GESTA HUNGARORUM CA PARODIE DE GEN (ANALIZA LITERARA A UNUI TEXT ISTORIC) Florin CURTA Ami leginkabb feszélyeztt, hogy ifjonti nekibuzdulésomban Arpad vezér honfoglalasat ugyszélvan kitalaltam. Mit is tehetem volna? Hire alig maradt: torédtek is hajdan az ilyesmivel? Még a regésok és igricek is j6 id6 multaval zengtek csak rdla. Ki-kia maga médjan. Nekem is ki kellett hat taldlnom, kikkel is hadakozott a Honfoglalé? [gy altatt tes- tet képzeletemben Laborc, Mén-Marét, Galdd, Gyalu vagy Zobor... Olykor helynévbél alkottam neviiket, mintha csak egyikitk-masikuk holmi eléfutar lett volna. Sz6 se réla! Didkos mulattatasi szandékbél sziilettek. Mea culpa. Leginkabb Gyelu nyomta a lelkemet, akinek nevét szegény Miklds csalédjanak egy vlach kenéztél kélesénéztem. Kortarsunktél. Talan még ma is él? Vagy az titodai [...]'. Inca de la publicarea sa in 1746, Faptele ungurilor, opera unui secretar al regelui Béla ce-si zicea ,magistrul P” a provocat neincrederea $i binu- ielile istoricilor®, Potrivit lui Gyérgy Szklenar (1745-1790), magistrul ' Szabolcs de Vajay, En, Anonymus. Oneletrajz, Budapesta, 1998, p. 151: ,,Cea mai mare bataie de cap am avut-o pentru ci, in entuziasmul meu tineresc, am inventat, daca se poate spune aga, cucerirea {ari de catre Arpad. Ce altceva as fi putut face? Abia daca se mai gasea cineva care si-si aduci aminte de el. {fi dai seama ce inseamni asta? Pana si cei batrini, dar si barzii se distrau numai cu cantece despre el. Fiecare in felul lui. Aga cia trebuit si gisese pe cineva cu care cuceritorul si se bata, Iaté cum i-am nascocit pe Loborc, Menumorout, Glad, Gelou si pe Zobor. .. Uneori le dideam nume dupa vreun loc sat altul, ca si cum fiecare dintre ei ar fi fost vreun inaintas de prin acele parfi, Dar si nu mai vorbim despre asta. Toji au fost zamislifi din nevoia de a ma distra ca student. Mea culpa, Pentru Gelou ma simt cel mai vinovat, cici i-am dat numele unui cneaz valah din familia bietului Miklés. Adic4 de la contemporanii nostri. O mai fi trdind? Sau cel putin urmagii lui...” > Faptele ungurilor (Gesta Hungarorum) este o opera cunoscut dintr-un singur26 Frorin CURTA P. n-ar fi fost decat un povestitor, si nu un istoric®, Lui August Ludwig von Schlézer (1735-1809) i se pirea ci Gesta Hungarorum ar semana mai degraba cu un basm (fabelhaft), iar magistrul P, care nascocise fapte din cuvinte ticluite, ar fi scris ficfiuni, nu realitati istorice', Nici Franti8ek Vitazoslav Sasinek (1830-1914) nu gasea nimic verosimil in naratiunca magistrului PB Cel mai aspru, insi, l-a judecat Robert Résler (1836-1874): »sowohl ein grosser Ignorant als ein grosser Falscher”’. Nici lui Balint manuscris copiat la mijlocul secolului al XIITlea in minusculi goticd pe 22 de foi de pergament si aflat astizi in colecfia Bibliotecii Najionale Széchényi de la Budapesta. Cie vorba de o copie a lucrarii originale rezulta, intre altele, din multiplele greseli ale copis- tului, pentru care vezi Lészlé Holler, ,Anonymus és a «Fekete-tenger»”, in Magyar nyelv, 104, 2008, nr. 3, p. 303-316; Laszlé Holler, ,Anonymus és a «senonok hegyein meg az, «aliminus népek». Arpad-kori térténeti szvegek fefldési modelljének els6 kézelitése” in Magyar nyelv,105, 2009, nr. 3~4, p. 300-324 $i 431-449; Liszlé Holler, ,, Anonymus és «Kleopatra virosay’, in Helynévtorténeti tanulmanyok, 8, 2012, p. 61-80. Despre manus- cris, in general, ca si despre istoria textului, vezi Géza Karsai, ,Ki volt Anonymus? (Az Anonymus-gesta kézirata, szévegkritikéja, tartalmi és nyelvi probléméi, kiilénds tekin- tettel a palimpszeszt-szdvegek fototechnikai kérdéseire)’, in vol. Kézépkori kuitfink kri- tikus kérdései, coord, J. Horvath, Gy. Székely, Budapesta, 1974, p. 39-59, mai cu seama p. 39-44; Laszlé Veszprémy, , Anonymus Gesztéjénak kézirata’, in Magyar Kényvszemle, 108, 1992, p, 44-52; Vincent Miicska, Gesta Hungarorum. Kronika anonymného notéra kréla Bela, Budmerice, 2000, p. 16; Alexandru Madgearu, Romdnii in opera Notarului Anonim, Cluj-Napoca, 2001, p. 21; Gabor Thoroczkay, [rdsok az Arpdd-korrél. Térténeti és historiogréfiai tanulmanyok, Budapesta, 2009, p. 109. Prima traducere in limba maghiara a textului dateazi din 1790 si a fost ficuta de citre Janos Letenyei, cel care i-a pus auto- rului necunoscut numele conventional de Anonymus, care este astizi folosit mult mai des decat ,magistrul P”. Literatura de specialitate privitoare la Gesta Hungarorum este foarte abundenta. Pentru ghiduri istoriografice, vezi Csaba Csapodi, Az Anonymus-kérdés torténete, Budapesta, 1978; Gabor Thoroczkay, Az Anonymus-kérdés kutatdstérténeti Attekintése (1977-1993)", in Fons, 2, 1994, nr. 1, p. 93-148 si Fons, 2, 1995, nr. 2, p. 117- 173; Laszlé Veszprémy, , Anonymus-kutatés ma’, in Csodaszarvas, 2, 2006, p. 117-138. > Szklendr socotea menjionarea rominilor in Transilvania la venirea ungurilor drept un anacronism. Cartea hui a fost, de altfel, publicaté in anul rascoalei lui Horea, Closca si Crisan (Vetustissimus Magnae Moraviae situs et primus in eam Hungarorum. Ingressus et incursus quem geographice historice critice descripsit et vetustis ac plerumque coaevis ‘monumentis, Posonii, 1784). * August Ludwig von Schlizer, Kritische Sammlungen zur Geschichte der Deutschen in Siebenbiirgen, vol. II, Gattingen, 1796, p. 181, 216 (cu nota aferenta) $i 607 (cu nota 4). Pentru atitudinea lui Schlézer fata de magistrul P., vezi Richard Prazék, Legendy a kroniky koruny uherské, Praga, 1988, p. 172. Franko V. Sasinek, ,Postidenie bezmenného notara kréla Belu’, in Slovensky letopis pre historiu, topografiu, archaeologiu a ethnografiu, 2, 1877, p. 89-105 si 177-187, mai ales p. 184-186. © Robert Roesler, Romiinische Studien. Untersuchungen zur dlteren Geschichte Roméiniens,Gesta Hungarorum ca parodie de gen a Homan nu i-a placut Gesta Hungarorum, o carte slaba, dar pompoasa, ce nu s-ar ridica mai presus de extravagan{a poetica si de basme’. Ce sa mai vorbim de Macartney, pentru care Gesta Hungarorum era ,,the most famous, the most obscure, the most exasperating and most misleading of all the early Hungarian texts”? Nici istoricii maghiari ai vremurilor noas- tre nu s-au lsat mai prejos. Potrivit unora dintre ei, Gesta Hungarorum n-ar fi decat ,,saga romanfioasa” a preistoriei maghiarilor, pe care adeva- rafii istorici au datoria de a o respinge ca find nimic altceva decat 0 con- structie fantasmagorica’, Intrucat nu pretinde nicaieri cd spune adevarul, magistrul P. nu poate fi luat in serios. Gesta Hungarorum ar trebui deci studiata nu de istoricii adevarati, ci de istoricii literari®. Deoarece granita dintre ficfiune gi fals nu va fi fost prea clara in Evul Mediu, Faptele ungu- rilor reprezinta ,,in primul rand o opera literara, care abordeaza subiectul sub forma unui roman”". Al{ii sunt mai ingaduitori. Magistrul P. va fi fost Leipzig, 1871, p. 185. Potrivit lui Résler, toata lumea din Germania si-ar fi dat deja seama ca Gesta Hungarorum n-are nicio valoare istorica. Numai in Austria (adica in Austro-Ungaria) s-ar mai gisi dintre aceia care mai cred inca cu inversunare in virtujile de istoric ale magistrului P; Roesler, Roméinische Studien, p. 184. Cu aproape un veac mai tarziu, Carlile Aylmer Macartney, The Medieval Hungarian Historians. A Critical and Analytical Guide, Cambridge, 1953, p. 60, punea problema exact pe dos: ,[...] all these Germans have fallen into the sin of arrogance and superficiality” ” Balint Héman, La premiére période de Phistoriographie hongroise’, in Revue des Etudes Hongroises, 3, 1925, nr. 3-4, p. 125-164, mai ales p. 157. Judecata lui Héman a fost preluati si de citre Peter Ratkos, ,,Anonymove Gesta Hungarorum a ich pramennd hodnota’, in Historicky éasopis, 31, 1983, p. 825-870, mai ales 837. Pentru atitudinea lui Homan fata de Gesta Hungarorum, vezi si Stelian Brezeanu, ,,«Romani» si «Blachi» la Anonymus. Istorie si ideologie politica’, in Revista de istorie, 34, 1981, nr. 7, p. 1313-1340, mai ales 1313. * Macartney, Medieval Hungarian Historians, p. 59. ® Laszlé. Veszprémy, ous debates on source criticism in nineteenth-twentieth century Hungary: the new foundations of medieval studies’, in vol. La naissance de la médiévistique. Les historiens et leurs sources en Europe (XIX*-début du XX*siécle). Actes du colloque de Nancy, 8-10 novembre 2012, coord. I. Guyot-Bachy, J.-M. Moeglin, Geneva, 2015, p. 491-504, mai ales p. 497; ‘Thoroczkay, frdsok, p. 112-113. Potrivit lui Sandor Tonk, ,A magyarsig megtelepedése Erdélyben a kézépkori magyar krdnikak tiikrében’, in Erdélyi Miizeum, 58, 1996, nr. 1-2, p. 41-50, mai ales p. 46, istoricii nu se pot folosi de Gesta Hungarorum pentru cunoasterea societajii maghiare timpurii, a numelor primelor cipetenii maghiare sau a cuceririi bazinului carpatic de cdtre maghiari © Gyorgy Gydrlly, ,,Abfassungszeit, Autorschaft und Glaubwiirdigkeit der Gesta Hungarorum des anonymen Notars’, in Acta Antiqua Academiae Scientiarum Hungaricae, 20, 1972, p. 209-229, mai ales p. 215-216. 8. Daniel Bagi, ,Genealogical fictions and chronicle writing in Central East Europe in the 11th-13th centuries’, in vol. Imagined Communities. Constructing Collective Identities in2B Frorin CURTA un patriot maghiar avant la lettre, pe care nimeni nu-l poate acuza ci ar fi nascocit istoria neamului sau, de vreme ce lucra la curtea regala si cu greu ne-am putea inchipui ca nobilii maghiari ar fi dat crezare basmelor lui, cand ei igi aveau propriile lor povesti si traditii de familie”. Dincolo de asemenea etichete, ideea de a aborda Gesta Hungarorum ca opera literara nu |-a ispitit ins pe niciun istoric. Zoltan Inokai Toth Medieval Europe, coord. A. Pleszczytiski, J. Sobiesiak, M. ‘Tomaszek, P. lyszka, Leiden- Boston, 2018, p. 15-29, mai ales p. 16; Attila Zsoldos, The Arpads and their People. An Introduction to the History of Hungary from cca. 900 to 1301, Budapesta, 2020, p. 14-15, crede ca Faptele ungurilor au o mare valoare istoric’ numai pentru c& autorul a proiectat asupra povestii circumstanjele si realitijile vremii sale. Déniel Bagi, ,Cohesion and con- flict between ethnic groups in medieval Hungary. The thirteenth century gestas of Master P.and Simon of Kéza’, in vol. Memories in Multi-Ethnic Societies. Cohesion in Multi-Ethnic Societies in Europe from c. 1000 to the Present, coord. P. Wiszewski, vol. I, Turnhout, 2020, p. 55-71, mai ales p. 55-56, se declara de acord, cel putin in parte: povestile nascocite de magistrul P. spun mai multe despre condifiile istorice din vremea lui decat despre trecu- tul cuceririi maghiare. Nora Berend, Historical writing in Central Europe (Bohemia, Hungary, Poland), c. 950-1400"; in vol. The Oxford History of Historical Writing, coord. ‘oot, Ch. E. Robinson, vol. II, Oxford, 2012, p. 312-27, mai ales 320, e inca si mai cate- gorica: ,The anonymous author did not work from real data” (sublinierea mea). © Gabriel Silagi, ,Die Ungarnstiirme in der ungarischen Geschichtsschreibung: Anonymus und Simon von Kéza’, in vol. Popoli delle stepe: Unni, Avari, Ungari. Settimane di studio, Spoleto 23-29 aprile 1987, vol. 1, Spoleto, 1988, p. 245-268, mai ales p. 251; Imre Boba, Thomas von Bogyay si Gabriel Silagi, ,Anmerkungen zu Anonymus’, in Ungarn-Jahrbuch, 18, 1990, p. 169-177, mai ales p. 170, observa in mod corect ca sin. gurul motiy pentru care magistrul P.a fost acuzat ci ar fi niscocit povestile din Faptele ungurilor este ci el ti menfioneaz pe romani ca locuind in Ardeal inaintea venirii ungu- rilor: ,Bestimmt wollte er nicht absichtlich idealisieren und falsche Vorstellungen sugge- rieren” (,,Anmerkungen’, p. 176). Imre Boba, , Dux Boemorum and the Sclavi Nitrienses in Anonymi Gesta Hungarorum’, Ural-altaische Jahrbiicher, 60, 1988, p. 13-25, mai ales p. 13, ofer urmitoarea ,solutie”: magistrul P. ,,trebuie criticat cu asprime, dar numai acele