UNIVERSITATEA “CONSTANTIN BRÂNCOVEANU”

FACULTATEA DE MANAGEMENT MARKETING ÎN

AFACERI ECONOMICE RÂMNICU VÂLCEA

SPECIALIZAREA - ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ –

CURSUL - MACROECONOMIE -

STUDENT: TUDORI IONUȚ ALEXANDRU

Subiect referat: Profitul, mobilul întreprinzătorului

 Profitul, mobilul întreprinzătorului
lat. proficere = a da rezultate, a aduce venit, a progresa

De-a lungul timpului s-au conturat mai multe puncte de vedere cu privire la profit.
Mercantiliștii(Cantillon, Colbert), au considerat că profitul este rezultatul
activității de comerț exterior. Economiștii fiziocrați (Turgot, Quesnay) au respins
concepția mercantilistă și au căutat să demonstreze că profitul se obține doar din
activitățile productive agricole, acesta fiind un dar al naturii.
Clasicii, precum Adam Smith, au susținut că profitul este un produs al muncii
neplătite, un venit ce revine capitalului. Economistul J.B. Say a apreciat că profitul este
un salariu pentru munca specială de conducere și de coordonare.
Karl Marx a susținut că profitul este o formă transformată a valorii, mai precis o
formă de manifestare a plusvalorii, adică plusvaloarea creată de munca salariată, privită
însă ca efect al întregului capital.
Hahn, Felner, Marschall s.a. au definit profitul ca recompensă a întreprinzătorului
pentru calitățile sale de organizator și de inventator, pentru riscul și incertitudinile la
care se expune, pentru funcțiile sociale pe care și le asumă. Jean Marchal a susținut că
profitul, îndeosebi marimea sa, este rezultat al acțiunii de fortă sau de putere pe care
întreprinzătorul sau proprietarul unității economice o manifestă (o exercită) pe piețele de
bunuri de consum și de factori de producție.
În ultimele decenii s-au constituit și se confruntă numeroase teorii privind
profitul, acesta fiind considerat mai ales un venit care depinde de anumite circumstanțe
social-economice favorabile în care îți desfașoară activitatea unitățile economice.
În urma activităților depuse în cursul unei perioade de timp, fiecare agent
economic înregistrează rezultate determinate prin diferența dintre veniturile încasate și
cheltuielile antrenate de realizare scopului propus. Dacă veniturile respective depășesc
cuantumul cheltuielilor totale ocazionate de desfășurarea activității subiectului,
rezultatul obținut, pozitiv, îmbracă forma profitului. Daca, el însa, este negativ, firma
înregistrează pierderi.
Ca atare, profitul este o formă de venit, avantajul realizat sub formă băneasca,
dintr-o acțiune, operație sau activitate economică, fiind perceput, în general, ca un
câștig, pentru cel care îl realizează. Toate activitățile lucrative dintr-o economie de piață
au ca scop obținerea profitului. De aceea, pe o piață competitivă, vor supraviețui actorii
economici care acumulează profit.

Profitul reprezintă astfel:

- răsplata folosirii raționale și eficiente a resurselor disponibile de

către întreprinzătorii și posesorii de capital.
- motivația obiectivă, majoră a unui întreprinzător (de mărimea și
evoluția acestuia depind inițierea și continuarea unei activități economice).
- măsura în care agenții economici răspund sau nu exigențelor și
criteriilor specifice raționalității/eficienței economice.

Teorii – privind cauzele profitului

I. Teoria apologetică (justificativă) – pentru obținerea unui profit fiecare
întreprinzător trebuie să dovedească anumite aptitudini sau abilități specifice : asumarea
riscului, spiritul de inovație, motivarea colaboratorilor, administrarea rațională a
resurselor.

II. Teoria explicativă – premisa profitului o reprezintă capacitatea

întreprinzătorului de adaptare la imperfecțiunile pieței sau la dezechilibrele economice
(susținută îndeosebi de școala germană).

III. Teoria reziduală – profitul poate fi obținut doar de întreprinzătorii care sunt
apți să realizeze o diferență pozitivă între rezultatele obținute și eforturile depuse
(susținută în special de școala americană).
Formele profitului

I. În funcție de justețea / legitimitatea cauzelor:

A. Profitul legitim (meritat) – profitul rezultă ca urmare a progreselor

economice și tehnice ale firmei, în condițiile respectării prevederilor legale.

B. Profitul nelegitim (nemeritat) – este un venit nejustificat, “fără justă

cauză”. El este obținut prin nerespectarea legii, constituindu-se într-un profit
nelegal / ilicit (contrabandă, concurență neloială, practici monopoliste).

II. În funcție de mărimea profitului:

A. Profitul normal / obișnuit / minimal – recompensa, câștigul minim

necesar pentru continuarea activității. Reprezintă prima minimă pentru risc și
incertitudine (dividendele – acea parte din profitul net distribuit deținătorilor de
acțiuni).

