NR.

139 IULIE-AUGUST 2021 ROMÂNIA

REVISTA PENTRU SUFLETUL TĂU

N R .1 3 9 IU L IE - A U G U ST 2021

i ona
i olaes u
Completă,
cu bune și rele
• Curajul de a nu fi pe placul
celorlalţi #TEST:
E ti u
• „Uau, arăţi trăsnet!”
ade ărat tu
• Femeia, şorţul și biciul
• Psiholoagă la fotbalişti
• De ce iubim femeile? INTERPRETĂRI
• Cum să creşti un copil PSY
estul asei
cu încredere în el?

IMPERFECTĂ
PRET:
, 24,90 LEI

LIBERĂ ȘI FERICITĂ
 WWW.PSYCHOLOGIES.RO EDIŢII INTERNAŢIONALE
Adresa redacţiei: Cotroceni Business Center, Bld. Iuliu Maniu,
nr. 7, corp A, sc. 3, et. 1, birou 16, sector 6, Bucureşti
Tel.: 0770.414.202; E-mail: salut@psychologies.ro PSYCHOLOGIES FRANŢA
2-8, rue Gaston-Rebuffat, 75019 Paris
PSYCHOLOGIES REVISTA Telefon: 01 44 655 800
Director editorial: Clementina Anghelache Director: Brigitte Mortier; Director Executiv Psychologies: Sibylle de Faucamberge
clementina@psychologies.ro
Redactor-șef: Irina de Hillerin
irina@psychologies.ro PSYCHOLOGIES BELGIA
Secretar general Alexandra Tudor Edition Ventures, Chaussée de Louvain 431D. 1380 Lasne, België
Telefon: +3223792990
de redacţie: alexandra@psychologies.ro
Editor: Bernard de Wasseige; Redactor-șef ediţia flamandă: Tanja Dierckx
Art Director & DTP: Silvia Furnea
Director comercial: Manoëlle Sepulchre
Brand Manager: Genoveva Enuţă
genoveva@psychologies.ro
Vânzări publicitate: Dorina Niga PSYCHOLOGIES RUSIA
dorina@psychologies.ro Hearst Skhulev Media, Psychologies Russia, 31 b,
Community Manager: Ana Vizireanu Shabolovkaya street, Moscow 115162
ana@psychologies.ro Telefon: +74959813910
Coordonator digital: Cătălin Anghelache Președinte: Viktor Shkulev; Redactor-șef: Nataliya Babintseva; Editor: Artem Amelin
catalin@psyhologies.ro Director comercial: Irina Vasilenko
Online Content Manager: Cristina Eremia
Coordonator marketing: Alexandra Bîrsan
Marketer Digital: Răzvan Grigoraş PSYCHOLOGIES TURCIA
Traduceri: Anne-Marie Andrei &  Psychologies Türkiye, Yerel Süreli Yayin, Group Medya Ve Bilgi Teknolojileri A.Ş.,
Halaskargazi Cad. No 145/4, 34381 Şişli, Istanbul
Ana-Maria Cetăţean
Telefon: +90 0212 224 93 30
Contributori:
Președinte: Nevzat Çalişkan; Editor: Bige Daruga Çalişkan
Alina Negrea, Ana Maria Ştefănescu, Ana Tănăsuc, Claudia Ştefan, Corina
Director de redacţie: Deniz Çakmakkaya
Mădălina Răcorean, Cristina Manuela Hăzulea, Dana Tudor, Eugenia Maci
Gonţa, Gheorghe (Gogu) Ştefănescu, Giulio Hoştină, Ilinca Bălaş, Ionela
Neagoe, Ionela Vişan, Laura Câlţea, Madi Rădulescu, Octavian Sbârnă, Ştefan
Puşcă, Victor Toriani, Victor Popescu
Foto credit: Romi Drăghici, Shutterstock, Canva,
arhive personale
ABONAMENTE
WWW.PSYCHOLOGIES.RO/ABONAMENTE
Abonamente: Anca Mihaela Ionescu
Director achiziţii: Simona Stan
simona.stan@procurementdata.ro
P E P ediţii lei
P E P ediţii lei
INFO:
PSYCHOLOGIES România este licenţă a
e o usiness er i es
PSYCHOLOGIES MAGAZINE Franţa
rue aston e uffat Paris el
dresa po tală
Ps olo ies Ma a ine este o ar ă nre istrată op ri t
otro eni usiness enter
ld uliu Maniu nr orp s
et irou se tor u ureşti