parji trebuie respinse care sunt contrazise de alte izvoare ce oferd fapte garantate istoric’: Cu un secol inaintea lui, Jelinek Elek Csetneki, ,Anonymus az erdélyi oldhokrd’ in Egyetemes Philologiai Kézlény, 1881, 229-254, ii avertizase pe istorici impotriva obice- iului de a selecta din povestile magistrului P. pe acelea care ni se par a fi mai convenabile. Cuvintele lui merit a fi reamintite: A rumuny torténetirés pedig minden okoskodasunk daczara is keresni fogja Gelou birodalmat. Es sokaig lAtni is fogia aztnemzetiségi dlmai- ban. Istenem, dtven esatendé elétt nem igy volt-e nélunk is. Akkor mi is mennyi nagyot, mennyi dics6t léttunk nemzetiink tavol multjaban, hol ma csak egy hosszii tethes, csalis és amitissal tele kiizdelmet taldlunk’ (,Anonymus’, p. 254: ,iar istoricii romani vor con- tinua s& caute regatul lui Gelou in pofida tuturor argumentelor noastre. $i fi vom vedea facand acest lucru pentru multé vreme de acum incolo. Pentru numele lui Dumnezeu, nu cram si noi la fel, acum 50 de ani? Pe atunci vedeam numai mirefie si glorie in trecutul indepartat al neamului nostru, astizi nu mai dim decat de o lunga si grea lupta plini de inseliciune si de amigire”).Gesta Hungarorum ca parodie de gen 2» (1911-1956) a fost cel dintai care si-a pus problema ,,metodei de lucru” a magistrului P,, dar studiul sau n-a fost niciodata publicat'’. Stilul si voca- bularul magistrului P. au fost cercetate cu de-amanuntul intr-o seama de studii de specialitate'. Unii au mers chiar pana la a afirma ca magistrul P. si-ar fi dorit s4 scrie ceva cu totul neobisnuit, motiv pentru care a si incalcat multe din regulile genului literar reprezentat in Evul Mediu de gesta'®. Cu toate acestea si in pofida insistenfei cu care Gesta Hungarorum este descalificaté ca nefiind altceva decat simpla literatura, fara valoare istorica, nimeni nu s-a incumetat pana acum si abordeze lucrarea magis- trului P. din punct de vedere literar'®. Principalul obstacol in calea unui astfel de demers este aprehensiunea pe care istoricii o resimt indeobste cand vine vorba de fictiune ca poveste”, © Csapodi, Az Anonymus-kérdés tdrténete, p. 93. Vezi, totusi, Zoltin Inokai Téth, »Tuhutum és Gelou. Hagyomany és térténcti hiteless¢g Anonymus miivében’, in Szdzadok, 79-80, 1945-1946, p. 21-84, mai ales p. 22-25. \ Jénos Harmatta, ,Remarques sur le lexique du latin médiéval et le substrat hongrois’, in Acta Antiqua Academiae Scientiarum Hungaricae, 23, 1975, nr. 3-4, p. 335-344, mai ales p. 343; Liszlé Veseprémy, , Megjegyzések Anonymus stilusarél és szdhaszndlatardl’, in vol. Fons, skepsis, lex”. Unnepi tanulmdnyok a 70 esctendés Makk Ferenc tiszteletére, coord. T. Almési, £. Révész, Gy. Szabados, Szeged, 2010, p. 453-460, mai ales p. 454; Jinos Bollék, Philologia nostra, Boll6k Janos ésszegyifjlétt tanulmanyai, Budapesta, 2013, p. 83 si 138, observa ca, daci Faptele ungurilor sunt privite drept fictiune, atunci finalul care la prima privire pare abrupt trebuie de asemenea vazut ca fiind bine calculat si ticluit in jurul a patru propozitii ritmate. Vezi de asemenea Lészlé Veszprémy, Térténetinds és torténetirék az Arpdd-kori Magyarorszdgon (XI-XIII. sedzad kézepe), Budapesta, 2019, p. 191-197. Numai Gyula Erdélyi, ,, Magyarorszag legrégibb foldrajza’, Féldrajzi Kézlemények, 1915, p. 431-442, socotea ci Faptele ungurilor n-ar fio opera literara, ci un fel de tratat de geogratie. '5 Elemér Malyusz, A Thuréczy-kronika és forrdsai, Budapesta, 1967, p. 42-43. Potrivit lui Gyérgy Gyérfly, , Anonymus Gesta Hungaroruma’,in vol. A Honfoglaldskor irott forrdsai, coord. L. Kovacs, L. Veszprémy, Budapesta, 1996, p. 193-213, mai ales 199, Faptele ungu- rilor mu sunt nici o cronica, nici gesta cu adevarat. ‘Tonk, ,,A magyarsig megtelepedése Erdélyben’; p. 48, era de pirere cd tocmai caracterul aparte al operei magistrului P. ar putea explica de ce ea nu a avut nicio influent asupra istoriografiei medievale din Ungaria. 's Dimpotriva, mai recent a fost propus chiar un demers ,,structuralist” care si explice Faptele ungurilor. Vezi Janos B. Szabé, ,Honfoglalis-anatémia. Anonymus honfoglalis torténetének egy eddig ismeretlen keleti pérhuzama: a Karakitaj Birodalom alapitésa’ in vol. Hadak titjdn. A népvandorléskor fiatal kutatéinak XXIX. konferencidja. Budapest, 2019. november 15-16, coord. A. Tiirk, Budapesta, 2022, p. 491-498. © Monika Otter, Functions of fiction in historical writing’, in vol. Writing Medieval History, coord. N. Partner, Londra, 2005, p. 109-130, mai ales 110. Dup& cum se exprima Macartney, ,to this day, historians have not succeeded in unscrambling the eggs which Anon[ymus] so lightheartedly beat up” (Medieval Hungarian Historians, p. 36)30 Frorin CURTA Unii au negat chiar ca nofiunea de ficfiune ar fi existat in Evul Mediu. Cu toate acestea, fictiunea ca atare nu depinde de valoarea de adevar a celor afirmate, ci de insagi afirmarea adevarului. Altfel spus, fictiunea nu se defineste in raport cu faptele, oricare ar fi metoda folosita pentru ale stabili. Dimpotriva, fictiunea ca poveste depinde de felul in care cititorul sau ascultatorul se raporteaza la ea’. Fictiunea ca poveste nu este nici vreo trasatura lingvistica, nici o functie a adevarului afirmat. Privita din acest punct de vedere, fictiunea se afla de la o vreme incoace in centrul atenfici mai multor cercetatori ai literaturii medievale, ce o privesc drept un fel de contract intre autor si cititor. Ca si o citim pe Monika Otter, pentru ca fictiunea sa fie recunoscut ca atare, ,,there must be a contract that suspends truth claims and protects the speaker from the charge of lying (even though his assertions may not correspond to reality)”. Un asemenea contract implica ins o injelegere semantica intre autor si citi- tor, care poate la randul sau servi ca baza pentru extinderea fictiunii. De exemply, in Istoria regilor Britaniei a lui Geoffrey de Monmouth, tim- pul si spatiul se constituie intr-un cronotop care depaseste dimensiunea referentiala a textului, intrucat autorul ndscoceste evenimente si nume ce nu au niciun fel de context. Geoffrey face aluzie de doua ori la un anume ,vultur din Shaftesbury” care ar avea darul profetiei, fara insd a explica despre ce este vorba, ca si cum cititorilor sai toate acestea le-ar fi deja cunoscute, putand deci s priceapa aluzia fara niciun fel de pro- bleme”. O asemenea strategie narativa a fost in mod corect interpretata © Hans-Robert Jauss, Question and Answer. Forms of Dialogic Understanding, Minneapolis, 1989, p. 4-10; Catherine Gallagher, ,,The rise of fictionality’, in vol. The Novel, vol. I, coord. F. Moretti, Princeton, 2006, p. 336-363, mai ales p. 338. Cu toate aceste, un comentariu din secolul al XII-lea la Eneida lui Virgil face deosebire intre intam- plari adevarate si cele fictive (fictis). Vezi Servii grammatici qui feruntur in Vergilii carmina commentarii, coord. G. ‘Thilo, H. Hagen, vol. I, Hildesheim, 1961, p. 4; Julie Orlemanski, »Who has fiction? Modernity, fictionality and the Middle Ages’, in New Literary Theory, 50, 2019, p. 145-170, mai ales p. 161 Otter, Functions of fiction’, p. 112 % Monika Otter, Inventiones. Fiction and Referentiality in Twelfth-Century English Historical Writing, Chapel Hill-Londra 1996, p. 7-8: ,Outside reference can be activated or suspended at any time, but itis always subservient to an internal «map» that emphati cally does not correspond to anything outside it” % Geoflrey of Monmouth, The Iistory of the Kings of Britain, coord. M. D. Reeve, Woodbridge, 2007, p. 37 si 281. Dupi cum observa Otter, Inventiones, p. 81, aceasta pro- vocare ludica i-a pacalit pana si pe primii traducatori ai lui Geoffrey, Wace si Layamon. Linda Hutcheon, A Theory of Parody. The Teachings of Twentieth-Century Art Forms, New York-London, 1985, p. 34, remarca faptul cA atunci cand un cititor nu ia in seam sau nuGesta Hungarorum ca parodie de gen 31 drept parodie, un exercifiu critic care implica inserarea unor perturbari sau a unor anomalii intr-un model literar normativ cu scopul de a-l face pe destinatar sa identifice discursul mascat si sA se distanteze in acest fel de mesajul fals din nivelul de suprafatA al textului”, Prin urmare, parodia opereaza cu ajutorul imitatici si, in acelasi timp, al distorsiunii trsaturilor caracteristice unui anume gen literar, stil, autor sau text”. Chiar daca popularitatea parodiei satirice a crescut in cursul secolului al XIl-lea in paralel cu revigorarea altor moduri satirice, a lui Geoffrey de Monmouth nu este (neaparat) un text satiric, pentru ca scopul parodiei nu este nici de a diminua importanta cuiva si nici de a-l rani, Parodia poate de fapt sa fie — fie pe de-a-ntregul, fie doar in parte serioasi - 0 forma de imitatie, dar cu inversiune ironica. Puterea ironiei parodice nu zvoraste pana la urma din umor, ci din capacitatea cititorului de a se implica in balansul intertextual dintre complicitate si distantare. Cu alte cuvinte, chiar si atunci cand umorul lipseste, parodia presupune totusi o oarecare distanfa critica si ironica**. Pentru a identifica parodia, trebuie sa ciutam fire narative lasate fara nicio incheiere, detalii bizare intro- duse criptic, dar ca si cum ar fi cunoscute de toata lumea, aluzii indi- recte la evenimente ce se petrec in prezentul scrierii sau chiar incercari indraznete de a umple presupusul gol istoriografic, ba chiar de a-l sufoca cu material aflat in directa contradictie atat cu cronologia acceptata in general, cat si cu autoritatile recunoscute la vremea respectiva. Toate aceste marci ale parodiei apar in Istoria regilor Britaniei a lui Geoffrey de Monmouth, care se adresa unor cunoscatori ai genului istoriografic si ai conventiilor literare caracteristice lui, ceea ce i-a permis sa recurga la modul parodic®*. Opera sa a luat de aceea forma unei lungi povestiri, sesizeaza o aluzie sau un citat cu intenfie, el acorda aluziei sau citatului locul sau firesc sau natural, adaptindu-l la contextul operei in intregimea sa. ® Stephen Gordon, Parody, sarcasm and invective in the Nugae of Walter Map’, in Journal of English and Germanic Philology, 116, 2017, nr. 1, p. 82-107, mai ales p. 86. ® Martha Bayless, Parody in the Middle Ages. The Latin Tradition, Ann Arbor, 1996, p. 3 sil2. % Hutcheon, A Theory of Parody, p. 56 si 60: desi parodia trece adesea ca fiind echiva lenta cu ridiculizarea, etosul de care ea este insojiti ar trebui mai degraba considerat ca fiind neutru, pentru ci existi de fapt un tip respectuos de parodie. Despre parodie in poezia medievala, vezi Fidel Radel, ,Zu den Bedingungen der Parodie in der lateinischen Literatur des hohen Mittelalters’, in vol. Literaturparodie in Antike und Mittelalter, coord. W Ax, R. E Glei, Trier, 1993, p. 171-186. ° Hutcheon, A Theory of Parody, p. 6 si 32 % Otter, Functions of fiction’, p. 119.32 Frorin CURTA in care izvoarele de informatie sunt omise, iar autorul este mai degraba preocupat de stabilirea autoritafii sale ca autor”. Ne putem deci pune intrebarea dacd un asemenea demers ar fi posi- bil si pentru Gesta Hungarorum. Ce-i drept, inca din anii ’30 ai seco- lului trecut, magistrul P. a fost comparat cu Geoffrey de Monmouth”. Sandor Fest (1883-1944) a observat apropierea dintre vederile sociale ale celor doi autori, atat Geoffrey, cat si magistrul P. neavand decat un dispret suveran faji de rustici (,oamenii de la fara’, dupa cum traduce Gheorghe Popa-Lisseanu)®. Janos Gyéry (1908-1973) a remarcat fap- tul ca ambii autori fac caz de etimologii. Amandoi autorii s-au slujit de legende toponimice pentru a crea un peisaj istoric si istoricizant, un fel de desfasurare spatial a memoriei colective™, Fiecare dintre cei doi autori si-a manifestat interesul pentru tema cuceririi militare si a drep- turilor ce decurg din ea. Mai sunt si o sumedenie de paralele