie! austro-ungare.
Éatá temeinicia politică a situaţiuniî delà răsăritul Eu­
ropei, şi eată de ce toate tendinţele irrédentiste sunt numai
nişte tendinţe bolnăvicioase şi nepricepute sau criminale ;
eată de ce din nenorocire aceste tendinţi nu prind şi nu
au o importanţă politică.
Ceea-ce e important, este ca nici un Român cu minte
teafără, cu conştiinţă clară de datoriile sale cătră patrie
şi neam, să nu se lase a fi amăgit un singur moment de
cursele ce se întind Neamului Românesc întreg, şi Regatu­
lui Român în particular, prin jucăria periculoasă a «Irre-
dentei...»
 288
* l -7 .

DOMNUL ALEXANDRU LAHOVARÏ,

MINISTRU DE EXTERNE AL ROMÂNIEI, DESPRE GESTIU­
NEA NAŢIONALA.
(Din discursul d-sale ţinut la Senat în 29 Noemvrie v. 1893.) *)

Dl ministru de externe Al. Lahovari (continuând) : D-lor,

ne-am despărţit asupra cestiuniî politice exterioare.
Dl Sturdza aducea ieri un omagiu meritat imperiului ger­
man care de 25 de ani — tjicea d -sa— menţine .pacea Eu­
ropei prin acea legătură, criticată de unit, spriginită de al­
ţii, şi care a împărţit Europa în doue mari tabere : cea maî
veche, cunoscută sub numele de întreita alianţă, şi forma­
ţiunea cea maî recentă sub aceea de înţelegerea franco-rusă.
Amêndouë proclamă intenţiile lor pacifice.
D-sa în toată acţiunea sâ de om politic şi ca ministru în
guvernul d-luî Ioan Brătianu, şi ca oposant, atât in presă
cât şi în parlament, a recomandat totdeauna — trebue să o
v recunosc— guvernului român de a se apropia cât maî mult
de această Liga, a păcii, care purta singură acest nume în
mod oficial până maî deunădl, când altă Ligă, tot aşa de
înfricoşată prin puterile el militare, s’a pus earăşî sub a-
ceastă invocaţiune, care se numesce pacea Europei. Aşadar,
că dl Sturdza a povăţuit totdeauna pe Români să se apro­
pie cât mal mult de 'întreita alianţă, este un fapt constant
şi public. înţelegeţi cât de mare a fost mirarea mea când,
cunoscênd această politică a d-luî Sturdza — pentru care
îi fac dreptatea a mărturisi că nu a ascuns-o niciodată —
am vëdut că nu numai ridică cestiunea Românilor din
Transilvania, dar încă o tratează în modul cum a tratat-o.
înainte de a veni la acest punct dureros şi important al
politicii noastre exterioare, să-’mî permită dl Sturdza să-T
întreb dacă d-sa a uitat că Austro-Ungaria este un mem­
bru important al întreitei alianţe şi cum conciliează d-sa a-
plecarea sa politică cătră întreita alianţă cu noua sa atitu­
dine în cestiunea Transilvaniei, care de altmintrelea, o
mărturisesc, nu poate lăsa nepăsătoare orice inimă româ­
nească? Dar această cestiune este una din acelea care nu

*) «Monitorul Oficial» delà 8 Decemvrie 1893 «Desbaîerilor Senatului»

(No. 11.)
 ‘289

trebue stinsă, cs o rană viuă, decât cu eus mai rnare gri^e

eu cea mai mare prudenţă şi mai cu seamă cu un spirit
senin, desbrăcat de patimi, eu o inimă sinceră şi inafară
de orice vedere lăturalnică şi orice intenţiuni ascunse.
Este o greşeală, este un pericol de a* tace din această
cestiune mare un obiect de agitaţiune zadarnică, este o
crima de a face dintr’insa o armă politică. (Apiause pre­
lungite.) ^
Di V. A. Urechiă : Domnule preşedinte, Cer cuvântul la
articolul respectiv.
Dl ministru de externe Al. Lahovari : înainte de a vedea
dacă această cestiune a fost tratată de Dl Sturdza aşa cum
s ar fi cădut să o trateze cineva, chiar fiind din opositie,
vom face apel la toţî Românii, ca încă odată să binevoească
a nu atinge asemenea punct dureros, decât cu cea mal
mare grige şi mai cu seamă a depărta idea fatală, că din
cestiunea Românilor de dincolo de Carpaţt trebue să se
facă o armă de partid în luptele noastre interioare. (Apiause.)
r- ^ 1 'ím*cte a r®sPunde şi a cerceta propunerile ce a
tăcut Dl Sturdza, voiü pune cuvântarea mea sub invocarea
nu a luì Dumneçleü, dar a unul Sfânt care nu poate să-’l
renege partidul liberal al marelui sëü patron loan Brătianu,
bărbat ilustru, omul care a condus 12 ani destinele acestei
ţeri. Să vedem dacă Dl Sturdza urmează politica aceluia
care a fost şaful sëü, şi mal cu seamă dacă urmează a-
ceeaşi politică pe băncile oposiţiunil, care era a sa pe banca
ministerului de externe.
Această cestiune a fost pusă în parlament în alte împre-
giurări, în timpul D-lor, şi când vina guvernului era mult
mai vëdità decât învinuirea ce ni-se face noué astădi si
care nu se razimă pe nimic. Eată ce dicea Dl loan "Brâ-
tianu, î ëspuixjênd la faimosul discurs al D-Iuî Kogălniceanu,
care, cu ocasiunea expulsăril de atunci a şease Români
transilvăneni, a ridicat, poate în mod cam pripit, întreaga
cestiune transilvăneană. &
Dl Kogălniceanu a tratat cestiunea în lung si în larg si cu
talentul sëü, de care nu numai eü, dar chiar Dl Sturdza
este foarte departe, a indicat toate greutăţile din această
ingngitoare problemă. Vë voiü arăta că DÌ Sturdza ’si-a
apropiat chiar câteva frase uitate. (Apiause.)
Eată însă cum începea Dl loan Brătianu când a fost in­
terpelat de Dl Kogălniceanu în privinţa expulsărilor :
«Domnilor, Pelângă celelalte cuvinte ce aveam ca să më
aştept la amânarea şi chiar la înlăturarea acestei interpelări
este şi acela, că Dl Kogălniceanu scie foarte bine, că dacă
D-sa ca^ deputat, şi mal cu seamă ca deputat din opositie
poate să vorbească despre toate şi în modul cum ’i-ar plăcea’
nu tot in aceeaşi posiţiune comodă më aflu şi eü ca ministru» [
Prin urmare, sub invocarea acestor înţelepte cuvinte voiü
cauta să vorbesc de cestiunea'pe care a“ pus-o cu atâta în-
 290

drăsneală juvenilă Onor. Domn Sturdza, şi la care eu sunt

silit să răspund în mod aşa, încât să nu mâhnesc pisce
oameni care luptă pentru naţionalitatea lor, nici sa stric re-
latiunile terii cu nisce puteri amice şi să compromit situ-
atîunea ce ocupă astăzi Regatul României in stima cabi­
netelor europene, ca un element de pace, de ordine, ear
nu un element turburător, care să fie gata a agita tara timp
o cestiune dureroasă, periculoasă, ceea-ce ar 11 nu numai in
paguba noastră, dar şi în paguba acelora pentru carenano
amtat-o în mod inoportun, făţarnic şi neleal. (Apiause.)
SVoiü întreba mai ântâiü, dacă poveţele pe care m-le da
Dl Sturdza, pe care le-a dat delà tribună în cestiunea aceasta,
sau. demersurile pe care ne împinge să le facem, sunt con­
forme cu purtarea D-sale la guvern in decurs de 12 am, cat
a ţinut frênele acestei ţări, şi în care timp a avut in mai
multe rînduri portofoliul acestui minister de externe /
Voiü întreba, al doilea, dacă aceste poveţe sunt conforme
cu dreptul internaţional şi cu raporturile ce trebue sa existe
dela un stat neatîrnat la un alt stat neatirnat; şi vedeţi ca
nu die dela un stat mare la altul mic, caci eü me pun nu­
mai’ pe terenul dreptului şi corectitudinii internaţionale,
nici chiar pe acela al prudenţei diplomatice ?
Voiü întreba, în al treilea rînd, daca aceste consilii D-Sa
le va urma, le va aplica şi le va pune în practica, când va
û la guvern, când va sta pe această banca, caci locul meu
este fa dispositiunea D-sale, în asemenea cas .
Si în al patrulea rînd, voiű întreba daca aceste consilii
sunt folositoare neamului românesc şi daca au sa produca
un efect, pe care cred că-’l doresce Dl Sturdza, şt pe care
îl dorim şi noi cu toţii, saü efecte cu totul contrarii şi vă­
tămătoare? „ .„ «„rvaron
Acestea sunt patru cestium, pe care vom avea onoarea
de a le discuta cu D-Voastre^ şi cer delà Senat o ascultare
si o foarte mare bunăvoinţă, şi în acelaşi timp u ro., sa
scuse lipsele şi defectele neapărate în posiţiunea grea, in
nare mă pune Onor. Dn Sturdza cu sciinţă şi prescnnţa.
Ântâiü, cum se desemnează în cestiunea Transilvaniei
.activitatea guvernului liberal-naţional ? Dl Sturdzami pus la
începutul cuvântării saie doue axiome, care de altmintrelea
nu le-a inventat, căci se găsesc ad htteram in discursul D-lui
Kogălniceanu, ţinut în cameră, cu ocasiunea exP ^ sarn a 6
Români de dincolo, expulsări făcute de guvernul D-loi Ria-
tianu-Sturdza în Septemvrie 1885. Atunci, cu acea ocasiune
s’a deşteptat cestiunea Transilvaniei ui pailamentul acesta
în mod acut şi violent, prin faptul ca acel guvern — nu ca
al nostru — prin expulsările făcute delà sine, cu deplina
conscienţă, a provocat el însuşi cestiunea. Altfel se presenta
astădi situaţiunea ; noi nu provocam aceasta cestiune, noi
seim cât este de gingaşă şi de serioasa ; noi nu am făcut
nici un fapt care să îndreptăţească pe Dl Sturdza a ne lua
 291

de piept, spre a ne scutura în cestiunea Transilvaniei. Dl

Sturdza a provocat atunci această cestiune şi D-sa cred că
este primul responsabil, fiindcă am informaţiuni sigure că
Ioan Brătianu a résistât la început la aceste expulsăn, şi
numai Dl Sturdza a insistat pentru-ca ele să se facă.
Aşadar, D-sa a provocat atunci furtuna ; D-sa a adus îna­
intea camerelor române această cestiune şi vom vedea cum
a răspuns oposiţiunea şi cum hü tratat D-lor atunci aceste
aspiraţiuni ale Românilor de dincolo de Carpaţi. Şi atunci,
Dior, “se vorbia de persecuţiunî, şi atunci se începuse Liga
culturală în Ungaria pentru“ aşa disa maghiarisare — dacă
se poate — a Românilor din Transilvania, şi atunci această
Ligă culturală din Ungaria avusese răsunet la noi, mai cu
seamă între acei Români transilvăneni, care trecuseră în
ţeară la noi, şi care flresce sirnüaü mai cu durere nevoile
fraţilor lor rămaşi dincolo de Carpaţi.
Dar, încă odată, posiţiunea este deosăbită ; noi nu facem
nimic ca să provocăm aceste periculoase desbateri, pecând
D-lor au luat iniţiativa în cestiune, şi prin măsuri violente
îndreptate tocmai contra Transilvănenilor aü sfârşit atunci
cearta.
Cu toate acestea, fiindcă cineva nu alege terenul de luptă
şi fiindcă trebue să-’ l primească delà adversar, cu toată
corectitudinea noastră, odată atraşi pe acest teren ardător,
trebue să primim lupta şi să răspundem la întrebări.
Onor. Dn Sturdza începe cu statistici şi cu cifre ; este o-
biceiul D-sale ; ne spune câţi Români sunt peste Carpaţi,
câţi în Basarabia, câţi peste Balcani, câţi în Banat şi câţi
în Bucovina. Aceste toate le seim şi nu avem decât să des­
chidem o carte de geografie bine făcută şi oricine din noi
poate să spună numărul aproximativ al Românilor din alte
ţări, bine înţeles afară de Românii de peste Balcani, căci
acolo statisticele sunt cam primitive.
Dl Sturdza înainte de toate aşeadăo teorie împrumutată din
discursul D-lui Kogălniceanu, adecă că naţionalitatea română
se compune din elemente: Elementul naţional dinlăuntru,
compact dice D-sa, adecă locuitorii Regatului Român, şi ele­
mentul încungiurător românesc, supus unor state vecine, care
alimentează necontenit Regatul Român, prin nouă roiuri de
coloni, care vin aci să umple golurile care se fac în popo-
raţia noastră şi să menţină de veacuri caracterul său curat
românesc. Apoi Dl Sturdza <Jice că grigea unui guvern trebue
să fie de a menţine compactă, ferită de orice desnaţionali-
sare, poporuţiunea românească din interiorul Regatului.
Dar, D-lui adaugă că grigea principală a guvernului de aici
este să împedece desnaţionalisarea elementelor românesci,
care încongioară România, din părţile acelea, care nu fac
parte din Regatul Român. Această misiune este grea, foarte
grea, o va recunoasce D-sa, şi teoria e cam îndrăsneaţă
pentru un om de stat de vîrsta şi competenţa D-lui Sturdza.
 292

Dar eù, care totdeauna am gândit că în orice probleme

dificile ce se propun unuî guvern, oposanţil aü prima dato­
rie de a nu procede numai prin invitări şi prin îndemnări,
dar şi prin exemple, eü voiü căuta să ved care a fost grigea
partidului şi ministerului, din care a făcut parte Dl Sţurdza,
faţă cu aceste doue însuşiri, faţă cu aceste doué misiuni pe
care le are, după D-luI, orice guvern român, şi anume când
a fost D-sa la putere cum a lucrat şi pentru una şi pentru
ceealaltă : şi pentru cea lesne de tot, adică aceea de a veghia
aci, în limitele Regatului Român, în puterea legilor, autori­
tăţii şi drepturilor noastre suverane necontestate de nimeni,
la* apărarea naţionalităţii noastre; şi cum a îndeplinit pe ceea­
laltă, mult mai periculoasă, mult mai grea, adică de a trece
Carpaţii astădi, mâne Prutul, poimâne Balcanii, pentru a
veghia* pretutindenea asupra naţionalităţii române. D-luî se
mulţumesce astăzi deocamdată de a trece Carpaţii. Insă o-
dată* principiul intervenţiunii admis, această intervenţiune
trebue să fie permanentă şi generală, căci eu nu pot să pri­
cep altceva. Resultatul va fi dară intervenirea permanentă
a Statului Român in afacerile interioare ale unor state inde­
pendente, nu voiü să die puternice, fiindcă mé pun numai
pe terenul dreptului.
Trebue să încep àntâiü prin partea istorică, adecă prin
trecutul partidului liberal la putere, în aceste doué direc­
ţiuni. Sunt doué fapte însemnate în ministerul loan Bră-
tianu, din care făcea parte şi Dl Sturdza, care a răspuns la
aceste doué preocupări, care trebue să le aibă oricare gu­
vern român. Antâia parte a fost revisuirea constituţiunii în
1879, si a doua parte au fost incidentele care s’aü întâm­
plat în 2—3 rîndurî în privinţa agitaţiunilor sau luptelor de
peste CarpaţI între elementul român şi cel maghiar.
EI bine, care ne sunt precedentele? Antâiul fapt culmi­
nant a fost încercarea de naturalisare a Israeliţilor pe basa
categoriilor; al doilea expulsarea Transilvănenilor.
In ântâia parte a cestiunil nu aţi fost dar prea străluciţi,
cu toate că misiunea era foarte lesne...
Să venim acum şi la această cestiune a Transilvaniei. Dar
dînsa de astădi a început ? Taţi ilustrat printr’însa când
eraţi la guvern. Aci voiü fi mai indulgent cu D-voasţre. Cu
cât’ v’am condamnat în cestiunea israelită, cu severitate şi
fără circumstanţe uşurătoare, cu atât voiü scusa, yoiü pri­
cepe până la un punct oarecare politica D-voastre in cesti­
unea Transilvaniei, când eraţi la minister.^ Insă să-’mî per­
miteţi să pricep mal puţin această politică când sunteţi în
oposiţiune Dar ce? Şi în afacerea aceasta mcâ odată aţi
împins prudenţa şi represiunea prea departe, căci totdea­
una împingeţi lucrurile prea departe. ^ In oposiţie sunteţi
prea îndrăsneţl, la putere prea temători, totdeauna pa­
sionat! ; mai mult ascultaţi de interesul şi de^ turia mo­
mentului, decât de marile principii ale dreptăţii şi ale in-
dulgenţel generale care ne fac blandi cu oamenii şi cumpă-
taţî cu împregiurările. Atunci eraţi ministru, aveaţi portofo­
liu, Vë aflaţi bine, eraţi, aproape noue ani Ia putere, doriaţl
să mal staţi şi găsiaţî foarte supărători pe aceia cari veniaü
să vé turbure liniştea şi să vë arunce in cale cestiunl in­
ternaţionale şi periculoase. Atunci nu ’i-aţi tratat cu blân-
deţa care am avut-o noi faţă cu dlnşii, deşi ameninţaţi câte­
odată chiar să răspundem faţă cu puterile vecine cu care
avem relaţiuni corecte şi amicale, ca Austro-Ungaria, de a-
■ceste agitaţiuni prea fără măsură, manifestaţiuni prea vio­
lente.
Ei bine, aproape e cămaşa, dar mal aproape pelea ! Noi
avem mai cu seamă răspunderea siguranţei demnităţii Sta­
tului Român ; înainte de toate liniştea şi datoriile * inter­
naţionale ale Regatului Român. Ne supără câteodată aceste
manifestaţiuni şi D-deü scie că nu ni le-aţi cruţat ; v’aţi
servit de entusiasmul natural al tinereţii, şi în loc de a o
conduce şi modera, aţi aţiţat-o şi aţi împins-o.
In loc ca bătrânii să tempereze pe tineri, am ajuns în
teară la noi, ca studenţii să fie mai înţelepţi decât şefii în­
cărunţiţi in lupte politice. (Apiause.)
Dacă ne supăram şi noi şi intram cu sila în adunările
D-voastre şi le risipiam ? Dacă luam câţiva din cel mai tur­
bulenţi şi-’I alungam peste graniţă? Ce strigăte ar fi fost
dela un cap al ţării la celalalt !
Cu toate acestea putem dice, că manifestările din timpul
D-voastre erau mult mal puţin întinse şi mal puţin neliniş­
titoare decât în timpul nostru, fiindcă deşi poate proclama-
ţiunile care s’aü făcut atunci eraü foarte violente, dar sciaţî
că se reduceaţi la nimic, că eraü opera a doi băeţl tineri,
studenţi, Ocăşanu şi Secăşanu, şi ceialalţl pe care ’î-aţl ex­
pulsât împreună, eraü culpabili numai pentrucă le-aü pus
la postă. Dovadă că pe acest motiv aţi .revocat mal îndată
expulsarea lui Droc şi Cőrneanu. Cât despre Ciurcu, tatăl
şi fiul, aţi voit să vă răsbunaţl, nu de irredentismui lor pre­
tins, ci de necazurile care vi le făcea «L’Indépendance Rou­
maine», foaie de oposiţie, redactată într’o limbă cunoscută
în afară.
Aţi expulsât peste fruntarie pe aceşti oameni, care cu
manifestaţiunile lor neoportune vë turburaü în întocmirile
D-voastre politice de pe atunci, foarte bine chibzuite,
poate. Aţi fost interpelaţi în această cestiune şi lucru ciu­
dat, Dl Kogălniceanu vorbia aproape cum vorbesce a<JI
Dl Sturdza, cu mal mult talent şi mal multă autoritate,
ear Dl Ioan Rrătianu răspundea, îndrăsnesc să adaug,
aproape cum răspund eü astădi cu mal puţin talent şi
desigur cu mai puţină autoritate decât dînsul, dar cu
un sentiment egal că îmi îndeplinesc datoria de Român şi
de ministru, că apăr interesele serioase ale ţării şi că o
împedec să alunece pe un povîrniş fără margine, să intre
 294

într’o politică plină de pericole şi de obscuritate, în care

seim de unde plecăm, dar nu seim unde ajungem.
Eată, Dior, ce dicea I. Brătianu :
«Am dis totdeauna Românilor de peste Carpaţî....»
Ascultă, Die Sturdza, aceste cuvinte, d'outre tombe, de
dincolo de mormênt, care, pentru D-voastre cel puţin, tre-
buesc să aibă autoritate mare. Eü cred că sunt. înţelepte.
«Am dis întotdeauna Românilor de peste Carpaţî : Să nu
voiţi c a ”D-voastre să daţi direcţiune politici! noastre. Noi
care ne cunoascem ţeara, care din generaţi! în generaţi! am
luptat ca să aducem această ţeară unde este, să ne lăsaţ! în
pace să ne regulăm noi politica noastră, căci no! nu venim
să vë dăm lecţiune D-voastre, nu ne amestecăm în luptele care
le aveţi în contra Ungurilor şi Saşilor, şi numai atunci aţ! a-
vea dreptate să vë amestecaţi în afacerile noastre, dacă
ne-am amesteca şi noi în luptele D-voastre».
Şi mai departe :
Onorabilul Dn Kogălniceanu ne spunea despre mem­
brii Academiei Române, care sunt de dincolo de Carpaţî :
«In adevër, a venit la mine Dl Babeş şi alţ! membri de
dincolo ai Academiei Române şi ’mi-au pus Gestiunea a-
ceasta : Ce faci cu noi ? Eu le-am rëspuns : Când un om
de abia îşî cultivă grădina Iu!, ar fi un neghiob să meargă
să cultive” şi grădina vecinului sëü. Atunci Dl Babeş şi toţi
ceialalţi ’mï-aü dis că am dreptate, şi dorinţa tuturor R o-
mâniloY este ca ”cu toţii să lucrăm pentru desvoltarea şi
prosperitatea României».
Va să dică, îndoită neintervenire şi dintr’o parte şi din
ceealaltă,” cum dicea Ioan Brătianu. De abia îmi cultiv eu
grădina mea şi Vara să me amestec în grădina altuia, căci
precum sunteţi voi necompetenţi a cunoasce nevoile noas­
tre, legăturile “noastre, puterile noastre, aşa şi noi nu cu­
noascem intenţiunile voastre, mijloacele voastre de luptă,
puterile voastre.
Nu sciţi ce trebue să facem, nu sciţi ce putem face; a-
semenea’ şi noi am fi cutezători, dacă ne-am amesteca în
luptele voastre de peste Carpaţî şi v’am dice, — cum dicea
dl Sturdza ier!—cutare pretenţiune a voastră e bună şi
cutare e rea şi exagerată.
Aceasta aţi putea să o faceţi, Die Sturdza, când guvernul
ungar deoparte şi populaţiunea română din Transilvania
de ceealaltă v’ar'fi luat drept arbitriti în certurile lor.
Astfel răspundea Dl Ioan Brătianu, şi Dl Sturdza, care era
alături pe bancă cu Dl Brătianu, ce făcea ? D-sa era aşa
de convins de ce dicea şeful sëü în această cestiune, încât
î! da un sprigin ca” totdeauna cam exagerat şi cam violent.
Dl Sturdza nu avea sângele rece al lui Brătianu ca să dis­
cute această cestiune cum a discutat-o dînsul şi să arate
cu simpatie, dar fără preget, ce poate şi ce nu poate Re­
gatul independent al României sa facă in cestiunea Tran-
 ‘2 9 5

silvanieï. Dl Sturdza îşi perdea cumpătul de câteori i-s6

vorbia de această cestîune, atât de pasionat era în contra
fraţilor Transilvăneni, care-’l supărau în liniştea sa minis­
terială. , ^ •
Eată o scenă violentă care s’a petrecut la Senat şi pentru
care voiü avea de martor pe unul din Onor. noştri colegi,
care astădi stă pe băncile oposiţiunil ; e Dl Mârzescu. D-sa
a voit să interpeleze guvernul in cestiunea expulsărilor.
Credeţi că ’i-s’a permis să-’şî desvolte interpelarea^ Nu.
Credeţi că ’i-s’a permis să o citească? Nu. Credeţi că ’i-s’ a
permis, cel puţin, să se urce la tribună? Nu. Dl Sturdza,
ministru, om bătrân, cu mâna lui T-a luat de piept şi ’l-a
dat jos delà tribună.
Dl G. Mârzescu: Nu este adevărat.
Dl ministru de externe Al. Lahovari : Dl Mârzescu de as-
tădi dice : «.Nu este adevărat». Dar eată ce dicea Dl Mâr­
zescu de atunci, — am «.Monitorul», — nu te-ai gândit la a-
ceasta. (Ilaritate. Apiause.)
Eată ce citesc în «Monitor» :
«Dl ti. Mârzescu : Dar aţi vedut cum Dl ministru de culte
şi instrucţiune a venit şi s’a suit la tribuna, — tribună unde
fiecare trebue să fie respectat în exerciţiul dreptului sëü
sacru, — şi ’mi-a dis mie : Dă-te jos ! Şi I) voastră,^ Die pre­
şedinte, care trebue să luaţi apărarea minorităţii în contra
majorităţii...» Aci s’a încheiat. Sguduit de preşedinte, între­
rupt de ministru şi de majoritate, Dl Mârzescu n’a mai pu­
tut să vorbească şi s’a trecut la ordinea dilei, adecă la alta
cestitine. (Ilaritate. Apiause.)
Sciü că acum inimicii de altădată sunt împăcaţi, se şterg
urile şi memoria urilor şi atacurilor, dar ceea-ce nu se
poate şterge e istoria acestei ţări, care, din norocire, e
scrisă în coloanele «Monitorutui» şi desminte desminţirile
D-vostre.
Yeti putea, după-ce v’aţl urît, să vă iubiţi, după-ce v’aţi
atacat în modul cum se scie, să vă stimaţi; ceea-ce nu
vet! putea însă să ştergeţi din paginele istoriei noastre şi
din coloanele «Monitorului» e urma înscrisă a acestor vio­
lente lupte şi a acestor insulte reciproce. Şi nu numai atât.
(Dl G. Mârzescu întrerupe.)
Nu mă provoca, Die Mârzescu, căci am aci o colecţiune,
unde scandalul Sturdza Mârzescu a umplut mal toate coloa­
nele foilor de pe atunci, dar nu face să perdem timpul să
le citesc. Am aci toate foile de atunci, intre care şi «Naţiu­
nea», cjiarul D-voastre, în care se vorbesce de scandalul delà
Senat, că Dl Sturdza v’a luat de piept şi v’a dat jos delà
tribună.
Dl G. Mârzescu : Ger cuvêntul ca să rectific partea isto­
rică a D-luI Lahovari.
Dl ministru de externe Al. Lahovari : La rîndul meii voiü
rectifica rectificarea D-voastre, dar acum să trecem la Iu-
 296

erűn maï senoase. (întreruperi.) Este şedinţa delà 22 Ianua­

rie 4866, este tocmai interpelarea ce al încercat să faci a-
supra expulsăril Transilvănenilor. Eat-o :
«Contra anti-constituţionalului, ilegalului, anti-nationalu-
lui decret ministerial relativ la expulsarea a 6 Români»... I-
nutil să continuă ; fiecare recunoasce stilul D-voastre. EÏ
ce mai <Jici? Mai desminţi acum? ’
N’a avut timp Dl Mârzescu să sfârşească şi Dl Sturdza îl
ia de piept şi de acolo un lung scandal care se sfârsesce
prin expulsarea Dlui Mârzescu delà tribună şi prin trece­
rea la ordinea dilel.
1)1 Mârzescu, care a uitat acestea, să ne permită să ni-le
aducem aminte în interesul istoriei.
Eată politica guvernului de atunci, politică desvoltată de
şeful partidului şi al guvernului, prin explicaţiuni foarte ne­
tede pe care le-a dat în Senat şi în Cameră, cu obicïnuita-’ï
dibăcie. Eată politica susţinută de DI Dimitrie Sturdza, nu
cu argumente, căci nici era în stare să vorbească, atât era de
aprins, ci cu mintea, cu sufletul, cu aprobare pasionată şi
în cele din urmă chiar cu pumnul. (Rîsete ) Acum ni-se re-
comandă o altă politică, o politică de intervenţiune. Dl Sturdza
ne <Jice ^ Guvernul nu poate să fie nepăsător la ceea-ce se
petrece în Transilvania ; guvernul nu poate să fie nepăsător
la excesurile care le pretinde, că le face guvernul ma­
ghiar ; acolo,—dice Dl Sturdza,—se- petrec lucruri brutale şi
grozave, acolo se bag oamenii în închisori si tot lor li-se
strică casele decatră o mulţime sălbatică şi violentă.
Aceasta nu se petrece în nici un stat din lume, dice D-sa.
S’a cam petrecut şi la noi, ’mi-se pare ; seid în timpul gu­
vernului Sturdza, că unii conservatori aű fost puşi în închi­
sori, deşi tot ei au fost bătuţi şi sângeraţi de b mulţime
sălbatica, dar în sfârşit un fapt nu scusă pe celalalt.
Nu putem sci până la ce punct toate acele lucruri sunt
adevărate şi eü cred că cel puţin violenţele de stradă nu
pot să se petreacă nici cu permisiunea, nici chiar cu îngă-
duirea guvernului delà Budapesta. Pot să o afirm si sunt
sigur de aceasta.
Nu ţrebue să exagerăm nimic ; seim foarte bine, că au­
torităţile locale aü căutat să împedece faptele, poate nu cu
destulă energie, şi aü urmărit şi pe făptuitori.
Acesta este însă un incident iritant, asupra căruia este
inutil să insistăm. Este vorba numai, în trăseturi generale,
de sistemul guvernului unguresc de a căuta şă desnaţiona-
liseze pe Românii din Transilvania.
Ei, să dicem, că aşa sunt faptele, să Ie recunoascem. să
le deplângem. Ce vrea Dl Sturdza dela noi; ce vrea delà
mine ca ministru de externe al Regatului Român?
D. Sturdza dice: Să nu fiţi nepăsători. Eü cred că aceasta
este cestitine de sentiment personal, ear nu de atitudine
politică. Este evident că nici un Român nu poate să fie ne­
 297

păsător pentru oamenii de neamul iui, chiar de supuşi stră­

ini, în contra cărora se încearcă, după spusa D-luI Sturdza,
aceste persecuţiunî cu scop de desnaţionalisare.
Ce cere însă Dl Sturdza, nu delà om, ci delà ministru?
Cere intervenţiunea? Cere ca eü să trimit la Viena, la co­
rnitele Kalnoky pe representantul nostru ca să facă aceste
propuneri pe care le a rostit D-Sa delà tribună? D-Lui mai
ántáiű, şi cu delà sine putere, renunţă a cere însăşi auto­
nomia Transilvaniei.
Dar la rîndul meű, când e vorba de amestec, îl întreb :
cine îţi dă d-tale, stat străin, autorisaţiune să intri în cer­
cetarea diferitelor puncte din programul revindicărilor tran­
silvănene ?
Ce suntem noi ca să putem elice chiar Românilor de din­
colo : Cutare lucru din program, autonomia, nu o primim ;
cereţi respectarea legii naţionalităţilor, cereţi respectarea
legii şcoalelor, saü cereţi libertatea presei, lege electorală
egală, desfiinţarea grădinilor de copii, încetarea persecu-
ţiunilor. Foarte înţelept, poate, dar cu ce drept?
Capii mişcărilor transilvănene vor putea răspunde şi D-luI
Sturdza şi mie, când aş greşi să alunec pe acelaşi povîr-
niş : Dar de ce vë amestecaţi ; cine vë dă dreptul să forfe­
caţi, să censuraţi programul nostru?
Domnilor. Sunt doue partidéin Transilvania : unul moderat
care se mulţumesce, poate, cu minimul de revindicări pe
care le-a spus Dl Sturdza ; altul mai înaintat şi mal nume­
ros, cred, nu se mulţumesce cu mal puţin, decât cu au­
tonomia Principatului. Tot aşa precum, şi în Ungaria sunt
doue partide : unul care se mulţumesce cu dualismul ac­
tual ; altul care vrea despărţirea statului ungar de Austria
şi uniunea personală.
EI bine, acestea sunt fapte interioare ale unul stat suve­
ran, şi când am interveni noi, ca guvern, pentru prima-
oară am vedea un guvern străin amestecându-se în luptele
de partid în altă ţeară şi dicênd : Cutare revindicări le pri­
mesc, cutare nu.
Intervenţiunea dar nu poate avea loc, căci ea poate să
nu fie primită nici chiar de aceia pentru care am interve­
nit. Dar să presupunem că noi am convins pe toţi Transil­
vănenii în această privinţă, să presupunem că Dl Sturdza
a avut darul să-’I convingă ase mulţumi cu minimul acesta
de program al D-luI EI bine, în asemenea cas, pe ce cale
voiţi^ să le propunem? Pe calea intervenţiunil ? Pe calea di­
rectă de a redacta aceste cereri, de a le încredinţa trimi­
sului nostru la Viena, rugându-’l să presente comitelui Kal­
noky acest program minimum al revindicărilor transilvănene ?
Dl Sturdza dice : Ferească D-deü ; nu vreau pe cale de in-
tervenţiune. Dar ce vrea ?
A inventat D-sa ceva, a inventat samsarlîcul onorabil.
Acest cuvent se traduce în limba ordinară prin interven-
 298

ţiune foarte onorabilă, poate, dar nici corectă, nici înţe­

leaptă ; căci în cestiunea intervenţiunii nu ajunge să fi o -
norabil, să fi patriotic, să fii insuflat de cele mal nobile
aspiraţiunî ; ci trebue să fl cu mintea întreagă, şi cu capul
sănătos.
Sciţi ce dicea Dl loan Brătianu pentru un om care ar ü
făcut politica pe care o propuneţi D-voastre astădi ?
picea că locul sëü ar trebui să fie într’o casă de sănă­
tate, ear nu pe banca de ministru. (Ilaritate.)
Va să dică, samsarlîcul onorabil, cuvênt pe care ’ l-aţi luat
delà Principele Bismarck. Dar mal ântâiü, Principele de Bis­
marck era Principele de Bismarck; avea îndărătul lui un
imper cu o populaţiune de aproape 40 milioane locuitori
şi o armată care era cea dintâiü din lume ; al doilea, Prin­
cipele de Bismarck nu a făcut ceea-ce îm! recomandi D-Ta
să fac ca ministru de externe al Bomâniei ; el a fost sam­
sar onorabil între două puteri neatîrnate, între Rusia şi Tur­
cia, între Englitera şi Rusia şi între toate puterile care, la
congresuldin Berlin, voiaü să reguleze cestiunea Orientu­
lui şi destinatele Europei.
Dar Principele de Bismarck, ori cât de Bismarck era, el
care era ministrul unui imper ca Germania şi avea înde-
rătul său o armată necomparabilă, dacă ar fi intervenit, nu
între două ţări neatèrnate, dar între supuşii naţionali aï
unei ţări şi între guvernele lor legale, trebuia din două lu­
cruri unul: ori intervenirea să-’i fie primită, ori a doua di
să declare rësboiü ; nu cunosc o a treia cale.
Dacă eu. aş trimite pe representantul meü la Viena, la
cornitele Kalnoky şi Î-aş dice : Destul cu sistemul perse-
cuţiunilor maghiare incontra fraţilor Transilvăneni; iată mi­
nimul pretenţiunilor lor pe care eű le sprigin ca ministru
al Ţării-Românesci, şi dacă propunerile mele n’ar fi pri­
m ite,— cum nu cred*că ar avea vre-o şansă,— ce-’ml ră­
mâne de făcut?
Rësboiü sau scuse ! — Rësboiü nu sunt în stare să fac ;
scuse nu am obiceiü ! (Apiause prelungite.)
Dl ministru al domeniilor, P. P. Carp : Poţi să rămâi şi
caraghios. (Ilaritate.)
Dl ministru de externe Al. Lahovari: Asta e pe deasupra.
(Ilaritate.)
Prin urmare am demonstrat că aceste demersuri ar fi in­
corecte din punctul de vedere internaţional şi, deşi le sus­
ţineţi D-voastră acum când sunteţi în oposiţie, ele sunt cu
totul contrarii ia tot ce aţi făcut când eraţi la putere.
Imi mal rămâne, nu se dovedesc, dar să afirm, şi voiü fi
credut de toată lumea şi chiar de D-voastră că dacă vel veni
la putere, nu vel face ceea-ce ne îndemni pe noi astădi ca
să facem..
Dacă ia! angagiament in faţa Senatului s’o faci, loculrneü
este al D-Tale ; poftim de şed! pe el ! (Sensaţie în sală.)
 299

Şi dacă vei face aceste propuneri şi ’Ţi-se va refusa—cine

scie în ce termeni—da să fim pe pace că nu le vel face —
ce-’Tï va rëmànea D Tale de făcut?
Desigur nu răsboiul, căci omul care ar vrea să declare
rësboiü în astfel de condiţiuni, ar merita, cum dicea Ioan
lirătianu, să fie dus într’o ’casă de sănătate, ear nu pe banca
ministerială. (Apiause.)
Nu vă va rămânea decât ceea-ce aţi făcut de mai multe
orî şi ceea-ce se numesce seme!
Şi earăşî vă voiü aduce aminte cuvintele lui I. Brătianu,
cuvinte care se potrivesc de minune cu ceea-ce faci D-Ta
astădi. Este nepreţuit I. Brătianu în această cestiune : avem
un tesaur. Acum ceea-ce n’al făcut şi nu veî face ca guvern,
mă întreb : aveai dreptul şi era înţelept din partea D-Tale
s’o ceri să se facă când eşti în oposiţiune ?
Aceasta este cea din urmă întrebare. Ga un deputat tinărT
un om fără trecut, fără să fi exercitat puterea şi fără speranţă
cel puţin de a o exercita, întrun viitor foarte apropiat,
să vină la tribună şi să vorbească de aceste mari cestiuni,
care, oricum, mişcă, când sunt sincer expuse, orice inimă
românească pricepe acest lucru; aş fi silit cu părere de rău
să-’i distrug ilusiunile, dar să-’î respectez sentimentele ; însă
un om ca Dl Sturdza, un om aşa de hîrşit în afacerile pu­
blice, un om cu un trecut întreg şi foarte discutabil în a-
semene cestiuni, cu spiritul răcit şi poate cam sbârcit (Ilari­
tate), de toate compromisurile unei lungi şi sdruncinate vieţi
politice, să vină cu sânge rece să facă nisce propuneri pe
care scie că ministrul actual nu le poate primi şi pe^ care
D-lul, ministrul de mâne, le va pune la dosarul uitării?!
Pentru-ce? Dar chiar să dicem că a înflăcărat aşa .de mult
adunarea, că ne-a mişcat în asemenea grad, că Gestiunea
fiind mare, nobilă, patriotică, să uităm trecutul D-lui şi să
dobândească aprobarea majorităţii, atunci foarte bine, cum
am mai dis-o încă odată, îi die: Locul meű este al D-Tale.
Poftim! Ge va face a doua di? Nu va face nici resbel, nici
intervenţiune. nici samsarlic” cinstit saü necinstit ; va face
scuse şi va dice : Gu iertăciune ! D-sa se expune la una ca
asta ; e”ü nu me expun ; căci decând am avut onoarea să
íiü în capul acestui minister aü fost cestiuni grave, peri­
culoase, ardătoare, despre care s’a vorbit, şi am sciut să le
împac cu onoare pentru această ţeară. (Apiause.)
Gàcï noi cunoscând până unde ne ajută puterile, nicio­
dată n’am depăşit limitele regulelor de bunăcuviinţă şi de
bunăînţelegere intre statele neatîrnate şi amice ; şi dacă
niciodată n’am lăsat din drepturile ţării cu o linie măcar —
şi vom avea probe să vă dăm până unde am mers cu această
apărare (Apiause)— totuşi am respectat totdeauna drepturile
celoralalţi. Astfel dacă s’aü întâmplat conflicte, cu cele mal
mari puteri chiar, dinsele aü fost silite să recunoască că
 300-

am fost în dreptul nostru şi să nu ceară delà noï ceea-ce

nu eraü întemeiaţi să pretindă. (Apiause.)
uUn stat mic, dar tare prin consciinţa drepturilor sale, ho­
tă rit nici a le părăsi, nici a le depăşi, câştigă respectul pu­
terilor celor mai mari. Insă violenţa, exageraţiunea şi ne­
dreptatea sunt un exces la statele cele mari şi o nebunie
demnă de dispreţ la cele slabe. Când însă într’o dreaptă
cestiune, când prerogativele şi interesele ţeril vor fi ame­
ninţate, atunci le vom apăra pănă la ultima noastră centimă,
şi pănă la ultima noastră picătură de sânge : pănă atunci
însă să ne punem în posiţiunea leală, corectă, din punct
de vedere al relaţiunilor internaţionale cu vecinii noştri,
fie mari, fie mici. Dar, cum (Jicea I. Brătianu, s’aü găsit
bărbaţi de stat ai unor state foarte mari care ’şi-ati permis
în oposiţie ceea-ce face Dl Sturdza. «Dar» — dice I. Bră­
tianu, — «se scie ce valoare aü atacurile ce aduce cineva
când este în oposiţie şi dacă cutare (aci citează câteva nume
cam inexact ; le voiü trece) a atacat, pe rînd fiecare câte o
putere, în mod mai mult saü mai puţin violent, după-ce a
venit la minister a dis : Cu iertăciune ! » (Ilaritate.)
Eu nu voiü să die : Cu iertăciune. Guvernul conservator
n’a $is niciodată: Cu iertăciune! (Apiause.)
Domnilor, dar aceasta va să dică că în această cestiune
nu ne interesăm; suntem absolut nepăsători? Evident că
nu. Dar ce acţiune oficială putem să avem care nu s’ar
sfârşi ori cu un eşec, ori cu umilinţă ? Ceva maï mult : dacă
această acţiune ar avea loc, cel mal mare rëü ce-’l putem
face Transilvănenilor ar fi acesta.
Pricep ca oamenii de stat ai Ungariei încetul cu încetul
să se convingă el înşişi că ar fi bine să schimbe politica
faţă cu naţionalităţile nemaghiare, neprovocaţî, nesiliţi de
nimeni ; trebue să avem încredere în înţelepciunea şi drep­
tatea omenească : de ce să nu credem că, mai curênd saü
mai târdiü, această dreptate, această înţelepciune, vor lu­
mina şi pe oamenii de stat aï Ungariei, pe diariştii, pe o-
ratorii lor, că pasiunile se vor risipi, urile se vor îmblândi
şi poate că se vor lua mësurï pentru a se îndulci legile
şi a împăca vrăşmăşiile ? Insă, Dior, ceea-ce s’ar putea face
pe această cale, fiţi siguri că pe calea stângace care ne-o
indică Dl Sturdza nu s’ar face de loc.
S’a găsit un om mare de stat în Englitera şi un mare
partid, partidul liberal, — care de altmintrelea nu are nici
o asemënare cu D-voastră, — care delà dînşil aü propus în­
dreptarea unei seculare nedreptăţi : autonomia Irlandei. EI
bine, ce credeţi? Dacă ar fi îndrăsnit o putere străină să
se amestece in cestiune şi să ceară dela un partid englez
o soluţiune cât de moderată cât de dreaptă, atunci n’ar mal
fi fost nici Tory, nici Wigh, n’ar fi fost decât Englezi, toţi
gata să apere demnitatea naţiunii şi a statului lor. In Ro­
mânia, dacă o putere străină ar interveni în o cestiune in­
 301

terioară, credeţi că ar mai fi dreapta sau stânga, liberali

safi conservatori — fac excepţiune pentru câţiva fanatici?—
Am fi toţi Piomânil gata să ne apărăm pănă la ultima pi­
cătură de sânge drepturile noastre suverane. (Apiause.)
Domnilor, Am dovedit dar că această intervenţiune de­
parte de a fi folositoare, ar fi păgubitoare pentru Transil­
văneni, ar da îndărăt nu sciü cu câţi ani, soluţiunea ce do­
resc Românii de dincolo şi ar ridica în contra lor toată
înverşunarea şi furia unul neam mândru, pe care nu-T
putem presupune mal puţin conscient şi mal puţin gelos de
suveranitatea lui, decum am fi şi noi.
Acţiunea aceasta ar fi rea, ar fi nefolositoare, păgubitoare
chiar.
Şi când dl Kogălniceanu dicea : «Dacă lucrurile merg aşa,
naţiunea românească de peste Carpaţl va peri». Dl Brătianu,
cu*o mare încredere în viitorul acestei naţiuni îi răspundea :
«Dar dta, Die Kogălnicene, aï dis o frasă, care nu numai
nu ’ mi-a plăcut, dar o găsesc şi periculoasă şi de aceea
voiü să o rectific: Când elementul român va peri în Tran­
silvania, va peri şi România? Eu, Dior, <Jic, că nu va peri
nici in Transilvania, nici în România, — niciodată».
Şi avea dreptate Dl Brătianu. Opera care nu s’a putut să-
vîrşi în atâţia secoli de barbarie şi îutunerec, opera de a
strivi şi înăbuşi acest neam, nu se poate săvîrşi in secolul
nostru de progres, de lumină şi dreptate. Fără scoale, fără
tribune, fără presă, fără instituţiunl libere, acest nearn a
luptat şi nu a perit, când dincolo de Carpaţi eraü nisce io­
bagi, când dincoace de Carpaţl trăiau sub despotismul ca­
pricios al unor stăpâni de o di, numiţi şi revocaţi de o pu­
tere absolut orientală.
Si acum cu atâtea mijloace de lupte şi de apărare în se­
colul nostru, voiţi ca acest neam să peară.? Nu, Dior; el
va trăi, va lupta, va birui, căci în sufletul sëü oţeliţ veghiază
instinctul unei nobile origini şi unei nobile meniri. Si nu
are trebuinţă pentru aceasta nici de demersurile mele in­
corecte, dacă aş fi destul de imprudent ca să le fac, nici
de pretenia târdie, meşteşugită şi nesinceră a şefului actual
al partidului liberal.
Domniile-lor au căutat ca o popularitate cam vestejită sa
o facă să înflorească, udând-o cu aceste lacremî prefăcute ;
aű căutat sub frumosul pavilion al unei ^nobile cause să
ascundă marfa D-lor politică, destul de réfi cunoscută în a-
ceastă ţeară. Dar nu vor isbuti, ci vor rămânea cu din sa.
Cât pentru mir.e, sunt sigur că ’ml-am făcut datoria şi voiü
primi aprobarea Senatului. (Apiause prelungite.)
 302
a : \ k x a . *=&».

DOMNUL P. P. CARP, MINISTRUL DOMENIILOR,

DESPRE CESTIUNEA NAŢIONALĂ
(Din discursul d-sale ţinut la Senat în 1 Decemvrie v. 1893.) *)

Dl P. P. Carp (continuând): Dior, delà cestiunea aceasta

economică să trec Ia altă cestiune tot atât de importantă
de nu mai importantă.
Dl Sturdza, şeful partidului liberal, a adus la bara acestei
adunăiî cestiunea ardëtoare a Transilvaniei, şi cuvintele
D-sale, în parte neînţelese, aü fost explicate rînd pe rînd
de Dl Mârzescu şi de Dl Şendrea.
Dl Mârzescu ni-a vorbit de idealul Românilor si dicea că
fiecare ora de stat trebue să aibă un ideal, acela: să vadă
pe toţi Românii uniţi, fără să ne spună, dar aşa se înţe­
lege, uniţi sub punctul de vedere politic, căci sub punctul
de vedere etntologic, cred că nu are nici o îndoeală că sun­
tem uniţi.
Va să clică, idealul fiecărui om de stat român trebue să
fie unirea politică a tuturor Românilor.
Aceasta îmi reamintesce o conversatiune pe care am a-
vut-o, pe când eram ministru de externe, cu Dl Ilitrowo
ministrul Rusiei. într’o di a venit Dl Ilitrowo la mine, şi
ceea-ce este strajnic, este că absolut cu aceleaşi cuvinte, pe
care le-a întrebuinţat Dl Mârzescu, ’rnï-a pus Înainte idea-
lul ce ar trebui să aibă fiecare om de stat din România.
Şi ’mi-a dis: «Die Carp, idealul unui ministru de externe
trebue să fie unirea tuturor Românilor.» Inutil să vë rela­
tez rëspunsul pe care ’i-’l-am dat, dar coincidenta aceasta
’mi-se pare foarte stranie.
Dl G. Mârzescu : Niciodată n’am vorbit politică cu Dl Hi-
trowo.
Dl ministru al domeniilor, P. P. Carp: Dar nici nu v’am
acusat de aceasta, Die Mârzescu. (Ilaritate.) Sciţi că Molière
d ice: On fait de la prose sans les avoir. (Ilaritate).
Dl Şendrea, tot comentând părerile Dluï Sturdza, dicea
că noi în conflagraţiunea viitoare europeană trebue să fa­
cem din cestiunea Transilvaniei singura călăuză a atitudinii

’ ) «Monitorul oficial» delà 12 Decemvrie 1893 (nr. 13 din «Desbaterile Se­

natului»),
noastre politice, şi după-cum vor fi satisfăcuţi fraţii noş­
tri de dincolo de Garpaţi, după această singură ’ căleuză
trebue să determinăm noi acţiunea noastră politică, fără
să se întrebe, dacă Români! numai dincolo de Carpaţ! aü
fraţi, şi dacă nu sunt oare Români şi dincolo de Prut?
Şi dacă singura călăuză a politici! noastre internaţionale
trebue să fie păsurile fraţilor noştri de dincolo de Carpaţ!
şi de dincolo de Prut, fac o ipotesă permisă : In caşul unei
conflagraţiun! între imperul rus şi imperul austro-ungar,
cărora dintre fraţi avem să le dăm preferinţă? Fraţilor Ro­
mâni,— tot atât de Român!, şi nu numai că sunt Români,
dar sunt şi Moldoveni, Die Mârzescu,—de dincolo de Prut,
or! fraţilor Român! de dincolo de Carpaţ!? Căc! nu intere­
sele aceste! ţări, nu aspiraţiunile noastre la întărirea Rega­
tului României, nu de acestea, după D-lor, trebue să fim
conduşi, ci ceea-ce are să ne conducă este cestiunea de a
se sci: Dacă sunt împăcaţi Românii de dincolo de Carpaţi ;
dacă sunt împăcaţi Români! de dincolo de Prut? Şi de Ro­
mânii de aci, de vor fi saü nu împăcaţi, e indiferent, pen-
tru-că aci nu avem nevoe nici de a face frase sforăitoare,
nu avem nevoe de a crede că suntem mari patrioţi, pen-
tru-că vorbim de neatîrnarea acestei ţer! ; dar avem ne­
voe să ne facem populari când vorbim de fraţii asupriţi
de dincolo, fără să vorbim însă şi de partea ceealallă. Va
să clică un prim lucru care dovedesce nesiguranţa viitoru­
lui pe care îl représenta Dl Sturdza.
Dacă ar fi, Dior, aşanumita neutralitate posibilă, încă
aş înţelege cestiunea ; dar convingerea mea e că în mijlo­
cul conflagraţiuni! viitoare, neutralitatea noastră nu e po­
sibilă.
Va să dică, speranţa neutralităţii lăsaţi-o. Dar dacă neu­
tralitatea nu e posibilă, atunci prevederea cea mai elemen­
tară va face ca la vreme să căutaţ! un sprigin, un razim
undeva. Nu am păreri concepute; voiţi alipirea cu tripla
alianţă? Poftim. Voiţî alipirea cu alianţa franco-rusă ? Pof­
tim. Alegeţi.
Dl G. Mârzescu : La timpul oportun.
Dl ministru al domeniilor P. P. Carp : La timpul oportun
nu se face nimic. Dacă credeţi că aceia care servesc astă di
de exemplu istoriei întregi viitoare, dacă gândiţi că Cavour
şi Bismarck aü lăsat la timpul oportun de a se pregăti şi
nu au pregătit cu decim! de an! ceea-ce au făcut, eï, vë în­
şelaţi. (Apiause.)
Lucrul acesta se pregătesce de mai înainte, şi de aceea
vë (jic : Voiţi una, alegeţi-o; voiţi pe ceealaltă, alegeţi-o ;
dar o politică care se pretinde politică de prevedere şl nu
alege nici pe una, nici pe ceealaltă, pentru Dumnedeu, de
ce sunteţi aşa de copii ; cum credeţi că un asemenea lu­
cru e posibil? Şi, prin urmare, nu veniţi să ne daţi sfaturi
ce duc la absurd. Dacă voiţi ca guvernul să se pronunţe,
atunci indicaţi-’! pe faţă o linie de purtare şi vom avea a
ne pronunţa.
Dar din toate vorbele D-voastre, din toate sfaturile D-voas-
tre, nu am putut culege o singură idee, un singur mijloc
ce ar putea veni în ajutorul unei acţiuni serioase. Frase
goale şi asalt de popularitate pe spinarea ţării. Şi de aceea,
când ’mi-am permis a întrerupe pe Dl Aurelian, că D-luI
odată la putere nu va face ceea-ce ne cere să facem, era
o atirmaţiune dată în cunoscinţă de causă şi basată pe
sciinţa ce am, de modul cum loan Brătianu a înţeles po­
litica" externă a ţării sale. Ioan Brătianu, D-le Mârzescu, nu
lăsa totul la hazardul timpului oportun.
Va să dică, Dior, pe terenul econom ic Dl Sturdza, şeful
partidului liberal, ne promite o politică periculoasă; pe te­
renul politicii externe D-lui ne dă sfaturi, pe care nu le
putem urma, pe care nu le poate nici D-lui urma şi pe
care cutez a dice, fără teamă de a fi desminţit de împre-
giurări, nici un guvern român nu le poate urma.
Dar fraţii de dincolo?
Să nu gândiţi că vreaü să ocolesc cestiunea ; să nu gân­
diţi că vreaü să mă arăt ca un individ, care cu cea mai
rece nepăsare se uită la suferinţele Românilor de peste
Carpaţi; evident că nu, dar prima întrebare, care ’mi-se
impune este: Deslegarea acestei cestiuni stă în mâinile noas­
tre, saü stă în mâinile lor? Convingerea mea intimă este
că nu stă în mânile noastre, că stă în mânile lor, şi dacă
este aşa, de ce voiţi să deşteptaţi într’înşii speranţe de un aju­
tor, care nu le poate fi de nici o valoare, căci deşteptând în-
tr’înşit aceste speranţe, poţi amâna un lucru, fără care nu
pot nici Ungurii nici Românii să ducă un traiü bun.
Cestiunea Transilvaniei are rădăcinele ei în tradiţiuni is­
torice, pentru-că, să nu uităm, că raporturile dintre Români
şi Unguri eraü în timpurile trecute raporturi delà cuceritor
la cucerit şi că secoli întregi fliecare Ungur se credea de
o rasă superioară Românilor.
Credeţi D-voastre că acest lucru, care a prins rădăcini în
creerai "unui popor de atâtea sute de ani, se poate şterge
asa de uşor?
°Dar una din dificultăţile soluţiunii acestei cestiuni nu este
atât în spiritul de neîmpăcare al Românilor şi a guvernului
ungar, cât este tocmai în aceste tradiţiuni istorice, care aü
creat şovinismul unguresc şi care îi împedecă încă de a în­
ţelege "că rolul lor astădi nu poate să fie rolul de cuceritor
fată'de cuceriţi, ci roiul de primus inter pares. Aceasta
este oare posibil? EÜ cred că da. Cred că forţamente are
să vină o vreme unde Maghiarii vor înţelege că pe cale de
şovinism nu pot să ajungă la nici un résultat, şi garanţia
despre aceasta nu o am în frasele goale de aci, nu o am
în plimbările ce se fac de studenţi la Buzëü şi aiurea, nici
în discursurile Dlui Sturdza, nici chiar in aşa disa inter-
 venţiune a D-luï ministru de externe, ci o am în màndria
pe care o are fiecare Român, orï unde s’ar afla el, de sân­
gele şi limba lui. (Apiause )
Şi când Ungurii vor vedea că nu se poate ajunge la nici
un résultat cu şovinismul, atunci fatalmente — şi sunt semne
destul jle caracteristice, care me fac să cred că aü început
să vadă lucrul acesta — atunci die, că vor vedea că pe cale
de desnaţionalisare nu pot ajunge la nici un résultat, îşi
vor pune întrebarea: Ce este mai bine să facem din Ro­
mâni, buni cetăţeni ai acestui stat, saü rëï cetăţeni ?
Dl G. Stefendache : Dar nu diceaü până acum!
Dl ministru al domeniilor, P. P. Carp: Dacă nu diceaü
până acum şi o ţlic astădi, fiţi siguri că nu noi am contribuit.
Dl G. Stefendache: După D-voastrà n’ar fl dis niciodată.
Dl ministru al domeniilor, P. P. Carp : Când îsl vor pune
întrebarea dacă este mai bine să aibă buni ori rèi cetăţeni
atunci desigur că cestiunea este deslegată şi că vor da
satisfacţiune revindicârilor legitime — căci nu toate sunt
legitime — ale Românilor cu atât mal mult, cu cât precum
în mijlocul urilor celor mai înverşunate, precum în dosul
luptelor aprinse politice la noi se ascunde o muncă co­
mună, tot aşa în dosul acestei lupte aprinse dintre Maghiari
şi Românii de dincolo se ascunde instinctul comun că a-
celeaşl interese îl unesc, că acelaşi pericol îi ameninţă si
pe unii şi pe alţii şi că la oara pericolului sunt obligaţi *a
fi uniţi, şi că atunci abia vor fi suficiente forţele tuturor,
unite la un loc, ca să ese triumfători. Şi atunci când lupta
comună, şi cunoseènd ambele neamuri! cutez a dice ero­
ismul comun, îi vor duce la isbândâ, atunci se vor sterge
tradiţiunile din trecut de cuceritori şi cuceriţi, atunci vor
fi cu toţii, şi Români şi Maghiari, supuşi credincioşi al a-
celuiaşi imper, ai aceleiaşi legi.
In aşteptarea aceasta, eü cred că orice pas necugetat
orice acţiune din partea noastră, care ar face să se°pre­
supună cumcă noi, în loc să lăsăm lucrurile la mersul lor
firesc şi să aşteptăm desvëlirea normală a acestui proces
noi voim să-Î dăm o soluţiune grabnică, eü cred că în loc
sa aducă o soluţiune, noi nu vom face decât să o împe-
decam saü să o întârdiem.
De aceea D-voastre lăsaţi cestiunea Transilvaniei. V’am
arătat că ea nu poate fi căleuza politicii noastre. înainte de
toate avem interesele noastre de apărat si ele reclamă o
veghere şi o muncă atât de încordată, încât, nu avem vreme
să ne ocupăm cu alţii.
Ga Români urăm fraţilor de peste munţi dobândirea de
drepturi mal largi, dar soluţiunea cestiunil stă în înţelep­
ciunea şi in patriotismul lor, mal mult decât în frasele
goale pe care le-am putea rosti, după-cum am dis, fie pe
uliţe, fie delà înălţimea acestei tribune. (Apiause.)
 RAPORT ASUPRA DESBATERILOR CAMEREI UNGARE
IN ŞEDINŢA DELA 23 MARTIE st. n. 1894.
(Moartea luî Ludovic Kossuth. *)

Presidentul, baronul Desider Bdnffy deschide şedinţa Ca­

meni deputaţilor la orele 12.
Ca secretari funcţionează : Perczel, Schober, Bartók.
Din partea guvernului sunt presenţi : Wekerle, Hieronymi,
Szilágyi, baronul Fejérvárv, Josipovics, contele Gsâky, con­
tele Tisza, Lukács, contele Bethlen.
Presidentul : Onorată Cameră, Ludovic Kossuth a murit !
(Toţi deputaţii se ridică de pe scaune.) Privind ca o tristă da­
torie a mea” a raporta Onoratei Camere despre acest eve­
niment întristător, nu më îndoiesc că D-voastre toţi împăr-
tësitï durerea pentru această mare perdere, care ne lovesce
pe” noi toţi fără deosăbire de partid : durerea pentru perde-
rea unui bărbat, al cărui nume va fi eternisat cu Jitere stră­
lucitoare pe paginile istoriei din acest secol a Ungariei, a
bărbatului, a cărui iubire de patrie, al cărui patriotism şi a
cărui consecuenţă de fer, sunt mal presus de orice critică.
Rog pe Onorata Cameră a recunoasce înaltele merite ale
marelui defunct prin primirea unanimă a următoarei propu­
neri a mea :
Camera deputaţilor aducendu-’şi aminte de neperitoa-
rele merite ale lui Ludovic Kossuth, pe care acesta ’şi-
le-a câştigat prin crearea legilor delà 1848, îndeosăbi prin
întinderea drepturilor constituţionale cuprindênd toate cla­
sele, prin Introducerea sistemului de guvernament respon­
sabil întemeiat fiind pe basa representării, prin generalisa-
rea sarcinilor publice, prin eliberarea proprietăţii pământu­
lui, prin punerea în practică a libertăţii de presă, a egalităţii
de drepturi, şi în general prin introducerea marilor principii
ale egalităţii cetăţenesci, — doresce a da expresiune nepe-
ritorului sentiment de mulţumită şi recunoscinţă din partea
naţiunii, învecînicind amintirea acestor merite ale lui în
procesul-verbal al Camerei.
Apoi fiind de convingerea că naţiunea maghiară va da,