B. Supraprofitul / profitul de monopol – obținut printr-o conjunctură

favorabilă, prin concurență neloială și prin blocarea sau ocolirea mecanismelor
concurențiale, presupune preluarea nejustificată a unei părți din profitul altor
agenți economici.

Funcțiile principale ale profitului:

- Mobilul asumării riscului în luarea deciziilor;
- Stimularea inițiativei și creativității;
- Cultivarea spiritului de economie în utilizarea resurselor;
- Suport sau resursă esențială pentru creșterea economică;
- Determină progresul social general.
Profitabilitatea
Profitabilitatea sau rentabilitatea, reprezintă capacitatea unei activități sau
lucrări, a unui serviciu sau produs de a genera sau a aduce profit și reflectă în mod direct
și concret, gradul de valorificare/eficiență a utilizării resurselor atrase în circuitul
economic.

Aceasta poate fi exprimată:

- în mărime absolută cu ajutorul indicatorului – masa profitului

- în mărime relativă cu ajutorul indicatorului – rata profitului / rata

rentabilității ( în funcție de CA-cifra de afaceri, CT - costul total și Kt - capitalul
total folosit).

Masa profitului este suma totală dobândită sub forma de profit de un agent
economic, de o ramură sau de economia unei țări și stabilită ca diferența între prețul de
vânzare și cost sau între venituri sș costuri. Dacă este o mărime diferită de zero dar
negativă, este vorba de pierdere, iar legislația confirmă că aceasta este opusul profitului,
că agentul care o înregistrează nu poate progresa.

Rata profitului se determină ca raport procentual între masa profitului și costurile

facute pentru obținerea acesteia, volumul capitalului sau cifra de afaceri.

Profitul brut / masa profitului (Pr) - partea ce ramâne din venitul total după ce
s-au micșorat cheltuielile de producție : Pr = ÎT – CT,

ÎT – încasări totale (CA= cifra de afaceri)

CT – costul total global (al întregii producții)

 Profitul net / admis - partea din profitul brut care ramâne dupa ce au fost deduse
dobânda la capitalul propriu al întreprinzătorului, salariul ca recompensă pentru
activitatea sa, arenda și chiria pentru terenul și clădirea care îi aparțin, impozitele și
taxele ce se suportă direct din profit;

Rata profitului (Rpr) în raport cu cifra de afaceri (CA):

Rpr = Pr/CA ∙ 100,

CA = P ∙ Q = ÎT

Rata profitului (Rpr) în raport cu costul total (CT):

Rpr = Pr/CT ∙ 100

Rata profitului (Rpr) în raport cu capitalul total al firmei (Kt):

Rpr = Pr/Kt ∙ 100

Obiectivul principal al producătorului: maximizarea profitului:

Pr = ÎT – CT = Q ∙ P – CT

Pragul de rentabilitate / punctul critic / punctul mort al producției (Q 0) – acel

nivel al vânzărilor peste care firma începe să obțină profit:

Q0 = CT / P

T = CT ↔ Pr = 0

P = prețul unitar de vanzare

Pr = profitul

CT = costul total global

Q = producția realizată

- dacă Q < Q0, întreprinderea înregistrează pierderi (CT > ÎT);

dacă Q > Q0, întreprinderea înregistrează profit ( ÎT > CT).

 Profitul mediu / unitar (PrM)– pe unitatea de produs:

PrM = Pr/Q = (ÎT – CT) / Q = ÎT/Q – CT/Q = ÎM – CTM

ÎM = ÎT/Q = Q ∙ P/Q = P

Pr – profitul total

ÎT - încasări totale (CA= cifra de afaceri)

ÎM – încasarea medie (pretul de vânzare unitar)

P – prețul de vânzare unitar

Q – nivelul producției

Evoluția Rentabilității
Valoarea profitului și astfel a nivelului de rentabilitate este influențată de :

·1. Factori interni activității economice care influențează nivelul și

dinamica masei și ratei profitului:
- productivitatea muncii;
- viteza de rotație a capitalului = numarul de rotații dintr-un an. Reprezintă
sintetic utilizarea capitalului (o rotație = circuitul capitalului din momentul
introducerii în producție pâna în momentul în care este recuperat și poate fi
reintrodus în alt ciclu de producție);
- volumul și structura producției;
- gradul și modul utilizării și combinarea factorilor de producție;
- reducerea consumurilor specifice;
- structura și mărimea costurilor totale;
- tipologia produselor și calitatea lor;
- volumul producției și al vânzărilor;
- măsura introducerii elementelor inovative în activitatea firmei;
 - prețul de vânzare al mărfurilor;
- distribuirea rezultatelor între posesorii factorilor de producție;
- tipul de conducere.

2. Factori externi activității economice (care nu țin de deciziile și

comportamentul întreprinzătorului) care influențează rentabilitatea:
- conjunctura pieței;
- nivelul și dinamica prețurilor (atât pe piața factorilor de producție, cât și
pe piața de desfacere a produselor finale);
- politica statului în domeniu;
- conjunctura generală și cea a pieței specifice;
- poziția agentului pe piață;
- prețurile de achiziție ale prod-factorilor.