stilistice intre Istoria regilor Britaniei si Gesta Hungarorum”, dar e greu de crezut cA o influenta direct a celui dintai text s-ar fi putut exercita asupra celui din urma. Astfel de paralele au fost mai degraba explicate ca rezultat al educatiei pe care ambii autori au primit-o la scolile din Franja®*. A ramas ” Georgia Henley, ,Geoflrey of Monmouth and the conventions of history writing in early 12-century England’, in vol. A Companion to Geoffrey of Monmouth, coord. G. Henley, and J. B. Smith, Leiden-Boston, 2020, p. 291-315, mai ales p. 30: % Jozsef Lajos Foti, ;Gog und Magog. Der anonyme Notar Kénig Bélas’, in Ungarische Rundschau, 1912, p. 618-653, mai ales p. 642; Sandor Fest, ,,Anonymus angol forrésai’, in Egyetemes Philologiai Kézlény, 1935, p. 162-180, mai ales p. 166-167, 169-170 si 174. » Fest, ,Anonymus angol forrdsai’, p. 168. ™ Janos Gyéry, Gesta regum, gesta nobilium. Tanulmény Anonymus kronikdjérél, Budapesta, 1948, p. 101-102. ™ Otter, Inventiones, p. 69. Sunt, fireste, si deosebiri demne de remarcat: in timp ce in Istoria regilor Britaniei, Brutus intemeiaza Britania, iar Corineus Cornwall, doui teritorii de amploare, in Faptele ungurilor elementele peisajului istoricizant sunt mult mai discrete — un munte numit dupa cel mai viteaz dintre rézboinici (Tarcal), riuri denumite dupa oameni executafi in apropierea lor (Laborc) sau care erau cit pe ce si se inece in apele lor (Ketel), iar un anume loc din Transilvania este numit Esculeu dup’ cuvantul unguresc pentru jurimantul cu care s-au legat bistinasii fayi de una din cipeteniile maghiare. ® Laszlé Veszprémy, ,Anonymus Gestéjinak néhiny hadtérténeti vonatkozésa’, in Hadtorténelmi Kézlemények, 106, 1993, nr. 2, p. 3-19, mai ales p. 6-7. » Daniel Bécsatyai, ,Gesta eorum digna aeternitate laudis (kéz6s motivumok Geoffrey of Monmouth és P. mester regényes gestdiban)’, in Szdzadok, 147, 2013, nr. 2, p. 279- 315, care vede att in Geoffrey of Monmouth, cat si in magistrul P, doi reprezentanji ai aga-zisei renasteri a secolului al XII-lea. % deca potrivit cAreia magistrul P.ar fi fost educat in Franfaa fost formulati de citre Janos Gyéry, ,P. mester franciaorsz4gi olvasményai’, in Magyarsdgtudomany, 1942, p. 8-25.Gesta Hungarorum ca parodie de gen 33 ins& complet neexplorata cealalta posibilitate, anume ca cele doua texte sa se asemene atat de mult fiindca sunt de fapt parodii ale aceluiasi gen. Tata ce acest articol va incerca sa faca, pe baza unei treceri in revista a literaturii contemporane despre aceasta problema, precum si a unui studiu de text ca parodie a unui anume gen de scriere istoric. Mai intai, ma voi opri asupra promisiunilor magistrului P. sia planului lucrarii sale prezentat in prolog, acordand o atentie aparte izvoarelor sale. Voi trece apoi la conceptul geografic al magistrului P., punand in contrast descri- erea Scitiei (Dentumoger) cu cea a bazinului carpatic, cu scopul de o contura peisajul istoricizant al naratiunii. Dupa aceasta, voi trece la por- tretele lui Almos, Arpad, Zolta, si Taksony, precum si ale unora dintre rizboinicii si dusmanii lor. Partea aceasta va cuprinde si o examinare amanuntita a juramantului prestat de catre Hetumoger (cele sapte cape- tenii) dinaintea lui Almos, in lumina relafiilor stabilite intre Arpad si alti maghiari de vaz in cursul cuceririi si ca urmare a daniilor de mosii. La final, voi aborda chestiunea destinatarului caruia i se adreseaza lucrarea magistrului P,, cu scopul de a identifica, pe cat posibil, cine va fi fost tinta parodiei acestuia, precum si motivul pentru care el s-ar fi apucat sa scrie acest text. In loc de ndscocirile cantarefilor fara frau la gura Magistrul P. a scris Faptele ungurilor la cererea unui prieten ce-i fusese coleg de scoala si care l-a rugat sd alc&tuiasca 0 istorie aidoma celei a Troiei sia rizboaielor purtate de greci (hystoriam Troianam bellaque Grecorum) = © genealogie a regilor Ungariei si a nobililor ei (genealogiam regum Pentru Geoffrey of Monmouth si magistrul P. ca fosti colegi de scoala la Paris, vezi Gyula Krist6, , Anonymus és Szer. Gesta Hungarorum: legenda és valésig’, in vol. Fejezetek az Alfeld kézépkori térténetébél, coord. L. Blazovich, Szeged, 2003, p. 17-21, mai ales p. 18. Pentru magistrul P, ca mergind la scoala in Orléans si nu la Paris, vezi GySry, Gesta regum, p. 36-65. Kéroly Sélyom, , Nouvelles hypothéses pour identifier lauteur «anonyme de la Gesta Hungarorum’, in Etudes finno-ougriennes, 3, 1966, p. 76-94, mai ales p. 91-92, a formulat ipoteza potrivit careia acel venerabil barbat N., prietenul magistrului P. pentru care va fi scris Faptele ungurilor, n-ar fi altul decat contele Miklés din familia Csik, care a fost intr-adevar student la Paris gi s-a cAsitorit cu o franjuzoaica. In ultima vreme, insi, se vehiculeaza tot mai mult ideea ci magistrul P. s-ar fi niscut si ar fi mers la scoala in. Italia, nu in Franja, Vezi Laszlé Veszprémy, ,, Anonymus Itélidban?”, in Szdzadok, 139, 2005, nr. 2, p. 335-352; Tudor Salagean, ,,Considerafii asupra datarii Gestei Notarului Anonim al regelui Bela’, in vol. Vocafia istoriei. Prinos profesorului Serban Papacostea, coord. O. Cristea, Gh. Lazar, Braila, 2008, p. 461-480, mai ales p. 465-466; Veszprémy, Torténetiras, p. 164-167.34 Frorin CURTA Hungarie et nobilium suorum)*’. Pomenirea Troiei trezeste amintiri din anii de scoala, cici magistrul P. isi aduce aminte cum rezumase candva »intr-un singur volum si intr-un stil propriu cartile lui Dares Frigius si ale altor autori’, probabil ca exercifiu in clas sau ca tema pentru acasi*, Ca magistrul P. se va fi folosit de lucrarea Excidium Troiae atribuita lui Dares Frigianul e un lucru demult stiut. Ceea ce pare sa fi sc4pat atentiei celor mai multi dintre cei care au comentat asupra Faptelor ungurilor este ca magistrul P. nu a satisfacut de fapt cererea prietenului sau. Orice s-ar putea spune despre Faptele ungurilor, in mod cert nu poate fi vorba de 0 istorie ca cea a Troiei si a razboaielor purtate de catre greci. In ciuda fap- tului ci a copiat uneori cuvant cu cuvant din Dares Frigianul, magistrul P. nu mai pomeneste de Troia in restul narafiunii””, Nici nu se mai face vreo legatura istorica intre eroii din Faptele ungurilor si cei din Excidium Troiae. Drept urmare, Dares Frigianul nu poate fi considerat drept izvor de inspiratie, mai ales ca acest autor este mentionat o singura data in pro- log, in contextul unei comemorari a anilor de scoala, probabil ca model pentru noua scriere". Nu acelasi lucru se poate spune despre lucrarea lui lustin, Exordia Scythica, un compendiu alcatuit in secolul al VIJ-lea. Nici autorul, nici titlul lucrarii nu sunt nicdieri mentionate, dar din ea magistrul P. a folosit din plin Exordia Scythica pentru propria-i descriere a Scifiei®”. Dimpotriva, menfiunea numelui lui Dares Frigianul si a altor Faptele ungurilor, ed. si trad. Gh, Popa-Lisseanu, Bucuresti, 2010, p. 33 si p. 99. Faptele ungurilor, p. 99. ” Gyula Kirdly, A trdjai habora a régi irodalmunkban’, in Irodalomtérténeti Kézlemények, 77, 1917, p. 1-9; Gabor Thoroczkay, ,.Anonymus latin nyelvi kilféldi forrdsai. Historiografiai attekintés’, in Turul, 72, 1999, p. 108-117, mai ales 108. Pentru pasajele copiate din Excidium Troiae, vezi Veszprémy, Torténetirds, p. 161-163. °** Balint Homan, A Szent Ldszlé-kori Gesta Ungarorum és XII-XIII. szézadi leszdr- mazéi (Forrdstanulmany), Budapesta, 1925, p. 40-41, insista totusi in a-l trece pe Dares Frigianul printre izvoarele Faptelor ungurilor, laolalti cu traditiile locale din valea Tisei superioare, Pentru felul in care magistrul P. s-a folosit de Excidium Troiae, vezi Istvan Kapitanffy, ,Anonymus és az Excidium ‘Iroiae’, in Irodalomtérténeti Kézlemények, 75, 1971, p. 726-729. Despre prolog, in general, vezi si Laszlé Kerényi, ,Ujabb gondolatok Anonymus Gestajanak prolégusarél’, in Vigilia, 1965, p. 488-491. » Pentru legiturile dintre Gesta Hungarorum si Exordia Scythica, vezi Péter Vaczy, »Anonymus és a Justinus-kivonat”, in Turul, 1944-1946, p. 1-13; Gyula Kristé, ,Az Exordia Scythica, Regino és a magyar krénikak;, in Filolégiai Kézliny, 16, 1970, p. 106 115; Jozsef Deér, Kirdlysdg és nemzet (tanulményok 1930-1947), Mariabesnyd-Godel6, 2005, p. 6-12; Thoroczkay, ,Anonymus latin nyelvi kiilféldi forrésai’, p. 109-10. Bernadette Benei, ,Kronikafolytatésok a 13. szdzad elején? Historiogréfiai attekintés’, in vol. Micae mediaevales III. Fiatal trténészek dolgozatai a kézépkori Magyarorszdgrél és Eurépérél, coord. J. Gal, B. Péterfi, A. Vadas, K. Kranzieritz, Budapesta, 2013, p. 117-132,Gesta Hungarorum ca parodie de gen 35 autori, ,,intr-un stil propriu’, e menita a stabili autoritatea magistrului P., care si-a incercat deja mana scriind o istoriei a ‘Troiei. De aceea, cititorul nu se va indoi ca si cu Faptele ungurilor el isi va indeplini cu brio misiu- nea, poate chiar mai bine decat inainte®. De fapt, autorul nostru a purces la scrierea Faptelor ungurilor dup pilda diferitilor istorici’, ceea ce arata fara putere de tagada ca genul pe care el il va fi avut in minte cand s-a apucat sa scrie nu era gesta"'. Magistrul P. isi dorea sa scrie ,,simplu si dupa adevar, pentru ca cititorii si poata vedea cum s-au petrecut lucrurile’, o alta incercare de a stabili autoritatea asupra textului®. Autorul pune in contrast lucrarea sa simpla si plina de adevar cu ,povestile inchipuite ale oamenilor de la fara” sau cu ,nascocirile cntarefilor fara frau la gura” (falsis fabulis rusticorum vel a garrulo cantu ioculatorum)*. Atat povestile, cat si nascocirile mai apar o data in text, tot in legdtura cu efortul autorului de a-si stabili autorita- tea asupra textului, adresandu-se direct cititorilor sai: Jar, dacd razboa- iele acestora si toate ispravile lor vitejesti n-afi voi sa le credeti din scrisul acestor pagini, crede{i atunci cdntecele limbute ale cantaretilor (garrulis cantibus ioculatorum) si povestile inchipuite ale faranilor (falsis fabulis rusticorum) care nici pana astazi n-au dat uitarii faptele vitejesti si razboa- iele ungurilor™*. Infelesul acestui indemn este c4, presupunand chiar ci istoria ,,adevarata” ar fi net superioara povestilor, acestea din urma sunt totusi un izvor de cunoastere a trecutului, caci ele au pastrat fortia acta et bella Hungarorum. S-a observat mai demult ca in timp ce se distan- feaza de povestitorii populari si de cntarefi, a céror versiune a istoriei Ungarici nu ar fi demna de incredere, magistrul P. foloseste si nascoceste mai ales p. 128, crede c& magistrul P. ar fi avut in minte Exordia Scythica cdnd ti pome- nea pe ,istoricii care au descris faptele romanilor” (Faptele ungurilor I, p. 102). Pentru o lista complet a ,izvoarelor” magistrului P, vezi Lordnd Szilégyi, ,P. magister forrisai és médszere’, in Magyar nyelv, 43, 1947, p. 117-127, 193-200 si 246-253. “® Veszprémy, ,Megjegyzések Anonymus stiluséréI’ p. 454. ® Faptele ungurilor, p. 100. Pentru o alta parere (conform careia genul literar caruia i-ar apartine Faptele ungurilor ar fi chiar gesta), vezi Gydry, Gesta regum, p. 55-60 si 76-96; Laszlé Veszprémy, ,Relacions @historia cultural. Croniques i trobadores catalanoarago- nesos a Hongria. Al limit de la realitat i la ficcié’, in vol. Princeses de terres llunyanes. Catalunya i Hongria a ledat mitjana, coord. F. Makk, M. Miquel, R. Sarobe, Cs. Téth, Barcelona-Budapesta, 2009, p. 235-243, mai ales p. 236. © ‘Tot atit de ilustrativa este in aceasta privin}a folosirea unor formule preluate din diplo- mele regale (de exemplu, potenter et pacifice, ca in Faptele ungurilor XLIL, p. 76; XLIV, p.77:L, p. 85; LVI, p. 94). © Faptele ungurilor, prolog, p. 34 si 100. “ Faptele ungurilor XLIL, p. 76 si 148.36 Frorin CURTA el insusi povesti, cdrora el vrea cu tot dinadinsul ca cititorii sai si le dea crezare". De pilda, la sfarsitul