*) Traducere din «Pester Lloyd» (ediţia de seara, Nr. C9 delà 23 Martie 1894).
 307

pe cale socială, cu prilejul înmormântării măreţului eï de­

funct, o vrednică expresiune recunoscinţei sale faţă cu a-
ceste merite ale lui, —
Camera deputaţilor hotăresce :
că dă in procesul verbal expresiune durerii şi condo­
le r e i sale despre repausarea lui şi încredinţează pe presi-
dentul eï a comunica aceasta familiei indurente ;
că va fi representată la înmormântare prin o deputaţiune
ce urmează să fie alcătuită decătră president;
că va depune, prin această deputaţiune, în numele Came­
rei, o coroană pe catafalc ;
că nu va ţinea nicîo şedinţă publică înainte de termina­
rea funerariilor. (Aprobări în dreapta.)
Iuliă lusth : Onorată Cameră, In această cliplită întris­
tătoare, sentimentul de durere îmi cutremură întreaga mea
fiinţă atât de puternic, incât nu sunt în stare a da cuvenita
expresiune tristeţe! adânci a sufletului meü. In Ludovic Kos­
suth plângem pe” una dintre cele mal mari, mal nobile, mal
puternice, şi înainte de toate — mal desinteresate şi mai
devotate figuri din istorie. (Prea adevărat ! Aşa este ! — de pe
băncile stângei extreme.) El nu e numai defunctul nostru,
ci mortul întregii omeniri, care va îngenuchia totdeauna cu
evlavie plină de recunoscinţă înaintea gloriosului eroii al
libertăţii poporului. (Aşa este! Aşa este! — de pe băncile
stângei extreme.) Noi simţim în rîndul ântâiü mărimea du­
rerii ; dar îndurerirea şi suferinţa noastră e împărtăşită de
întreaga lume civilisată. (Prea adevărat ! Aşa este ! — de
pe băncile stângei extreme,) căci meritele lui Ludovic Kos­
suth sunt mari, sunt de o importanţă universală, sunt ne-
peritoare. (Aşa este ! — de pe băncile stângei extreme.) El
unul singur a îndeplinit mai mult, el unul singur a suferit
mal mult, — pentru patria maghiară, decât o întreagă ge-
neraţiune. (Aşa este! — de pe băncile stângei extreme.)
Glorioasa Iul amintire va trăi vecinie în aducerea aminte
a fiecărui adevărat Maghiar. (Aşa este ! — de pe băncile
stângei extreme.) Propunerile făcute decătră On. president
al Camerei nu ne satisfac. (Aşa este! Adevărat, aşa este !—
de pe băncile stângei extreme.) Neperitoarei memorii a fui
Ludovic Kossuth, naţiunea îi datorează mai mult, mult mai
mult. Disposiţiunile luate de Camera deputaţilor trebue să
fie vrednice atât de amintirea glorificată a marelui patriot,
cât şi de adevăratele sentimente ale naţiunii maghiare. (Aşa
este ! — de pe băncile stângei extreme.) Trebue să facem
neamânat tot ceea-ce ne impune sentimentul neperitor al
celei mai sfinte evlavii şi al eternei recunoscinţe. (Adevă­
rat, aşa este ! — de pe băncile stângei extreme.)
Faţă cu propunerea făcută decătră On. president, îmi iaü
dar voiă a propune (Audiţî ! Ascultaţi !) :
Camera deputaţilor să declare :
 308

că socotesce pe Ludovic Kossuth ca pe un defunct al na­

ţiunii (Aprobări, — de pe băncile stângei extreme) ;
că înmormântarea şi toate ceremoniile funerarii precum
şi ridicarea monumentului la rtiormânt, să se^ facă pe chel-
tueala ţerii (Aprobări, — de pe băncile stângei extreme);
ca s ă 's e d e e in procesul verbal expresiune durerii şi con-
dolenţei sale, şi să încredinţeze pe presidentul Camerei a a-
duce aceasta la cunoscinţa jalnicei familii (Aprobări, — de
pe băncile stângei extreme) ;
Camera să fie representată la înmormântare prin o de-
putaţiune ; .
ca să se depună, în numele Camerei deputaţilor pe sicriul
defunctului o coroană (Aprobări, — de pe băncile stângei
extreme) ;
camera deputaţilor va declara mai departe, ca nu va ţinea
nici o şedinţă publică pănă după terminarea ceremoniilor
funebra!e (Aprobări vil, de pe băncile stângei extreme) ;
ca pănă în această <Ji să se sisteze representaţiunile la
teatrul naţional şi la opera regească ungurească (Aprobări
vii de pe 'băncile stângei extreme) ;
ca municipiile să fie incunosciinţate despre caşul jalnic
prin un comunicat semnat de preşedintele camerei (Apro­
bări. de pe băncile stângei extreme);
Camera să dee în procesul verbal expresiune recunos-
cintei sale cătră naţiunea italiană şi faţă cu oraşul Turin
pentru nobila atentmne şi ospitalitate cu care aű împărte-
şit pănă la sfârşitul vieţii sale pe marele fiü al patriei noas­
tre, pe Ludovic Kossuth (Aprobări, de pe băncile stângei
extreme) *
Camera să invite pe president, ca acesta să comunice
mulţumită el Camerei deputaţilor Italiei şi autorităţilor ora­
şului Turin ;
* Camera să încredinţeze totodată pe president a se pune
neamânat în înţelegere, în numele Camerei, cu familia de­
functului, privitor la aducerea în patrie a cenuşii marelui
defunct (Aprobări de pe băncile stângei extreme)
în fine, Camera să invite pe guvern, ca acesta săpresen-
teze « eamânat un proiect de lege privitor la inarticularea
marilor merite ale lui Ludovic Kossuth şi privitor la ridi­
carea unui monument. în capitală, pe cheltueala ţerii, şi a-
cest monument să fie vrednic de naţiune şi de marele băr­
bat trecut la vecinicie. (Aprobări vil de pe băncile stângei
extreme.) , . T , ,
luliü Justh, Ioan Tóth, Géza Polonyi, Ladislau Mesko,
Leopold Kállay, Francise Jeszenszky, luliü Endrei, Alexán-
dru Szacsvay Daniil Haviár, Alexandru Pogány, Dr. Caro!
Yárady, Alexandru Kùity, Ludovic Rigó, Albert Kiss, Nico-
laü Kun. Ludovic Mülek, Carol Szalav, Anton lornpa, Dr.
Bela Barabás, Viibelm Boda, Iosif Kovács, Huba Szemere,
Georgiü Heckenast, Ferdinand Szederkényi, Ioan \öros,
 309

Paul Kemény, Iosif Veres, Valentin Illyés, Alexiü Papp,

Ludovic Holló, Emeric Madarász, baron Ladislaü Jeszenszky,
Gavriil Ugrón, Géza Horváth, Iuliü Chernél, Stefan Májthé-
nyi, Iuliü Noszlopy, Stefan Szluha, Blasiü Farkas, Carol
Reviczky, Desider Isáak, Ioan Borzay, Iosias Molnár, Mau-
riüű Putnoky, Dr. Emil Babó, Francise Sima, Dr. Cornel
Viszontai, Iosif Konkoly, Daniil Thold, Coloman Thály, Ed­
mund Nánásy, Iuliü Szinay, Iuliü Lits, Árpád Beniczky,
Ioan Hévízi, Csávolszky, Stefan Bornemisza, Alexandru
Fornszek, Albert Genesi, Acosiü Ugrón, Ioan Simonfay,
Géza Onódy, Stefan Vajay, Stefan Vikár, Ernest Tóth, Ste­
fan Kolozsváry-Kiss, Eugen Kapotsffy, Ludovic Olay, Ludo­
vic Bartók, Bela Komjáthy, Emeric Szalay, Dionisiü Páz-
mándy, Paul Hoitsy, Ladislaü OkolicsányiÜ
Otto Herman : Preaonorată Cameră a deputaţilor, Cu inima
străpunsă de spinii durerii îmi ridic glasul’ pentru a da,
în numele meü propriü şi în numele amicilor mei, expre-
siune jale! mele şi dureroasei mele condolenţe la perderea
ce a indurat naţiunea maghiară prin moartea’ lui Ludovic
Kossuth.
Onorată Cameră, Ludovic Kossuth e o mărime, care nu
se poate mesura decât cu însuşi el, şi a cărei importanţă
va înriuri departe în viitor nu numai asupra acestei naţiuni,
ci şi asupra istoriei, asupra desvoltării omenirii chiar.’
Reprivind în istoria naţiunii noastre, găsim ce e drept
epoce ale căror legende se ţes încă şi astădl. Astfel vieţu-
esce şi în coliba celui din urmă şi celui mal sărac cetă­
ţean maghiar amintirea despre regele Mateiu Corvinul, Ma-
teiü-cel-drept. Naţiunea vede însă în această legendă numai
splendoarea şi gloria tronului ungar; ear istoria’ sa o învaţă,
că după-ce a trecut epoca aceasta, aceea-ce e adevărata tărie
şi putere a naţiunii, adecă poporul, a cădut earăşi în stag­
nare. Mai există o epocă asupra căreia reprivesce fiecare
Maghiar adevărat, acesta e timpul lui Rákóczy, în care în­
cerca să triumfeze idea neatîrnării ; şi aceasta a dispărut
şi cu dînsa a cădut aceea-ce constitue puterea şi tăria na­
ţiunii : poporul însuşi.
Cu aceste figuri măreţe nu poate fi măsurat Ludovic Kos­
suth, pentru cuvăntul că ceea-ce a creat dînsul, ceea-ce
formează gloria lui, îşi are rădăcinile în faptul că dînsul a
trecut naţiunea din evul de mijloc în epoca contimporană
şi a creat instituţiuni, a dat resărire principiilor care nu
mai pot fi stîrpite. (Adevărat ! Aşa este ! — de pe băncile
stângei extreme.)
Şi fiindcă aşa este, şi fiindcă trebue să recunoascem că
faptul că ocupăm aceste locuri şi dăm expresiune durerii
noastre pentru moartea marelui bărbat, e fapta lui şi e
gloria lui, întreb: Oare e deajuns drept mulţumită ce-’I da-
torim acestuia, ceea-ce a propus Dl president al Camerei ?
Eü nu socotesc suficient şi tocmai pentru aceea presen-
 310

tez, în numele meü şi în numele amicilor meï, On. Ca­

mere următoarele puncte,, care în cuprinsul lor întreg se
găsesc în resoluţiunea amicului ftieü care a vorbit înainte
de mine, şi care puncte difer de acea resoluţiune numai în
puţine părţi. Prin aceasta eü îmi îndeplinesc o datorie că-
tră° amicii mei, care m’aii încredinţat cu aceasta. (Ascultaţi !
Ascultaţi!) Textul proiectului meü de resoluţiune este:
Camera deputaţilor să enunţe : ' „
1. că privesce pe Ludovic Kossuth ca pe un cetăţean al
Ungariei, acoperit cu glorie eternă ş i-1 declară ca rooit al
naţiunii;
2. că îl înmormântează pe cheltueala proprie ;
3. că dă în procesul verbal al sëü expresiune adancei
dureri pentru perderea lui ;
4. că dă expresiune condolenţei sale faţă cu familia;
5. că ia disposiţiuni, ca remăşiţele pământesc! ale celui
glorificat să fie aduse în patrie, şi îşi suspendează şedinţele
pănă după terminarea ceremoniilor funebrale ;
6. că ia corporativ parte la înmormântare şi depune o
coroană pe catafalc; „
7. că îngrigesce pentru un mormânt vrednic de mareţia
defunctului; . ,
8. invită pe guvern să presenteze un proiect de lege care
să eterniseze în cartea de legi a naţiunii maghiare nepeiitoa-
rele merite ale lui Ludovic Kossuth. (Aprobări,—-de pe băn­
cile stângei extreme.) . . , -
Onorată Cameră, Mai am să adaug ceva la proiectul meu
de resoluţiune. Oricare va fi hotărirea Camerei, eu sunt în­
credinţat, că acel nobil sentiment care se manifestă delà
sine, care a mînat iresistibil pe întreagă naţiunea maghiara
la o'mişcare, va găsi, între orice împregiurări, calea, mo­
dalităţile şi forma, cum să se dee expresiune veneraţiunii,
participării şi durerii ei pentru glorificatul. (Aşa e s t e !— de
pe băncile stângei extreme.)
Al doilea lucru căruia voiesc să-’i daü expresiune, este
că dacă hotăririle Camerei vor fi de natură a nu satis­
face sentimentului obştesc al naţiunii, atunci eu şi amicii
mei las acelora răspunderea, care nu s’aü sciut înălţa la
mărimea sentimentului general al naţiunii, în o epocă, când
inima întregii naţiuni bate mai însufleţit şi când adevăratele
cereri se ridică cu unanimitate. (Aprobări vii, de pe băncile
stângei extreme.) . . .
Onorată Cameră, Mai am de spus aci numai un lucru ,
vorbele ultime pe care ’mi le-a adresat Kossuth. (Ascultaţi A
Aceste au fost : «Eu deja de mult nu mai trăiesc, eü am
murit în anul 1867. Când însă më veţi înmormânta, vom
învia din mormânt şi atunci numele meü va avea o putere
cu mult mai mare decât odinioară)). (Aprobări, de pe băn­
cile stângei extreme.)
Onorată Cameră, Cuvântul meü din urma e : Acela care a
creat naţiunii aceste vremuri ; aceia care ’î-a asigurat viito­
rul prin ’ instituţiunile el, acela, ca ori care Mântuitor, a su­
ferit pentru această măreţie, pentru această mărire. (Aşa
este ! Adevărat este !) El a pătimit, dar el nu s’a încovo­
iat ; el a căclut alături de stindard, in umbra acestuia, că­
ruia ’î-a fost pănă în sfârşit un slugilor şi oştean credincios:
sub stindardul independenţei Ungariei. Figura iul nici nu
poate li dintre acele care se perd în ceaţă odată cu desfă­
şurarea epocelor istorice ; ea rămâne ca o columnă lumi­
natoare în drumul care e singurul, pe care trebue să apuce
naţiunea, pe care trebue să păşească înainte, la al cărui sfâr­
şit se găsesce ţinta: autonomia şi independenţa Ungariei.
Am terminat. (Aprobări vil şi apîause de pe băncile stân­
gei şi de pe acele ale stângei extreme.)
Contele Albert, Âpponyi : Onorată Cameră, Noi vorbim în
numele unei naţiuni în doliű, în faţa lumii cuprinsă de cea
mai- serioasă condolenţă, şi astfel ni-se impune iresistibil
întrebarea : Cine este acela, care după o lipsire in timp de
45 ani e tot atât de apropiat inimii naţiunii ca şi în momen­
tele când a condus destinele acesteia ; cine e acela care —
sărac şi părăsit cum era — a fost însoţit ia moartea lui de
omagiile popoarelor, care alttel nu o’bicïnuiesc a se pleca
decât în faţa puterii? Cine a fost Ludovic Kossuth? Acum se
alcătuiesce respunsul la această întrebare. Cel ce e în vieaţă
este învăluit cu ceaţa controversei şi opiniunile trecătoare
ne licăresc ca flăcări slabe în mijlocul acestei ceţe. Dar acum
sosesce asprul vént al morţii, gonesce negura, stìnge slabele
licăriri şi răsare soarele istoriei. Şi la acest soare ce răsare
începem acum să vedem figura Iu Ludovic Kossuth. (Apro­
bări vil.)
Dacă voim să vedem cine a fost dînsul, să privim la
ceea-ce a fost Ungaria înainte de ce mâna lui a prins la
destinele naţiunii şi ce a devenit după aceasta. Fost-a ea o
naţiune, un stat, un membru al familiei de popoare euro­
penesc! ; fost-a ea liberă ? Conform legii şi în virtutea tra-
diţiunil istorice: da. Dar aievea? In faptă societatea a fost
îmbucătăţită prin privilegii de clase şi prin servituţî. Ear
astă eli? Astădî, graţie cerului, suntem o naţiune unitară, o
naţiune liberă, alcătuită din cetăţeni egal îndreptăţiţi, a că­
ror representanţă e o putere hotărîtoare, care e o soră vred­
nică de toate naţiunile civilisate, care are conscienţa unei
naţiuni de sine stătătoare, conscienţa unul stat independent,,
şi străbătută de această conscienţa, îşi hotăresce însăşi des­
tinele. Aceaste e o parte a vieţii plină de putere, străluci­
toare prin speranţă.
Această deosăbire dintre aceste doue Ungarii, ne spune:
cine a tost Ludovic Kossuth. El a gasit-o pe cea dintâiü şi
a creat-o pe cea de a doua.
Nu el singur — o, nu! Ar fi o crimă, a amesteca această
lipsă de evlavie în această serbare a evlaviei, dând expre-
 312

siune recunoscinţeî cătră unul din bărbaţii noştri mari prin

nerecunoscinţa faţă cu ceialalţl bărbaţi mari ai noştri. Căci
au fost mulţi distinşi, mulţi mari şi nemuritori aceia care
aü terminat opera intemeeril patriei noue, care — alăturea
cu Kossuth saü împotriva Iul Kossuth — aü lucrat totdeauna
pentru a ajunge la aceeaşi ţintă.
Dar amorţirea din stările vechi ar fi zădărnicit orice ni-
suinţă nobilă, dacă acea amorţire n’ar fi fost înfrântă de pa­
siunea înflăcărată şi de supraomeneasca sa putere (Aprobări
vii, de pe băncile stângei); şi nu ne putem gândi latrecerea den-
dată delà slăbiciune naţională la acea desfăşurare de forţă,
care a stors admiraţiunea lumii, fără a ne aduce aminte de
puterea motrice a acelui suflet neîncovoiat, care în dilele a-
ceste ’şl-a părăsit lăcaşul sëü pământesc. (Aprobări* vii, de
pe băncile stângei şi ale stângei extreme.)
Locul istoric al lui Ludovic Kossuth este aşadar printre
creatorii patriei noastre (Aprobări vii şi apiause de pe
băncile stângei şi ale stângei extreme), între acei întemee-
tori, care, îngrădind cu întăriturl independenţa naţiunii, aü
condus în acelaşi timp pe această naţiune în sfera de idei
şi în lumea de simţiri a popoarelor ’ civihsate, aü făcut-o
părtaşă la marea operă a înaintării omenirii şi membru
egal şi stimat al marei familii de popoare.
Menirea istorică şi desvoltarea naţională a Maghiarimiî,
găsesc în numele lui Kossuth un simbol. (Aşa este !—de pe
băncile stângei.) Aceasta e taina condolenţel din partea na­
ţiunii, aceasta este mesura pietăţii noastre*, a recunoscinţeî
noastre. (Aprobări, de pe băncile stângei.)
Me găsesc, On. Cameră, cu părere de rëü în situaţia
de a nu putea să privesc ca satisfăcător ceea-ce a propus
On. president al Camerei ca expresiune a pietăţii. (Apro­
bări de pe băncile stângei şi de pe acele ale stângei extreme.)
Imi voiü lua voiă şi eü a presenta, în numele meü şi
în numele tovarăşilor mei de principii, un proiect de rê-
soluţiune, care se deosăbesce de acela al On. deputat
Herman în punctul, că eü socotesc posibilă exprimarea
pietăţii numai în limitele unei manifestaţi uni pe care pu­
tem s’o facem noi înşine, fără a implica pe ceealalţî fac­
tori ai legislativei. (Aprobări vil, de pe băncile stângei.) Dar
ceea-ce se poate, pănă la această limită, după credinţa mea
după convingerea mea, trebue să se şi întâmple totd’auna.
(Aprobări vii, de pe băncile stângei.) Devreme-ce însă pro­
punerea Dluï president nu cuprinde tot ceea-ce se poate
face in limitele amintite, îmi permit a depune la biroul
Camerei, în numele meü şi în numele soţilor mei de prin­
cipii, următorul proiect de resoluţiune (Audiţii Ascultaţi !) :
Neschimbata hotărîre a Provedinţel dumnedeesci a reche­
mat pe Ludovic Kossuth din rîndurile celor vii ;
Camera deputaţilor ca representanţa legală a naţiunii şi
 313

ca interpret autorisât al sentimentelor acesteia, enunţă în

formă de resoluţiune :
că Ludovic Kossuth ’şi-a câştigat merite neperitoare pen­
tru renascerea, pentru unitatea, autonomia şi pentru des-
voltarea constituţională a naţiunii maghiare, cum şi pentru
asigurarea viitorului naţional prin propria putere a naţiunii;
şi că, prin urmare, naţiunea maghiară păstrează cu re­
cunoştinţă şi cu mulţumită memoriă vecînică luï Ludovic
Kossuth ;
ea dă, mal departe, expresiune durerii din partea naţiu­
nii pentru perderea mare îndurată prin încetarea din vie’aţă
a Iu! Ludovic Kossuth ;
ea proclamă pe Ludovic Kossuth ca mort al naţiunii, şi,
prin consecuenţă, ia următoarele resoluţiuni :
înmormântarea şi toate ceremoniile funebrale cum şi ri­
dicarea unul monument, se vor face pe cheltueala Camerei
deputaţilor.
Camera deputaţilor se va îngrigi să fie representată la în­
mormântare prin o deputaţiune.
In numele Camerei deputaţilor se va depune o coroană
pe sicriul celui trecut la eternitate.
Camera deputaţilor nu ţine şedinţă publică pană după
terminarea ceremoniilor funebrale, — cu excepţiunea când
chiar pentru această ocasiune s’ar ivi necesitatea de a se
lua vre-o resoluţiune.
l ’residentul Camerei deputaţilor e invitat a se pune, in nu­
mele Camerei, în contact cu familia decedatului, privitor la
aducerea în patrie a cenuşei marelui mort ; aducerea în
patrie se face deasemenea pe cheltueala Camerei deputaţilor.
Camera deputaţilor invită pe naţiune la ofrande, pentru-
ca să se ridice un monument vrednic de naţiune şi de ma­
rele decedat ; pentru conducerea subscripţiunii în ţeară,
pentru administrarea banilor încasaţi şi pentru pregătirea
celoralalte disposiţiuni, Camera deleagă un comitet, care
va raporta din când în când Camerei despre activitatea lui ;
Camera deputaţilor invită pe presidentul ei, ca acesta să
încunosciinţeze oficial despre caşul de doliü şi despre a-
ceste resoluţiuni ale Camerei deputaţilor pe toate munici­
piile din patrie.
Camera deputaţilor exprimă con d oletele sale familiei de­
cedatului.
Camera deputaţilor să dee prin proces-verbal expresiune
mulţumitei sale cătră naţiunea italiană şi cătră oraşul Tu­
rin, pentru acea prevenire şi ospitalitate nobilă, cu care aü
impărteşit până la sfârşitul vieţii lui pe marele fìù al patriei
noastre, pe Ludovic Kossuth ; şi Camera să invite pe pre­
sidentul ei, ca acesta să încunosciinţeze despre această
mulţumită a Camerei deputaţilor pe Camera deputaţilor din
Italia şi pe autorităţile oraşului Turin.
Urmează semnăturile : Contele Albert Apponyi, losif Fern-
 314

bacii, Ioan Ilock, Bujanovich, Oscar Ivánka, Emeric Yesz-

ter, Petru Atzél, Géza Makfalvay, Iuliű Gullner, Ludovic
Bottlik, Victor Jssekutz, Zoltán Ugrón, Ludovic Kék, Iosif
Hajós, Andreánszky.
Ministrul-president Alexandru Wekerle : Onorată Cameră,
(Ascultaţi! Ascultaţi).
Intrunindu-ne pentru a ne da tributul adoraţiuniî şi al
evlaviei pentru meritele unuia dintre cele mai măreţe figuri
din istoria noastră, simt necesitatea ca să iau cuvântul şi
eü de aci, delà acest loc, nu numai pentru a indica pe
scurt posiţiunea ce o iau eű faţă cu proiectele de resolu-
ţiunî presentate, ci pentru a contribui şi din ^ parte-’mi la
acea indivisă şi unanimă manifestaţiune a pietăţii şi adora­
ţiuniî, pe careno datorim cu toţii meritelor lui Ludovic Kos­
suth (Aprobări vii, de pe băncile dreptei) şi pentru a da
dovadă despre aceea, că privitor la modalitatea de expri­
mare a pietăţii şi adoraţiuniî pot să existe divergenţe între
noi, dar sentimentul adoraţiuniî ne e comun şi general. (A-
probări vii, de pe băncile dreptei).
Ca anteluptător şi conducător el s’a pus în serviciul idei­
lor progresive ale timpului şi devreme-ce el a lucrat cu
statornicie şi cu energie—ceea-ce e demn de bărbatul con­
ducător din” timpuri mari, — de aceea lui ’i-se cuvine par­
tea leului din acea reformă a vieţii noastre publice, căreia
s’a dat expresiune în legile noastre delà 1848, care Încă şi
astădi formează basa ordinii noastre de stat, basa întregii
noastre vieţi publice şi a desvoltării asigurate a naţiunii
noastre. (Aprobări vii, de pe băncile dreptei).
Acele evenimente de tristă aducere aminte, care aii ur­
mat, si acea apariţiune pentru noi toţi dureroasă, că idea­
lurile urmărite cu credinţă ale lui aű ajuns in contradicţie
cu legislatiunea noastră modernă, nu nè pot impedeca as-
tădi, când moartea a aplanat divergenţele^ ca închinându-
ne înaintea meritelor lui nemuritoare să încredinţam aci,
cu sentimentul neperitoarei recunoscinţe şi stime, istoriei
meritul lui. (Aprobări vii, de pe băncile dreptei.)
Pentru aceea, Onor. Cameră, mă asociez cu plăcere la
propunerea pe care On president a presentat-o în forma
unui proiect de resoluţiune (Mişcare pe băncile^ stân­
gei estreme. Aprobări de pe băncile dreptei.), declarând pe
"scurt că eu, socotind prin aceasta ca exhauriate disposiţiu-
nile ce urmează să se iee din partea Camerei, nu pot spri-
gini celelalte proiecte de resoluţiuni. (Aprobări vii, de pe
băncile dreptei.)
Prezidentul : Fiindcă nu mai doresce mme să vorbească,
închid discutiunea.
Onorată Cameră, Avem înaintea noastră patru propuneri,
asupra cărora trebue să hotărîm. Avend în vedere cuprin­
sul propunerilor şi măsura mai mare ori mai mică. a dorin­
ţelor cuprinse în aceste propuneri, mă rog a vă învoi ca
 31 r.

ordinea întrebărilor să fie astfel statorită, încât să se voteze

mai àntâiü asupra proiectului de resoluţiune al Dlul de­
putat luliû Justh. Dacă acesta va fi primit, atunci celelalte
trei proiecte sunt cădute. Dacă însă nu s’ar primi proiectul
Dlul deputat Justh, aUincî ar ajunge la votare proiectul de
resoluţiune al Dlul deputat Herman, şi dacă nici acesta
n’ar fi* primit, aş pune întrebarea privitor la proiectul de
resoluţiune presentai decătră Dl deputat conte Apponyi
faţă cu proiectul presidiai, aşa încât acest din urmă ar fi
primit, dacă proiectul Dlul deputat conte Apponyi ar fi
respins. (Aprobări.) Sunteţi cu toţii de acord? (Aprobări.)
Urmează aşadar votarea. Privitor la proiectul Dlul de­
putat Justh şi privitor la acela al Dlul deputat Apponyi sunt
nevoit să dispun votarea nominală, devreme-ce s’a cerut
aceasta decătră 20 deputaţi. Voiü scoate litera. Votarea în­
cepe la lit. «M». (Strigări vii, de pe băncile stângei extreme:
«Privitor la ce ?») Cum s’a dis, privitor la proiectul Dlul de­
putat Justh. înainte de votare ridic şedinţa pentru 5 minute.
După pausă presidentul pune întrebarea : Primesce Camera
proiectul présentât decătră Dl deputat Iuliü Justh, da ori nu?
Votarea care a urmat după aceasta, a dat următorul re-
sulţat : Dintre 451 deputaţi verificaţi, aü votat cu «da» 93,
cu « mm » 220; presidentul n’a votat; aü lipsit 128. Pro­
iectul lui Justh se presenta deci respins cu o majoritate
de 136 voturi.
A urmat votarea prin ridicare privitor la proiectul lui
Herman; majoritatea a respins proiectul.
înainte de votarea nominală ce urmează acum privitor la
proiectul contelui Apponyi, care votare începe delà litera «T»
earăşi se suspendă şedinţa pentru 5 minute.
După pausă urmează votarea.
Dintre 451 deputaţi verificaţi, au votat cu «da» 142, cu «nu»
199; presidentul n’a* votat; eraü absenţi 109. Proiectul de
resoluţiune al lui Apponyi se înfăţişează dar respins cu o
majoritate de 57 voturi şi prin urmare s’a primit proiectul
presidentului.
Presidentul anunţă apoi, că se dovedesce primit propriul
sëü proiect şi că presidiul va privi ca o datorie a sa de a
se îngrigi de executarea resoluţiunii.
Insă fiindcă probabil la constituirea deputaţiunil va fi
voind să iee parte şi Casa magnaţilor, procesul-verbal al şe­
dinţei de astădi se transmite Casei magnaţilor.
închiderea şedinţei la ora 1 şi 50 minute.
 A H IX L T A :;o .
3i(ì

DECLARAŢIA COMITETULUI NAŢIONAL

Î N A I N T E A C URŢ I I CU J U R A Ţ I DIN C L U J . 1)

O n ora b ilă C u rte, D o m n ilo r ju r a ţ i,

Memorandul, pentru a cărui publicare si respândire sun­

tem traşi ca nisce făcători de rele înaintea acestei bare ju ­
decătoresc!, nu cuprinde, precum v’aţl putut convinge, de­
cât gravaminele poporului român, care ne-a trimis pe noi,
ca să cerem scutul Tronului pentru drepturile lui nesoco­
tite şi călcate în picioare.
Ceea-ce ne-a silit pe noi şi pe întregul popor român, ca
să facem acest demers, este faptul, că atât legislaţiunea,
cât şi guvernul ne-a dus la convingerea nestrămutată, că
în faţa lor pentru noi vorbă de dreptate nu poate fi.
Inzadar aű fost toate promisiunile, ce s’aü dat în repe­
nte rîndurî pentru respectarea drepturilor noastre naţionale !
Inzadar am încercat toate formele şi mijloacele legale!
Inzadar ne-am plâns la toţî factorii competenţi al statului !
E x clu siv ism u l de ra să a d ecla ra t rësb oiü de e x term in a re
lim bii şi n a ţion a lită ţii n oastre.
Nu ne mal rămăsese dar, decât această singură cale aa-
peluluî la factorul suprem al statului şi la opiniunea pu­
blică a lumii civilisate.
Faţă cu acest act, care nu conţine decât curatul adevăr
şi este icoana credincioasă a suferinţelor şi nedreptăţilor
seculare ce le îndură poporul român din Transilvania şi
Ungaria, trebu ia ca regim u l, o r i să se d esv in o v ă ţea scă , o r i
s ă ’ş i rësbune.
Desvinovăţirea nu era cu putinţă ; a ales ca lea resb u n ă rii !
Ne-a împedecat să ajungem la Tron, şi acum ne supune
judecăţii acelora, contra cărora ne-am plâns.
C eea-ce se d iscu tă a ic i, Domnilor, este în sa şî e x is te n ţa p o ­
p o r u lu i ro m â n . *)

*) Din «Tribuna» delà 14/ 2Ö Maiü 1894.

 317

Existenţa unui popor nu se discută ; se afirmă.

De aceea nu ne e in gând, să venim înaintea D-voastre,
să dovedim, că avem dreptul la existenţă.
In tr ’ o asem en ea ch estiu n e n u n e p u tem a p ă ra în fa ţa D -voa s-
tre ; n u p u tem d ecâ t să a cu să m în fa ţa lum ii civilisate siste­
m u l a su p ritor, ca re tinde să ne răpească, ceea-ce u n p o p o r
a re m a i scum p : Legea şi limba !
De aceea nu mai suntem aici acusaţi ; suntem acusatori.
Ca persoane nu avem ce căuta înaintea acestei curţi cu
juraţi, fiindcă noi am lucrat numai ca mandatari al popo­
rului român, şi un popor întreg nu se poate trage la bara
judecătorească.
Plângerile poporului român nu pot fi judecate de un ju­
riu. exclusiv maghiar, care este şi judecător şi parte.
De aceea nu este de demnitatea poporului român de a se
apăra in faţa juriului din Cluj.
Intr’adever, aceasta e o chestiune politică şi de stat, care
resulta dintr’un proces secular. De judecată dar nu poate fi
vorba ! Ne puteţi osândi ca individi, nu ne puteţi judeca ca
mandatari ai poporului.
Dealtfel aţi înţeles şi D-voastre, că aici nu poa te fi vorba
de d rept, ci n u m a i de fo r ţă . Lucrul acesta nici nu aţi mai
încercat să-’l ascundeţi, căci aţi nesocotit pană şi formele
legale cele mai elementare, care se observă chiar pentru
criminali înaintea curţilor cu juraţi. Lumea va audi cu ui­
mire, că s’aü putut judeca nisce oameni decătră oinstanţă
judecătorească, fără ca să poată avea măcar apărători. Aţi
proclamat sus şi tare, că forţa birue dreptul, şi nici că aţi
mai căutat să mascaţi în faţa lumii aceea-ce nu mai e ju­
decată, ci executare?
Să nu ne cereţi dar noué să ne facem complici în acest
simulacru de proces, încercând să facem din partea noas­
tră un simulacru de apărare. Aü fost siliţi prin violenţă si
insulte apărătorii noştri să. se depărteze. S’a agitat prin
presă opinia publică maghiară, representată prin juriul din
Cluj, în contra noastră şi a întregului popor român. Am
fost violentaţi şi aici şi am fo s t terorisa ţl totd eau n a, cu m sun­
tem terorisa ţî în toate decând am denunţat lu m ii civilisate
a su p ririle ce le în d u ră m . Mai poate fi dar vorba aici de ju­
decată, de apărare în înţelesul juridic ? Nu! Faceţi ce voiţi.
Nevinovaţi suntem, dar D-voastre sunteţi stăpâni pe indivi­
dualitatea noastră fisică, nu însă şi pe consciinţa noastră
care în această causă este consciinţa naţională a poporului
român. Dacă nu sunteţi D-voastre competenţi să ne jude­
caţi, este însă un alt tribunal mai mai mare, mai luminat
şi desigur mai nepărtinitor, care ne va judeca pe toţi: e
tribunalul lumii civilisate, care vë va osândi odată” mai
mult şi mai aspru, decât v’a osândit pănă acum.
^Prin spiritul de intoleranţă, printr’un fanatism de rasă
fără seamën în Europa, osândindu-ne, veţi isbuti numai ca
 318

să dovediţi lumii, că Maghiarii sunt o notă discordantă în

concertul civilisaţiuniî.
D ecla r p rin u rm a re in n u m ele m eü şi al tu tu ro r co leg ilo r
m ei acusaţî, că p en tru cu vin tele a ră ta te nu ne p u tem a p ă ra .

Dr. Ioan Raţiă.

George Pop de Baseşti, Patriciu Barbu, Dr. Yasile Lucaciü,
Rubin Patiţa, M. Veliciű, Iuliü Coroianu, Dr. T. Mihali, S.
Albini, Ger. Domide, Dem. Comşa, Bas. Ratiü, NicolaüCris-
tea, Aurel Suciu, Dr. D. P. Bardami.
 319
a u j is s c a a î .

ORDINUL GUVERNULUI UNGURESC

! ' e n t r i ; d is o l v a r e a p a r t id u l u i n a ţ io n a l r o m a n .
D e là fiş p a n u l c o m it a tu lu i S ib iiil şi C o m ite să sesc.
Nr. 71/1894 res.

O n ora b ilu lu i p re sid iü a l c o n d u c ă to r ilo r p a rtid u lu i n a ţio n a l rom ân ,

la m âna D -lu ï Dr I. R atiú, a d v o ca t.
’ r
L oco.

Avênd în vedere ordinul presidenţial nr. 321 delà 16 c.,

trimis mie decătră Excelenţa Sa Dl ministru r. u. cu pri­
vire la constituirea partidului naţional român, conform ar­
ticolului 104 din legea electoralii : adunări şi partide, etc.
numai pe durata alegerilor se pot organisa, pe când reuniuni
formate pentru o acţiune mai largă, nu exclusiv pentru a-
legeri, ci cu tendinţe politice, reuniuni a căror acţiune este
continuă, nu se pot sustrage controlului autorităţilor, ear
autorităţile exercită aprobarea şi controlul acţiunii reu­
niunilor.
Existenţa şi activitatea partidului naţional român neputênd
fi deci basată pe legea electorală, exitenţa şi activitatea lui
n’are basă legală. Tocmai de aceea Excelenţa Sa Dl ministru
r. u. de interne a binevoit să interdica funcţionarea mai de­
parte a reuniunii ce există sub titlul de «Partid naţional
român.» Dealtfel conducătorii partidului liberi sunt a con­
tinua cu activitatea reuniunii lor, avênd ţintă ce nu lovesce
in legi; la acest cas însă scopul şi mijloacele ce servesc
realisăril scopului, sunt a se arăta lămurit şi amănunţit, con­
form acestei ţinte şi mijloace, precum şi avênd în \edere
cercularul ministr. de interne nr. pr. 1508/1875, şi confor-
mându-se condiţiunilor puse în acest ordin, vor face sta­
tute, a cărora aprobare va fi solicitată prin intermediul mu­
nicipiului respectiv, la ministerul de interne.
Gomunicând această hotărîre ministerială cu Onoratul
presidiü pentru a se conforma şi a o aduce şi la cuno-
scinţa tutur or membrilor conducători ai partidului, totodată
pe basa ordinului amintit observ, că dacă nu veţi între­
rupe orice activitate pe acest teren, adecă dacă veţi con­
tinua a lucra în această direcţie, se vor lua in contra-vă
cele mal severe măsuri legale.
Sibiiü, 20 Iunie 1894.
Gustav Thalmann, m. p . , flşpan.
 320
sa.

SCRISOAREA DOMNULUI EUGEN RROTE

CÄTRÄ PREŞEDINTELE CURŢII CU JURAŢI DIN CLUJ.

D om n u le P reşed in te,

Prin hârtia Domniel-voastre din 23 Aprilie a. c., No. 3.355,

îmi faceţi onoarea a më invita sä me presint la 26 Iunie a. c.
înaintea curţii cu juraţi de acolo, pentru a rëspunde la a-
cusa ce o îndreptează Dl procuror general contra mea pe
temeiul legii de presă escepţională.
Deoare-ce, precum aflasem din (Jiare, acelaşi Dn procuror
general v’a înaintat Domniel-voastre în timpul din urmă
mai multe acuse de presă in contra mea ; aşa d. e. pentru
R ep lica universitarilor români, pentru M em ora n d u l Româ­
nilor cătră Maiestatea Sa Monarchul, pentru mal mulţi ar­
ticoli publicaţi in &T ribuna » şi în « F o a ia P o p o r u lu i» — fără
însă ca până în momentul de faţă să fi primit vre-o citaţiune a
më înfăţişa — să-’mi daţi voie, Domnule preşedinte, a re­
flecta deodată la toate aceste acuse.
Nici acusa de faţă, ce aţi binevoit a ’mi-o trimite, nici
acusele pe cari nu ’mi le-aţi trimis, nu le pot considera
decât drept m ësu rl n econ stitu ţion a le ale g u vern u lu i contra
activităţii mele politice, desvoltată în mijlocul poporului
rom ân. asuprit şi nedreptăţit. Deşi aceste mësurl sunt în­
vestite cu formele justiţiei,* ele n’au nimic a face cu justi­
ţia însăşi, deoare-ce, precum voiü avea onoarea a vë do­
vedi în cele următoare, ele sunt lipsite de a trib u tele cele
m a i elem en ta re ale u n ei ju s tiţii.
La mandatul guvernului, procurorul general më învino-
văţesce ca aş fl venit pe calea presei în conflict cu nu scio
care paragrafi ai legii. E un atribut elementar al justiţiei,
ca asupra acestei învinovăţiri să se facă o instrucţie prea­
labilă, pentru a se constata dacă există, nu vina, ci un te-
meiú pentru învinovăţire Domnia-voastră, Domnule preşe­
dinte, aveţi cunoscinţă din actele proceselor, că judele de
instrucţie e pus, tot prin un ordin al guvernului, contrar
unei legi fundamentale a statului nostru, în p o siţia ciu d ată
de a nu se pu tea în ţeleg e n ici în tr'u n chip cu in cu lp a tu l.
 Legea XLI\ din 1868, aşa numita Jege a naţionalităţilor,
votată de Camerele maghiare şi sancţionată de Maiestatea
Sa Impëratul-Rege, dispune în privinţa limbii la forurile
judecătoresci următoarele:
§. 7. Fiecare locuitor al ţării, când recurge ca reclamant
ca acusat sau. ca petent la ocrotirea legii şi la spriginul ju­
decătorului, lie în persoană, lie prin procurator, poate folosi :
a) înaintea propriei sale judecătorii comunale, limba sa
maternă ;
b) înaintea altei judecătorii comunale, limba de afaceri,
saü limba în care se concipiează procesele verbale ale ace­
stei comune ;
c) înaintea propriei sale judecătorii de ocol, limba de
afaceri sau limba în care se concipiează procesele-verbale
ale propriei sale comune ;
d) înaintea altor judecătorii, ori aparţin acestea jurisdic-
ţiunii sale ori alteia : limba în care se concipiează proce­
sele-verbale ale jurisdicţiunii căreia aparţine judecătoria.
Ş. 8. In caşul §-lui 7, judecătorul resoivă acusa sau pe­
tiţia în limba acusei ; ascultarea părţilor, oculaţia judecăto­
rească si alte acte in procedura civilă şi criminală, se înde­
plinesc în limba părţii reclamante, respective a părţilor as­
cultate.....
§ 27... Guvernul ţării va îngrigi, ca în funcţiunile admi­
nistrative şi judecătoresci să fie după putinţă numite dintre
diferitele naţionalităţi persoane care aü cunoscinţa necesară a
limbii.
Oricât de mult s’ar suci aceşti paragrafi, nu se poate
insa nega, că legea aceasta fundamentala a statului nostru
poliglot asigură putinţa şi dreptul fiecărui locuitor a re­
clama, a petiţionara acusa, a fi ascultat şi a fi judecat îna­
intea propriei sale judecătorii în limba sa proprie, şi înaintea
unei alte judecătorii în limba ce se folosesce în ţinutul la
care aparţine judecătoria. Dacă toate judecătoriile şi'toţi judii
ar fi îndrept şi datori a funcţiona numai în limba maghiară
ce raţiune ar fi pentru esistenţa §§-lor 7, 8 şi 27 ai legii de na­
ţionalitate ? De altă parte, nu e un atribut elementar al jus­
tiţiei, ca reclamantul, acusatul şi judecătorul să aibă putinta
înţelegerii reciproce ? Nu e un drept al populaţiei contri­
buabile a pretinde delà stat o organisatiune, care să cu­
prindă şi justiţia cu atributele sale?
fiibunalul din Sibiiü e judecătorul meü propriii ; acest
tribunal aparţine unei jurisdicţiuni, în care limba de afaceri
e şi cea română, dupăce majoritatea populaţiei e română. Gu
toate acestea, judele de pelângă acest triîaunal, însărcinat
cu instrucţia prealabilă în contra mea, nu numai că nu e
Român, dar nici nu scie românesce. N’am putut fi deci as­
cultat, conform legii mai sus citate, în limba mea maternă
de judecătorul meü propriu. Dar n’am putut fi ascultat nici
în altă limbă, deoare-ce eü nu sciam unguresce, ear jude­
 322

cătorul nu scia nici una din limbile culte. Cererea mea, ca,
in virtutea legii, procesul-verbal să fie dresat în limba română
fiindcă are să cuprindă depunerile mele proprii, a fost re­
fusata de jude, cu provocarea la un ordin ministerial. Ce
instrucţie putea să se facă dar în asemenea condiţiuni? Ce
putea să cuprindă procesul-verbal, dresat de jude în limba
maghiară şi neînţeles, nerecunoscut, nici iscălit de mine 9 Pe
această instrucţie şi pe acel proces-verbal procurorul ge­
neral îşi întemeează acusele sale în contra mea.
Pentruca să më pot scuti în contra acelei acuse, comu­
nicată mie — earăşi în contra legii — tot într’o limbă neîn­
ţeleasă de mine, — procedura judecătorească, în legătură cu
unele disposiţii excepţionale şi cu ordonanţe arbitrare ale
ministrului, nu-’mi oferă nici un mijloc, precum voiü arăta
îndată.
In Transilvani, după suprimarea prin arme a revoluţiunii
Maghiarilor, guvernul central austriac din Yiena a luat un
şir de mesuri aspre, cari restringeaű foarte considerabil li­
bertăţile publice. Intre aceste mesuri era şi aşa numita «.Pa­
tentă imperială de preso» cu data de 17 Maiű 1852. Dupăce
la anul 1868 Transilvania, din un principat autonom, a de­
venit, în contra voinţei majorităţii mari a locuitorilor, o
parte întregitoare a regatului ungar, legea de presă ungu­
rească constituţională n’a fost introdusă şi în Transilvania,
ci aci a remas’în vigoare şi mai departe Patenta de presă
delà 17 Maiù 1852, ca măsură escepţională. Deoare-ce însă
legea de presă ungurească prevede curţi cu juraţi pentru
judecarea delictelor de presă, guvernul acum central din
Budapesta a instituit la 10 Iulie 1871 şi pentru Transilvania
trei curţi cu juraţi, împărţind fostul principat în trei aron-
dismente mari de presă. Una din aceste curţi avea sediul
în oraşul german Sibilìi. Pela anul 1871, adecă după intrarea
in vigoare a legii de naţionalităţi, judecătoriile existente
corespundeaű încă atât legii, cât şi trebuinţelor: în ţinuturi
române eraű judecători români saü judecători care sciaü
românesce, se primiaü reclamaţi uni, acţiuni şi petiţiuni ro-
mânesci; se fáceaü procese-verbale românesci ; se aduceau
sentinţe românesci. Gu un cuvent, exista putinţa înţelegerii
între cetăţeni şi judecătoriile lor proprii. înfiinţarea unei curţi
cu juraţi în Sibiiü oferia deci încâtva şi garanţia, că ze­
lul guvernului în aplicarea disposiţiunilor draconice ale Pa­
tentei absolutiste de presă contra presei române se va frânge
de bunul simţ şi de echitatea cetăţenilor germani nepreo­
cupaţi, care aveau să constitue curtea cu juraţi.
Insă, din an în an politica maghiară devenia tot mai agresivă.
■Guvernul căuta ia început prin ordonanţe, apoi prin legi a
maghiarisa tot mal mult administraţia, justiţia şi instrucţia.
In Transilvania, oraşul maghiar Cluj devenise un centru foarte
însemnat pentru propaganda politicei de maghiarisare. Se în­
ţelege că în aceeaşi mesura popoarele nemaghiare, cari for­
 323

mează majoritatatea absolută a poporaţieî, luaü o atitudine

tot mai hotărită de apărare.
Guvernul a pus la cale, pe temeiul Patentei, un şir de pro­
cese de presă, dar curtea cu juraţi din Sibiiü n’a” găsit mo­
tive pentru a da verdicte de condamnare. Unul din aceste
procese era îndreptat contra «Tribunen, cliar român înfiinţat
ia anul 1884 in Sibiiü. « Tribuna» publicase un articol, în care
califică drept un fapt ilegal şi barbar, că doi făcători de rele
care nu sciali decât limba germană, aü fost siliţi să primea­
scă înaintea judecătoriei lor proprii o apărare in limba ma­
ghiară şi tribunalul a publicat acestor nefericiţi în limba
maghiară, neînţeleasă de ei, sentinţa de moarte prin ştreang,
care s’a şi esecutat. Redactorii foaie!, traşi în judecată prin
procurorul general pentru acest articol, °aü fost achitaţi de
curtea cu juraţi din Sibiiü. Acest verdict a fost cel din urmă,
căci ministrul maghiar, prin o simplă ordonanţă, fără drept
de apel, a disolvat curtea cu juraţi din Sibiiü,” şi a învestit
curtea cu juraţi din Cluj cu drepturile curţii cu juraţi din
.Sibiiü.
Pentru-ce s’a disolvat curtea cu juraţi din Sibiiü, şi pen-
tru-ce s’a înlocuh ea cu Curtea cu juraţi: din Cluj ? Nu poate
încăpea nici o îndoeală, că guvernul a urmărit prin disol-
varea curţii cu juraţi din Sibiiü scopuri politice, şi anume
a lua mai ales Românilor singurul scut ce-’l mai aflaü în or-
ganisaţiunea justiţiei de presă faţă cu persecuţiunile ce le
îndrepta guvernul în contra lor. Jenat prin propaganda prin­
cipiului egalităţii şi libertăţii, ce se făcea prin presa ro­
mână şi decătră partidul naţional român, care era identic
•cu poporul întreg, guvernul a căutat pentru politica sa de
maghiarisare a popoarelor nemaghiare o unealtă oarbă în ce­
tăţenii maghiari şovinişti din Cluj. Mai ales procesul din urmă,
ce s’a desbătut înaintea curţii cu juraţi din Sibiiü, e foarte
semnificativ în această privinţă. La Cluj nu se putea aş­
tepta o achitare pentru aceia ’care pretind, când cetăţeanul
e osândit la moarte de judecătorul sëü propriü, să aibă pu­
tinţa a primi apărarea şi osânda în limba sa. La Cluj co-
^vîrsiaü, peste toate celelalte, interesele naţionale ale rasei
maghiare.
Judecând din punct de vedere al justiţiei, această schim­
bare a forului judecător, orice om cu mintea întreagă tre-
bue să ajungă la conclusia : că cetăţenilor maghiari din Cluj
le lipsesce orice capabililate şi aptitudine de a /i judecătorii
adversarilor lor români.
Poate să fie cineva pentru mine judecător, care tinde prin
toate mijloacele să më nimicească ? Dar şi din punct de ve­
dere formal, e constituirea unui for de juraţi maghiari pen­
tru acusaţii politici români un absurdum. Juraţii maghiari
nu înţeleg pe acusaţii români. Mijlocitorul între ei e un
tălmaciu.
Tălmaciul, oricât de dibaciü ar fi, nu e în stare a se pune
 324

în posiţiunea acusatuluï, nici a se face părtaş de căldura

lui, de convingerea lui, de entusiasmul lui. Tălmaciul ar
avea misiunea a ţinea cumpăna, pentru-ca juraţii maghiari,
preocupaţi delà început contra acusaţilor români, să nu fie
sedusï în judecata lor de cuvintele acusatorului public ma­
ghiar, care străbat directe, fără mijlocirea tâlmaciului, ini-
nima juraţilor.
Niciodată un tâlmaciü nu va putea împlini această misi­
une dificilă, şi precum a dovedit practica, acusaţii români
în toate casuî’ile au. protestat contra insuficienţei tălmăcirii.
Dar această împregiurare n’a fost niciodată o pedică, pen­
tru-ca juraţii să condamne pe acusaţi, precum n’a fost nici
lipsa de apărători şi a altor forme recerute de justiţie. Cine
a fost adus înaintea juraţilor maghiari şi era Român, a fost
condamnat.
Din o experienţă bogată de aproape dece ani, din nume­
roasele procese politice ce exclusiv unguresce s’aü desbătut
înaintea curţii cu juraţi clujene, fiecine trebue să fi pri­
mit convingerea, că această instituţie, unică în felul ei,
poate să servească orice alte scopuri, numai scopuri ale
justiţiei nu.
Principiile revoluţionare nu sunt scutite prin legi în nici
un stat de ordine ; şi nici un stat de ordine nu urmăresce
pe aceia care comba’t şi condamnă acele principii. Procuro­
rul general din Cluj a tras în judecată pe Dl Cornel Pop-l'ăcu-
raru pentru un articol apărut în « Tribuna», care combatea cul­
tul şi spiritul lui Kossuth, şi ’l-a dus înaintea curţii cu ju­
raţi din Cluj, care ’l-a conadmnat la un an închisoare. Din
temniţă, Dl Păcurarii, a eşit greii bolnav şi a părăsit ţeara.
A fi dinastic într’un stat monarchie, mai ales atunci când
poporul are a mulţumi de mult Casei domnitoare sprigin
si bunăvoinţă, nu trece nicăieri decât de o datorinţă şi o
virtute. Procurorul general din Cluj a tras în judecată pe regre­
tatul preot Ioan Macaveiü, care publicase un articol, în care
se făcea o paralelă între dinasticismul român şi, spiritul re­
voluţionar al Maghiarilor. Dl Macaveiü se provoca la unica dis-
tincţiune militară ce există în toată monarhia, la medalia
mare cu inscripţiunea istorică : «Für standhaftes Ausharren in
der beschworenen Treue'», ce aternă de drapelul regimentului
român din Năsăud. Procurorul’i-a replicat acusatuluï de pe
tribuna acusatorului public: «.Credinţa Românilor pentru Tron
la 1848 e o ruşine». Dl Macaveiü a fost condamnat de curtea
cu juraţi din Cluj la un an şi jumetate temniţă. Din temniţă
a eşit bolnav şi a murit mai ditele trecute.
A renunţa la exerciţiul unui drept constituţional nu poate
să fie după codul penal nici un fel de crimă, ear a motiva
această renunţare cu atât mai puţin. In Ungaria există un
singur cerc electoral unde Românii nu pot fi împiedicaţi
a alege un deputat în representanţa ţării. Acest cerc, al
Caransebeşului, a ales de deputat pe generalul Traian Doda
 care, în înţelegere cu alegëtoriï sëï, a refusât a intra ca u-
nicul représentant român în Parlamentul maghiar, decla­
rând că în constituţia terii nu e loc pentru poporul român.
Declaraţia generalului cătră preşedintele Camerei maghiare
şi cătră alegëtorï, a fost reprodusă şi susţinută de « Tribuna».
Pentru această declaraţie guvernul a tras înaintea juraţilor
maghiari pe generalul Traian Doda, ales deputat, şi pe Dl Ioan
Slavici, directorul « Tribunei». Generalul Doda, care nu s’a
presentai înaintea juraţilor, a fost condamnat în lipsă la 2
ani, ear Dl Ioan Slavici la 1 an de temniţă. Generalul, atins în-
tr’aceea de apoplexie, a fost graţiat de Impëratul şi coman­
dantul sëü suprem, ear Dl Ioan Slavici a eşit din temniţă frânt
trupesce şi a părăsit ţeara.
Expunerile mele ar lua o extensiune prea mare, dacă aş
voi să më opresc ta toate caşurile, în care juraţii maghiari
au dovedit că nu voesc să fie socotiţi ca judecători, ci nu­
mai de călăii politici al adversarilor lor români. Procesul
Repliceî şi al Memorandului sunt proaspete în memoria fie­
căruia, şi D-voastră, Domnule preşedinte, aţi condus chiar
desbaterile lor.
Domnul Aurel C. Popovici, încă în presupunerea, căe vorba
de apărarea faptelor sale înaintea forului judiciar, s’a pré­
sentât înaintea juraţilor, a trebuit însă să renunţe cu apă­
rătorii lui cu tot la apărare, şi pentru-ca puterile sale ti­
nere, atât de necesare poporului sëü, să nu fie frânte în
temniţă, unde a fost condamnat să şeadă 4 ani, a trebuit
să părăsească ţeara. Colegul sëü N. PÎoman a intrat pe un
an în temniţă, unde trăesce încă.
Colegii mei din Comitetul central al partidului naţional
aü fost şi el înaintea juraţilor din Cluj pentru cunoscutul
Memorand cătră Maiestatea Sa Monarchul. Şeapte-spre-dece
dile consecutive ei s'aü silit a face din adversarii lor poli­
tici—judecători, dar în sfârşit nu le-a rëmas decât să declare
că, «n’aü ce căuta înaintea acestei curţi cu juraţi», că «nu
este de demnitatea poporului român de’a se apăra’ în faţa ju­
riului din Cluj» şi «că aci nu poate fi vorba de dreptate, ci
numai de forţă». Ei aü renunţat la orice apărare şi v’aü
strigat: «Faceţi ce voiţi».
In faţa acestor stări faptice, mai pot eü considera pe ce­
tăţenii maghiari din Cluj ca judecătorii mei ? Nu trebue să
am ferma convingere că D-voastră, Domnule preşedinte, më
chemaţi înaintea curţii cu jurat! nu pentru a më judeca,
ci pentru a executa o sentinţă de condamnare luată de mal
nainte de adversarii noştri politici ?
Dacă colegii mei din comitet v’aü declarat că n’aü ce că­
uta înaintea acelei curţi cu juraţi, ce aş avea eü să caut
acolo ?
Ë fără îndoeală un interes al politicei nefaste de maghia-
risare, ca rindurile luptătorilor patriotici, cari combat acea­
stă politică, să fie rărite. Nu putem să dăm mână de aju-
 326

tor la ajungerea acestui scop, căci prin aceasta ne-am sin­

ucide. Ear dacă la Cluj «nu mai poate ii vorba de drept,
ci de forţă, cred că n’a sosit timpul pentru-ca să se opună,
aşa precum se cuvine, forţei tot forţa.
‘ Aceste consideraţiunî më determină a vë declara, Dom­
nule preşedinte, că* nu pot urma invitării Domniei-voastre
şi vé rog* a primi cu această ocasiune espresiunea distinsei
mele consideraţiunî.
Bucurescl, 18/30 Maiü 1894.

Eugen Brote.
 ADRESA ACADEMIEI ROMÂNE IN CESTIUNEA
NAŢIONALA.
B u c u r e s c î , iu 1 I u n i e ÌS94.

In creeril Garpaţilor, care din măreţul nod al Alpilor des­

cind spre Resărit ca o fortăreaţă înaintată a Europei cen­
trale, şi la gurile Dunării, care-’şi ia obîrşia nu departe de
sorginţile confraţilor sei. a Rinului, a Ronului şi a lui Po,
locuesc Românii, legaţi prin origine şi cultură de popoarele,
care aö stat şi staü in capul civilisaţiunil lumii.

Invasiunile ginţilor, care aü desfiinţat imperai roman aü

sdruncinat adânc" pe aceşti coloni aï marelui Imperai Tra-
ian, căci ei aii fost sfâşiaţi în mal multe state saü alipiţi
politicesce cătră formaţiuni etnice străine de dînşiî.

Cu toate aceste, Românii nu aü fost desfiinţaţi, şi plini de

vieaţă ’si-aü îndeplinit datoria de sentinelă totdeauna trează
şi totdeauna vitează, când Turcii triumfători în Orientul
Europei ameninţau creştinătatea.

Pela finele secolului al cincl-spre-decelea Papa Sixtu IV

scria lui Ştefan Vodă-cel-Mare, Domn al Moldovei: — «In-
«treprinderile tale în contra Turcilor le-ai purtat cu atâta
«înţelepciune şi cu atâta tărie şi ele aü mărit întru atâta
«strălucirea numelui tëü, încât eşti în gura tuturora şi de
«toţi eşti lăudat, in unanimitate» ; ear istoricul german Ioan
Christian Engel dice despre Domnul Tëriï-Românesci, Mi-
haiű Viteazul, ucîs de mâna trădătoare la începutul secolului
al şeapte-spre-decelea :«Să depunem flori pe mormântul aces-
«tul Domn de mare însemnătate pentru istoria lumii, căci
«el a ajutat, şi a ajutat puternic, să apere Europa de Turci ;
«şi de nu s’ar fi născut în timpuri atât de grele, acest băr-
«bat ar fi făcut minuni şi posteriiatea ’l-ar ii pus alăturea
«cu Temistocle şi cu Ioan Huniad.»
Cât timp ţerile romàne şi eroii neamului românesc, între
care numerám pe Ioan Huniad şi pe Mateiü Corvin, aü ţi­
nut piept Turcilor, aceştia nu aü putut pătrunde în inima
Europei. Dar chiar în urmă, când semiluna înlocui crucea
 328

pe zidurile Budeï, degradată in timp de doi secoli din ca

pitală a regatului sfintului Ştefan la principala cetate a ri­
nul paşalîc, Principatele Moldovei şi al l ’ëriï-Romànescï aii
rëmas totuşi cu domniile lor naţionale şi’ cu individualitatea
lor respectată.

Numai mai tardiű luptele dintre Turci şi cele doue mari

împăraţii vecine aü prefăcut Moldova şi Valachia în câmp
constant de bătălie şi aü îngenunchiat sub grea apăsare şi
pe Românii din alte state. Acesta este timpul devastări­
lor materiale şi morale, care päreaü că vor distruge si în­
gropa neamul românesc.

îndelungatele suferinţe, prin care a trecut neamul româ­

nesc, ’l-aü oţelit însă tot mai tare şi ’l-aü înzestrat cu o te­
nacitate şi o vitalitate extraordinară, a căror expresiune vie
e depusă în doue dicëtoare poporale : «Apa trece, petrele
rernân» şi «Românul nu piere». Astfel stau Românii şi as­
tădl concentraţi în masă compactă pe acelaşi teritor, pe
c !ire ej f°.st ced a ţi în primul secol al erei creştine, pă­
şind fără esitare şi cu decisiune în noua cale deschisă în
secolul nostru progresului omenirii, prin proclamarea ega­
lei îndreptăţiri a oamenilor şi a popoarelor şi a respectului
datorit individualităţii naţiunilor, ca legi fundamentale ale
vieţii omenesc!.

In toate ţerile unde locuesc Românii, în Regatul Român

independent ca şi în statele ce se învecinează cu dînsul,
el s’aű ridicat cu vigoare şi ocupă o posiţiune înaltă si res­
pectată, prin aptitudinile lor, prin progresele desăvîrşite,
ear mal ales prin apucăturile lor liniştite şi paclnice, care
aü format dintrînşii cel dintâiü element de ordine şi prin
urmare de civilisaţiune în Orientul european.

Toate popoarele europene s’aű bucurat de această renas­

cere a neamului românesc, ear Românii s’aü arătat totdea­
una plini de recunoscinţă cătră binefăcători şi amici şi aü
împăcat pe cei mal,mari vrăşmaşi ai lor. Numai cu naţiu­
nea maghiară poporul român n u s’a putut şi nu se poate'în­
ţelege, căci Maghiarii se încearcă în timpurile noastre, pe
căi pezişe şi prin mijloace violente, să obţie astădi delà
Români ceea-ce n’aü fost în stare să obţie delà el aproape
doue milenii precedente — desfiinţarea Românilor ca naţiune.
Maghiarii cer ca Românii să uite limba, religiunea şi obi­
ceiurile lor şi să devie Maghiari în toate emanaţiunile vieţii
lor naţionale.

Aceasta este cestiunea cea mare, care agită atât de adânc

inimile şi spiritele poporului român din Transilvania şi Un­
garia şi care culminează acum în sentinţa curţii cu juraţi
din Cluj, care a condamnat pană la cinci ani de închisoare
 329

pe căpeteniile poporalul român din regatul Ungariei, pen-

tru-că aceştia s’aü încercat a depune în linişte si cu res­
pect gravaminele naţiunii, ce el represintă, în manile Su­
veranului lor— al Impëratului-Rege al Austro-Ungariel, ce­
rând delà dinsul apărare şi dreptate, cerând delà dînsul
ca să înceteze măsurile inice, prin care în regatul poliglot
al Ungariei cele 6 milioane de Maghiar! caută să reducă la
ilotism celelalte 11 milioane de Ne-Maghiarl — Român! (3
milioane), Germani (2 milioane). Croaţi, Sârbi şi Slovac! (6
milioane), care toţi doresc să trăiâscă in pace frăţească cu
Maghiarii, sub ocrotire de legi drepte şi egale pentru toţi.

Academia Română, cercetătoarea istoriei neamului româ­

nesc, păstrătoare a limbii naţiunii românesc! şi centrul de
activitate al culturii românescl, face un călduros apel la
membrii institutelor de cultură ale întregului neam ome­
nesc, ca să se intereseze de causa cea dreaptă a Români­
lor din Transilvania şi Ungaria, care e totdeodată o causă
culturală generală. Numai încetând dintre naţiuni luptele cu
scop de a se distruge unele pe altele, pacinica si armonica
desvoltare a omenirii prin sciinţe şi arte va ti asigurată si
lumea va da un spectacol demn de sforţările ce ah făcut şi
fac spiritele superioare, care de secol! lucrează Ia orogresul
constant^al^omeniril.
Preşedintele Academie! Române : Ion Ghica.
Vice-Preşedinţl : Iacob Negruzzi, Vasile A. Urechiă, Dr. Di-
mitrie Brândză.
Secretarul general : Dimitrie A. Sturdza.
Membri :
t
fetru S. Aurelian Niculae Ionescu Petru Poni
Victor Babeş Ioan Kalinderu Niculae Quintescu
Ioan Caragiani Vasile Maniu Grigore Ştefănescu
Ştefan Fălcoianu Dumitru C. Ollănescu Alexandru Xenopoi
Spiru Haret
 330

A IV K X IÆ . ; i "S .

D-l HIERONYMI, MINISTRUL UNGURESC DE INTERNE,

DESPRE CESTIUNEA ROMÀNA

( Din discursul scû delà 1.9 Iu lie 1 8 9 4 , ţinut înaintea alegătorilor sei
la Cojocna.)