TIPAR: elefon
ipărit la ipo ra a rt Print artprint ro n atenţia eparta entului
de ona ente
Me ru iroul o n de udit rans edia
op ri t Ps olo ies ranţa eprodu erea ori ărui aterial din a eastă pu li aţie este e ail salut ps olo ies ro
inter isă n lipsa onsi ţă ntului preala il al editorului e tele ar ate u d ertorial sunt
pu li ate n re i de pu li itate plătită

4 PSYCHOLOGIES ROMÂNIA IULIE-AUGUST 2021

 Editorial
Despre femei
şi nu numai
Suntem solare, frumoase, puternice, suntem fragile, emoţionale și tandre, suntem
furioase, pătimașe și aventuroase și în mii de alte chipuri pe care le putem schimba,
jucăuș, de câteva (zeci de) ori într-o singură zi.
Uneori, intrăm prea ușor în rolurile care ne sunt atribuite social, fără să crâcnim:
„femeia trebuie să: gătească, spele, aibă grijă de copii, de bărbat...”, alteori ne răzvrătim
împotriva tiparului și ne găsim propria voce, propriul stil de a face lucruri – în mod
pașnic sau războinic. Visăm la Prinţul pe cal alb, ne bucurăm de rodul iubirii noastre,
ne creștem copiii cât de bine putem, suferim și ne îndrăgostim din nou. Între Fecioara
Maria şi Maria Magdalena acoperim tot spectrul de manifestări.
Suntem primii noștri critici – poate pentru că ne dorim prea mult să fim perfecte,
râvnim după atenţia celorlalţi sau, pur și simplu, pentru că ni s-a spus la un moment
dat că nu suntem „suficient de bune”. Căutăm mereu să ne înfrumuseţăm viaţa, pe
a noastră și pe a celor din jur – chiar dacă, uneori, o facem împotriva dorinţei lor! De
multe ori punem atâta pasiune în ceea ce ne captează atenţia, încât uităm de noi: fie că
sunt copiii pentru care ne dedicăm, familia sau meseria care ne împlinește idealurile.
Și, la un moment dat, ne întoarcem către noi înșine, o dată cu trecerea timpului,
după ce ne-am epuizat entuziasmul cu care creăm lumea. Simţim nevoia să ne regăsim
sursa de viaţă ca să o luăm de la capăt.
Poveștile din această ediţie vorbesc despre curajul de a te lupta pentru ceea ce ţi-ai
propus să faci, căzând, greșind, învăţând din greșelile tale, despre puterea de a te ridica
și despre încrederea de a continua să mergi mai departe cu înţelepciune, dragoste și
răbdare: Simona Nicolaescu, invitata noastră de pe Canapea, Connie Larkin, Ionela
Neagoe, Madi Rădulescu, Claudia Ștefan, Cristina Hăzulea, Cristina Timiș – sunt astfel
de modele. Cum îţi recapeţi încrederea în tine după inevitabilele căderi și eșecuri? Câteva
soluţii ne oferă Eugenia Maci Gonţa, Ana Tănăsuc, Ștefan Pușcă sau Octavian Sbârnă.
De ce iubim femeile? O întrebare cu infinite răspunsuri: de data aceasta, chiar dacă
explicaţia lui Victor Toriani a început într-un registru psihologic, a sfârşit în poezie. Și,
dacă tot le iubim, Cum să facem complimente ne spune Michael S. Sorensen, intervievat
de Victor Popescu.
Avem așadar tot ce ne trebuie ca să ne bucurăm de vacanţă, de soare, de cei pe care
îi iubim și de noi înșine, așa imperfecte – sau imperfecţi – cum suntem! ■