episodului in care Ld, Bulcsti $i Botond ajung pana la Constantinopol, cel din urmi lovind cu barda in poarta de aur a oragului, magistrul P. adaugi urmitoarele: ,,Eu, insi, fiindcé n-am aflat despre aceasta isprava in nicio carte a vreunui istoric (nullo codice hystoriographorum), ci am aflat-o numai din povestile false ale {dranilor (ex falsis fabulis rusticorum), de aceea in prezenta lucrare mi-am propus si nu o descriu”’. Autorul pretinde ca ignora ceea ce tocmai a mentionat. In plus, el pare sa fi ascultat cu atentie la povestile faranilor, inainte de ale judeca drept false”. De fapt, atat (rani, cat si lautarii apar si altundeva in text, in pasaje care nu se referd la balivernele lor®, Ambele grupuri parti- cipi la acfiunea din poveste. Lautarii fi desfata cu cantecele lor pe ducele Arpad si pe toti nobilii sai aflati la petrecerea organizata cu prilejul cuceri- rii cetafii ,,regelui Attila’, chiar in palatul ce apartinuse acelui rege. Taranii (rustici) stau la masa la acel ospat, alaturi de Arpad, desi mananca din tivi de argint si nu de aur, ca nobilii®. Daca lautarii sunt buni numai sa © Roesler, Romiinische Studien, p. 228; Lorand Benké, ,Anonymus 616 nyelvi forrésai’, in vol. A Honfoglalaskor frott forrdsai, coord. L. Kovacs, L. Veszprémy, Budapesta, 1996, p. 221-247, mai ales p. 225; Zsoldos, The Arpdds, p. 15. “6 Faptele ungurilor XLII, p. 76 si 148. © Dimpotriva, nu reiese de nicdieri ci el ar fi ascultat la nascocirile cintirefilor. Bollok, Philologia nostra, p. 72 credea c& propozifiile ritmate de la sfarsit (Faptele ungurilor LVI, p. 95) ar semnala un izvor oral, adic’ un ioculator. Totusi, dacd asa ar sta lucru rile, inseamni ci in Ungaria ioculatores cantau in latineste, ceea ce nu e confirmat nic’- ieri de niciun izvor. Dimpotriva, Elemér Malyusz, ,La chancellerie royale et la rédac- tion des chroniques dans la Hongrie médiévale’, in Le Moyen Age, 75, 1969, p. 51-86 si 219-254, mai ales p. 69, credea ci episodul in care Tuhutum, Horka, Szabolcs si Tas isi lauda victoriile unii altora ar fi dovada existenjei unor cdntece populare de slivire a eroilor, adesea de citre ei insisi, ca in poezia voguld sau ostiaka. Vezi de asemenea Karoly Sélyom, ,Anonymus énekes forrésai’, in Magyar Zenei Szemle, 1944, p. 49-55. Tot astfel, Jénos Harmatta, ,Remarques sur le lexique du latin médiéval et le substrat hongrois’, in Acta Antiqua Academiae Scientiarum Hungaricae, 23, 1975, nx. 3-4, p. 335-344, mai ales p. 341-342 pretindea ci nomen bonum accipiebant ar fi un proverb pe care magistrul P.L-ar fi preluat de la, léutarii nostri” (Faptele ungurilor XXV, p. 61 si 130). Acest proverb ar fi traducerea latineasc& a zicalei ,j6 nevet vonek’, ce apare intr-un ,,cantec eroic” de la asediul cetitii Sabac. Chiar daca prin aceasta s-ar dovedi c& ioculatores din Ungaria cAntau sau recitau in limba maghiard, nu in latineste, distanja in timp dintre cele dowd texte este de cel putin doua secole, caci Asediul cetafii Sabac nu e atestat inainte de 1478, Faptele ungurilor XXV, p. 60: ut dicunt nostri ioculatores: Omnes loca sibi aquirebant et nomen bonum accipiebant. © Faptele ungurilor XLVI, p. 154. Ca jaranii stau la masa cu ducele se leagi de ceea ce magistrul P. are de spus despre viata din Dentumoger, marele pamant al Scifiei, unde nu numai nobilii si oamenii de jos igi fac imbrciminte [din bland de samur], dar chiar siGesta Hungarorum ca parodie de gen 37 nascoceasca snoave, atunci magistrul P. ni-i descrie pe Arpad si pe nobi- lii sai ca lasand-se ademenifi de asemenea baliverne, laolalta cu {aranii cAci si unii si alfii se desfata in timpul ospafului la auzul unor asemenea cantece. In acelasi timp, cititorul care ar prefera asemenea cAntece nara- tiunii magistrului P. se afla, de fapt, pe pozifia lui Arpad, a oamenilor lui sia faranilor, care sunt cat se poate de doritori sa afle despre faptele de vitejie si razboaiele ungurilor. $i atunci de ce sunt false povestile farani- lor? Cine nu vrea asemenea basme, gandeste magistrul P, va gasi adevarul despre asemenea lucruri in ,explicatia demna de incredere pe care o di Scriptura, precum si in expunerea directa, far ascunziguri din scrierile istorice (de certa Scripturarum explanatione et aperta hystoriarum inter- pretatione rerum veritatem nobiliter percipiat)”®. Atunci cand scriu hysto- riae prin urmare, hystoriographi sunt preocupati in primul rand de o clara interpretatio. Diferenta dintre fabulae falsae si interpretatio aperta nu e numai una de substanfa (adicd una intre mit si fapte), ci si una de stil, caci, in buna traditie ciceroniana, narratio aperta este o prezentare clara, lipsita de podoabe*. Magistrul P. isi descrie propriile sale eforturi (cel pufin aga cum le va fi vazut prietenul sau, N.) de a scrie despre ,,cate fri si cgi regi si-au subju- gat” (quot regna et reges sibi subiugaverunt), dar si despre felul in care ,,cele sapte personaje principale care se numesc Hetumoger au descalecat din fara scitica” si despre ,,cum este {ara sciticd” (qualiter septem principales persone, que Hetumoger vocantur, de terra Scithica descenderunt vel qualis vacarii, porcari si ciobanii in acea fara isi impodobesc” astfel vesmintele. Rustici mai apar in text si ca luand parte la actiune. Dux Galicie le da celor sapte capetenii (Hetumoger) 3.000 de farani care sa ii intovaraseasca pe drumul spre Pannonia si si le croiasca drum prin pidurea Havas (Faptele ungurilor XII, p. 116). ,O multime de farani” (multitudine rusticorum) zideste fortireata Borsod (Faptele ungurilor XVIII, p. 55 $i 124). Nue limpede cum, ocupafi fiind cu taiatul copacilor si constructia de ceti{i, jarani mai aveau timp si de , false povesti’. Pentru terminologia sociala din Faptele ungurilor, inclusiv injelesul cuvantului rustici, vezi Lorand Szilagyi, ,,Az Anonymus kérdés reviziéja’, in Szdzadok, 71, 1937, p. 1-54 si 136-202, mai ales p. 10-22. ° Faptele ungurilor, p. 34. Traducerea lui Popa-Lisseanu (,,din examinarea sigura a docu- mentelor scrise si din interpretarea clara a faptelor istorice” - Faptele ungurilor, p. 100) este gresita. Din acest punct de vedere, Veszprémy, Térténetirds, p. 215-216, greseste comparand atitudinea magistrului P. fafa de ,,falsele povesti” cu cea a lui William de Malmesbury fafa de legenda regelui Arthur. Pentru influenfa lui Cicero asupra magistrului P, mai cu seama a lucririi Rhetorica ad Herennium, vezi Laszlé Jankovits, Hazugok, fecsegél dlmodozok. Tanulmanyok a régi magyar kéltészetr6l, Budapesta 2006, p. 9-20; Veszprémy, »Megjegyzések’, p. 454 si 456-458.38 Frorin CURTA sit terra Scithica). Altfel spus, unica diferent dintre falsele povesti ale ,ara- nilor si lucrarea magistrului P. este cA cele dintai nu au nimic de spus des- pre Scitia si nici n-au habar de Hetumoger. Concluzia nu poate fi decat ca istorisirea magistrului P. este simpla si plina de adevar, pentru ca se bizuie pe codices hystoriographorum. Adevarul e in cele scrise, nu in vorbe, fie ele rostite sau cantate. Cu toate acestea, niciuna din scrierile istorice pe care magistrul P. ne spune ca le-a consultat pentru lucrarea sa nu confine vreo informatie despre subiectul Faptelor ungurilor, anume cum Hetumoger au descalecat din fara sciticd, cum ducele Almos a venit pe lume si de ce el, inaintasul regilor Ungariei, a fost intdiul duce al Ungariei, precum si de ce celor veniti din pamantul Scifiei strainii le zic unguri, dar ei isi spun lor ingisi maghiari®. Cititorii avizaji crora li se adreseaz magistrul P.,, mai cu seam prietenul si fostul sau coleg de scoala, isi vor fi putut da negre- sit seama cA pretentia de a se fi intemeiat pe adevarul scrierilor istorice nu avea niciun temei in lucrarile mentionate. Laszl6 Veszprémy este con- vins c magistrul P. a luat in serios superioritatea izvoarelor scrise fata de povestile si cantecele lautarilor, asa cum se precizeaza in prolog®. Dar asta ar insemna pur si simplu sa ne lasim ingelati de abila disimulare a magis- trului P. Imitandu-i pe contemporanii sai, care preferau documentul scris oricarei marturii orale, magistrul P, in acelasi timp, distorsioneaza carac- teristica genului istoriografic ce se bazeaza pe izvorul scris. Pretinzand ca urmeaza pildei diversilor istorici, el se bazeaza mai mult pe pasiunea sa pentru etimologii, ba chiar pe povesti pe care le introduce fara a mentiona niciun izvor. Cand se bazeaza in mod vadit pe izvoare scrise privitoare la maghiari, precum cronica lui Regino de Prim, magistrul P. ignora cu buna stiinfa pasaje intregi, manipulind restul in aga fel incat s-l adapteze scopurilor sale narative™, De pilda, dup ce citeaza un lung paragraf din Regino, magistrul P. adauga propria sa remarca, potrivit careia scifi n-au fost niciodata subjugati niciunui imparat*. Aceasta remarca este imediat explicata ca referindu-se la ,,Darius, regele persilor” Scifii il pun pe fuga, pe el ca si pe Cyrus, ba inca si ,pe Alexandru cel Mare, fiul regelui Filip © Faptele ungurilor, p. 99. © Veszprémy, Térténetirds, p. 217. * Pentru magistrul P. si cronica lui Regino de Priim, veri Sasinek, ,Postidenie’, p. 94; Ratkos, , Anonymove Gesta Hungarorum’”, p. 835 cu nota 34; Silagi, , Die Ungarnstiirme’, p. 252 si 255-257; Laszlé Veszprémy, ,,A kalandozasok Regino krénikajéban és a magyar elbeszélé forrésokban’, in Hadtorténelmi Kézlemények, 130, 2017, nt. 3, p. 781-800, mai ales p. 789-793; Florin Curta, Oblivion and invention. Charlemagne and his wars with the Avars’, in Frihmittelalterliche Studien, 55, 2021, p. 61-88, mai ales p. 72-74. 55 Faptele ungurilor, prolog, p. 101.Gesta Hungarorum ca parodie de gen 39 si al reginei Olympiada’, Lista aceasta de infranti este impresionanté, iar Darius, cel putin, mai apare o data in discursul pe care ducele Almos il tine oamenilor lui inaintea asaltului asupra orasului Kiev’. In ambele cazuri, detaliile sunt cam aceleasi: Darius fuge inapoi in Persia, iar in urma lui lasa rusinea a 80.000 de oameni mori pe campul de lupta. Cititorii avizati ai magistrului P. vor fi fost negresit in stare s4 recunoasca episodul istoric cu pricina si s4 interpreteze aceasta referinja la independenta scifilor in acel context (antic). Cu toate acestea, independenta Scitici este mentionata nu o singura data, ci de doua ori. Prima data, magistrul P. o leaga de imensitatea spatiu- lui: Jara sciticd ins se intinde mult in lungime si in latime, iar oamenii care locuiesc in ea se numesc indeobste, pana in ziua de astazi, Dentumoger si n-au fost niciodata subjugati de vreo putere a vreunei imparatii” (nul- lius umquam imperatoris potestate subacti fuerunt)”. Independenja e aici o functie a spatiului, nu a istoriei. De aceea, confruntarea lui Darius cu scifii va fi facut aluzie la evenimente relativ recente din Ungaria. La drept vorbind, magistrul P. menjioneaza doi impara{i. Unul dintre ei, ,impara- tul germanilor’” (imperator Theutonicorum) amenin{a cu invazia Ungariei, spre a razbuna sangele regelui Petru”, Cealalta figura imperial este »imparatul din Constantinopol” (imperator Constantinopolitanus), stapa- nul unuia din vrajmasii lui Arp4d pe nume Menumorout®. El este ,,impa- ratul grecilor” (imperator Grecorum) ce trimite o armata in ajutorul lui Salan, aflat in rizboi cu Arpad si cu ungurii lui. Aluzia la conflictul dintre unguri si imparatul Manuel in decursul secolului al XII-lea este mai mult decat evidenta®. 