Acum, dupa-ce dieta a fost prorogată, am grăbit aci in

cercul alegătorilor mei, pentru a visita părţile transilvănene
ale terii (Exclamări entusiaste), unde in lunile din urmă îm-
pregiurările n’aü fo,st normale. (Aşa este !) S’aü ţinut întru­
niri, aii urmat atrupamente pentru a manifesta că pături
întinse ale poporaţiunil n’ar fi mulţumite cu starea de drept
din present, şi c ă ” acestea ar fi inclinate să întrebuinţeze
orice mijloace pentru schimbarea aceleia. A trece cu ve­
derea astfel de fapte şi ale ignora nu e permis, deşi originea
acelora e din un trecut îndepărtat. (Aprobări entusiaste.)
Deja în toamna anului 1891 m’am ocupat în vorbirea ţinută
la Hatzfeld cu cestiunea română a naţionalităţilor. Deja atunci
am expus, că acel program politic al aşanumitului Comitet
naţional, care vrea să desfiinţeze uniunea cu Ungaria, care
voêsceacrea teritorii administrative separate din punctul de
vedere al limbilor din ţinuturile locuite de Români ale patriei
noastre, care ar resturna constituţiunea veche de mulţi secol!
a patriei noastre, ar ataca întregitatea şi unitatea ţării,—şi că
nu există nici un guvern maghiar, nici un bărbat politic,
care ar putea sprigini aceste aspiraţiunl. (Apiause şi apro­
bări frenetice.) Am totuşi şi acum, caşi în anul 1891, con­
vingerea că, deşi o mare parte a clasei inteligente a popo­
rului român agitează în favorul acestui program şi deşi
presa română aproape fără excepţiune stă pe acest punct
de vedere, totuşi totalitatea Românilor nu părţinesce aceste
exageraţii, ci si aci, ca in oricare acţiune politică, opiniu-
nile ultraiştilor sunt cele mal sonore, ear mulţimea elemen­
telor moderate, mai mare la număr şi mal trează ca înţele­
gere, e condamnată să amuţească. (Aşa este !) In acelaşi

( ') T rad u cere d in « P e s t e r L lo y d » d e la 20 I u lie 1894.

timp am mai dis, cä voim să spriginim acele dorinţe ale
Românilor, care se basează pe plângeri drepte, şi anume
am indicat ca fiind de această natură pretensiunea ca cen­
sul pentru dreptul de alegător să se întemeeze în întreagă
ţeara pe una şi aceeaşi basă fundamentală,,cadreptul de
alegător să nu se întemeeze în părţile transilvănene pe o
altă basă, decât în Ungaria. Apoi totdeauna am mai dat
expresiune convincţiunii mele, că aşa numita cestiune ro­
mână a naţionalităţilor e a se reduce în mare parte la rele
sociale şi administrative şi că sanarea e a se căuta în a-
ceastă direcţiune. Mai tàrdiü, în anul 1893, am exprimat
aceeaşi convingere în camera deputaţilor ; şi atunci am dis
(Audiţii) că ţinta ultimă a politicei de naţionalităţi a gu­
vernului e, ca liecare cetăţean al p atriei fără deosăbire de
limbă să conlucreze cu noi la consolidarea naţiunii şi la în­
florirea patriei. (Aprobări îndelungate şi apiause frenetice.)
Către această ţintă trebue să tindem, cu toate că o mare
parte a inteligenţei politice române stă pe basa programu­
lui politic delà 1881 al Românilor, al cărui punct cardinal
e desfiinţarea uniunii Ungariei cu Transilvania. Declar şi
acum ca şi cu acel prilej, că nu vom sta niciodată de
vorbă cu aceia cari staü pe basa acelui program politic.
(Aprobări entusiaste.) Dincontră, dacă se găsesc poate agi­
tatori lipsiţi de consciinţă, care scot, din minţi pe popor
afirmând că ar fi cu putinţă vr’odată — fie prin orice mij­
loace— a rupe delà teritorul statului ungar o parte măcar
oricât de mică, ori a schimba constituţiunea ungară rës-
turnând unitatea naţiunii, guvernul va sci să aplice, împo­
triva acestor agitatori, legea cu o severitate care nu admite
cruţare, cu o energie care nu îngăduie transigenţă. (Apro­
bări frenetice.) Compătimirea ce simţim cu toţii faţă cu
poporul cinstit dar dus în rătecire, nu ne poate reţine de
a ne apăra pănă la extrem, impotriva unei astfel de încer­
cări, patria şi constituţiunea.
On. Domni, Eü am întâlnit astfel de Români patrioţi,
care eraü de aceeaşi părere cu mine, că aplanarea contra-
rietătilor naţionalităţilor e în interesul atât al Românilor,
cât şi al Maghiarilor” dar că putinţa unei împreună lucrări
e totuşi exclusă pentru toţi aceia, a căror agitaţiune e în­
dreptată împotriva întregi taţii ţerii ori în contra constitu-
ţiunii acesteia. (Aşa este ! Aprobări.) Românii trebue să se
convingă că acele postulate care ţintesc la crearea unui te-
ritor administrativ special românesc nu se pot réalisa nici­
odată şi nici într’ un chip. (Aşa e !) şi că nisuinţele care
ţintesc”in această direcţiune nu pot avea alt résultat, decât
că dinsele dificultează şi paralisează lucrarea acelora, care
n’aü altă dorinţă mai mare, decât ca poporul de limbă, ro­
mânească, cu care dorim să trăim pecât e cu putinţă in
cea mal bună înţelegere, să se desvolte în patrie şi să se
bucure de bunăstare şi îndestulare. Vom lucra necurmat
 332

în această direcţiune şi nici asupra ţintelor noastre politice,

nici asupra stăruinţei cu care urmărim acele ţinte, nu va
exercita vre-o influenţă împregiurarea că nu vom ti spriginiţi
decătră o parte a inteligenţei române, ci dimpotrivă în-
timpinăm pedeci din partea acesteia... (Aşa este ! Aprobări
frenetice.)
 333
A X 'n X A « K .

Mí NI STR UL-PRESID ENT UNGURESC D-l Dr. G. WE-

KERLE, DESPRE GESTIUNEA. ROMANA1)
(D in discursul sëii ţinut înaintea alegatorilor sei la B a ia -M a re ,
la 5 A ugust 1894.^

a... Cestiunea naţionalităţilor, care în timpul din urmă a

început a ajunge tot mai acută, poate fi resolvată — după
părerea m ea— nu prin câte o lege, ci numai prin o lucrare
consecuentă. Gestiunea naţionalităţilor — dacă îmi e per­
mis să më exprim astfel, deşi eü In genere nu cunosc o ast­
fel de cestitine—nu e nouă ; mal corect dis : nu sunt noué do­
rinţele, ca în statele cu mal multe limbi, avênd în vedere fe­
luritele naţionalităţi, să se înfiinţeze organe separate, circum-
scripţiunî administrative, în care, înlăturându-se limba ofici­
ală a statului, să dobândească limba altor naţionalităţi supre­
maţia. Ele sunt de aceeaşi dată cu sulevarea cestiunil naţi­
onalităţilor, care a început a ajunge, în sfertul din urmă al
secolului trecut, la suprafaţă ca o problemă politică gene­
rală şi care în efectul el retroactiv se accentuează şi la noi.
La început moderată, ear mai tarditi formând o idee po­
litică cu un caracter statornic şi stăpânind întreg secolul,
această cestiune — după părerea mea — va fi, poate chiar
în cel mal apropiat viitor, despoiată în ceea-ce privesce
importanţa ei, prin alte cestiunî de natură socială, eco­
nomică şi socialistă. Această impregiurare nu ne poate însă
opri a ne ocupa cu temeiü de această cestiune, fiindcă nu pu­
tem trece la cestiunî noue, fără de a fi regulat pe cele vechi.
Abia în timpul din urmă am vëdut excrescenţele acestei ces­
tiunî a naţionalităţilor. Am vëdut că anumite postulate ale
naţionalităţilor ah* fost cultivate şi ’şi-au primit vieaţa din
străinătate. Ce e drept, în lumea oficială din străinătate ele
n’ah găsit spriginire, pentru-că, pecât ajung informaţiunile
mele, cercurile oficiale stah departe de aceste tendenţe. In

') T radu cere d in « N e u e freie P r e s s e » , d e là 6 A u gu st 1894.

schimb insă lucrează reuniuni particulare pentru spriginirea
acelora. Ne lovim şi de alte excrescenţe, de acele exage­
rări, cu care ne acusă în faţa întregii lumi, că noi voim a
purta o politică neumană, de forţă, nimicitoare. Fac aci a-
mintire de aceasta, pentru-că chiar în aceste locuri se poate
încredinţa fiecare despre starea adeverată a lucrurilor. (A-
probări însufleţite.) Eü constat, nu pentru D-voastre, ci în
faţa străinătăţii, inexactitatea şi lipsa de temeinicie a aces­
tor învinovăţiri. Ne acusă cu maghiarisare prin forţă. Eü
ca şef de cabinet trebue să constat, în ce consistă îa noi
maghiarisarea. Ea consistă într’aceea, că statul doresce să
facă accesibilă pentru oricine limba sa oficială şi nu poate
tolera încercări prin violenţă— fie aceste de orice natură—
împotriva disposiţiunilor legale ale noastre, ori agitări în
contra legilor existente. Din aceasta nu se poate însă trage
conclusione la o maghiarisare prin forţă. Arătaţi-’ mi un li­
nie exemplar dintre aceşti Români prin forţă maghiarisaţi.
(Ilaritate.) In faţa acestor nedrepte învinovăţiri, am fost ne­
voiţi să ne îngrigim, ca întrucât se săvîrşesc lucrări con­
trare legilor, aceste să fie înlăturate pe calea legii, pentru-
ca în această ţeară teorismul să nu aibă loc şi pentru a-
ceea am luat acele disposiţiunl poliţienesc!, pentru-ca liniş­
tea publică să fie garantată. Aşa d.° e. am desfiinţat Comi­
tetul român delà Sibiiü, care lucra fără a avea statute şi a
cărui activitate lua întindere prin înlănţuirea cu legături de
dinafară de patrie, şi n’am tolerat şedinţele acestui Comitet,
şi nu le vom îngădui nici pe viitor. Am făcut aceasta, pen­
tru-că noi voim să respectăm principiul, că dreptul de re­
unire şi întrunire e şi trebue să remână una dintre insti-
tuţiunile liberale ale cetăţenilor statului ungar dar că el tre­
bue să se exerciteze astfel, încât să nu ’şi-’l poată însuşi pe
teritorul ţerii noastre şi cetăţeni ne-ungari. întruniri de fe­
lul acestora nu putem permite, ci, respundênd necesităţii,
vom lua în această privinţă toate disposiţiunile, pentru a
le opri, pentru-ca nu cumvâ singuraticii să poată provoca
în chip neîndreptăţit ajutorul străinătăţii împotriva unor
rele, care dacă în realitate ar exista, datoria noastră ar ii
a le sana. Prin aceste disposiţiunl severe care asigură li­
niştea publică şi integritatea statului, voim să manţinem a-
eeìe principii care incepênd dela a. 1868 aü fost neîntre­
rupt normative şi care consistă într’aceea, că noi, necondi­
ţionat, nu vom tolera nici o încercare în stare a turbura a-
ceastă integritate de stat. Nu putem permite nici un fel de
formaţiuni "noue de stat, care ar deosăbi această ţeară după
naţionalităţi şi ar crea o administraţiune osăbită împărţită
după naţionalităţi ori vr’o astfel de împărţire în circumscrip-
ţiuni. De altă parte nu facem în aplicarea legilor nici o de-
osăbire de limbă între singuraticii cetăţeni ai statului. Fa­
cem accesibilă pentru fiecare naţiune oricare instituţiune
de stat. Le împărteşim cu toate âvantagiile unei adminis-
traţiunî ocrotitoare şi binefăcătoare în toate direcţiunile ;
ba'întrucât puterea statului ne va permite, vom purta chiar
grige, ca să promovăm sentimentul de individualitate şi con-
sciinţa de sine a concetăţenilor noştri, care vorbesc alte
limbi, pentru-ca aceştia să fie cetăţeni aï statului în toate
privinţele egal îndreptăţiţi. (Apiause frenetice.) Aceasta e
politica tradiţională, pe care trebue să o aprobăm fără nici
o reservă. acesta e singurul modus procedendi al liberalis­
mului. Nu e bărbat liberal de stat acela, care se închină
în cestiuni bisericesc! ori sociale unor vederi liberale., ear
cu prilejul aplicării legilor faţă cu celelalte naţionalităţi, nu
e în stare ori nu posedă curagiul de a trage consecuen-
ţele. Vom aplica principiile noastre şi faţă cu concetăţenii
care vorbesc alte limbi, dar vom pretinde apoi şi din par­
tea lor aceeaşi îndeplinire a datoriilor ceaü...» (Aprobări vii).
 330
i 4 I V I ': X A îi Ü .

Dl COLOMAN TISZA, FOST MINISTRU-PRESIDENT AL

UNGARIEI, DESPRE CESTIUNEA ROMANĂ.1)
( Din discursul seti dela 2 Septem vrie 1 8 9 4 , ţinut înaintea alegëtorilor sei
la O radea-m are.)

«... Acum am de gând să vorbesc despre cestiunea naţionali­

tăţilor. Şi aci cădem în exageraţii. Nu e permis să nesoco­
tim pericolele acestei cestiunl, dar nici să le socotim în
prea mult; altfel ar însemna că ne e frică de ele — pen­
tru ceea-ce dealtcum nu există nici un motiv. Gestiunea na­
ţionalităţilor a existat totdeauna în Ungaria şi niciodată n’a
adus legislativei greutăţi mal mari, ca acum.»
Trecênd la cestiunea romană Dl Tisza declară :
«Mie ’mi-a stîrnit luarea aminte faptul, că unii recomandă
mai vîrtos revisuirea legii electorale pentru Transilvania, ca
mijloc special pentru înlăturarea mişcării Românilor. Ne­
greşit această lege se poate ameliora, dar modificarea legii
electorale şi în special schimbarea censului pentru dreptul
de vot, rămâne totdeauna o cestiune ce trebue cumpănită
matur, îndeosăbi însă în interesul unei singure naţionalităţi
nu ne e îngăduit să schimbăm censul. Dar e aceasta nece­
sar ? Dar în Transilvania censul e acelaşi pentru toate na­
ţionalităţile. Românii aü majoritatea în câteva circumscrip-
ţiunl electorale. Pentru-ce dar nu aleg representanţl care
să aducă înaintea parlamentului plângerile şi dorinţele lor?
Din altă parte vine aceasta, căci poporul român e blajin,
când nu e asmuţat. O altă causă are politica de pasivi­
tate a Românilor. Dar poate oare un stat să silească pe
naţionalităţi, ca aceste să se împărtăşească de drepturile o-
ferite de legi? Nici cu ademeniri nu-’i e permis guvernului
să se apropie de Români. Dreptul şi libertatea s’ati dat Ro­
mânilor ; n’aü decât să vină şi noi îl primim cu plăcere.
Cum e dar resolvabilă cestiunea naţionalităţilor ? Privitor
la aceasta are şi statul datoriile sale şi societatea pe ale sale.
Datoria statului e, ca — în limitele intereselor de stat— să
facă pentru flecare naţionalitate ceea-ce promovează bună­
starea acesteia. Cine nu se mulţumesce cu atâta, cine are

*) T r a d u c e r e d in «N eu e fr e ie P resse» d e la 3 S e p t e m v r ie 1894.
 de gând-să vateme integritatea statului ori să lovească în
interesele acestuia, pe acela să-’l ajungă desăvîrşita asprime
a legii.
Acestor tendente aparţine faptul, că unii ultraiştl să a-
sociează cu conaţionali de al lor din afară de stat împotriva
legăturii de stat ungar. De această categorie se ţine şi fap­
tul, că ultraiştl aparţinând feluritelor naţionalităţi1, care n’aű
altceva în comun decât duşmănia împotriva statului ungar,
se ridică in contra acestuia. Pe aceştia trebue să-’î facem
să simtă desăvîrşita asprime a legii. Trebue să ne ferim
însă de a face, ca, pentru ţinuta singuraticilor ultraiştl, să
suferă întreg poporul. Mai vîrtos trebue să ne păzim însă
de a ne da friü liber prin demonstraţiunî de stradă nemul­
ţumirii noastre împotriva acestora. Faptele ultraiştilor ro­
mâni nu pot strica decât numai acestora. Prin demonstra­
ţiunî dăm îndreptăţire aparentă acelora, care vorbesc în
străinătate despre apăsarea limbii, căci acolo nu se scie ce
anume se petrece aci, dar despre excese se citesce. Si se
crede că sunt generale caşurile de felul acestora.
De altă parte trebue să ne dăm silinţa a trage în cercu­
rile noastre pe acea parte a cetăţenilor ne-maghiarl, care
sunt credincioşi şi naţionalităţii lor, dar şi statului ungar.
IndeosăbI în Transilvania s W putea înlătura prin reunirea
sociaiă neîncrederea ce stăpânesce.
Ultraiştil naţionali încearcă să propoveduească acolo, că
ar fi ajuns în slăbire consolidarea Ungariei, că s’ar fi clă­
tinând raportul Ungariei cătră celalalt stat al monarchie! şi
chiar raporturile dintre naţiune şi Coroană.
Aceasta nu e adevărat; decât că nu ajunge a nu vrea a-
ceasta, ci trebue evitată chiar şi aparenţa.
Nu pornind din sentimentul "de poltronerie, ci cu cre­
dinţă în viitorii! Ungariei, die eü, că naţionalităţile Unga­
riei vor exista, când pelângă iubirea de“ libertate se va
păstra şi o judecată raţională, pentru-ca să se cunoască
mesura cât de departe e permis a înainta în întrebuinţarea
libertăţi!.»
Trecând la transacţiunea cu Austria, Dl Tisza dice:
«Peste tot eü nu privesc ca o apariţiune favorabilă faptul,
că un partid însufleţit al ţeril a inscris pe stindardul sëü,
mainte de toate, modificarea unor disposiţiuni importante
ale art. de lege XII din 1807. Mâ închin sincerelor Iu! in-
tenţiunl, dar nu cred, că această modificare ar fi cu putinţă
ori recomandabilă între împregiurările de faţă. Un trecut
de 27 ani a dovedit, că stând pe acea basă, noi am făcut
progrese uriaşe din punctul de vedere intelectual şi material.
Această basă a asigurat înrîurirea statului ungar asupra a-
facerilor comune, şi chiar în străinătate se recunoasce că
în politica externă Ungaria a devenit un factor, de care
trebue să se ţină seamă. Dacă, stând pe o astfel de basă,
se pot obţine astfel de resultate, e oare bine, ca în vede­
22
 338

rea atât de numeroşilor duşmani să se ia de ţinţă turbu-

rarea acestei base fundamentale ? Dealtfel eù nu cred că
legea de transacţie poate fi modificată atât de uşor şi simplu,
ca, în toate caşurile, alte legi. E frumoasă idea de a vedea
pe Ungaria ajunsă la neatîrnare, dar patriotismul nostru
reclamă, ca să păşim împotriva ăstorfel de tendenţe, chiar
şi atunci când o p'arte or! alta a acestor tendenţe, ne-ar fi
întipărită în inimă. Aceasta aştept eű dela partidul liberal,
şi pentru aceea îi sunt şi îi rămân soldat credincios, gata
totdeauna să-’l servesc.»
 339

A V 1 :\ \ B 7 .

CONTELE KALNOKY, MINISTRUL AUSTRO-UNGAR AL

AFACERILOR EXTERNE, DESPRE GESTIUNEA RÜNÂNÀd)
D in discursurile sale ţinute în comitetele delegaţiunilor austro-ungare
la 1 8 şi 1 9 Septem vrie 1 8 9 4 .

In delegaţiunea austriacă :

«....Un alt stat vecin, despre care va dori comisiunea să clic

■câteva cuvinte, e România. Această ţeară a fost, dintre ţerile
ce sunt înafară de triplă alianţă, una dintre cele dintàiü, care
a recunoscut scopurile într’adevër pacînice ale triplei ali­
anţe, şi s’a hotărît a se declara pentru aceste şi a căuta un
sprigin la puterile centrale. Raporturile foarte amicale, pe
care în urma acestora le păstrăm de ani încoace cu Ro­
mánia, s’aü dovedit a fi statornice şi impulsul dat în această
direcţiune decătră Rege şi guvern, a avutrësunet din ce în
ce mari mare în ţeară.
Aceste bune raporturi cu Románia şi cu guvernul aces­
teia ne îndreptăţesc a ne exprima convingerea, că acesta
va sci pune graniţe curentelor agitatoare care în escrescen-
ţele şi efectele lor sunt îndreptate împotriva liniştii şi or­
dinii din ţeara învecinată, şi că va sci dispune ceea-ce trebue
să se facă pentru a satisface şi mai departe îndatoririlor lui
de vecin prieten. Eü sunt convins, că tocmai raportul a-
mical dintre guverne ne va trece peste eventualele difi­
cultăţi şi va putea evita orice turburare în această direc­
ţiune».

In delegaţiunea ungară :

Ministrul de externe contele Kalnoky, începe cu acea

cestiune, care preocupă mal mult atenţiunea publică şi cu
care s’aű ocupat maî amănunţit şi antevorbitorii, anume
raportorul Falk şi d-niî contele Apponyi şi Eerzeviczy. Mi­
nistrul pune mare preţ pe modul şi chipul în care s’aii pro­
nunţat mal sus numiţii asupra raporturilor noastre cu Ro­
mánia. 11 mulţumesce faptul, că valoarea acestor bune ra-

') T radu cere d in « F r em d e n b l a tt » (V ie n a ), d e là 1 8 şi 2 0 S e p t e m v r ie 1 8 9 4 .

 340

porturi e recunoscută din toate părţile, întocmai cum se

apreciează şi dificultăţile cu care are să lupte guvernul ro­
mân. Ministrul crede, că acest mod de discuţiune va face
în tot caşul o impresie folositoare în România. Lui însuşi
această discutare a cestiunii, deşi ea este de natură foarte
delicată, nu-ìeste neplăcută devreme-ce aşteaptă delà această
discutare o lămurire a situaţiuni! în toate părţile. Se vor
recunoasce la noi limitele între care e cu putinţă să se a-
jungă la ceva în chip prudent, ear în România se vor în­
lătura unele prejudiţii, care mal există acolo in ceea-ce pri-
vesce sentimentele şi intenţiunile la noi domnitoare—graţie
presei d’acolo necontenit agitatoare.
Dealtfel cestiunea despre care e vorba, nu e o cestiune
nouă.
Ministrul a citit chiar adineaori titlul acestei cărţi de ci­
tire, pe care ’i-a predat-o contele Apponyi, şi a vëdut, că
aceea a fost introdusă deja în anul 1867. Ministrul însuşi
a găsit cestiunea privitoare la raporturile cu România deja
la intrarea sa în oüciű ; el poate să asigure, că de atunci
încoacî a urmărit o cu nentreruptă atenţiune şi prin urmare
când vorbesce astădî despre dînsa, la nici-o întêmplare nu
dă expresiune unei”concepüuni momentane vagi. Chiar in-
dicaţiunea în general întrebuinţată de «România irredenta-»,
arată că metodul de agitare nu e original, ci e o simplă
imitaţiune a aceea-ce seim despre Italia şi că în România
s’a copiat în toate amănuntele el irredenta italiană.
De aceea ministrul a făcut privitor la România aceeaşi
experienţă ca şi în ceea-ce privesce pe Italia, anume cu
cât întreţinem raporturi mai bune cu guvernul, cu _atât mai
mult se stinge activitatea irredentet, şi aceasta, din urmă
îşi ridică numai decât capul, îndată-ce crede că poate pre­
supune o anumită receală ori chiar încordare între guverne^
Prin urmare agitaţiunea din România nu e ceva, ce n’ar mal
fi existat pănă acum, şi se găsesc şi altundeva agitaţiuni de
felul acesteia, în aşa numitele «provincii nerevindicate». In
astfel de situaţiuni e totdeauna foarte uşor a face primele
demersuri, a °scrie note energice ori a ieşi dilnic pe cale
diplomatică cu pretenţiunî cât se poate mai întinse, dar o
putere care ţine la dignitatea sa, ca anume atunci când o
putere mal tare se găsesce în faţa unei puteri mal slabe,
dupăce a luat odată această posiţiune, trebue să şi ţină
strîns la ea. Modul de a proceda al ministrului, pe care ’l-a
justificat si prin experienţa sa de pănă acum, e că cestiunl
de felul acestora le urmăresce cu nentreruptă luare aminte
şi decâteori se ivesce o îndoeală ori un noii simptom, trage
numai decât luarea aminte a respectivului guvern. El e în­
credinţat, că prin această activitate, mal puţin bătătoare la
ochi dar mai constantă, se poate obţine şi cere remediare
mai mult decât dacă s’ar proceda cu vorbe peste mesură aspre
asupra lor. Astfel deexcrescenţe naţionale nu se pot suprima
 repede, ci se cere răbdare şi stăruinţă mare în combaterea
lor. Curentul naţional de astădi din Romnâia, e netăgăduit
întins şi foarte puternic. El se exploatează în mod violent
în contra guvernului de acolo, chiar acum înaintea alegerilor,
şi noue nu ne e permis să cerem delà acest din urmă ceea-
ce nu poate presta între aceste împregiurărî.
Prin aceasta am face numai daraverile oposiţiunii, condusă
de Dl Dimitrie Sturdza, care oposiţiune s’a aruncat cu to­
tul m această mişcare daco-română. Gestiunea privitoare
la hărţile ţării s’a ivit deja cu anî înainte de acum, şi a-
nurne era vorba de hărţi- cu adevărată firmă oficială,’ în-
vreme-ce acum aceste hărţi aii un caracter curat particular.
Atunci s’aü făcut din partea noastră obiecţiuni energice şi
în urma acestora au şi fost retrase acele hărţi şi mie nu
7mi-a mai sosit d’atunci şi pănă adì nici-o plângere privi­
tor la aceasta.
A opri să se răspândească fabricaţiuni de aceste fantastice,
care cuprind cele mai nebunesc! fruntarii,—nu se poate ; şi
dacă se mai adaugă, că se va şi réalisa ceea-ce spun aceste
hărţi, şi că se va incorpora Transilvania şi încă ceva la Ro­
mânia,—aceasta e o fanfaronadă, care se potrivesce cu în­
treg caracterul irredentel române şi care nu e in stare de
a stîrni îngrigiorărî, ori chiar frică de nici-o natură. Aces­
tei agitaţiuni păgubitoare în toate direcţiunile ii lipsesce orice
condiţiune prealabilă pentru o acţiune agresivă, cum era de
părere unul dintre onoraţii antevorbitori.
Raportorul a observat, că nu se intenţionează în Ungaria
a cere delà guvernul român o restringere a instituţiunilor
liberale şi prin urmare nu ’i-se impută nici guvernului ro­
mân vr’o lucrare care ar fi în contradicţie cu legile de a-
colo. Dificultatea consistă însă chiar într’acea, că aceste legi
garantează Românilor o libertate foarte mare, ba chiar o liber­
tate excesivă. Aşa p. e. acolo nu există o lege asupra reu­
niunilor. Liga culturală, amintită de contele Apponvi, nu e
privită ca o persoană juridică, ea nu posedă statute insi­
nuate, etc. In fruntea acestei Ligi şi a reuniunilor de felul
acesteia, se găsesc mai ales advocaţi şi profesori, care seim
găsi mai bine decât toţi ceialalţl mijloacele şi căile pentru-ca
să incungiure legea şi acolo unde există într’adevër o lege.
Ministrul trece apoi mai deaproape la organisaţia Ligii şi
arată cât de dificil ar fi—între împregiurările aceste şi în
vederea unei părtiniri ce trebue să presupunem din partea
juraţilor cuprinşi de curentul naţional—să se ia mësurï pre­
ventive pe cale judecătorească ori poliţienească. Negreşit,
guvernul român are puterea conform legii a opri întruniri
sub cerul liber, procesiuni tumultuoase şi a suprima trans­
gresiunile de stradă şi manifestaţiunile îndreptate împotriva
unei puteri amice, şi în această direcţiune guvernul a şi
luat deja o atitudine hotărîtă, ear eü am primit declaraţia
positiva că dînsul e decis să procedeze cu cea mai mare
 342

hotărîre şi energie. Un singur meeting de felul acesta s’a

ţinut în timpul, din urmă—în Iunie a. c. A fost acela care a
emis apelul à la justice—despre care a fost vorba dilele a-
ceste—cătră bărbaţii de stat ai Europei şi în mijlocul irita-
tiel existente s’a credut cuminte lucru a nu opri acel mee­
ting. Ar fi de altfel inexact a crede, că agitaţiunea între
Românii noştri provine şi se importează numai din Româ­
nia. Există un incoacl şi dincolo necontenit Mulţi dintre
Românii noştri emigrează deja ca studenţi, se dedaü a-
colo cu tot felul de mişcări, staű acolo câtva timp şi vin
apoi îndërët, pentru a aţîţa şi revolta poporaţiunea în pa­
tria lor. Conducătorii mişcării sunt mal mulţi de nascere
din Transilvania, obţin fără dificultăţi naturalrsarea şi ajung,
profesori, care în virtutea legilor României sunt inamovibili
si, prin urmare, cred că îşi pot permite orice.
întrucât privesce posiţia din budget, pentru ajutorarea
şcoalelor şi a bisericilor române, despre care a făcut men­
ţiune Dl delegat Rerzeviczy, faptul e cunoscut ministrului ;
el scie că în budgetul pentru 1894—95, s’a inscris o sumă
de 525 000 franci şi că 480.000 franci s’aü şi dat pănă acum.
Dar aceştia nu sunt un fond la disposiţie, ci o sumă supusă
unei contabilităţi specificate. Potrivit informaţiunilor ce are
ministrul, cea mai mare parte a sumei din urmă, şi anume
380.000fr., a trecut la Macedo-Valachii din Macedonia^unde
toate bisericile şi şcoalele sunt subvenţionate decătră Ro­
mânia, dealtfel cu sciinţa guvernului turcesc ; negreşit res-
tul se distribue şi şcoalelor şi bisericilor din Transilvania,
dar totuşi, după asigurarea hotărită dată de guvernul român,
numai şcoalelor care altfel ar urma să fie închise ori nu­
mai acelor biserici care altfel n’ar putea fi clădite, ori care
altfel ar urma să se închidă. Afară de aceste sume, care se
găsesc oficial trecute in budget, agitaţiunea dispune de re­
surse considerabile prin veniturile Ligii. La ce sume se
urcă acestea, cât de mare e numărul membrilor Ligii, câţi
dintre aceşti din urmă sunt Transilvăneni şi cât trece din
veniturile Ligii în Transilvania, — se înţelege, nu se poate
determina în chip autentic.
întrucât privesce agitaţiunea prin presă, nu trebue sa
uităm, că majoritatea Românilor, care aü mijloacele pentru
a studia in străinătate, învaţă cu facilitate limbi străine.
După reîntoarcerea lor in patrie, continuă a întreţine legă­
turile încheiate şi le exploatează pentru a răspândi articoli
fulminanti împotriva Ungariei. Se scie că vara se face un
exod formal din România în Europa ; şi dacă apoi Românii
se mai încungiură şi cu gloriola interesantă a apăsaţilor,
atunci e aproape de mintea omului, că chiar organe de
publicitate cu vadă iau apărarea causei lor. Dar totuşi sa
nu se exagereze importanţa acestor voci ale presei, trasa,
că Românii se vor adresa Europei pentru eliberarea lor,
sigur nu va găsi răsunet, şi ministrul are convincţiunea, ca
 343

în Eui’opa există încredere suficientă în Ungaria şi că Eu­

ropa are prea multe alte lucruri de făcut, decât să se ocupe
cu agitaţia daco-română ori în general cu o lucrare irre­
denta.
Ministrul conclude, că pelângă situaţia noastră geogra­
fică şi în vederea posi'ţiunii ce ocupăm în faţa statelor din
Balcani, nu ne-ar aduce nici un folos, ci dimpotrivă ne-ar
pregăti dificultăţi serioase, dacă ar fi să se turbure rapor­
turile monarchie! cătră România. Negreşit aceasta ar fi pen­
tru România încă cu mult ma! greü de suportat. Câtă vreme
guvernul român — cum face acum liotărît — îşi manifes­
tează sincera dorinţă şi voinţă de a satisface, pecât numa!
se poate, datoriilor"sale de învecinare prietenească, minis­
trul crede că atitudinea sa amicală, cu o procedură înăs­
prită conform împregiurărilor, rëspunde, în modul cel mai
bun, intereselor noastre, şi se roagă să nu ’i-se ceară a se
abate delà aceasta. Ministrul ar mai prefera să îndure im­
putarea că a procedat prea blând şi a négligeât ceva, decât
dacă ’i-s’ar face imputarea, că prin acţiunea sa a compro­
mis din temelie situaţiunea, încât aceasta n’a devenit înlă-
untru ma! bună, ear inafară a dus-o la o compromitere în-
grigitoare a întregii constelaţiun! pănă acum atât de favo­
rabilă pentru noi şi pentru pace. Dacă în locul asigurărilor
liniştitoare, pe care a fost in stare să le poată da astăd!
privitor la situaţiunea monarchiei, ar fi fost nevoit să con­
state, că no! stăm astăd! în preajma unei rupturi a rapor­
turilor amicale de pănă acum cătră una dintre ţerile înve­
cinate din résárit, atunci de nicăiri din monarchie nu ’i-s’ar
fi adus mulţămită pentru aceasta ; nie! din Ungaria. El se
roagă dar, —■după-ce de repeţiteor! au. fost aprobate decă-
tră delegaţiunea ungară ţintele politice! sale şi resultatele
obţinute,—să ’i-se lase lui alegerea mijloacelor şi a modu­
lui de procedare,—lui, care—delà sine se ’nţelege—e gata
a primi deplina răspundere.
 A r v i í X A f i.

Dl D. SZILAGYI, MINISTRUL UNGURESC DE JUSTIŢIE,

DESPRE GESTIUNEA ROMANA *).
(Din discursul sëft dela '13 Octomvrie 1894, ţinut înaintea alegatorilor sëï
la Pressburg.)

«..... Marea cestitine a viitorului, reforma administrativă,

ne aduce aminte de o altă apariţiune, care negreşit dove-
desce o stare bolnăvicioasă in câteva părţi ale ţeril. Căci
trebue să fie numită bolnăvicioasă starea, când în o parte
dintre cetăţeni! statului scade simpatia şi alipirea cătră stat,
când o parte a presei, a presei naţionalităţilor, tinde, cu
toate armele neînfrênate ale agitaţiunii, de a înăspri con­
trastele naţionale şi de a sëmëna sămenţa ure! între cetă­
ţeni! de diferite limbi, care locueso în stat. D-voastre sciţi
că între concetăţenii noştri român! se întreţine, prin mij­
loace meşteşugite şi cu arme lipsite de consciinţă, o agita­
ţiune, care şi dînsa tinde de a înfăţişa înaintea Europe! pe
statul ungar” ca stat nedrept, asupritor şi ca. pe un sfat care
calcă în picioare egala îndreptăţire civică.
Nu e aci locul de a indica ce s’a făcut ori ce s’a négli­
geât în faţa acestei situaţiun! bolnăvicioase ; şi totuşi trebue
să arăt pe scurt ce putem face şi ce nu vom face în a-
ceastă privinţă.
Unitatea statului ungar nu e permis să fie turburată prin
nie! un fel de formaţiuni teritoriale naţionale şi de naţio­
nalităţi, şi unitatea limbii statului o privim ca o consecu-
enţă necesară a unităţii statului ungar; trebue să lucrăm
cu” toate mijloacele constituţionale, ca aceasta să fie în toate
cercurile o convingere lămurită şi recunoscută. In alte pri­
vinţe eü nu socotesc exclusă în un stat liber nici un fel
de mişcare constituţională.
Dar această agitaţiune a naţionalităţilor e astfel, încât s a
pus înafară de constitubune; prin mijloacele şi ţintele sale,
ea vrea să nesocotească constituţiunea.
Mâna noastră e întinsă, fiecine o poate primi, e bine­
venit fiecare, dar sub o condiţiune : ca să se împace loial
cu aceste stări.

') T ra d u cere d in « Nenex P e s te r J o u r n a h , iir . d e là 14 ( t e i. 1894.

 345

De altă parte nu se poate tăinui, că e cu neputinţă a

vindeca numai prin remedii negative un rëü de mult timp
lăţit şi înrădăcinat. Nu prin vorbe, ci prin fapte trebue să
fie’ convinşi concetăţenii noştri români., că dînşii se îm­
părtăşesc, ca cetăţeni egal îndreptăţiţi, in măsură egală de
binefacerile vieţii de stat, că statul ungar îi va trata ca ce­
tăţeni de stat ungari în toate afacerile, în care e necesară
intervenţia statului. Despre aceasta numai faptele pot să în­
credinţeze pe masele mari ale poporului, şi numai aşa pot
fi aceste isolate de agitatorii, care îşi scot existenţa lor din
hrănirea acestei agitaţiuni....»
 346

A?ÍEX.A ri fi.

DOMNUL DIMITRIE A. STURDZA

D E S P R E G E S T I U N E A N A Ţ I O N A L A . 1)

Domnilor !
Sunt chemat să vorbesc astădi despre o cestiune mare
şi însemnată, despre Gestiunea Naţională, despre cestiunea
cea maî populară în România.
Sarcina este grea. Voiü căuta s’o îndeplinesc aşa după
cum îmi dictează consciinţa şi inima mea, consciinţa şi
inima Domniilor-voastre.
Că Gestiunea Naţională este populară, nu maî încape nici
o îndoeală. Toţi o ’simţiţi, lumea întreagă^o scie, străinăta­
tea o cunoasce. Avem şi o dovadă oficială. In parlamentul
marelui imper vecin s’a dis de o voce autorisată : «Este
necontestat că curentul naţional în România este foarte
întins şi puternic.» Aşa este. Acest adevăr e netăgăduit !
(Apiause nesfârşite.)
De ce însă Gestiunea Naţională este populară? Răspunsul
e scurt : pentru-că este înţeleasă de toată suflarea româ­
nească, dela mic pănă la mare, delà copii pană la bătrâni,
într’ un cuvent, de toţi care merită numele de Român. (A-
plause.)
Dar pentru-ce Gestiunea Naţională este înţeleasă de toată
suflarea românească? Şi aci răspunsul è uşor de dat: pen­
tru-că fiecare simte şi scie că ea cuprinde cestiunea de
existenţă a Neamului Românesc, pentru-că fiecare simte şi
scie că* dacă va fi nepăsător în această cestiune, comite o
sinucidere naţională. (Apiause.)
In ce consistă însă Gestiunea Naţională?
Ea consistă în pericolul iminent în care se află trei mi­
lioane de Români, jumătate din populaţiunea Regatului nos­
tru, de a fi desnaţionalisaţi, de a fi desfiinţaţi. Ea consistă
în convingerea ce avem că existenţa Regatului nostru este
strîns legată de existenţa celor trei milioane de Români
în afară de Regat. Ea consistă în aceasta, că ea e o lupta
pentru existenţa Neamului românesc. (Apiause.)

Discurs rostit de Domnul D A. Sturdza în întrunirea publică ţinută la

25 Septemvrie 1894 în sala Orfeű.
 347

Gestiunea Naţională consistă în aceasta, că s’a strîns-

Neamul Românesc întreg sub un stindard, pe care sunt scrise
cuvintele nemuritorului Ioan Brătianu : — «'Die unii : când ele­
mentul românesc va peri în Transilvania/ va peri şi în Ro­
mânia; dar eü die, că nu va peri nici în 'Transilvania nici
in România, şi nu va peri niciodată.» (Apiause.J
Sub stindardul, pe care stau scrise aceste cuvinte, sun­
tem astădi întruniţi. Sub inspiraţiunea acestor cuvinte vom
examina la un loc Gestiunea Naţională. Conduşi de adevă­
rul ce conţin aceste cuvinte ale nemuritorului bărbat al na­
ţiunii, ne vom convinge că noi, aceşti din Regat, trebue să
luptăm mai tare şi mai energic încă pentru existenţa Nea­
mului Românesc, decât fraţii noştri de peste Garpaţi (A-
plause), pentru-că noi în Regat suntem sîmburile Neamului
Românesc, pentru-că noi suntem rëspundëtorï de viitorul
acestui neam. Dar cu toţii trebue să luptăm, ca cuvintele
lui Ioan Rrătianu să fie totdeauna o realitate.
înainte de a examina situaţiunea de faţă, este de nevoie
să aşezăm basa discuţiunii.
Aceasta este necesar, fiindcă mulţi caută să întunece dis-
cuţiunea, pentru-ca, la umbră şi la întunerec, să suprime
însăşi Gestiunea. Aceasta e necesar, pentru-că la această
încercare de a întuneca şi de a suprima Cestiunea Naţio­
nală, ’şi-afi dat mâna oamenii puternici de dinlăuntru síd é
dinafară. (Apiause.)
E necesar să aşedăm basele discuţiunii, pentru-că trebue
să ne luminăm înşine mintea şi să ne deschidem, ochii ca
să seim, fără îndoeală şi cu certitudine, ceea-ce e datoria
noastră să facem.
In toata cercetarea noastră, nu trebue să perdem din ve­
dere că Cestiunea Naţională nu e cestiunea soartel unui oraş,
a unei părţi a ţării, saü a unei pături sociale, ci cestiunea
soartei întregului Neam Românesc.

Prima întrebare care se pune este:— Cum s’a născut Ges­

t i une a Na ţ i o n a l ă , şi unde s’a născut ea ?
Răspunsul este scurt şi cuprindëtor. Cestiunea Naţională
nu s’a născut în Regat. Ea nu s’a născut nici prin noi Ro­
mânii din Regat, nici prin fraţii Românii în afară din Re­
gat. Ea s’a zămislit din nedreptate şi din inicitate. Ea a luat
nascere acolo, unde s’a desfiinţat dreptatea.
Noi Românii, toţi la un loc, putem exclama : — Val vouë,
care aţi scornit rëul ! Vai voue, care persistaţi în rëutate !
Căci Dumnedeü atotputernicul nu vrea nedreptate şi rëutate
dela oameni !
Inamicii Neamului Românesc die şi scriu mereü, că Ces­
tiunea Naţională -s’a urzit în Regatuí Român şi a ieşit din
grandomania noastră, care nu ne mulţumim cii’ţeara pe care
ne a dat-o Dumnedeü şi voim să întindem hotarele noastre.
 Nimic maï falş, nimic mai neexact. (Apiause.)
Cestiunea Naţională îşi are originea eî în Ungaria, şi s’a
născut acolo prin faptele Maghiarilor, prin legile lor nedrepte
şi prin călcările lor de legi, prin arbitrând şi barbaria cu
care eî se poartă cu concetăţenii lor de altă limbă. (A-
plause.)
Cestiunea Naţională a început în Ungaria în momentul în
care Maghiarii au uitat frumosul adagiu al suveranilor mo­
narchie! austro-ungare -—«Justitia regnorum fundamentum»,—
«justiţia este fundamentul statelor.» Cestiunea Naţională in
Ungaria a început în momentul, în care Maghiarii, puind la
o parte acest adagiű, aü luat de conducétor al acţiunii lor
nedreptatea şi arbitrarul, aü început a munci neomenesce
naţionalităţile conlocuitoare cu dînşiî şi s’aü asvîrlit chiar
asupra steagului împăratului lor d e ’ l-aü necinstit. (Apiause.)
Cestiunea Naţională nu există în Ungaria numai de astaci!.■
In dilele noastre însă, ea s!a ascuţit mal tare. In asprimea
timpurilor de mai înainte, popoarele înghiţiau şi suferiaü.
Astădi răspândirea culturii şi a simţimăntuluî naţional, a
ideilor moderne de libertate şi egalitate, aü schimbat lucru­
rile. Fiecare om are consciinţa de drepturile sale. Românii
aü suferit multe, aü îngăduit multe. Eî sunt răbdători şi
cumpătaţi. El sciü să aştepte, pentru-că aü nădejde în drep­
tatea dumnecleească. (Apiause.) Dar ’i-a ajuns şi pe Romani
cuţitul la os. , .
Cestiunea Românească nu este de astaci! în Ungaria.
Dacă ne întoarcem spre anull791, vedem pe doi Episcopi
români — Ioan Rob şi Gherasim Adamovici — supuind îm­
păratului o plângere "intitulată pe latinesce : «Supplex libel-
lus Valahorum», "ceea-ce s’ar traduce pe românesce : — «Car­
tea plângerilor poporului român.»
Acele plângeri sunt aceleaşi ca cele de a<|i. Ca şi condu­
cătorii poporului român de astădi, şi acei Episcop! înainte
de un secol, aü fost insultaţi şi înfruntaţi de Maghiari, pen-
tru-că aü presintat împăratului acele plângeri. _
Cererile Românilor din 1791 se pot résuma în următoa­
rele puncte: — Numirile de ură' şi de batjocură care se află
în legile Transilvaniei pentru naţiunea română, să fie des­
fiinţate, — naţiunii române să se dea locul cuvenit şi egala
îndreptăţire alăturea cu Maghiarii, cu Săcuiî şi cu Saşii,
Românii’ să fie represintaţl în administraţie şi justiţie în pro-
portiune cu numărul lor. „ .
Ce dorinţe mal drepte şi mai simple pot sa existe m
lume ?! '. „■
Aceste dorinţe s’aü repeţit întocmai la IStb.
Eată cererile Românilor dela 1848 : — Egala îndreptaţne
cu celelalte naţionalităţi ; libertatea de a vorbi şi de a scrie ;
independenţa şi egala îndreptăţire a bisericii ; limba romana
în administraţiune, justiţie şi şcoală, acolo unde exista
majoritatea românească ; represintarea proporţională in Par-
 349

lament şi în toate ramurile administraţiunil în proportene-

cu numărul lor.
Vedeţi cu toţii cum se aseamănă timpurile dola 1791 cu
cele delà 1848,” cu cele de astădi, cu timpul Memorandului
presintat Împăratului în 1892.
Se poate dice că in aceste cereri se află o umbră de ir-
redentism, de daco-romànism ? Daco-Românism şi irreden-
lism este când Românii cer să nu fie iloţi, să fie egal îndrep­
tăţiţi cu concetăţenii lor maghiari?
Maghiarii însă” ne acusă pe noi, Românii din Regat şi a-
fară din Regat, de nedreptatea şi inicitatea lor. Dar oare noi
suntem vinovaţi că Dumnedeü a făcut Ungaria stat poliglot,
unde Maghiarii” sunt în număr mai mic decât celelalte na­
ţiuni, şi că aceste nu vor să fie călcate în picioare ?
Dar "ce voesc Maghiarii? Voesc ca pe Români să-’i facă
Maghiari. Voesc. ca Românul, ca Român, să nu aibă nici
un drept, să fie ilot în faţa stăpânului maghiar. Voesc ca
numai atunci Românul să fie egal îndreptăţit cu Maghiarul,
când din Român se va face Maghiar, când se va desnatio­
nalisa, asvîrlind delà sine şi limba românească, şi obiceiu­
rile românesc!, şi tot ce este individualitate românească.
(Aşa este.)
Ţinta Maghiarilor delà 1848 încoace, este maghiarisarea ;
ţinta lor dela 1806 încoace este maghiarisarea cât de iute
şi, prin urmare, cât de violentă.
Pentru a ajunge la acest scop, Maghiarii aű făurit legi
nedrepte şi apăsătoare, aü întrebuinţat violenţa şi arbitra­
rul, păşesc înainte cu viclenie şi neadevăr.
Eată originea Gestiunii Nationale, a Cestiunii Române. .
Pela 1848, şi mult după 1848, puţini urmăriafi la noi în
Regat Gestiunea Naţională de dincolo de Garpaţi. Lucrul era
natural. Era o luptă surdă ce se încinsese. Gestiunea nu
devenise acută. Noi înşine eram ocupaţi cu organisaţiunea
internă a ţării noastre,‘ aveam a ne lupta cu inimicii interni
ai noştri, care voiau să ţină ţeara în umilirea şi apăsarea
trecutului.
La 1848 guvernul lui Kossuth vroia două lucruri : — des­
fiinţarea şi maghiarisarea naţionalităţilor nemaghiare din
Ungaria şl, în special, a naţiunii române, — şi deslipirea
Ungariei de Austria. Aceste ţeluri şi astădi se urmăresc de
Maghiari, de unii mai făţiş, de alţii mai pieziş.
După-ce armatele revoluţionare ungare aü fost sdrobite de
armatele austriace şi rusesc!, atunci s’a stabilit în Ungaria
era aşa numitului absolutism din Viena, cu starea lui de
asediü, cu încătuşarea presei, cu toate măsurile unui regim
reacţionar înfricoşat.
Această eră a absolutismului, cu toată rigoarea eï, a fost
pentru Români o eră dulce şi binefăcătoare, o eră de drep­
tate şi de conciste naţionale. Pentru-ce? Pentru-că deşi ab­
solutismul era riguros şi straşnic, dar era egal pentru toţi,
şi pentru Romàni ca şi pentru Maghiari. De unde mai na-
inte străşnicia şi rigoarea eraü numai în contra Românilor,
acum toţi trebuiau să asculte de asprimea legilor; ba încă
-cei care trebuiaü să se supuie mai mult, eraü Maghiarii, care
se revoltaseră în contra împărăţiei. (Apiause.)
In era absolutismului austriac. Românii aü fost ascultaţi
cu bunătate şi graţiositate de Impăart şi împărăţie. In acea­
stă eră Românii aü căpătat o Mitropolie şi două Episcopii ;
în această eră s’a recunoscut independenţa Bisericii române
din Ungaria ; ear când Mitropolitul Şaguna venia la Viena,
■era primit cu acelaşi respect, cu care se primia Cardinalul-
Primat al Ungariei. In funcţiunile publice şi în dieta Tran­
silvaniei sedeaü Românii cei mai de frunte alături cu con­
cetăţenii lor Maghiari şi Saşi, cu fruntea sus şi cu demni­
tate, discutând despre interesele ţării lor. (Apiause.)
Dar era absolutismului a fost de scurtă durată, căci la 1866
Maghiarii aü început a pune în executare persecutarea naţi­
onalităţilor, pentru a ajunge la maghiarisarea lor.
Maghiarii cred şi astădi că trăesc în veacul de mijloc. EI
şi astădi se socotesc stăpâni asupra concetăţenilor lor şi
pe aceştia de sclavii lor. Pare că trîmbiţa de deşteptare a
acelor apăsaţi, schingiuiţi şi oprimaţi, care a răsunat în toată
Europa în secolul al 19lea, nu a fost audită de Maghiari !
Pare că ei ţin a nu aparţine popoarelor europeane, ci celor
asiatice ! (Apiause.)
împăratul a căutat să alineze această pornire a Maghia­
rilor şi atunci s’a făcut aşanumita «Lege a Naţionalităţilor»,
lege prin care se impune Maghiarilor a respecta întrucâtva
celelalte naţionalităţi.
Pentru-ce împăratul a stăruit să se facă această lege ?
Pentru-că cunoscea pornirea Maghiarilor, şi pentru-că cuno-
scea vitalitatea, fidelitatea şi devotamentul poporului româ­
nesc din Ungaria. (Apiause.)
Maghiarii aü admis «Legea Naţionalităţilor», însă cu ho-
tărîrea de a nu o aplica niciodată, ci de a urmări tot i-
dea lor de desnaţionalisare a celor de altă limbă cu din-
şil. EI aü dat legea uitării, şi în locul absolutismului din
Viena, aü întronat arbitrarul din Buda-Pesta. (Apiause.)
Să daü un mic exemplu, care va arăta cum staü lucru­
rile în Ungaria. Sunt şi alte ţări unde simţimăntul de stat
şi de neam este foarte desvoitat şi puternic. Voiü cita Ger­
mania. In Germania sunt 4972 milioane locuitori. Nu toţi
sunt Germani; 3 milioane sunt Poloni. Cu toate că Germa­
nii ţin mult la naţionalitatea lor, totuşi, fiind o naţiune
dreaptă, din 397 deputaţi ai Parlamentului german, 19 sunt
Poloni, ceea-ce corespunde cu proporţiunea populaţiunil po­
loneze în Germania. Ungaria, afară de Croaţia, are 15 mi­
lioane de locuitori şi 417 deputaţi. Maghiarii cu 7*/2 mili­
oane de locuitori ár trebui să aibă 209 deputaţi ; Româ­
nii cu 3 milioane, 83 deputaţi ; Slavii cu 2*/2 milioane, 71
 351

deputaţi ; Germani! cu 2 milioane, 54 deputaţi. In realitate

însă, din 417 deputaţi, Maghiarii aű 406, şi 'Germanii 11.
Eată dreptatea în Ungaria ! Eată egala îndreptăţire ! Aü dat
ceva Saşilor, ca să nu strige, pelângă Românii, şi Germa­
nii. Nu lasă Românilor nici un loc în representaţiiinea ţeriî,
şi tot Maghiarii acusă pe Român! că nu vor să meargă la
alegeri şi să intre în Parlament. Dar pot Românii să pătrundă
în Parlamentul maghiar altfel, decât vindendu-’ş! consciinţa
şi neamul ? (Apiause.)
In nie! o ţeară din lume nu este şi nu a fost întronată
fărădelegea ca lege, cum este adì în Ungaria. (Apiause.) Ma­
ghiari! aü făcut leg! nedrepte, şi unde acele leg! nu le în-
gäduiaü împilarea naţionalităţilor conlocuitoare cu dînşii,
ei nu s’aü sfiit de a le călca. Unde călcarea legilor nu a
fost deajuns, eï aü aplicat arbitrarul şi violinţa.
Împilator şi asupritor este Maghiarul ; dar Românul este
tenace, ţine la naţionalitatea lui. De aproape douë-decï de
secol! sédem aci, pe pământul acesta, in care ne-aü înfipt
strămoşi! noştri, şi n’am dat îndërët: cum să se dea acum
Românul îndërët în faţa ameninţări! maghiare ?
Maghiarul a lovit, Românul a rëmas statornic şi neclin­
tit ; ear când violinţa a fost prea tare, el a ridicat glasul
la Ger, ca să-’l audă Gel-de-sus, a ridicat glasul mai tare,
ca să-’l audă ce! care vorbesc o limbă cu dânsul.
Eată Gestiunea Naţională dincolo de Carpaţ!. Şi când stri­
gătul de durere a trecut peste Carpaţ! în câmpiile dunărene,
atunci s’a transplantat Cestiunea Naţională şi în România.
(Apiause.)
Nu este vorba, o repet, de luarea Transilvanie! ! Este
vorba că nu putem să rëmànem nepăsători, când Maghiari!
iaü toate mësurile de a desfiinţa neamul nostru. (Apiause.)
Cestiunea Naţională a devenit populară, a fost înţeleasă
de toţi, fiindcă toată suflarea românească s’a înfiorat când
a vëçlut că pe Neamul Românèsc îl ameninţă un pericol i-
minent, toemaï de unde nu socotiam că poate veni. Cesti­
unea Naţională în Regat a ajuns acum la un punct, în'care
cu toţi! vedem că nu e posibil un guvern, în ţeara noas­
tră, care să ne <Jică : — Să lăsăm pe Maghiari să maghia-
riseze în pace pe Români! din Ungaria, să nu ridicăm gla­
sul, ca nu Maghiarii să se supere şi să intre guvernul în
încurcătură.
A trăit ţeara aceasta un secol şi jumëtate sub guvernele
Fanarioţilor. Atunci simţimentul naţional era apăsat, şi re-
sultatul aceste! apăsări a fost ticăloşia morală şi materială.
Nu ma! voim să cădem din noü în acea ticăloşie. (Apiause.)
Gând s’aü introdus în Ungaria legile delà 1866, aü intrat a-
tunci câţiva Român! în Parlamentul din Ruda-Pesta. Nu a tre­
cut insă mult şi eï n’au putut să stea alăturea cu Maghiarii,
care le închideaü gura cu violinţă şi fără simţ de echitate.
E! aü fost siliţi să iasă din Parlament.
 352

Ce aü făcut Maghiarii dela 1848 încoace?