Redactor-șef

5 PSYCHOLOGIES ROMÂNIA IULIE-AUGUST 2021

 Pe canapea
Sumar IULIE-AUGUST 2021
8 Simona Nicolaescu
Completă, cu bune şi rele
Fotograf: Romi Drăghici
Make-up artist: Mădălina Deaconu

15 Caleidoscop
Cele mai aşteptate evenimente
culturale ale anului, biblioterapie,
ateliere & workshop-uri,
psihologia în jurul lumii,

ESENŢIAL
teatru şi film

5 EDITORIAL
Despre femei şi nu numai 22 INVITATUL
„Uau, arăţi trăsnet!” - arta
20 UNIVERSUL CREATOR de a oferi complimente
Antrenament pentru creativitate 28 TEST
Ești cu adevărat tu?
32 AVENTURA INTERIOARĂ
Conversaţia care îţi dă viaţă

IMPERFECTĂ 36 PARENTING
Cum să creşti un copil
LIBERĂ ȘI FERICITĂ cu încredere în el?
54 7 idei pentru a-ţi găsi fericirea 38 STEREOTIPURI ŞI PREJUDECĂŢI
Femeia, şorţul şi biciul
57 Fii tu însăţi și fii frumoasă!
40 ÎN OGLINDĂ
64 Angoasa „dulapului gol” Să arătăm bine: pentru cine? de ce?
68 „Adevărul” din oglindă 44 CHAT
72 Cinci exerciţii de stil Ce te face să te simţi frumoasă?
46 FEMINITATE
Curajul de a nu fi pe placul celorlalţi
48 ÎNTREBAREA EXISTENŢIALĂ
De ce iubim femeile?
51 CARTE BLANCHE
Suntem poveștile pe care ni le spunem

6 PSYCHOLOGIES ROMÂNIA IULIE-AUGUST 2021

 RITUALURI 96 FRUMUSEŢE PE CANAPEA
„Alegeri conștiente”
99 IMAGINE DE MARCĂ
74 ARTA VISATULUI
Dimensiunea sacră a viselor Găseşte-ţi echilibrul cu LIFEBOX
100 HEALTH & BEAUTY NEWS
76 SCRISOARE CĂTRE CORPUL MEU
Femeia şi corpul ei
77 BIOLOGIA ARMONIEI
Lecţiile colonului
82 WELLBEING
Reîntoarcerea la viaţă
85 ICI ŞI COLO
El Camino, drumul
cunoașterii de sine
90 VIAŢA CU GUST
Vin şi Gust pentru serile lungi de vară

RESURSE

114 INIŢIERE
Meditaţii pentru o stare de calm
117 INTERPRETĂRI PSY
Testul casei

CARIERĂ
122 BIBLIOTERAPIE
Clubul cititorilor de cursă lungă
130 PLANETA PSY
Psihoterapia jungiană:
104 VIAŢA PROFESIONALĂ
să devii ceea ce ești
Să mă fac profesoară?
134 ŞEDINŢA DE TERAPIE
106 COACHING
Terapia prin artă
Leadership și reciprocitate
138 PSIHOLOGIA SPORTULUI
108 INTERVIU
„Psiholoagă la fotbaliști”
Orice problemă are minim o soluţie
140 SFATURILE NOASTRE
110 FEEDBACK
„Da’ șefii noștri au făcut cursul 144 CONCURS
ăsta?” sau feedback-ul 360˚ 146 ULTIMUL CUVÂNT

7 PSYCHOLOGIES ROMÂNIA IULIE-AUGUST 2021

Pe canapea

Simona
Nicolaescu
Completă,
cu bune și rele
„Dacă ar fi să fac un top al programelor de dezvoltare
personală, aș spune că pe primul loc se află cele mai
dureroase momente din viaţă. Acestea sunt realmente
cele care m-au propulsat. Aș vrea să spun că școala
X sau școala Y. Dar nu. Cea mai mare evoluţie mi-a
dat-o școala vieţii, aceea dură.”
A consemnat Dana Tudor, jurnalist, consultant comunicare, coach