5 Faptele ungurilor VIII, p. 110. Discursul este modelat dupa Historia Alexandri si Exordia Scythica. © Faptele ungurilor I, p. 101. S* Faptele ungurilor XV, p. 121. Magistrul P. promite cd va spune mai tarziu cum regale Andrei | s-a luptat cu imparatul german, dar aceasta promisiune n-a fost niciodata inde- plinita, probabil intentionat. ° Faptele ungurilor XX, p 125-126. © Brezeanu, «Romani» si «Blachi»’, p. 1316; Veseprémy, Torténetirds, p. 174, Pentru conflictul ungaro-bizantin, vezi Paul Stephenson, ,Manuel I Comnenus, the Hungarian crown and the «feudal subjection» of Hungary, 1162-1167”, in Byzantinoslavica, 57, 1996, p. 33-59; Marta F. Font, ,Emperor Manuel Comnenos and the Hungarian king- dom’, in vol. Byzantium, New Peoples, New Powers: the Byzantino-Slav Contact Zone, from the Ninth to the Fifteenth Century, coord. M. Kaimakamova, M. Salamon, M. Smorag Réaycka, Krak6w, 2007, p. 223-235; Janos B. Szab6, Habortiban Bizdnccal. Magyarorszdg ésa Balkan a 11-12, scazddban, Budapesta, 2013.40 Frorin CURTA Din Dentumoger si pana la campia nisipoasd de la Alpar Este dincolo de orice indoiala ci magistrul P. n-a dat de Dentumoger, numele pe care il utilizeaz pentru Scitia, in niciun izvor scris“, Nici etimologia numelui de maghiar (ce ar deriva din Magog, primul rege al Scifiei) ori anul migratiei regelui Attila din Scitia in Pannonia nu provin din niciun izvor: amandoua sunt, fard indoiala, nascocirile magistrului P® Attila intra pe scena mai intai ca urmag al lui Magog, aidoma lui Ugek (Unek), tatal lui Almos®. Intr-alta parte din text, insa, Almos apare ca descendent al lui Attila“. Tot astfel, Faptele ungurilor cuprind doua descri- eri separate ale Scifiei. In primul capitol, Scitia are ,,in spate” (adic, pro- babil, spre vest) ,,un fluviu ce se numeste ‘Thanais, cu balti mari” (probabil Donul)®. in capitolul VII, de indata ce pleaca ,,din pamantul scitic, spre apus’, Hetumoger dau de un fluviu numit Etyl (probabil Volga), pe care il trec inot, ,pe burdufuri”®*. Cele doua descrieri contradictorii ale hotarului © Pentru originea numelui, vezi Gyérgy Gyérfly, Krénikdink és a magyar dstérténet, Budapesta, 1948, p. 55-68; Dezsé Pais, ,Dentumoger’, in Magyar nyelv, 44, 1948, p. 63-64; Laszlé Gaal, ,,Dentit-mogyer’, in Magyar nyelv, 53, 1957, p. 27-35. Gyrfly era convins ci magistrul P.inregistrase o seama de traditii vechi, dintre care una se reflect in Dentumoger, despre care el ar fi aflal din izvoare orale. Ca nume etnic, Dentumoger se va fi referit asadar la ungurii de rasdrit, in timp ce denumirea geografica s-ar potrivi cu Baskiria. De fapt, numele este o combinajie a altor dou’ cuvinte, Dentu si Magor, améndoua folosite de vorbitorii de limb’ maghiara fara nicio legaturd cu povestea. Veri B. B. Ovcinnikova si Gabor Gyéni, Protovengri na Urale v trudah rossiiskih i vengerskih issledovatelei, Ekaterinburg, 2008, p. 22 si 24. © Faptele ungurilor I, p. 101. Magistrul P. va fi aflat totusi de Ecilburg, cetatea lui Attila, in Cantecul Nibelungilor (Faptele ungurilor, p. 102). © Faptele ungurilor I, p. 101-102. Faptele ungurilor V, p. 106. Vezi Imre Boba, ,One or two «Attilas» in the Gesta of Anonymus Belae Regis®”, in Ural-altaische Jahrbiicher, 62, 1990, p. 37-73; Gyérgy Gydrfly, Krénikdink és a magyar 6stérténet: régi kérdések, tj vélaszok, Budapesta, 1993, p. 128-129. © Faptele ungurilor I, p. 100-101. Faptele ungurilor VIL, p. 108. Vezi See Janos Harmatta, ,Erudition, tradition orale et réalité géographique (Le récit sur lexode des Hongrois chez Anonymus)’, Acta Antiqua Academiae Scientiarum Hungaricae, 27, 1979, p. 285-303, mai ales p. 286 si 299, care remarci ci pentru a ajunge in ,Rusia, care se cheama Susudal” (Suzdal’), potrivit noyiunit medievale despre geografia Europei risiritene, Hetumoger ar fi trebuit si treac mai intai lanjul muntilor Rifei, de care insi magistrul P. habar n-are. Primul care a observat dife- rena dintre cele dowa descrieri ale hotarelor Scigiei a fost Jozsef Deér, ,,Szkitia lefrasa a Gesta Ungarorumban’; in Magyar Kényvszemle, 1930, p. 243-263. Veri de asemenea Janos Horvath, , Anonymus et le manuscrit de Kassa’, in Acta Litteraria Academiae Scientiarum Hungaricae, 16, 1974, p. 197-230, mai ales p. 206-208; Jénos Harmatta, ,Anonymus a magyarok kijévetelérdl’, in Antik Tanulmdnyok - Studia Antiqua, 24, 1977, p. 206-220.Gesta Hungarorum ca parodie de gen a de apus al Scifiei au fost de obicei interpretate ca un semn al nepricepe- rii magistrului P. in a impaca dou izvoare diferite”. Cu toate acestea, in cazul Donului, mentiunea fluviului Thanais ar putea fi in legatura cu un episod ulterior, in care Arpad il pacaleste pe Salan, care ii promite fara si-i dea seama de consecinfe ca ii va da ,,doua ulcioare (agungulas) pline cu apa de Dunare gi un braf de iarba din campia nisipoasa de la Olpar (sarcinam de herbis sabulorum Olpar)’. Magistrul P. tine s& explice c& motivul cererii lui Arpéd ar fi fost, chipurile, dorinja lui de a compara iarba cu pricina cu aceea din Dentumoger, precum si apa Dunirii cu cea a fluviului Don (aquis Thanaydis)®. E vorba, asadar, de o proba a calitaii noii patrii. Cat despre Etyl, se pare c magistrul P. ar fi profitat de ocazie ca s& mentioneze c4, in ciuda numeroaselor lor merite si calitafi, scifii care emigrasera cu Hetumoger erau (inca) pagani, cici ei au trecut fluviul inot super tulbou sedentes ritu paganismo®. Nu e lipsit de semnificatie faptul ca expresia more paganismo apare atat in episodul juramAntului pe care cele »gapte persoane de cApetenie” |-au facut atat una alteia, cat si lui Almos inainte de plecarea din Scitia, cat si in episodul celuilalt juramant prestat de catre cele sapte cdpetenii ale cumanilor dinaintea lui Almos”. Inainte © fn cazul traversarii raului Etyl de catre Hetumoger, Harmatta, ,,Erudilion’, p. 303, sus- fine ca izvorul folosit de magistrul P. va fi fost bulgar de pe Volga (saw un alt izvor, precum raportul cilugirului dominican Iulian, la rindu-i bazat pe izvoare bulgare). Intr-adevar, numele pe care magistrul P.il foloseste pentru Bulgaria de pe Volga este ,Bular” (Faptele ungurilor LVI, p. 168), un cuvant de origine ciuvasi, limba cea mai apropiati de aceea pe care se presupune ci o vorbeau bulgarii de pe Volga. Vezi Lorand Benké, Név és térténelem. Tanulmdnyok az Arpdd-korbél, Budapesta, 1998, p. 66; Ovcinnikova si Gyéni, Protovengri, p. 27. Potrivit lui Lorind Benké, ,Omagyar szélés nyomai Anonymusnal’, in Magyar nyelv, 92, 1996, nr. 2, p. 187-189, more bulgarico (Faptele ungurilor XIV, p. 50) $i bulgarico corde (Faptele ungurilor LI, p. 87) ar fi doua expresii bazate pe vechi proverbe unguresti (si/sau pe stereotipuri etnice) despre bulgarii de pe Volga (si nu despre cei din Peninsula Balcanica). Vezi si Sandor Eckhardt, ,Anonymus délyfs bolgarjai’, in Magyar nyely, 56, 1960, p. 248-250, © Faptele ungurilor XIV, p. 119. © Faptele ungurilor VU, p. 41. Despre ,felul piginesc” din Gesta Hungarorum, vezi Laszlé Veszprémy, ,More paganismo: reflections on the pagan and Christian past in the Gesta Hungarorum of the Hungarian Anonymous Notary’, in Historical Narratives and Christian Identity on a European Periphery. Early History Writing in Northern, East Central, and Eastern Europe (c. 1070-1200), coord. 1. 1. Garipzanov, Turnhout, 2011, p. 183-201 ° Faptele ungurilor V, p. 106. Almos si oamenii sai au prestat si ei juramant dinaintea cuma- nilor, dar nu more paganismo, poate pentru ca la momentul acela, Almos avea deja de par- tea sa pe Sfantul Duh (cuius adiutor erat Sanctus Spiritus), care l-a ajutat si dobindeasc& victoria asupra cumanilor si a ducilor rutenilor (Faptele ungurilor VIII, p. 22-23). Expresia42 Frorin CURTA de a ajunge in ,Rusia, care se cheami Susudal” (Rusciam, que Susudal vocatur), Hetumoger n-aveau nimic de mancare in afara a ceea ce tinerii lor puteau procura, fiind ,la vanat aproape in fiecare zi. De aceea, din ziua de atunci si pana in prezent (usque ad presens), ungurii sunt mai buni vanatori decat celelalte popoare””!, Astfel de observatii piezise si paralele cu situafii sau evenimente contemporane sau aproape contemporane apar adesea in capitolele de inceput ale Faptelor ungurilor. In afara faptului ci sunt buni vanatori, ,,cu arcul si cu sigeata’, scifii ,erau mai presus decat oricare alta natie din lume. $i cd asa au fost, afi putea-o cunoaste dupa urmasii lor’, ungurii din vremea magistrului 2” La cateva pagini dupa ce a explicat ci numele maghiarilor vine de la Magog, magistrul P. isi intrerupe descrierea Scitiei si a scifilor pentru a lipseste si din relatarea celor intimplate dup cucerirea cetaii Ung, cind Almos dimpreund cu ai sii ,au sacrificat pentru zeii nemuritori (diis immortalibus magnas victimas fecerunt)” ‘aptele ungurilor XI, p. 50 si 118). Dimpotriva, Ketel si fiul su Tolma sunt inmormantaji la Komarno more paganismo (Faptele ungurilor XV, p. 52) si aceeasi expresie este folositi pentru marele ospij (magnum aldamas) de pe varful muntelui, pe care Ond, Ketel si Tarcal L-au organizat dupa ce ucisesera cel mai gras cal” (equo pinguissimo; Faptele ungurilor XVI, p-53 si 121). Acest din urmi episod e cu siguranta comic, cici la marele ospat nu a fost man- cat decat un singur cal, ce-i drept, cel mai gras. Vezi Janos Horvath, ,Die Persdnlichkeit des Meisters P. und die politische Tendenz seines Werkes’, Acta Antiqua Academiae Scientiarum Hungaricae, 19, 1971, p. 347-382, mai ales pl. 380. Dimpotriva, cind Arpad organizeazi un alt aldumas impreuna cu oamenii sai, tot more paganismo, tonul este cat se poate de serios, fard niciun efect comic (Faptele ungurilor XI, p. 60 si 129). Pe de alt& parte, joaca cu arcul si sigetile, more paganismo, e pentru cei tineri (Faptele ungurilor XLVI, p. 82). ” Faptele ungurilor VII, p. 41 si 108. In afara tinerilor scifi, in Faptele ungurilor mai vaneaza si Arpad impreuni cu rizboinicii sai (Faptele ungurilor L, p. 158), precum si regi Ungariei de mai tarziu (Faptele ungurilor XV, p. 121). Pentru notiunea de Ruscia la magi trul P, vezi Marta F Font, ,Poniatiie Ruthenia/Ruscia, Galicia, Lodomeria v hronike ven- gerskogo hronista Anonima’, in Studia Slavica Academiae Scientiarum Hungaricae, 42, 1997, nr. 3-4, p. 259-269. ® Faptele ungurilor I, p. 103. Aidoma tinerilor scifi care vaneazi cu arcul si sigeata, cei- lalfi tineri (alii iuvenes) ,.faceau jocuri cu arcul si sige{ile” Ia turnirul organizat in ,cetatea regelui Attila” (aptele ungurilor XLVI, p. 82 si 154; traducerea acestui fragment ficuta de citre Popa-Lisseanu e defectuoasa). Cu toate acestea, scifii sunt mai buni chiar decit urmasii lor, ungurii, cici in rizboaiele pe care le-au purtat, ,nu se gindeau si ia nimica din prada, ca urmasii lor (de posteris suis) de ast&zi” (Faptele ungurilor I, p. 36 si 103) {In plus, valahii si slavii, ,cei mai josnici oameni din lume (viliores homines essent tocius mundi)", manuiesc si ei arcul si sigeata (Faptele ungurilor XV, p. 61 si 131; din cauza mandriei patriotice, traducerea acestui pasaj de citre Popa-Lisseanu este gresita). Se prea poate ca, avand in vedere cat de des sunt menfionate arcurile si sigetile in Faptele unguri- lor, remarca magistrului P. despre valahi si despre slavi si fie meniti a submina stereotipul etnic privitor la unguri ca vanitori iscusifi.Gesta Hungarorum ca parodie de gen 48 insera o explicatie a numelui de unguri: ,$-au numit unguri dupa forta- reata Ungu, fiindca dupa ce au subjugat pe slavi, cele sapte personaje de cApetenie, intrand in Pannonia au zabovit aici mai mult timp””. Trebuie totusi remarcat faptul ca ceva mai tarziu, etimologia cu pricina este folo- sita in batjocura de catre unul din adversarii lui Arpad, Salan, care ,i-a numit in ras hunguari” (pro risu Hunguaros apellavit)”*. Inca si mai intere- sant din acest punct de vedere este faptul ca derivarea numelui ungurilor de la fortareata Hung este al doilea caz de folosire a etimologiei din Faptele ungurilor, dupa acela in care numele maghiarilor este derivat din Magog. Tinand seama de faptul ca in aceasta parte din text e vorba de trecutul legendar si de origini, ne-am fi asteptat la mai multe cazuri de folosire a etimologiei. Cu alte cuvinte, magistrul P. imita si distorsioneaza stilul si moda istoriografiei din vremea sa”. ‘Tara sciticd pe care ungurii au parasit-o este ,departe de zona tropi- cala” (a torrida zona remotior), dar imbelsugata. Scifii traiau in corturi de pasla (tenptoria de filtro parata) si se imbracau in ,blanuri de samur sialte animale salbatice”, Aveau ,,multe vite’, hrinindu-se cu carne, peste, lapte si miere. in plus, ,,aveau aur si argint, precum si pietre pretioase care se gaseau ca si pietrele obisnuite in fluviile acelei fari”’*. Dintre aceste fluvii, numai Thanais (Don) este amintit ca fiind la hotarul Scifiei, in spate” (a tergo)”. Dimpotriva, cea mai importanta trasatura a Pannonici, despre care ni se spune cA este o {ara extraordinar de bun, este faptul cA pe acolo ,,curg cele mai renumite izvoare de ape (fontes aquarum), ® Faptele ungurilor I, p. 103-104. Aceeasi explicatie etimologica apare i in capitolul XIN, p. 118, numai ca acolo magistrul P. insist asupra faptului c& ,numirea aceasta dai- nuieste in toati lumea pana in prezent (ad presens)”. % Faptele ungurilor XIV, p. 50 si 119. Avem de a face aici cu o distanjare ironic’, dupa cum arati si discursul lui Arpad dinaintea rizboinicilor sii, care, din cauza ingimfa- rii bulgarilor” (per superbiam Bulgarorum) se numesc ,hungari, dup’ fortireaa Hungu” (Paptele ungurilor XXXIX, p. 73 si 144). Cel care a remarcat cel dintdi cA remarca lui Salan semnaleazi distanja ironic’ a fost Lészlé Veszprémy, ,,A kronikés nevet - cum vultu hilari et iocoso’, in vol. Auxilium historiae. Tanulmanyok a hetvenesztendés Berényi Ivdn tiszte- letére, coord. 