Maghiarii aù dis : — Transilvania să se unească cu Un­
garia, şi amêndôuë ţările să facă un singur stat. Românii
nu s’aù împăcat cu această idee, căci se temeau că nu era
vorba numai de această unire. Ce aű făcut Maghiarii după-
ce ah unit Transilvania cu Ungaria? Fiecare crede că ân-
tâiul lucru trebue să fi fost : — să aibă amêndôuë ţările a-
celeaşl legi, devreme-cese confundaseră într’o ţeară. Nu s’aü
petrecut însă faptele astfel.
In Ungaria propriu disă, unde Maghiarii sunt mal com­
pacţi şi mal numërosï, Maghiarii ’si-aü dat legile cele mal
liberale. Pentru Transilvania, unde Românii sunt mai nu­
meroşi, s’aű menţinut legile absolutistice, insă nu legile ab­
solutismului egal pentru toţi, ci ale unui absolutism întors
în contra Românilor. In Ungaria adì este libertatea presei ;
în Transilvania valorează încă legea de presă a regimului
stării de asediű, şi ea se aplică cu o rigoare inică şi cu o
violinţă barbară. Altă lege electorală este în Ungaria, alta
în Transilvania, şi aci Maghiarii aü cumpënit-o astfel, încât
censul în Transilvania este mal urcat decât în Ungaria, în­
lăturând prin aceasta pe foarte mulţi Români delà dreptu­
rile politice. Maghiarii nu s’aü mulţumit însă cu atât; el aü
creat astfel de cercuri electorale, ca ofişicum s’ar întoarce,
Românii să fie majorisaţl de Maghiari. Cercuri mici ma­
ghiare daü mal mulţi deputaţi ; cercuri mari române, unul
singur.
Afară de aceasta s’aü creat cercuri electorale din sfărî-
măturî de cercuri românesc! alipite cătră cercuri maghiare
mal mari la numër.
După-ce Maghiarii aü făcut aceste legi, în adevër diabo­
lice, càci trebue să intri în toate amănuntele lor, ca să poţi
pătrunde rëutatea care le-a dictat : atunci aü început a is-
goni pe Români din serviciile publice, ocupând locurile va­
cante, numai cu Maghiari.
In Ungaria cine nu scie limba maghiară, nu poate să se
ducă la judecată, căci e sigur de a fi condamnat : are, ori
n’are dreptate. (Apiause.) Mal mult : sunt magistraţi, in dis­
tricte românesc!, care absolut nu înţeleg nici un cuvent ro­
mânesc, şi care astfel muncesc pe poporul român.
Românii plătesc contribuţiunî ca toată suflarea din Un­
garia : însă nici o şcoală românească nu este întreţinută de
stat. (Apiause.) Mai mult: şcolile fundate de Români cu ba­
nii lor proprii, — acele şcoli se închid decătră guvern, dacă
nu se învaţă într’însele în limba maghiară. Românii plă­
tesc contribuţiunî ca şi ceialalţi cetăţeni, ear biserica lor
naţională nu ê subvenţionată de stat. a „
Mal mult încă : pentru a fi siguri că magistraţii vor ina­
dusi glasul consciintel, când e vorba de un Român, Ma­
ghiarii de fapt aü desfiinţat independinţa magistraţilor. Ma­
rele proces al Memorandului e o dovadă pipăită. Magistra-
 353

ţii sciü că orice Român trebue trimis în temniţă şi că cer­

cetarea procesului e numai o comedie nedemnă.
Astfel s’a isbutit de gem temniţele Ungariei de Români,
martiri ai Causeî Naţionale. Şi ce temniţi ! Ca cele din
Siberia !
Astfel aü crescut nemulţumirile tot mal tare, şi când aü
fost siliţi Românii să iasă din Parlamentul din Buda-Pesta,
atunci necesarmente aü fost constrînşl să se întrunească în
afară de Parlament, ca să se consfătuească ce este de făcut.
Această consfătuire a Românilor nu a plăcut Maghiarilor,
pentru-că el se temeau, ca Românii, care tot răbdaseră ne­
contenit, să nu se decidă a da la lumină nedreptăţile de
care sufer, şi să le facă cunoscute lumii întregi. Atunci el
s’au hotărît'a pune apăsarea şi nedreptatea lor sub umbra
păcii europeane.
Complotul maghiar era următorul: — Toată Europa do-
resce pacea ; pacea e asigurată Europei prin Tripla-Alianţă ;
Austro-Ungaria e unul din membrii principali ai Tripleî-A-
lianţe ; Tripla-Alianţă avênd nevoie de Maghiari, ea trebue
să-’I lase liberi de a-’şi pune la cale, cum cred şi cum vor,
trebile interne ale Ungariei ; prin urmare, maghiarizarea
fiind o cesfiune internă, nimeni nu are a se opune eî, Ro-
mânia mai puţin decât ori-şi-cine, neavènd voce în areo­
pagul european.
Astfel la umbra Tripleî-Alianţe şi a păcii, Maghiarii aü
găsit mijlocul să desfiinţeze, şi, după credinţa lor, în cel
mal scurt timp, naţiunea românească din Ungaria, naţio­
nalitatea cea mal compactă, cea mai numeroasă, cea mal
cultă, cea cu puterea de resistenţă, cea mai vie. (Apiause.)
Pentru-că Maghiarii îşi daü socoteală de puterea cultu­
rală a naţiunii române ; pentru-că aü consciinţa şi sciü că
cei mal mari eroi al Ungariei, Huniadé şi Matei Corvin, aü
ieşit din Români : de aceea de Români s’aü apucat mai cu
seamă şi mai cu violinţă. (Apiause.)
Dar, chiar de aceea, Maghiarii aü decis desfiinţarea cu
iuţeală a naţiunii române, înainte ca o conflagraţiune eu­
ropeană să se nască. EI urziaü acest complot de distrugere
a naţiunii române, pentru-că eraü siguri de neimisciunea
din afară şi pentru-că se credeaü adăpostiţi de frica ce are
toată lume*a de o conflagraţiune europeană.
Executarea complotului s’a început cu asprimi, cu vio­
limi, cu brutalităţi. La adăpostul temerii generale de com-
plicaţiuni, aü inventat acea lege barbară a şcoalelor de copii,
în virtutea căreia statul are dreptul de a răpi din sinul fa­
miliei copiii de doi şi de trei ani, pentru a-’i deţine în asi-
lurî, al cărora unic scop este, ca să înveţe limba maghiară
şi să uite limba maternă. (Aşa e !)
La adăpostul simţimentulul general de pace din întreaga
Europă s’a organisât Liga culturală maghiară, care a strins
in scurt timp 'mijloace materiale colosale, ce se întrebuin-
 tează pentru a desnaţionalisa şi maghiarisa. La adăpostul
constelaţiunii politice, care asigura pacea printre popoare,
Maghiarii aű început cu procese politice şi cu întemniţarea
pentru toţi aceia, care îndrăzniati să deschidă gura întru
apărarea existenţei ior naţionale, şi aii mers în denegarea
şi în suprimarea justiţiei atât de departe, încât ati strămutat
curtea cu juraţi din Sibiiti la Cluj, fiindcă în Sibiiü Saşii,
consciincioşî şi drepţi, formád majoritatea juraţilor, şi în
Cluj majoritatea era compusă de Maghiari fanatici, animaţi
de ură neîmpăcată în contra naţionalităţilor nemaghiare.
In asemenea împregiurări, ce au făcut Românii ?
Făcut-au ca Maghiarii la 1848? Răsvrătitu-s’ati in contra
Impëratului şi a împărăţiei?
Cerut-ad şi căutat-ad ajutor străin?
Nu. Românii s’ad dus paclnicî, liniştiţi, plini de încredere
şi de fidelitate la Suveranul lor, la Impă'ratul-rpge al Austro-
Ungariei, şi s’ad plâns Iul, lui a căruia bunătate si inimă
el o cunoscead de mult; s’ad plâns lui de nedreptăţile si
de călcările de lege ce Românii sufer delà concetăţenii ioY
maghiari.
Fată crima Memorandului delà 1802, pentru care sufer
astădi atâţia bărbaţi români, pentru care sunt crunt lovite
atâtea familii românesc!' dincolo de Carpaţi !
Pănă la acest Memorand, Gestiunea Românească din Un­
garia era puţin cunoscută în ţeara noastră. Simpatisam pen­
tru Românii de dincolo, însă amănuntele suferinţelor lor
nu le cunosceau decât foarte puţini. Acel care sciati mai
bine ce se petrece, erau tot Români din Ungaria, fugăriţi
de acolo şi care veniseră în Regat, să caute adăpost si hrana
vieţii.
Im! veţi permite aci o observaţiune caracteristică, pentru
a dovedi că niciodată Românii, nici în Regat nici în Un­
garia, nu ad hrănit irredentismul. Decâteori asupririle ma­
ghiare în contra concetăţenilor lor Români cresceau, de a-
tâteaon mulţime mare de Români treceau Carpaţi! şi ve­
rnati la noi. Mulţi Români culţi şi mal învăţaţi ad venit
astfel în Bucuresci şi Iaşi, s’ad răspândit în toată România
şi ne-ati învăţat pe noi carte sufletească şi carte româ­
nească. (Aplause.) Indată-ce în Ungaria asprimile şi violin-
ţele încetau, ei se întorceau ia căminele lor, căci nu voiau
să se despartă de naţiunea lor, de patria lor. îmi aduc a-
minte de 1848, când cu urgia kossulhiană : ad trecut atunci
mulţime mare, între alţii Barnuţiti, Laurian, Maiorescu. Chiar
şi Mitropolitul Şaguna a fost silit să-’şl lase diecesa şi să
vie cu toţi aï Iul în Moldova. Indată-ce Kossuth a picat, şi
a venit absolutismul din Viena. s’ad reîntors tot.1 in patria
ior şi ad intrat în serviciul împărătesc. (Aşa e ! Aşa e !)
Astădi vedem cu toţii acelaşi lucru: o mare şi neobiclnuită
ţesătură de oameni de dincolo spre noi. Pentru-ce ? Pen-
tru-că earăşi stau în grele dile de apăsare şi de nedreptate.
 355

După-ce Românii s’aü dus la Yiena cu Memorandul, după-ce

s’aü dus în capitala împerăţiei, ca să se plângă,—în numër
mare, de câteva sute de bărbaţi, aleşi nu numai dintre con­
ducători, ci din toate treptele sociale, şi mai ales din acea
ţărănime, care Ia Români, mai mult decât la alte popoare,
formează talpa casei naţionale,—ce s’a întêmplat?
Maghiarii s’aü înfuriat şi aü devenit şi mai violinţi: ear
lumea nemaghiară toată a fost pusă în mişcare. Cultura o-
menească constă tocmai în solidaritatea popoarelor spre a
o susţine : ear basa culturii este dreptatea—justiţia regnorum
fundamentum. Când cultura omenească e atacată undeva,
tresare Europa, care stă în capul acestei culturi. Europa s’a
indignat de actele Maghiarilor. Şi noi Românii din Regat
am fost indignaţi cu Europa întreagă. Nu puteam sta nepă­
sători, nesimţitori la strigătele Românilor asupriţi din Un­
garia! Aceasta ar fi fost o monstruositate ! (Apiause.)
Eată cum a trecut Gestiunea Naţională de dincolo de Car-
paţi în Regatul Român şi a devenit aci o cestiune ardëtoare.
Gestiunea Naţională a făcut asupra noastră, a Românilor
din Regat, o impresiune foarte mare. Dacă ar exista din­
colo de^Carpaţl numai 300,000 Români, eü cred că agitaţiu­
nea produsă la noi de nedreptăţile ce ei sufer, ar 11 fost
redusă la o simplă compătimire cu suferinţele lor ; dar
când e vorba de desfiinţarea şi de maghiarisarea a 3 mi­
lioane de Români, a jumëtatea populaţiunii Regatului nos­
tru, atunci ne cutremurăm noi, ceşti de aici, căci ne di-
cem :—când va fi cu putinţă ca trei milioane de Români
să fie desfiinţaţi dincolo, atunci şi pentru noi pericolul des-
naţionalisării a luat am corp palpabil. Adi, credem, că nu
e putere omenească, care să poată desfiinţa Neamul Ro­
mânesc, şi spriginim această credinţă, că nu numai am ré­
sistât secoli întregi în contra încercărilor de asemenea na­
tură, dar am ieşit mai viguroşi, mai întăriţi din aceste în­
cercări. Când însă vom vedea a treia parte din neamul nos­
tru îngenunchiat şi desfiinţat, atunci va intra în noi îndo-
eala, şi îndoeala sîăbesce, şi slăbiciunea e sfârşitul. Vedem
însă şi pipăim astădi că pericolul de maghiarisare de din­
colo de Carpaţî, a adus întreg Neamul Românesc în grea
cumpenă. Ne temem de pericolul care poate să ne ajungă
pe noi, când planurile maghiare vor ieşi la capët. (Apiause.)
Avem noi Românii din Regatul nostru simţiumntul, că a-
tunci când va suna clopotul de moarte pentru cele trei mi­
lioane de Români din Ungaria, şi clopotul de moarte al
nostru a sunat. Acelaşi simhmênt îl aű şi Românii din Un­
garia, că desfiinţarea Regatului Român este şi desfiinţa­
rea lor.
Seim că sunt oameni care îşi bat joc de aceste simţi-
minte : dar pentru aceşti oameni nu este nimic sfânt în
lume. Ei îşi bat jo c de* Dumneçleü, de omenire, de naţiu­
nea căreia aparţin, şi de ei înşişi.
 356

In această cugetare reală a pericolului, ce ameninţă Re­

gatul şi Neamul Românesc : unde există irredentism ? unde
există daco-românism ? Nimeni dintre noi nu dice: să luăm
Transilvania. Nu o dicem, pentru-că noi am fost totdeauna
oameni cumpăniţi.
Niciodată nu am fost fanfaroni şi niciodată nu am ne­
liniştit lumea cu fanfaronade. Noi am aspirat şi am voit să
avem o ţeară liberă, ca să ne desvoltăm şi să ne cultivăm,
ca să fim şi să rămânem aceia ce am fost totd’auna : senti­
nela neadormită a civilisaţiunil în Orientul sudic al Europei.
Noi niciodată nu am turburat pacea Europei, căci aveam şi
avem consciinţa că sub scutul păcii am crescut, că sub scutul
păcii am asvîrlit dela noi departe umilinţa trecutului şi am>
devenit un Regat respectat, pentru-că, element de dreptate,
de ordine, de pace, de cultură, garantăm şi noi Europa în
contra frământărilor, care strică pacea şi produc răsboaie,
de care noi cei dintâiü avem teamă. Noi suntem Stan Pă­
ţitul şi cunoascem bine realitatea fabulei lupului, care acusa
pe miel că-’i turbură apa. Noi nu am turburat, nu turburăm
şi nu vom turbura apa nimănui.
Dar şi alţii să nu turbure apele noastre. Suntem simţitori
şi noi, mici cât suntem, ia aceasta, căci simţitori süniem
şi noi la tot ce pune în pericol existinţa noastră. Un sim-
ţimănt, mai mult, o convingere stă înrădăcinată în inimile
noastre, şi a crescut şi s’a întărit,— că nouă, Statului ce­
lui mic, fiecare părticică de pămănt al . nostru trebue să ne
fle îndecit de scumpă, şi că n’avem nici o părticică de dat,
pentru-că de fiecare părticică de pămănt al nostru este le­
gată existenţa noastră. (Apiause.) Avem însă ca corolar încă-
un alt simţimănt, o altă convicţiune, că nici o părticică din
neamul nostru nu trebue să peară, căci fiecare părticică
care pere pune în pericol neamul întreg. (Apiause.)
De aci o convingere in toate inimile oneste: să nu se
facă dîră prin barbă nici pentru pămănt, nici pentru neam.
(Apiause.)
De aceea, decâteorl un pericol ameninţă pe Români, dm
orice parte el vine, de atâteaori suntem îngrigiţt, sguduiţîy
S’a (Jis şi se dice de necunoscëtoiï saü răuvoitori, — că
la noi este Irredenta. In Italia, Irredenta însemna recupe­
rarea de provincii întregi ; la noi Cestiunea Naţională este
apărarea existinţel noastre în contra ameninţărilor din afară.
Diferinţa sare la ochi (Apiause.)
De ce ne temem de Rusia ? Pentru-că aşa merge dicătoa-
rea, că Rusia, mare şi puternică, vrea să meargă îa Con-
stantinopole, vrea să meargă din ţeara unde sunt 8 luni de
earnă, în ţeara unde sunt 8 luni de vară ; pentru-că Regatul
nostru esté trecătoarea spre acest scop ; şi că ne temem că
din trecătoare să nu-’şi facă proprietate, de aceea, decâteorî
isbucnia un rësboiü* între Ruşi şi Turci, eram îngrigeaţir
foarte.
 Adi, un pericol mai iminent decât acela ne ameninţă. A-
tunci, când cu rësboaiele ruso-turce, ne-a ajutat mult, foarte
mult, posiţiunea noastră, la gurile Dunării, unde sunt in­
terese maii europeane în joc. Când Ruşii fáceaü un pas Îna­
inte, toate Puterile säriaü şi le ţineau calea. Dincoace însă,
despre Ungaria, pericolul ê mai mare şi mai iminent; pen-
tru-că el este acoperit şi vine tocmai dintr’o parte, de unde
nu credeam că va fi vreodată pericol pentru desfiinţarea
Neamului Românesc. (Apiause.)
Maghiarii se cred şi astă di în veacul de mijloc, şi ame­
ţesc la zângănitul pintenilor şi la scosul săbiei. Ei şi astădi
áü mai mare incredere în sabie şi foc, decât în puterea
civiiisaţiunii omenesc!. Ei şi astădi nu pot înţelege, că Un­
garia poate exista ca stat poliglot, şi că dreptatea şi ecitatea
dafi statelor mai mare putere decât arbitrarul şi violinţa.
Maghiarii şi astădi se socot în veacul de mijloc. Moldova
şi Valachia niciodată nu aii fost supuse regatului Ungariei,
în diplomele lor însă, Maghiarii considerati Moldova şi Va­
lachia ca ţâri alipite de Ungaria. Gând vor fi maghiarisat pe
cele trei milioane de Români, e cert că atunci vor prinde
curagiü, vor scoate pergamentele lor şi vor aplica aceea-ce
deja mulţi scriitori ai lor reclamă : realisarea diplomelor
lor şi a ţelului ce ele conţin:— întinderea regatului maghiar
pănă la Marea-neagră.
Nu este dar pericol de existinţa Regatului nostru, şi a
Neamului nostru, care astădi vine delà Maghiari?
Se nasce întrebarea : în asemenea circumstanţe ce trebue
noi să facem? Această întrebare este în gura tuturor. In
tot caşul nu putem să lăsăm pe fraţii noştri de dincolo să
peară, fără să ridicăm glasul nostru. (Apalause.) Nu putem
să nu ridicăm şi noi glasul nostru, când ei strigă : — Ne
strivesc ; ne desfiinţează Maghiarii! şi când vedem că stri­
gătul lor e o realitate, care-’ţi sfâşie inima. Cum să nu ri­
dicăm şi noi glasul cu toată lumea cultă şi să dicem : Drep­
tate pentru cei oprimaţi ! Să nu mai fie în Ungaria fărăde­
legea lege ! Să nu se mai schingiuească poporul român,
care nu cere decât dreptate !
Dacă n’am fi Români, dacă am li un stat de altă limbă,
dar vecin cu Ungaria, încă acest simţiment ne-ar agita ini­
mile ; dar oare nu suntem Români şi noi, şi nu seim cât
noi înşine am suferit veacuri de schingiuire şi de nedreptăţi,
încât ne înfiorăm numai la aducerea aminte a celor păti­
mite?! Aparţinend de baştină Europei culte, putem oare
sta impasibili şi nepăsători la această executare a o treime
a Neamului Românesc ? Am fi o mortăciune, dacă am şedea
impasibili! (Apiause.)
Să vedem acum în ce constaű nelegiuirile, violinţele, ar­
bitrarul, astădi la ordinea dileî in Ungaria.
Voiu face un catalog scurt, care va convinge pe orice om
 858

drept şi cu simţiminte creştinesc!, că ceea-ce se petrece

în Ungaria în contra Românilor, este înfiorător.
Delà 1884 şi pănă la 1894, în timp de 10 an!, s’aü făcut
Românilor, pentru-că cer egala îndreptăţire cu concetăţenii
lor maghiar! şi îşi apără drepturile garantate prin legile
existente, 41 de procese politice, în care aü fost implicaţi
79 de acusaţ! care aü fost condamnaţi de tribunale, exclu­
siv maghiare, la 52 an! de temniţă ordinară. Aşa au avut:
Eugeniü Brote şi Popa-Necşa câte 10 procese, Baltes 8 pro­
cese, Părintele Lucaciü 5 procese, Ioan Slavic! 4, Aurel Mu-
reşeanu, Corneliü Pop-Păcuraru, Albini, Rusu Sirianu câte
3 procese, Aurel Popovic! 2 procese, însă cu condamnare
de 4 an! de temniţă, Preotu Macaveiű 1 proces cu un an şi
jumătate de temniţă, care ’l-a şi dus imediat in mormênt.
Cine sunt amestecaţi în aceste procese ? Toate clasele so­
ciale. Preoţi! ce! ma! distinşi din oraşe şi din sate sunt
luaţi cu droaia, trimişi la judecată şi de acolo în temniţă.
Dar cel puţin aceste temniţî sunt ele oare temniţî pentru
condamnaţi politic! ? Căci, Domnilor, adesea bărbaţii po­
litici din temniţe nedrepte şi delà spânzurătoare, aü mers
de s’aü aşed.at* pe fotoliurile ministeriale.
Să-’ml daţi* voiă să vë citesc o descriere de ceea-ce este
o temniţă maghiară. Ea provine delà unul care ’i-a gustat
dulceaţa.
Eată ce este temniţa politică maghiară :

«Pentru întreaga Transilvanie există numai o singură tem­

niţă ordinară, cea delà C luj,— în care se internează condam­
naţi politici.
Regimul penitenciar d’aci este :
Condamnaţii pentru crime ordinare (omor, asasinat, jaf,
furt, fals, etc.) sunt ţinuţi ma! mulţi inşi în aceeaşi celulă.
Osândiţi! politici nu sunt excepţionaţî nie! dînşil delà a-
ceastă regulă. Astfel : Septimie Albini a fost ţinut şeapte
luni în acelaşi loc cu criminali! ordinar! ; Rusu-Şirianu,
Andrem Balteş, Aurel Popovicî, Popa Necşa şi peste 40 preoţi
şi învăţători, osândiţi în procesele de presă ale « Tribunei»,
de asemenea aü stat Iun! de olile laolaltă cu criminali! or­
dinar!. Tot aşa şi părintelui Dr. V. Lucaciü, care puţin a
lipsit, şi îşi perdea lumina ochilor, căci fusese internat, la
Sătmar (Ungaria), într’un loc cu un ucigaş, bolnav de ochî.
Când Părintele Lucaciü a fost în ajun de a-’şî perde vede­
rea, ’l-aü dus şi ’ l-aü internat în temniţa ordinară delà
Budapesta. Acolo a stat 9 luni în temniţa ordinară.
Carcerul, în care sunt ţinuţi atât osândiţi! ordinar! cât şi
cel politici, este la fel: de şeapte paşi lungime şi cinci
paşi lăţime ; înălţimea un metru şi jumătate ; ferestrele, cu
duble gratii, sunt mic!, înalte, încât nu se poate vedea
nimic afară. Intr’o asemenea celulă sunt câte 5—7 deţinuţi.
Paturile de scânduri, o saltea de paie, şi o pătură (groasă)
pentru acoperit. Perină nu este. Latrina (un ciubăr acope­
rit cu o scândură) este inlăuntru, în zidul carcerei, de
unde se ridică în fiecare di odată dimineaţa, spre curăţire.
Ea răspândesce un miros nesuferit, şi dăunător sănătăţii.
Toţi osândiţi! sunt duşi la ateliere, unde lucrează delà
orele 5 dimineaţa pănă la G seara.
Osândiţilor in'procese politice, la cerere, tribunalul are
drept a le ierta munca în ateliere.
Cititul jurnalelor, fumatul şi orice băutură spirtoasă nu
li-se iartă.
Mâncarea este : 700 grame pâne neagră şi fiertură odată
pe di, la ainiadă ; cantitatea o ceaşcă; Dumineca li-se pune
în ceaşcă, între cartofi, fasole, vardă, etc., câte o bucată
de carne.
A scrie acasă li-se iartă odată în două săptămâni. Tot
aşa cu visitele,: se permit odată în două săptămâni. Pen­
tru osândiţii politici, procurorul poate însă permute când
vrea. Visita se primesce in cancelaria inspectorului de tem­
niţă, care este şi el de faţă.
Cine se abate'dela regulamentul temniţei, se pedepsesce
disciplinar: singur într’o carceră, fiare la gât, apoi pe mâni
şi picioare, şi post, nu ’i-se dă decât pâne şi apă. In cas
de recidivă fa nepăzirea regulamentului, sunt ţinuţi în car­
ceră, unde patul e o simplă scândură, ba chiar în carcera
neagră, unde pat nu e de loc.»
Eată, Domnilor, sub ce regim trăesc Românii din Ţeara-
Ungurească.
Dar nu e numai atât.
Acum câteva luni Părintele Lucaciù condamnat la 5 ani
închisoare, pentru-că s’a dus, în 1892, la împăratul cu Me­
morandul, a fost condus din temniţă la o nouă judecată şi
la acea judecată a fost din noű condamnat la şease luni de
temniţă ordinară, după-ce mai înainte suferise deja un an
şi jumătate de temniţă. In totul Părintele Lucaciù a fost
condamnat la 7 ani de temniţă.
La ultimul proces din 22 Septemvrie trecut, s’a întăm-
plat un fapt de o inicitate revoltătoare. Tribunalul din Sat­
inar a luat următoarea decisiune : — Lucaciù e oprit a răs­
punde tribunalului în altă limbă decât în cea maghiară, —
pentru-că Lucaciù nu s’a supus la acest verdict, ’i-se ia
cuvăntul, —■pentru-că nici după-ce ’i-s’a luat cuvèntul, Lu­
caciù nu s’a conformat verdictului, el se declară de cerbi-
cos (îndărătnic) şi ’i-se ia dreptul de apărare, — şi pentru-
că Lucaciù e lipsit de dreptul de apărare, ’i-se deneagă şi
dreptul de a produce dovedi şi martori pentru a dovedi
inocenţa sa.
Nu este acest verdict un act de barbarie ? In care ţeară
din lume şi în ce timpuri vreodată un acusat a fost lipsit
şi lipsit în' aşa mod de dreptul de apărare ?
 Dar, mai departe. Mai nainte de a ti puşi Românii sub
judecată din causa ducerii lor ia Viena, ce aü făcut Ma­
ghiarii? înfuriaţi că Românii aű îndrăsnit să se presinte
ia împăratul lor, Maghiarii din Turda aü devastat ca nisce
sălbatici casa Doctorului Raţih, preşedintele Comitetului
Naţional Român din Ungaria, şi Maghiarii din Oradea-mare
aü devastat episcopia şi seminarul.
Dinaintea acestor acte de vandalism, guvernul cu agenţii
săi aü stat nepăsători. Nu s’a mişcat nimeni, nici să îm-
pedice vandalismul, nici să-’l pedepsească ! (Asa e ! Asa e !
Aşa e !)
Eată, Domnilor, cum Cestiunea Naţională a trecut din Un­
garia hotarele Regatului Român. Strigătul fraţilor noştri —
«ne ucid Maghiarii,» a trecut munţii. Şi după-ce a trecut
munţii, el a devenit şi la noi o Cestiune Naţională de prima
ordine, liindcă am căpătat toţi, câţi păstrăm numele de
Român, convicţiunea că boeri! noştri, care astădi sunt la
putere, n’aü inimă românească şi nu simţesc românesce,
ci trădează Cestiunea Naţională. (Apiause.) *
Aci, Domnilor, trebue să vorbesc şi despre partidul nos­
tru, despre Partidul Naţional-Liberal, fiindcă acusaţiunea,
pe care boeri! o răspândesc cu profusiune, ne care Ma­
ghiarii o produc dilnic în contra Regatului Român, este la
adresa Partidului Naţional-Liberal. Se dice că Partidul Na­
ţional-Liberal este plin de grandomanie şi că din grando­
mania lui s’a născut Cestiunea Naţională, menită a turbura
pacea Europei.
Partidul Naţional-Liberal n’a fost niciodată irredent saü
daco-român, precum nu este nici astădi. Roerii, şi în tre­
cut, ca să scape de Ioan Rrătianu, ’l-aii acusat dinaintea
Europei ca turburător al păcii ; tot prin Cestiunea Naţională
aü voit să-’l facă imposibil ca conducător al naţiunii. EI
răcniaii şi scriaü în ţeară şi peste hotare : — De abia Ro­
mânii ’sí-aü ridicat capul şi aü început a trăi, şi aü început
să fie obraznici, să strice rîndueala dreptului internaţional
şi a statelor existente.
Aceleaşi acusări şi acum.
In privirea irredentel am dis in anul trecut în Senat ur­
mătoarele :
«Ceea-ce e important, este că nici un Român cu mintea
teafára, cu consciinţa clară cătră patrie şi cătră neam, să
nu se lase a fi amăgit un singur moment de cursele ce se
întind Neamului Românesc întreg şi Regatului Român in
particular prin jucăria periculoasă a irredentel.»
Se poate cine-va exprima mai clar şi mai limpede ? Am
spus tot atunci şi căuşele, şi anume pentru-că dacă am vrea
să luăm Transilvania, ar trebui mal ântâiü să distrugem
monarchia austro-ungară, care nu se poate distruge decât
prin un rësboiü general, şi pentru-că într’ un rësboiü gene­
 361

ral, iscodit şi pus în mişcare de noî, capul nostru se va

sparge mai nainte de capul altora.
Dar de un an de dile, cine întoarce şi rëstoarce Cestiunea
Naţională? Cine o denunţă ca un pericol general? Guver­
nul român în conglăsuire cu guvernul maghiar. (Apiause.)
Guvernul român susţine cu agenţii lui şi trîmbiţă urbi et
orbi, în toate părţile, că Cestiunea Naţională este identică
cu irredenta şi cu daco-românismul. Agenţii guvernului român
din redacţiile diarelor din Pesta, din Viena, din Berlin, din
Frankfurt, din München, din Paris, din Londra şi din Roma
nu aü în pana lor alta, decât — irredenta, daco-romănism, a-
gitat şi întreţinut de Partidul Naţional Liberal. Toţi strigă:—
Naţionali-Liberaliî sunt perturbatorii Europei.
Voiü cita câteva linii ale unuia din trîmbiţaşiî aceştia,
pentru-ca să vedeţi ce miserabil complot se urzesce, şi cu
ce miserabilitate è condusă de scribii plătiţi şi năimiţi aï
guvernului boeresc. Unul din scribi, cu numele de Hans
Kraus, a trimis în Iulie trecut la diarele din Buda-Pesta şi
Viena o corespondenţă, în care vorbesce despre demonstra-
ţiunea studenţilor la statuea lui Mihaiü Viteazul. După-ce de­
nunţă această demonstraţie ca irredentă, scribul guvernului
sfârşesce astfel : «Fără a intra în amănuntele împregiurări-
lor, care aü tras după sine că Mihaiü Viteazul a stors Tran­
silvania delà slăbănogul Rudolf II, constatăm că acest fapt
a fost deajuns şoviniştilor panromânî pentru a proclama ca
patron al lor pe Mihaiü Viteazul, care în realitate nu a fost
altceva decât un condottier ambiţios şi întreprindëtor, ear
nu un eroü naţional.»
Eată cum apără guvernul român interesele românesc!.
Din diare acusarea de irredentism a trecut în cercurile
oficiale. Cancelarul imperulul austro-ungar, a declarat din­
aintea delegaţiunii ungare c ă : — «.numirea generalmente în­
trebuinţată pentru agitaţiunea din România, este «România ir­
redentă.»
Oare când vedem producêndu-se asemenea acusaţiuni ne­
drepte, nu suntem în drept a întreba:—Este just ca să fim
pe nedrept acusaţî ? Este just ca ministrul unui mare im­
per să ne acuse în faţa lumiî de un ce neexistent?
Şi în faţa acestor nedrepte acusaţiuni, nu suntem noi în
drept să spunem că denumirile de irredentă şi de daco-ro­
mănism nu sunt plăsmuite decât numai cu scopul, ca să
sperie cu dînsele Europa, ca, ridicând opinia Europei în
contra Românilor, Maghiarii să poată mai departe brutalisa
pe Românii din Ungaria, pentru a-T maghiarisa mai iute şi
mai uşor ? Apoi dacă amicia Statului Român este necesară
Austro-Ungarieî, se cuvine oare să fim denunţaţi ca distru-
gëtorï aï păcii europene ? Astfel se cimentează prietenia
dintre doué state ?
Când Ioan Brătianu era la putere, boeriï acusaü pe Ioan
Brătianu că trădează interesele Statului Român, pentru-că el
era cu Tripla-Alianţă: acum tot boerii spun că Naţionaliî-
Liberalî, urmaşi ai politicei inaugurate de loan Brătianu,
încurcă interesele Regatului Român, pentru-că combat Tri­
pla-Alianţă.
Naţionaliî-Liberalî, cu loan Brătianu in cap, aű fost tot­
deauna simpatici Tripleî-Alianţe, pentru-că Tripla-Alianţă a
dovedit în timp de douë-decï ani, că ea este păstrătoarea
păcit şi pentru-că pacea, atât de nececară tuturor, este mai
necesară încă tênëruluî nostru Stat. Noi seim bine că pa­
cea asigurată, ne întăresce şi ne asigură şi viitorul nostru.
De aceea loan Brătianu a fost totdeauna simpatic Tripleî-
Alianţe. De aceea Partidul National-Liberal, după moartea
nemuritorului sëù şef, în aceleaşi credinţe a rëmas statornic.
Dacă noi în adevér am fi dorit imperul daco-român, dacă
am fi dorit să ne lăţim dincolo de Carpaţî şi dacă în ţeară
ar fi existat o asemenea tendinţă, atunci am fi vëdut ce
vuet mare ar fi făcut Maghiarii. Insă ei singuri nu cred lu­
crul acesta. Chiar contele Kalnokv recunoasce că aceste acu-
sări sunt nedrepte. Eată ce a dis în delegaţiuni, după-ce
a denunţat Europei pe Naţionalî-JLiberalÎ ca turburători, pen-
tru-ca să’pună cu aceasta proptelï guvernului nostru boeresc:
«Irredentismul este o fanfaronadă, o aberaţiune bolnăvi­
cioasă; ideea incorporării Transilvaniei nu poate nelinişti pe
nimeni, căci toate premisele unei atitudini agresive lipsesc».
Apoi, dacă lipsesc premisele unei irredente, cum poate să
susţină cineva că există irredenta, că există o mişcare
irredentista ! (Aşa e ! Aşa e !.)
Dacă nici premisele unei irredente nu există printre Ro­
mâni, cum a putut guvernul nostru din Bucuresci să dea
guvernului din Buda-Pesta asigurări, că Gestiunea Naţională,
e identică cu irredentism, şi că in contră-’î va lua mësurï ho-
tăritoare şi energice ? (Aşa e! Aşa e !)
Explicaţiunea acestei purtări e simplă, dar totodată îngro­
zitoare. S’a denunţat poporul român şi mai ales poporul
din Regatul Român, că se ispitesce a turbura pacea euro­
peană, că se face creator de complicaţiuni europeane. Se
denunţă aceste pentru a asmuţi Europa în contra noastră,
ca pe urmă să poată boerii maghiari maghiarisa pe Româ­
nii din Ungaria, ear boerii noştri să-’şi îndeplinească planul
lor de desfiinţare hotărîtoare, de drept şi de fapt, a liber­
tăţilor publice. In scurt: în Regatul nostru strivirea cu de-
săvirşire a libertăţilor şi întronarea temeinică a arbitrarului ;
in Ungaria, strivirea şi desfiinţarea Naţiunii Române, ma-
ghiarisarea ei cu persistenţă. (Aşa e! Aşa e! Aşa e!)
Calomnia devine din di in di mai îndrăsneaţă. Minciunile
cele mai patente se respândesc cu profusiune. Se crede că
tot vor prinde ceva denunţările, calomniile şi minciunile.
Se crede că atunci opiniunea publică europeană, care pri-
vesce ororile maghiare, precum privia odinioară ororile din
Bulgaria, va deveni favorabilă Maghiarilor şi va aproba Io-
viturile date Românilor, indicaţi de Maghiari şi de boeri
ca perturbatori ai liniştii popoarelor. Atunci liberi vor fi
Maghiarii a maghiarisa din răsputeri, pentru-ca complica-
ţiunl reale europeane sä afle poporul român îngenunchiat,
şi Maghiarul încălicat pe întreg Neamul Românesc, pentru
a-’şl îndeplini misiunea în Orient.
Cine vreodată dintre Românii din Regat a căutat să revo­
luţioneze pe Românii din Ungaria? Care Român din Unga­
ria’ a voit vreodată să se deslipească de imperni austro-
ungar? Noi seim că Maghiarii s’aü revoluţionat nu odată.
Seim că Maghiarii aü profitat de orice împregiurare neno­
rocită a imperului, ca să-’i smulgă dreptul de a munci pe
celelalte popoare nemaghiare. (Apiause.)
Tripla-Alianţă însă a fost creată pentru a menţine şi a a-
sigura pacea europeană; ea nu a fost creată pentru a da in
mâna Maghiarilor o armă, cu care să înăduşe, să zdrobească,
să desfiinţeze poporul român. (Apiause.)
Când aceasta ar fi ţinta Tripleî-Alianţe, atunci ea ar fi un
instrument de distrugere, de nedreptate, de inicitate. Nu
am audit, nici n’am citit, ca împăraţii şi bărbaţii de stat,
care aü dat nascere acestei Ligi a păcii, să o ti conceput,
pentru a pune fundamentul unei ere de nedreptate şi de
oprimare, cerênd apoi încă ca Românul din Regat să în­
cuviinţeze nedreptăţile ce se fac Românilor din Ungaria, să
ajute pe Maghiari în desfiiinţarea Naţiunii Romàne din re­
gatul sfântului Stefan. O astfel de Ligă ar fl monstruoasă şi
Tripla Alianţă s’a dovedit pănă acum ca o binefacere pen­
tru popoarele europeane. (Apiause )
Ceea-ce pretind astădi Maghiarii delà Tripla-Alianţă, n’a
cerut-o nimeni dela noi. O asemenea pretenţiune astădi a-
pare pentru ântâiaşl dată.
Când a fost loan Brătianu la Livadia, ca să se convingă,
dacă Ruşii aü în adevăr intenţiuni resboinice şi să lămu­
rească care sunt intenţiunile lor faţă cu România, el a dis
R u şilor:— Puteţi să vă răsboiţi cu Turcii, dar pe noi să ne
lăsaţi în pace şi dacă e vorba de trecătoare, trebue să vă
învoiţi cu noi. Ruşii, puternicii Ruşi, aü căutat să ocolească
dificultatea, dar când loan Brătianu le-a dis cu decisiune,—
că vor trece peste cadavre de creştini pentru a libera pe
alţi creştini, — atunci s’aü muiat şi aü încheiat cu noi tra­
tatul, care era deja o recunoascere a independenţei noas­
tre. (Apiause.)
Şi atunci eram încă sub suzeranitatea Porţii. Dar am ară­
tat atunci chiar că România nu e, după dicătoarea popu­
lară — un sat fără câni. Astădi însă, când am devenit in­
dependenţi prin propriile noastre forţe, prin munca şi vitejia
noastră, să devenim oare de bunăvoia noastră casapii fra­
ţilor noştri de peste Carpaţî ? Aceasta nu se poate ! (Apiause.)
Boeri! acusaü pe loan Brătianu de irredentism şi că e cu
Tripla-Alianţă. Aceiaşi boeri ne acusă astădi pe noi tot de
ïrredentism si că suntem inimici ai Triplei-Alianţe. Atunci
când trăia foan Bătianu, ca şi acum când sunt la putere,
boerii aű fost cu capul pe tipsie. Atunci eî erau vrăşmaş!
neîmpăcaţi a! Triplei-Alianţe, ear astădi ei se făţărnicesc că
sunt cu Tripla-Alianţă, în momentul în care Maghiari! se
încearcă a se servi de ea pentru a desfiinţa pe Românii din
Ungaria şi a pune în pericol viitorul Regatului Român. A-
celaşi joc, aceeaşi purtare — lipsă de simţurile naţionale,
lipsă de înţelegerea intereselor Neamului Românesc.
Acum, că e! cred că Tripla-Alianţă este un mijloc de a
sugruma Neamul Românesc, boerii mor de iubirea Triplei-
Alianţe ! (Apiause. Aşa e !)
★

Să examinăm dacă toate câte le-am dis, aü o basa reală.

Toate trebue dovedite. Trăim în momente grave, importante
pentru R.egatul nostru. Trebue să clarificăm situaţiunea pen-
tru-ca cu mintea luminată, să luăm decisiunile noastre des­
pre calea de urmat. (Apiause.)
La finele lune! Noemvrie a anului trecut, Preşedintele Ligi!
Culturale, Domnul Urechiă, a întrebat pe guvern «Ce paşi
a făcut guvernul nostru, pentru a convinge pe cei delà
Buda-Pesta că sunt neadevërate acusaţiunile, care se aduc
mişcări! noastre, că este irredentistă şi neamică Ungurilor?»
Iti loc să enumere ce paşi a făcut, după cum îl întreba
Domnul Urechiă, eată ce a respuns ministrul Alexandru
Lahovari. Ma! ântàiü a dis : — «Este o greşeală şi este un
pericol de a face din Cestiunea Transilvaniei un obiect de
agitaţiune zadarnică; este o crimă de a face dintr insa
o armă politică.'» — Audiţi, Domnilor! Pentru ministrul La­
hovari există «Gestiunea Transilvană'» nu «Cestiunea Naţio­
nală», fiindcă sau nu scie, saű a uitat, saü îï este in­
diferent, că sunt Român! nu numai în Transilvania, ci şi
în alte părţi ale Ungariei.
Dar sciinţa, cunoscinţa şi simţimintele naţionale, exiştă
oare, când se pretinde că Cestiunea Naţională este o agita­
ţiune zadarnică, o armă politică criminală? Agitaţiune zadar­
nică este, când no! simţim durere în inima noastră că fra­
ţi! noştri sufer martiriul? Armă politică este, când înălţăm
glasul nostru pelângă glasul lor, ca să audă şi Europa şi
toate popoarele ce selbătăci! se petrec în Ungaria? (Apiause.)
Ma! departe dice ministrul Lahovari : «In paguba tuturor
(din Regat şi din Ungaria) se agită Cestiunea Transilva­
niei—în mod inoportun, făţarnic şi neleal,— devenind astfel
România un element turburător, ear nu element de pace în
Europa.»
Nu este aceasta o denunţare formală a Românie! în faţa
Europei ? (Apiause.) Făcută de cine denunţarea ? De însuşi
ministrul ţârii! Când s’ar face numai de Hans Kraus acea­
stă denunţare, ea nu s’ar prinde. Aceasta o scia ministrul.
 365

De aceea a făcut-o însuşi el, căci scia bine că, atunci când
vine el, ministrul ţării, care trebue să apere drepturile şi
interesele naţiunii, când vine el însuşi şi denunţă, atunci
denunţarea îşi va avea efectul, va ti credută. (Voci : Tră­
dător ! Trădător !)
Să păşim mai departe. Ce idee avea ministrul Lahovari
despre suferinţele Românilor ,de peste Carpaţi ? Eată pro­
priile lui cuvinte: — «Nu putem sci pănă la ce punct toate
acele lucruri (maltrările brutale, temniţa, dărîmarea de case
decătră o mulţime sălbatică şi violentă) sunt adevărate, şi
eu cred că cef puţin violenţele de stradă nu pot să se pe­
treacă nici cu permisiunea, nici chiar cu îngăduirea guver­
nului din Buda-Pesta.» Aci editorul din Sibiiü pune no­
tiţa :—«Atât mal lipsia», — adecă ca să încuviinţeze guver­
nul cu decret regal toate sălbătăciile Maghiarilor.
Dar să vedeţi cum se face ministrul Lahovari advocatul
fără perdea al Maghiarilor, şi cum nu se stîesce a-’şi vădi
simţimintele antinaţionale:—-«Pot să o afirm şi sunt si­
gur de aceasta. Nu trebue să exagerăm nimic. Seid foarte
bine că autorităţile locale aű căutat să împedece faptele,
poate nu cu destulă energie, şi au urmărit şi pe făptuitori.»
Şi ia această aserţiune, earăşi editorul din Sibiiù face un
parantes: «Domnul ministru de externe ’şî-ar fl câştigat
mulţumirea tuturor dacă ar fi sciut să ne spună cum făp­
tuitorii aü fost urmăriţi şi pedepsiţi.» In adevăr, nici unul
din făptuitorii vandalismelor delà Turda şi delà Öradea-
mare nu aü fost nici urmăriţi, nici pedepsiţi. Ministrul ro­
mân însă a căutat cu un neadevăr să acopere pe Maghiari
dinaintea lumii. Pe Români ii calomniează, şi pe Maghiari
ü scusă şi-’I disculpă. (Aşa e! Aşa e !)
Dar simţia că sare un hop greu, şi ’i-se opria vorba în
gâtlej de grea ce era, şi atunci a căutat să o sfârşească
iute, şi a exclamat : — «.Acesta este un incident iritant, asu­
pra căruia e inutil să insistăm... E vorba numai de sistemul
guvernului unguresc de a căuta să. desnaţionaliseze pe Bomâ-
niì din Transilvania.» Auţhţî ! Ministrul Regatului Român
ne dice, cu sânge rece şi îngâmfare : — Ce atâta vorbă pen­
tru un lucru atât de mic şi fără de interes: desnaţionali-
rea Românilor Transilvăneni!
Nu e aceasta o monstruositate ! un cinism ne mai audit î
Gând ’i-am dis în Senat, că noi nu putem ii nepăsători
în Cestiunea Naţională, ce a răspuns Alexandru Lahovari?
Citez earăşi propriile lui cuvinte : — «Aceasta este o ces-
tiune de sentiment personal, ear nu de atitudine politică. Este
evident, că nici un Român nu poate să fie nepăsător pen­
tru oamenii de neamul lui, chiar pentru supuşi străini, în
contra cărora se încearcă — după spusa D-lui Sturdza — ace­
ste persecuţiunî în scop de desnaţionalisare.»
Va să dică ministrul Statului Român, acela care e pus să
privegheze interesele ţării şi ale naţiunii, acel ministru, în
 300

diua de 29 Noemvrie 1893, na era convins că există per-

secutiunl din partea Maghiarilor în contra Românilor. Şi
contele Kalnokv în anul acesta spriginesce pe Dl Lahovari
dicènd : «Organe distinse din presa europeană aü făcut sa
se creadă, că Româniîdin Ungaria sunt oprimaţi.» Vedeţi !
primul ministru al Austro-Ungariel şi ministrul de externe
al României sunt de acord întru a declara, că Românii
din Ungaria trăiesc ca în raid.
Mai în urmă Alexandru Lahovari, plin de entusiasm fa­
nariot, ridică glasul şi detună în Gestiunea Naţională ast­
fel • _ «Violinta, exageraţiunea şi nedreptatea sunt un ex­
ces la statele cele mari şi o nebunie demnă de dispreţ la
cele slabe». In ochii Dluî Alexandru Lahovari, Gestiunea
Naţională este o nebunie, care nu merită decât dispreţ.
S’aü mal audit vreodată în ţeară la noi asemenea cuvinte
de batjocură îh contra ţării şi a Neamului Românesc "? Şi
ca să încheie în mod plastic, compară Gestiunea Românească
cu autonomia Irlandei. ,
Dar ministrul, entusiasmat de actele Maghiarilor, se malţa
la ditirambo profetice ! După-ce a denunţat lumii irreden-
tismul Românilor, după-ce ’l-a denunţat ca periculos pentru
pace si inamic al Triplel-Alianţe, după-ce a declarat că nu
crede în barbariile maghiare, după-ce scusă purtarea Ma­
ghiarilor, după-ce face şi vorbesce ca un adevërat funcţi­
onar maghiar, eată cum prevede viitorul : .
«Trebue să avem încredere în înţelepciunea şi dreptatea
’ omenească. De ce să nu credem că, mal curênd sau mai
tarditi, această dreptate, această înţelepciune vor lumina şi
pe oamenii de stat al Ungariei, pe diariştil, pe oratoli! loi,
că pasiunile se vor risipi, urile se vor imblândi, şi poate^ca
se vor lua mësurï pentru a se îndulci legile şi a împaca
vrăsmăsule*9»
Aceste cuvinte ministrul român le dicea în 29 Noemvrie
1893. După sease luni de dile, la 25 Maiü 1894, se con­
damnau la Cluj, cu o singură şi unică sentinţa, 14 barbaţi din
cei mai de frunte aï Românilor la 28 ani şi 8 luni de tem­
niţă. Vina acestor bărbaţi era : că s’aü plâns la Suveranul
lor de nedreptăţile ce sufer delà Maghiari. ^
Eată şi ordinea cum aü fost condamnaţi la temniţa .
Părintele Lucaciü pe cinci ani, Comşa pe trei anp Loro-
ianu pe doi ani şi. opt luni, Doctorul Barcianu, Doctorul
Mihali, Patita si'Preotul Domide, fiecare pe câte doi ani
si jumëtate, Venerabilul Preşedinte Raţiu şi Veliciü fiecare
pe câte doi ani, Suciu pe un an, şi numai patru aü fost
condamnaţi la închisoare dela un an în jos.
Dar furia nu s’a oprit aci ! „
De atunci s’aü intentat n.Tribuneîy> dece procese noi; in
ultimul proces redactorul şi editorul aü Fost condamua.ţî
din noü la închisoare. De atunci Coroianu a fost tras în
judecată ca falsificator de paşapoarte ; Părintele Lucaciu a
 mai fost condamnat la jumëtate an de temniţă, ear aDrep­
tăţii'» delà Timişoara ’i-s’aü intentat deodată 29 procese po­
litice.
Aceasta este înţelepciunea şi dreptatea maghiară, cu care
Alexandru Lahovari căuta să ameţească lumea românească.
Dar Maghiarii nu s’aü mulţumit nici cu atât.
Noue preoţi şi învăţători au ieşit mai deunădi din tem­
niţele, unde fuseseră închişi pentru-că au felicitat pe con­
damnaţii delà Cluj, şi în locul lor, pentru acelaşi delict,
aű intrat alţi un-spre-dece preoţi.
Eată speranţele bine întemeiate ale ministrului Lahovari
cum s’aü reálisát. Ear în diua de 22 Septemvrie, di in care
condamnarea lui Lucaciü se încheia pe 7 ani de temniţă,
«Magyar Hírlap», diami presidentului Ligii culturale ma­
ghiare, cu care primarul capitalei şi alţi corifei ai boierilor
aü festivat pe pământul românesc, tipăria următoarea ex­
clamaţie :
«Mare daună că-instituţiunea salutară a tragerii în ţeapă
a eşit din modă! Ce radical s’ar putea acum deslega ces/i-
■unea valahă, şi ce privelişte înălţătoare ar ti—capetele ves­
tiţilor agitatori în vîrful parului tricolor!»
Eată — prevedere de om de stat! Eată — inimă de Ro­
mân! Eată — cum un ministru român îşi îndeplinesce da­
toriile sale !
Cetăţenii români din Regat să tacă ! să lase pe Maghiari
să tortureze pe Românii din Ungaria pănă-ce îi vor ma-
ghiarisa ! Cetăţenii români din Regat să tacă ! să nu ceară
delà guvernul lor, ca acesta să se facă apărătorul confra­
ţilor lor maltrataţi, şi să-’şi facă datoria ! (Aplaus-v)
Astfel tratează guvernul nostru Gestiunea Naţională. O tra­
tează pe dînsa cum tratează toate cestiunile; agitat nu cum să
fie satisfăcute interesele noastre, ci cum să fie satisfăcute in­
teresele străine; astfel că străinii se apără el singuri şi sunt
apăraţi şi de noi, ear noi rëmânem fără apărători. De’aceea,
după mine, cel care astădi ne guvernează, nu merită nu­
mele de partid, ci sunt numai o coterie, fără alt ţel decât
exploatarea posiţiuniî lor de stat în folosul lor personal şi
momentan. Pentru dînşil e nimic ca să sugrume si să pună
în pericol Neamul Românesc. (Apiause.)
In anul trecut, când am vorbit în Senat despre Gestiunea
Naţională, toţi boeri! aü bătut din palme şi aü dis : De a-
cum înainte siguri suntem că Partidul Naţional-Liberai nu
mal vine la putere, căci s’a compromis în străinătate, prin
discursul lui Sturdza. Pare că-’i véd, că acelaşi imn de bu­
curie aü să-’l intoneze după cuvântarea mea de astădî.
Să luminez şi această situaţiune prin o declaraţie, care, sunt
sigur, este in inima şi mintea Domniilor-voastVe a tuturor.
Partidul Naţional-Liberai, ca fiecare partid politic bine
organisai, doresce să fie la cârma ţârii. El a dovedit însă,
când a fost la putere, cât de înalt şi cât de mare este ţelul
 368

ce-’l pune activităţii saie ; el a dovedit că cunoasce cât de

mari sunt datoriile sale cătră ţeară, cătră naţiune, şi a do­
vedit că înţelege a-’şi îndeplini aceste datorii. Partidul Na­
tional-Liberal nu rîvnesce puterea ca să desfiinţeze libertăţile
publice în Regat şi să aplaude când Maghiarii sugrumă pe
Românii din ÛngaVia. Dacă condiţiunea puterii este — să o
exercităm în aceste direcţiuni, atunci die — nu dorim, nu
vrem să venim la cârma statului niciodată. (Apiause.)
Decâteori Partidul Naţiona-Liberal a venit la putere, de-
câteorï a avut glas în această ţeară, nu a ajuns la putere
decât în folosul ţării şi al naţiunii. Niciodată nu am venit
la putere în contra ţării şi a naţiunii. Acesta este obiceiul
boerilor. Să le lăsăm şi de acum înainte acest obiceiu lor
în toată întregimea lui. Partidul Naţional-Liberal nu a închinat
niciodată interesele ţerii şi ale naţiunii dinaintea intereselor
străine, când acestea”eraü opuse intereselor noastre. Puterea
pentru a trada interesele naţionale — aceasta e treaba boe­
rilor. In asemenea condiţiunl nu am dorit, nu am primit
puterea niciodată, şi nici de acum înainte nu o rîvnim şi
nu o voim (Apiause.)
Dar să vedeţi, Domnilor, cum merge lucrarea boerilor mai
departe, căci nu am sfârşit catalogul trădărilor ; şi trebue
ca aci, întreaga tradare să fie vădită, ca să scie tot Româ­
nul, că adì ne învălue vrăşmaşul de dinafară prin vrăşma­
şul de dinlăuntru ; ca să scie naţiunea cum staü interesele
él cele mal vitale şi să judece între acei care le apăra şi
între acei care le trafică. (Apiause.) A
Tot Dl Urechiă, Preşedintele Ligii Culturale, a strins reu
între usi, în Noemvrie trecut, pe Alexandru Lahovaii, ci­
tind în ’ Senat următoarele destăinuiri, date de diarul oficios
«Pester Gorrespondenz» : — «Ministrul român de externe
spontan şi din iniţiativa proprie şi desăvîrşită a declarat
ministrului austro-ungar din Rucuresci, că guvernul roman
pentru a răspunde obligaţiunilor internaţionale faţă cu veci­
nătatea amicală maghiară, va întrebuinţa toate acele mijloace
legale, a căror aplicare o concede Constituţia româna, pen-
tru-ca să păşească contra agitaţiunilor aşa numiţilor Daco-
Românl, pe care nu le aprobă, şi care în mânia lor de ce­
tăţeni români, îşi transportă activitatea lor pe teritorul sta­
tului ungar.» ,.
Precum vedeţi ministrul de externe roman o duce din
denunţare în denunţare, şi ca consecinţă logică se leaga şi
se îndatorează a sfărîma,.în Regat, Cestiunea Naţionala^
Domnul Alexandru Lahovari n’a răspuns Domnului Lre-
chiă, dar răspunsul s’a dat de primul-ministru în modul
următor : — «Fiindcă noi suntem în bune relaţiuni cu toate
puterile, precum nu vom primi niciodată ca nimeni sa se
amestece în afacerile noastre interioare, asemenea nici gu­
vernul nostru nu se va amesteca niciodată în afacerile in­
terioare ale nici unei puteri... Să fim corecţi ! să nu atacam
 drepturile nimënuï, căci numai atunci vom fi respectări de
toţi, când ne vom respecta şi noi.»
Sei« cu toţii cum am fost respectaţi.
Soluţiunea acestui respect o cunoasceti, prin declaratiunile
din delegaţiuni ale contelui Kalnoky.
Cancelaiul austro-ungar a dis: — «Guvernul român are
după lege, dreptul de a interdice adunări sub cer liber, si
de a infrena procesiuni tumultoase, excese pe strade şi ma-
nifestaţiuni diioctn în contra unei puteri amice, şi în această
■privire guvernul român a şi luat o atitudine hotărîtă, şi am
-primit declaraliunea precisă, că el e hota,rit să păşească îna­
inte cu cea mai mare decisiune şi energie.»
întocmai şi conform cu această declaraţiune aü sunat,
proclamaţiunile de astă-primăvară şi de acum ale prefectului
de poliţie al capitalei.
Dar cu acest angagiament guvernul a mers încă mal de­
parte. El a supus curţile noastre şcolare censurei guvernu­
lui delà Buda-Pesta. Acum tot ce privesce istoria naţională
trece prin censura dela Buda-Pesta. Şterge aci, îndreaptă
dincolo; aşa sună porunca, aşa ea se şi execută cu multă
îngrigire. Tot ce poate supera pe Maghiari, e scos, in cap
cu înfrângerea lui Garol Robert decătră Basarab. Manualele
de citire pentru clasele primare, aprobate de ministrul in­
strucţiunii din Bucuresci, sunt clasice în această privire.
^ a acest aţd de supunere, cum răspunde ministrul Unga-
nel . Citesc în «Dreptatea» din Timişoara, pe care tocmai
guvernul boeresc nu o poate respinge, că într’un manual
de istoria patriei, aprobat de ministrul instrucţiunii din Bu-
da-i esta, numele de Român stă inscris numai de tre: ori
şi anume când «perfidia tui Basarab era să ucidă pe nobi­
lul Carol Robert», când «tradarea lui Mircea-cel-Bëtràn a de-
învingerea lui Baiazet», şi când «căpitanul de banditi
Miliaiu a ucis pe nobilul Bâthorv».
Apoi, Domnilor, in timpul Regulamentului organic steteaix
lucrurile mal bine. Atunci era Rusia protectrice a Moldovei
şi a lëriï-Romànescï. Tremurau de ea Domnii şi miniştrii,
şi cu toate acestea nu există un singur cas în care să se fi
censurât la Petersburg cărţile de şcoli românesc! cu atâta
străşnicie, facèndu-se această umilire cunoscută lumii în­
tregi, precum a făcut-o cunoscută mal alaltăieri contele
Jlalnoky. Astădi suntem ţeară independentă şi Regat, şi cen­
sura cărţilor de cetire din şcoalele primare* s’a transportat
din Bucuresci la Buda-Pesta ! Mâne vor fi censurate si sco­
ile secundare şi universităţile! ' *
Să învăţăm istoria românească astfel cum o înţeles Ma­
ghiarii ! ( Voci : Ruşine ! Ruşine ! Ruşine !) * °
Eată politica boerească !
Să, urmăm cu catalogul păcatelor înainte,
vë aduceţi aminte de cele şease Dumineci memorabile de
asta-primăvară din sala Dacia. Acele Dumineci aü fost pre-
 870

ludiul executării promisiunii date,^ de a sugruma aici Cesh-

unea Naţionalăi, precum o sugrumă Maghiarii dincolo. Acele
Dumineci aú fost preludiul mişeliej din 14 Septemvrie. Se
întrec boerii de aici cu boerii de dincolo în selbătăcii.
Astă-primăvară, fără să lie nevoia. s’a scos toată armata,
s’a pus Bucuresciî în stare reală de asediú, nu ca sa ne
împedice pe noi de a face o mişcare revoluţionai a, căci
sciaű bine, că nici că aveam asemenea gânduri, ci pentru-
că aii vrut să dea dovedi de supunere, arătând cum au sa
lovească în Cesliunea Naţională. (Aşa e ! Aşa e !)
Dar, Domnilor, n’a fost deajuns să denunţe naţiunea, sa
ia angagiamente. Cel puţin să fi stat boerii la guvern neu­
t r i—să lase Cesliunea Naţională să-’si ia cursul ei : sa nu
dea ajutor Românilor, dar nici Maghiarilor. Inima lor, în­
străinată delà orice simţire românească, insă nu i-a iertat
măcar neutri să fie. Nu!, Ei, deschis şi cu zel, au dat Ma­
ghiarilor ajutor, ca mai cu siguranţă şi mai iute să se ucidă
Neamul. „ .
Dacă guvernul lui Ioan Brătianu ar fi îndrăznit sa dea un
ban Românilor de dincolo, ca să-’î ajute in sărăcia lor; s’ar
fi ridicat în Buda-Pesta un strigăt înfricoşat, nutrit prin de­
nunţări din Bucurescl. Guvernul boeresc dă astădi deschis
si cîi scirea Maghiarilor bani, şi Maghiarii deabia^ deschid
gura, ear miniştrii în Buda-Pesta scusă şi descarcă pe gu­
vernul român de orice culpă, de orice acusare că este ne­
credincios. Eată ce a dis contele Kalnoky în delegaţium in
această privire: — «Se dau bani la şcoli şi la biserici din
Transilvania, dar, după a guvernului asigurare formală, nu­
mai la şcoli care altfel s’ar închide şi numai la biserici care
nu s’ar putea clădi saü ar trebui să lie închise.»
Aş voi să ni-se arate la ce şcoli s’aü dat bani ca sa nu
se închidă, şi care biserici s’aü clădit saü s aú repa­
rat cu ajutoare’ date de guvernul din Bucuresci.
Contele Kalnoky disculpă pe guvernul din Bucuresci pen­
tru banii dati la Românii de dincolo de Carpati, dar acusa
pe Liga Culturală de aci, că «.ea dispune ele mijloace foarte în­
semnate», şi iiresce că cu aceşti bani se face propaganda
irredenta şi daco-română. Contele Kalnoky scie pana la ban,
prin comunicările ce ’i-lea făcut guvernul nostru, toţi bann
cum s’aü cheltuit. Domnia-sa scie d. e. că în anul
preotul Voina din Braşov a ridicat asupra articolului «2 din
budgetul Instrucţiunii publice, cu mandatul nr. 109; suma
de 58.500 lei si cu mandatul nr. ludo suma de 90.000 lei ,
că Dl Diaconovich, actualul director al «Dreptăţii-» şi fost
redactor la «Rumänische Revue», a ridicat in acelaşi an şi
asupra aceluiaşi articol din acelaşi budget, cu mandatul nr b
suma de 2.000 lei şi cu mandatul nr. 7 suma de 4U.UUU
lei. Aceste Datru sume daü 190.000 lei. Domnia-sa scie, ca
în anul 1894-95, din articolul 47 al budgetului Cultelor şi
Instrucţiunii publice, s’a ridicat de preotul 4 oină din Bra-
 •şov, cu mandatul nr. 54, suma de 58.500 lei şi cu manda­
tul nr. 1.854 suma de 45 000 lei, precum Dl’ Diaconovich,
directorul «Dreptăţii», cu mandatul nr. 1.159, suma de 2000
Iel şi Dl Aurel Mureşianu, cu mandatul nr. 4.543, suma de
5.000 lei. Aceste patru sume fac 110.500 lei. Totalul acestor
opt condee din doi ani dă 300.500 lei. Aceste cifre le cu-
noasce şi contele Kalnoky, dar contele pe ministrul din
Bucuresci nu se supără, ci toată nemulţumirea sa o aruncă
asupra Ligii Culturale, care, sunt sigur, că decând există
ea, de ani de di le, nu a dispus de o sumă aşa de însem­
nată ca cea amintită. Seid Maghiarii de ce s’a dat de gu­
vernul din Bucuresci suma de 300.000 lei, şi de aceea nu
•se supără, nu se îngrigesc ! Dar un singur leü dat de Ligă,
e o crimă, în faţa lor, ca şi în faţa boerilor noştri ! Sunt
şi boeri în Ligă, dar cei de căpetenie, priveghează număr,
ea să scie ce se petrece !
Guvernul boeresc nu s’a mulţumit însă să dea bani, ca
să atragă pe Români să asculte de sfatul ce le dedea con­
tinuu ca să-’şl plece capul ; ci a trimis ca să-T convingă,
că supunere trebue să le fie lozinca ! A trimis emisari, fe-
meesci, şi bărbătesc!, care aű cutreerat în acest sens Un­
garia, liberi şi nesuperaţi de nimeni. A trimis impiegaţi
din ministerul Cultelor şi Instrucţiunii publice, profesori,
care, cu congedimi formale şi neformale, aü lăsat serviciul
şi catedra, ca să se ducă dincolo să contribue la vîndarea
Neamului Românesc. (Aşa e ! Aşa e !)
Nu vreau astădi să citez nume. Am un catalog întreg.
¥a veni însă timpul, dacă lucrurile vor merge tot astfel îna­
inte, când voiű citi în public acest catalog, indicând şi fap­
tele desăvîrşite de fiecare, ca cel puţin aceste nume să fie
pe vecie Înfierate cu sigiliul trădării naţionale. (Apiause.)
Dar nici atât n’a fost deajuns. S’aű dus de aci boeri de
posiţiune la Buda-Pesta şi acolo aű intrat în lungi şi amă­
nunţite conferinţi asupra trebilor românesc! din Ungaria cu
'ministrul fîieronymi şi cu alţi bărbaţi de stat maghiari. Ve
puteţi închipui ce conferinţe aü fost acestea ! Ga de obiceiü :
cu capul pe tipsie. Urma a dovedit-o.
Mai mult! Aşa aü fost de încuragiaţî Maghiarii, încât aü
trimis în Bucuresci pe Horvath Gyula, redactorul diarultü
«Magyar Hirlap», unul din represintanţii cei mal de frunte
ai maghiarismului. Cu acesta boeri! noştri aü benchetuit
cu trufe şi cu şampanie.
Pecând toate acestea se fäceaü, pecând se trimeteaü hani,
rpecând ţeseah emisarii, pecând se sfătuiaii în conciliabule
secrete căpeteniile boerilor noştri cu miniştrii unguri şi
cu căpeteniile Maghiarilor, ministrul Ilieronymi chema fa
Buda-Pesta pe Raţifi şi Coroianu şi-’Î îndemna la-împăcare
cu Maghiarii. Şi ce condiţiuni se” propuneaü de ministrai
Ilieronymi ! Ele sunt astădi cunoscute cliiar din cuvântă­
rile publice ale lui.
 372

Propunerile aü fost : — Supuneţi-vă şi atunci vom voibi

Cu alte cuvinte : — Recunoasceţî toate suferinţele şi toate
plângerile voastre, de minciună, şi pe cadavrul Naţiunii Ro­
mâne vom asvirli un simulacru de împăcare ca sa se în­
groape cu siguranţă Gestiunea Românilor din Lngana.
Eată acţiunea guvernului român la ce ţel conducea. (Aşa

Când toate încercările de care am vorbit nu au isbutit,

căci conducătorii poporului român de dincolo nu au putut
să primească propunerile ministrului Hieronymi, atunci s a
întins altă coardă la arc decătră guvernul boeresc de aci
Oamenii guvernului boeresc, la venirea lor la puteie, nu
cunosceaü 'Cesliunea Românilor din Ungaria Dovada monu
mentală stă opiniunea lui Alexandru Lahovari, ca çe sa
ne mai împedicăm de o nimica, ca desnaţionalisarea şi ma-
ghiarisarea Românilor de dincolo de Carpati. Dupaxe au
venit la putere, aü căutat sâ se insinueze ca amici ai uali­
sei Naţionale. De aceea vedem guvernul boeresc darnic şt
sfătuitor. Când a ieşit însă la iveală scopul, şi când homa-
nil mirosind că lucrurile nu stau tocmai drepte şi culate,
ei cu sfleală aü stat locului ; atunci a început acţiunea —
ne care eu o numesc diabolică.
Alunei a început guvernul boeresc a desbma pe condu-
cetorl prin feluri de intrigi şi de născociri. — Aci e cuma

CeTotí dsciaü — Românii şi Maghiarii — că ceea ce făcea tă­

ria acţiunii românesc! de dincolo, era unirea conducetori-
lor si "unirea poporului cu conducători! într un singui gând..
d j a apăra cu energie şi cu inima curata interesele Nea­
mului Românesc. „ „ .. , •
Boeri! neisbutind cu mijloacele indicate, au păşit la in­
trigi. Ântâia lucrare a fost : — să isoleze pe doi dm cei mai
energici luptători de ceialalţî confraţi ai lor, _sa isoleze pe
Eugeniii Brote şi pe. Aurel Popovicî de colegii lor din Co­
mitetul Naţional din Sibiiü. Mal ântâiu i-au blamat ca s au
asedat în România, pe urma ca au rejatiuu! cu Paitid uj
National-Liberal, în urmă aü inventat tot felu de calomnii
în contra lor, unele mal absurde decât altele, fine,
când nimic nu prindea, aü hotărît celor delà
să aleagă între colegii lor şi guvernul roman. Jetul imediat
al acestei frământări era suprimarea «Rnâimet», a <Jiarului
Cornii tulul National din Sibiiü, ear principalul tac oi al
acestei trădări e acela, pe care Liga din Bucuresci l-a iz­
gonit cu ruşine din sinul ei, dupace l-a prins şi cu put
gros pe botul sëü de trădător. (Apiause.)
Dar planul boeresc nu a ieşit cu totul la capet cum eia
plănuit. « Tribuna» a fost închisa pentru un moment şi atunci
s’a născut «Dreptatea», organul aşadişdor smoderati», lin a
era ca «Dreptatea» sâ înlocueasca « Tribuna», şi ca puu
 « Dreptatea», susţinută de guvernul boeresc, sfatul de supu­
nere să pătrundă şi să predomnească.
Dar nicT acest complot nu a reuşit pe deplin, căci «.Tri­
buna» a reapărut, şi chiar « Dreptatea», cu voiă fără voiă, a
fost trasă în curentul durerilor şi suferinţelor Românilor
şi are astăcji 29 de procese de presă. (Apiause.)
In aceste di le de mare pericol un Român, cunoscător de
aceea ce se complota, scria următoarele : «Indată-ce con­
ducătorii politici aï poporului nu vëd clar ţinta şi şovăesc
în acţiunea lor, poporul stă pe toc şi nu-’î urmează. Gând
insă conducătorii sunt închegai! într’ un singur gând, cu
ţinta înaintea ochilor, întreg poporul merge după dînşiî.
îsbândile mari şi epocale ale Comitetului Naţional Român
din Ungaria, sunt resultatul concordiei, iubirii sincere şi
încrederii reciproce între conducători. Oricât de sus s’ar
taxa acele isbândi, care s’aü revărsat asupra conducătorilor
dându-le putere şi autoritate, îndată-ce s’a vînt între con­
ducători alţii, care să-’i despartă şi să le slăbească concor­
dia, iubirea, şi încrederea, — s’a produs pe loc nedumeri­
rea, urmată de slăbire, care ameninţa cu o înfrângere.»
Aceste cuvinte ale bunului patriot caracterisează îndestul
situaţiunea.
Guvernul boeresc, prin vocea primuluï-ministru , a dis :
— Nu ne amestecăm în trebile altora. — Dar oare aşa a ur­
mat? Ceea-ce am expus, nu este amestec? Insă amestec
dăunător intereselor românesci !
Să păşim însă mai departe.
In vara trecută s’a pertractat la Cluj procesul Memoran­
dului din 1892 ; un tribunal exclusiv maghiar judeca şi con­
damna pe acusaţii politici, exclusiv Romàni. Pentru-ce ?
Pentru-câ Românii spuneau : — Şi noi avem dreptul să trăim
în Ungaria ca naţiune egal îndreptăţită cu Maghiarii ; şi
noi avem dreptul a lupta pe căile legale pentru a ieşi din
ilotismul în care suntem aruncaţi.
Tribunalul maghiar judeca căpeteniile Românilor la Cluj.
Aceştia în apărarea lor aù dis :
«Acest proces este un proces intentat Naţiunii Române,
căci Memorandul cuprinde gravatomele poporului român,
care cere scutul Tronului pentru drepturile lui nesocotite
şi călcate în picioare. Acest proces este încercarea de a se
discuta însăşi existenţa poporului român şi mandatarii po­
porului român nu pot fi judecaţi de juriul din Cluj. Man­
datarii Românilor nu se pot face complici in acest simu­
lacru de proces ; curtea din Cluj nu e competentă să ju­
dece pe conducătorii şi representanţii poporului român, căci
singurul tribunal competent este lumea civilisată.»
Si aşa este. Curtea din Cluj însă a condamnat aspru pe
conducătorii şi mandatarii poporului român.
După această barbară condamnare, se născea întrebarea :
 374

— Ge trebuiau să facă cei condamnaţi ? să se supună ver­

dictului nedrept, saü nu?
Cestiune grea de deslegat ! . „ •_ . „ „
Díceaü unii : — Să se ducă în temniţa, caci martiri ai
naţiunii trebue să se facă în faţa neamului şi a lumii în-
tre°i ! Dar oare cei condamnaţi de curtea din Cluj, nu erau
deja martiri? Oare Lucaciu, care suferise un an şi jumătate
de temniţă, unde era să-’şi peardă şi vederea, oare mai a-
vea nevoiă să mai fie muncit de a doua şi de a ti eia oaia,
ca să dovedească că e martir al causei naţionale şi ca nu
a desertat-o ? Oare acei care luptau de decimi de ani pen­
tru liberarea poporului român din Ungaria, care întreg e
marlir al nedreptăţilor şi al fărădelegilor, oare conducătorii
luptei pentru existenţa naţională mal aveaţi ei nevoie sa se
vadă şi să se pipăe, dacă supt martiri? . „
De examinat era — nu dacă trebuiaü să devină mariin,
căci martiri eraü, ci, ce trebuiaü să facă, după condamna­
rea delà Cluj, ca să fie şi mai departe utili causei naţionale.
EÜ le-aş fi dis : — Nu vë supuneţi verdictului nedrept şi
barbar artribunalului, pe care singur ’l-aţi declarat de ne-
competinte. Ori în închisoare, ori afară din închisoare, mar­
tiri sunteti, căci martir este acela care îşi lasă patria şi
căminul, care se duce delà aï sei în lumea strania. Dai
ieşiţi afară în lumea mare, la care aţi tăcut apel şi in care
cu 'totii avem încredere, ieşiţi şi bateţi la toate uşile şi
cereţi dela Europa întreagă — dreptate să fie şi pentru Ro­
mânul din Ungaria. Ieşiţi afară în lumea mare, bateţi din
usă în usă, precum aü făcut Brălianii, Golescn, Rosetti,
Ko^ălniceanu, Alexandri, care, prin acţiunea lor înalara de
patria încătuşată, aü isbutit să ridice popoarele civilisate
în favoarea noastră. Nu vë îngropaţi în temniţele maghiare
acţiunea. Nu e vorba să vë plângem ca martin, caci nu e
timp de vaet şi de plâns, ci e timp de munca mare pentru
a ieşi din nevoie mare şi din pericol incă mai^ mare. Nu
vë supuneţi verdictului din Cluj ! Nu mergeţi la închisoare,
căci atâta “aşteaptă Maghiarii, ca acţiunea româneasca sa
slăbească, câ să se arunce atunci din noü cu ademeniri şi
ameninţări, ca pe voi cei din temniţă să ve îngroape mo-
ralicesce si pe naţiunea română de fapt. Ceea-ce nu era
ruşine pentru Brătianii, Rosetti, Kogălmceanu, Golescn, nu
este ruşine nici pentru Raţiii şi colegii sèi. Ceea-ce nu era
ruşine pentru Mazzini şi Garibaldi, pentru Napoleon IU Şi
Ko*ssuth, nu e ruşine pentru conducătorii poporului [oman
din Ungaria. Eü“ le-aş fi d is: — Temniţa poate fi înălţă­
toare pentru moment, dar munca înafară de temniţa e mai
folositoare pentru neam. (Apiause.) , „
Conducătorii poporului român din Ungaria s au supus
însă verdictului din Cluj şi aü mers în temniţă. La aceasta
decisiune greü aü apăsat asupra lor trei fapte — tustrele ale
guvernului boeresc. Àntâiul este blamul deschis şi tai a
 375

cruţare dat de boeriî oficiali şi oficioşi, lui Eugenie Brote

şi Aurel Popovici, că aü preferit a lucra înainte pentru
causa naţională în ţeară liberă, decât a se îngropa în neac-
tivitatea apăsătoare a temniţei şi a se expune ademenirilor
enervante ale celor din Buda-Pesta şi ale celor din Bucu-
resci. Al doilea fapt e isolarea în care a adus guvernul boe­
resc pe cei doi refugiaţi în România, de confraţii lor. Al
treilea fapt este apăsarea directă executată asupra condam­
naţilor prin strigătul (fiarelor boeresci : — In temniţă! E
ruşine să fugiţi de temniţă ! Dacă nu intraţi în temniţă^ per-
deţî încrederea noastră ! — La aceste trei fapte s’aü mai a-
dăogat şoptele emisarilor, care-’í asiguraü, că Imperatul,
peste o lună, peste doue luni, peste trei luni, îi va graţia,
fără ca să le dică, ce preţ cereaü Maghiarii pentru grafia-
rea lor.
Şi s’aü dus în temniţă ! Şi staű astădi încă întemniţaţi !
dar Maghiarii merg cu condamnările şi cu temniţa înainte.
Conducătorii in temniţă ; cu ciobanii cel proşti sfârşim uşor,
saü că ei ascultă de nevoie, saü vor asculta de foc şi sabie !
Eată ţelul politicei maghiare ! Eată cum guvernul boeresc din
Bucurescl i-a ajutat spre acest ţel din răsputeri ! Şi odată pe
această cale, şi Maghiarii şi boeriî, vor merge înainte. (Asa
e ! Aşa e !)
★

Astfel stă astădi eestiunea.