8 PSYCHOLOGIES ROMÂNIA IULIE-AUGUST 2021

9 PSYCHOLOGIES ROMÂNIA IULIE-AUGUST 2021
Pe canapea Simona Nicolaescu
Psychologies: Eşti într-o perioadă plină. mine. Dacă m-aş culca târziu şi dimineaţa m-aș
Ce ai mai făcut în ultima vreme? trezi mai târziu, aș intra direct în vrie, în panică
Simona Nicolaescu: De anul acesta am început să și parcă mi se strică toată ziua. Am zile setate
construiesc un colţişor de paradis lângă Bucureşti, pentru terapii, altele pentru training-uri. Şi în
unde o să facem ateliere cu angajaţii din companii viaţa personală, la fel: de copil, mă ocup când eu,
pentru conectarea cu eul lor profund şi pentru când tatăl lui. Inclusiv weekend-ul este organizat.
dezvoltarea lor personală. Pentru că trăim într-o Ca să reuşesc să am business-ul meu, să am şi sesiuni
perioadă în care totul se întâmplă „pe repede înainte”, unu-la-unu, să ţin şi training-uri, să am şi emisiunea
mi-aş dori ca în locul acesta lucrurile să fie într-un de la revista Psychologies este nevoie de o foarte bună
fel de „slow down motion” („mișcare lentă”, engl., organizare şi planificare. Ador tot ceea ce fac, și de
n.red). Să ne descoperim ritmul nostru interior, ritmul aici atât de multă
pe care îl cere sufletul nostru, diferit de ritmul pe care energie.
îl impun societatea sau job-ul. Mi-am dat seama, prin
retreat-urile la care am mai fost, că atunci când îţi
găseşti ritmul, este un sentiment prin care tu respiri
odată cu Universul şi eşti în armonie cu tot ceea ce
este în jurul tău. Atunci parcă şi lucrurile ies fix aşa
cum ţi-ai dori.
A trebuit, însă, să renunţ să mai urc pe munte
anul acesta. A fost destul de dificil, pentru că această
pasiune a mea e corelată cu evadările mele din tot
ce înseamnă viaţa de zi cu zi. Dar a trebuit să renunţ
pentru că au apărut foarte multe proiecte cu oameni
faini, ocazii de a lucra cu ei pentru starea lor de bine
şi am zis că e ok ca într-un an de zile să renunţ la
partea asta personală: am văzut-o ca pe o contribuţie
un pic mai mare la starea de bine a celorlalţi.

Faci foarte multe lucruri în acelaşi timp.

Cum faci să ai atât de multă energie?
S. N.: În primul rând, având o igienă mentală foarte
bună: dorm bine şi suficient, astfel încât dimineaţa
nu am nevoie de alarma ceasului ca să mă trezesc.
Mintea mea, corpul meu îşi iau somnul de care au
nevoie, iar dimineaţa am sentimentul acela de:
„Doamne, ce somn bun am avut!”

Şi cum faci tu să ai un somn

bun şi suficient?
S. N.: În primul rând, am aceeaşi oră de
culcare. Dacă depășesc ora potrivită
pentru mine, s-a dus pe apa sâmbetei
calitatea somnului. De asemenea,
petrec timp afară. Eu adorm pe la
10 şi jumătate și mă trezesc pe la
6. Dimineaţa, este atât de frumos
când în casă este linişte şi nu ai
niciun fel de presiune şi, în ora
aceea, meditez, ori mă gândesc la
proiectele frumoase la care lucrez.
Întotdeauna încep cu ceva fain pentru