'T. Kormendi si G. Thoroczkay, Budapesta, 2009, p. 397-404, mai ales p. 399. *S Julia Verkholantseva, ,Language as artefact: the practice of etymologia in the narratives about the origins of the Slavs’, in vol. Etymology and Wordplay in Medieval Literature, coord. M. Males, Turnhout, 2018, p. 245-69, mai ales p. 251 % Faptele ungurilorl, p.36, 37 si102 (cu modificari, pentru cd traducerea lui Popa-Lisseanu este pe alocuri gresita). Aurul, argintul si pietrele pretioase sunt amintite inci o data la p. 34, intr-un pasaj in traducerea ciruia, din motive numai de el stiute, Popa-Lisseanu introduce si margaritare. 7 Faptele ungurilor I, p. 34 si 100.4 Frorin CURTA Dunirea si Tisa si alte prea vestite ape, pline cu peste bun’. Dunarea leaga Pannonia cu alte locuri, caci apa ei ,,curge de la Ratisbona [pana] in Grecia (a Ratisbona in Greciam descendit)””. Dunarea functioneaza in Pannonia aidoma fluviului Thanais in Scifia, adica drept o priveliste (dar siun gust) spre casa; pana si Arpad vrea sa stie care dintre cele doua flu- vii are apa cea mai buna®. Dat fiind ca apa Dunirii slujeste drept pavaza, e normal ca in apropierea ei sa se afle si centrul puterii politice*'. Attila vine in Pannonia cu oastea sa, pune stapanire pe fara dupa ce fi alunga pe romani si alege un loc pentru ,,resedinta sa regal, langa Dunare, mai sus de Apele Calde (iuxta Danubium super Calidas Aquas)”®. Tisa, pe de alta pare, are rolul unei axe a cuceririi. Cand pornesc la lupta impotriva diversilor lor vrajmasi, ungurii trebuie intotdeauna sa traverseze acest fluviu, singurul ale cérui vaduri magistrul P. le stie pe nume. Osbé si Velek trec Tisa de mai multe ori, o data prin vadul de la Ltic (in portu Lucy), alt& data pe la Béd (in portu Beuldu)®. Dimpotriva, cand s-au por- nit asupra lui Menumorout, Tas, Szabolcs si Tuhutum au trecut acelasi fluviu prin vadul de la Lad (in portu Ladeo)*. Mai tarziu, Tas si Szabolcs il vor traversa pe la Drogma in portu Drugma), inainte de a se intoarce peacelasi drum**. Zovard, Kadocsa si Vajta trec Tisa pe la Kanjiza pentru ase indrepta impotriva lui Glad®. Spre deosebire de multe alte toponime din Gesta Hungarorum, magistrul P. nu ofera nicio explicatie etimolo- gic pentru numele niciunuia dintre aceste vaduri, cu exceptia Vadului Grecilor (portus Grecorum), despre care aflam ca si-a dobandit numele de la multimea de greci care s-au inecat incercand sa treaca fluviul pe % Faptele ungurilor IX, p. 44 si 111. Calitatea descrierii este augmentat de un citat din psalmul XLII (fontes aquarum, ,apa izvoarelor”). Cei care judeci Pannonia ca fiind o fara extraordinar de buna sunt ducii rutenilor (Faptele ungurilor IX, p. 111). Pe lang aur si sare, in ‘Transilvania sunt ,cele mai bune réuri” (Faptele ungurilor XXV, p. 131). ® Faptele ungurilor XXXVIUL, p. 72 $i 143. Lui Madgearu, Romédnii, p. 21, aceasti propo- zilie fi pare a fi un indiciu al faptului cd magistrul P. ar fi trait si scris in decursul secolului al XI-lea, Cu toate acestea, Madgearu nu pare si ia in seama faptul c&, potrivit magis- trului P, fara ce se intinde de la Dunare la Marea Neagra se numeste Macedonia (Faptele ungurilor XLIV, p. 151). % Faptele ungurilor XIV, p. 119. ® Faptele ungurilor XLIV, p. 149. © Faptele ungurilor I, p. 35 si 101 © Faptele ungurilor XX, p. 57 si 126; L, p. 85 s1 159. * Faptele ungurilor XX, p. 57 si 126. Faptele ungurilor XXVUL, p. 6 si 133. Faptele ungurilor XLIV, p. 150. 3 5Gesta Hungarorum ca parodie de gen 45 acolo, fugind de pe cmpul de batalie unde Arpad si oamenii lui i-au infrant pe Salan si pe aliatii sai”. Alte rauri sunt amintite in informatia pe care Almos si oamenii lui o primesc de la ducele Galitiei si de la tovarisii sii (dux Galicie ceterique consocii sui): Vih, Mures, Cris si Timis"*. Despre cel dintai, magistrul P. stie ca este hotarul {arii conduse de ducele cehilor (dux Boemorum)®. Arpad ii da lui Ketel o mare mosie in apropierea confluenfei raului Vih cu Dunarea”, Timigul este si el o granifa naturala a teritoriului stapanit de Glad, care se intinde de la Mures pana la cetatea Orgovei”. Pentru a-l infrange pe Glad, a trebuit mai intai ca Zovard, Kadocsa gi Vajta s& treacd © Faptele ungurilor XXXIX, p. 73 si 144-145. Pentru o alta explicayie a numelui vadului, veri Gydrfly, , Abfassungszeit’, p. 220. Mai este un alt vad al cdrui nume este explicat eti- mologic in Gesta Hungarorum. Vadul de la Megyer, pe unde Arpad si nobilimea lui tree Dunirea impotriva romanilor se numeste astiel , fiindca cele sapte personaje principale, care s-au numit Hetumoger, au trecut aci, cu corabiile lor, Dunirea (quod VII principales persone, qui Hetumoger dicti sunt, ibi Danubium transnavigaverunt)” (Faptele ungurilor XLVI, p. 81 si 153). ® Faptele ungurilor XI, p. 47 si 114. Mai multe rauri sunt mentionate numai (cite) o data in Gesta Hungarorum: Almas (Faptele ungurilor XXVI, p. 131), Bodva (Faptele unguri- lor XVII, p.124), Capus (Faptele ungurilor XXVU, p. 132), Kérdgy (Faptele ungurilor L, p. 159), Nyérad (Faptele ungurilor XXXII, p. 136), Rakos (Faptele ungurilor XLVI, p. 153), Tapolca (Faptele ungurilor XXXI, p. 135), Tolesva (Faptele ungurilor XV, p. 120) si Vajas (Paptele ungurilor XLI, p. 146). Laolalta cu marele numar de nume de cetii si de paduri, numele de réuri constituie un nivel toponimic dens, pe care magistrul P. fl suprapune peisajului din fundalul cuceririi maghiare. Rezultatul acestui procedeu narativ este ceea a fost pe drept cuvant denumit ,,romantul toponimic”; vezi Anonymus and Master Roger, coord. M. Rady, L. Veszprémy, J. M. Bak, Budapesta-New York, 2010, p. xxvii, Pentru 0 hart cu toate toponimele si hidronimele ce apar in Gesta Hungarorum, vezi Gydrfly, »Anonymus Gesta Hungaroruma’, p. 206, republicat in Gyérgy Gyirfly, Az Arpad-kori Magyarorszdg térténeti féldrajza, vol. IV, Budapesta, 1998, p. 42 © Faptele ungurilor XXXV, p. 69. Pentru raul Véh ca granifé a cuceririlor lui Zovard, Kadocsa si Huba, vezi Faptele ungurilor XXXVIL, p. 141. % Faptele ungurilor XV, p. 120. Fiul lui Ketel, Alaptolma va construi mai tarziu in acel loc cetatea Komarno. ‘Tot astfel, Arpéd fi di magnam terram lui ‘Tarcal la confluenta raului Bodrog cu Tisa, iar ,tot in locul acela, a construit ulterior o fortireat’ de pamant care {in timpul de fafa poarta numele de Himesudvar” (Faptele ungurilor XVII, p. 123). Raul Bodog este granija stipanirii lui Salan, pe care ungurii ar face bine si n-o treaca, ,pentru ca nu cumva, venind el cu ajutorul grecilor si al bulgarilor, si le ceara socoteala de fapta lor cea urata si si nu lase pe nimenea care, intorcindu-se acasa, si vesteasc& bucutia sc’- pirii sale” (Faptele ungurilor XIV, p. 119). ° Faptele ungurilor XI, p. 115. Impresionat de cunoasterea aprofundaté a geografiei teritoriului dintre Mures, Tisa si Dunire (Banatul asupra céruia stapanea Glad), Lorand Benké, ,,Anonymus és az ittebei bencés monostor’, in vol. Jubileumi csokor Csapodi Csaba tiszteletére. Tanulményok, coord. M. Rozsondai, Budapesta, 2002, p. 31-37, mai46 Frorin CURTA Timigul pe la Vadum Arenarum, dar Glad ,,impreuna cu o mare armata de calarefi si de pedestri, cu ajutorul cumanilor si bulgarilor si valahi- lor” i-a impiedecat sa o facd. Asijderea, ducele Menumorout si oamenii sai igi apara stapanirea la raul Cris impotriva lui Tuhutum sia fiului sau, Horka®. Pentru a cotropi {ara lui Menumorout, care se afla intre ‘Tisa si padurea Igfon, ,care este situata inspre Ardeal (qui iacet ad Erdeuelu)”, Tas si Szaboles trebuie s& treacd Crigul pe la Szeghalom™. Precizia descrierii geografice din aceste pasaje este in contradictie flagranta cu caracterul vag al descrierii peisajului Scitiei. Arpéd si oamenii lui traverseaza raul S: printr-un loc ,,unde se varsa in el apa” raului Hernad, asezandu-si tabara langa raul Hejé, intre Tisa si Eméd”. La inceputul expedifiei lor, Zovard, Kadocsa si Huba ,,au plecat din locul ce se numeste Paszté, mergand clare pe lang’ raul Hangony si au trecut apa aceasta, lang’ raul Saj6”*. Toate aceste detalii au menirea de a inspira increderea: autorul stie foarte bine despre ce vorbeste, si trebuie prin urmare sa fie o autoritate in materie de asemenea lucruri. fn plus, el cunoaste si cum denumirile s-au schimbat de-a lungul timpului, precum si distanta in timp dintre vremu- rile lui Arpdd si epoca sa. De exemplu, atunci cand povesteste cum Arpad si nobilimea lui, ajungand la raul Nydrd, si-au facut tabara langa paraiele de acolo, magistrul P. adauga urmatoarele: ,,in locul ce se numeste acum Kacs (qui nunc dicitur Casu)”. Imediat dupa aceasta, mai apare un alt detaliu privitor la vremurile magistrului P. Orstir a inaltat acolo 0 cetate, »care poarté acum numele de fortareata Orstir (quod nunc castrum Ursuur nuncupatur)””. Autorul e nu numai cunoscator intr-ale trecutului; el stie tot atat de bine si geografia Ungariei din vremea lui. In timp ce intentia lui va fi fost sd le spuna cititorilor ci cetatea Orsur a fost astfel denumita dup4 numele intemeietorului ei (ca si cum acest lucru n-ar fi fost deja cunoscut), magistrul P. isi presara naratiunea cu toponime pentru a-si convinge cititorii ca se pricepe la perfectie cand vine vorba de realitatile ales p. 33-35, credea ci magistrul P.ar fi vizitat zona cu pricina in drumul su spre Bizan\, unde ar fi fost trimis ca sol al regelui ® Faptele ungurilor XLIV, p. 150. Timigul e atat fluvius cat si amnis. ® Faptele ungurilor XXU, p. 128. Pentru raul Cris ca granifi a altor stapaniri, vezi Faptele ungurilor XXXI, p. 136. % Faptele ungurilor XI, p. 115; XXVIII, p. 133. Mai tarziu, mergind impotriva lui Menumorout, Osbé si Velek traverseaza acelasi rau pe la Cervinus Mons (Faptele unguri- lor L, p. 86) % Faptele ungurilor XXXI, p. 135. % Faptele ungurilor XXXII, p. 137 (cu modificari), © Faptele ungurilor XXXIL, p. 66 si 136.Gesta Hungarorum ca parodie de gen a toponimice din regat, chiar pan la cele mai mici amanunte”. De aceea, folosind adverbul nunc, el poate cateodata sa strice ordinea logica si cro- nologica a evenimentelor. Imediat dup ce traverseaza Tisa, Tas, Szaboles si Tuhutum ,,si-au agezat tabira in locul unde este acum” Szaboles (ubi nunc est Zobolsu), unde locuitorii {arii li se supun, oferindu-si copiii drept ostateci”. Una dintre cele trei capetenii maghiare, Szabolcs, ridica o cetate pe malul