PICTURA

Pictura barocă a fost o reprezentare a realității cu personaje și grupuri de personaje puse în lumina
realităților.

MICHELANGELO MERISI DA CARAVAGGIO

Caravaggio întruchipează artistul neliniștit, brav și în căutare permanentă de aventuri, de nou și de necunoscut. Este
un spiit autonom, un om de tavernă ce cunoaște scandalul, procesele și închisoarea. Aflat într-o fugă continuă,
evadând de la închisoarea, ajunge la Roma, Sicilia și Malta, fiind iertat în cele din urmă de papă. Destinul său
nonconformist l-a redat în creațiile sale, de la entuziasm și optimism până la boală, suferință și moarte. Se folosește de
clarobscur nu pentru contururi, ci pentru mase de culoarea antagonice aflate la intensități maxime

„Cina din Emmaus”

DOMÉNIKOS THEOTOKÓPOULOS - EL GRECO

Născut într-o lume post-bizantină, în Creta, Doménikos Theotokópoulos călătorește la Veneția alături de alți artișit
greci. Peste puțin timp îl găsim la Roma, în atelierul său executând numeroase lucrări influențate de manierism.
Urmărul pas îl face spre Toledo, aici rămânând până la moarte. Artistul punea accent major pe culori, considerându-le
pe acestea superioare conceptului de formă. El Greco a realizat și sculpturi pentru spitale și biserici, respectiv ca
arhitect îl găsim la mănăstirea Santo Domingo cel Bătrân din Toledo.

„Sfânta Treime”
PETER PAUL RUBENS

Peter Paul Rubens este reprezentantul cel mai de seamă a barocului flamand. Din copilărie își descoperă talentul,
studiază cu profesorii Otto Vaenius și Adam van Noort, apoi pleacă în Italia studiindu-i pe Tizian, Tintoretto,
Michelangelo. De plăcere, dar și însărcinat cu misiuni diplomatice, va călători în Spania și Franța. Își deschide un
atelier și numărul comenzilor crește. Rubens a abordat teme religioase, mitologice, istorice, alegorice, scene de
vânătoare, scene de petrecere, portretistica, scene cu grupuri în repaus sau plimbare, nuduri, peisaje și naturi statice.

“Copilul cu papagal”,

JAN VERMEER

Informațiile despre viața pictorului Jan Vermeer sunt puține. Născut în Delft, își desfășoară întreaga activitate în acest
orășel, beneficiind de independență. Potrivit unor documente a fost bine plătit pentru tablourile sale care se restrâng ca
dimensiune de-a lungul activității artistice. Primele tablouri cu tematică religioasă sunt urmate de cele cu tematică
istorică, moralizatoare sau alegorice. A fost priceput în a folosi efectele luminii pentru sublinerea umbrelor, lucru
pentru carea a rămas cunoscut. A fost prezent în viața cultural-artistică a Delftului, fiind consilierul colecționarilor de
artă și conducătorul breslei pictorilor.
 „Dantelăreasa”

REMBRANDT HARMENSZ VAN RIJN

Născut în Leyla și educat în viziunea maestrului Pieter Lastman, Rembrand se va concentra asupra portretisticii, fiind
impresionat de creațiile lui Lastman cu veșminte spectaculare, turbane, mantii și cortegii. Prin averea soțiie sale va
intra în rândul aristocrației din Amsterdam. În decurs de opt ani își pierde copiii, cu excepția lui Titus, soția și mama.
În căutarea păcii, iertării și îngăduinței, se inspiră din Biblie, dar tematica abordată de Rembrandt este variată:
compoziții mitologice, alegorice, peisagistica, natura statică.

„Aristotel cu bustul lui Homer”

 ARHITECTURA

San Carlo alle Quattro Fontane-Roma

Construită de unul dintre cei mai impotanţi reprezentanţi ai stilului baroc, Francescco Borromini(1599-
1667), biserica San Carlo este una dintre primele piese arhitecturale construite în stil baroc. Biserica
romano-catolică a fost construită între 1638 şi 1646, în timp ce faţada a fost terminată în 1670 de nepotul
lui Borromini, Bernardo.

