Neagoe Basarab

La 26 septembrie, în calendarul creştin ortodox român este pomenit Sfântul Voievod

Neagoe Basarab. În şedinţa de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române,
întrunit la Reşedinţa patriarhală din Bucureşti, în zilele de 8-9 iulie 2008, s-a hotărât
canonizarea Sfântului Ierarh Iachint de Vicina, primul mitropolit al Ţării Româneşti, a
Sfântului Cuvios Dionisie Exiguul, părintele erei creştine, şi a Sfântului Voievod
Neagoe Basarab, domnitorul Ţării Româneşti, om de cultură isihastă şi prinţ al păcii.
Neagoe Basarab i-a fost ucenic Mitropolitului Nifon, fost patriarh al
Constantinopolului, care avea să fie canonizat de Biserica Ortodoxă şi este prăznuit
în 11 august. În cei 9 ani de domnie (1512-1521), Neagoe Basarab a ajuns renumit
datorită daniilor pe care le-a făcut atât multor mănăstiri din ţară, cât şi celor din
Sfântul Munte, de la Ierusalim, Muntele Sinai şi din Siria. În scrisoarea Episcopului
Calinic se spune că voievodul trimitea anual următoarele sume de bani unor
mănăstiri de la Athos: Cutlumuş – 10.000 de aspri, Zografu – 3.000 de aspri,
Xenofon – 2.000 de aspri, Rusicon – 4.000 de aspri, Hilandar – 7.000 de aspri
ş.a.m.d. 
În timpul domniei lui Neagoe Basarab a fost ridicată Mânăstirea Curtea de Argeș.
Construcția a durat între 1515 și 1517, mânăstirea fiind una dintre cele mai
cunoscute și vizitate din România.

Odată cu construcția Mânăstirii Curtea de Argeș s-a lansat și legenda Meșterului

Manole, constructorul lăcașului de cult. Potrivit legendei Meșterului Manole, soția
acestuia, Ana, ar fi fost zidită între zidurile mânăstirii deoarece tot ce se construia pe
timp de zi la lăcașul de cult se dărâma noaptea. În apropierea Mânăstirii Curtea de
Argeș se află fântâna meșterului Manole.

Mânăstirea Curtea de Argeș a devenit din 1914 și necropolă regală, fiind

înmormântați aici toți regii și reginele României: Carol
I și Elisabeta, Ferdinand și Maria, Carol al II-lea și Regina Elena, precum și Mihai
I și Ana.

În timpul domniei, Neagoe Basarab a oferit numeroase donații și altor lăcașuri de

cult. 

Neagoe Basarab este autorul uneia dintre cele mai vechi capodopere din literatura
română și chiar din cea est-europeană, Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său
Teodosie . 

Cartea a fost scrisă în slavonă de către Neagoe Basarab și a fost tradusă în limba
noastră la jumătatea secolului al XVII-lea de către cărturarul Udriște Năsturel. Prima
ediție a cărții a apărut în Țara Românească în 1.654.

Pentru aceasta, de mai bine de un secol, cele mai erudite spirite ale culturii noastre,
in atentia carora a intrat epoca veche, au fost preocupate de problema autenticitatii
Invataturilor, care constituie cea mai importanta lucrare in limba slavona.
Cele doua parti ale sale, structurate la randul lor in numeroase capitole, cuprind doua
feluri de materiale, unul religios, altul didactic. Prima parte (avand forma unei
antologii, cu fragmente extrase din numeroase izvoare, cele mai multe religioase, in
primul rand Biblia, apoi Umilinta lui Simeon Monahul, omiliile lui loan Gura de Aur
etc.) avea menirea sa-i ajute pe fiii domnului la desavarsirea educatiei moral-reli-
gioase. Partea a doua, in schimb, cuprinde invataturi si sfaturi cu caracter politic,
chemate sa-i pregateasca pe urmasii Ia tron pentru opera de guvernare (invataturi
despre cinstirea boierilor si slugilor, ospete, primirea solilor, purtarea razboaielor,
judecata etc).

In continuare, se face o delimitare a raporturilor dintre domnitor si boier, cu acest

prilej se pune puternic in lumina conceptia monarhiei de drept divin. Adresandu-se
vlastarului domnesc, spune: "nu te-au ales, nici nu te-au uns ei [adica rudeniile si
boierii], ci Dumnezeu, ca sa fie tuturora cu dreptate".

Se dau apoi relatii ample despre modul cum trebuie sa fie primiti solii la curte, despre
tratamentul ce trebuie sa li se aplice si toate masurile pe care trebuie sa le ia domnul
cu boierii in scopul izbanzii cauzei sale.

In astfel de imprejurari, trimisii straini trebuie sa se intoarca in tarile lor cu excelente

impresii, menite sa raspandeasca peste hotare reputatia de bogatie, intelepciune,
ospitalitate a voievodului.
In partea a doua a invataturilor vorbeste nu numai despre normele de conduita de
care trebuie sa tina seama un domn feudal, ci se fac si numeroase recomandari
pentru perfectionarea morala si intelectuala a acestuia. Se acorda in continuare o
mare atentie vietii afective - si de aici prezenta unor fragmente dintre cele mai
izbutite sub raportul expresiei artistice. Sfarsitul vietii e "ca o scanteie cand sare pre
fata apei in adancurile cele mai intunecate si in valurile cele mai cumplite" iar "inima
omului este ca sticla, care daca se sparge, nu o poti carpi". S-ar putea cita mult, mai
ales din doua capitole familiale, acela ocazionat de ingroparea pentru a doua oara a
osemintelor Neagai la manastirea Arges si acela al rugaciunii finale pentru "iesirea
sufletului".

Neagoe Basarab a murit la 15 septembrie 1521, la Curtea de Argeș, fiind

înmormântat în excepţionala sa ctitorie, Mănăstirea Curtea de Argeș.