10 PSYCHOLOGIES ROMÂNIA IULIE-AUGUST 2021

Ştiu că eşti continuu într-un proces de
dezvoltare personală. Cum reuşeşti
să ţii ritmul pentru creşterea ta?
S. N.: Dezvoltarea personală o introduc în momentele
din viaţă când proiectele din punct de vedere
profesional sunt mai puţine, de pildă în perioadele de
sărbători. Până acum 5-6 ani, aveam luna şi formarea.
La ultimul training mai intensiv, mi-am zis „Am ajuns
aici în Anglia, am plătit o grămadă de bani şi încă mai
am ceva de căutat la mine, parcă nu sunt completă”.
Și atunci, mi-am pus întrebarea: „De ce cauţi cu atâta
disperare să te dezvolţi personal?!” - a fost un declic
care mi-a amintit de o poveste din copilărie: eu în clasa
I nu înţelegeam care era treaba cu matematica, de ce
trebuie să adunăm 1+1, la ce ne ajută, eu fiind dintr-o
familie de ingineri. I-am surprins într-o zi în bucătărie
pe ai mei spunând: „Ce ne facem cu Simona dacă nu
termină nici 4 clase?” Ulterior, am ajuns să merg la
„Formarea în coaching este o şcoală
foarte bună de dezvoltare personală.”
olimpiade la matematică. Am uitat momentul acela,
dar el a rămas în background, mi-a tot şoptit sub o
formă sau alta şi așa am ajuns să am pereţii plini cu
diplome. De la 18 până pe la 37 de ani, eram într-o
formare continuă. Acum sunt într-o fază super-sătulă
de toate, e drept, mi-au adus foarte multe beneficii şi
nu regret experienţa asta. Dar, în training-ul acela,
mi-am dat seama că programul care rula în mintea
mea de mică era: „Nu eşti suficient de bună” şi „hai
că mai trebuie să faci ceva ca să demonstrezi”. Pur
şi simplu, atunci am avut sentimentul de plin: „Băi,
eşti completă. Şi cu bune şi cu rele, eşti completă.”
Aşa cum ai spus şi tu, ai studiat multe
şcoli şi metode de dezvoltare personală.
Care se află într-un top 3 al tău?
S. N.: Dacă ar fi să fac un top al programelor de
dezvoltare personală, aș spune că pe primul loc se
află cele mai dureroase momente din viață. Acestea
sunt realmente cele care m-au propulsat. Aș vrea să
spun că școala X sau școala Y. Cea care te scoate din
vechii pantofi şi te duce într-unii noi. Dar nu. Cea mai
mare evoluție mi-a dat-o școala vieţii, aceea dură.
Dă-mi un exemplu.
S. N.: Eram în perioada când terminam Executive
MBA-ul, pentru care plătisem aproximativ 20.000
euro, şi la vremea respectivă, business-ul meu se
ocupa de organizarea de teambuilding-uri. La finele
lui 2008, începutul lui 2009, a venit criza economică
şi astea au fost primele bugete care au picat. Eu
aveam angajaţi la momentul respectiv. M-am trezit
că lucram doar cu multinaţionale, iar acestea au fost
primele care au închis bugetele de training. Aşa am
ajuns să trăiesc, după ce plăteam toate cheltuielile,
cu 400 lei lunar, pentru aproape un an de zile - să mă
întreţin cu totul. Mergeam la bunica mea şi mâncam
la ea pentru că nu aveam bani să îmi iau de mâncare.
În schimb, mai păstram câţiva zeci de lei pentru a
merge la teatru – pe atunci, costa 15-20 lei un bilet
de teatru. Îmi aduc aminte că în primele luni, cred
că au fost vreo 3, mă trezeam noaptea plângând.
Şi s-a suprapus şi cu momentul divorţului de soţul
meu. M-am trezit singură şi fără niciun fel de sprijin
(noroc cu bunica!).
Colacul de salvare – şi asta apropo de top 3 lucruri
de dezvoltare personală – pe locul 2 aş pune formarea
mea în coaching, pentru că din fericire pe atunci mă
formam în coaching cu Alain Cardon. Nu ştiu cum
sunt alte şcoli de coaching, dar omul acesta are nişte
idei fixe şi obsesive foarte sănătoase, pe care mi le-a
insuflat și mie. „Unde vreau să fiu?”, păi vreau să
fiu acolo cu business-ul. Cea de-a doua întrebare
obsesivă: „Şi cum ai de gând să ajungi acolo?”. Nu
ştiu de unde am avut resurse, mental vorbind, pentru
că a fost un an de austeritate. Un an în care, noi în
coaching ne aşteptam ca să găsească şi clienţii noştri
resurse, soluţii într-o săptămână-două-trei. Tot ce am
gândit atunci, vreo 20 de idei, soluţii, cam 50% din
ideile pe care le-am creat, în 9 luni s-au concretizat.
Mi-am dat seama că formarea mea în coaching şi
perioada aceea în care lucrezi cu tine foarte mult a
fost o bază puternică în dezvoltarea mea personală
şi un mindset foarte constructiv, util, aplicat. Deci,
pe locul 2 după dezastrele din viaţa noastră, care
sunt ca un mare şut înainte, formarea în coaching
este o şcoală foarte bună de dezvoltare personală.
11 PSYCHOLOGIES ROMÂNIA IULIE-AUGUST 2021
Pe canapea Simona Nicolaescu
Am trecut prin multe, inclusiv prin propria psihanaliză.
Nu zic că nu a ajutat, dar după formarea în coaching,
am văzut o dezvoltare personală accentuată. Şi m-a