Domul Invalizilor - Paris

Domul Ivalizilor este una  dintre cele mai reprezentative piese arhitecturale franceze, construită în stil
baroc. O mare parte a complexului a fost a fost realizat de arhitectul francez Liberal Bruant(1635-1697),
în timp ce spectaculoasa capela a domului a fost terminata de Jules Hardouin Mansart(1644-1708).
Construită ca o casă şi spital pentru veteranii perioadei dintre 1671 si 1678, Domul este astazi muzeu al
armatei franceze şi al istoriei contemporane.
Piata Sfantul Petru, Vatican

Piata Sfantul Petru si a sa faimoasa colonada cu statuile a 140 de sfinti reprezinta opera lui Gian Lorenzo
Bernini (1598-1680), arhitect ce se numara, alaturi de Francesco Borromini, printre cei mai mari
reprezentanti ai barocului. Acesta a construit si fantana din partea stanga, ca un adaos simetric la fantana
din dreapta, realizata de Carlo Maderno. In centrul pietei se gaseste un obelisc egiptean antic, adus unde
se afla si acum de catre Domenico Fontana, in 1586.

Palatul Versailles, Paris

Palatul Versailles, unul dintre cele mai marete palate construite vreodata, este cel mai fin exemplu al
arhitecturii baroce seculare. In mare parte, palatul este opera arhitectului Jules Hardouin Mansart, ridicat
la ordinul regelui Ludovic al-XIV-lea (1643-1715). Chiar daca succesorul Regelui Soare a adus cateva
schimbari, palatul si gradinile sunt astazi la fel de impresionante ca la inceput. Palatul Versailles
functioneaza ca muzeu din 1837.
Karlskirsche – Sfantul Carol -Vienna

Biserica Karlskirsche  este una dintre cele mai frumoase construcţii ale Vienei. A fost construită la
cererea regelui Karl al VI-lea(1685-1740) dupa dispariţia ultimului focar de ciuma de la începutul
secolului al XVIII-lea. Biserica  a fost ridicată între 1716 şi 1737 de arhitectul austriac Johann Berhard
Fischer von Erlach dupa ce a câştigat concursul organizat de Karl al VI-lea. Acesta nu a apucat să termine
marea biserica a Vienei, murind în 1723. Aceasta a fost finisată de fiul său Joseph Emanuel.

St Paul's Cathedral-Londra

Catedrala Sf.Paul a fost construită pe locul unei foste biserici, distrusă de marele incendiu din 1666 ce a
devastat Londra. Arhitectul catedralei a fost Sir Christopher Wren(1632-1723), recunoscut pentru
reabilitarea a peste 50 de biserici afectate de marele incendiu. Din 1710 până în  1962 Catedrala Sf.Paul a
fost cea mai înalta cladire din Londra.
Catedrala din Santiago de Compostola

 Catedrala din Santiago de Compostola rămâne una din cele mai emblematice construcţii arhitecturale ale
Spaniei, cosntruită în stilul romanic. Este încadrată în cele mai deosebite construcţii baroce, datorita
elementelor stilistice specifice adaugate la cateva secole dupa ce a fost construita de arhitectul Fernando
de Casas Novoa în secolul al XVIII-lea.
Ecouri ale stilului baroc în secolele XIX și XX
Arcurile de triumf sunt prezente printre creațiile relativ târzii ale arhitecturii antichității, fiind
realizate pentru prima dată în Roma antică pentru comemorarea victoriilor romane pe câmpurile de luptă.
Barocul arhitectural a preluat ideea de poartă formală de intrare într-un oraș sau într-o secțiune centrală a
unui oraș prin realizarea de porți monumentale și arcuri de triumf dedicate întoarcerii acasă a eroilor.

Astfel Poarta Brandenburg din Berlin, realizată între 1788 și 1791, de arhitectul german Karl
Gotthard Langhans, este un exemplu de construcție în stil neo-grec revitalizat (și adaptat Berlinului)
având prezente clare influențe baroc.

Oricum, arcul de triumf

parizian, comandat de Napoleon
Bonaparte în 1806, dar terminat doar
în 1836, are mult mai multe
elemente de arhitectură baroc în
componența sa.
 Arcul de triumf bucureștean, inspirat la rândul său de Arcul de Triumf din Paris, terminat în
1922, arhitect Petre Antonescu, este mai elegant, mai suplu, fiind cel mai "baroc" din aceste trei
monumente ale victoriei. Frizele și bazoreliefurile care îl acoperă sunt realizate din marmură românească
de la Rușchița, conferindu-i eleganță, prestanță și prezență inconfundabilă în peisajul bucureștean.