Se speră că Românii se vor supune, când calomnia, ri­
dicată în faţa Europei, îşi va face efectul sëü, şi când Ro­
mânii vor fi declaraţi de Irredentişti, de Daco-Bomâni, de
perturbatori ai păcii europeane, de călcători ai dreptului
ginţilor şi ai obiceiurilor internaţionale. Se speră că Ro­
mânii din Bucurescl se vor supune, când Românii de din­
colo vor capitula. Speră Maghiarii şi boeriî că vor isbuti
in complotul lor, când Românii de dincolo şi de dincoace
de Carpati vor fi sbuciumaţi şi zăpăciţi prin’desbinare.
Se speră că se va putea înmormânta Neamul Românesc,
când Românii de dincolo vor remânea fără mângâiere în
prada Maghiarilor, şi când Românii de dincoace vor fi mu­
iaţi de arbitrar şi de corupţiune.
Cine citesce cu atenţiune discursurile miniştrilor şi ale
bărbaţilor de stat maghiari, se va convinge că mare este
speranţa Maghiarilor în reuşita întreprinderii lor de maghia­
ri sare a Românilor, fiindcă în această întreprindere ah de
complice pe guvernul boeresc din Bucurescl. (Apiause.)
Să resumăm acţiunea acestor doi aliaţi care lucrează ca
să scoată din discuţiune şi să înmormânteze — această «ces-
tiune iritantă», cum o numesce ministrul Alexandru La-
hovari.
In Regat trebue înăbuşită Gestiunea Naţională. Pentru a-
ceasta trebue ântâih calomniat tot ce are simţire românească;
 176

mai ànlàiû Partidul Naţional-Liberal ; acesta trebue de­

nunţat in toate diiele, peste tot locul, ca turburător al par­
eil , ca periculos pentru consistenţa de astăzi a Europei,
pentru-ca aceasta să fie adusă a dice ' apoi Maghiarii să-’şî
pună la orindueală pe acest neam neliniştit şi obraznic al
Românilor, ear guvernul din Bucuresci să înveţe pe Naţio-
naliî-Liberali, cum trebue să-’şî plece capul şi genunchii.
Aceasta este politica bizantino-iesuitică a boenlor şi a
Maghiarilor.
Voiü vorbi şi de cestiunea studenţilor, pentru-că ea este
acum legată de Cestiunea Naţională,. A vorbit despre ea a-
micul meü Palade ; dar cred că e bine să lămurim încă o-
dată partea aceea care se ţine de Cestiunea Naţională.
Să constătăm faptele.
Mai înainte de toate avem a constata, că guvernul a aju­
tat congresul studenţilor în anul acesta, precum i-a venit
în ajutor şi în alţi ani. Deosăbirea dintre alţi ani şi anul
present constă în aceasta, că la congresul actual din Con­
stanta luaü parte pentru primaoară studenţii din Bucovina
şi din Transilvania. Şi aceasta era cunoscut guvernului. Gu­
vernul a dat studenţilor bilete gratis de cale ferată, le-a dat
un vapor gratis delà Brăila la Cernavoda, a luat măsuri ca
să li-se facă primiri oliciale la gări şi în oraşe. Gara de la
Iaşi era împodobită cu verdeaţă ca la orice primire oficială.
Musica militară la Iaşi şi la Constanţa s’a dat studenţilor^
şi această musică le-a cântat «Deşteaptă-te Romàne». La Iaşi
’i-a primit solemn rectorul universităţii, vice-preşedinte al
Senatului şi unul din stâlpii guvernului actual. In toate o-
raşele, studenţii au fost întimpinaţi de primarii oraşelor,
primari devotaţi toţi guvernului actual. Din capul locului se
hotărîse, că studenţii din Constanţa vor veni în Bucuresci,
unde îi aşteaptă o primire strălucită. Se formase un comi­
tet de primire, care avea în capul lui pe Dl Butculescu,
partisan al guvernului. Toate aceste pregătiri semnificau.
— Vedeţi, studenţilor, guvernul boeresc este şi el patriot,
pricepe şi el Cestiunea Naţională, simte cum simte toata
lumea.
Aceasta era o parte a medaliei, — partea cea frumoasa, cu
figura de Iesuit. A eşit însă la iveală şi reversul medaliei,
cu fata de Fanariot. ^ r,
Scia guvernul, că studenţii aü să vie în Bucuresci. (<u
toate acestea a trimis înaintea lor pe un emisar, ca să-T
sfătuească să nu mai vie in Bucuresci. Şi pentru-ca emisa­
rul să fie ascultat, T-a ales să fie acel emisar dintre Tran­
silvăneni ; mai mult, T-a ales preot, pentru a apăsa dm toate
puterile, ca doară nu vor veni în Bucuresci, ca să mai a-
ţîţe— vestita cestiune iritantă a Dlui Alexandru Lahovan.
(Àpiause.) ^
Emisarul nu a putut convinge pe studenţi. Atunci a oprit
guvernul trenul în loc ; dar în fine, totuşi studenţii aü sosit
în Bucurescî. Manifestaţia dela Sf. Gheorgbe la gară s’a fă­
cut diua mare ; guvernul n’a oprit-o. S’a mulţumit cu placar-
dele* ameninţătoare ale prefectului de poliţie. De sigur, ele
s’aü trimis lâ Buda-Pesta, ca dovedi netăgăduite, ca guver­
nul se tine de cuvêntul dat. Manifestaţia n’a oprit-o, peri-
tru-că spera să oprească pe studenţi ; când^ însă nici pe
studenţi n u ’i-a putut opri, a iscodit să-’i tragă într’o cursa,
ca să iasă la Buda-Pesta cu obraz curat.
Mai ântâiü a stins lămpile bulevardului unde se ana sta­
tua luì Mihailt Viteazu, spre care mergea manifestaţia, şi a
stins si lămpile care duc delà Bulevard spre poliţie. Far la
politie guvernul a ridicat o baricadă, rësturnând un cai.
S’a mai audit vreodată guvern care să facă baricade . !
Diarele din’ Buda-Pesta sunt pline de scirea că Partidul
National-Liberal a trimis emisari la Fetesci ca să-’i aducă
pe studenti în Bucurescî, că Partidul Naţional-Liberal î-a
dus la statua luì Mihaiö, şi că tot Partidul ’i-a dus la poli­
tie. Faptele dovedesc contrarul. Adevărul e că guvernul a
trimis emisari la Fetesc! ca sä oprească studenţi!, şi când
nu ’i-a putut opri, a înscenat lămpile stinse, baricada delà
poliţie, şi barbariile urmate în urmă. Fată adevërul ! (Aşa
e ! âsa e ! aşa e !) . . „
Adevërul e că studenţii aü fost atraşi în baricada poliţiei
ca într’o capcană, pentru-ca acolo să fie maltrataţi. (Apiause.)
Si aceasta pentru-ce ? Pentru-ca să se poată raporta la Bu­
da-Pesta : — Am îndeplinit promisiunea dată; începutul e
garantul viitorului, fiţi siguri că mergem înainte cu străş­
nicie. (Aşa e ! Aşa e !)
Aceasta se numesce — ospeţ boeresc ! ^ __
Am ajuns, Domnilor, la sfârşitul cuvântării mele. Sa-mi
permiteţi acum să recapitulez în scurt ceea-ce am avut o-
noare să vë spun.
Am arătat că Cestiunea Naţională constă în aceasta, ca
suntem înfioraţi de pericolul care ameninţă Regatul nostru
prin desnaţionâlisarea a trei milioane de PiomânL (Apiause.)
Am arătat că Cestiunea Naţională s a născut în Ungaria,
pentru-că acolo se caută a se magliiarisa Românii. u
Am arătat de ce această cestitine a devenit populara in
Regatul Român, fiindcă avem cu toţii consciinţă de perico­
lul ce ameninţă Regatul, când se va desfiinţa^ dincolo de
Carpaţi o mare şi compactă populaţiune de Romani. (A-
plause.) . ., „ „
Am arătat că nu există irredentism nici aci in Regat, caci
nimeni din noi nu vrea să ia Transilvania, nici în Ungaiia,
pentru-că Românii de acolo sunt cei mai fideli supuşi ai
împăratului Francise Iosif. (Apiause.)
Am arătat că scornirea Irredentei române vine dela Ma­
cina ri si dela boerii de aci, aliaţi ai Maghiarilor. (Apiause.)
Am arătat că furtuna ce se ridică contra Neamului R o­
mânesc a fost urzită de Maghiari şi de boeri, şi atinge in-
 378

dependinţa şi siguranţa Regatului României, pentru-că eeea-

ce se plănuesce astădî, e să devenim vasali aï Ungariei,
pentru-ca în tăcere să fie desfiinţaţi naţionalicesce 3 mili­
oane de Români în Ungaria şi 6 milioane în Regat. (Apiause.)
Am arătat că pericolul este cu atât maï mare, cu cât nu
suntem atacaţi pe faţă, ci în mod viclean, cu calomnii şi
cu minciuni, ca astfel să se ridice opiniunea Europei în
contra Neamutiu Românesc, căruia să-’i iasă nume rëü de
turburător al păcii, pentru-ca sub această pornire a Europei
să nu ne mai putem apăra. (Apiause.)
Am arătat că pericolul e mal mare decât, ne putem în­
chipui, fiindcă însuşi guvernul nostru dă ajutor Maghiarilor,
denunţându-ne ca irredentisti, lucrând la desbinarea noas­
tră, împingèndu-ne la acte nesocotite, care să scuseze repre­
siuni violente.
Am arătat că ţelul este a îngropa Gestiunea Naţională.
(Aşa|e ! Aşa e !)
In fine, am arătat cum guvernul e controlat în actele lui
de guvernul din Ruda-Pesta—spre ruşinea noastră ! (Apiause.)
Am arătat că totul constitue un complot uricios şi o mare
tradare de neam şi de ţeară. (Apiause.)
★

Dar veţi întreba : ce să facem ? Eü die : — Să fim deş­

tepţi, să fim ca cele şeapte fecioare din Evanghelie, care tiu
aü adormit şi aii avut candelele continuii aprinse.
Nu este cu putinţă ca în mijlocul Europei civilisate, nu
este cu putinţă ca la finele secolului al nouë-spre-decelea,
care a dat vieaţă nouă popoarelor şi naţiunilor,— nu este cu
putinţă să triumfe viclenia, să învingă nedreptatea, să co­
pleşească barbaria. (Apiause.)
Nemuritorul Ionn Brătianu a (j,is : — «Când elementul româ­
nesc va veri în Transilvania, el va peri şi în România.»
Să nu uitaţi aceste cuvinte. Să nu uitaţî consecinţa logică
a acestor cuvinte : — «Când elementul românesc va ’slăbi in
România, va peri peste tot.D
A mai dis încă nemuritorul Ioan Brătianu: — «Românii
nu vor peri niciodată, nici în Roma,nia, nici în Transilvania.»
Aşa să fie !
Şi să mai adăogim : — Ei nu vor peri pecât timp vor sta
în picioare şi vor apăra existenţa Neamului lor cu vigoarea şi
tenacitatea lor seculare.
Aşa să ne facem datoria! Aşa să ne ajute Dumneçleü !
(Apiause prelungite.)
 379

A I V K X A . CSŐ.

PROTESTUL LIGEI CONTRA IRREDENTISMULUI ')

In comisiunea delegaţiuniî ungare din Buda-Pesta s’a pus

în discuţiune cestiunea naţionala română, care, oïl ce s ai
dice a devenit o cestitine europenească.
' Cu această ocasiune ministrul de externe al imperulut
austro-ungar, contele Kalnoky, a făcut declaraţiunî sur-
prindëtoare, a cărora importanţă nu stă în valoarea lor pro­
prie,” ci in posiţiunea înaltă a omului de stat care a con­
simţit a le expune.
In aceste declaraţiunî Liga este direct pusa in discuţiune.
De aceea credem că nu numai dreptul ci şi datoria o avem
de a răspunde Ia cele mai importante, fiind şi cele^ ^^î
eronate, — afirmaţiunî şi aprecieri ce s’aü făcut decătră mi­
nistrul imperulul vecin.
Contele Kalnoky vede în mişcarea din România «o sim­
plă imitaţie a irredente! italiene», pe care noi am fi c o ­
piat-o în toate detaliile el», noi, cei de aici, firesce în de
comună înţelegere cu fraţii noştri de peste Carpaţî. Pelânga
speciale informaţiunl, omul de stat invoacă şi expresiunile
^România-Irredentai, <(I)aco-Româniai>, care ar circula pe bu­
zele tutulor Românilor; şi nu uită nici «hărţile geografice
fantasiste» pe care, în fimbagiul sëü de o vioiciune neo-
obicînuită diplomaţilor , le ia «drept o fanfaronadă , care
corespunde cu caracterul irredente!.»
Dacă no! n’am 11 lucrat făţiş, atât, prin vorbă cât, şi prin
scrieri, _ dacă no! n’am fi apelat la opinia publică euro­
penească, şi n’am fi produs înaintea ei toate plangeiile le­
gitime ale unuî popor martirisat,— am tacea şi am trece
peste atîrmaţiunile contelui Kalnoky, pentru a ne continua
opera pretinse! asociaţium revoluţionare a careia foiţă ai
sta tocmai în tăinuirea scopului ei.
Când însă fraţii noştri, credincioşi Suveranului lor, Ia El
’si-afi adresat «Memorandul» durerilor lor,—şi când noi Euro­
pei ne-am adresat pentru a împedica exterminarea, ca popor,

■) Respuns declaraţiunilor făcut» de contele Kalnoky în delegaţiunea un­

gară (Septemvrie 189,().
 880

a fraţilor noştri, — avem dreptul de a declara, că în miş­

carea noastră naţională nu facem «irredentism», nu voim
turburarea păcii europenesc!, nu urmărim spargerea impe-
rulul vecin în vederea «Daco-României.»
«România irredenta», «Daco-Romània». nu sunt nici sin-
tesa mişcării noastre, nici arme de însufleţire de care po­
porul nostru nu are nevoe, ajuns fiind la consciinţa lim­
pede de misiunea şi de interesele sale armonic coordonate
cu interesele lumii”civilisate. Asemenea expresiunî, cădând
în serios de pe buzele unui om de stat, ne apar, noue, ca
nişte miraje diplomatice inexplicabile, — afară numai dacă
onor. ministru nu s’a mladiat să satisfacă pornirile necumpë-
tate ale şoviniştiior şi kossuthisthilor în faţa cărora îşi făcea
declaraţiunile sale.
Contele Kalnoky însă a ţinut să probeze că este infor­
mat, din sorginte sigură, asupra unor puncte de o delicateţă
extremă; şi ca atare a putut părea positiv informat despre
Ligă, şi despre adevëratul caractef al mişcări! noastre na­
ţionale. Socoteli, de care nu se produc nie! în Parlamentul
României, nici ia înalta Curte de Corupturi, le are, le po­
sedă ministrul de externe al Austro-Ungarieî. Şi când e po­
sibil a avea asemenea detalii, poate părea probabil, că a
isbutit să afle, din aceeaşi sorginte, organisarea Ligii, scopul
ei, precum şi caracterul esenţial al mişcări! naţionale din
România.
Să fie aci o simplă eroare ? Saű o mistificare gravă, deo­
potrivă de vătămătoare şi pentru fraţii noştri, şi pentru duş­
mani! lor, şi pentru conducătorii Austro-Ungarieî?
Aceleaşi întrebări le ridicăm în faţa afirmaţiunilor că miş­
carea naţională şi Liga ar fi «în serviciul» vreunu! partid
politic, intrat, împreună cu şeful sëü, în vr’o mişcare «daco­
română».
Dar contele Kalnoky a făcut experienţă cu «irredenta i-
taliană» pe care no! am fi «copiat-o în toate detaliile». Re-
sultatul experienţelor sale este : «cu cât relaţiunile guver­
nelor sunt mai satisfăcătoare, cu atât irredenta are mai mică
putere de acţiune. Irredenta începe să lucreze îndată-ce re­
laţiunile între guverne se rëceso saü se rup.»
No! nu ne îndoim de seriositatea experienţelor contelui
Kalnoky. E un om de stat, de o valoare incontestabilă, pus
în fruntea unui mare imper. Ne grăbim a crede, că expe­
rienţele sale sunt absolut justificate în ceea-ce privesce agi­
taţiunile irredentiste.
Să apropiem aceste experienţe de faptele care ne privesc.
Contele Kalnoky o spune categoric : «Irredenta începe
să lucreze îndată-ce relaţiunile între guverne se rëcesc saü
se rup.» Relaţiunile dintre guvernul nostru şi al Austro-
Ungarieî, nici reci, nie! rupte nu sunt, ci calde şi ma! mult
decât satisfăcătoare. Ar urm a, potrivit experienţelor con-
telul ca mişcarea noastră, daca irredentista ar fi, sa fi sca-
dut pe măsură ce relaţiunile diplomatice deveman ma! sa­
tisfăcătoare, pentra-ca astădi să adoarma sub coidialitatea
minunată a guvernelor respective. „ .
De fapt însă contele Kalnokv însuşi alirma, ca «.curentul
naţional actual este foarte întins şi foarte puternic in Ro­
mânia».
Nu- mişcarea noastră nu are nimic din originalul italian »
noi n’am* copiat pe nimeni: noi nu cunoascem irredenta
română, pentru-că nu există. Altceva vroim ; altceva^ ne a-
oiţă - altă causă sfântă ne înfioară şi ne transforma in vo­
luntari credincioşi sub drapelul ei naţional şi umanitar
De peste Carpaţî se ridică un strigăt dedespeiate, nitr o
limbă care este â noastră ; cei care se agita induieiaţi,
fraţii nostri sunt, pe care cu atat mai mult ii vom iubi, cu
cât* suferinţele lor vor cresce, cu cât lanţurile lor voi fi mai
grele, cu cât mai mulţi din ei vor fi aruncaţi in temniţele

^ Pe noi nu ne frementă «prejudecăţile» invocate de con­

tele Kalnokv ; nici nu voim a concura cu sugrumătorii din
Pesta în «fanfaronadă», orbiţi de «greşeli naţionale».
Oeea-ce ne mişcă pe no! este uşor de înţeles Nu putem
sta indiferenţi când 3 milioane de Romani sunt ameninţaţi
de peire. Dreptul lor de a trăi, ca Romani, îl au, caci
esteP un drept natural, consacrat dealtfel şi de dreptul^pu­
blic international. Şi dacă no! n’am susţine acest drept al
lor am renunţa si la al nostru. Dreptul lor istoric de a tiai
ca Români, îl ’aip — căci pe pámént romanesc au stat pa­
văză de apărare a civilisaţiuml europenesci, şi, m. hinf ^
secolelor, n’aű consimţit a-’şl părăsi limba şi consciinţa lor
de popor romanic. Şi noi dacă n’ am susţine acest drept a
lor, încurênd am capitula pe al nostru.
Nu «prejudecăţile», ci presimţirile primejdiei comune ne
ridică, în masă vie şi conscientă, pentru a opri lovl|ura
fatală care ar izbi deopotrivă în noi ca şi în patria fraţiloi
nostri
Iacă unde trebuesc căutate căuşele profundei noastre miş­
cări, pentru a o înţelege în caracterele ei esenţiale, m scopul
ei evident şi mărturisit.
Contele Kalnokv îşi exercită abilitatea în fan tesi! irre­
dentiste pecând primul ministru al Ungariei, Dl Wekeile,
S apropie în parte de adevăr. Dl Wekerle se exprima
astfel cătră corespondentul (Rarului «Figaro» .
«Pentru-ca să dispară divergenţele actuale care exista intre
cetăţenii români şi cetăţenii unguri, trebue sa se inceapa
anume cu unii Unguri. Când micii nemeşi din transilvania,
— leneşi, atât de aroganţi cât şi de proşti,— vor parasi a-
erile lor de mari seniori fără lescae, şi nu vor mai despieţu
 382

pe ţăranii romàni ca pe nisce robi, pentru a le intra în minte

că la sfârşitul secolului al XlXlca nimic nu se mai poate face
fără respectul drepturilor altuia-— şi noi vom sci să punem
î'înduială — va fi deja un mare pas făcut.»
Este o gravă eroare saü o mistificare şi mai gravă a crede
că mişcarea noastră este «irredentistă», că în fond ea ar fi
provocată şi condusă de «Transilvăneni pribegi» deveniţi la
noi «profesori inamovibili», şi că depinde de guvern ca să
o covirşească, în urma unor «declaraţiuni categorice».
Ceea-ce a pornit din consciinţa unui popor leal, drept şi
bun, şi gata de a-’şl îndeplini rolul seű de sentinelă expusă
la marginile civilisaţiunii moderne, trebuia să aibă un ră­
sunet puternic în consciinţa înaltă şi sensibilă a Occiden­
tului înţelept şi luminat.
Şi răsunet a avut.
Înţelegem că contele Kainoky a fost nevoit să consoale
pe membrii delegaţiunii ungare, când a dis, despre unele
articole din marea presă europenească, că «importanţa lor
nu trebue exagerată». Dar chiar în această mângâiere este
o recunoscere timidă, că cestiunea naţională a Românilor
a devenit o cestiune europenească.
Şi Europa, prin atâjia oameni iluştri care representă ge­
niul ei civilisator, a recunoscut că problema se reduce : la
lupta dintre un popor care vrea să trăiască, şi celalalt care
vrea să ucidă. Sentimentul ei de supremă dreptate nu va
hésita între o odioasă crimă internaţională pe care Ungurii
vor s’o comită, şi o legitimă victorie naţională pe care fraţii
noştri vor s’o câştige.

Dar doresc oamenii de stat şi de bine ai Austro-Ungarieî

ca Europa să nu se mai alarmeze, ca agitaţiunea din Ro­
mânia să se potolească, ca strigătul celor de dincolo să
nu mai străbată inimile noastre şi consciinţa umanităţii?
N’aii decât să facă dreptate poporului martir. Să-’i dea
deplină şi legitimă libertate de a se desvolta după geniul
lui firesc, spre propăşirea comună şi armonică a popoare­
lor din patrie. N’aű decât să facă din Ungaria o patrie bună
a tuturora, căci astădi ea a ajuns, după o expresiune emo­
ţionată, «temniţa naţionalităţilor».
Şi atunci pace va fi.
Să se aplice în Ungaria devisa imperului : Justiţia regno-
rum fundamentum»,—şi atunci Ungaria nu va avea cetăţeni
mal devotaţi ca Românii de peste Carpaţî, nici mai buni
amici ca Românii din România.

Nu irredentism facem, ci dreptatea poporului frate vroim.

V. A. Urechia. — I. C. Grădişteanu. — Ştef. Perietzeanu-Bu-

zëü. — G. Cantacuzino. — Barbu Ştefănescu Delavrancea. —
I. Bianu. — G. Bursan. — Ştef. Sihleanu. — N. Cosăcescu. —
I. Neniţescu.
 DECLARAŢIA D-NULLT SEPTIMIL ALBINI DESPRE
EXILAREA SA 1)

Iubiţi amici !
Vë insciinţez că am sosit în pace aici şi nu am de gând,
deocamdată," să me reîntorc în mijlocul vostru. Am venit
adică în hotărîrea de a nu me supune sentent el, adusă con­
tra mea, în procesul Memorandului de tribunalul de con­
damnare din Cluj. Sunt va să dică, hotărît a nu intra în
temniţa ungurească.
Oricum se va judeca, pentru moment, această fapta, atât
de divergentă de atitudinea celoralalţi colegi ai mei con­
damnaţi în acelaşi proces , eü n’am hésitat să o savîrşesc,
avênd "firma convingere că a fost datorinţa mea patriotică
ca acum sub toate împregiurările să-’mî salvez libertatea
de acţiune. Dar şi mai mult decât convingerea mea m’a
îndemnat la pasuî făcut sfatul şi aprobarea generală a tutu­
ror, dar absolut a tuturor luptătorilor şi amicilor de aici ai
causei noastre naţionale.
Nu m’am credut deci îndreptăţit să më sustrag delà ire-
cusabila datorinţă. ce în chipul acesta ’mi-s’a impus, şi în
consecuenţă am "preferit exilul de bunăvoe intrării în tem­
niţa ungurească, fără de a sci şi a cerceta, dacă prin acea­
sta ’mi-am uşurat sau ’mi am îngreunat soarta mea şi a
familiei mele.
Nu aş voi însă, ca pasul meü să se interpreteze astfel,
ca şi când prin el aş fi intrat în conflict cu membrii în­
temniţaţi aî comitetului nostru naţional. De aceasta nu
poate "fi" vorba. Colegii mei condamnaţi aii intrat în tem­
niţă în urma hotărîrii comune la care şi eu am participat.
Astădi însă, după câte s’aü întêmplat dela întemniţarea lor
încoace, mie şi amicilor mei, de acasă şi de aici, ni-se pare
potrivit cu interesele causei naţionale, tocmai a nu face
ceea-ce atunci ne credeam datori să facem.
Pentru-că astădi nu mal este vorba să dovedim, prin in­
trarea în temniţă" tăria convingerilor noastre, precum şi ho-
tărîrea noastrâ'de a reclama drepturile poporului român
chiar şi cu preţul vieţii. Astădi acestea sunt dovedite, dar
este în acelaşi timp dovedit şi aceea, că stăm în faţa u-

') Publicată în «Tribuna», No. 2 « ! delà 1s/27 Noemvrie 1894.

 ,'584

nui adversar, care nu ţine cont nici de voinţa popoarelor,

nici de interesele patriei, nici de dreptate şi echitate, nici
de nimic, ci merge orbesce înainte lovind cu brutalitate tot
ce se pune în calea intereselor sale de putere şi asuprire.
A mai fi «leal» faţâ cu asemenea adversar, a te mai su­
pune «justiţiei» lui, aslădî când peste treî-ÿeci de patrioţi ro­
mâni gem în temniţele unguresci, ’mi-se pare a fi ridicol.
Dar mal mult : ’mi-se pare păgubitor chiar, a-’ţi încătuşa
pentru ani de rii le inteligenţa şi a-’ţi paralisa puterea de
muncă, intrând în strîmtoarea temniţei, într’un timp când
causa naţională reclamă zelul şi puterile tuturor fiilor na­
ţiunii, într’ un timp, când in străinătate mai mult şi mai cu
succes se poate lucra decât chiar acasă, şi mai presus de
toate într’un timp când este evident că guvernul din Buda­
pesta voesce să facci linişte în giurul chestiei române prin în­
temniţarea tuturor celor ce, cu cuvântul, în presă, sau în
orice alt chip, se afirmă ca luptători naţionali.
Sub asemenea împregiurărî refugiarea nu este numai le­
gitimă, ci deadreptul necesară, impusă de interesele na­
ţionale.
Avênd acestea în vedere, mărturisesc că îmi pare bine a
më fi putut refugia şi cred că precum aici, aşa şi în pa­
trie, me vor aproba toţi Românii de bine.
0 vëd aceasta cu atât mal vîrtos, după-ce îmi pare evi­
dent, că este mal comod a sta în temniţă, decât a te expatria,
nu pentru a te căpătui, ci pentru a-’ ţi păstra posibilitatea
de a lucra şi mai departe pentru revendicarea drepturilor
naţionale. Imi pare apoi evident, că prin intrarea in tem­
niţă nu se face naţiunii, intre împregiurările de faţă, un
mâl bun serviciu, decât prin continuarea luptei, fie şi din
afară de patrie.
In sfârşit mărturisesc, că da, nu am avut curagiul să
mai iaù rëspunderea pentru o nouă întemniţare — pe doi
ani şi jumétate. Mărturisesc însă totodată , că oricât de
bine ’i-ar şedea bărbatului să arete curagiu personal, nu
ambiţii de felul acesta, ci binele naţiunii trebue să fie nor­
mativ pentru faptele sale. Condus de acest principiti, am
intrat pănă acuma de trei ori în temniţa ungurească, când
’ mi-s’a părut necesar să o fac, şi n’am intrat a patra-oară,
când şi mai necesar ’mi-s’a părut să nu o fac.
Şi în cele din urmă, nu atât prin suferinţele lor, ci, când
le-âfi putut evita, cu atât mai mult prin continuarea luptei
pănă la isbândă aű binemeritat delà naţiunile lor emigran­
ţii altor popoare în era lor de lupte pentru libertate şi
emanicipare naţională.
Bucurcscl, 12/äi Noemvrie 1894.
Cu frăţească dragoste al vostru
S. Albini.
 A B îE X A « 2 .

RESOLUŢIUNEA ADUNĂRII NAŢIONALE ROMÀNE

DIN SIBIIÜ, DELA 28 NOEMVRIE st. n. 1894. <)

I
Adunarea alegëtorilor romàni din Transilvania şi Ungaria,
întruniţi la Sibiiü pe diua de 28 Noemvrie 1894, pentru a
se pronunţa asupra ordinului ministrului de interne cu data
de 16 Iulie" n. a. c. Nr. 321, prin care se sistează activita­
tea partidului naţional român şi ’i-se impune acestuia a se
constitui în reuniune cu statute aprobate de guvern :
declară această ordonanţă de neconstituţională şi neba-
sată prin nici o lege positivă a patriei.
Şi devreme-ce această procedură arbitrară nu s’a aplicat
faţa cu nici un partid politic din patrie şi suprimă un drept
Cardinal al cetăţenilor :
adunarea protestează solemn contra ei şi declară hotă-
rît, că naţiunea română, conscie de drepturile sale politice-
naţionale inalienabile, respinge delà sine presupunerea, că
ea se va pleca să-’şl facă existenţa şi activitatea sa politică
pendentă delà arbitriul guvernului.

II

Adunarea enunţă, că partidul naţional român din Tran­

silvania si Ungaria susţine în toată întregimea sa progra­
mul politic votat de conferenţa generală a representanţilor
alegëtorilor români ţinută la Sibiiü în 12, 43 şi 14 Maiü 4881,
ear pentru realisarea acestui program partidul naţional va
lupta şi în viitor pe toate căile şi cu toate mijloacele le­
gale şi constituţionale. Totodată adunarea declară, că mem­
brii comitetului central aleşi de conferenţa naţională din
21—22 Ianuarie 1892, precum şi aceia, cu care comitetul
s’a întregit ulterior, sunt bărbaţii de încredere al partidului.*)

*) «Tribuna», No. 245 dela ” /M Noemvrie 1894.

 386

III

Adunarea alegëtorilor romàni protestează solemn în con­

tra persecuţiunilor politice, care in urma manifestaţiuniloi
sale legale şi constituţionale pentru drepturile sale inalie­
nabile s’aü inaugurat în contra poporului român pe toate
terenele. Căci desi aceste manifestaţiunî au decurs în toata
liniştea fără de a* turbura ordinea publică şi a vătăma drep­
turile, libertatea şi siguranţa celoralalţi cetăţeni din patrie,
totuşi mulţime de Români au fost loviţi şi mal ales in
contra luptătorilor devotaţi al naţiunii române se practica
un sistem intolerabil de persecuţiune, terorisare şi intimi­
dare ■ ba chiar si drepturile bisericilor române, garantate
în constituţiuneâ patriei s’aü vătămat în mod volnic, m-
terdicêndu-se adunările reuniunilor înveţătorescl, sinoadele
preotesei si chiar si congresele şcolare şi bisericesc!, fa­
ceri du-se astfel imposibilă activitatea şi desvoltarea libera
a Românilor, pană şi pe terenul pur cultural şi religios.

IV

Devreme-ce conferenta delà 24 Iulie 1893 a delegaţilor

noştri s’a identificat cu întreaga acţiune a comitetului seu
de *25, săvîrsită la mandatul şi în numele naţiunii, actul
guvernului s*ăvîrşit contra acestui comitet, prin punerea la
cale a faimosului proces al Memorandului, trebue să -1 con­
siderăm ca îndreptat în contra întregii naţiuni române.

Adunarea condamnă şi de astădată politica guvernului,

care în numele «ideii de stat naţional maghiar», ignoiand
chiar şi putinele drepturi garantate prin legea de naţiona­
lităţi, caută* a ne împedeca în desvoltarea noastra prin Ieşi
noue, cum sunt legile şcolare, proiectele de legi bisen-
cescî, legea despre colonisări şi altele, prin care el tinde
la extirparea naţionalităţilor.V
I

VI

Considerând interesul capital ce se cuprinde în buna în­

ţelegere, în desvoltarea liberă şi paclnică a tuturor naţio­
nalităţilor care toate împreună alcătuesc statuaşi patria
noastră comună, adunarea se pronunţă pentru întrunirea
congresului naţionalităţilor, în care, pe basa unui piogram
 387

comun, însă cu susţinerea nealterată a programului parti­

dului naţional român, să lucrăm spre binele şi desvoltarea
culturală, naţională şi politică a fiecărui popor.

VII

Adunarea îşi exprimă cea mai călduroasă mulţumită tu­

turor bărbaţilor de stat, publiciştilor şi amicilor poporului
român, care aü apreţiat just causa noastră dreaptă şi aü
spriginit-o cu zel înaintea forului lumii civilisate.
Asemenea aducem tributul nostru de recunoscinţă fraţi­
lor noştri din Regat, care în aceste dile grele nu-’şi uită’ de noi.V
I

VIII

In faţa tendenţei de a presenta luptele noastre politice ca

lupte cu caracter irredentist, care ar tinde la atacarea in­
tegrităţii statului:
adunarea alegătorilor respinge delà sine orice bănueală
de acest fel, deoare-ce partidul naţional român din capul
locului a luptat şi luptă cu mijloace legale, pe teren legal.
 388

A IÏE X A e».

Dl DIMITRIE A. STURDZA, DESPRE GESTIUNEA

NAŢIONALĂ.
(D in discursul d-sale rostit la Senat in şedinţa dela
1 0 Decem vire 1 8 9 4 .)

... Via acum la situaţiunea externă, la posiţiunea politică

a Regatului.
Guvernul ne spune că relaţiunile noastre cu străinătatea
sunt bune, şi această bunătate consistă, după guvern, în
respectarea cu sfinţenie a datoriilor noastre, internaţionale.
Aceasta privesce datoriile noastre ; căci cum respectă alţii
interesele noastre, despre aceea nici nu poate fi vorba. Şi
este foarte natural. Eü nu më pot supăra de celece face
guvernul în această privinţă, pentru-că nu pot cere dela un
om decât ceea-ce poate da. Nu pot cere dela un om să
aibă alt simţiment, decât acela în care a crescut. Dar ca
Român şi ca” cetăţean sunt revoltat că interesele noastre se
pot neso”coti, cum” le nesocotesce guvernul. ^
Politica guvernului, după mine, se resumă în puţine cu­
vinte : închinăciune în dreapta, închinăciune în stânga, în­
chinăciune la toţi; fiecăruia să-’i facă după plac. Drepturile
ţerii, interesele ţării, viitorul ţării, despre acestea nici vorbă
nu poate fi.
Caracteristic pentru aceasta, şi dovadă pentru aceasta
este că, pentru guvern, nu există Gestiune Naţională. Dar
fiindcă Gestiunea Naţională tot există oricât ar denega gu­
vernul acest lucru, resulta pentru guvern o situaţiune în­
curcată, care-’l silesce să se învëlue în mantia duplicităţii,
care-’i împinge când înainte, când înapoi, într’o continuă
şovăire.
Dl ministru al domeniilor, P. P. Carp : Aşa fac toţi fana­
rioţii. (Rîsete.)
Dl Dimitrie Sturdza: Şi D-voastră, representanţiî patenţi
al fanariotismului, nu puteţi face altfel, fiindcă sunteţi, după
«Jicetoarea populară, învechiţi în dilele rele. Puteţi rìde.*)

*) Monitorul Oficial delà 22 Decemvrie 1894 (nr. 17 al Desbaterilor Se­

natului.)
 389

Eleeace importă este : ca ţeara să scie că rîdeti de intere­

sele eï cele mal sfinte.
Dl ministru al cultelor şi instrucţiunii publice, Take Ionescu :
Aşa rìdi şi D-Ta de ceea-ce fac eii.
Dl Dimitrie Sturdza ; Eü n’am rîs niciodată de ceea-ce faci
D ta. Eu me întristez de ceea-ce faceţi D-voastre, pentru-că
nu pot rìde de suferinţele şi durerile ţării. Nu aveţi sen­
timentul datoriei şi al devotamentului pentru ţeară.
Pentru guvern desfiinţarea a trei milioane de Români nu
privesce pe Regatul Român, ci privesce numai pe Maghiari.
Pentru guvern, noi, din Regat, avem numai dreptul să
simpatisăm cu Românii din Ungaria în mod platonic, cum
simpatisează Anglia pentru Rulgari şi Armeni; ba şi mai
puţin, căci Anglia scrie cel puţin, din când în când,’ note,
când maltratările devin prea crude. Guvernul vrea ca noi
să tăcem, îngropând sub această tăcere Cestiunea Naţională.
Vorba Onoratului primar al capitalei : «Să simţim în* fundul
inimii, dar să nu vorbim niciodată», — este devisa acestei
politici, nebuloasă in aparenţă, dar conscientă de telul ce
urmăresce.
Aş dori să scifi cum se poate afirma mai tare irredentis-
mul, decât a^ făcut unul din susţinătorii cel mal importanti
ai guvernului ? ! In faţa ţării, aci smeû, lefi paraleii, să se
creadă că suntem cel mai aprinşi naţionalişti, ear la mo­
mentul când eşti vădut — să fi cu capul pe tipsie, earăsi
după o dicătoare bine cunoscută.
Miniştrii se mira de ce s a ridicat cestiunea Transilvaniei
cum o numesc D-lor, şi atunci când se vorbesce de Gesti­
unea Naţională, pare că-T pici cu ceară ferbinte.
Ministri se miră de ce s’a ridicat această chestiune, si
mă ceartă pe mine de modul cum am tratat-o. Certarea D-lo’r
îmi e indiferenta, după-cum şi cele ce clic efi despre Ges­
tiunea Naţională le sunt indiferente.
Dar noi numim cu ţeara întreagă Gestiunea Naţională
astfel, nu fiindcă este vorba, ca noi să luăm Transilvania,
ci pentru-că, prin desnaţionalisarea şi maghiarisarea unei
a ti eia părţi a naţiunii romàne, se resfrânge cestiunea de
resistenţă si de existenţă şi asupra Regatuiui nostru român.
Dl Alexandiu Lahovari dicea in anul trecut; «înţelegeţi
cât de mare ^ a fost mirarea mea, când am vă(Jut că nu nu­
mai se ridică cestiunea Românilor din Transilvania, dar
că s’a tratat încă în modul cum s’a tratat.» Dar — în ce ’mod
tiebuia tratată, aceasta nu ne-a spus-o şi nu poate să ne
spună,^ căci D-sa nu vrea să o tratăm de îoc. Idealul D-sale
este să tăcem şi să ajungem la o aşa împietrire a inimii,
Încât să dicem cu sânge rece : puţin ne pasă. Nu e vorba,
Dl ministru se învoesce ca să dicem cu glas domol : Geea-ce
fac Maghiarii, nu este frumos, nu este uman. Dar atât si
mal mult nu. Pentru rest, să lăsăm pe Maghiari în pace,
căci acel rest, adecă maghiarisarea, nu ne privesce pe noi.
 390

Neavênd sentimente naţionale, nici Gestiune Naţională

nu există. Că această cestiune este o cestiune politică
de ântâiul rang pentru naţiunea noastră, aceasta guvernnl
nu o poate pricepe.
Dovadă este că Dl Laliovari se mira şi acum ca şi mai
înainte, că există o Cestiune Naţională. D-sa şi astădi ne
vorbesce de Românii din Ungaria ca şi cum ar fi vorba de
nenorocirile Hotentotilor din Africa, saü a Coreanilor din
Asia. Nu simte, nu pricepe, nu e cuprins de marea şi ra­
dicala, deosăbire între apăsarea de care sufer cel străini de
neamul nostru şi apăsarea sub care gem cei de un sânge
cu noi. ,
Dl Alexandru Lahovari a adăogat, pentru a accentua şt
mai bine modul sëù de a vedea, «că această cestiune este
este un incident iritant, asupra căruia nu trebue sa insis­
tăm, căci e vorba numai în trăsuri generale de sistemul
Guvernului unguresc de a căuta să desnaţionaliseze pe Ro­
mânii din Transilvania.» Se poate că Cestiunea Naţionala
să irite pe guvern ; dar pentru ţeara întreagă, desnaţionah-
sarea Românilor din Ungaria, adecă prefacerea lor din Ro­
mâni în Maghiari, e un lucru îngrigiţor şi care conţine in
sine pericole necalculabile pentru existenţa Regatului nos­
tru. Modul cum Dl Lahovari tratează această cestiune, re­
voltă însă simţul onest al oricărui cetăţean onest, conscun-
cios şi devotat terii şi neamului lui. Politica D-lui ministru
de externe, în această mare cestiune, e reprobată de toţi Ro­
mânii si aprobată numai de Maghiari.
Apoi”de ce avem in România un guvern naţional? Casa
fie desaprobat de noi şi aprobat numai de acei care vor să
desfiinţeze Neamul Românesc? . t .
Fiindcă Cestiunea Naţională există, şr fiindcă existenţa
ei e palpabilă, ear guvernul se silesce să nu o vada jşi sa
nu, audă despre dînsa, de aceea guvernul se agiteaza intro
continuă contradicţiune care-’l împinge într’o duplicitate u-
ricioasă cătră toată lumea, duplicitate cătră noi din ţeara,
cătră Românii din Ungaria şi chiar cătră Maghiari, catra care
nu se pot ţine de angagiamentele luate.
Lucrul nii e greu de dovedit.
Dl Alexandru Lahovari ne ijicea in anul trecut : «Aceasta
luptă, cu toată buna noastră voinţă, cu toată dorinţa şi
interesul ce-’ l avem să păstrăm, să mărim chiar relaţiu-
nile de bună vecinătate cu monarchia austro-ungara, nu
poate să nu aibă în inimile şi in spiritele Romanilor de
aci, un resunet destul de puternic, destul de dureros.»
Alăturaţi aceste cuvinte de cele ce am citat, sunt acum
câteva momente, şi veţi fi loviţi de marea contradicţiune, in
cele rostite de ministru într’una şi aceeaşi cuvântare. Dar
să examinăm ultima aserţiune. Ya să dică : daca cestiunea
aceasta e asa de însemnată, încât ea nu poale sa nu pro­
ducă un resunet foarte puternic, foarte dureros, in inimile
 391

noastre ; oare atunci nu este o cestiune vitală, o ces-

tiune naţională? Şi aşa fiind, putem noi să o scoatem delà
ordinea dili! ? Nu e ea ardentă ? Ne putem oare despărţi
de ea, până nu va fi resolvată în interesul şi în favoarea
poporului român ?
Să vedeţi însă, cum ministrul de externe păşesce înainte
din contradicţiune în contradicţiune, şi pică în groapa du­
plicităţii. Ministrul de externe, Lahovari, dicea tot în anul
trecut : «Idea naţionalităţii noastre e astădî în grea încer­
care dincolo de Carpaţî.» Ideea naţionalităţii ! Vedeţi ce
expresiune diplomatică ! Nu naţionalitatea însăşi, ci ideea
naţionalităţi! e în pericol. Când al cunoscinţa clară despre
un lucru, şi expresiunile sunt adoptate după claritatea con-
cepţiuniî ce al. La Dl Alexandru Lahovari, nu naţionalita­
tea însăşi e în pericol dincolo de Carpaţî, ci numai idea
naţionalităţii. Apoi este oare numai o idee în pericol, când
dincolo de* Carpaţî toată puterea guvernamentală e pusă în
mişcare violentă pentru a preface pe Români în Maghiari?
Şi după-ce Dl ministru ne dice că această cestiune nu
poate să aibă un resunet destul de puternic şi de dureros
în inimile noastre; tot D-sa găsesce, că «s’a făcut dintr’însa
un obiect de agitaţiune zadarnică şi o armă politică de par­
tid.» Dar cum poate să nu ne agiteze această cestiune, de-
vreme-ce e atât de mare şi atât de însemnată pentru noi?
Si mai dicem că noi am luat-o, ca să facem o armă de par­
tid? Dacă cestiunea aceasta e atât de mare şi de însem­
nată, precum o numesce însuşi D-sa, întreb : Atunci de
ce guvernul nu a luat-o în mână? De ce nu o apără ca o
cestiune vitală a ţeril şi a poporului român? De ce nu a
luat-o el în mână? ca să nu o ia Partidul National-Liberal?
Ce? Voia ca nimeni să nu o apere?
Dar şi aci earăşî se contradice ministrul. Dicea tot D-sa
în anul trecut şi bătea din palme : «Bine a făcut Sturdza
că a pus cestiunea românească din Transilvania pe tapet,
căci se depărtează de putere, se face imposibil, căci se
pune în ostilitate vëdità cu Ungaria.» Aceasta se reduce
la următoarea axiomă de politică : Aci în România să nu
aibă miniştrii noştrii simţeminte românesc!, dar miniş­
trii unguri să aibă în Ungaria simţeminte unguresc!. Dacă
am avea ministri cu simţeminte românesc!, asemenea lucruri
cum se petrec, desigur nu s’ar mtêmpla.
Dacă Cestiunea Naţională depărtează delà putere pe Par­
tidul Naţional Liberal, aş dori sä sciu cum acest partidface
din Cestiunea Naţională o armă de partid? Atâta minte a-
vem şi noi, aceştia din Partidul Naţional Liberal, cât şi Dnil
Lahovari cu aï sei, ca să alegem acele arme care ne pot
aduce la putere, ear nu pe acele care ne depărtează de
putere.
Dl ministru de externe Al, Lahovari: Dar nu am dis a-
ceasta ?
 392

Dl Dimitrie Sturdza : Aţi dis aceasta şi D-voastră şi foile

şi foiţele D-voastre. (Sgomot, întreruperi.)
Vë rog să nu më întrerupetï.
Dl vice-preşedinte, 1. Ianov : Dior ! sunt 5 ore, consult Se­
natul : dacă voesce să prelungească şedinţa ?
Voci : Da, să continue Dl Sturdza.
Alte voci : Să se prelungească şedinţa pănă la 6 ore.
Se pune la vot prelungirea şedinţei, şi se primesce.
Dl Dimitrie Sturdza : Vedeţi, Dior ! De câteorî împung acolo
unde este rana guvernului, de atâteaori ese strigătul de du­
rere. Aşa e ! Şi îmi pare rëü că e aşa, nu pentru ministri,
ci pentru-că e în joc existenţa Regatului şi a Neamului Ro­
mânesc.
Dacă Gestiunea Naţională consistă tocmai îritr’ un interes
vital al ţării noastre,” cum poate cineva din ea să facă o
armă de” partid? Dacă e vorba de armă, Gestiunea Naţio­
nală trebue să fie arma tuturor. Gu atât mai rëü pentru
aceia care nu vor să o ia în mână şi să apere interesele
naţiunii !
Eu cred că unde e o cestiune importantă pentru ţeară,
pentru neam., e de datoria noastră, a fiecăruia, să o luăm
în mână şi să fim la postul nostru pentru a o apăra. De.ce
ne numim, de ce suntem oameni politici? Ga să ne vîrîm
în momente grele sub masă? Să ne închidem în întunerec?
Să negăm pericolele şi suferinţele? Să fim făţarnici cu lu­
mea? Cu noi înşine ? Gu aceia care ne-au încredinţat inte­
resele lor cele mal scumpe? Nu! De aceea suntem oameni
politici ca să pricepem greutăţile, ca să ne uităm în faţa
lor, ca să dicem cuvêntul nostru franc şi leal, ca să făp­
tuim cu . curagiü, cu abnegaţiune de sine, cu devotament
nemărginit, ca să învingem greutăţile. Altfel nu suntem
vrednici să fim nici ministri, nici représentant! aï ţării.
Altfel nu merităm numele de oameni politici.
întrebarea este: există ori nu există Gestiune Naţională?
Şi aş dori aci să iasă verl-unul şi să ne dică : Nu există
Gestiune Naţională.
Aci să më contradică cineva. Dar cine îndrăsnesce să o
facă? Cine ar îndrăsni, scie că s’ar ridica în contra lui o
fortună de desaprobare şi de blăstem dela o marginerà alta
a ţeril. Apoi, dacă nu îndrăsnim să negăm că există^ Ges­
tiunea Naţională, cum putem să îndrăsnim să lucrăm în
contra ei, şi încă pe furiş, pe ascuns, cu doue feţe?
In ce consistă Gestiunea Naţională? Am dis şi o mal re­
pet, pentru-că e bine ca adevërurile să se spună cât de des,
să intre în mintea, in inima, în cugetul şi în acţiunile fie­
căruia, ca astfel minciuna să nu mai poată străbate. Fiecare
Român, dela mic pănă la mare, dehi bogat pănă la sărac,
trebue să scie că Cestiunea Naţională nu e o cestiune de
petrecere, ci o cestiune de datorie, de datoria cea mal
 393

mare, cea mai înaltă, cea mai sfântă ce poate să aibă un

Român.
Se sugrumă dincolo o treime a neamului nostru.
Eată Cestiunea Naţională.
Această treime a neamului nostru, care se sugrumă,
strigă la cer de durere şi de îngrigire ! Ea strigă pană la
cer: Nu se poate! Nu voim să fim sugrumaţi! Voim să ră­
mânem Români !
Eată Cestiunea Naţională.
Glasul Românilor în pericol trece peste Carpaţi in valea
Dunării, şi ne înfiorează pe toţi. Eată Cestiunea Naţională.
Şi noi să ne închidem ochii? Să ne închidem urechile ?
Să^ne închidem inimile? Să ne închidem cugetările. Să de­
venim o bucată de peatră neînţelegătoare?
Dior, Sute de ani a fost poporul român oprimat asuprit, umi­
lit. După sute de ani a venit secolul al nouă-spre-decelea, se­
colul liberator, care a ridicat şi clasele sociale şi popoarele,
le-a scos din suferinţe şi întunecime, le-a dat vieaţă, ’i-a făcut
oameni. Şi acum când şi Românii începură a respira aer li­
ber, binefăcător, întăritor, când şi Românii se credeau si­
guri că vor putea trăi în pace şi linişte, că vor putea respira
ca cetăţeni liberi, privind viitorul cu încredere ; atunci s’a.
aruncat peste ei un alt popor pe care-’l socotiam ca frate
şi ca amic, pentru-că trăia şi vieţuia cu poporul nostru la
un loc, în aceeaşi ţeară, s’a ridicat cu mână vrăşmăşească
ca să-’l desfiinţeze.
Eată Cestiunea Naţională.
Puteţi D-voastre să o înlăturaţi numai cu frase diplomatice?
Nu puteţi !
Atunci e de datorie să spuneţi clar Maghiarilor, cum stati
lucrurile, şi să nu vă maï căzniţi să le daţi pe furiş mână
de ajutor, căci aceasta complică numai situaţiunea şi o face
încă mal primejdioasă.
Cum? Delà întemeearea acestei colonii decătră Piomani,
ea a résistât în contra tuturor încercărilor de a fi desfiin­
ţată. Au trecut secoli şi ea a résistât. Aű trecut invasiunile
barbarilor, şi poporul român a rămas în picioare. Ah tre­
cut în urmă secoli de lupte crâncene, şi poporul român nu
s’a înmuiat. Şi când s’a liberat de lanţurile care-’ l ţineaţi
încătuşat, şi a intrat şi el în rîndul popoarelor, atunci cre­
deţi că a venit timpul ca să fie îngenuchiat? Credeţi că a
venit timpul ca fiecare să ne închidem în întunericul con-
sciinţii noastre, să amuţim şi să ne mulţumim cu frase à
la Gambetta ?
Apoi, cei care stau la închisoare dincolo, răsleţi de fa­
miliile lor, suferind pe nedrept închisoarea ca nisce crimi­
nali de rînd, apoi preoţii români duşi la închisoare pe jos, pe
arşiţa cea mai mare, două dile, precum a fost dus Părintele
Lucaciü , apoi decimile de" preoţi, bărbaţi luminaţi, închişi
în temniţele criminalilor delà Cluj !? Oare suferinţele aces-
 394

tora să nu ne misce pană în fundurile cele mai adânci ale

sufletelor noastre? Şi să ne mulţumim cu frase fără sens,
cu întorsăturile unei diplomaţii neputincioase, pentru-că ne
este frică fie de Parlamentul, fie de guvernul din Budapesta ?
Parlamentul şi guvernul din Budapesta cred că fac bine
ţării lor ! Dar şi noi trebue să lucrăm cum este bine pen­
tru ţeara noastră.
Să luăm aminte la o împregiurare foarte importantă care
se desfăşură în cursul Gestiunii Naţionale.
Se vorbesce despre usurile parlamentare, amestecul ţări­
lor în afacerile lor interioare. Nevoile oamenilor, ideile se­
colului sunt mai mari decât toate datinile, decât, toate obi­
ceiurile. Acestea aü valoarea lor deplină şi neştirbită, când
lucrurile stau în linişte şi ordine, dar când sit.uaţiunile es
din calea normală, atunci acele nevoi anormale îşi deschid
calea. Astfel stăm în circumstanţele de faţă.
Un fapt caracteristic există astădl, care, desigur, trebue
să pună pe Maghiari pe gânduri. In Viena, bărbaţi însem­
naţi ai Parlamentului, aü adus cestiunea împilării naţio­
nalităţilor din Ungaria în discuţiunea Parlamentului. Pe de­
putaţii din Viena îi mişcă soarta Germanilor din Ungaria.
Preşedintele Parlamentului a împedecat desvoltarea inter-
pelaţiunii. Puţine dii le aü trecut şi un deputat din Parla­
mentul Vienez* a voit să vorbească despre afacerile Italiei.
Şi acestui deputat nu i-a fost învoit a-’şi desvolta interpe­
larea sa.
Aş dori să sciü care preşedinte al Corpurilor noastre le­
giuitoare ar îndrăsni să ridice cuvântul deputatului saü se­
natorului care ar vorbi despre Gestiunea Naţională? Aces­
tea sunt un semn caracteristic şi dovedesc că atunci, când
neomenească este purtarea unui popor, nu mai sunt sufi­
ciente rindurile pentru timpuri în care omenia şi simţă­
mintele creştinesci îşi aü curs deplin şi neîmpedecat.
Cum ? Maghiarii cred că ei nu pot să dăinuească cu e-
gala îndreptăţire a tuturor popoarelor din Ungaria? Maghiarii
cred că pentru-ca să dăinuească ei, trebue să desfiinţeze
pe Români. Ear noi de aci să nu simţim în această cre­
dinţă a Maghiarilor un semn de Întrebare cumplită la a-
dresa viitorului nostru, o ameninţare pentru existenţa noas­
tră? Dacă Maghiarii aü dreptul să desfiinţeze pe Români,
Românii aü dreptul şi datoria să se apere. In aceasta con­
sistă Cestiunea Naţională.
Mai mult: pe noi această cestiune trebue să ne intere-
reseze, căci mulţi Români de dincolo de Carpa« vin şi se
aseacţă aci în ţeară la noi. Judeţele Ialomiţa, Brăila, Tulcea
si Constanta, sunt pline de Români din Ungaria. Acolo ei
sunt dintre* oamenii cei cei mai muncitori, cei mal harnici,
cei mai bogaţi.
Pe noi această cestiune trebue să ne intereseze, pen­
tru-că poporul de dincolo de munţi, este compus din acea
 395

clasă socială, pe care o numim talpa ţării. Poporul român

din Ungaria e compus, mai în toată întregimea luî, de ţă­
rani. Această ţerănime e harnică şi energică, curată şi ne­
amestecată. De aceea terănimea este în capul mişcării na­
ţionale. Nici venerabilul Dr. Raţiix, nici respectabilul Pă­
rinte Lucaciü, nici alţii, întemniţaţi sau afară din temniţă,
nu sunt adevăraţi capi ai poporului. Însuşi poporul e capul
mişcării. Poporul însuşi, ţerănimea, împinge înainte şi sdro-
besce pe toti aceia, care”nu simţesc cu dînsa, care se în­
cearcă a bate laturile, care slăbesc în încordarea luptei.
Să vă daű un exemplu.
De ce Românii din Ungaria nu s’ar bucura, ca un Ro­
mân cult si bogat ca Mocsonyi, să-’i conducă în interesele
lor? Şi ei Var bucura, desigur, de aceasta, dacă Mocsonyi
ar merge pe calea indicată de popor. Dar Mocsonyi a fost
sdrobit, pentru-că a voit să ducă pe Români pe căi piezişe,
la supunere, la îngenunchiare, la magliiarisare.
Dacă lucrurile stau astfel, poate^ cineva să înţeleagă ca
un ministru român a putut să (Jică, precum a dis-o Dl A-
lexandru Lahovari, că Cestiunea Naţională s’a agitat fără
timp, în mod inoportun şi fără rost, adaugănd încă : cu fă­
ţărnicie şi nelealitate? Unde e făţărnicia şi nelealitatea ? La
acei care” vin să vorbească şi să făptuească deschis şi pe
fRă, saü la aceia care caută să înmormânteze Cestiunea Na­
ţionalăi, umblând nu numai pe două, ci pe dece căi, care
de care mai încurcată ?
Nu a sosit timpul oportun ! Agitarea e fără rost !—Aşa e !
Dar când va veni timpul acela oportun şi cu rost ? Când
Românii vor fi maghiarisaţi? Când nu vor mal exista ? Când
Maghiarii vor putea constata că sunt, în loc de 7 milioane,
10 milioane? Atunci va fi timpul oportun? Atunci agitarea
va fi cu rost ?
Să ne răspundă Dl Alexandru Lahovari, saü Dl Carp !
Intrat într’o încurcătură din causa nesincerităţiî sale, gu­
vernul nu poate ieşi din ea. Aceasta e natural. De aceea
ati vădut ce s’a întâmplat cu studenţii când s’aü întrunit
in congres la Constanţa. Guvernul mai ântâiü li-a dat bilete
de liber parcurs, a ordonat saü n’a împedecat primiri ofi­
ciale cu «Deşteaptă-te Române» decătră autorităţile muni­
cipale din Iaşi, Brăila, Constanţa. La universitatea din Iaşi,
studenţii aü fost primiţi de profesori cu rectorul universi­
tăţii în frunte. Când însă studenţii aü voit să YÎnă..,a ßu_
curesci să depună o coroană la statua lui Mihaiü-Viteazul,
guvernul cu asprime li-a strigat : Aceasta nu se poate ! In
Bucuresci nu puteţi veni ! Coroană la statua lui Mihaiü nu
puteţi depune ! Şi pentru-ce guvernul a făcut aceasta ? Pen-
tru-c’a să poată (Jice unora: noi am înlesnit pe studenţi,
le-am dat tot ajutorul, ’i-am înlesnit în toate ;—altora, şi a-
nume la Pesta : eată, ’i-am împedecat ! întreb : pe cine a
servit guvernul? Cestiunea Naţională românească ? Ori ces-
 396