Tisei, numita in zilele noastre Szaboles (nunc castrum Zobolsu nuncupatur)". Ca si cum ar fi stiut dinainte ce avea sa faci Szabolcs, locu- itorii {arii se arunca prin urmare la picioarele cuceritorilor chiar in locul in care unul dintre ei avea sa ridice cetatea. Uneori, nunc apare chiar si atunci cind magistrul P. vrea si scoata in evidenfa evenimente ce au avut loc intre cucerire si vremea sa. Bundoard, Eléd primeste de la Arpad 0 intinsa padure, ,care se cheama acum (nunc) Vértes dupa scuturile ce au parasit aci” germanii'', Denumirea padurii vine de la cuvantul unguresc pentru platosa (vért, care s-ar putea sa fi fost initial cuvantul pentru scut), dar acest pasaj se refer clar la un episod din 1051, cand armata impara- tului Henric al IlI-lea a fost silita s bata in retragere, fara lupta. Potrivit unei tradifii amintite in Evul Mediu, soldatii germani si-ar fi abandonat scuturile pe micile dealuri numite Vértes'”. Cand nu sunt niciun fel de rauri care s§ marcheze granifele, muntii joaca rolul de inlocuitor. In acest caz, ci pot fi intarii inc si mai mult spre apirarea fruntariilor {ari De exemplu, dupa ce ajung la Zalau, Szabolcs si Tas traseaza hotarul stapanirii lui Arpad pana la Poarta % Multi cred cA magistrul P. cunostea unele parti ale regatului mai bine decat pe altele. De exemplu, potrivit lui Jénos Belitzky, ,Feltételezések Anonymus és a Gesta Hungarorum Egri es Eger-egyhazmegye vonatkozsair6l’, in Agria, 15, 1977, p. 33-62, magistrul P. ar un bun cunoscator al regiunii Eger din nordul Ungariei de astizi. Franti’ek Musil, ,Gesta Hungarorum a historicko-zemepisny obraz Slovenska’, in Historicky éasopis, 52, 2004, ny. 3, p. 433-450 e de parere ci magistrul P. cunostea destul de bine parjile de sud-est si din centrul Slovaciei de astizi, dar nu si pe cele din vestul {arii. ® Faptele ungurilor XX, p. 57 si 126. ‘ Faptele ungurilor XI, p. 58. Asijderea, Szabolcs si Tas, mergind de-a lungul Tisei ajung ,la locul care se cheama acum” Sérvar, unde ‘Tas ridica o cetate care ,,se cheami acum?” Sirvar (Faptele ungurilor XXI, p. 127). Potrivit lui Gyula Kristé, ,Szaboles vezér’, in Jésa Andrés Mitzeum Evkényve, 43, 2001, p. 265-270, cipetenia maghiara Szaboles a fost inventati de citre magistrul P, pe baza toponimului (Puszta-)Szaboles. Explicafia etimo- logica ,pe dos” a lui Krist6 nu explica ins repetarea informatiei privitoare la toponim(ul actual) si nici schimbarea ordinii cronologice a evenimentelor. ‘I Faptele ungurilor L, p. 84 $i 158. '@ P4l Engel, The Realm of St. Stephen. A History of Medieval Hungary, 895-1526, Londra-New York, 2001, p. 30; Anonymus and Master Roger, p. 107 cu nota 2.4B Frorin CURTA Mesegului (meta regni ducis Arpad esse in porte Mezesina). Drept urmare, ei poruncesc localnicilor sa ridice porti de piatra (portas lapideas), pre- cum gi ,,0 ingraditur’ mare de copaci (clausura magnam de arboris) la marginea regatului”™. Gelou incearca si-l opreasci pe Tuhutum la Poarta Mesesului, dar adversarul sau, migcindu-se cu iuteala, ajunge la raul Almas, unde il invinge pe Gelow'®*, Spre deosebire de Scijia, Pannonia e plina de locuitori, care au atat cetifi, cat gi alte asezari. Cei impotriva cérora Arpad ii trimite pe Zovard, pe Kadocsa si pe Huba sunt numiti ,poporul din fortaretele Gemer si Nograd (populum de Astro Gumur et Nougrad)”. De-abia mai tarziu aflim cA e vorba despre slavi, ,care dintru inceput erau ai ducelui Sala”, De la o alta cetate, (H)ung, vine numele ungurilor. Langa ea, cuceritorii maghiari ocupa un loc numit Muncaci, ,,fiinded au ajuns cu cea mai mare munca in {ara pe care au dorit-o”", Aceasta etimologie scarfaie, pentru ca eroii magistrului P, care au venit tocmai din Scitia, purtand razboaie prin Ruscia si infrangand atatea obstacole, se trezesc acum si dea nume unui loc dupa cea mai mare truda la care au fost, chipurile, supusi - traversarea muntilor. Numele multor altor locuri din Pannonia sunt explicate in ter- meni a fel de bizari, Atat un rau (Loborc), cat si un munte (Zobor) igi iau numele de la persoane executate prin spanzuratoare™. Un parau e denu- mit Ketelpataka ,,in batjocura” (vocatus est per risum), caci Ketel era cat pe ce si se inece acolo, cand |-a traversat in drumul lui spre Salan’**. Muntele Tarcal si-a primit numele de la un soldat neobosit” (miles strennuissi- ‘03 Faptele ungurilor XXII, p. 59-60 si 128. Despre obsesiva preocupare a magistrului P. cu granite fixe, vezi Nora Berend, The medieval imagery of frontiers in Hungary’, in Quaestiones Medii Aevi Novae, 16, 2011, p. 171-177, mai ales p. 171. ‘0 Faptele ungurilor XXVI, p. 131-132. ‘95 Faptele ungurilor XXXII, p. 66, 137 si 138. Despre slavii din Gesta Hungarorum, vezi Jinos Melich, ,Bolgérok és szlivok (Adalék Anonymus Szalin fejedelemrél sz6l6 fejeze- tienek hitelessége kérdéséhez)”, in Magyar nyelv, 17, 1921, p. 1-15 si 65-78; Benké, Név és torténelem, p. 66-69. ‘6 Faptele ungurilor XII, p. 116. Magistrul P. considera cA toponimul provine din cuvan- tul maghiar pentru truda, munka. \ Faptele ungurilor XIU, p. 117-118; XXXVI, p. 141. Este demn de remarcat faptul c& prin spanzuritoare mor in mod rusinos si capeteniile maghiare Lél si Bulcst, atarnate in furci langa raul Inn (Faptele ungurilor LV, p. 164). Raul ce marcheaza graniga dintre Pannonia si germani se numeste Lapincs in ungureste, pentru ci romanii care au fugit din Veszprém au trecut acel rau inot, ,pe ascuns” (Faptele ungurilor XLVIII, p. 156) Etimologia magistrului P. pare sa se foloseasca de verbul maghiar lappang (a sta in ascun- zis, a sta la pind). ‘08 Faptele ungurilor XV, p. 52 si 120.Gesta Hungarorum ca parodie de gen 49 mus), nu din cauza unor fapte de arme nemaipomenite, ci pur si simplu pentru ca el a ajuns in varful muntelui primul, inaintea tovarasilor sai’. Avem de a face fara doar si poate cu un peisaj ,,istoricizant’, dar nici una din aceste povesti nu e eroica'"”. Distanta ironic se masoara in aceste cazuri prin toponime, fiecare dintre ele derivat dintr-un efect contrar. Tot asa stau lucrurile si cu toponimele ce provin din cuvinte din limba maghiara, Arpad si nobilimea sa se duc pana la muntele Szerencs si ,pri- vind, peste acele locuri muntoase, calitatea locului acela, au numit locul «plicut», ceea ce se tilmaceste pe limba lor szerelmes, fiindca le-a plcut mult locul acela (nominaverunt locum illum amabilem, quod interpreta- tur in lingua eorum zerelmes, eo, quod multum dilexerunt illum locum)”"". Un alt exemplu de folosire similar a etimologiei este Eskiilld, locul unde, dupa moartea lui Gelou, localnicii, de buna voie dind mana, au depus juramAnt lui Tuhutum, acceptandu-l ca domnul lor. Magistrul P. preci- zeaza: ,$i din ziua aceea localitatea aceasta se cheama Eskiillé, fiindca acolo au facut jurimantul (habitatores terre [...] sua propria voluntate dex- tram dantes dominum sibi elegerunt Tuhutum; a die ille locus nuncupatus est Esculeo eo, quod ibi iuraverunt)”"?, Un al treilea exemplu se refer la © etimologie maghiara. Od cladeste o cetate pe malul Dunarii pe care a numit-o in limba localnicilor (vulgariter) Szekcsé, pentru ca acolo si-a agezat scaunul si resedinja’". Cu toate acestea, nu toate etimologiile se bazeaza pe limba maghiara. Ete, fiul lui Ond, ridicd o ,,fortareafa foarte puternica” intre Alpar si vadul de la Béd. Slavii din partea locului au denumit aceasta cetate ,Csongrad, adici Cetatea Neagra (secundum yadi- oma suum Surungrad, id est nigrum castrum)""*. Ar fi desigur de infeles daca autorul ar adauga aici o anecdota sau o explicatie privitoare la moti- vul pentru care slavii au numit aceasta cetate ,neagra’, dar magistrul P. nu ‘0 Faptele ungurilor XVI, p. 53 $i 120. 80 ‘Tudor Silagean, Tara lui Gelou. Contribufii la istoria Transilvaniei de nord in secolele IX-XI, Cluj-Napoca, 2006, p. 56. U1 Faptele ungurilor XVI, p. 54 si 123. Ironia e cu atat mai mare cu cat locul cu pricina, daca e intr-adevar movila Nagy-hegy din zilele noastre, se afl la numai 21 m deasupra nivelului mirii (Anonymus and Master Roger, p. 47 cu nota 2). “2 Faptele ungurilor XXVI, p. 63 si 132. Cuvantul maghiar pentru jurimant este eskii. Vezi Janos Melich, , Anonymus népetimoldgiajahoz’, in Magyar nyelv, 1934, p. 41-43 " Faptele ungurilor XLVI, p. 82 si 155. Magistrul P. deriva Szekes6 (Zecuseu) din cuvan- tul maghiar pentru scaun (szék). Despre strategia narativi a magistrului P, care vara cuvinte din limba maghiari in textul latinesc si despre calcurile sale sintactice si lexicale, vezi Harmatta, ,Remarques’, p. 343. 4 Faptele ungurilor XL, p. 74 si 145.50 Frorin CURTA mai are nimic de spus despre aceasta. De ce e oare mentionata etimologia slava? Aceasta nu e singura etimologie din capitolul XL al Faptelor ungu- rilor. Cu putin inainte, autorul explica cum Arpad ,,a oranduit toate legile consuetudinare ale regatului si toate drepturile, cum sa fie slujiti ducele si nobilii, sau cum si se faca judecatile pentru crimele de tot felul ce s-ar savarsi”. Hotararea e Iuat& intr-un loc pe care ,ungurii au numit dup graiul lor Szer (secundum suum idioma nominaverunt Scerii)”''*. Aici, ins, magistrul P. ofera o explicatie a numelui: finde aici s-au oran- duit toate afacerile regatului”, probabil cu referire la expresii din limba maghiara pe care socotea ca cititorii sai le cunosteau'’®. Ca nu se putea astepta, teoretic vorbind, la acelasi lucru din partea cititorilor cu privire la ,Surungrad” ar putea fi pur si simplu o modalitate de a-i dezamagi, tocmai ca 0 provocare a asteptarilor legate de genul istoriografic in care etimologia serveste ca explicatie. Pannonia se deosebeste de Scifia si in privinta istoriei. Dupa moartea regelui Attila, care o cucerise dela romani, ,pamantului Pannoniei romanii fi ziceau ca este pagune, fiindca turmele lor pasteau in fara Pannoniei”"”, Intr-adevar, dupa Attila, conducatorii romanilor (Romani principes) iau in stapanire ,,Pannonia pana la Dunare, unde gi-au asezat pastorii lor (ubi collocavissent pastores suos)”"*. Acesta este motivul pentru care, la cucerirea Pannoniei, maghiarii i-au gasit acolo nu numai pe slavi, pe bul- gari si pe valahi, dar $i pe ,,pastorii romanilor (pastores Romanorum)”". Atat pascua, cat si pastores Romanorum au provocat numeroase discutii in contradictoriu printre istorici, unii susfinand ca pastorii cu pricina ar fi romanii din afara Transilvanici, ce traiau, chipurile, in Transdanubia, iar alfii incercand sa-i identifice pe romanii in cauza, ce ar fi salagluit in Pannonia la vremea venirii lui Arpad gi a oamenilor lui'”*. Galceava isto- hs Faptele ungurilor XL, p. 74 si 145. "© Anonymus and Master Roger, p. 87 cu nota 2. Faptele ungurilor IX, p. 112. Faptele ungurilor XI, p. 47 si 114. Faptele ungurilor IX, p. 44 si 111. Despre roménii din Panonia, vezi Tlie Gherghel, ,Pascua Romanorum: Pabula Tuli Caesaris. Un capitol din nomenclatura istoricd romaneasc®’, in Revista Arhivelor, 2, 1926, nr. 3, p. 383-397 si nr. 4, p. 235-237; Gyula Kristé, ,Roménok (\ijra) Pannéniban?’, fin Acta Universitatis Szegediensis de Attila Jozsef nominatae. Acta Historica, 117, 2003, p. 17-25; Imre Boba, ,«Blachii ac pastores Romanorum»: historiogréfiai vagy politikai probléma’ in vol. Kijevtél Kalocsdig. Emlékkényv Boba Imre tiszteletére, coord. I. Petrovics, Budapesta, 2005, p. 29-34; Sorin Paliga, ,,Sclavi, Bulgari, Blachi ac pastores Romanorum’, in vol. Omagiu profesorului Ioan Rebusapcd la 80 de ani, coord. C. Geambasu, Bucuresti,Gesta Hungarorum ca parodie de gen 51 ricilor porneste ins& de la premisa, socotita indiscutabilA, potrivit cArcia, varandu-i pe romani in povestirea sa, magistrul P. ar fi savarsit mai mult sau mai putin voit un anacronism, intrucat el i-ar fi avut de fapt in minte pe alfii, un popor din vremea sa. Tocmai de aceea Lészlé Veszprémy credea cA romanii care declara fara Pannoniei ca fiind