scos dintr-un foarte mare impas, atât din punct de
vedere financiar, cât şi al încrederii în mine: oricât
de dificile sunt situaţiile, întotdeauna găseşti soluţii.
Tu eşti omul care rezolvă provocările
emoţionale ale altora. Cum îţi gestionezi
propriile tale provocări emoţionale?
S. N.: Ca psihoterapeut, mi-e mai greu să merg
acum în psihoterapie pentru că sunt „coruptă”
cumva de proces, ştiu ce urmează, întrebările, şi
aşa mai departe. „Ventilarea” propriilor emoţii,
reglarea propriilor tensiuni le fac conectându-mă la
pasiunile mele. Acolo îmi golesc gândurile, acolo
îmi schimb stările şi, desigur, pe munte. Cu efort
fizic, cu încărcare de la tot ce înseamnă natură şi
energia ei. Mai am și un „frate geamăn spiritual”,
născut la o zi diferenţă. Noi trecem întotdeauna prin
„Mă regăsesc de foarte multe ori în
rolul de fetiţă, apropo de rebeliune şi
de fetiţă care vrea, şi poate, şi face.”
aceleaşi lucruri, dacă sunt situaţii emoţionale foarte
puternice şi tensionate, inclusiv stări de depresie, e
foarte amuzant să te vezi prin ochii celuilalt, care şi
el trece prin aceleaşi lucruri - şi o dăm din serios în
glumă. Prin pasiuni, prin prieteni foarte apropiaţi cu
care rezonez. Anul acesta, am mai avut un moment
de cumpănă şi am descoperit un terapeut care este
din Emiratele Arabe şi mi-a plăcut. Au fost doar 3
şedinţe şi mi-au dat un super boost pentru tot anul.
Câteodată apelez pentru sesiuni pe termen scurt la
terapeuţi din diverse arii, nu neapărat psihoterapeuţi.
În facultate, ai fost fotomodel - cum s-a
întâmplat și ce ai luat cu tine din acea
experienţă? Ca femeie, mă gândesc.
S. N.: Am refuzat mult timp să se vorbească despre
mine ca fotomodel și nici acum nu mă simt foarte
confortabil. Ai auzit expresia: „frumoasă, dar
proastă” - nu mi-am dorit vreodată să fiu asociată
cu un fotomodel, cu vreo frumuseţe, tocmai ca să
nu intru în eticheta asta.
12 PSYCHOLOGIES ROMÂNIA IULIE-AUGUST 2021
Când am terminat liceul şi mă pregăteam pentru
facultate, am văzut o reclamă care rula, am trimis o
poză, am câştigat un curs gratuit pentru fotomodele
şi am intrat în acea şcoală. Lumea fotomodelelor
poate să fie asociată cu neseriozitatea, cu un mod mai
uşuratic al fetelor de a fi. Cred că unul dintre lucrurile
pe care le-a apreciat cel care avea agenţia a fost
seriozitatea cu care am tratat acest job. Fotomodelele
se duceau de la o agenţie la alta, deşi tu semnai un
contract de exclusivitate cu o anumită agenţie. Dar
eu îl anunţam: „Vezi că m-a contactat nu-ştiu-ce
firmă, că fac nişte poze, vezi că te pun în legătură
ca să luaţi comision.”
Văzându-mă cum muncesc la o filmare pentru
Procter&Gamble, mi s-a oferit postul de trainer:
să fac educaţie din punct de vedere al grijii faţă de
propriul corp pentru fetele de liceu. A fost un job
care m-a ajutat foarte mult, chiar dacă am făcut
foarte multe greşeli ca trainer - cred că la început mă
dădeau ca exemplu de cel mai nepriceput trainer. De
pe atunci, însă, eram atât de bine organizată, încât
mergeam la facultate, eram trainer, mai aveam şi
alte reclame, îmi adunam banii şi la 21 de ani mi-am
cumpărat maşină din banii mei.
Ce era frumuseţea pentru tine
atunci şi ce este acum?
S. N.: Cred că şi atunci ca şi acum, frumuseţea nu
este în anumite standarde şi nu este în standardele
pe care societatea le prezintă. La un casting pentru
prezervativele Love+, oamenii au avut un portret-
robot pentru cum să arate cele 2 modele – el şi ea. Am
fost convinsă că voi lua rolul văzând portretul-robot,
pentru că semănam cu profilul fetei. Am fost selectată
şi am auzit la un moment dat pe cineva comentând:
„Băi, dar cum au ales-o pe urâta aia?!”, adică pe
mine. I-am răspuns că era ceea ce aşteptau oamenii,
nu avea neapărat legătură cu frumuseţea, fiecare om
caută un anumit fel, un anumit model, o anumită
frumuseţe, pentru că suntem diferiţi, nu există
standarde legate de frumuseţe. Pentru mine, imaginea
lui Sissi, împărăteasa Austriei, din filmul cu Romy
Schneider în rol principal reprezintă povestea și
imaginea de frumuseţe. Femeia aceea avea o gingăşie
a expresiei feţei, cu un pic de inocenţă şi, în acelaşi
timp, fiind şi rebelă şi făcând lucruri care îi plac.
Acum, frumoşi îi văd pe oamenii care sunt
autentici, în acord cu ceea ce spun şi ceea ce gândesc,
care au zâmbet şi bucurie când vorbesc cu tine.
o femeie să fie aşa fermă şi hotărâtă într-o relaţie,
pentru că îi dă o anumită duritate. Avem foarte multe
amintiri faine împreună, dar au fost şi lucruri care nu
ne-au plăcut. În momentul acela eram la poli opuşi,
iar această fermitate devenea foarte dură - pentru
mine şi pentru celălalt.

