Istoria plăcilor de bază

Istoria plăcilor de bază (sau plăcilor de bază ale calculatorului) își are rădăcinile în
dezvoltarea primelor calculatoare electronice în anii '40 și '50. În acele vremuri,
calculatoarele erau foarte mari și costisitoare, fiind folosite în principal în proiecte militare și
de cercetare științifică.

Primele plăci de bază erau adesea construite manual, utilizând componente electronice
individuale și înlănțuindu-le împreună cu fire. Acestea erau foarte fragile și predispuse la
defecte, și necesitau o întreținere constantă.

În anii '70, plăcile de bază au început să fie produse în masă, ceea ce a dus la o
scădere semnificativă a costurilor și o îmbunătățire a fiabilității. În aceeași perioadă, plăcile
de bază au început să includă mai multe funcții integrate, cum ar fi controlerele de memorie
și de intrare/ieșire. Aceasta a dus la o scădere a dimensiunii calculatoarelor și la o creștere a
performanțelor.

În anii '80 și '90, plăcile de bază au devenit din ce în ce mai complexe, cu un număr crescut
de sloturi pentru extensii și cu suport pentru mai multe procesoare. În plus, au fost introduse
tehnologii precum magistralele de sistem și sloturile PCI, care au îmbunătățit lățimea de
bandă și au permis adăugarea de componente specializate, cum ar fi plăcile video și de sunet.

În ultimele decenii, plăcile de bază au continuat să evolueze, incluzând tehnologii

precum USB, SATA și PCI Express, și au devenit din ce în ce mai integrate. Astăzi, plăcile
de bază sunt produse de o serie de companii și sunt disponibile într-o varietate de formate și
dimensiuni, inclusiv ATX, Micro-ATX și Mini-ITX.

Plăcile de bază moderne sunt, de obicei, construite din straturi multiple de circuite
imprimate, care permit o integrare mai mare și o lățime de bandă mai mare. Acestea includ de
obicei o serie de porturi și conectori pentru a permite conectarea diferitelor componente,
inclusiv procesoare, memorie, stocare, rețea și dispozitive periferice.

De asemenea, plăcile de bază moderne includ tehnologii avansate, cum ar fi BIOS-ul

(Basic Input/Output System) și UEFI (Unified Extensible Firmware Interface), care permit
configurarea și gestionarea sistemului. BIOS-ul a fost utilizat timp de mulți ani și este încă
utilizat în multe sisteme mai vechi, în timp ce UEFI a fost introdus în anii 2000 și este utilizat
în mod obișnuit în sistemele mai noi.

În plus, plăcile de bază moderne includ și tehnologii de securitate, cum ar fi Trusted

Platform Module (TPM), care permite stocarea de chei și criptare a datelor pentru a proteja
sistemul împotriva accesului neautorizat.

În concluzie, istoria plăcilor de bază a fost marcată de o evoluție continuă și de o

creștere constantă a complexității și performanței. Acestea au devenit o componentă esențială
a calculatoarelor moderne și au permis o serie de inovații și aplicații, inclusiv computere
personale, servere și sisteme înglobate.