pagunile lor sunt bizantinii, avand in vedere ci din zece mentiuni de imparati din Gesta Hungarorum, cinci se refera la imparatul Bizanfului”'. Dar nu e niciun imperator Romanorum in Gesta Hungarorum, caci romanii magistrului P. au principes, nu imparati. Mai recent, Toru Senga a avansat ideea potri- vit careia mentiunea acelor pastores Romanorum, la rand cu valahii si cu bulgarii, ar fi o aluzie la Ionita Caloian si la revendicarile lui cu privire la teritoriul regatului maghiar in contextul conflictului sau cu regele Emeric de la inceputul secolului al XIII-lea”2, Dar pastorii romanilor apar lao- lalté cu alte trei si nu doua grupuri etnice, dintre care unul (slavii) este atat generic, cat si dificil de legat de circumstantele politice ale conflic- tului lui Ionifa cu regele Emeric. De fapt, romanii sunt parte a cronoto- pului din Gesta Hungarorum care depaseste dimensiunea referential la care s-au oprit cu inc4patanare istoricii. Altfel spus, acestia nu sunt roma- nii ,,adevarati” ai istoriei, caci magistrul P. adauga: ,,si cu drept cuvant se spunea despre pamantul Pannoniei ca ar fi pasunile romanilor (pas- cua Romanorum), pentru ca si acum romani pasc pe mosiile Ungariei (nam et modo Romani pascuntur de bonis Hungariae)”*. In afara unei 2015, p. 467-476; Ryszard Grzesik, Blasi and pastores Romanorum in the Gesta Hungarorum by an Anonymous Notary”, in Res historica, 41, 2016, p. 25-34. Pentru romani, vezi K. Schiinemann, ,Die «Romer» des anonymen Notars’, in Ungarische Jahrbiicher, 6, 1926, p. 448-457; Gyula Krist6, ,Rémaiak és vlachok Nyesztorndl és Anonymusnil’ in Szdzadok, 112, 1978, p. 623-661; Brezeanu, ,«Romani» si «Blachi»”, 81 Veszprémy, Térténetirds, p. 205, care remarca faptul ci expresia pascua Romanorum apare si in cronica ritmati de la Stitna, redactati de Gutolfus, starejul ministirii Heiligenkreuz, la scurt timp dupa 1241 sau 1242, ca si in Istoria episcopilor de Salona si Split pe care arhidiaconul Toma de Split a scris-o nu mai mult de dou’ decenii mai tarziu (Veszprémy, Térténetirds, p. 205 cu nota 291). '® Toru Senga, A romdnok nevei Anonymus gesztdjéban és ami kériiléttiik van’, in Magyar nyelv, 117, 2021, p. 10-22, 144-156 si 309-331, mai ales p. 148. Pentru o recent si excelent reevaluare a acestei probleme, veri Judit Csaké, A rémaiak pannéniai legeldje. Megiegyzések egy hagyomany keletkezéscher, (I. rész)’, in Fons, 29, 2019, nr. 2, p. 147-192. ®) Faptele ungurilor IX, p. 44 si 112. Merit subliniat faptul ci imediat dup aceasta remarca, magistrul P. exclamé retoric: ,,.Dar si lasim aceasta!” pentru a schimba subiectul si ad introduce pe cei sapte duci ai cumanilor. Expresia quid plura apare de gapte ori in text, de fiecare dati in puncte cheie din narafiune: la sfarsitul descrierii resedintei regelui52 Frorin CURTA legaturi explicite intre pagune si romani, aceasta remarcé i-a nedumerit pe multi: ce va fi vrut magistrul P. si spuna cu romanii care, chipurile, ar paste pe mosiile Ungariei? In urma cu 70 de ani, Macartney nu se indoia de tonul sarcastic al acestei remarci, pe care insi nu o putea explica. Mai recent, Laszlé Veszprémy crede ca e vorba de o impunsitura la adresa cur{ii papale, in ton cu autorii englezi din aceeasi epoca care isi bateau joc de trimisii papei si de obiceiurile de la Roma". Oricare ar fi interpretarea corecta a acestei remarci, e limpede ca romanii din Gesta Hungarorum au mai putin de a face cu istoria, decat cu politica din vremea magistrului P. Rolul lor nu e decat de a perturba naratiunea si de a crea o distan{a iro- nica, daca nu chiar sarcastica. La o privire mai atenta, peisajul istoricizant al Pannoniei e asadar plin de capcane Despre duci, Hetumoger si mulfi alfii Ceea ce ,venerabilul N.” i-a cerut prietenului sau s scrie a fost 0 ,,gene- alogie a regilor Ungariei si a nobililor lor (genealogiam regum Hungarie et nobilium suorum)’”S. Nu mai putin de cinci regi sunt pomenifi in Gesta Hungarorum ~ Stefan I, Petru Orseolo, Samuel Aba, Andrei I si ,Béla, de fericita amintire”!”’. Identitatea celui din urma a provocat discufii inter- minabile si reprezinta principalul motiv al existenjei unei enorme bibli- Attila de pe malul Dunarii (Faptele ungurilor 1, p. 35), la sfarsitul digresiunii privitoare la numele ungurilor (Faptele ungurilor I, p. 37), dupa povestea zimislirii lui Almos de citre un vultur (Faptele ungurilor III, p. 38), dupa juramantul prestat de citre cele sapte cape- iinaintea lui Almos (Faptele ungurilor VI, p. 41), dup’ pacea dintre Almos si ducii lor (Faptele ungurilor IX, p. 44), la inceputul povestii despre cucerirea Transilvaniei de catre Tuhutum (Faptele ungurilor XV, p. 61) si dupa batilia cu Glad (Faptele unguri- lor XLIV, p. 79). Toate aceste episoade sunt segmente de cea mai mare important pentru firul narativ. " Veszprémy, Térténetirds, p. 172. Pentru relatiile dintre curtea papal si Ungaria in vre- mea magistrului P, vezi Kornél Szovak, ,;Ihe relations between Hungary and the popes in the 12th century” in vol. A Thousand Years of Christianity in Hungary. Hungariae Christianae Millennium, coord. 1. Zombori, P. Cséfalvy, M. A. De Angelis, Budapesta, 2001, p. 41-46; Zsolt Hunyadi, ,Papal-Hungarian relations in the late twelfth century. Remarks on the Hungaria Pontificia’, in Specimina nova, 6, 2011, p. 73-82; Gabor Barabas, Das Papsttum und Ungarn in der ersten Halfte des 13. Jahrhunderts (ca. 1198-ca. 1241). Piipstliche Einflussnahme, Zusammenwirken, Interessengegensiitze, Wien, 2014. 85" Faptele ungurilor, prolog, p. 33 si 99 (cu modificari, céci traducerea lui Popa-Lisseanu este parfial gresit8). "© Stefan I: Faptele ungurilor XI, p. 115; XXIV, p. 130; XXVIL p. 132; LVIL p. 169 (beatus, veri p. 95). Pentru: Faptele ungurilor XV, p. 121. Samuel Aba: Faptele ungurilor XXXII, p. 137. Andrei I: Faptele ungurilor XV, p. 121. Béla: Faptele ungurilor, prolog, p. 99.Gesta Hungarorum ca parodie de gen 3 ografii privitoare la Gesta Hungarorum'”. Stefan este mentionat de trei ori ca fiind (un) sfant (sanctus), atribut care il leaga de fondatorul dinastiei, Almos, tatal lui Arpad". Acest atribut apare ca o explicatie alternativa a numelui sau. Se numea Almos, ,adica sfant (Almus, id est sanctus), pen- tru cA din urmasii lui aveau sa se nasca regi si duci sfinfi”””. Aceasta este ins numai una din explicatiile posibile ale numelui si nici macar cea mai importanta. Numele de Almos, zice magistrul P,, vine de la cuvantul maghiar pen- tru vis (dlom), caci nasterea lui a fost prezis4 intr-un vis. ,In anul 819 de la intruparea Domnului’, Ugek a luat-o de sojie pe Emese, fiica unui duce al scitilor numit Eunedubelian'®. Pe cand era insarcinata, Emese a avut ,,o vedenie sfanta (divina visio)” a unui vultur care ,venind la ea (que quasi veniens) ar fi lasat-o gravida. $i i s-a parut cA din pantecele ei ar iesi un. torent (de utero eius egrederetur torrens) si din coapsele ei s-ar zamisli regi gloriosi”. Potrivit magistrului P., aceasta ar fi fost o ,intamplare dumneze- iasca (eventus divinus)”, motiv pentru care Ugek i-a dat fiului sau numele de Almos"', Adjectivul divinus este folosit de doua ori, o data in legatura cu cele intamplate, in general, iar a doua oar, cu referire la vedenia lui Emese. In acest fel, magistrul P. subliniaza inceputurile ,,genealogiei regi- lor Ungariei’, accentuand asupra interventiei divine in diferite momente ale istoriei ce a urmat"™. Cuvintele folosite pentru descrierea nasterii lui ” Vexi mai sus, n. 2. "8 Faptele ungurilor, prolog, p. 33 si 99: ,de ce se cheama Almos, intaiul duce al Ungariei (primus dux Hungarie), de la care si-au tras obarsia regii ungurilor’”. "9 Faptele ungurilor III, p. 38 si 104. Cuvantul latinesc almus inseamni ,hranitor, ditator de viata’. 0 Faptele ungurilor III, p. 104, Potrivit lui Gyérfly, Krénikdink (vezi mai sus, nota 61), p. 26-27, Eunedubelian este un nume pe care magistrul P. -ar fi nascocit punand laolalta alte trei nume, Enech, Dula si Belar, pe care le-a cules din cronica ungari. Pentru Ugek, veri Janos B. Szabé si Balazs Sudér, ,Vgec-Ugyek - Egy elfeledett dsapa’, in vol. Hadak titjén XXIV. A népvandorldskor fiatal kutatdinak XXIV. konferencidja Esctergom 2014. november 4-6., coord. A. Tiirk, vol. Il, Budapesta-Esztergom, 2017, p. 223-231. ‘3 Faptele ungurilor ILI, p. 38 $i 104. Pentru povestea lui Almos cel nascut dintr-un vul- tur, vezi Gydrgy Szabados, ,,Mitoszok és torténete Almosrél és Arpadrél’, in vol. Mar a miilt sem a régi... Az tij magyar mitolégia multidiszciplindris elemzése, coord. L. Hubbes, I, Povedak, Szeged, 2015, p. 84-96, mai ales p. 84-88. ' Pentru magistrul P. ca autor al legendei dinastiei arpadiene a regilor Ungariei, vezi Lestaw Spychata, Studia nad legendg dynastyceng Arpadéw. Migdzy pulpitem sredni- owiecznego skryby a ,warsztatem” wspdtezesnego badacza, Wroclaw, 2011. Gyorfly, »Abfassungszeit’, p. 217 mai credea inca in posibilitatea ca povestea nasterii divine” a lui Almos si fi fost o reflectarea a unei traditii orale ,,autentice” cu privire la genealogia regilor Ungariei54 Frorin CURTA Almos sunt cele rostite de catre lisus Hristos: ,,Femeia cand e sa nasca, se intristeaza, fiindca a sosit ceasul ei; dar dupa ce a nascut copilul, nu mai fine minte durerea, de bucurie ca s-a ndscut om pe lume” (sublinie- rea mea se referd la cuvintele citate de magistrul P.: postquam natus est in mundum)'*, Cuvintele acestea n-au fost alese la intamplare. De indata ce Almos se face mare, el devine cel mai puternic gi infelept dintre toti ducii din Scifia, ,ca si cand harul Sfantului Duh ar fi fost intr-insul, desi pagan (velut donum Spiritus Sancti erat in eo, licet paganus)”. Ceva mai tarziu, magistrul P. pretinde chiar ca Almos ar fi avut de partea sa pe Sfantul Duh in tot ce intreprindea (cuius adiutor erat Sanctus Spritus)'**. El a fost ales »conducatorul si povafuitorul” celor sapte cipetenii din Hetumoger'® sia luat-o de sofie pe fiica unuia din ducii din Scifia, care i-a nascut un baiat, pe Arpad (de qua genuit filium nomine Arpad)”*. Atat sofia, cat gi fiul -au intovarasit pe Almos in timpul migrafiei spre apus. El a condus atacul asupra rutenilor si a aliafilor lor cumani. Ducii de Kiev si de Suzdal i-au dat pe proprii lor copii ca ostateci, platindu-i lui Almos un tribut anual de 10.000 de marci si trimiandu-i in plus 1.000 de cai ingeua{i si cu fraie, »impodobifi dupa datina ruteana (more Ruthenico)’, 100 de copii cumani si 40 de camile de transport, numeroase blinuri de hermelina gi de vie- zure, precum si multe alte daruri'*”. Asijderea, ducele de Vladimir i-a dat lui Almos pe proprii sai fii drept ostateci, pe langa 200 de marci de argint si 100 de marci de aur topit, multe blanuri si vesminte, 300 de cai cu sei si fraie, 25 de cdmile si 1.000 de boi pentru transportul bagajelor"*. $i ducele de Galitia si-a dat propriul lui fiu ca ostatec, in afara celor zece cai de singe arab, dintre cei mai buni (X farisios optimos), alti 300 de cai cu sei si fraie (ca si ducele de Vladimir), 3.000 de marci de argint si 200 de aur, precum si,,haine scumpe” atat pentru Almos, cat si pentru rzboinicii lui". Fara prea mult osteneal, lui Almos i se supun cele sapte cApetenii ale cuma- nilor, precum si slavii din Pannonia’™. ' Faptele ungurilor IV, 38 si 105, cu un citat din Ioan 16:21. ‘™ Faptele ungurilor VIII, p. 42. Magistrul P. credea ca prin Almos si prin Arpad Dumnezeu implinise profefia din Deuteronomul 11:24: ,Fiecare colt de pe pimant pe care va cilca talpa piciorului vostru si fie al vostru” (Faptele ungurilor XX, p. 126). © Faptele ungurilor V, p. 106. \ Faptele ungurilor IV, p. 39 si 105. Spre deosebire de Emese, mama lui ArpSd n-are nume. ' Faptele ungurilor X, p. 45 si 112-113. ‘8 Faptele ungurilor XI, p. 114. 8 Faptele ungurilor XI, p. 46 $i 114. \ Faptele ungurilor X, p. 113; XII, p. 116.