Ce ne poţi spune despre

devenirea ta ca femeie?
S. N.: Cred că sunt tot timpul într-o devenire. Asta e o
foarte bună întrebare la care nu ştiu răspunsul. Provoc
şi eu femeile, la rândul meu, atunci când vin în terapie
întrebându-le „Ce este feminitatea pentru ele?”
Eu sunt în căutarea răspunsului la întrebarea aceasta.
Ca persoană de sex feminin, mă regăsesc de foarte
multe ori în rolul de fetiţă, apropo de rebeliune şi de
fetiţă care vrea, şi poate, şi face. Mă regăsesc în rolul
de mamă - este rolul de mamă rolul de femeie?
Este până într-un anumit punct, dar nu este rolul
care mă defineşte. Ca femeie, m-am simţit foarte
bine în corpul meu, mi-am simţit feminitatea,
puterea de seducţie, atracţia, inclusiv în relaţiile
cu femeile, nu doar în relaţia cu bărbaţii, abia
acum 5 ani. Pe la 37 de ani. După mult lucru
cu mine. În momentul în care am început eu
să fiu într-un echilibru.
Discutam într-unul dintre interviuri cu
Emese, despre ciclicitatea unei femei. O
femeie se caracterizează și din punct de
vedere hormonal pentru că trece prin
diferite faze de-a lungul unei luni. Şi
de-a lungul anilor, femeia trece dintr-o
fază în alta. Cumva, feminitatea asta
e şi destul de hormonală.

