1.

Se citesc elementele unui tablou unidimensional cu n (n<=100) componente, numere întregi din
cel mult 4 cifre fiecare. Să se interschimbe prima apariție a valoarii minime cu ultima apariție a valoarii
maxime.
2. Se citesc elementele unui tablou unidimensional cu n (n<=100) componente, numere întregi din
cel mult 4 cifre fiecare. Să se afişeze valoarea componentei cu număr maxim de divizori. In cazul în care
sunt mai multe astfel de componente se v-a afişa cea cu valoarea cea mai mică.
Exemplu. pentru a=(10, 49, 35, 25, 6, 3) se afişează 6.

3. Se citesc elementele unui tablou unidimensional cu n (n<=100) componente, numere întregi din
cel mult 4 cifre fiecare. Să se determine dacă oricare doua elemente alaturate din tablou au parităţi
diferite. Se va afişa Da sau Nu.
Exemplu. pentru n=5 şi V=(3, 6, 1, 18, 13) se afişează Da

4. Se citesc elementele unui tablou v unidimensional cu n (n<=100) componente numere întregi din
cel mult 4 cifre fiecare. Să se determine dacă oricare două elemente alăturate din tablou au semne
diferite. Se va afişa Da sau Nu.
Exemplu. pentru n=5 şi V=(3, -6, 1, -8, 13) se afişează Da
5. Se citesc elementele unui tablou v unidimensional cu (n<=1OO) componente numere întregi din
cel mult 4 cifre fiecare. Sa se determine pe ce poziţie se va situa primul element din tablou după ordonare
crescatoare, fără a se ordona tabloul.
6. Se citesc elementele unui tablou v unidimensional cu n (n<=1OO) componente, numere întregi din
cel mult 4 cifre fiecare. Să se numere câte elemente sunt egale media aritmetica vecinilor săi.
7. Fie un tablou v unidimensional cu n numere întregi (n<=100). Să se inlocuiasca toate valorile egale
cu valoarea minimă cu Valoarea maximă din tablou.
8. Se citesc elementele unui tablou unidimensional cu n (n<=10O) numere întregi cu cel mult patru
cifre fiecare. Să se insereze între oricare două elemente suma acestora.
9. Se citesc elementele unui tablou unidimensional cu n (n<=10O) numere întregi cu cel mult patru
cifre fiecare. Să se elimine toate elementele care se repetă păstrând doar prima apariție a fiecăruia.
10. Se introduc două şiruri de numere cu acelaşi număr de elemente. Să se verifice dacă valorile lor,
în ordinea dată, sunt proporţionale.
Exemplu: Date de intrare: n=3 șirul a: 1 2 3 șirul b: 3 6 9 Date de ieşire: Da.
11. Scrieţi un program care citeşte de la tastatură elementele unui tablou unidimensional v cu n
numere naturale având cel mult două cifre fiecare și afișează pe ecran numărul cu cele mai multe apariții
în tablou.
Exemplu: dacă n=10 iar şirul este format din elementele (24, 2, 24, 94, 1, 3, 94, 24, 31, 2), atunci se va
afisa 24 3.
12. Se introduc n numere de câte una sau două cifre. Să se afişeze aceste numere în ordinea
crescătoare a primei lor cifre.
Exemplu: pentru n=5 şi numerele 34 2 5 62 25 se va afişa 2 25 34 5 62 sau 25 2 34 5 62.
 Vectorul de frecvenţe şi aplicaţii

Vectorul de frecvenţe reţine numărul de apariţii al fiecărei valori citite într-un vector. Folosirea
vectorului de frecvenţe permite scrierea unor algoritmi eficienţi în cazul în care datele de intrare au valori
dintr-un domeniu cunoscut care poate fi prelucrat rapid. Folosirea unui vector de frecvență este eficientă
numai în cazul în care valorile care interesează sunt întregi și numărul valorilor distincte posibile este cel
mult 1.000.000 pentru un timp maxim de 1 sec/test.
De exemplu acest vector poate fi folosit pentru sortarea rapidă a datelor, în timp liniar.
Tot cu ajutorul acestui vector pot fi implementate operaţiile de bază cu mulţimi:
- Căutarea unui element
- Intersecţia a două (sau mai multe) mulţimi
- Reuniunea a două (sau mai multe) mulţimi
În orice mulţime elementele sunt unice, iar vectorul frecvenţelor are doar valori 0 sau 1. Acest
vector este numit vectorul caracteristic al unei mulţimi. Vectorul de frecvenţe poate fi folosit pentru a
obţine rapid mulţimea asociată ca un vector caracteristic astfel:
- 0 înseamnă că elementul nu aparţine mulţimii
-1 (o valoare diferită de 0) înseamnă că elementul aparţine mulţimii

Aplicația: Cifre distincte

Fiind dat un număr natural n între 1 şi 2.000.000 să se afişeze cifrele numarului şi numărul de
aparitii ale fiecarei cifre in numar.
Date de intrare: numărul n.
Date de ieşire: pe fiecare linie cifra si numarul de aparitii a acesteia in numar, separate printr-un spațiu.
Restricţii 1 ≤ n ≤ 2.000.000.000
Exemplu: n=2342342444 se afișează
23
32
45
Numărul 2342342444 conţine 3 cifre distincte, 2, 3 si 4 . Cifra 2 apare in numar de 3 ori, cifra 3
de 2 ori si cifra 4 de 5 ori.
Vectorul de frecvenţă asociat cifrelor unui număr se declară sub forma unui vector cu 10
componente, de la fr[0],…,fr[9]. Acestea vor fi iniţializate cu 0, iar după citirea numărului n se va
incrementa cu 1 numărul apariţiilor pentru fiecare cifră a lui n. Vectorul de frecvenţe nu permite refacerea
numărului citit iniţial, dacă este necesară valoarea acestuia trebuie memorată separat.