Ultima noapte de dragoste,

intaia noapte de razboi

-roman psihologic subiectiv-
de Camil Petrescu
Definitie roman
Romanul este o specie a genului epic, in proza, de o mare intindere, cu o
intriga, in general, complicata cu o actiune complexa, desfasurata pe mai multe
planuri narative, la care participa un numar mare de personaje.

Definitie modernism
Modernismul este un curent literar, aparut la finalul secolului al XIX-lea si
inceputul secolului XX, manifestat în perioada interbelică, ale cărui trăsături sunt
teoretizate de Eugen Lovinescu și promovate prin intermediul cenaclului și al
revistei „Sburătorul”. Orientarea artistică promovează o înnoire a literaturii
prin desprinderea de trecut și prin crearea unei modalități inovatoare de
exprimare.

Despre autor
 Se numara printre intemeitorii romanului romanesc si apartine perioadei
interbelice a literaturii;

 Activitatea sa literara este vasta, abordand genurile liric, epic si dramatic;

 Operele sale promoveaza ideea de innoire a literaturii romane si de

sincronizarea a acesteia cu cea originala;

 Autorul enunta opinia conform careia formula estetica a prozei traditionale

de tip balzacian este invechita, propunand un tip modern de exprimare
epica de provenienta proustiana; prefera astfel perspectiva narativa
subiectiva ,,sa nu scriu decat ceea ce vad, ceea ce aud, ceea ce
inregistreaza simturile mele, ceea ce gandesc eu […] Asta-i singura
realitate pe care o pot povesti”;
  Scrierile sale urmeaza astfel principalele principii moderniste, formulate de
Eugen Lovinescu, anume trecerea prozei de la mediul rural la cel urban,
axandu-se pe dezvoltarea constiintei complexe a intelectualului si crearea
romanului de analiza psihologica;

Geneza
 A fost publicat in 1930 si a avut ca sursa de inspiratie operele lui Marcel
Proust (fluxul memoriei), cum ar fi ,,In cautarea timpului pierdut”;

Tema
 Are 2 teme: iubirea si razboiul;

 Prezinta drama intelectualului lucid in raport cu doua experiente capitale,

iubirea si razboiul, prin care eroul spera sa isi gaseasca identitatea;

Titlu
 Evidentiaza cele doua teme ale romanului, enuntate mai sus, si
sugereaza sfarsitul unei experiente si inceputul alteia;

 “Noaptea” = simbol al meditatiei, face referire la o stare de incertitudine

a personajului-narator in raport cu acestea;

Structura
 Romanul are doua parti, sugerat si de titlul amplu, prin care se
sintetizeaza o aventura in planul cunoasterii absolute, prin intermediul a
doua experiente unice ale constiintei;

 Prima parte apartine filonului/planului fictional, iar partea a doua porneste

de la date reale din biografia autorului care fusese ofiter al armatei
romane in Primul Razboi Mondial;

 Naratiunea fiind subiectiva, se relateaza la persoana I, starea eului

narativ se afla in centrul povestirii, accentul cade pe factorul psihologic, pe
analiza ecoului pe care evenimentele exterioare il au in constiinta
personajului.
Reperele spatio-temporale
 Proiecteaza actiunea in imaginar pe doua coordinate, in plan exterior, dar
mai ales in cel interior al constiintei personaului principal;

 Ca repere spatiale: Campulung, Valea Prahovei, Bucuresti;

 Perspectiva temporala prezinta timpul subiectiv al rememorarii povestii de

iubire, inserat in prezentul actiunii de pe front, fixate la inceputul secolului
al XX-lea;

 Romanul se abate de la prezentarea cronologica a faptelor, actiunea

bazandu-se pe alternanta planurilor narative.

Incipitul
 Este de tipul ex-abrupto;

 Il surprinde pe naratorul-personaj ca sublocotenent, luptand pe front in

Primul Razboi Mondial;

 Contine indici temporali si spatiali: ,,In primavara anului 1916”, ,,la

fortificarea Vaii Prahovei, intre Busteni si Predeal”

 Se descrie cadrul de razboi, un fapt divers aparut in presa, declanseaza o

discutie aprinsa intre superiorii de la popota;

 Se foloseste tehnica memoriei involuntare si se readuc in prezent fapte

care apartin trecutului, cu privire la iubirea sa Ela;

 Se foloseste tehnica narativa a confesiunii, confesiunea debuteaza sub

semnul incertitudinii ,,Eram insurat de doi ani si jumatate cu o colega de la
Universitate si banuiam ca ma insala”. Sentimentul se naste din orgoliu,
caci naratorul marturiseste ca se simtea ,,magulit” de atentia acordata
de ,,cea mai frumoasa studenta” de la Litere.
Caracterizarea personajelor
Stefan Ghiorghidiu
 Este pesonajul principal al romanului, indeplinind totodata rolul de
narator, iar portretul este conturat in mod indirect, dar se si
autocaracterieaza ,,nu m-as fi putut realiza decat intr-o dragoste
absoluta”;

 Intruchipeaza tipul intelectualului lucid, aflat in cautarea absolutului, care

se autoanalizeaza, in raport cu realitatea obiectiva a razboiului si cu cea
interioara a proprilor amintiri despre povestea de dragoste traita cu Ela; <3

 Este absolvent al facultatii de Filosofie;

 Este orgolios, pentru ca o alege pe Ela datorita frumusetii ei, fiind cea mai
apreciata din facultatea de Litere;

 Reprezinta individul superior, care nu concepe iubirea decat in varianta

sa ideala, ca pe o cale a cunoasterii a absolutului, prin unirea spirituala a
doua suflete pereche;

 El retraieste drama neimplinirii erotice, caci povestea sa de iubirie se

afla sub semnul incertitudinii;

 Este considerat de reprezentantii acestei lumi un inadaptat;

 Este o fire pasionala si reflexiva, disecand fiecare gest sau vorba a

iubitei sale, in vederea elucidarii propriei dileme interioare;

 Este hipersensibil, dezamagirea in iubire transformandu-I existenta intr-o

,,tortura”, intr-un calvar de situatii catastrofice;

 Este un fin observator in relatarea razboiului;

 Gestul nobil de a-i lasa acesteia bunurile materiale de care se simtea

atasata, precum si tot ,,trecutul”, tradeaza dorinta personajului de a se
elibera de cumplita dezamagire traita in plan amoros;
 Cu toate acestea, labilitatea sa emotionala, precum si idealismul sau il vor
conduce probabil catre un nou esec sentimental.