üuneä maghiciră ? Eü cred că multe desluşiri în această

privinţă nu trebue. Fiecare om cu bun simţ Va putea să-’sî
dee răspunsul.
Cu atât mai mult (Jic acestea, cu cât un ministru a dis :
«Este mai în pericol astădi ideea românismului, decât altă­
dată !» Vedeţi ! Pentru guvern ideea românismului e în pe­
ricol, ear nu românismul însuşi. Aceasta a ţlis-o un al doi­
lea ministru. Şi cu toate acestea, guvernul vrea să stăm cu
braţele încrucişate şi să aşteptăm , să luăm o hotărîre, când
pericolul va fi mai mare, mai imposibil de descurcat. Şi
de ce să aşteptăm? Pentru-ca să ni-se dică, că suntefn di­
plomaţi, cu concepţiunî profunde cu o atitudine fină.
Nu mimai miniştrii au vorbit în sensul acesta, dar şi sus­
ţinătorii miniştrilor, bărbaţi cu o posiţiune importantă în
stat,^ cu posiţiune importantă oficială, cu posiţiune impor­
tantă ca bărbaţi ai Neamului Piomânesc. Dl Maiorescu a dis :
«Ca să te poţi amesteca în discuţiunea unei certe învrăj­
bite în calitate de guvern, îţi trebue simţirea, asimilarea,
priceperea şi tactul situaţiuniî întregi, în fiecare moment
variabil. Şi cum voiţi să le avem noi cel de aici, in locul
celor de dincolo ?»
Dl Maiorescu este un logician strîns şi cunoasce bine şi
toate tertipurile logicei. Apoi nu este vorba ca noi să avem
aceste simţeminte în locul celor de dincolo de Carpaţi.
Nu! Este vorba că şi cei de dincolo le aü, şi o dovadă că
le au este, că se duc cu droaia în temniţă, saü se expa­
triază. E vorbă că le avem şi noi. Le avem şi unii şi alţii.
Nu va să (Jică că pentru-că el le aü, noi să nu le avem,
cum ar vrea Dl Maiorescu. Dar ce să mal avem după Dl Ma­
iorescu? Spune că trebue să avem simţire, asimilare, pri­
cepere, tactul situaţiuniî. Adevărat să fie că noi nu avem
nevoie de simţire, de asimilare, de pricepere, de tactul si-
tuaţiunii întregi, ci numai cei de dincolo le aü? Dar atunci
ce fe^de oamenï de stat suntem? Bărbaţii de stat sunt da­
tori să cunoască toate cestiunile cari privesc ţeara lor ; ei
trebue să cunoască mai ales cestiunile ţărilor Vecine. Ar fi
de neiertat dacă pentru aceste cestiuni nu ar avea simţirea,
asimilarea, priceperea, tactul situaţiuniî întregi şi aceasta
in orice moment. Bărbatul care nu are acestea, nu este om
de stat. Dl Maiorescu vorbesce de Cestiunea Naţională, cum
am vorbi noi cu toţii de cestiunea Madagascarului, saü de ces­
tiunea Coreei. Eü de obiceiü nu citesc ceea-ce se petrece în
Madagascar saü în Corea ; pentru aceste cestiuni declar
că n’am nici simţire, nici asimilare, nici pricepere, nici
tactul situaţiuniî de acolo. Citesc însă tot ce se petrece în
Cestiunea Naţională, pentru-că ceea-ce se agită dincolo de
Carpaţi este desfiinţarea Neamului Românesc. Să nu avem
oare simţul celor-ce se petrec dincolo de Carpaţi ? Este o
enormitate să spună cineva aceasta. M’am mirat foarte mult
de Dl Maiorescu ca să ne dică un asemenea lucru, D-sa,
care îşi are rădecina dincolo de Carpati şi al cărui părinte
a luptat odată lupta pe care o luptă şi astădî Românii din
Ungaria.
Pentru teară Gestiunea Naţională este cea mai mare,
pentru-că ‘suferinţele actuale ‘ale Românilor de dincolo ne
aduc aminte de suferinţele noastre trecute ; căci şi la no!
aü nisuinţe de a ne desfiinţa ca Români, de a transforma
Teara-Românească într’o împestriţătură, de care să rîdă
toată lumea şi astfel ţeara să fie de rîsul lumii, călcată,
încălcată si umilită.
Gestiunea Naţională există şi de dînsa sunt legate existenţa
şi dăinuirea Regatului. Avem dar interes să nu se desfiinţeze
Românii de dincolo şi aü interes şi cei de dincolo să nu se
desfiinţeze Regatul. Astfel cestiunea Regatului şi a maghia-
risării Românilor sunt strîns legate. De aceea această ces-
tiune a devenit acută de amêndouë laturile Carpaţilor. Şi
dacă lucrurile staü astfel, cum poate guvernul să tăptuească
astfel de fapte, care sunt în contra simţământului ţeril, pen-
tru-ca să iese dintr’o încurcătură pe care el ’şi-a creat-o din
nepriceperea sa proprie? Această cestiune nu este o încur­
cătură diplomatică ; ea este o cestiune mare, profundă,
pe care înzadar vë încercaţi să o negaţi, căci este mai tare
decât D-voastre şi decât noi toţi. •'
Dl Al. Lahovari a exclamat, tot anul trecut: «Noi, fu
pioşi ai acestei ţerî», şi dicea aceste cuvinte cu mândria
unui băştinaş delà Negru-Aodă şi delà Dragoş-Vodă ! Ear
pe loan Rrătianu, care a venit, tiresce de ieri în România,
îl arată D-sa, neaoşul Român, ca pe un om, c a r e n a sciut
să păstreze mësura adevărată». D-sa este un bărbat calm
si moderat, care planează deasupra României, după receta
Dlui Maiorescu, fără simţire, fără pricepere, fără tactul
situaţiunii. Avea dreptate să spună Dl Lahovari acestea,
căci D-sa este creatorul Regatului şi loan Brătianu un
zero.
Dar dacă există Cestiunea Naţională, ce trebue noi să
facem ? Diplomaţie? Adecă să o evităm, să ne ascundem
ca să nu o vedem, să căutăm, cum se dice, să fugim de
dînsa prin tangentă? Nu! Cred că este de datoria noastră
să nu o evităm, să ne uităm drept în faţa ei, şi să ajutăm
ca ea să nu se résolve în contra Românilor.
Dar aş dori să ’mi-se arete cum am putea evita Ces­
tiunea Naţională ?
Maghiarii neagă Românilor toate drepturile cetăţenesci şi
toată existenţa lor ca naţiune. Maghiarii persecută pe Ro­
mâni în şcoală şi în biserică. Maghiarii închid Românilor
toate căile de traiü. Maghiarii persecută pe Români în in­
teresele lor particulare prin administraţie şi justiţie. Ma­
ghiarii dărîmă casele Românilor, cum aü dărîmat casa
Doctorului Ratiü. Cel care aü dărîmat casa, aü fost lăudaţi,
poate şi plătiţi. Maghiarii asvîrl pe Români în temniţa
 398

pentru nimicuri. Aţi audit de procesul ridicol contra unor

d-şoare cari au purtat panglice tricolore cu colorile Tran­
silvaniei, şi contra cărora s’a cerut întemniţarea pănă la 6
luni. Dar procesul Memorandului început «à froid», cum
dice Fancezul, după doi ani, şi judecat numai de juraţi ma­
ghiari ! Dar aruncarea atâtor Români în temniţă, cu toate-
că, după Memorand, RomâniU#jù fost liniştiţi şl n’aü între­
prins nici un act distrugëtor regatului Ungariei, nici un act
dăunător monarchieî austro ungare ! Maghiarii aű făcut
legi speciale de desnaţionalisare şi de maghiarisare, pe
care le aplică cu o străşnicie selbatică. Maghiarii pun pe
Romàni afară din lege.
Eată faptele ! Eată status causas. Şi Dl ministru pretinde,
în Cameră, că eu am inventat Gestiunea Naţională. Nu este
aceasta a nu avea o idee de ceea-ce se petrece în lume ?
Exista cestiunea demult, dar acum ea a devenit acută din
causa legilor de desnaţionalisare, şi din causa furiei cu care
ele sunt aplicate. Maghiarii se asvîrl asupra Românilor ca
să-’I desfiinţeze. A mers guvernul unguresc pănă acolo, de
a ridicat Doctorului R.aţih dreptul sëü de advocat, cu
toate-că nu a făcut nici un fapt criminal, şi că e numai un
condamnat politic^ precum a fost şi Kossîith altădată. Pre-
sentarea Memorandului la Impëratul-rege este' crimă. Nu
este aceasta o nedreptate strigătoare la cer, a lua unul om,
părinte de familie, pânea sa şi a copiilor sei ?
Aü învăţat Maghiarii şi arta’ de a induce în eroare lu­
mea, prin iscodirea unor termini care bat la ochi şi repré­
senta situaţiunl reprobate de lumea întreagă. De aci vorba
de iredentism. De aci terminul acesta întrebuinţat de toţi
scribii guvernului nostru. Şi apoi ieşim ca să acoperim
toate cu trîmbiţa lui Gambetta, trîmbiţată şi ea în semi-
glas, ca să nu lipsească din cacofonie lauda (fiarelor ma­
ghiare.
In privinţa aceasta, a citit ieri Dl Urechiă un frumos bu­
chet de laude. Eu nu vë pot felicita pentru dînsele. Aceste
laude ne spun : Noi să tăcem, noi să mâncăm trufe şi să bem
şampanie cu redactorii delà «Magyar Hírlapi», noi să atra­
gem pe studenţi in cursă, noi să înăbuşim manifestaţii, prin
stingere de fanare şi bătăi în întunericul nopţii,’ noi să
ducem pe studenţi în săbiile agenţilor poliţiei, ca să înveţe
şi studenţii minte, cum aù fost înveţaţi ţeranii minte, ca
astfel să audă cei din Buda-Pesta, cum guvernul se poartă
bine şi corect.
Dar nu numai atât. Tot guvernul rëspândesce scirea, că
cei care apără Cestiunea Naţională, cei care véd într’însa
un mare pericol pentru ţeară şi existenţa ei, sunt nisce tur­
burători ai ordinii publice în Europa. Plătiţi bine cu banii
ţeril pe scribii care trimit asemenea sciri în afară. Maghiarii
procedează cu totul altfel. Rectorul universităţii din Buda-
Pesta a întrunit mai deunădi pe studenţi pentru a-’i în­
 399

demna să lucreze şi ei pentru cestiunea maghiarisării, scri­

ind prin diare şi ţinend conferinţe. Aşa face guvernul nos­
tru? Cu ce se laudă e l? El dice : întrunirile să fie libere.
Liga să meargă înainte; ce voiţi mai mult? De ce vë je­
luiţi? Dar adevărul e că guvernul nu doresce altceva mai
c u ’ dor decât să se surpe Liga din temelie, decât să se sfâr­
şească odată cu întrunirile publice, ca să poată dormi în
linişte şi în pace; şi când din timp în timp, dă vént Ligii
saü” întrunirilor publice, o face numai şi numai pentru a le
compromite pe amêndouë şi cu dînsele Cestiunea Naţio­
nală. Ca să se audă vocea guvernului cât de subţire, însă
dreaptă şi românească, aceasta nu se poate.
Astfel stând lucrurile, suntem în drept să vë întrebăm pe
D-voastre : Ce aveţi de gând să faceţi în Cestiunea Naţio­
nală, după-ce aveţi°astădi pulsul ţării. De spus nu o spu­
neţi, căci declamâţiunile D-voastre sunt fără miez şi nu au
nici o greutate.
Ce trebue să faceţi ? Sunteţi ministri, consilieri al Regelui,
servitori al ţării, şi nu sciţi ce să faceţi?
Să vë spun care e datoria D-voastre.
In rîndul ântàiü şi in tot caşul: Să nu daţi ajutor Ma­
ghiarilor în tendinţele şi apucăturile lor de maghiarisare, să
nu-’l daţi nici deschis, nici închis, nici pe furiş.
Al doilea, să ne gândim constant cum să ajutorăm^ causa
Românilor din Ungaria. Şi aci tocmai acei cetăţeni, care
sunt bărbaţi politici, trebue să se pună înainte, să ridice
glasul, ca lumea întreagă să vadă şi să scie de ce e vorba
şi ca să se revolte simţimăntul public al ţării întregi şi al
Europei în contra nedreptăţilor, violenţelor şi barbariilor ce
se fac în Ungaria.
Nu e vorba de a se atinge de interesele Austro-Ungariei,
ci e vorba ca să nu desăvîrşească Maghiarii o nedreptate,
nu numai spre dauna lor şi a imperulul austro-ungar, dar
şi spre dauna Regatului nostru.
S’au rostit de pe banca ministerială cuvintele lui Ion Bră-
tianu : «Ga. deputat din oposiţiune, poate cineva să vorbească
despre toate şi în modul cum ’i-ar plăcea : nu tot în aceeaşi
posiţiune comodă se află un ministru.» Aşa este, loan Bră-
tianu, acel mare şi neasemănat Român, scia ce vorbesce ;
dar loan Brătianu nu a vorbit ca din causa comodităţii mi­
niştrilor să se înece interesele naţionale.
Cu această ocasiune ’mi-am adus însă aminte de un pro­
verb strămoşesc, foarte drept şi foarte adevărat : Quocl licet
Jovi, non licet bovi — (ce e iertat lui Joe, nu e iertat li­
nul boü).
Să ne gândim numai la Gestiunea Naţională, ar ii în ade­
văr un lucru peste măsură de mic, şi, prin urmare, un ase­
menea cuvent este o vorbă în aer, ca să scapi de împregiu-
rarea cestiunii. Cine simţesce românesce, şi, prin urmare e
Român, acela trebue să se gândească la Gestiunea Naţională
 400

şi să făptuească totodată pentru dinsa, cu vorba şi cu con­

deiul, în România şi afară din România, în guvern saü a-
fară de guvern, şi aceasta pană-ce Maghiarii vor veni la
dreapta cunoscinţă şi la dreapta chibzueală a lucrurilor.
Ear cei care şed astădi pe banca ministerială şi se socot
oameni mari, boeri de neam, nobili de secoli, aceia să-’şî
aducă aminte de proverbul francez : Fais que tu dois, ad­
vienne que pourra. (Fă ce-’ţi <Jice datoria, lntêmple-se orï-
şi-ce).
Să nu uităm niciodată că Dumnedeű de sus vede toate
faptele noastre. De aceea să ne facem totdeauna datoria
plină şi întreagă şi să nu dosim delà dinsa. De aceea sun­
tem şi noi trimişi de ţeară în acest Parlament ca să ne fa­
cem datoria cătră dinsa şi cătră neam. De aceea sunt rân­
duiţi şi miniştrii. Trebue să lucrăm toţi într’un singur gând
şi intr’a singură cugetare, ca să scie Maghiarii că şovinis­
mul lor duce la o ruptură cu România. Noi voim să fie
traiü amical, sincer, leal, cu Maghiarii; dar pentru-ca să fie
aşa, ei trebue să împace pe Români, în mod creştinesc, în
mod leal şi în mod real.
Aceasta este singura politică, căreia se cuvine numele de
leală şi de românească.
Dl Carp a <Jjs un cuvânt umilitor şi fără temeiü: «De ce voiţi
să deşteptaţi în Rnmânii de dincolo o speranţă de un ajutor
care nu le poate fi de nici o valoare?» Dacă Românii de dincolo
nici în România nu pot găsi un ajutor, atunci trebue să
li-se strige cu Dante : lăsaţi orice speranţă ! Omenesc fapt
este acesta? Creştinesc fapt este acesta ? Patriotic fapt este
acesta ? înţelept şi prevëdëtor fapt este acesta ? Şi de a trirn-
biţa că ajutorul Regatului nu le poate fi de nici o valoare,
nu dovedecse aceasta că cel care rostesce asemenea cuvinte
înjosesce posiţiunea şi importanţa Regatului ? Dacă această
semnifică prevedere politică, aş voi să sciü, ce va să <Jică
nepricepere ? Pentru mine aceste cuvinte sunt oribile, tot
atât de oribile ca şi alte cuvinte rostite tot de Dl Carp
despre Cestiunea Naţională : «frase goale», «asalt de popu­
laritate pe spinarea ţeril». Eu rëspund despre cuvintele
D-sale : frase goale, asalt de servilism pe spinarea ţeril.
Cât e de necunoscëtor guvernul de această mare şi grea
situaţiune, se vëdesce din prevederile sale, anunţate în a-
nul trecut cu o îngâmfare profetică, şi care aü fost toate
desminţite prin faptele întâmplate. In 29 Noemvrie 1893,
doi ministri, care adese se bat în cap în certe de prepon-
deranţă personală, anunţară într’o perfectă şi dulce armonie
că Maghiarii se vor muia, că sunt semne caracteristice
despre aceasta, că dreptatea şi înţelepciunea vor lumina pe
Maghiari. Nu a trecut o jumatete de an : a venit procesul
delà Cluj şi 14 bărbaţi fruntaşi ai Românilor au fost con­
damnaţi la 28 de ani şi 8 luni de închisoare. Singur Preotul
Lucaciü a fost condamnat la 5 ani de temniţă şi mal târtjiü
 mca la un an şi jumétate, în total 6 ani şi jumătate. Pe
Coroianu ’l-aü tras din temniţă în judecată pentru falsificare
de paşaport. «Tribunei» ’i-s’aü făcut peste dece procese
şi dilnic preoţii şi iruntaşii Românilor sunt condamnaţi si
duşi în temniţele maghiare. '
Eată prevederile miniştrilor, ale acestor bărbaţi de stat
consumaţi şi înţelepţi !
Noi, Dior senatori,'’ suntem datori să cugetăm unde ne
duce această politica vrăşmaşă neamului nostru. Inima noa­
stră plină de ingrigire nu ne poate lăsa indiferenţi, pentru-
ca se crează o situaţie noue neprevădută. Se crează abis
intre Maghiari şi Romàni.
Dar guvernul conservator vrea ca tocmai abisul acesta
sa se forjeze- Acesta este ţelul întregii sale acţiuni.
Singurul adevăr ieşit din gura Dini Carp, sunt urmă­
toare e cuvinte: «Prevederea cea mal elementară face ca
statul român la vreme să caute un sprigin, un razim undeva.»
Dar^ a turburat acest adevăr imediat cu adaugerile ce a făcut.
Rata ce a mai clis : «Nu am păreri concepute. Voit! alipirea
CU ?a1^|a-Aiianîă ? Voiţi alipirea cu alianţa franco-
rusa/ Poftim!» Desigur D-voastre ati admirat cu “ mine ge­
nialitatea acestui bărbat de stat, care vă elicea : Alegeţi între
două alianţe ce vă propun; şi avănd, prin urmare,°nu o a-
lianţa,^ ci mai multe alianţe cu puterile cele mari, gata, pre­
gătite în buzunarul D-sale, nelipsindu-ne nouă decât alegerea
după potta inimii. Şi puţine minute după aceasta vă declară
ca ajutorul României nu poate fi de nici un folos Româ­
nilor din Ungaria.
Şi mai departe, pentru-ca întreaga sa genialitate să se
manifesteze cat de splendid, Dl Carp apostrofează Senatul ast-
tel : La timpul oportun nu se face nimic. Lucrul acesta se
pregatesce mai dinainte şi de aceea vă (Jic : Voit! una a-
legeţi-o ! Voiţi pe ceealaltă, alegeţi-o ! Dar o politică care
se pietinde politică de prevedere şi nu alege nici pe una
P® a^a • Peotţ’rş Dumnedeü, de ce sunteti asa de co­
pii . Dl Carp termină cu aste cuvinte fără miez”: «D“acă voit!
ca guvernul să se pronunţe, atunci indicaţi-’! pe fată o li­
nie de purtare şi vom avea a ne pronunţa.»
Se poate D-lor, aceasta? Este aceasta aşa? D-sa tratează
pe toată lumea, care nu gândesce ca D-sa, de copil. D-sa
cere ca să i-se indice de Parlament calea de urmat, dar
nu elice Parlamentului, precum este dator să o facă : ce
gândesce D-sa? ce gândesce guvernai? ce vor amêndoï ?
Lumea întreagă scie că Dl Carp e cel mai înţelept bărbat
de stat, ca^ este omul care scie şi toaca în cer.” Nu suntem
in drept a-ì dice : spune-’ţj cugetarea! Spune-’ţl, D-ta, cu^e-
taiea; D-ta, care eşti iniţiat în toate secretele diplomatice
europene şi eşti peste aceasta şi atotsciutor.
dorcmiï ministri trăesc în contradictiune
cu dinşn înşişi şi cu toate cestiunile, de asemenea ”eí se
20
contradic şi în Gestiunea Naţională. Este însă cineva între
ministri, care are o părere făcută şi gătită în cestiunea
aceasta. Ea trebue să servească de acoperiş la decisioni
luate într’o direcţ.iune. Ea trebue să servească de pregătire,
nu pentru-ca să se îndeplinească poftele D-lu! Carp : poftim
alegeţi ! ci pentru-ca să se îndeplinească ceea-ce era deja
hotărî t.
Ga să mergem într’o constelaţiune politică oarecare, trebue
ca poporul să vrea să meargă in acea direcţiune, şi pentru
a vrea să meargă, trebue ca să o înţeleagă, să o priceapă,
să capete convingerea că e în interesul sëü. Numai atunci
se ridică poporul cu drag şi cu energie, numai atunci se
decide el să facă sacrificiile cele mari de avere şi de_ vieaţa,
când scie că le face pentru interesele sale cele mai vitale.
Dar aceasta trebue să o cuprindă şi el. îşi interese vitale
sunt numai acelea pe care le poate pricepe tot poporul.
Pe furiş sau cu violenţă nu conduci pe popor la o ac­
ţiune de mari sacrificii.
Mal uşor este a face pe oameni să nu cugete la nimic,
să şeadă în neacţiune, să adoarmă. Aceasta e în firea ome­
nească.
Pentru-ca Românii într’o constelaţiune politică oarecare
să ia o atitudine alăturea cu Maghiarii, trebue ca o înţele­
gere amicală să fie între dînşii. Poate oare să fie stabilită
amiciţia între Maghiari şi Români, pe cât timp Gestiunea
Naţională ii va despărţi, pe cât timp ea va forma un abis
între aceste doue neamuri, abis, care se lărgesce pe di ce
merge? Trebue dar, ca Cestiunea Română să fie resoivată
după cum cere dreptatea, după cum cere umanitatea, după
cum cere religia creştinească, şi numai atunci poate fi
vorba de o înţelegere amicală şi de o conlucrare cu Ma­
ghiarii.
Persecutiunile, violentele, arbitrarul de astadl al Maghia­
rilor, nu umplu abisul. °Dacă ele vor urma, vor ajunge, fără
îndoeală la o situaţiune, în care Românii vor considera pe
Maghiari ca pe cel mal mari inamici ai neamului lor.^ Ace-
sta°însă, este un pericol foarte mare, care trebue înlăturat
nu numai in interesul situaţiunilor excepţionale, ci în in­
teresul vieţii paclnice şi liniştite; căci interesele însemnate
ale păcii există între România şi monarchia austro-ungară.
Am mal dis-o încă odată: avem simpatii pentru Tripla-
Aliantă, fiindcă Tripla-Alianţâ s’a dovedit, în curs de un pă­
trar de secol, ca păstrătoare a păcii, de care România are
mai mare nevoie decât statele cele mal mari şi puternice.
Dar pentru a fi cu Tripla-Alianţă, trebue să lucrăm ca abi­
sul dintre Români şi Maghiari să nu se formeze şi începu­
tul formării lui să se închidă. Trebue dar, ca Gestiunea
Naţională să fie resoivată in favorul cererilor Românilor din
Ungaria, care nu vor altceva decât dreptate, legalitate şi
egală îndreptăţire. Trebue să nu mai fie vorba de desilin-
 403

ţarea Neamului Românesc, pentru-ca Maghiarii să poată

exista. Trebue ca Maghiarii să-’şi schimbe mersul şi să se
convingă să lase lucrurile cum le-a aşedat Dumnezeii ; să
trăească el, dar să trăească şi Românii“ ca să poată fi si
exista o Ungarie puternică.
Caut să înţeleg pe Maghiari în mersul lor; dar caut să
înţeleg şi pe conducëtoriî guvernului nostru.
înţeleg întrucâtva pe Maghiari. EI sunt un popor mândru,
şi exagerând mândria lor aű cădut într’ un şovinism, care
calcă peste legi, peste interese reale şi chiar peste bunul
simţ.^ Aceasta se vëdesce nu numai prin atitudinea lor cu
Românii, dar şi prin atitudinea lor, faţă cu Austria şi cu
Imperato l-rege al Austro-Ungariei. Ce este tot tămbăleul
kossuthian alta, decât resultatul acestui şovinism ?
Dar caut să înţeleg pe guvernul român, care în faţa Ges­
tiunii Naţionale pune ca struţul capul în nisip ca” să nu
vadă şi să nu audă nimic. Pe dînsul caut să-’l pricep, căci
pe spatele poporului românesc se urmează politică de struţ.
încât privesce pe Dl Carp, Ii-sa singur nu scie unde îl duc
fumul şi fumurile. De aceea D-sa nici nu-’şi dă osteneala
să studieze situaţiunea şi crede că câteva vorbe de spirit
sunt suficiente ca să treacă peste dificultăţi mici şi mari.
Dl ministru Lahovari impută Partidului Naţional-Liberal
că acesta se amestecă a judeca între Partidul Naţional Ro­
mân din Ungaria şi grupul aşa dişilor moderaţi de acolo.
Dar Dl ministru Carp a tăiat cu sabia D-sale Gestiunea Na­
ţională^ însăşi, adecă neînţelegerea dintre Români şi Ma­
ghiari în favorul acestora din urmă, (jicênd clar şi” lămu­
rit : «Nu toate revindicările Românilor sunt legitime.» Se
face dar Dl Carp judecător, nu între Raţiu şi Mocsonyi, ci
între Români şi Maghiari şi declară, că între plângerile Ro­
mânilor sunt plângeri nelegitime. Nu ne dice însă Di Carp,
care anume sunt aceste plângeri nelegitime şi nu ne spune
însuşi D-sa în ce puncte Maghiarii nu aù dreptate. Oare nu
este aceasta a apăsa în cumpena Maghiarilor, în contra Ro­
mânilor?
Cel mai puţin ce putem dice de Dl Carp, este că tiăesce
mai mult in lumea închipuirilor.
Eu cred, că una din cerinţele neînlăturabile ce se adre­
sează unul bărbat de stat, este ca să cunoască bine şi com­
plet cestiunile, care interesează ţeara sa, să le cuprindă pe
deplin, să-’şî facă asupra lor o judecată sănătoasă.
Dl Alexandru Lahovari este fără îndoeaiă un calculator
mai rece decât Dl Carp. D-sa a inventat politica, pe care
singur a denumit-o : politica mânilor libere. Formula acea­
sta a fost inventată pentru a acoperi o concepţie politică
foarte reală şi care se urmăresce cu multă îngrigire şi cu
multă persistenţă. Nu rëmâne îndoeaiă, că ' Dl Lahovari
stă pe terenul realităţii şi că are o superioritate necontes­
 404

tabilă asupra D-luî Carp. Ministrul domeniilor are închipui­

rea conducerii; ministrul de externe are realitatea ei.
Gare e calculul final, ţelul politicei manilor libere? Să
dea la momentul oportun, despre care vorbia Di Carp, să
dea atunci România legată şi ferecată de Dl Lahovari in
manile celui dintâiü venit, care îi va asigura D-sale pu­
terea.
Ca să vorbesc mal in concreto :
In vrajba dintre Români şi Maghiari, Dl Lahovari lucrează
prin încuragiările ce dă Maghiarilor a face imposibilă o a-
micie dintre România şi Ungaria, şi, prin urmare, cu Au-
stro-Ungaria, unul din membrii importanţi ai Triplei-Ali-
anţe. Eată unul din lanţurile, care ferecă România în acea­
stă direcţiune. ‘
Desorganisarea armatei este al doilea lanţ. Statul, care
nu are o armată bine şi solid organisată, bine şi solid înar­
mată. în împregi urări le de faţă nu comptează ; nimeni nu
se uită la dînsul. Fiind statul român adus la neputinţă, el
nu va fi în stare în momente grave să ia o decisiune, nici
alţii nu vor avea nevoe de dînsul.
Acesta este ţelul : să fie România legată şi ferecată pen­
tru neacţiune, pentru a sta locului stabilită şi neputin­
cioasă. Atunci nu va fi vorba dea alege. Atunci alegerea va
fi desăvîrsită : capul pe tipsie şi cu făcliile aprinse şi cu
evangelia 'în mâni la fruntarii, ca Laskaraki şi Mihaiţă Miha-
laki de vecinică şi umilită memorie.
Politica Dlut Lahovari se ascunde astădi sub două măscl :
când se arată sub masca alipirii cătră Tripla-Alianţă, când
se ivesce sub masca alipirii cătră Dubla-Alianţă. (Ilaritate.
Apiause.)
Astfel, Dior senatori, cu prudentă premeditare şi înţe­
leaptă cumpănire, «calculând pană unde ne ajung puterile»
şi «nedepăşind limitele regulelor de bunăcuviinţă)), Româ­
nia va fi eârăşî aşedată în hăgaşul mlăştinos al trecutului
cunoscut decătră un ilustru fiü şi strănepot al acestui tre­
cut. Si astfel se vor uni piosul Lahovari cu îndrăsneţul Carp,
presentând pe Românii cel ticăloşi, leneşi şi uşurel, inge-
nunchiati dinaintea celei dintâiü invasiuni. Astfel crede şi
Dl Carp că va avea ultimul cuvent şi că nu va rămânea
singur cu capul uşurel ! (Ilaritate. Apiause de o parte.)
D-lor senatori, Datoria noastră este—cât vom avea un cap
de gândit, cât vom avea o inimă de simţit, cât vom avea
o voce de vorbit — Gestiunea Naţională să fie cea dintâiü,
cea mal mare şi cea mai principală a noastră preocupare.
 4or>
\ v i : v .\ t : .

SCRISOAREA DOMNULUI DIMITRIE A. STURDZA GÁ­

TRA «TRIBUNA», i)

Bucurescï, 29 Noemvrie. ( I l Doc.) 1894.

Domnule Redactor !

Diarai «Dreptatea» din 27 Noemvrie (9 Decemvrie) a. c.,

vorbind despre adunarea Românilor din Sibila, binevoesce
a me certa «pentru-că toate încercările mele de a ajunge
la putere suferind pănă acum naufragiü, şi voind eü cu
orice preţ să iau guvernul, tri am apucat de Gestiunea ar­
deleană, cu ajutorul căreia sperez să isbutesc.»
In faţa acestor învinuiri, cred de datoria mea a lămuri
trei puncte principale : ântàiü, «că nu aparţin, ca bărbat po­
litic «unui grup», ci unui partid mare şi puternic, care a a-
vut şi are o influenţă însemnată asupra mersului afacerilor
din Regatul României ; al doilea, că acest partid se numesce
Partidul Naţional-Liberal, ear nu numai simplu liberal ; al
treilea, că Gestiunea română din Ungaria nu are in Româ­
nia altă denumire, decât aceea de «Gestiunea Naţională.»
«Dreptatea», fiind in necunoscinţă sau în nedumerire a-
supra acestor trei premise, era, pănă la un punct, natural,
ca argumentarea eî să alunece în domeniul fantasiei, şi,
odată îndrumată pe această cale, să devină nedreaptă si
cu mine şi cu causa cea mare şi sfântă ce apără.
Căutând deci a pune în dreap*ta lor lumină cele trei erori
capitale ale «Dreptăţii», cred că voiü isbuti a clarifica si-
tuaţiunea şi a aduce astfel un serviciu şi « Gestiunii Naţio­
nale» .
Die, că nu aparţin unui grup politic; mai adaug, că nu
aparţin nici unui grup personal. Aparţin unui mare şi pu­
ternic partid politic, fundat de bărbaţii cei mai ageri, cei
mai pătrundetori, cei mai devotaţi, ce a produs vreodată
Neamul Românesc. Aparţin unui partid politic, care a fost
condus spre victorii şi succese imense de nemuritorul Ioan
Brătianu şi de tovareşii lui de luptă şi de isbândă. Aparţin

) «Tribuna», Nr. 258 din a/ , 3 Decemvrie 1894.

 iO ß

unui partid politic, din a căruţ-muncă şi trudă aü ieşit li­

bertăţile publice ale României, reformele interne ce s’aü
făcut în ea de o jumătate de secol, gloria răsboinică, cu
care s’a ilustrat Neamul Românesc în timpurile noastre, sta­
bilirea Dinastiei şi a independenţei acestui stat şi înălţarea
Iul la rangul de Regat şi la o posiţiune europeană.
Când «Dreptatea» va binevoi a rememora cititorilor sei
toate acestea, atunci va concede, că nu aparţin unui grup
politic cu caracter efemer şi trecător, ci aparţin unui par­
tid politic in toată puterea cuvântului, care are rădăcini
profunde în popor şi o posiţiune importantă în stat.
Dacă lucrurile stati astfel, uşor pricepe orice bărbat cu
mintea limpede, că partidul din care fac parte, are nu nu­
mai dreptul, dar şi datoria de a ajunge la guvern ; şi că
dacă nDreptălin «acest lucru îl importă puţin», aceasta nu
poate privi în nici un mod mersul afacerilor politice ale
Regatului Român.
Necunoscătoare a tuturor acestora, «Dreptatea» nu poate,
firesce, urmări ceea-ce se petrece dincoace de Carpaţi, a-
decă cum Partidul Naţional-Liberal se luptă, de multe de­
cenii, în contra unui element, care, neavănd încredere în
viitorul poporului român şi în geniul séd, se spriginesce,
fie la putere, fie în oposiţiune, numai pe ajutorul ce-’l vine
din afară şi pe opresiunea ce este obicinuit a exercita în
lăuntru.
ţ)ic mal departe, că Partidul politic, căruia aparţin, se
numesce Naţional-Liberal, ear nu numai Liberal.
De aci resultă, că tot ce privesce existenţa Neamului Ro­
mânesc, îl atinge deaproape, tot atât de mult cât îl atinge
tot ce privesce libertăţile publice. Partidul Naţional-Liberal
scio din istorie şi din’ propria-’ l vieaţă şi experienţă, că de­
cât eorl poporul român a fost liber şi dedat sieşi, de atâ­
tea ori el s’a înălţat ; că întreaga şi toată situaţiunea de as­
taci! a Regatului Român este resultatili muncel, ce s’a pu­
tut desăvîrşi numai graţie libertăţilor de care s’a bucurat
poporul; că decâteori a dat România înapoi, causa aű
tost frământările produse de aceia, care, regretând timpu­
rile de apăsare ale trecutului, cäutaü să pună din noü po­
porul sub jugul unei reacţiuni asupritoare. Dar Partidul Na-
ţional-Liberaî mai are încă consoienţa, că de existenţa na­
ţională a Neamului Românesc depinde şi existenţa Statului
Român, şi că existenţa unuia şi a altuia, e strins legată de
libertăţile publice.
Pentru aceste bunuri Partidul Naţional-Liberal a luptat în
trecut. Pentru aceste bunuri el luptă şi astădl.
De aceea Partidul Naţional-Liberal consideră lupta Ro­
mânilor din Ungaria, pentru susţinerea naţionalităţii lor, ca
o Cestitine Naţională şi astfel o şi denumesce.
De aceea Partidul Naţional-Liberal nu numai de datorie,
ci purtat de chiar instinctul de conservare al său propriu
 407

şi al Regatului Român, a, trebuit să ia deschis şi înaintea

lumii apărarea naţionalităţii române din regatul Ungariei.
Ce ar fi dis poporul român, dacă Partidul Naţional Li­
beral ar li stat la o parte? Această Gestiune nu ’şVa pus-o
desigur «Dreptatea», căci altfel nu m’ar ii certat* acusân-
du-më, că din Gestiunea Naţională am făcut o cestiune de
coterie saü chiar de ambiţiune personală.
Ales şi aşedat de^conducétor ai Partidului Naţional-Libe-
ral, era o datorie să-’l fac pe dtnsul şi pe poporul român
din România-atent, că în lupta din Ungaria e vorba nu nu­
mai de existenţa Neamului, ci şi de existenţa Regatului Ro­
mân. Saü ar nega oare «Dreptatea», că atunci, când Ro­
mânii din Ungaria vor fi maghiarisaţi, nu e pericol pentru
mai departea dăinuire a Regatului Român? Nu cred că
«Dreptatea» va merge atât de departe, şi de aceea nu insist
asupra acestui punct.
Aceste trei lucruri lămurite, daţi voe, Domnule redactor,
unui bărbat ajuns în vèrsta mai înaintata, încercat în lup­
tele politice, şi care nu prin intrigi şi meschinării, ci prin
munca sinceră şi devotată pentru patrie şi neamul sëü
ocupă astădi posiţiunea cea mai onorătoare, pe care o poate
ocupa un cetăţean in Regatul Român liber şi independent,
aceea de a li conducëtorul celui mai mare şi mai puternic
partid^ politic de aici din ţeară ; daţi-’mi voe mie să lămu­
resc, înainte de a termina, oarecare puncte, ce se par ob­
scure « Dreptăţii».
Nu Partidul Naţional-Liberal a botezat Gestiunea Naţio­
nală de «Gestiune Ardeleană», ci partidul reacţionar din
Rucuresci, astădi la putere. In anul trecut, toti miniştrii
dearîndul au întrebuinţat în Parlament numirea de «Ges­
tiunea Transilvaniei», ear nu cea usitată de «Gestiunea Na­
ţională».
Nu vre-un membru al Partidului Naţional-Liberal a bote-
zat^pe Domnul Mocsonyi şi pe aï sèi de «moderaţi», ci ace­
laşi partid reacţionar prin vocea autorisata a D-lui Alexan­
dru Lahovari.^ Dl Lahovari a dis anume în Senat : «Sunt
două partide în Transilvania : unul moderat, care se mul­
ţii mesce, poate, cu minimul de revendicări, pe care le-a
spus Dl Sturdza, altul mai înaintat şi mai numéros, cred
că cu se mulţumesce cu mai puţin decât cu autonomia
principalului.d Şi pentru a lămuri lucrurile încă mai bine
pentru ai sei şi poate şi pentru Românii de peste Garpaţi,
ministrul adaugă: «Tot aşa precum şi în Ungaria sunt doue
partide : unul care se mulţumesce cu dualismul actual, altul
care vrea despărţirea statului ungar de Austria si uniu­
nea personală.» Ear pentru a accentua posiţiunea parti­
dului conservator şi a guvernului ieşit din sinul lui, Dl La­
hovari urmeaza astfel: «Aceste sunt fapte interioare ale
unui stat suveran şi când am interveni noi, ca guvern,
pentru prima-oară am vedea un guvern străin amestecări-
 108

du-se ín luptele de partid în altă ţeară şi dicănd : cutare

revendicări le primesc, cutare nu.»
Convicţiunea mea este, că, precum în sciinţă acela perde
firul conducător al adevărului, care din cause personale
saű de amor propriii ridică o apreţiare greşită la o dogmă
sciinţifică ; asemenea şi în politică, care şi ea este o sciinţă
şi totodată şi o artă, acela merge pe căi rătăcite, care lu­
crează, fie mal mult, fie mai puţin, din punctul de vedere
al consideraţiunilor şi impulsiunilor personale şi momen­
tane.
Am cel mai profund respect pentru toţi aceia, care luptă
pentru existenţa Neamului Românesc. Am cel mai mare
respect pentru aceia, cate luptă în contra apucăturilor de
desnaţionalisare şi de maghiarisare a guvernanţilor Dom-
niilor-voastre. Dar daţi-’mi voie să vă spun, că în această
luptă nu e vorba de aceea, ca Românii din Ungaria să meargă
unul după allul în temniţă şi să fie puşi astfel în neac ti uitate
naţională. E vorba de ceva cu mult mai mare şi mai pre­
ţios : e vorba de lupta, pentru-ca Neamul Românesc să nu fie
desfiinţat, pentru-ca Naţiunea Românească să existe şi în viitor.
Această luptă văd că Partidul Naţional al Românilor din
Ungaria o susţine, şi adunarea din Sibiiii a fost fără îndo-
eală un pas înainte în această luptă.
Trebue Maghiarii să înţeleagă în fine, că nu pot să tră-
ească în vrajbă continuă cu naţionalităţile din Ungaria, că
trebue să trăească cu dînsele o vieaţă frăţească, şi că acea­
sta nu se poate face, fără-ca egala îndreptăţire a naţionali­
tăţilor să devină un fapt real.
Noi, Românii din Regatul Român, avem datoria a lu­
cra, — nu să luăm Transilvania, — ci ca aceste adevăruri
să fie cunoscute şi recunoscute de adevăruri de lumea în­
treagă.
Primiţi, Domnule Redactor, cu această ocasiune expresiu-
nea simţămintelor mele de înaltă consideraţiune şi sinceră
stimă.
D. Sturdza.
 409
R IV I V A . 43 í i .

Dl ALEXANDRU MOCSONYI DESPRE GESTI­

UNEA NAŢIONALĂ.

{Din o serie de articoli publicaţi de Dl Vasile Mangra in «Tribuna»,

nr. V63 dela u,j.n Decemvrie ì 894.)

...Constat şi eű cu «Gazeta», că atât în ajunul procesului

Memorandului, cât şi după sentenţa delà Cluj, pănă la pu­
blicarea ordinului ministerial, prin care se interdice activi­
tatea şi funcţionarea mai departe a Partidului Naţional, s’aű
ţinut mai multe conferenţe intime, în Sibiiû şi Cluj, din in­
cidentul procesului Memorandului, la care, afară de mem­
brii comitetului, aii luat parte şi un immer însemnat de alt!
barbaţl fruntaşi din toate ţinuturile.
ScopuUma : strîngerea rîndurilor noastre pentru toate e-
ventualităţile şi angagiarea forţelor naţionale în lupta de a-
përare. Întrucât s’a atins scopul acesta, nu discut. Observ
numai, că dorinţa comitetului de a angagia solidar pe tot,i
factorii partidului, mai ales în procesul Memorandului, a
suferit înfrângere la apărarea presidentului, căci Dl Dr. A-
lexandru Mocsonyi n’a putut s’o primească, din motive prin­
cipiale, precum s’a vëçlut din o scrisoare adresată cătră Dl
dr. Raţiu, cetită în una din şedinţele comitetului.
Procesul Memorandului s’a sfârşit cu condamnarea comi­
tetului, care aproape în ajunul plecării sale în temniţă mai
pii mesce şi a doua condamnare, prin ordinaţiune minis­
teriala, eventualitate, care nu se putea prevedea în confe-
renţele intime pănă atunci.
Comitetul întemniţat; activitatea şi funcţionarea partidu­
lui în genere interdisă prin ordin ministerial ; situaţiunea a-
celora, care aü luat moştenirea comitetului întemniţat, agra­
vată astfel prin o mulţime de complicatiunî noue : Quid
nunc ?
Atunci, la dorinţa celor mal competenţi, eű şi amicul meű
dr. George Popoviciu, protopopul Lugojului, *am primit în­
sărcinarea, ca să intervenim la Dl dr. Alexandru Mocsonyi,
să-’l consultăm şi totodată să-’l angagiăm pentru o acţiune
comună şi solidară, în faţa situaţiei'create Partidului Na­
ţional.
Consultările cele dintâiu cu Dl Mocsonyi le-am avut
 410

pela începutul lunii lui Septemvrie a. c. în Sibiiü şi le-am

continuat la reîntoarcere, din Sibiiü panala C.opşa, pe tien.
Si fiindcă Dl Mocsonyi nu numai me autonsase, dar me
însărcinase anume, ca să comunic cu cel competenţi şi cu
alti fruntaşi vederile şi opiniunile sale, pană la plecarea tre­
nului, în Copsa eü le-am reasumat pe o hârtie, apoi le-am
cetit Dlui Mocsonvi în presenţa Dlut dr. Popoyiciu.
Vederile Dlui dr. Mocsonyi relativ la posiţia 1 artidului
National sunt:
î) Susţinerea şi continuarea luptei politice pe 7basa progia-
mului naţional, dar pe teren legal şi strict constituţional. _
2) A urma o politică naţională independentă de orice in-
riurire externă. „ ,
3) A schimba tactica şi spiritul luptei politice, fara a enunţa
desavuarea formală a direcţiunii şi activităţii de pana acum
a cowui.ai“(Jgptarea acestor vederi din partea factorilor com­
petenti, cu care am fost autorisât să le comunic a făcut
pendentă Dl dr. Mocsonyi participarea sa la confeienţele
noastre intime şi cofidenţiale în interesul partidului.
Ele însă nu aii fost primite din motivele ca: 1 artidut ira­
ţional si în trecut ca si în present, numai pe teren ^ legal şi
'constituţional a stat şi a luptat; ria stat sub nici o înriunre
externă‘ din contră a respins prin declaraţiumle categorice ale
comitetului orice ingerinţă străină in direcţiunea sa politica.
Ear schimbarea tacticei şi a spiritului m lupta politica nu
a primit-o, pentru-că deşi nu s’ar enunţa desavuarea formala
a comitetului, prin această schimbare s’ar desavua msa in
fond toată direcţia şi activitatea politică a partidului şi m-
deosăbl a comitetului întemniţat. A . , , on
Astfel am convocat apoi şi am ţinut m A ra d ,ja dJ sep­
temvrie, o conferinţă confidenţială mat mare, fără concursul
Dlui Mocsonvi. , . , •.
După convocarea însă şi înainte de ţinerea confeiinţei,
fiind Dl Dr A. Mocsonvi în Timişoara, am fost invitat din
Arad, ca să-’l cercetez acolo, unde am revenit din nou asu­
pra punctelor delà Copşa, şi fiindcă dm inai multe părţi
se exprimase dorinţa, ca Dlui Mocsonyi sa i-se dea posibil
tatea de a lucra, afară de conferinţă, — am consimţit şi am
primit propunerea, ca conferinţa convocata deja la Aiad
pe 29 Septemvrie, să nu intre în deBbateia^meritonce, ci .a
se mărginească la alegerea unei comismni de 1-j mem ,
in care ar putea lua parte şi Dl Mocsonyi, şi care comi­
sie ne să fie compusă pe jumătate din oamenii de încrede, e
ai Dlui Mocsonyi. . , inrQtin
Cu o comisie in felul acesta m’am învoit dupa declaiaţiu-
nile Dlui Mocsonyi, că ea va avea un caracter consultativ nu­
mai, dupăcum constată şi «Gazeta», deşi un barbai toaite
distins îmi scrise in ajunul conferinţei, ca sa nu mai uni-
blăm cu atâtea tertipuri de comisiuni, care pot produce numai
bănuelPla unii şi zăpăceală la alţii.
Conferenţa delà 29 Septemvrie aşadar n’a făcut alta decât,
constatând greutatea situaţiunii şi necesitatea unei adunări
generale, a ales o comisiune de 14 (cu doi mai mult) mem­
bri, ca aceasta, apreciând situaţiunea în general, şi in spe­
cial cea creată Partidului nostru Naţional prin opreliştea mi­
nistrului de interne, să se înţeleagă asupra modalităţii pen­
tru continuarea luptei în interesul cause! naţionale, şi lu­
crarea sa în timp de o lună să o comunice cu aceia, care au
luat moştenirea comitetului întemniţat.
Aşadar delà conferinţa din 29 Septemvrie ne-am ales cu
o Comisie, care să «studieze situaţiunea».
Comisiunea aceasta s’a întrunit la 14 Octomvrie în Arad,
unde a venit şi Dl Mocsonyi cu toţi oamenii sei de încre­
dere ; din partea ceealaltă însă aü lipsit trei membri. Ne-am
bucurat cu toţii pentru Dl Mocsonyi, şi speram la bune re­
sultate. Consultările aii ţinut doué (lile, dar fără-ca să ű a-
juns la înţelegere şi unire de vederi.
Dl dr. Mocsonyi a rernas statornic pelângă părerile sale,
cuprinse în punctele delà Copşa, acum presentate sub altă
formă.
Ni-s’a cerut să constatăm necesitatea de a ne pronunţa şi
clarifica asupra baseî de operaţiune saü de luptă. Minoritatea
din comisie a susţinut dimpotrivă, că nu se simte asemenea
necesitate, având Partidul Naţional basa de acţiune precisata
în programul naţional.
A doua propunere a Dlu'i Mocsonyi a fost, ca să recu-
noascem stările, ce ni-s'aû creat în stat, de legale şi constitu­
ţionale, fără reseruă.
Majoritatea comisiunil vedea într’aceasta o schimbare de
front în politica naţională, o abandonare a punctului dntáiü
din programul naţional, şi în genere o renunţare la revendi­
cările noastre naţionale, accentuând dorinţa de supunere la
legi.
Ea nu s’a învoit dec! cu recunoascerea fără reservă a le­
galităţii.
Nu le făceam bucuros relevările acestea, dar «Gazeta» nfa
provocat, şi este o datorie pentru fiecare aderent sincer al
Partidului ’Naţional, ca să detesteze cultivarea 'politicei, de du­
plicitate în prèsa naţională, şi în contul Partidului Naţional.
Comisiunea aşadar s’a disolvat, fără-ca să fi isprăvit ceva.
Ca ea să se mai convoace şi a doua şi a treia oară, cum
«Gazeta» susţine, de aceasta nici vorbă n’a fost, mal ales că
însărcinarea primită delà conferinţa, care a exmis-o, era
ca ea să-’şî termine lucrările sale în timpul cel mal scurt,
în timp de o lună
Vorba a fost insă de o «subcomisiune», care totuşi să
facă ceva, dar a remas vorbă numai, căcî nime nu s’a în­
voit a 11 în subcomisiune. Dl dr. Al. Mocsonyi a declarat
 412

hotărît, că deoare-ce punctul sëü de vedere n’a fost accep­

tat de majoritatea comisiunii, pe altă basă nu se pune şi
nici poate lucra.
Fapt însă netăgăduit e, că «comisiune» ori «subcomisi-
une», dacă aü existat în adever delà 14 Octomvrie pănă Ia
28 Noemvrie a. c., adecă pănă la adunarea din Sibiiű, timp
de aproape şeapte sëptëmânï de (file nu s’a întrunit şi n’a
lucrat nimic.
In acest interval apoi se continuă cu toată rîvna şi în toată
sinceritatea activitatea acelora, despre care «Gazeta» are plăcere
a reproduce în bătaie de joc, că aü fost «deslucitorî în aceste
vremi a multor fire politice.»
Dum Roma délibérant, Sagunthum perit ! Apărarea cause!
naţionale în dite de primejdii nu poate suferi amânare fără
perderî de multe-orl ireparabile. Luptătorii sinceri totdeauna
trebue să fie gata nu numai a o apëra, ci a se jertfi pen­
tru ea. Gunctatorele roman nu între zidurile Romei şi cu
sabia în teacă, ci cu sabia în mână pe câmpul de onoare
a mântuit patria !
Acei (ideslucitorî», care aü organisât conferenţa din 29 Sep­
temvrie delà Arad, şi aü luat parte în comisiunea de 14,
tot ei sunt, care în ’conscienţa responsabilităţii şi a dato-
rinţei lor de a lucra şi a nu sta cu manile în sîn, au con­
vocat apoi o altă conferinţă intimă pe 8 Noemvrie la Sibiiü
tot din fruntaşi ai partidului şi moştenitorii comitetului în­
temniţat, ca să facem acum ceea-ce n’a făcut comisiunea delà
14 Octomvrie.
Şi am făcut toate preparativele pentru adunarea generală
a alegëtorilor români, care s’a ţinut la 28 Noemvrie în
Sibiiü.
Ca să nu provocăm însă susceptibilităţile unor oameni,
cunoscând temperamentul lor, şi să împedicăm, ceea-ce de­
altfel n’am putut împedica, adică atacurile «Gazetei» şi ale
«Dreptăţii» în contra noastră, am hotărît, ca acei fruntaşi,
care aü fost invitaţi la conferinţa din 29 Septemvrie în Arad,
să fie acum invitaţi şi ei la o nouă conferinţă intimă pe
19 Noemvrie tot în” Arad, ca să li se comunice lucrările con­
ferinţei delà 8 Noemvrie din Sibiiü, eventual să complectăm
ce ar mai fi de complectat, ori să îndreptăm ce ar fi de în­
dreptat.
Desigur, aci se potrivia : «Mulţi chemaţi, dar puţini aleşi !»
Dacă acum dintre 50 de invitaţi la conferinţă aü venit nu­
mai 15, convocatorii sunt de vină, ori cel invitaţi, care n’aü
venit ?
In fine conferinţa din 19 Noemvrie din Arad, după discu-
ţiuni şi consultări de o di, a primit operatul conferinţei din
Sibiiü” cu oarecare complectări şi modificări.
Prin urmare «Gazeta» neadevër susţine, când dice, că cei
presentì «aü fost invitaţi a subscrie simplamente, cele-ce
fuseseră hotărite în Sibiiü». Da, după-ce am intrat odată în
desbatera operatului conferinţei din Sibiiű, cestiunile asu­
pra cărora nu ne-am putut înţelege, le-am decis prin votare,
ear operatut insuşi trecènd drept conclus al conferinţei,
naturalmente, că în conformitate cu conţinutul sëü, convo­
catorul pentru adunare avea să fie subscris simplamente.
Căci cine va admite din punct de vedere parlamentar şi
constituţional, că minoritatea nu trebue a se supune majo­
rităţii, ci majoritatea trebue a se supune minorităţii ?
A stăruit minoritatea din conferinţă, dice «Gazeta», ca «să
se concheme conferinţa bărbaţilor de încredere aï parti­
dului».
Dar nu tocmai această conferinţă a fost convocată pe
19 Noemvrie in Arad? Nu era şi directorul «Gazetei» invi­
tat la această conferinţă?
Consciinţa ne este liniştită, că tot posibilul am făcut, pen-
t,ru-ca în faţa acţiunii ce era în ajun să începem, toll sä fim
la un loc.
E oare vina noastră, dacă câţiva aű apucat calea rătăci­
ţilor ?
V. Mangra.
 414

A^.'1 5 -X.A « e

AL DOILEA ORDIN AL GUVERNULUI UNGURESC

PENTRU DISOLVAREA PARTIDULUI NAŢIONAL ROMÂN,
(Publicat în Monitorul oficial al U ngariei.) ’)

Prin ordinul cu nr. 321 delà 1894, luna Iunie 10, am sis­
tat activitatea aşa numitului partid naţional român.
Prin ordinul nr. 1488 cu data 1894, luna Decemvrie 7, am
calificat în virtutea §-lui 1 al Art. de lege XL delà 1879, ca
infracţiune transgresiunea împotriva acestei opriri.
Prin urmare, oricine participă la întrunirile ori la convo­
carea întrunirilor care răspund direcţiunii numitului partid,
va fi pedepsit, în înţelesul §-luï 16 al Art. de lege XL delà
1879 şi în temeiul acestui ordin, cu închisoare pană la
ir> dife si cu amendă pană la 100 fi.
Publicând acest ordin al meü, în înţelesul §-luï 9 al Art.
de lege XL delà 1879, adaug totodată că privitor la intra­
rea în vigoare a aceluia, e normativă secţiunea acum citată
a legii.
Budapesta, 6 Ianuarie 1895. Hieronymi m. p.

’ } T r a d u c e r e d in lim b a m a g h ia r ă d u p ă « N e m z e t i Ú js á g » d e la 9 I a n u a r ie 1 8 9 5 .
 415
A I V l'ï'S L A . « - y .

TABLOUL PROCESELOR POLITICE, FĂCUTE ROMÂNILOR

IN ULTIMUL DECENIU 1884— 1894.

1. Procesul de presă delà 15 Decemvrie 1884. (La curtea

cu juraţi din Sibiiű.)
Acusat: Dl George Barűiü, redactor responsabil al diaru-
lui «Observatoriulü» din Sibiiű.
Substratul acusei : Acusa e îndreptată in contra unui ar­
ticol publicat la 5/17 Octomvrie 1884, prin care se critică şi
osândesce un ordin al ministrului unguresc de culte şi
instrucţiune publică. Prin acest ordin se opresce convoca­
rea congresului bisericii române orientale pe diua de
Octomvrie, pentru motivul că în timpul acesta Românii
intenţionează sărbătorirea centenarului revoluţiunil lui Ho-
ria-CÎoşca-Crişan.
Procurorul a incriminat din acest articol următoarele pa-
sagii :
« T o t a ş a d e c o n v i n ş i s u n t e m , c ă î n t r e a g a n a ţ i u n e r o m â n ă d in A -
u s t r o -U n g a r ia v a p r o b a şi d e a stă d a tă , că a re o e d u c a ţ iu n e p o litic ă
c u m u lt m a i m a tu r ă ş i u n ta c t p o li t ic c u m u lt m a i b in e d e s v o lt a t,
d e c â t s ă - ’ şi p ă r ă s e a s c ă ţ i n u t a s a d e a m n ă şi i m p u n ă t o a r e c e o a o b ­
s e r v a t p â n ă a c u m la t o a t e o c a s i u n i l e . E a s c i e ş i s i m t e p r e a b i n e , c ă
n u a c u m a e s te t i m p u l, c a s ă s ă r b ă t o r e a s c ă şi să r id ic e u n m o n u ­
m e n t v i s i b i l î n m e m o r i a t r i u m v i r i l o r m a r t i r i M oria, Cloşca ş i Crişan,
c i a t u n c i , c â n d d u p ă P lcvn a ungurească\ va recâştiga d repturile sale
n ea lien a bilc şi libertatea ce ’ i - s ’ a răpit p e n edrept prin p a c tu l duali-
stic...»
Curtea cu juraţi din Sibiiű compusă din juraţi de naţio­
nalitate germană *) a achitat în unanimitate pe acusat.

2. Procesul de presă delà 3 Februarie 1885. (La curtea cu

juraţi din Sibiiű.)
Acusaţî : D-i Cornel Pop-Păcuraru, ca redactor responsa­
bil al diarului « Tribuna» din Sibiiű, şi Ioan Slavici, ca autor
al articolului incriminat.

' ) Jur ap : S c h e r e r ; Q u a n t; B o r g e r ; S c h u s n ig ; J a h n ; R e in e r t ; A lb r e c h t ;
Z im m e r m a n ; R o u b i c e k ; K r e i s l e r ; S a tler ; L a u te rb a ch .
 416

Substratul acuseï : In numărul 175 dela 18/3o Noemvrie 1884

« Tribuna» publică un prim-articol cu data de 17/29 Noemvrie.
Articolul, scris de Dl Ioan Slavici, osândesce faptul că doï
criminali de naţionalitate germana, care nu înţeleg de loc
limba maghiară, sunt condamnaţi la moarte în urma unor
instrucţiuni, a unor desbaterî şi a unei desbateri publicată
în limba maghiară, neînţeleasă de acei doi criminali. Aci
era vorba de vieaţa alor doi oameni.
Eată pasagiiile incriminate din acel articol :
« T r ă im la a . 1 8 8 4 şi s u n t a b ia c â te v a lu n i, decân d G e r m a n i i d in
A r d e a l a ü s e rb a t, a c i în c e n t r u l l o r d e c u l t u r ă a l ş e a p t e l e a c e n t e n a r
al a ş e d ă r ii l o r p e a c e s t p ă m e n t .. S u n t ş e a p t e s u t e d e a n i, d e c â n d e i
a ü în te m e ia t a c e s t o r a ş , ş e a p t e s u t e d e a n i d e a r ln d u l v ie a ţ a d e a ic i
a fo st g e r m a n ă ş i g e r m a n ă a r ă m a s p â n ă î n ç liu a d e a s t ă d i . A c u m ,
d u p ă ş e a p t e s u t e d e a n i , în s e c o l u l l u m i n i l o r ş i a l t o l e r a n ţ e i , d o i
G e r m a n i f i i n d o s â n d i ţ i la m o a r t e p r i n f u r c i , p r o c e s u l l i - s e f a c e i n
lim b a m a g h ia r ă , p e c a r e u n u l d in tr e d în ş ii o în ţe le g e p u ţin , e a r
c e l a l a l t n u o î n ţ e l e g e d e l o c .............. A p ă r ă t o r i i a c u s a ţ i l o r , G e r m a n i a m â n ­
d o i, fiin d s iliţ i a p le d a c a u s a c l i e n ţ i l o r l o r în lim b a m a g h ia r ă , p e
c a r e n u o s c iü d e s tu l d e b in e , se c ă z n e s c c a v a i d e e i şi d e v in a d e s e ­
o r i r i d i c o l i . I n s f â r ş i t — ş i a s ta e c u l m e a , — t e r m i n â n d e i , p r e ş e d i n t e l e
î i m a i î n t r e a b ă p e a c u s a ţ î : d a c ă m a i a ü o r i n u c e v a d e a d ă u g a t la
c e l e a d i s e d e a p ă r ă t o r i i l o r , a le c ă r o r c u v i n t e n u p u t e a u s ă le î n ­
ţe le a g ă , a p o i li-s e c e t e s c e s e n te n ţa d e m oa rte î n t r ’o lim b ă , pe care
nu o î n ţ e l e g ! .......
S e v o r îm p lin i în c u r ê n d n o u ë su te d e a n i, d e c â n d p r im u l r e g e al
U n g a r ie i a p r im it C o r o a n a d e là P a p a . N o u e s u te d e a n i s ta t u l u n g a r
a r é s is t â t t u t u r o r l o v i t u r i l o r g r e l e d e care a fo st în c e r c a t, căci n ou e
s u t e d e a n i a m t r ă i t u n i i l â n g ă a l ţ i i ...........
A cu m M a g h ia r ii a ü p u s a lt e r n a t iv a : o r i p ie r e to t c e e a - c e n u e
M a g h ia r d e p e p ă m â n t u l a c e s ta , o r i s e d e s fiin ţe a z ă sta tu l u n g a r .
Ő v ie a ţ a tr e b u e n e a p ă r a t să s e s t in g ă , o r i a n o a s t r ă o r i a U n g a ­
r i e i ; a lt s e n s î n c ă l c ă r i l e n u p o t s ă a i b ă . C ă c i o r i s u n t e m n o i d i m p r e ­
u n ă c u S a ş i i p r e a s l a b i , p r e a n e m e r n i c i , c a s ă n e p u t e m s u s ţ in e a î n
l u p t ă c u M a g h i a r i i , o r i s u n t e m î m p i n ş i î n m o d fa t a l la o d u ş m ă n i e
o a r b ă c o n t r a s ta tu lu i u n g a r şi t r e b u e n e a p ă r a t să p â n d im o c a s iu n e a
d e a - ’i s g u d u i d i n t e m e l i i , s ă - ’ i c ă u t ă m p r e t u t i n d e n i d u ş m a n i i , c a s ă
n e u n im c u e i, să n e s ilim s ă -’ i fa c e m d u ş m a n i p r e tu tin d e n i p e u n d e
stră b a te m .
S u n t l o v i ţ i d e c e a m a i d e p l i n ă o r b i e M a g h i a r i i , d a c ă n ’o î n ţ e l e g a c e a s t a
ş i n u s e t e m , m a i a le s c â n d e v o r b a , n u d e n o i , c a r e a v e m în c o a s t a
n o a s t r ă p e « m i c u l » s t a t r o m â n , c u m îl n u m e s c e i , c i d e G e r m a n i i ,
c a r e r e p r é s e n t a a i c i l a n o i la h o t a r e l e O r i e n t u l u i , c a u s a c u l t u r a l ă a c e l u i
m a i p u t e r n i c d i n t r e p o p o a r e l e E u r o p e i ş i a s i n g u r u l u i , c a r e ’ i- a s u s ­
ţin u t p e M a g h ia r i în a c t u a l a fa ş ă a d e s v o l t ă r i i i s t o r i c e . »

Cartea cu juraţi din Sibiiu, formată din cetăţeni de naţi­

onalitate germană ') a achitat cu unanimitate pe amêndoï
acusaţii.*)

*) J u r a ţ i : Iosef Schuster ; Ioan Demeter (Român); Iosef Winkler ; Iohann

Farkas ; Iohann Zaharias ; Iosef Konnerth ; Iohann Hager; Michael ßacholtzky ;
Georg Bortmes; Friedrich Zink; Friedrich Theiss şi Iosef Wagner.
 Prin ordinul dela 27 Iunie 1885 (nr. 31.482) guvernul a
desfiinţat curtea cu juraţi din Sibiiü, anexând ten toiul ei
jurisdicţional la curtea cu juraţi din oraşul unguresc Cluj.

3. Procesul de presă delà 12 Mahl 188G. (La curtea cu

jurat! din Cluj.)
Acusatî : Dl loan Slavici, directorul diaruluî « Tribuna»
si Dl Cornel Pop-Păcuraru, redactor responsabil şi autói
declarat al articolului.
Substratul acuseî: In numeral 263 delà lß/28 Noemvrie J88o
n’ a publicat în « Tribuna» un articol, care combate idea apa-
rată de diarul guvernamental unguresc «Kolozsvári Közlöny-»,
că adecâ statul ungar ar ü şi poate fi numai maghiar. «Ko­
l o z s v á r i Közlöny» scria :

« U r m e a z ă , e a s ta tu l u n g a r în t o a t e a m ă n u n t e l e lu ì : m anca m tg n c e r
n o a t e să fie şi n u p o a t e n ic io d a t ă sa a ib a n ic i u n fe l d e c o n s i d e r a
ţ i u n e p e n t r u ^ n a ţ io n a lit ă ţi, p e n t r u - c ă p r in a c e a s t a s e s c a d e n u m a i p e

ei în s u ş i.»

Pasagiile incriminate ale articolului din «Tribuna» sunt .

a C o n c lu s iu n e a , ia c a r e a ju n g e d ia r u l C lu ja n , °
n ic io d a tă ; c o n c lu s iu n e a a ce a s ta n u p o a t e sa n e du ca d ecât la

b °4 U f e r ? s o c ie ta te a r o m â n ă si te a ra n o a s tr ă d e s g u d u ir e a s p r e ca r e
n e ? m p ? n g e p o l ì t i c a n e s o c o t i t ă 'a M a g h i a r i l o r : e a t ă s c o p u l î n t r e g e i n o a -

S t M ^ h i î r rh t r e b u e s ă - ’ s i t r a g ă s e a m ă c u î m p r e j u r ă r i l e î n c a r e t r ă e s c ,
să va d ă d a că p o t r é a lis a i d e a p r e f a c e r i i s t a t u l u i p o l i g l o t u n g a r în u -
n u l n a t i o n a l m a g h i a r . S i d a c ă î ş i v o r fi t r a s b i n e s e a m a , v o r î n ţ e l e g e
c ă m a i ’ a le s e i aVi d e s t u l e ş i p u t e r n i c e c u v i n t e d e a n u p u n e i n d i s -
c u t i u n e n a ţ i o n a l i t a t e a p ă m â n t u l u i , p e c a r e n e a flam ,^ m e i n a ţ i o n a l i ­
ta te a s ta t u lu i, p e c a r e îm p r e u n ă îl c o n s t it u im şi n u m a i îm p r e u n a p u te n

S d p â m ê n tu î' a c e s ta nu e n ic i m a g h ia r , n ic i r o m â n : e p a tr ia n oa stră

C° S ? U n u v i n ă M a g h i a r i i s ă n e s p u n ă m e r e u , c ă e m a g h i a r şi n u m a i
m a g h ia r , 'c ă c i îi îm p in g p e R o m â n i să fa c ă o p in t ir e a d e a le d o v e d i

^ A ^ c i^ n ifm e r g e m ? d a că su n te m oam eni cu m in te a în tr e a g ă , —

m  a l? ? acu m J nu m ergem cân d S la v ii se r id ic ă ş, o r g a n ,s e a z a
d in to a te p ă r ţ ile .»

juraţii •) au declarat vinovaţi pe amendol acusaţil. Pro­

nunţarea pedepsei a rëmas să se faca cumulativ cu \ -
deapsa dili procesul al 4 ^ ce a fost statont pentru a doua
di (13 Maiü).
 418

: fr o n tu l delà 13 Maiü 1886. - (La curtea cu juraţi din

Lluj.)
Acusaţî : Dl Ioan Slavici, directorul çliaruluï « Tribuna» si Dl
Cornei Pop-Pacuraru, ca autor declarat al articolului si re­
dactor responsabil.
Substratul acuseî: «Kolozsvári Közlöny», diar guvernamental
maghiar, numesce pe Ludovic Kossuth «logodnicul» naţiunii
maghiare. In contra acestui cult pentru Kossuth, « Tribuna»
?Qöfi\1Ca in nr‘ 29o.deIa 28 Decemvrie 1885 (9 Ianuarie st. n.
88b), un pnm-articol din cuprinsul căruia procurorul in­
criminează următoarele pasagiî :

nrinDaiot“na^ Uv ea ™,a£hiarâ se luPta pentru constituţiunea garantată

prin leigt şt Kossuth e representantul acestei lupte legitime, si noi
Roipann tot pentru restabilirea unei stări legal garantate ne luptăm,
când stăruim sa fie ţinuta m sfinţenie p ra g m a tica sancţiune, care
ho0taref e> Ca ;A' dea .L! ?a rcmânâ 0 ţeara de sine stătătoare si să nu
se contopească niciodată cu nici una dintre ţările vecine.
si nUHnnf'i T— CU t0ate acestea unirea Ardealului cu Ungaria
ş au obţinut-o fu ra în voirea no as tra : noi stăruim asupra respectării
p ra g m a ticei sa n cţiu n i ; stăruim şi Maghiarii să fie convinşi, că vom
stărui şi mai departe cu toată hotărîrea. ?
Atât deocamdată. E însă în natura lucrurilor, că dacă Maghiarilor
e este iertat sa unească, fă ră de voia noastră şi în contra p ra g m a ­
ticei sancţiuni, Ardealul cu Ţeara-Ungurească, e greii a mai con­
vinge pe Romani, că lor nu le este iertat a stărui să-’l unească tot
\Te-o°aÎtă tearf,ma<tC<n m n ci w n h Şi fă ră ăc voia M aghiarilor, cu

n n S i r Msa
Romanii ^ hiarî- aÜ şifăCUt’
nu faca -Câadvor
ei, când aü putea,
putut’ ce
ce aü
vor voit
voi ?ehAceastă
do ce oare
în­
trebare anevoia ar fi nelogică.
„■ ^ ace hescecare ce poate, fără-ca să mai ţină seamă de ceilalţi-
aici ne duce politica precomsată de Ludovic Kossuth.
p°a1rfCtmiinSa’ Ct jntêmplarea ne-a adunat aici pepămentui acesta,
pe care trebue sa trăim şi să ne desvoltăm unii lângă alţii : cea mai­
dé căpetenie preocupare a noastră trebue dar să fie, ca să nu ne
ÎfrKirl|lpU-îir a ° ra VICalv. nesufent'L să ne ţinem totdeauna seamă
mîn^ irnnria'T " i Cru% am unu Pc aIt‘L căci dacă astudi poate unul,
mane impregmiarile pot sa se schimbe, încât să poată celalalt.
n.hnnT — impre- nă vieîuire nu este cu putintă, câtă vreme
naţiunea maghiara se laşa a fi inspirată de nisce oameni ca Ludo­
vic Kossuth, care o împing mereü la luptă contra celoralalte po-
p„aíe I1 e sdosc pe aceste la o resistenţă, care foarte lesne poate
sa duca prea departe.» F
Juraţii*) aü declarat şi în acest proces vinovaţi ne a-
mendoi acusaţil. Dl Cornel Pop-Păcuraru a fost osândit la
1 an închisoare de stat, ear Dl Ioan Slavici la 100 fl a-
menda. Recurs de nulitate nu s’a făcut.

Ilin« V ,dr- liartök István; Somlyai László: Nagy Gábor- Bak

, UÍ 0S.; ,r°Ch Antal; Bokros Elek; Bokros Bela ; Bogdán István Veress IV-
lencz, König Karoly; Oriold József; Endstrasser József. ’
 419

5 şi 6. Procesele dela 24 Martie 1888. (La curtea cu ju­

raţi din Cluj.)
Acusatiî : Dl Stefan Bobancu, ca autor al articolilor in­
criminaţi şi Dl dr. Aurel Mureşianu, ca redactor responsabil.
Substratul acuseî : Doi articoli-primi publicaţi în «Gazeta
Transilvaniei» din Braşov.
Din articolul-prim publicat în îNrul 176 delà 4 August
1887, procurorul a incriminat următoarele pasagii :
« . . .I n tr u fia l o r ( M a g h ia r ii) a m e n in ţ ă c u c u t r o p ir e şi p e R om ân ca
s i p e 'S a s , ş i p e Ş e r b c a ş i p e S lo v a c , d a c ă n u in tr ă în « m a r e a n a ţ iu n e »
si d a c ă n u s e a d a p ă d in c u lt u r a l o r (a M a g h ia r ilo r .)
A i c i î s i a fl ă e x p l i c a r e ................ ş i p e r s e c u ţ i u n e a , î m p i l a r e a ş i s c h i n ­
g iu ir e a R o m â n u lu i şi a S a s u lu i c a ş i a Ş e r b u lu i şi a S lo v a c u lu i.
° N a ţio n a lit ă ţ ile n e m a g h ia r e m u n c e s c d i şi n o a p t e , în d u r a c h in u r i şi
s u fe r in ţe , s e s b u c iu m ă ş i a s u d ă , d u c ê n d lip s u r i şi lu p tâ n d c u n e n u ­
m ă r a te n e a ju n s u r i, p e n t r u - c a c e i d e là p u t e r e să tr a e a s c a s p le n d id .
P e n t r u - c a a d v e r s a r ii n o ş tr i s ă -’ş i a s ig u r e a ce a sta p o s i ţ i u n e ------------
e x p lo a tâ n d p e N e -M a g h ia r i, te r o r is e a z ă , p e r s e c u tă , în e g r e s c şi c a -
lu m n ie a z ă p e ceï ce n ’ a ü v e n i t d e l à p o a l e l e A l t a i l o r ......... »

Pasaeiile incriminate din articolul din Nrul 179 delà

August 1887 al «Güzßtßt TväfisilvüTiißi» sunt.
« A ii v o it U n g u r ii să s u g ru m e v o c e a R o m â n u lu i a r d e le a n sa fa c ă
d in tr in s u l u n ilo t p o lit ic , . . . . . S ’ a fi j u r a t a n u - ’l m a i l a ş a ( p e R o ­
m â n ) să t r ă i a s c ă c a R om ân în a c e a s tă ţ e a r a .»

Tn al 5lea si 6lca proces Dl Stefan Bobancu a fost declarat,

cu 7 contra o voturi,1) vinovat şi osândit la 4 lunl_ închisoare
de stat si 50 fl. amendă, ear Dl dr. Aurel Mureşianu a fost
achitat. "Recursul de nulitate n’a fost admis.
7. Procesul de presă delà 25 Aprilie 1888. (La curtea cu
juraţi din Cluj.)
Acusat: Dl Ioan Slavici, autorul artioolul^ V nTri^Ì^nronl
Dl Adrian Casolţeanu ca redactor responsabil. In decursul
desbaterilor, procurorul ’şî-a retras acusa privitor la Dl
Adrian Casolţeanu.
Substratul acuseî : « Tribuna» delà _43/25 Noemvrie 1887 ci­
tează din vorbirea deputatului Traian Doda, general ces.
reg., cătră alegëtoriï sei, următoarele pasagii.
«S cop u l m eü a fo st să d e ş te p t p e R om âni şi to to d a tă c a v a ie t e le
n o a s t r e s ă s tr ă b a tă p ă n ă la l o c u r i l e c e le a a ia i în a U c ca 4 |
M a ie s ta te a S a , c ă n e m u lţ u m ir e a n o a s t r a e r n a ie şi c a s u te r in ţe ie
n o a s t r e a ü a ju n s d e n u le m a i p u t e m s u p o r t a , p e n t r u - c a d a c a e u c a
R e n e r a i , c a r e a m s â n g e r a t p e n t r u T r o n , s u n t s i l i t s a f a c a c e a s t a , a - i)

i) J u r a ţ i : dr. Hint/.; G. Fr. Mák ; I. Sugár ; dr.

dr. Csejteí; dr. Purjész ; dr. Bernath; Zsigmond Á k o s , d i. Veress, Beteg,
dr. Nagy.
 m

t u n c ï t r e b u e s ă f ie c e v a p u t r e d î n îm p ă r ă ţ ia n oa stră şi c ă treb u e-
lu a te m ijlo a c e p e n tr u s a n a r e a r ë u lu ï.»

Autorul articolului comentează aceste pasagii în primul-

articol al citatului numër în următorul mod
« G e n e r a lu lu i D o d a :
M ai p r e s u s d e toa te ’i - a f o s t s ă - ’ î d e ş t e p t e p e R o m â n i.
R o m â n i i s ’a ü d e ş te p ta t e i o a r e ? — s e d e ş te a p tă ? — a u d e i g la s u l
p a t r i o t u l u i a d e v ë r a t ? , î n ţ e l e g e i c u v i n t e l e s c u r t e ş i l ă m u r i t e a le l u i ?
D in d i î n <Ji t o t m a i m u l t e s u n t s e m n e l e c a r e a r a t ă , c ă s e d e ş t e a p t ă
R o m â n ii, c ă a u d g la s u l p a t r io t u lu i, c ă îi în ţ e le g c u v in t e le .
D a c ă t o t u ş i s g o m o t u l f ă c u t d e a lţ i i a r fi a t â t d e m a r e , c a g la s u l
G e n e r a lu lu i D o d a să n u fi în ţ e le s , v o m s tr ig a c u to ţii, c a să r e s u n e
îm p e r ă ţia .
N e - a m p r o n u n ţ a t d i n t r u î n c e p u t în c e a m a i i n o f e n s i v ă fo r m ă , pen-
t r u -c a să se s c ie c u m n e -a m p r o n u n ţ a t .
D acă nu e d e s t u l n ic i a tâ t, a t u n c i c â n d v a c e r e tr e b u in ţa , v a tr e ­
b u i să f a c e m p r e t u t i n d e n i c u m a u f ă c u t g r ă n i ţ e r i i la C a r a n s e b e ş .
N um a i a ş a v o m fi d o v e d i t , că n e -a m d e ş t e p t a t .
C ăci n u e v o r b a n u m a i d e fr a ţii n o ş t r i d in C a r a n s e b e ş , c i d e n o i
to ţi, d e o n o a r e a n o a s t r ă n a ţ i o n a l ă , d e p o s i ţ i u n e a n o a s t r ă în v i e a ţ a p u ­
b lic ă a p a tr ie i n o a s tr e .
N e m u lţu m ir e a tu tu r o r a e m a r e , to ţi n u m ai p u tem su p o rta s u fe ­
r in ţe le .
C a r a n s e b e ş e n ii m e r g d e c i în a in t e c u a le s u l lo r , ş i n o i t r e b u e , d a c ă
nu n e m a i r ë m â n e a lta , să m e r g e m c u t o ţ i i d u p ă d în ş ii.
C a să se s c ie , c ă a le s u l g r ă n iţ e r i lo r d e là C a r a n s e b e ş n u r e p r e s e n t ă
n u m a i c e r c u l s ë ü , c i p e t o ţ i R o m â n ii d in ţă r ile C o r o a n e i u n g a r e .
P e n tru a ceste m a n ife s ta ţiu n i t r e b u e să fim c u t d ţ ii p r e g ă t i ţ i . . . . »

Curtea cu juraţi*) a declarat vinovat pe acusatul Ioan

Slavicîia 1 an închisoare şi 100 fl. amendă. Recursul de nu­
litate a fost respins decătră înalta Curte de Casaţie din
Buda-Pesta.

8 şi 9. Procesele delà 30 August 1888. (La curtea cu ju­

raţi din Arad.
Acusat : Dl Stefan Albu ca autor al articolilo!’ .
Substratul acusel : In procesul 9Iea, -procurorul a incrimi­
nat următoarele pasagii din un articol publicat în Nrul de
pe luna Iulie 1887 al revistei «Romănische Revue» :
« C â n d a m e x p u s în a in t e c u d o i a n i în to a tă tr is ta e i r e a lit a te s itu a -
ţ i u n e a R o m â n i l o r d i n U n g a r i a ş i T r a n s i l v a n i a , a m a c c e n t u a t c ă în
t o a t e c e s t i u n i l e d i n v i e a ţ a d e s ta t a U n g a r i e i a ü v a l o a r e n u m a i i n t e ­
r e s e le n a ţ io n a le m a g h ia r e , în v r e m e - c e in t e r e s e le c e lo r a la lt e p o p o a r e
c a r e c u p r i n d 'î n s i n e o î n s e m n a t ă m a j o r i t a t e a l o c u i t o r i l o r ţ e r i i , n u n u ­
m a i s u n t n e s o c o t i t e , c i —- c e e a - c e e m a i m u l t — s u n t p r i v i t e c a a s p ir a -
ţ i u n i s e p a r a t is t e .1

1) J u r a ţ i : Ilirschfeld ; Kiss Sándor; Gajzágo ; Domokos ; Davida L eo; Orbán

Jozsel ; F.ntz Géza; Tamási P éter; Zsigmond D ezső; fo m ly a i; Pakei L ászló;
Gsernátonyi.
 421

A c e a s t a s e a d e v e r e s c e arti m a i m u l t c a î n a i n t e d e a c e a s t a .
Ş o v in is m u l s t ă p â n it o r a t îm p it a tâ t d e m u lt t o t s e n t im e n t u l p e n t r u
d r e p ta t e si e c h ita te , în c â t n u s e m a i m u lţ u m e s c a tr a g e c e le m a i î n ­
t i n s e f o lo a s e d in s it u a t iu n e a fa v o r a b ilă v e n it ă M a g h ia r ilo r m a i m u lt
d in în tâ m p la r e d e c â t în v ir tu te a im p o r t a n ţe i lo r a d e v ă r a te , c i n u m a i
p o t s u f e r i n i c i c a c e l e l a l t e i n d i v i d u a l i t ă ţ i n a ţ i o n a l e a le s t a t u l u i s a s e
d e s v o lt e si p r o g r e s e z e fie c h ia r în s i t u a ţ i u n e a l o r a p ă s a t ă d e a s tä r ti.
C u a lt e ” c u v i n t e : M a g h ia r is m u l d o m in a n t n u s e m a i m u lţ u m e s c e sa
îs i a s ig u r e lu i în s u s i, în c e a m a i m a r e p a r t e p r in p u t e i i s tr ă in e , a -
v a n ta g li, c i u rm ă r e ş c e c h i a r d e a d r e p t u l s t â n g i n i r e a c e l o r a l a l te p o p o a r e .
M a g h ia r is m u l n u m a i p r i v e s c e p e a c e s t e p o p o a r e , în a lc ă t u ir e a d e s ta t,
c a p e n is c e to v a r ă ş i, a căror tă r ie e şi ta ria lu i, ci îi p r iv e s c e ca
d u ş m a n i , a c ă r o r în t ă r ir e în s e m n e a z ă s lă b ir e a lu i.
C u m s e g u v e r n e a z ă a stä rti s t a t u l , o f e r ă a d ă p o s t ş i p r o t e c ţ i u n e n u ­
m a i in te r e s e lo r n a ţio n a le m a g h ia r e , c â tă v r e m e c e le la lte p o p o r a ţ iu n i
c a r e îl s u s ţ i n c u c 3l e m a i g r e l e j e r t f e , n u n u m a i n u s u n t a ju t a t e d e
r t în s u l î n d e s v o l t a r e a lo r , d a r s u n t c h ia r s tă v ilite în a c e a s tă d e s -
v o lt a r e . . . .
C o n s c iin ta d e s p r e a c e s te s tă ri d e lu c r u r i s e în t in d e in c e r c u r i to t
m a i l a r g i , "şi n u g r e ş im cân d a fir m ă m că a c e a s tă c o n v in e ţi u n e e î m ­
p ă r t ă ş it ă d e j a d e m a r e a m a j o r i t a t e a c e t ă ţ e n i l o r .
A s t f e l s t â n d l u c r u r i l e , c o n s e c u e n ţ e l e c e v o r r e s u l t a d in a ce a sta p e n ­
tr u s ta t u l u n g a r, su n t p e cât d e tr is te , p e a tâ t d e f u n e s t e şi p r im e j­
d io a s e .
C ăci cu m se v a c o n s o lid a id e a d e s ta t — cea a d ev era ta , rep resen -
ta n ta u n it ă ţ ii d e s t a t — î n u n s t a t a i c ă r u i c e t ă ţ e n i in m a j o r i t a t e a l o r
a ii a j u n s la c o n v in c ţiu n e a că dân sul n u le m a i ocrotesce in te r e s e le ,
ci le p ă g u b e s c e ! ? »

Acusatul a fost declarat vinovat cu 7 contra şi 5 voturi.

Procesul al 9lca a fost în contra aceluiaşi acusat pentru
un articol publicat în Nrul de pe luna August 1887 al revistei
« Romanische Revue». Pasagiile incriminate din acest arti­
col sunt următoarele :
« I n fa ţa a c e s t e i s tă r i d e l u c r u r i , s u n t e m n e v o iţ i sa r e v e n d u a s u p r a
a c e e a - c e a m s p u s n u d e m u l t p r i v i t o r la s i t u a ţ i u n e a R o m â n i l o r d i n
U n g a r ia , a n u m e că s fe r e le d o m in a n te n u se m a i m u lţ u m e s c a s tă d i
n u m a i a a s ig u r a e le m e n t u lu i m a g h ia r c o n d iţ iu n ile s u p r e m a ţ ie i şi a le
în a in t ă r ii lu i în p a g u b a c e lo r a la lt e n a ţ iu n i îm p r e u n ă lo c u it o a r e , ci
c a e le ţ in t e s c a c u m a s ă v îr ş i, p e lâ n g ă a s ig u r a r e a in t e r e s e lo r p r o p r ii,
şi p ă g u b ir e a d ir e c tă a c e lo r a la lte n a ţio n a lită ţi, d e v r e m e - c e d în s e le
in m a r e a lo r în g r ig io r a r e p e n t r u p r iv ile g iile D e m e r ita te , n u n e m a i
p r iv e s c c a t o v a r ă ş i în s ta t, c i c a a d v e r s a r i în a c ă r o r s l ă b i r e v ă d p r o ­
p r ia lo r în t ă r ir e .»

Autorul, Dl Stefan Albu, a fost declarat vinovat1) şi pen­

tru aceste pasagiî şi osândit la 1 an închisoare de stat şi
500 fi. amendă. Recursul de nulitate a fost. resolvat în fa­
voarea osàndituluï. Astfel procesul acesta s’a pertractat din

») Juraţi: Szalay; Millig; Priegl; Barkó; Reicher; Avarlîy; Kiss; Mares; N o -

votni; Gruber; Plesz; Kopf.
 422

noü la curtea cu juraţi din Budapesta unde acusatul a fost

osândit la 3 luni închisoare de stat.

10. Procesul de presă delà 17 Septemvrie 1888. (La cur­

tea cu juraţi din Arad.)
Acusat : Dl Traian Doda, General ces. în pensiune şi
deputat.
Substratul acuseî: Următoarele pasagii din scrisoarea D-sale
cu data 14 Octomvrie 1887 adresată alegătorilor sëï :
« P o p o r u l r o m â n , p r in a p u c ă t u r i d e fo r ţă şi m a c h in a ţ iu m , a fo st
s c o s d i n t o a t e p o s i ţ i u n i l e l u p t e i c o n s t i t u ţ i o n a l e ; ......... n e p r e g ă tim d e
l u p t ă m a r e ş i o b o s i t o a r e ......... a s t ă d i n u e v o r b a d e u n l o c ş i d e u n
v o t în p a r la m e n t u l u n g a r , n u e v o r b a m a i m u lt d e c â t e v a c o n c e s iu n i
m i c i n a ţio n a le d e lim b ă sa u p o lit ic e , — ci o n o a r e a n a ţio n a lă a p o ­
p o r u l u i r o m â n e p u s ă în j o c . »

Procesul s’a ţinut în lipsa acusatuluî. Generalul Traian

Doda a fost declarat vinovat1) şi a fost osândit la 2 am în­
chisoare de stat şi 1000 fl. amendă. Mai târdiü osânditul, îm-
bolnăvindu-se de o boală incurabilă, el a fost graţiat de-
cătră împăratul.

11. Procesul de presă delà 20 Martie 1889. (La curtea cu

juraţi din Cluj.)
Acusat: Septimiű Albini, redactor răspunzător al «.Tribunei.-»
Substratul acusel : Dl Partenie Cosma s’a considerat ca-
lumniat prin un articol publicat în « Tribuna» şi a invocat
pe juraţii maghiari ca judecători.
Juraţii2) au găsit pe Dl Albini vinovat şi curtea ’l-a con­
damnat la o lună închisoare ordinară şi 100 fl. amendă.

12. Procesul delà 4 Iulie 1889. (La Tribunalul ordinar din

Sătmar.)
Acusat: Preotul dr. Vasile Lucaciú, pentru convocarea unei
întruniri a alegătorilor români care ’i-aü dat delegaţiune la
conferenţa naţională din Sibiiü.
Substratul acuseî: Acusatul ar fi rostit în această întru­
nire (1887) şi în faţa representantului guvernului speranţa,
că încurănd va sosi timpul, când şi Românii vor trebui să
dee semne de vieaţă şi să lucreze. In urma unei denunţări
drul Lucaciü a fost de’ndată arestat şi ţinut 5 săptămâni în

!) J u r a ţ i : Dr. St. P ri e g l ; I. Kristvori iun.; L. Illyés: E. Inkey ; dr. R o ­

senberg ; *Ed. Gruber ; Lud. T em er; M. Plesch : Geiza Sonntăgh ; Dr, K öp f;
Földes şi Fr. Honig.
5) J u r a ţ i : Keresztesy ; Orbán Iozsef; Simonffy I .; dr. Fischer Lajos; dr.
Benei Lajos ; dr. Koch Antal ; Gajzágó Mánó ; Hosszú Gyula ; Betheg Péter ;
dr. Groisz Gusztáv; Dr. Rákóczi ; Demjén.
 423

închisoare ordinară preventivă. Tribunalul ’l-a achitat în lipsă

de dovedi că ar fi agitat în contra statului ungar.
13. Procesul delà 31 Iulie 1889. (La curtea cu juraţi din
Timişoara.)
Acusat : Dl Valeriü Barcianu, ca autor al articolului in­
criminat şi ca redactor responsabil.
Substratul acusel : Doi articol! scrişl—cu prilejul serbători-
lor nasceril Mântuitorului şi a anului noü—în nr. delà 5 şi 12 Ia­
nuarie st. n. 1888 al «Luminatorului» din limişoara. Artico­
li! sunt o revistă asupra situaţiunil politice din Europa. In
această revistă se dice între altele:
«S i cu m stă m c u b u n ă v o i n ţ a ? C u m u l t m a i' r ë i i d e c â t c u m s t ă m
cu p acea! A şa c r e d e m , că ‘ b u n ă v o in ţ a a p e r it c u d e s ă v ir ş ir e d in
r e ş e d in ţ e l e c e l o r c e s u n t la p u t e r e , fă c â n d l o c r e in ţ e i ! P e c â n d n o i
n e ru g ă m p e n tru p o s ib ilit a te a şi m ijlo a c e le c u lt u r ii, s e a n ţ e i, lim b e i
n a t io n a le si a le d r e p t u r ilo r n a ţ io n a le , — p e a t u n c i n i - s e im p u n e M a ­
g h ia r u l ; p e c â n d n o i s p u n e m a d e v ă r u l — n e tr im it în p r in s o r i ; p e ­
c â n d r e c la m ă m d r e p t u r i n a tu r a le , p e c â n d s u s ţin e m le g e a s c r is ă , v i u ă
şi în v a lo a r e , p e c â n d p r e t in d e m a d e v ă r a ta e g a lă în d r e p tă ţir e , s in ­
c e r a fr ă ţie t a te , p e n t r u - c a şi n o i să n e p u t e m în tr ă m a în a ce a s tă
t e a r ă s i “s ă p u t e m ti s p r e a j u t o r u l e i , — p e a t u n c i d o m n i i ş i o r g a n e l e
l o r ne* in s u l t ă p u b l i c e , n e b a t j o c o r e s c , n e t r i m i t î n a lt e ţ â r i , n e t i t u -
le a z ă d e r e i p a t r i o ţ i , d e a g i t a t o r i , d e g r a v i t a t o r i s p r e a lt e ţ ă r i ş i t o a t e
a ce s te se î n t â m p l ă f ă r ă s f i e a l ă , tă ră n i c i o t e a m ă . N u e s t e n ici^ u n
u n ic ca s în te a r ă , ca g u v e r n u l n o s tr u c a r e c u p u te re e x e c u t i v ă ia
d e la n o i d ă r i l e , s ă fi t r a s l a r ă s p u n d e r e p e a s tfe l d e c a lo m n ia t o r i
n e r u ş in a ţi ! C u p r iv ir e la n o i n u e s te b u n ă v o in ţă , n u -i, şi toa te în -
zadar.

Juraţii1) aü achitat pe acusat cu 7 contra 5 voturi.

Recursul de nulitate al procurorului a fost admis şi la a
doua pertractare acusatul Vaieriű Barcianu__a fost osândit
ia 6 luni închisoare de stat şi 500 fl. amendă. Recursul de
nulitate al osânditului a fost respins.
14 şi 15. Procesele de presă delà 14 August 1890. (La
curtea cu juraţi din Cluj.)
Acusaţl : Dl Traian H. Pop, ca autor al articolilor incri­
minaţi şi Dl dr. Aurel Mureşianu, ca redactor responsabil.
Substratul acusel : «.Gazeta TransitaanieiD delà 4 Martie
st. n. 1890 (nr. 40) vorbesce despre o notă din diarele un­
guresc! guvernamentale «Kolozsvár» şi «Magyarság», care
dojeniaü'pe direcţiunea fabrice! de zahăr din Botfalú pen-
tru-că ar fi dat fabrice! o inscripţiune germană. Privitor la

') J u ra «; Szalnv K. ; An.lr.invi 6 . ; dr. Heegcr ; Nyári Vilmos; Fiker l e ­

zzo! ; Ré.tiiy V.; TÜray A .; Volák I.; (Ir. Kell Lip.ít ; Bing Vilmos ; Zaray Ödön ;
Turay András.
 m

această dojană, sub titlul «Nix daics» «Gazeta Transilvaniei»

scrie :
«P e n tru a c e a s t a n a i v u l « M agyarság » s t r i g ă c u î n g â m f a r e : «N ix
daicsit ş i a p o i r e c o m a n d ă , c a d i r e c ţ i u n e a f a b r i c e î s ă v o r b e a s c ă m a -
g h i a r e s c e a i c i în « M a g h i a r i a » . D o a r ă n u v o r fi m â n c a t b u r e ţ i c e i d e ­
l à f a b r i c ă s ă f a c ă p e c h e f u l j u p a n i l o r d e l à C l u j. A c e s t p ă m â n t n u e
m a g h ia r şi n ic i M a g h ia r ie n u e s te a c e s t s ta t. A c e a s ta să o s c ie u su r-
p a t o r ii ; c i e a t u t u r o r n a ţ io n a lită ţilo r d e o p o t r iv ă .»

In procesul al 15Iea aű fost incriminate ca cuprindênd agitaţie

dm pnm-articolul din nr. 72 delà 10 Aprilie 1890 al «Gaze­
tei Transilvaniei» îndeosăbi următoarele pasagii :
« A c i , a d e c ă în U n g a r ia , n a ţ iu n ile c o n c r e t i s a t e , c a r e c o n s titu e s c a -
c e s t sta t, s u n t îm p ă r ţite p r in u su rp a re şi v o ln ic ie , p r in s ă v îr ş ir e a
c e l u i m a i n e r u ş i n a t a b u s d e c u v ê n t u l « l i b e r t a t e » , în d o u e p ă r ţ i : î n
o m i n o r i t a t e p r i v i l e g i a t ă , a i c ă r e i c o n d u c ă t o r i a ii l i b e r t a t e a d e a - ’ ş i
p e r m it e to t fe lu l d e n e d r e p t ă ţ ir i, şi în o m a jo r it a t e a s e r v it ă , d e s p o -
e a tă a p r o a p e d e o r i c e d r e p t u r i ; c u a lte c u v in t e , d o m n e s c şi p o r u n ­
c e s c u n i i , e a r m u l ţ i m e a s e r v e s c e ......... d o m n i ş i p o r u n c i t o r i d e o p a r t e
ş i s c l a v i p o l i t i c i d e a lt ă p a r t e .
P r iv ile g ia ţ ii d e là p u t e r e , c a să n u - ’ ş i p e a r d ă p o s i ţ i a l o r s t r ă l u c i t ă
c e a ii u s u r p a t - o ş i o m o n o p o lis e a z ă d e d o u â d e c i d e ’ a n i, s u b e tic h e ta
lib e r a lis m u lu i fa ls, a ii î n g r e u i a t a n d e a n l a n ţ u r i l e î n c a r e a ü a r u n ­
c a t m a s s e le , c a s ă le p o a tă e x p lo a ta şi c a u n ii c a r e s e te m d e a d e ­
v ă r a ta lib e r t a te , o p a r a lis e a z ă p r in le g i n e d r e p t e şi p r in o r d o n a n ţ e
d e s p o t i c e ..... în fu n d ă t e m n iţ e le c u c e i c a r e s tr ig ă ’ d u p ă lib e r t a t e , îi
s u s p iţ io n e a z ă , îi c a lu m n ie a z ă ş i îi d e n u n ţ ă .
B a a b u s u l d e p u t e r e ....... m e r g e p a n ă a ’ o p r i p e c e t ă ţ e a n s ă t r ă e a s c ă
ş i s ă - ’ şt c r e a s c ă c o p i i i a ş a p r e c u m î i v i n e l u i l a s o c o t e a l ă , p r e c u m
c e r in t e r e s e le fa m ilie i şi n a ţ iu n ii s a le .
A s tfe l « p u t e r n ic ii» p r iv ile g ia ţ i, c a r e d o m n e s c şi p o r u n c e s c , aü î n ­
l o c u i t lib e r t a te a c u s ilu ir e a le g a lă , a d u c â n d l e g i ’ şi d is p o s iţ iu n i d u ş ­
m ă n o a s e n a ţ iu n ilo r , c a r e c o n s t i t u e s c s ta t u l, d u ş m ă n o a s e d e z v o ltă r ilo r
s p i r i t u a l e , m o r a l e ş i p o l i t i c e n a ţ i o n a l e .......
I n p o p o a r e l e a c e s t u i s ta t s e d e ş t e a p t ă c o n s c i i n ţ a , că cu a u rora se­
c o l u l u i v i i t o r s e i v e s c e şi d i u a l i b e r t ă ţ i i g e n e r a l e . »

Dl Traian H. Pop a fost osândit la pedeapsă cumulată

de 1 an închisoare de stat, ear Dl dr. Aurel Mureşianu la
6 sëptëmânl închisoare ordinară.

i 6 şi 17. Procesele delà 11 Septemvrie 1890. (La curtea cu

juraţi din Cluj.)
Acusaţl : Preotul loan Macaveiă, ca autor al articolilo!' în­
criminaţi si Dl Septimiu Albini ca redactor responsabil al
diarului « Tribuna».
Substratul acuseî In procesul al 16lca e un articol publicat
în nr. 50 şi 51 dela 1890 ai diarului « Tribuna» sub titlul
«Tisza şi Kossuth», ear substratul acuseî în procesul al 17lca
eun articol publicat în nr. 53 şi 54 delà 1890 aï «Tribunen,
sub titlul «El sazi noin
 Primul articol incriminat e următorul :
« R e g a tu l U n g a r ie i a în c e t a t d e a fi u n f a c t o r i m p o r t a n t î n p o litic a
e u r o p e a n ă , m a i â n tâ h i d u p ă z d r o b ir e a d e là M o h a c iü , şi a d o u a d u p ă
c a p i t u l a r e a d e l à V i l á g o s ( S i r i a ) l a a n u l 1 8 4 9 . S ’a ü a v ê n t a t c o m p a t r i ­
o ţ i i la a n u l 1 8 4 8 m a i p r e s u s d e c â t l e e r a ü p u t e r i l e . C o n d u ş i d e o a ­
m e n i e x a l t a ţ i , ö n k é n t e .s - i i m a g h i a r i n u c u n o s c e a ü d e l o c s t ă r i l e i n ­
t e r n e a le p r o p r i e i l o r p a t r i i . S ’ a ü i s b i t d e o p a r t e d e R o m â n i , s ’ a ü is -
b i t d e a ltă p a r t e d e C r o a ţ i : p e s t e t o t in n e c h i b z u i n ţ a l o r a ü î n t i m -
p in a t o r e s is te n ţă d in c e l e m a i n e c u g e t a t e în m a s a n a ţ io n a li t ă ţ il o r
m a g h i a r e , c a r e v e d e a ü î n p r o m i s i u n i l e m a g h i a r e , fa l s it a t e ş i în a v â n ­
tu l m a g h ia r , p r o s t ie . La anul 1848 am râ m a s c r e d in c io ş i T r o n u lu i,
p e n t r u c a r e n e - a m je r t f i t v ie a ţ a şi b u n u l n o s t r u .
K o s s u th , d ic ta to r u l d e là 18 4 8. c a m a i c u m in te în v r e m e de p e r ic o l,
a lă s a t U n g a r i a î n l l a c ă r i l e a p r i n s e d e p r o p r i a s a m â n ă , ş i fă r ă a s e
m a i î n g r i g 'i d e r e s u l t a t e l e la c a r e ţ i n t i a , a t r e c u t în ţ â r i s t r ă i n e , b a ,
d u p ă c u m s p u n g u r i l e r e l e , c u d i n s u l a d u s ş i o f r u m o a s ă p a r t e d in
v is t ie r ia s ta t u lu i U n g a r ie i. N o i în s ă n u a m a pu cat a - ’ i d ic e : c a le
b u n ă ... c â n d r e c e le a b s o lu tis m a v e n it p e s te p ă m â n tu l p a tr ie i n o a stre .
S ’a d u s K o s s u t h , s a ü m a l b i n e d i s , s ’ a e x i l a t e l p e e l, c e e a - c e b in e
a f ă c u t , ş i , d u p ă p ă r e r e a n o a s t r ă , b i n e a r f a c e ş i a lţ i co m p a tr io ţi m a­
g h ia r i, d a c ă în c ă a s tă d i ’ l-a r im it a , e x ilâ n d u -s e e i p e e i d e b u n ă v o e .
C e i p u ţin p e a c e a s tă c a le a m s c ă p a şi n o i şi p a t r ia d e a n u m it e e le ­
m e n t e n e b u n e d in c h ia r fir e a l o r . E a r p e a c e a s tă c a le o n o u ă e r ă
s ’a r i n t r o d u c e î n t r e h o t a r e l e a c e s t e i p a t r i i : a r d o m n i p a c e a , s ’a r r e s ­
t a b ili f r ă ţ i e t a t e a ş i n e - a r c o n d u c e b u n a î n ţ e l e g e r e .
S ’a d u s K o s s u t h , d a r a râ m a s id e a d e in d e p e n d e n ţă a U n g a r ie i.
P a r t id u l K o s s u t h is t, c a r e c o p r i n d e î n s i n e p e t o ţ i f iii n a ţ i u n i i m a ­
g h i a r e — în c â t s e ţin e d e id e a in d e p e n d e n ţe i U n g a r ie i— d e ş i p lâ n g e
d u p ă e x ila t u l e x d ic t a t o r , c u t o a t e a c e s te în t r e lu p t ă t o r u l in d e p e n d e n ţ e i
d e là 1 8 4 8 şi în t r e m e m b r ii d e a s t ă z i a i p a r t id u lu i d o m n e s c e o d e p lin ă
c o n tin u ita te de id e i.
S i C o lo m a n T is z a a a p a r ţ in u t a ce stu i p a r t id . Şi C o lo m a n T is z a a
îm p ă r tă ş it v e d e r ile e x d ic t a t o r u lu i K o s s u th . D e a c e e a n e şi p u te m c u
în le s n ir e e x p lic a , p e n t r u -c e s ’a s u s ţin u t a c e s t m in is tr u tim p d e 1 5 a n i
în f r u n t e a a f a c e r i l o r p u b l i c e a l e U n g a r i e i . T i s z a , c u n o s c u t u l C o l o m a n
T i s z a , z d r o b i t o r u l d e n a ţ i o n a l i t ă ţ i , t i m p d e 1 5 a n i s ’ a f o l o s i t d e toa L e
m ijllo a c e lc n u m a i c a s ă - ’ş i e x e c u te p r o g r a m u l sëü : R o m â n ii să m e a rg ă
la R u c u r e s c i , C r o a ţ i i l a E e l g r a d . S l ă v i t u l d e o d i n i o a r ă e s t e s lă b it u l
de a s tă d i.
C in e e r a a c e s t T i s z a a c u m s u n t n u m a i m u l t d e c â t 1 0 a n i ?
P r e a m ă r it o d in io a r ă , e s te d e s c o n s id e r a t a stă d i c h ia r d in p a rte a a -
c e lo r a , c a r e m a i ie r i a la ltă ie r i îi c â n ta ü o s a n a le .
A c e l T is z a , c a r e s d r o b ia p e R o m â n i ş i c a r e în t im p d e 1 5 a n i d e
d o m n ie le a r ă ta d r u m u l c ă tr ă R u c u r e s c i, a stă d i e s te s ilit s ă - ’ şi p le c e
c a p u l s t r i g â n d : m ’ a ţ i î n v i n s . ’L - a m î n v i n s c u p a c i e n ţ a n o a s t r ă . A l n o s ­
tr u e s te m e r it u l p r in c ip a l, al n a ţ io n a lit ă ţ ilo r , şi n u m a i în a d o u a l i ­
n ie v in e o p o s iţ ia , c a r e a b i a a c u m a d u p ă 1 5 a n i v e d e , c â t d e s la b
p o a t e fi u n o m p u s fa ţ ă î n fa ţ ă c u d e c e m i l i o a n e d e N e m a g h i a r i .
N e p u t i n c i o s a f o s t la a n u l 1 8 4 8 K o s s u t h ş i n e p u t i n c i o s e s t e la a -
nul 1890 z d r o b ito r u l d e o d in io a r ă C o lo m a n T is z a .
K o s s u t h s ’ a n i s u i t , c a , p r i n p u t e r e a f o c u l u i ş i a s ă b i e i , p r e c u m şi
p r i n a f u r c i l o r d e l à c a p e t e l e s a t e l o r , s ă i m p r i m e i d e a d e s ta t m a ­
g h i a r ă — d a r f ă r ă r é s u l t a t . A m d a t la a n u l 1 8 4 8 — 1 8 4 9 m i i d e j e r t f e
în v ie ţ i o m e n e s c i ; a m je r t fit flo a r e a n a ţ iu n ii n o a s t r e , r e s p in g â n d o r i-
 426

c e a n g a g ia m e n t c u id e a d e sta t m a g h ia r ă . S â n g e le n o s t r u , c a r e a c u r s
în ş ir o a ie p e a c e s te p la iu r i, e s te în c ă c a ld .
A proape un p ă tra r d e s e c o l c o m p a tr io ţii n o ş tr i m a g h ia r i n e -a ü
c h i n u i t p o li t ic e s c e . E x c lu ş ii a m f o s t d in p a r la m e n t u l t e r ii, e x c l u ş i d in
ju s t iţ ie şi d in a d m in is t r a ţ iu n e ; t o r t u r a ţ i a m f o s t în t o a t e l o c u r i l e d in
p a r te a u n o r o a m e n i, c a r e n u e r a ü v r e d n ic i c a s ă -’ şî r id ic e g la s u l în
c o n t r a n e a m u lu i n o s tr u . E a r c a p u l t u t u r o r a c e s t o r a e r a m in is tr u l
T i s z a , c a r e s ’a n i s u i t c a p e a c e a s t ă c a l e s ă n e f a c ă « M a g h i a r i » .
; P e c â n d d a r ă K o s s u t h s ’a f o l o s i t d e f o c ş i f u r c i , p e a t u n c i T i s z a
s ’a f o l o s i t d e f o r ţ a p u b l i c ă i n t e l e c t u a l ă . T i s z â a v o i t , c a p r i n o r d i o a -
ţiu n 'I s ă r i d i c e i d e a d e s t a t m a i p r e s u s d e c a p e t e l e o a m e n i l o r ş i î n ­
d r ă g i t d e a c e a s t ă i d e e , s ’ a s u s ţ i n u t 15 a n i î n f r u n t e a a f a c e r i l o r ’
D u p ă cu m K ossu th p r in v e r s a r e d e s â n g e a s ă d it n e în ţ e le g e r i în ­
t r e n a ţ io n a lită ţile d in U n g a r ia , c h ia r a ş a ş i T is z a p r in p o lit ic a s a d e
d e s n a ţio n a lis a r e a p o te n ţa t u r a şi în v e r ş u n a r e a d in tr e n a ţio n a lită ţi.
C o r o a n a s c ie d e s p r e a c e s te în c o r d ă r i.
D e a c e e a — s ă d ic e m — n u le g e a d e s p r e în c o la t u l lu i L u d o v i c K o s ­
s u th p u n e c a p ë t d o m n ie i lu i T is z a , c i C e s tiu n e a N a ţ io n a lit ă ţ ilo r d in
U n g a r ia , c a r e tr e b u e d e s le g a t ă s p r e m u lţ u m ir e a N e m a g h ia r ilo r , d a ca
c o n s ilie r ii T r o n u lu i v o e s c să în c o n g io a r e d e s a s tr e m a l m a ri c a c e l d e ­
là S a d o v a .
P o litic a e x te r n ă a m o n a r c h ie ! n o a s tr e r e c la m ă cu u rgen ţă in tr o d u ­
c e r e a d e r e fo rm e r a d ic a le în p o lit ic a i n t e r n ă a t u t u r o r ’ ţ e r i l o r d in
m o n a r c h ie s p r e m u lţ u m ir e a t u t u r o r n a ţ io n a lit ă ţ ilo r ..
C i n e m a l m u l t d e c â t c o m p a t r i o ţ i i n o ş t r i m a g h i a r i a ii c o m b ă t u t p o ­
litic a n a ţio n a lită ţilo r ? C in e m a l m u lt d e c â t d în ş ii aü n e g a t c u to a tă
h o t ă r îr e a , c ă în U n g a r ia n u e x is t ă C e s tiu n e a N a ţ io n a lit ă ţ ilo r ?
N o i în s ă ’ i - a m c o m b ă t u t t o t d e a u n a c u t o a t ă p u t e r e a a r g u m e n t e l o r
şi n e - a m n is u it a - ’ I lu m in a şi a - i c o n v i n g e , că d oa ră n o i R o m â n ii
s u n te m p o p o r c u lim b a n o a s tră , şi c u ltu r a n o a s tr ă , cu a ş e d ă m in te le
n o a s t r e s c o l a s t i c e ş i b i s e r i c e s c ! . . . ! D a r m e r e u b ă t e a m t o a c a la u r e -
c h ia s u r d u lu i.
A s t ă d î a s o s i t t i m p u l c a să n e r i d i c ă m v o c e a c u m a i m u l t ă p u ­
t e r e ş i s ă vl i c e m : p e p ă m â n t u l a c e s t e i p a t r i i v o i m s ă t r ă i m ş i s ă m u r i m
ca R om âni şi n u m a i ca R o m â n i. D e aceea, r e s p in g â n d id e a d e sta t
m a g h ia r ă , n e p r o n u n ţ ă m p e n tru p o lig lo tis m u l U n g a r ie i ca şi p e n tru
al în tr e g e l m o n a r c h ii.
E a r d a c ă c o m p a t r i o ţ i i n o ş t r i a ü d e g â n d , c a la o d i b i n e v e n i t ă s ă m a l
p u n ă în p r a c t i c ă t e r ib ilit ă ţ ile a n u lu i 1 8 4 8 , le r e s p u n d e m d e p e a c u m :
s u n t e m p r e g ă t i ţ i ! C r e d i n c i o ş i s u n t e m ş i a s t ă z i T r o n u l u i , c a ş i la 1 8 4 8 ;
s u n t e m g a ta ş i a s tă d î a n e je r t fi to tu l p e n tr u T r o n , d a r s u n te m r e -
s o lu t i p ă n ă la u lt im a p ic ă t u r ă d e s â n g e a n e a p ă r a in d iv id u a lit a t e a
n o a s t r ă n a ţ io n a lă .
N im ic n u n e m a i p o a te s u r p r in d e . E v e n im e n te le c a r e a u a s e d e s -
v o l t a Şi a s e d e s f ă ş u r a î n a i n t e a n o a s t r ă , s u n t p e n t r u n o i d e m u l t c u ­
n o s c u te . N im e n i n u n e m a i p o a te a m ă g i cu p r o m is iu n i, şi n u m a i
c u s e a m ă c o m p a t r io ţ ii n o ş t r i M a g h ia r i, c a r i n u ’ş i-a u ţin u t n ic i câ n d
c u v â n tu l.
C h ia r d e a c e e a în v e d e r e a g r e l e l o r e v e n i m e n t e c a r e a ü să n e c e r c e ,
le d i c e m f r a ţ i l o r n o ş t r i R o m â n i : F i ţ i c u m i n t e ş i v ë p ă s t r a ţ i b u n u l
cu r n p e t. F r â n g e r e a p â n e i este a p r o a p e . A v e m să n e b u c u r ă m şi n o i
b a r e m d e a c u m î n a i n t e , d u p ă a t â ţ ia a n i d e s u f e r i n ţ e ; a v e m s ă g u s t ă m
şi n o i in d e p lin ă tig n ă d in d u lc e ţ ile p o lit ic e i in t e r n e a p a t r ie i n o a s t r e
iu b ite .
N u su n te m n e c e s it a ţ i a r ë s p u n d e la în tr e b ă r i ca de a c e le a : c e să
fa c e m ?
 427

A v e m u n p r o g r a m p o l i t i c p r i m i t ş i a p r o b a t la a n u l 1 8 4 8 , şi p r im it
e s te a c e s t p r o g r a m d e to a tă s u fla r e a r o m â n e a s c ă d in ţ ă r ile d e s u b
c o r o a n a S fâ n t u lu i Ş te fa n .
C u a c e s t p r o g r a m a m p ă ş i t fa ţ ă c u t e r o r i ş t i i l u i K o s s u t h la a n u l
1 8 4 8 , c u a c e s t p r o g r a m a m p ă ş i t fa ţ ă c u m i n i s t r u l T is z a l a a n i i 1 8 8 1 ,
1 8 8 4 şi 1 8 8 7 . A v e m , p r in u r m a r e , b a s e d e s t u l d e s i g u r e ; n u m a i tr e b u e
să ş o v ă im .
In p o litic a in te r n ă a a c e s te i p a tr ii a m fo s t to td e a u n a fa c to r i p o s itiv i,
la c a r e t r e b u ia g u v e r n u l u n g u r e s c să a p e le z e în to a te îm p r e g iu r ă r ile .
D a r a m fo s t d e s c o n s id e r a ţ i ; b a , d u p ă -c u m c u d u r e r e a e x c la m a t ilu ­
s t r u l G e n e r a l T r a i a n D o d a : « R o m â n i i n u a ii l o c în c a d r e l e c o n s t i t u ţ i -
u n ii u n g u r e s c i » , a m f o s t p r i v i ţ i d e g u v e r n u l D lu i T is z a c a u n p o p o r
care n u m e r ită să se b u c u r e d e o s o a r tă m a i b u n ă p o lit ic ă , d e c â t
s c la v ii d in E g ip t şi d e p e in s u le le O c e a n u lu i-P a c ific . T oa te a ce ste
p e n tr u -că am ţ i n u t la n a ţ i o n a l i t a t e a n oa stră .
Si c e s c h im b a r e a s o rţii !
K ossu th n e c o n s id e ră d e v it e ; T i s z a în s ă d e s o li şi a g it a t o r i p e ­
r ic u lo ş i.
A m s u fe r it to a t e in s u lt e le ; b a d u p ă îm p r e g iu r ă r ile p o li t ic e , c a r e ni
s ’a ü crea t, a m în fr u n t a t şi r e s p in s c a lu m n iile aşa du pă cu m m e r it a t i
c a lu m n ia t o r ii. Ş i c e n i - s e în tâ m p la s e ?
A m fo s t a r u n c a ţ i în te m n iţe ; a m fo s t tr a ş i în a in te a ju d e c ă t o r ilo r
şi a ju r iu lu i d e p r e să ; a m fo st ju d e c a ţ i d e o a m e n i, c a r e n u ne în ­
ţe le g e a m n ic i lim b a , n ic i n u c u n o s c e a m a d e v é r u l p e n tr u c a r e noi ne
lu p tă m . C u p a s u fe r in ţe lo r n o a s tr e s ’a u m p lu t.
N o i c e i c h i n u i ţ i ş i d e s c o n s i d e r a ţ i s u n t e m a s t ă d i m â n d r i că^ a m p u t u t
s u p o r t a c u b ă r b ă ţie şi p a c ie n ţ ă ş i a c e s te m u lte n e d r e p t ă ţi, fă c u te
n o u ă d in p a r t e a c o m p a t r i o ţ ilo r m a g h ia r i.
S i d a c ă l a a n u l 1 8 4 8 a m s i g i l a t c u s â n g e l e n o s t r u c r e d i n ţ a fa ţă c u
T r o n u l, s u n te m d a t o r i să c u lt iv ă m şi a s tă d i a c e e a ş i c r e d in ţ ă . D a ca
ia a n u l 1 8 4 8 a m z ă d ă r n i c i t p e n t r u t o t d e a u n a a s p i r a ţ i u n i l e e x a lt a t e à
la K o s s u t h , a v e m d a to r in ţa ca ş i la anul 1890 să z ă d ă r n ic im o r i - ş i -
c e a s p ir a ţiu n i n a ţ io n a le m a g h ia r e c a r e v in d in n o u r e s u s c it a t e în
s e n s u l v e d e r ilo r e x d ic t a t o r u lu ï d e là 1 8 4 8 . D u p ă -c u m c u b ă r b ă ţie a m
c o m b ă t u t p e g u v e r n u l D lu i T is z a t im p d e 1 5 a n i, c u d e p lin ă r e -
s o lu ţ iu n e să p ă ş im fa ţă c u u r m ă t o r u l lu i în t r u a p ă r a r e a ş i r e c l a ­
m a r e a d r e p t u r ilo r n o a s t r e , r ă p it e şi c ă lc a t e in p ic io a r e d e g u v e r n u l
D lu i T is z a .
I n ţ l ile le z g u d u i r i i d e l à a n u l 1 8 4 8 n e - a m î n d r e p t a t la C o r o a n ă , s ă
n u în t â r d i e m n ic i a s tă d i, c â n d fo r ţ a e v e n i m e n t e l o r in t e r n e şi e x t e r n e
r e c la m ă r e fo r m e î n t r e p o p o a r e l e a c e s t e i m o n a r c h i i , a n e a d r e s a d in
n o ii c ă tr ă C a p u l î n c o r o n a t , d e s c o p e r i n d u - ’ i d u r e r ile şi d o r in ţ a c e lo r
tr e i m i lio a n e d e R o m â n i d in a c e a s tă p a t r ie . A i c i e s te u lt im a n o a s t r ă
s p e ra n ţă ; a ic i e s te u ltim a n o a s tr ă m â n g â ie r e .
B ă r b ă ţia n o a s t r ă n e a d u c e r o a d e b in e c u v â n t a t e p e ste p a tr ia n oastră
şi p e s te c e le tr e i m ilio a n e d e R o m â n i.
L a a n u l 1 8 4 8 K o s s u t h s ’ a e x ila t , p e n t r u - c ă n u a c u n o s c u t m a r g in ile
p a t r i e i s a le ; T i s z a v a c ă d e a p e n t r u - c ă n u a c u n o s c u t n a ţ i o n a l i t ă ţ i l e
d in a ce a stă p a t r ie . Cu n o i e ste în v in g e r e a .»

Substratul celui de al doilea procese celaltalt articol publicat

sub titlul «EÏ saű noi» în nr. 53 şi 54 aï diaruluî « Tribuna»
In acest articol se dice :
«A m a j u n s la m a r g i n e a î n d e l u n g i i n o s t r e r ă b d ă r i. Şi a m a ju n s n u
 numai noi Românii din această patrie, ci din contra, asemenea noue,
ajunse trebue së fie toate naţionalităţile nemagbiare. Abusul de pu­
tere şi zorul de desnaţionalisare ce se manifestă nu numai din partea
publiciştilor, dar chiar şi din partea directă a organelor statului,
sunt un memento pentru adevăratul patriot, care vede şi cugetă cu
sânge rece peste cele ce se scriu dilnic in presa maghiară, ca şi
peste cele ce se pun la cale din partea puterii publice faţă cu dez­
voltarea culturală a naţionalităţilor nemaghiare. Aşa nu mai poate
merge. De aceea ne şi aflăm îndemnaţi de cel mai sfânt patriotism
şi de cea mai nefăţărită iubire de neamul nostru, ca să ne întrebăm :
Ei, adecă numai Maghiarii, saü noi toate celelalte naţionalităţi, îm­
preună cu Maghiarii, avem dreptul de a trăi, de a muri şi de a ne
lupta pentru drepturile acestei patrii ?
Formulăm această întrebare aşa, deoare-ce niciodată nu ne vom
da consentimentul nostru la acea nebunie, care emanează din capete
goale, care die: Statul suntem noi numai : Maghiarii. Care va să
<Jică, leala şi nobila naţiune maghiară se identifică numai pe sine cu
statul şi îşi ţine de merit, de a imita sistemul cel mai ruginit şi mai
vechiü, dicênd şi acceptând vechia tormulă a absolutismului nem­
ţesc: «.Der S ta a t bin ic h .» (Statul sunt eü.) Pe această cale tot ce
cade afară de «naţiune» mai nu are dreptul să trăească în Eldora-
do-ul «Magyarország».
Ce batjocură şi nebunie din partea sprintenei şi uşuraticei naţiuni
maghiare!?
Acum saü că ei şi numai Maghiarii aü drepturi şi datorinţe, pre­
cum şi viitor în această patrie, saü că şi noi avem tot acele drep­
turi şi viitor in aceeaşi măsură în care le aü şi Maghiarii în. această
patrie.
Dacă numai ei, Maghiarii, aü drepturi şi viitor în această patrie,
atunci primim tesa pusă de «Nemzet», că noi suntem străini în a-
ceastă patrie. Ear ca străini pretindem abrogarea legii despre na­
ţionalităţi. Să se facă mai ântâiü aceasta, şi atunci noi Românii, pu-
nêndu-ne pe basa şi între marginile acestei tese, vom trebui să ne
considerăm ca sudiţi ai unui alt stat.
Ei bine, întrebăm acum: Care este Domnitorul nostru? Care sunt
legile şi care este legisiaţiunea care ne scutesc şi ne apără dreptu­
rile noastre naturale? Cui şi pentru cine dăm noi avutul nostru în
sânge şi bani? Şi care este in fine, patria noastră iubită, pe al că­
rei pământ să ridicăm rugăciunile noastre Dumnedeului celui atot­
puternic, ca să o apere de veduţii şi neveduţii duşmani?
Nu adresăm poporului român acele întrebări, nici celoralalte naţi­
onalităţi nemaghiare, ci le adresăm politicilor şi publiciştilor maghiari.
Noi naţionalităţile nemaghiare din ţerile de. sub coroana sfântului Şte­
fan seim, şi aşa am sciut, că legile sancţionate de M. Sa nu sunt a-
plicate numai faţă cu Maghiarii, ci şi faţă cu Românii, Saşii, Croa­
ţii şi Slavonii câţi locuesc pe pământul acestei patrii. Noi am sciut,
că guvernul şi legislativa unui stat constituţional şi cu un minister
responsabil nu poate face abus de lege, favorisând pe o anumită ceată
de oameni prin nimicirea drepturilor publice ale tuturor celoralalţi
cetăţeni. Aşa ceva audim acum că se întâmplă numai în Ungaria,
unde alta însemnează a fi Maghiar, şi alta însemnează a fi Român
saü Sas! Numai în Ungaria incepe astădi a se face deosăbire între
«naţiune» şi «naţionalităţi». Sub «naţiune» se înţeleg Maghiarii cei fa-
vorisaţi, ear sub «naţionalităţi» se înţeleg «miserabili!» de Români,
Croaţi, Saşi şi Slovaci, puşi alăturea cu Ţiganii şi Jidovii, care
nu au casă şi masă şi nici ţeară caldă ! Ce idei progresiste au com­
patrioţii noştri... ! !
Noi'am sciut pană acum, că dam avutul nostru in sânge şi bani
pentru gloria Tronului şi a patriei, precum şi pentru apărarea indi­
vidualităţii noastre naţionale. Românul nu a luat arma în mână ca
sa-’şi verse sângele pentru utopiile naţiunii maghiare, şi alături cu
toate naţionalităţile a mers în lupta pentru un ideal comun, care
este gloria Tronului şi susţinerea integrităţii politice a imperului
nostru.
intre marginile acestui imper poporul român nu numai s’a sciut
acasă, dar nici nu ’i-a trecut prin minte cuiva, şi nici nu ’şi-a per­
mis cineva atâta îndrăsneală, ca să-’l numească chiar străin, care nu
are nici patrie, nici domnitor şi nici drepturi politice.
Dacă ei, care sunt Maghiari, păşesc faţă cu noi cu atari absurdi­
tăţi, atunci noi naţionalităţile, care formăm majoritatea locuitorilor
din Ardeal, Croaţia,’ Banat,'şi Ungaria, ne vom folosi de dreptul na­
tural şi în faţa lumii vom proclama de Monarch al nostru al tutu­
ror pe’ acel Domnitor gentleman, pe care ’l-am recunoscut şi pană de
present ca al nostru, pe M. Sa Impëratul-rege Francise Tosif I, şi
pe următorii Lui legitimi.
Ce ar face Maghiarii, dacă folosindu-ne de această impregiurare, am
apela, ca străini ce ne socotesc a fi, la numărul nostru şi la puterea
care este în trupurile noastre? Sau ar trebui să plece, saü să se
plece ! ! Ce ar face Maghiarii, dacă am dice : Pămăntul acesta e al
nostru, nu vă mai recunoascem supremaţia şi nici dreptul de a ne
mai stăpâni, deoare-ce aceasta nu este numai patria voastră, ci
patria noastră a tuturor?
Ar curge sânge, pămăntul s’ar acoperi cu cadavre, aierul însă s’ar
mai limpezi, ear din pămăntul udat cu sângele celor nevinovaţi,
s’ar forma patria noastră comună, care desigur nu ar fi numai a Ma­
ghiarilor.
Atunci însă desigur că s’ar sci cine sunt ei şi cine suntem noi ! ?
Atunci am ajunge la resultatul final : ei prin noi şi noi prin ei.
întrebarea este: bine lucrează, cine doresce şi cine grăbesce sosi­
rea acelor (Iile ? Desigur nu noi neindreptăţitele naţionalităţi, ci
obraznicii şi nesocotiţii publicişti maghiari. Căci trebue să se scie,
că pănă când în manile noastre mai curge un picur de sânge ro­
mânesc, nu-’l vom lăsa să curgă în pocalul cu sângele viţei lui Ár­
pád. Până când iubitul nostru Monarch ne numesce cu voce puter­
nică şi pe toate naţiunile, pe care le stăpânesce cu rară înţelep­
ciune: «iubitele mele popoare»,—pană atunci avem dreptul şi o da-
torinţă, ca să ne numim şi noi credincioşii Săi supuşi şi nu străi­
nii Lui; pănă când pe pămăntul acestei patrii avem dreptul ca să
ne ridicăm biserici şi şcoale naţionale, în care să ne rugăm şi să
ne cultivăm în spiritul nostru naţional, nu ne vom socoti ca stră­
ini, dar nici nu ne vom încrucişa cu «naţiunea», pe care numai un
noroc orb şi spre nenorocirea ei precum şi spre ruşinea Europei
culte a ridicat-o la aceea-ce este.
Europa şi numai Europa va fi chemată cândva să deslege viitorul
acestei patrii. Europa va avea ca să se pronunţe asupra dreptului
public: Ei saü noi ! !
Şi oare va fi mai bine ca alţii să ne facă nouă casă şi să ne în­
tindă masă? Este oare bine, ca durerea şi amăriciunea de care sun­
tem noi cuprinşi să nu o vindecăm tot noi de noi?
Dacă noi naţionalităţile nu suntem în stare a ne înţelege cu ei şi
 430

dacă eï ne consideră de străini, trebue, constrînşi fiind de necesitate,

ca să limpedim posiţia politică a lor şi posiţia politică a noastră.
Eî stăpâni şi domni, noi supuşi şi cerşetori. Acesta ar fi cuprin­
sul teoriei compatrioţilor Maghiari. Totul pentru ei în numele sta­
tului, nimic pentru noi în numele patriei. Bine trebue să distingem,
că altceva înţelege Maghiarul sub stat şi altceva sub patrie.
Statul este pentru Maghiar o pane, din care numai singur Maghia­
rul poate tăia şi mânca. Chiar de aceea şi idea de stat maghiară nu
poate admite, ca din această pâne să guste şi altcineva afară de Ma­
ghiar.
Patria însă este un ogor la a cărui cultivare toţi trebue să muncim,
noi naţionalităţile numai ca vite şi ca unelte de economie, ear Ma­
ghiarul ca domn cu corbaciü şi biciuşcă.
Nu trebue dar să ne mirăm dacă ne fac imputări despre «nepa-
triotismul» nostru, şi mai cu seamă, dacă, ca oameni ce suntem, ne
ridicăm şi noi mai presus decât animalele şi nu urmăm orbesce în
sensul patriotismului, după-cum îl înţeleg Maghiarii. Aşa cugetăm şi
noi naţionalităţile, că vremea despotismului absolutistic a trecut,
privilegiile s’aft strivit, ear favorurile trebue să înceteze.
Statul, ca şi idea de stat, nu trebue să fie a Maghiarilor, deoa-
re-ce nu numai Maghiarii fac posibilă existenţa acestui stat. Ear dacă
Maghiarii totuşi voesc să reclame viitorul statului numai pentru sine,
atunci idea maghiară nu mai are viitor. Că Maghiarii prin neferi­
cita lor idee de stat, duc aproape cu intenţiune şi orbesce patria spre
pericol şi desastru, putem vedea şi judeca din nenumărate caşuri.
Ei care se provoacă astăzi la legî teroristice ca cele delà anul 1848,
croite şi alcătuite sub influenţa gurilor tunurilor şi a furcilor ridi­
cate în toate unghiurile Ungariei şi ale Ardealului, încetează tot astădi
a mai cugeta asupra durerosului absolutism, trecut peste noi toţi.
Ei care la anul 1860 aii tradat interesele Tronului şi ale patriei
comune, ar trebui să nu uite, că pot veni dile preste pământul aces­
tei patrii, în care exemplul lor să fie imitat şi de alte neamuri.
Pentru-că logica evenimentelor istorice aduce cu sine, ca să nu fie
mai îndreptăţit Maghiarul, la folosirea drepturilor omenesci, în mai
mare mesură decât alte neamuri, şi în special mai îndreptăţit decât
naţionalităţile nemaghiare din această patrie.
Ei, care astădi îşi permit atâtea ilegalităţi faţă cu noi Ne-Maghiarii,
nu-’şi aduc aminte, că pot xeni timpuri, în care să se aplice şi faţă
cu dînşii mesura cu care ne măsoară nouă !
Ei care aii ajuns în nesocotinţa lor ca cu trufie să ne numească s tră ­
i n i , în patria noastră, nu-’şi aduc aminte, ca în raportul altor îm-
pregiurări politice şi sociale, noi putem nu numai să-’i numim stră­
ini, ci din contră îi putem chiar scoate din marginile acestei patrii?
Şi oare ce ar dice şi ce ar scrie dînşii despre aceia care ar fr în
stare de a comite alari fapte neomenoase faţă cu dînşii ?
Ce ar dice, — punem caşul mult trîmbiţatei Daco-Românii, — dacă
nemernicii Români s’ar folosi de dreptul celui mai tare în acel stat
şi ar începe a trimite pe Maghiarul din Biharia în Dobrogea, pe cel
din Marmaţia în Oltenia, pe cel din Secuime în Muntenia, ear pe
Maghiarul Ardelean ’l-ar lăsa pradă noue Românilor Ardeleni ? Ar
concede Meghiariî de astădi un atare drept statului daco-român ?
Oare nu ar alarma şi dînşii lumea cu plînsetele şi gemetele lor con­
tra statului român ? Aşa credem că ar alarma şi ar avea tot dreptul.
Saü nu îşi varsă şi astădi tot veninul de ură şi rësbunare pubJi-
cii maghiari contra Cazacului rusesc, care a purtat prin săbii şi
 431

sviliti trupurile Maghiarilor la anul 1848? Cu cât mai tare nu ar bla­

stòma ei terorismul Daco-Românilor, dacă aceştia s’ar folosi în sta­
tul daco-român numai de a decea parte din nelegiuirile ce le comit
Maghiarii astădi faţă cu noi ?
Am enumerat în nenumărate rînduri toate aceste ilegalităţi ; simţim
numai nouă dureri voind a le mai enumera şi acum.
Este destul dacă vom susţine că terorismul guvernului Tisza a lă­
sat ca zestre contelui Szapary neînţelegerea dintre noi şi Maghiari,
şi o reciprocă ură, care mai tardili saü mai timpuriii are să-’şi pro­
ducă roadele sale. Idea de stat care este numai o umbră a unei gân­
diri săci, are să fie spulberată şi stearsă din lexiconul politic al Ma­
ghiarilor prin chiar ei înşişi.
Aceasta este o necesitate reclamată prin chiar împregiurările poli­
tice în care se desvoaltă Maghiarii. Căci noi care avem la spatele
noastre pe fraţii noştri din Regatul Român, nu ne vom lăsa nicio­
dată accesibili pentru cultura maghiară şi pentru idea de stat ma­
ghiară. Gintea slavă din Ungaria, asemenea nouă, pănă când stră-
lucesce steaua dela Nord cu atâta putere, şi până când în Sudul Eu­
ropei micile state slavice se desvoltă în linişte şi pace, şi pănă când
Germanul şi Sasul din Ardeal şi Ungaria privesc spre dictatoricul
Berlin şi spre mult promiţetoarea Vienă, pănă atunci utopii sunt şi
utopii vor rămânea idei ca cea de maghiarisare şi ca aceea care se
propagă astăzi despre s tr ă in ii din Ungaria şi Ardeal. Dacă Maghiarii
le văd' aceste, îi întrebăm: Pentru-ce este svîrcolirea voastră? Res-
pundă-ne....
Care este acuma posiţiunea noastră politică a celoralalte naţionalităţi?
Aici avem puţine de vorbit.
Spriginul nostru în Coroană ! Delà legislativa şi guvernul maghiar
nu aşteptăm nici un ajutor, pentru-că numai Coroana poate să lim­
pezească dreptul nostru ca cetăţeni saü ca străini în acest stat.
Noi însă chiar ca străini, voim să remânem tari pe pământul a-
cestei patrii şi avem să opunem o resistenţă de granit contra atot­
puternicilor Maghiari, împedecându-’i pe această cale în toate ideile,
cu care ar voi să păşească faţă cu noi. De sine înţeles, o mare ru­
şine aşteaptă pe Maghiari, ca să capituleze dinaintea s tr ă in ilo r bine
situaţi in această patrie şi despre care <Jic, că e şi patria lor ca şi
a Maghiarilor. întrebarea este acum : Cine are să hotărască peste
soartea acestei patrii : majoritatea locuitorilor, care o formează după
noua utopie n e m z e ti-a n ă s tr ă in ii din Ungaria, saü minoritatea tm aţi-
«nu»? Respundă-ne !
Noi Românii însă, fără-ca să ne considerăm ca străini în această
patrie, vom ţinea la tradiţionalul nostru dinasticism, la neclătita noa­
stră alipire şi iubire de patrie, precum şi la recunoscuta noastră iu­
bire de limbă şi naţionalitate, căci suntem mândri că ne-am născut
Români.
Se vede că şi redactorii delà (iN enizetn vëdênd apunerea gloriei
maghiare, mai daü încă odată ca pescete din coadă, când se vede
rëmas pe uscat. Ceea-ce susţinem noi, credem că aprobă toate
celelalte naţionalităţi ale Ungariei, deoare-ce în timpul, când noi
Nemaghiariî, vom înceta de a mai exista, despre Maghiari cu mult
mai nainte de noi nu se va mai pomeni.»

Aü fost osândiţi : Preotul Ioan Macaveiă la i Va anï închisoare

de stat şi Dl Septimiü Albini la şease luni temniţă ordinară.
Recursul de nulitate a fost respins. Dl Ioan Macaveiü s’a îm­
 432

bolnăvit în închisoare şi, încurênd după terminarea osândei,

a decedat.

18. Procesul delà V13 Noemvrie Í892. (La curtea cu juraţi

din Dobriţîn.)
Acusat : Preotul dr. Vasile Lucaciu ca autor al unei con­
vocări tipărite.
Substratul acuseî : O convocare la întrunire cătră alegă­
torii sei. Convocarea, al cărei cuprins e incriminat, e ur­
mătoarea1):.
«Aceea-ce a dorit de anî îndelungaţi poporul românesc din Tran­
silvania şi Ungaria, în fine s’a săvîrşit : Memorandul naţiunii române
care conţine gravaminele noastre, dă o icoană fidelă despre situaţiu-
nea ne mai suferibilă ce ni-s’a creat în sistemul actual de guvernare,
s’a presentai la înaltul Tron, prin ce s’a dat în domeniul publicităţii
culte europene Gestiunea Românilor din Transilvania şi Ungaria.
Spiritul, tendenţa Memorandului, precum şi justificarea deplină a
oportunităţii substernerii Memorandului, strălucesc cu lumină iresis-
tibilă din însuşi contestul Memorandului, care acum s’a distribuit
între membrii partidului naţional. A fost pretenţiunea simţimentului
comun al poporului românesc, ca să se facă actul acesta, ântâiü ca
să se marcheze în mod special situaţiunea politică şi stadiul în care
ne aflăm în luptele noastre pentru libertate şi cultura naţională ;
apoi ca în această eră de publicitate, progres şi civilisaţiune, cunos­
cut să fie înaintea capului statului şi a întregii omeniri civihsate,
precum şi asupritorilor noştri : ce voim, ce pretindem, ce ni-s’a ră­
pit şi ce ni-se tăgăduesce în mod injust, şi cum suntem împedecaţi
cu forţa brutală în avêntul cultural naţional.
Datoria ni-o am împlinit şi rodurile muncii noastre sunt în pu­
terea provedinţei dumnedeesci şi în străbuna virtute a neamului
nostru.
Şirul datorinţelor se împletesce din fapte corespundetoare postu­
latelor situatiunii.... . .
După-ce în urma procedurii necualificabile cu arangiarea aşa nu­
mitului atentat de dinamită din Ferneziü şi cu vandalismul ne mai
pomenit ce s’a săvîrşit de basibozucii din Turda, din Şimleul-Silva-
niei şi din Arad, s’a constatat faptul trist că sub actualul regim aten­
tatele” cele mai sëlbatice în contra onoarei noastre cetăţenesci şi per­
sonale, în contra vieţii şi averilor noastre, în contra liniştii publice
si a bunei înţelegeri dintre concetăţeni, se săvîrşesc negenat p a la m
ei p u b lic e , la’ vederea publică, sub auspiciile, cu scirea şi cu conlu­
crarea autorităţilor publice din ţeară, conferinţa faţă cu aceste a-
tentate ia hotărîrile cuviincioase cum să ne apărăm onoarea, pacea
averile şi vieaţa noastră...»

Juraţii2) au declarat pe acusat, cu unanimitate, ca vinovat*)

') Din «Tribuna», nr. 245 din 1892.

*) Juraţi: lo r d a i G ábor; Márk E n dre; Kenézy Gyula ; Beczner In g y es ;
Tóth Béla; Domokos K álm án; Abráhám L ászló; Szűcs M ihály; Dr. Kemény
Moritz ; Szedlák Iozsef ; Jobágy János şi Tarbay Jozseí.
 433

ear tribunalul ’l-a osândit la 4Va anî închisoare de stat. Re­

cursul de nulitate a fost respins.

19. Procesul dela 16 Martie 1893. (La tribunalul din

Turda.)
Acusat : Preotul Yasile Suciu.
Substratul acusel .• Acusatul a fost învinovăţit că ar ii ros­
tit în bisei'ică o predică având cuprins politic.
Tribunalul, in lipsă de dovedi, a achitat pe acusat.

20. Procesul de presă delà 17 Martie 1893. (La curtea cu

juraţi din Cluj.)
Acusaţl: Dl Andrem Baltes, ca redactor responsabil, şi
Dl Ioan* Popa-Necşa, conducâtor-tipograf.
Substratul acusel : Articolul sub titlul «Cu aceleaşi arme»
publicat în nr. delà u/äf, Octomvrie 1889 al diarulul « Tri­
buna-» . Incriminat a fost următorul pasagiű :
«Când scoşi suntem din lege, când cei învestiţi cu paza dreptului,
comit ei ilegalităţi', nu oare cu aceleaşi arme trebue să ne aperăm,
cu care atacaţi suntem ?»
Dl Andrem Balteş a fost osândit ') la 2 luni închisoare
ordinară, ear Dl Ioa.n Popa-Necşa la 1 lună închisoare or­
dinară, şi diarul la 500 fi. amendă din cauţiune. Recursul
de nulitate a fost respins.

21. Procesul delà 10/3i Maiă 1893. (La tribunalul din Săt-
mar.)
Acusat : Preotul dr. Yasile Lucaciă, pentru pretinsă ofensă
la adresa guvernului.
Acusatul a fost osândit la 4 luni închisoare ordinară. El
se găsia în închisoarea de stat la care a fost osândit în pro­
cesul de sub nr. 18. Tribunalul a cumulat închisoarea de
stat cu cele 4 luni de închisoare ordinară, şi astfel dr. Va­
sile Lucaciü a fost osândit la 13 luni de închisoare ordinară.

22. Procesul de presă delà 31 August 1893. (La curtea cu

juraţi din Cluj.)
Acusaţî : Dl Eugen Brote, ca proprietar al Institutului ti­
pografic din Sibiiü ; Dl Nicolae Boman , director admi­
nistrativ al acestui institut, şi Dl Aurel G. Popoviciü, ca res-
pânditor al Replice! Universitarilor români din monarchia
austro-ungară.

b Juraţi: Dobál; Sárkány; Kozma; Pétorffy ; Ováry ; Csiky; H aller; Davida;

H indy; Szentkirályi; Szöcs.
28
 Substratul acusel : Tinerimea universitară din România pu
blicase în anul 1891 un memoriti privitor la situaţiunea Ro­
mânilor din Transilvania şi Ungaria. Acest memoriu a fost
tradus şi publicat în mai multe limbi şi a fost rëspândit
în Europa. Tinerimea universitară maghiară a publicat un
rëspuns la acest memoriti. Şi rëspunsul acesta a fost rëspândit
pretutindeni. In urma acestui rëspuns s’aü întrunit tinerii ro­
mâni delà universităţile din Austro-Ungaria, aü ales, în pu­
blic, o comisiune dintre dinşil, pe care au însărcinat-o cu
redactarea, imprimarea şi rëspândirea unei replici în aceeaşi
cestiune. Această «Repliem s’a imprimat la «Institutul tipo­
grafic)) din Sibiiü şi a fost expediată şi primită deschis prin
oficiile postale. Prin o declaraţiune publică şi solidară,—toţi
studenţii români delà universităţile din Austro-Ungaria,— nu
numai cel din comisiunea de redactare, ci şi toţi împuter-
nicitoril lor — aü primit răspunderea înaintea legii pentru
cuprinsul «Replicel». Nici n’a fost emis nici un ordin pro­
hibitiv întrucât privesce rëspândirea «Repliceh>, deşi s’aü
trimis, conform disposiţiunilor Patentei de presă, procuro­
rului celé dintàiü exemplare aşa dise obligatorii. Abia după
trecerea unui an delà publicarea” «Replicel», aceasta a fost
confiscată decătră procuratura reg. din Cluj, ca avênd cu­
prins «agitator în contra naţiunii maghiare». Respânditorii
ei — nu autorii declaraţi— aü fost daţi în judecata tribu­
nalului de presă. Pasagiile incriminate formează mai mult de
30 pagini mari.
Directorul Institutului tipografic, Dl Nicolae Roman, a fost
osânditd) la i an închisoare de stat şi 300 fl. amendă, ear
Dl AurelC. Popoviciü la 4 ani închisoare de stat şi 500 fl. a-
mendă. Dl Eugen Rrote nu s’a supus liotărîrii tribunalului ma­
ghiar de punere sub acusaţiune şi nu s’a présentât înaintea
curţel cu juraţi. Recursul de nulitate a fost respins. Dl Au­
rel G. Popoviciü nu s’a supus sentenţel de pedepsire a tri­
bunalului de presă unguresc.

23. Procesul delà Í2 Septemvrie Í893. (La curtea cu ju­

raţi din Cluj.)
Acusaţl : Dl Eugen Brote, ca proprietar al Institutului ti­
pografic şi al diarului «Tribuna» ; Dl Andreiü Ralleş, ca
redactor responsabil; Dl Septimiü Albini, ca redactor; Dl
Ioan Rusu-Şirianul, ca redactor ; Dl Alexandru Dordea, ca
redactor.
Substratul acusel : Un articol publicat în Nr. 266 delà

J u m p : Pál Gyula; Mankó K á roly; Schlauf G y ő ző ; Horátsik; Eöry ; dr

Akoncz ; Gajzágó M.; Gabányi ; dr. Lehner Károly ; dr. Groísz Bela : şi Mdcskó
Miklós.
La rentoarcerea s’a din Bucurescí pentru a merge la pertractare, Dl Aurel
C. Popoviciü a fost arestat la graniţă, excortat cu goandarmil şi aruncat în în­
chisoare preventivă, undé a remas sub zăvoare păna la pertractarea procesului.
 435

3/15 Decemvrie 1892 al « Tribunei» sub titlul «Repriviri poli­

tice». Trecêud aproape un an dela publicarea articolului',
nu ’şi-a mai adus aminte nici chiar redactorul responsabil
cine a fost autorul articolului. Cu dovedi istorice, articolul
constată ne’ ntrerupta prigonire din partea nobilimii maghiare
împotriva elementului românesc din Transilvania şi Unga­
ria. Autorul citează câteva pasagil din Istoria Romanilor de
Dl Xenopoi.
Curtea cu juraţi *) a pronunţat verdict de culpabilitate, în
virtutea căruia au fost osâftdiţi : Dl Septimiu Albini la
3 luni închisoare de stat şi 100 fi. amendă ; Dl Ioan Rusu-
Şirianul la 2 luni închisoare de stat şi 30 fi. a,menda ; Di
Andreiü Balteş la 1 lună închisoare de stat şi 20 fl. amendă ;
Dl Alexandru Dordea la 14 i}ile închisoare de stat şi 20 şi fl.
amendă. Dl Eugen Rrote nu s’a supus hotărîrii de punere
sub acusaţiune şi nu s’a presentai înaintea curţii cu juraţi.
Recursul de nulitate a fost respins.
24. Procesul dJa 16 Decemvrie 1893. (La judecătoria cer-
cuală din Sibiiü.)
Acusaţî : Dl Eugen Rrote, ca proprietar al «Jiarulul « Tri­
buna» ; Dl Ioan Popa-Necşa, ca tipograf ; Dl Cornel Scurlu,
ca redactor responsabil.
Substratul acusel : Procurorul motivează pornirea acusel
cu absenţa proprietarului diarului « Tribuna», a Dlul Eugen
Rrote, şi cere a se interdice publicarea mal departe a aces­
tui diar. Interdicţia a şi fost pronunţată ca sentenţă din par­
tea judecătorului de *pace şi proprietarul diarului a fost
osândit la 500. fl. amendă. Sentenţă a fost pusă de’ndată,
în executare, deşi după câteva lurti instanţa judecătorească
apelativă a anulat sentenţă primei instanţe, ca ilegală.
25. Procesul delà 16 Decemvrie 1893. (La judecătoria cer-
cuală din Sibiiü.)
Acusaţî : Dl. Eugen Rrote, ca propietar al diarului sëptë-
mânal «Foia Poporului» ; Dl Ioan Popa-Necşa, ca tipograf;
Dl G. Moldovanu, ca redactor responsabil.
Substratul acusel : Ga şi in procesul de sub nrul 23, pro­
curorul cere suprimarea diarului «Foaia Poporului», invo­
când ca motiv absenţa din Sibiiü a proprietarului Eugen
Brote.
Judecătoriul a pronunţat aceiaşi sentenţă ca în procesul 24,
care a fost anulată, după ce se esecutase.
26. Procesul delà 22 Decemvrie 1893. (La curtea cu ju­
raţi din Cluj.)

J u r a ţ i : Dr. Farkas; dr. Szabó; Csiszár; T ok os; Hegyesi ; Széky ; Dunky F.;
Gabányi ; Meskó M. ; Dunky Béla ; Hankó V.; Macskásy.
 Acusaţi : Dl Ioan Rusu-Şirianul, ca autor al articolului in­
criminat şi ca redactor responsabil al diaruluï «Foaia Po­
porului»; Dl Ioan Popa-Necşa, ca tipograf ; Eugen Brote, ca
proprietar al diaruluï.
Substratul acuseî : Un articol cu titlul «România pentru
noi», publicat în « Foia Poporului». In acest articol autorul
constată că cu cât mat aspre sunt nedreptele lovituri ce le
primesc Românit din Transilvania şi Ungaria din partea gu­
vernului şi a poporului magtear, cu atât mai mult sporesc
şi cu atât mai viü se manifestă simpatiile fraţilor lor Ro­
mâni din Regatul României.
Dl Ioan Rusu-Şirianul, care a fost excortat din închi­
soare, pentru a fi dus la pertractarea procesului, a fost o-
sândit la 20 de (}ile închisoare de stat, ear Dl Ioan Popa-
Necşa la 3 luni închisoare ordinară ; proprietarul diaruluï a
fost amendat cu 500 fi. perdere din cauţiune. Dl Eugen
Brote nu s’a supus hotărîril de punere sub acusaţiune şi nu
s’a presentai.

27 şi 28. Procesele delà 2 Februarie 1894. (La judecătoria

de cerc din Sibiiü.)
Acusaţi : Dl Ioan Popa-Necşa, ca nou proprietar al diarelor
«Tribuna» şi «Foaia Poporului»; Dl Cornel Scurtu, ca° redac­
tor responsabil al diaruluï « Tribuna»; Dl George Moldovanu,
ca redactor responsabil al diaruluï «Foaia Poporului».
Substratul acuseî : Pentru a doua oară s’a cerut decătră
procuror interdicerea apariţiunii celor doue diare, pe motivul
că noul lor proprietar Dl Ioan Popa-Necşa, lipsesce din lo­
calitate. Dl Popa-Necşa se găsia însă în închisoarea ordi­
nară din Sibiiü, unde îşi suferia pedeapsa de 3 luni închisoare
ordinară, la care a fost osândit în procesul de sub nr. 20.
Judecătorul pronunţă pentru a doua oară sentenţa prin
care din noü se interdice apariţiunea diarelor « Tribuna» şi
«Foaia Poporului».

29. Procesul de presă delà 7 « Martie 1894. (La curtea cu

juraţi din Cluj.)
Acusaţi : Dl George Petrovici, învăţător, ca autor al unei
corespondenţe publicată în «Foia Poporului»; Dl Ioan Rusu-
Şirianul, ca redactor responsabil; Dl Ioan Popa-Necşa, în ca­
litate de conducător al tipografiei ; Dl Eugen Brote, ca pro­
prietar al diaruluï în timpul când s’a publicat corespondenţa
incriminată.
Substratul acusei : piami săptămânal «Foaia Poporului» a
publicat o corespondenţă în care autorul el Dl George Pe­
trovici, învăţător vestejesce aspru ţinuta, unul coleg al sëü,
pentru-că acesta a primit un premiű de 25 fl. ca remune­
raţie pentru respândirea limbii maghiare.
 Aü fost osândiţi : DI George Petrovicï la 2 lunî închisoare
de stat ; DI loan Rusu-Sirianul la 15 citte mehisoare ordinară,
şi loan Popa-Necşa la 100 il. amendă. Dl Eugen Brote nu
s’a supus hotărîriî de punere sub acusaţiune a tribunalului
şi nu s’a présentât.

30. Procesul de presă delà 29 Martie 1894. (La curtea cu

juraţi din Cluj.)
Acusati: Dl Eugen Brote, ca proprietar al (harului « Tribuna».
Dl Andreiü Baltes, ca redactor responsabil ; Dl Ioan Popa-
Necşa, în calitatea de conducëtor al tipografiei.
Substratul acuseî : 0 poesie publicată în « Tribuna» sub
titlul «Mihaiă Viteazul» ( « Tribuna» nr. 191 din 1893).
Dl Andreiü Balteş a fost osândit1) la 4 luni închisoare or­
dinară, ear Dl Ioan Popa-Necşa a fost amendat cu 500 fl.
Dl Eugen Brote nu s’a supus hotărîriî tribunalului de pu­
nere sub acusaţiune şi nu s’a présentât.

31. Procesul de presă delà % 8 Aprilie 4894. (La curtea cu

juraţi din Cluj.)
Acusaţî : Dl George Crăciun şi Dl George Petrovicï, înveţă-
torï, ca autori al un apel publicat în nr. 179 din a. 1893
al « Tribunei» ; Dl Andrei Balteş, ca redactor responsabil al
diarului « Tribuna» ; Dl Ioan Popa-Necsa, conducëtorul ti­
pografiei.
Substratul acuseî : Un apel redactat de inveţătoril : Dl George
Crăciun şi Dl George Petrovicï, prin care provoacă pe co­
legii lor să nu primească sporul de leafă delà stat, prevë-
duţ în noua lege privitoare la retribuirea înveţătorilor ru­
rali, pentru-că acest spor nu va putea fi plătit *de confesi­
uni şi el servesce numai pentru-ca, închidêndu-se şcoalele
confesionale românesci, guvernul să poată înfiinţa* scoale
comunale cu limba maghiară ca limbă de predare*.
Aü fost condamnaţi1 2): Dl George Petrovicï la 4 luni în­
chisoare şi 100 ţl. amendă ; Dl George Crăciun la 3 lunî închi­
soare şi 50 fl. amendă; Dl Ioan Popa-Necşa la 200 fl. a-
mendă ; Di Andreiü Balteş la 300 fl. amendă ; « Tribuna» Ia
500 fl. perdere din cauţiune.

32 Procesul de presă delà Aprilie 4894. (La curtea cu

juraţi din Cluj.)
Acusaţî : Comerciantul Dl Sirneon Bratu, ca autor al u-
neî adrese de aderenţă în procesul Replice!, publicată în

(1) Ju ra ţi : Poszler Ioszef ; Gyárfás Benedek; Takács I. Husznik ; Betheg- ; dr.

Benei Iános; Fekete; Nagy Béla ; Dernjén Á goston; Hirschfeld Sándor; dr. Hal­
ler Károly ; Ulár Pál ; Bolyai Gyula.
(2) Ju ra ţi : Weisz Iozsef; Sugár Ioszef ; dr. Bogdán Péter; Andrásoífsky Ede ;
Gyulai Á rpád; Molnár Ioszef; dr. Kócli Antal ; Handházv S á n d or; Bucsv Io-
zseí ; dr. Kánitz ; Macskásy Pál ; Betheg Péter.
 438

nr. 209 din 1893 al diaruluï « Tribuna» ; Dl Eugen Brote, ca

proprietär al diarului ; Dl Andreiü Balteş, ca redactor res­
ponsabil.
Substratul acuseî: Cuprinsul aderenţei mal sus citată.
Aű fost condamnaţi : Dl Simeon Bratu, comerciant, la Ai
dile închisoare ordinară ; Dl Andreiü Balteş la 60 fl. amendă ;
« Tribuna» la 300 fi. perdere din cauţiune. Dl Eugen Brote
nu s’a supus hotărîril tribunalului de punere sub acusaţi-
une şi nu s’a presentai.
33. Procesul de presă delà )2/2i Aprilie Ì894. (La curtea cu
juraţi din Cluj).
Acusaţî : Dnil : Ioan David, David Drágán, Preotul Ioan Ba-
buţiil, învăţătorul Ioan Munteanu, Ioan Naicu, George Lupu,
\urel Lazar, — ca autori ai unei adrese de aderenţă în pro­
cesul Replice! ; Ioan Popa-Necşa, conducătorul tipografiei.
Substratul acuseî : Cuprinsul adresei de aderenţă cătră
condamnaţii în procesul Replicei.
AŰ fost osândiţi : Dnil : Ioan Munteanu şi Aurel Lazar la
câte 6 sëptëmânî închisoare ordinară ; Preotul Ioan Băbuiirl
la i lună închisoare ordinară ; George Lupu la 14 dile
închisoare ordinară ; Ioan Popa-Necşa la 300 fl. amendă
ori la 30 etile închisoare ordinară ; « Tribuna» la 500 fl. per­
dere din cauţiune.
34. Procesul de presă delà 7 Maiü Ì894. Procesul Memoran­
dului. (La curtea cu juraţi din Cluj. Procesul a ţinut 18 dile )
Acusaţî.: D-nii : Dr. Ioan Raţiil, ca president al Comitetu­
lui Central al Partidului Naţional Român; George Pop-de-
Băsescl şi Eugen Brote, proprietarul imprimeriei în care s’a
tipărit Memorandul cătră împăratul, ca vice-presidenţl ai Co­
mitetului Central al Partidului Naţional-Român ; di\ Vasile
Lucaciü, ca secretar general al Comitetului Partidului Naţio­
nal ; Dimitrie Comşa, ca prim-secxetar şi Septimiü Albini,
ca al doilea secretar al Comitetului Central al acestui Par­
tid ; dr. Gavriil Tripon, dr. Daniil Bardana, luliü Coroiiinu,
Nicolae Cristea, Gerasim Domide, Aurel Suciu, Mihail Veliciu,
dr. luliü Mera, dr. Teodor Mihali, Basiliü Baţiă, Rubin Pati-
ţia, Patriciü Barbu, Aurel G. Popoviciü, Basiliü Ignat, R o­
mul de Crainic, Ioan Nichita şi Ludovic Ciato, ca membri
al Comitetului Central al Partidului Naţional-Român ; Dio-
nisie Boman, Nicolaú Roman, Ioan Munteanu şi Ioan Duma,
ca răspânditorl al Memorandului imprimat.
Substratul acuseî : Procurorul a incriminat din cuprinsul
Memorandului următoarele pasagil :
«Dreptul istoric, întocmai ca dreptul public al Transilvaniei, le­
gile fundamentale, «Pragmatica sancţiune», asigurează . autonomia
Transilvaniei într’o formă inatacabilă, şi poporul român mai ales după
proclamarea egalei îndreptăţiri la 1848 şi după desvoltarea făcută în
anii 1863—1865 în dreptul public, avea în acest act preţios suprema
garanţie pentru vieaţa naţională română pe viitor şi aspiraţiunile Im
nationale culminau în această autonomie.
Contra vederilor politice dominante într’un şir de secoli, autonomia
a fost, prin uniune, nimicită într’o tormă injustă, contrară dreptului
public şi drepturilor elementelor libere, care constituesc Transilva­
nia, şi Iară considerare la posiţiunea etnică şi geografică şi la des­
voltarea ei specifică, care toate reclamă -cu insistenţă această auto­
nomie.
Prin acest act poporul român se simte vătămat în drepturile sale
istorice şi. naţionale, pentru-că :
a ) Uniunea s’a enunţat fără participarea Românilor într’o formă
corespundétoare cu numărul lor şi cu însemnătatea lor în această
ţeară,—s’a enunţat prin o dietă, care ca atare îşi avea representanţiî
sei pe basa legilor electorale din anii 1790—1791 şi a legilor din anul
1848, adecă a legilor din timpul întunecosului feudalism.....
b) Vătămat se simte de altă parte poporul român prin această
uniune, pentru-că prin acel act s’a lucrat la efectuirea unei fusiuni,
fără considerarea legilor ce garantează autonomia acestei ţeri.
Uniunea şi inaugurarea ei prin Art. de lege 43: 1868, sunt des­
considerarea făţişă a tuturor drepturilor poporului român ca element
care compune în absolută majoritate vechea Transilvanie, precum şi
a tuturor legilor fundamentale, care asigurează autonomia acestui
Principat, sunt înlăturarea totală a elementului român şi o nedrep­
tate, atât din punctul de vedere legislativ şi juridic, cât şi din cel
politic.»
Aü fost osândiţi Dniî : Preotul dr. Vasile Lucaciu la 5 ani
închisoare de stat ; Diraitrie Comşa, la 3 ani închisoare de stat',
luliü Coroianu la 2 ani şi 8 luni închisoare de stat ; dr. Daniit
Bardana, Dr. Teodor Mihali, Rubin Patita şi Gerasim Do-
mide la câte 2 f/e ani închisoare de stat ; dr. Ioan Raţiii şi Mi­
hail Veliciü la câte 2 ani închisoare de stat ; Dr. Aurel Su-
ciu la 1 '/2 an închisoare de stat ; George Pop-de-Băsescî
la i an închisoare de stat; Niculae Cristea şi Dionisie Ro­
man Ia câte 8 luni închisoare de stat ; Patriciii Barbu la 2
luni închisoare de stat. Procesul in contra D-lul Septimiű
Albini, care se înbolnăvise in decursul desbateriï, a fost
amânat ; Basiliü Raţia, Ioan Duma, Niculae Roman şi Ioan
Munteanu, aü fost achitaţi. Acusa în contra D-lor Basiliü
Ignat, Ioan Nichita şi luliü Mera, a fost retrasă. Dl Ludovic
Ciato decedase înainte de a se fi statorit definitiv darea in
judecată a Comitetului Central, ear DI dr. Gavril l'ripon a
fost scos de sub acusă in decursul procesului, chiar in urma
unor hotărîte declaraţiun! de aderenţă pentru cuprinsul şi
înaintarea Memorandului. Dl Romul de Crainic a anunţat
că e bolnuv şi curând în urmă a şi decedat.
Dnil Eugen Brote şi Aurel C. Popovicî nu s’aü supus lio-
tărîriî tribunalului de punere sub acusaţiune şi nu s’aü pré­
sentât. Recursul de nulitate al condamnaţilor a fost res­
pins ; osândiţi! aü fost puşi sub priveghere poliţienească
 440

Preotul Gerasim Uomide a fost arestat de’ndată, şi toţi osân­

diţi! aü fost excortaţî cu geandarmeria la închisoare. <)

35. Procesul de presă delà 12 Iunie st. n. 1894. (La cur­

tea cu juraţi din Cluj.)
Acusaţî : Preoţii: Toan Baciu, Constantin Pop, Alex. Anca,
Mihail Bungărdeanu, Clisei u Mureşanu, Yasile Nechiti, Tra-
ian Deac, Teodor Moldovanu, Ioan Timaru, loan Bêrsanu,
Nichita Suia şi Ioan Mureşanu, ca autori al unei adrese de
aderenţă cătră osândiţi! în procesul Replice! ; Andrem Bal-
teş, ca redactor responsabil; Ioan Popa-Necşa, conducătorul
tipografie!.
Substratul acuseî : Cuprinsul une! adrese de aderenţă pu­
blicată în nr. 204 din 1893 al diarulu! aTribuna».
Aű fost osândiţi*2) toţ! acusaţii, afară de Dni! Nichita
Suia şi Mihail Bungărdeanu, ia câte 3 luni închisoare ordi­
nară. D-ni! Suia şi Bungărdeanu au fost condamnaţi la câte
2 luni închisoare ordinară ; Dl Andrem Balteş a fost con­
damnat la 200 fl. amendă ; Ioan Popa-Necşa la 100 fl. a-
menclă ; ear «.Tribuna» a fost osândită la 800 fi. perdere din
cauţiune.

36. Procesul de presă delà 12/a4 Iunie 1894. (La curtea cu

juraţi din Cluj.)
Acusaţî : Dni! : Ioan Dologa, preot; Eliseiűüan institutor
Simeon Monda, protopop; Ilariü Bosga, institutor; Pavel Beşa
preot; dr. Nicolae Hănganuţiu, medic; Ioan Orbán, preot; Ia-
cob Onea, institutor; Alexandru P o p ,— ca autor! alune! a-
drese de aderenţă cătră condamnaţii în procesul Replice! ;
Andrem Balteş, ca redactor responsabil al diarulu! «Tri­
buna» şi Ioan Popa Necşa, conducătorul tipografiei.
Dni! Ilariü Bosga şi dr. Nicolae Hăngănuţiu aü negat în
timpul instrucţiunii semnarea aceste! adrese.
Substratul acuseî : O adresă de aderenţă cătră condam­
naţi! în procesul Replice!, publicată în «Tribuna».
tribunalul a declarat acusa ca stinsă prin prescripţie.
Procurorul a insinuat şi înaintat recurs. Resoluţiunea Cu­
rie! regesc!, privitoare la acest recurs, nu e cunoscută pănă
acum.
37. Procesul de presă delà 5 Iulie 1894. (La curtea cu ju­
raţi din Cluj.)
Acusaţî : Dni! : Dimitrie Cuteanu, protopop ; Moise Todor ;

*) J u r a ţ i : Balogh; dr. N a gy; dr. Pisztory ; dr. K och ; dr. W e r n e r ; Ladils ;

Ga.jzágó; M olnár; Hadházy ; dr B ogdán ; Br. Feilitsch ; Nagy.
2) J u r a ţ i : Szőke; Tanács; dr. Kánitz ; Kirschner ; Betegh; dr. Gsikv; Vado-
nay ; Benkö ; Yicenti ; Herczegh ; dr. Gergely ; Gyulai.
 441

Preotul Constantin Prie ; C. Podea şi I. Pavel, — ca autori al

unei adrese de aderenţă cătră condamnaţii în procesul Re-
pliceî ; Dl Eugen Brote, ca proprietar al diarul « Tribuna»;
Dl Andreiü Balteş, ca redactor responsabil. Constantin Prie
’şi-a negat semnătură.
Substratul acuseî : Cuprinsul şi publicarea numitei adrese
de aderenţă cătră osândiţi! în procesul Replice!.
Au fost osândiţi ') : Dniî, Dimitrie Cuteanu, protopop, la
300 fi. amendă; Andreiü Balteş la 200 fi. amendă; « Tri­
bunai» la 300 fi. perdere din cauţiune. Dl Eugen Brote, pen­
tru prima oară citat a se înfăţişa înaintea curţii cu juraţi,
a adresat presidentului curţii cu juraţi o scrisoare, în care
expune motivele şi consideraţiunile politice care îl opresc
de a se înfăţişa îii judecata curţii cu juraţi din Cluj. (A se
vedea anexa rîr. 52). Faţă cu ceialalţi acusaţi, acusa a fost
retrasă.

38. Procesul de presă delà 4/ic August 1894. (La curtea cu

juraţi din Cluj.)
Acusaţi : Dniî : George Moldovanu, redactorul responsabil
al diarulul « Foaia Poporului»; Iosif Marschall, conducătorul
tipografiei.
Substratul acuseî : Următoarele pasagii cuprinse în prim-
articolul din nr. 1 din a. 1894 al diarulul «Foaia Poporului'»:
«...Care prigonesc aspru pe fiii poporului român, îi trag înaintea ju­
decătorilor, îi aruncă în fundul temniţelor murdare şi mucegăite, de
unde să nu mai poată eşi şi resuna vocea lor.»
Dl George Moldovanu a fost condamnat la 1 lună închi­
soare ordinară, ear diarul la 300 fi. perdere din cauţiune.
Dl losif Marschall (German) a fost achitat.
39. Procesul dela 15 Septemvrie 1894. (La tribunalul din
Cluj.)
Acusat : Dl Iuliü Coroianu (condamnat în procesul Memo­
randului la 2 ani şi 8 luni închisoare) şi I. Munteanu.
Substratul acuseî : Un paşaport pentru străinătate purtând
numele acusatului, dar care avea corectate cifrele delà
dată. Atât Dl Coroianu, cât şi secretarul sëü de cancelarie,
Dl 1. Munteanu, care a declarat că dînsul a săvîrşit nisce
mici corecturi, au fost achitaţi în urmă la pertractarea din
diua de 15/ 27 Noemvrie 1894.
40. Procesul delà 10/22 Septemvrie 1894. (La tribunalul din
Satmar.)1

1) J u r a ţ i : Gámán; di’. Gyulai: N agy; Csiszár: B alogh; Sansinger; F isch er;

Mcstitz ; H ory; N agy; K á roly ; Juciik.
 442

Acusat : Preotul dr. Vasile Lucaciü (osândit în procesul

Memorandului la 5 ani închisoare).
Substratul asuseî : O scrisoare a acusatuluî adresată mi­
nistrului de interne ungar. In această scrisoare se veşte-
jesce în termini aspri conduita unui funcţionar administra­
tiv. Autorul ei a főst pus din oficiu sub acusaţiune.
Dl dr. Lucaciü a fost osândit la 6 luni închisoare ordinară.
Apelul în contra acestei sentenţe a fost admis'şi sentenţa
tribunalului anulată. S’a statorit o nouă pertractare pentru
diua-de 3/15 Februarie 1895, dar pertractarea a fost amânată
pentru timp nedeterminat.

41. Procesul de presă delà 2 Octomvre st. n. 1894. (La

curtea cu juraţi din Cluj.)
Acusaţî: Dl Andrem Baltes ca redactor responsabil ; loan
Popa-Necşa, conducëtorul tipografiei.
Substratul acuseî : O adresă de aderenţă cătră condamnaţii
în procesul «Replicei» publicată în diami « Tribuna».
Aü fost osândiţid) : Dl Andrem Balteş la 3 luni închi­
soare ordina,ră ; loan Popa-Necşa la 2 luni închisoare ordinară ;
diami « Tribuna» la 500 fi. perdere din cauţiune.

42. Procesul de presă delà 9 Octomvrie st. n. 1894. (La

curtea cu juraţi din Cluj.)
Acusaţî : Dniï Septimiü Albini şi Romul de Crainic, ca
membri al Comitetului Central al ^Partidului Naţional.
Substratul. acuseî : întregirea procesului Memorandului
(vedi procesul politic de sub nr. 34). Dl Septimiü Albini a
fost condamnat la 2 i/% ani -) închisoare de stat.
Romul de Crainic decedase. Hotărîrea privitoare la res­
ponsabilitatea şi culpabilitatea decedatului şi la închierea
definitivă a procesului privitor la Dl Romul de Cranic a
rëmas să se redacteze după sosirea actului de deces. Dl
Albini nu s’a supus osândei (vedi anexa 61).

43. Procesul de presă delà 4 Octomvrie 1894. (La curtea

cu juraţi din Cluj.)
Acusaţî : Dniï T. Liviu Albini, ca noü proprietar al diaru-
lui «.Foaia Poporulubr, Iosif Marschall, conducëtorul tipogra­
fiei ; George Moldovanu, redactorul responsabil al diarulul
«Foaia Poporului».

*) Juraţi-. Trándáfir M iklós; Péterfl Zsigrnond, dr. Gyalui Farkas; dr. M ol-
dován Gergely; Basenşzky József; dr. Deák; dr. Albert; Szatmáry Árpád; Pusz­
tai Béla; Ory ; dr. Udránszky László; Ambrus Gergely.
2) J á r a t i : Bolyai; E öry; Kiss;, dr. Szentkirályi; dr. Moldován ; dr. Farkas;
Parady; Fülöp ; dr. U dránskv; Tanács; Papp; Szöcs.
 443

Substratul acusel : Un articol publicat în «Foaia Poporului»

delà 13/25 Februarie 1894 sub titlul : ((Străinătatea cu noî !»
Osândiţi ‘) aü fost: D-niï George Moldovanu la 2 luni închi­
soare ordinara şi diarul la amendă 300 /?.
D-niî Marschall şi Albini a fost achitaţi (unul cu 7 contra
5, altul cu 6 contra 0 voturi).
44. Procesul de presă delà 1V23 Octomvrie 1894. (La curtea
cu juraţi din Cluj.)
Acusaţî : Dnii : George Moldovanu, ca autor al articolului
şi ca redactor responsabil ; Liviü Albini, ca proprietar ; şi
iosif Marschall, ca tipograf.
Substratul acusel : Prini-articolul din nr. 7 din a. 1894 al
diarulul «.Foaia Poporulun, sub titlul «Nu le e sufletul curat».
Osândiţi -) aü fost : Dnii : George Moldovanu la 8 luni în­
chisoare de stat; Liviü Albini la 2 luni închisoare ordinară-,
iosif Marschall a fost achitat. In şedinţa delà 7/ J0 Decemvrie.
1894, tribunalul a cumulat pedeapsa de 8 luni închisoare
de stat cu ceea-ce îï mai remânea de suferit Dlul Moldo­
vanu din pedepsele de sub nr. 38 şi 43 — în 9 luni închisoare
ordinară.
45. Procesul de presă delà l8/30 Octomvrie 1894. (La curtea
cu juraţi din Cluj.)
Acusaţî : Dnii Andrem Balteş, ca redactor responsabil ;
loan Blaga, preot, şi Grigore Şuteit, înveţător, — pentru o
adresă de aderenţă cătră osândiţi! politici din procesul
de sub nr. 23.
Substratul acusel : Cuprinsul şi publicarea acestei adrese
în «Tribuna».
Osândiţi3) aü fost Dnii Andreiü Balteş la 2 luni închisoare
ordinară şi Gr. Şuteii la 10 fl. amendă. Ioan Blaga a fost a-
chitat. ’Si-aü negat semnaturile Alexandru Şimon, Ioan Ne-
govan şi’ Alexandru Raţia, agricultori.
46. Procesul delà 30 Noemvrie (12 Decemvrie) 1894. (La
judecătoria cercuală din Sibiiü.)
Acusate : Domnişoarele Letiţia Roşea, Eugenia şi Catinca
Simionescu, Elena şi Alexandrina Cunţanu, şi înveţătorul T eo­
dor Necşa.
Substratul acusel : Cu prilejul reîntoarcerii delà Cluj la

n J u r a ţ i : dr. Farkas ; dr. Szádéczkv ; Kondása Ferencz; Trándáfir Miklós ;

di-. Moldován Gergely; dr. Fábinyi Rezső.
2) Ju ra ţi : dr. Davida Leo ; dr. Szàdéczky ; dr. Udránszky ; dr. Szabó ; dr. Scheiz,
Öry Ernii ; Valentini A d olf; dr. Deák; B oros; Bölöny ; dr. Sárkány.
:i) J u r a ţ i : Fülöp ; Gyalui ; Sándor József; Szatmáry; Eöry ; H a jo s; dr. Da­
v id a ; Pusztai; dr. Gároán; Heggyesy ; Gajzágó M a n ó; Süzllö.
Sibiiü a osândiţilor în procesai Memorandului, acusatele au
purtat tricolor român cu inscripţia : «Totul pentru naţiune»
Procesul nu s’a terminat. Completarea procedurii si pro­
nunţarea sentenţeî s’a amânat.

47. Procesul delà i6/28 Decemvrie 1894. (La curtea cu iuratì

din Timişoara.)
Acusat: Dl dr. \aleriű Branisce, ca autor al mai multor
articoli politici şi ca redactor responsabil al diarului «Drep­
tatea» din Timişoara.
Substratul acusei : Cuprinsul mai multor articoli politici
publicaţi în diarul politic «Dreptatea».
■ Vanisce a fost osândit la 3 ani închisoare de stat
şi 1300 fl. ' amendă, saă 130 (Iile închisoare ordinară,. Recur­
sul de nulitate a fost respins.
 445

Amendă
O

V. a .
2250

9590

11840
gOBIUSÏÎB
X
BiniBi' 'inuoià
*s

fl.
p
C -3
w
H
îre3
snâ 1 03
-T*
O
03 P
<! §
H
O 1 00 X
3 0
o3
mnq P
1^
w
w
O m 1 1
X in
«4
« m ^ Cor
Cu
H
O il spâ 1 1 ^ !
’S
H -TT)
mnr|
O g 1
ci
C-Í3 s \ ^
_=3
=3 m 1 r- 03 O /
■°y

dam­ Achi­
03 03

17

naţi t a ţ i
vji lisinpY
OO
G
1 O

Con­
107
C*0 r-H 3l—(
lÎEUUlÇpUO[) Ò3 X 1

-ecî H ÊH°
CCS 2 <
ioinooid p p
-8p psnoe qns 8p poog ■ 1 03
3
> X
§

Acu-
t=> CO

161

satï
101
'I V I 0 I 03 CO
H O
c=r=5 U
fd
P
c 9IÎ10ÏJ1
-i9d Ç[ issala] m njj
1 T-< CO

"-H 9IB10BIJ CO CO
CO -19(1 BJ JiSîÎBJUÏ TlBg
03 Ò3
•TH

U <$ oi 1 0 O Pro­
cese
P
47

-ţH CO
1 Y I 01
■ "Ì
H
«
H
x
- I3S9I0Î 03 >.0 -rH
X
-poepnf BTOsui 9i{ç q
p*s P W
O a triQ mp
lîsml no sennò sq
1 O
"T*
O O
03
Z O
B? 9isnimi3]9n i§ amosiyaj 1 Ì
X

03 iO r-
PlQ 91BUÌUÌI91 I§ 810PPJ9J ■ri 03
c*o
PC?
00
00 CO
_P
>cd
C
lO >cd =>05 ~cç
Iulie 18Í

31 Decemvrie 189

O
Delà începutul anuli

>cô
T I M P U L

Decemvrie 1890 .

P. Ò H
iO GO
TH
00
CO
T-<
0 ;
c-o 0> cC
S
1

PAS S
ctí 's
pană la

HH ce
T* "T*
ci ci
'

”53 *4>
P Q
 Situatiunea electorala pentru perioada 1892—1897.

Harta
. / \\ . X r Cerc uri e l e c t o r e le
Numărul A le­ O positioniste
• *1 gători Guver­
Numirea teritoriului. L ocuitori ale­
j Csacza\ la 100 Numărul Yacante nam en­
Kossu- Ap­
gătorilor locuitori Suma
tale tiste p o n ia te
X
*"*V
W
etnografică si electorală 1
/
! Bitteef ZsoliuL
: ° ,° O Varin, / i
I
Kulin.
, /
V ,-.K
Lublo
BurtCsl
Teritoriul locu it de M aghiari . . . .
T eritoriul locu it de S l a v i . . . . . . . . . . . . . . . . .
6 660 924
4 366 694
389 767
242 946
6,8
5,6
182
119 —
3 67
96
82
8
30
16
112
24
í Hethars T eritoriu l locu it de B o m a n l. . . . . . . . . . . . . . 4116 876 177 497 4,3 110 1 84 16 26
a ï T r e hie s e n y ^ y, /-— ' ^ ÎS 133494 810 200 ! 5,3 411 4 246
9
99 62 161
/ / / »' ? / t S a >r
---- - X
o s
Girali_
I

1 VágBeSztercze / q / / o L.szt. Miklós U ngaria (fără T r a n s ilv a n ia ). . . . . . . . . . . . . . 12882278 785805 5,7 888 8 191 — — 144
Szt. Martori Rózsahegy j
y--;;. I e m p Transilvania (15 C om itate):
Vágfilava L i b t ó — •
„/ {
T grocz\
? / Homorúm>
11 Com itate cu m ajor, nem&ghiară . . 1 719106 42 052 3.4 50 1 43 —
4 Com itate cu m ajor, m aghiară . . . 632 110 32 343 6.0 23 — 12 — — 11
. / ÒN. Trencserv —r------ —
{SzaholezUtr /"'*—— /" GólnieUányQ / o jV! Berezna 2 251216 74895 8,8 78 1 55 — — 17
189 ^. .^zúibnya>
B reznó Bánya \
\

Çririgyé^ j : \ ^ \
Szenioré Vág/yhely *„__ sJ \ 2?<kwi :■Besztçreczehànya X o \ __ ..
/ ö Vereczhe
I (FnbndtLv.h.)
\ 0 1 y ° ,m . Rotsnyo^ii- jn S v t—.
M a gh ia ri G erm ant S la v i R om án t Szl.Jánofr^ y.,.- Szambiìkrefit\~ Szliács Jolsra 753k- ' o Unyrár
w -fi.Tapolcsanyo
a p oicsa jvyv. x,__
ÏIT n r'T fcn i
y ~ w •■] Ökörmező
C ercu ri e le c to r a le g u tte rr io n ie /ita le «y N y i t rt Zolyom,
C'OalgoQcz \ / ß S i y '- - - - - tJ. Ifet
a I m e ^ z b a n y a /’ Kirâlyiiëtmecz 1Munkács
I ..O—-, :
/)ÆSzoríthat \ ... 3.. X V ó 7 lA-B&iyf [Rimáéit •s. '• / )
C ercu ri electora le,A p o n yiste
\ Storn/h ... . "'•■< • ' prcutuMarotH t 4^/"'\ \
opositi o Bazi/i ■ A ţ Nyitna, o /, y { ir ° !\ Losonczo b A A
Korpona, X
P p z o fi y Edélény
C ercuri electo ra le K o ssu tisie
oniste
Iö Léva o Jl
y
M .... - . . . . . . . . . - .....
P .
\ > 'essendo
o„
'Kas-zony
F uu M
} Hvszt \
1 Q \ :
a r o s
\Nôgr i ijte â g y a s zo . yzöUög
Szeesi ^3SkoIçz sfeczi i "ï
Limitele, comitatelor ' N- l \\ÀBaHasia Gyári
Limitele cercurilor electorale,
ré o d Halmi i . "4 1 .....
Centrul rercalai, electoral _ />* t
V '* MateSzaL 'x /
m a r ■1
Szati i. 0AranyosMedgypé \ _
» rţ ® jtngz
ï o op p orţ^
_.i*Kraaşot--, ____ V
o IVV| %
N.Baron, /" r i"' —
£s • " / N.Somfait
© D e b r â r a 'j i j i i l ' l ! o Hagy. Lapos
e \ j - ' ^
K ö szeg . s v
.Szilagy-Csehit ^J
Felső Eör y
S a cra r
éy- Margittá ^
i ■—‘ j.
N.Hoonda I B esztercze-/
V oNaszód ..
SzornbàÛ iely
no k S z o n 0 N—••
J>SziIâgg-6 Nas z ó d
Va a o si Ţiicok.Fit.Miklós 1 Somlyó D o b
Hum > 'z a N l'- Dee#
O
ï q 0Besztercze
s Nemet-Uprar

°Élesd J 1 -x s 1 ®Számas Ujvàrf"

SsbLA ;> ' ' X Â ,- % W ! -----y
V" - - - - - - - 1”'- ' ' /

i BanflyHupyod,
X ^ _ ./'^J ® Szck
^ Teke, (>
j NÄ á r o s-J
x - ' - \ .... . .

. q
N / K o I 1/7 o z ^Jaßzasz Régen ..•■-‘y - - ’
/ N.SzalontaJ. / / pGernyeszeg ,1 - - - - j - tfy. áarí. Miklós
Tenie K o lo ffim r
--- ” t n c y . ** —x'X—
— ■x Ï o rv l ^
5 A.Landra /ssf*- o Belenges X I
W Tarda
Çlyula /r j~ Csik Karczfíűva /
VT_-
/To rd a - A r a S Maros
o
Ludas y A'*’

Varasa } Toroczkoi - \ B alargsar "^| 3 Va r h e

--- - - - - - - -t) választó kerület \ -y' O . # i
Boros Jeno
Maros Ujvar
Uivar . ^ O D hşo SzL Marton *. ï& é A »fr Olahfalu
J !ii © " y ’"
C s * r a d ^ ^ '----'k i s -K Û k ü t t Ô ? .....
o Nereszüir
Makó oPankota, Jôszâshely o' 0 ’
> > © (Vjfogos) Segesvár
Nagylak j l'eoska- 'X /
M edgyes \
C?**'*%t c fiadno Korôsbànya, —MaqyJpen,
J.SzGMiklns N-t J = ' s /°'"v r----- —-—; QGyula Ff‘ltórvú/‘ \ °
Be óvá r - K ö r ö s oAv '''-r~'"7\_
/ V * ' S\ .—•— ° Belorar A4 Lorrin, ip--'..
o Orezi/hbrql.
Hidegkút
{ ,- x / o \
A A :^ .... N
" --- r ' x V
X ’
\ S zt Agota
^ ^ Ü * /-\ 7
, x% /

/ i tfi P
Siklós L.\
o KisBecskerek ,
vÖ
Deva Szászváros
o
\ \
W
\ i Vizahas^r^
/ Vjzaksm PFi !
Keresztény Sziget ■.fiSzeben
®p\ \
Ujegykaí V
Úiem/Jiaz
/ X<"~
J oAlsóÁrpás
\fo.9a ,

/
____ . O
»idombak;
\Jllye/àh’a
% >••'( i ó Békás H un y a d
P iT e m e ş v a r S zi e bi. éJ t ì / \ ffçrriâny / y
!\
i
I r a b \ - --- ^ F o g a| r Q&Brasso's
V .,./ r-v V NagyDisznó(t>s
T e me s o Lúgos
S‘ Br a s s o » /v
y i /! \ y
i -tr -v i"-X /
liu m e *$'1/ - Eszék ~ 'A

°Ogulin U O Z
Hfilóe/g l
Z? v I/
- --- / Ä ^ » g f
\NayyZorlÀicz
. °Karànsebes
M odrus - Fiume
____ w
q .l/»m w ia rd
t - o;
_____:
K r a s $ó / S z ő r é , Cele trei teritorii etnografice din Ungaria.
------- -- V
/ N e - M a g h i a r i
'X . I • yèrsecz' Suprafaţa Maghiari Evrei
V Locui­ Germani Slavi Romani Alţii Suma
" \ 0 Oryzvicáa N u m i r e a t e r i t o r i u l u i in
\ klm. p.
tori
Numărul % Numărul °/e Numărul #/o 1 Numărul */o Num ărul % Numărul »/. Numărul */.
\
\ Fehertemplom, o y /
\ I. Teritoriul locuit de Maghiari.
A . 21 Comitate cu uopulatie in maior, maghiară 88 996,45 6 962 022 4 714 032 79,06 669 530 11,23 448 257 7,62 28 086 0,89 107 117 1,80 1 247 990 20,94 324 872 6,31
Lika-Krbava Cele trei teritorii etnografice din Ungaria. B. 2 Comitate cu populaţie Io maior, ne-maghiară . . 6 348,53 344 652 143 121 41,52 159 772 46,38 39 449 11,44 14 — 2 296 0,66 201 531 58,48 11 363 3,30
C. 3 Comitate s e c u ie ş t i........................................ . • . 11 467,19 354 250 312 869 88,35 8 066 0,80 484 0,16 36 021 10,00 2 810 0,70 41 381 11.65 2 16 3 0,61
N e - M a g ì 1 ii I 26 Comitate Suma 105811,17 6660924 5170022 77,61 882368 12,50 ! 488190 7,82 58121 0,87 112228 1,70 1490902 22,89 888896 6,08
Suprafaţa
° Goszpics Numirea M a g h ia r i Evrei
X ..v .x I
In Locuitori Germani Slavi Romani Alţii Suma .«• V v> V./ n . Teritoriul locuit de Slavi.
teritoriului 4 572 2,70
klm. p. A. 1 Comitat cu populaţie in major, maghiară 4 275,40 174 810 93 695 53,60 4 770 2,72 74 756 42,78 3 — 1686 0,90 81116 46,40
Numărul °/o Numărul 0//o Numărul Io Numărul 0/Io Numărul 0//O Numărul °/o Numărul #/o B. 6 Comitate cu populaţie peste */j maghiară 29 162,07 1 724 994 712 666 41,33 292 932 17,00 698133 40,47 9 484 0,54 11779 0,66 1 012 328 68,67 107 881 6,25
C. 12 Comitate cu populaţie suh 1jî maghiară . . . • 51 688,31 2 456 890 310 270 12,63 379 248 15,44 |l 681111 64,40 162 661 6.21 32 600 0,28 2 145 620 86.37 141107 6,75
L Teritor. locuit
de Maghiari . 105 811,17 6 660 924 5 170 022 77,61 832 368 12,50 488190 7,32 68 121 0,87 112 223 1,70 1 490 902 22,39 338 398 5,08 19 Comitate Suma 85025,78 4355 694 1116631 25,63 676950 15,54 12354 000 54,44 162148 8,85 45965 0,54 8289 068 74,82 258560 5,75
BL Teritor. locuit
85 025,78 355 694 1116 631 26,63 676 950 16,64 2 354 000 64,44 III. Teritoriul locuit de Bomanl.
de Slavi . . . 4 162 148 3,85 45 965 0,64 3 239 063 74,82 253 560 5,76 0,81 390 066 38,32 11 434 1,60 438 625 42,66 52 532 5,15
A. 8 Comitate cu populaţie in major, maghiară 21 776,89 1 018 332 584 807 57,44 23 695 2,32 8 330
IIL Teritor. locuit B. 2 Comitate cu populaţie peste V» maghiară _• . 8 777,94 416 366 144 546 34.71 9 674 2,34 2 793 0,67 250 988 60,83 6 881 1,67 271 820 66,29 16 162 3,70
de R om ani. . 88 649,63 4 116 876 1 070 221 25.90 479 271 11.64 1 112 693 2.78 2 869 208 67,55 85 483 2.09 3 046 655 74,01 115 614 2.87 C. 13 Comitate cu populaţie sub Vi maghiară . 58 194.80 2 682 178 340 86C 12.83 445 902 16 62 J 101570 3,80 1 728 154 63.23 65 684 8,52 2 841 310 87,17 47 820 1,78
S.
\ y
.
Sum a 279 486,58 15133494 7 356874 48,61 1988 589 13,14 j 2 954 883 19,52 2 589 477 17,18 243671 1,5Y 776 620 51,39 707 472 4,67 18 Comitate Suma 88649,68 4116876 1070221 25,00 479 271 11,64 J112698 2,78 2869208 67,55 85483 2,09 8046655 74,01 115614 2,87

B e r lin e r lith o g r . I n s titu t