În viaţa profesională, ai imaginea

unei femei puternice, hotărâte.
Cum eşti în viaţa personală?
S. N.: La fel, şi chiar mi s-a spus la un
moment dat, „Simona, în relaţia asta, am
făcut doar ca tine, cum ai vrut tu, ce ai vrut
tu.”, deşi întotdeauna, am simţit că şi celălalt
îşi doreşte lucrul acesta. În relaţia de cuplu,
în niciun caz nu îmi doresc să lupt împotriva
curentului, celălalt să îşi dorească ceva şi eu să
îmi doresc altceva. Cred că de asta am fugit şi
din prima căsnicie, pentru că am simţit că sunt
împotriva curentului. Este foarte neplăcut ca

13 PSYCHOLOGIES ROMÂNIA IULIE-AUGUST 2021

Pe canapea Simona Nicolaescu
Ai studiat o perioadă psihosexualitatea.
Care sunt cele mai mari declicuri pe care
le-ai avut din această experienţă?
S. N.: Primul lucru care m-a uimit la şcoala de
psihosexologie a fost să aflu că durata medie a
actului sexual este de 2 minute şi jumătate.
Spuneau că dacă actul sexual ar ajunge la 10 minute,
s-ar intra în ceea ce se numeşte „ejaculare întârziată”,
adică o disfuncţie. Şi am zis: nu cred chestia asta!
Eu cred că fiecare om are ritmul lui şi nu putem să
punem asemenea diagnostice. Doar dacă bărbatul
simte că este o problemă pentru el că nu a ejaculat
în cele 10 minute, atunci putem să vorbim despre
o disfuncţie. Dacă bărbatul dorește să se bucure
o oră-două-trei cu
partenera lui, nu e
Ce nu ştim despre tine şi ai vrea să ştim?
S. N.: Că în spatele oricărui om foarte puternic, există
o sensibilitate. Ca să „încarci” puterea asta, e nevoie
de oameni apropiaţi cu care să fii pe aceeaşi lungime
de undă, care să te înţeleagă. Ca să pot să susţin tot
ceea ce fac, mă înconjor de oameni care sunt foarte
înţelegători. Simt din tot sufletul că mă susţin în ceea
ce fac. De aceea, sensibilitatea mea este la cote foarte
mari pentru că eu nu pot să tolerez disputele inutile,
conflictele, pentru că imediat mă aricesc.
Dă-mi un exemplu, ce te face să te ariceşti?
S. N.: Uite, de exemplu, o discuţie inutilă. „De ce
ți-ai cumpărat mașina X, când puteai să îți iei mașina
Y?”. Faptul este deja consumat. E
un consum inutil de energie ca eu

„Eu nu pot să
nicio problemă. să justific de ce am făcut o alegere
Un alt lucru şi nu e conform standardelor tale.
pe care l-am „Aricit” nu înseamnă să fac o criză
conştientizat cu
adevărat este cât de tolerez ci să mă îndepărtez, n-am nevoie
de acele discuţii. Imediat simt că

disputele
diferiţi suntem noi, trebuie să ies din povestea asta.
fizic: femeile de
bărbaţi. În relaţiile Am auzit destul de des de la
stabile, după ani
de zile, în actul inutile, tine, că îţi onorezi dorinţele
şi eşti conectată la ele. Ce îţi
doreşti cel mai mult acum?
conflictele,
sexual, femeia are
nevoie de mult mai S. N.: Pentru că am proiectul
mult timp să se cu spaţiul de lângă Bucureşti, să

pregătească pentru
actul sexual, să fie
lubrifiată. Bărbatul,
odată atins într-o
zonă erogenă -
pentru că
reuşesc să îl termin aşa cum mi-am
propus, anul acesta. Bucket list-ul
(„lista de dorinţe”, engl., n.red.)
imediat mă meu, este bifat. Nu mai am dorinţe
din acelea mari: să ajung..., să fac...

aricesc.”
fiecare are zona lui
care îl stimulează -
şi imediat el poate
să intre în actul
sexual cu totul. Pe
când femeia are nevoie de timp: uneori chiar și
de 30 de minute de preludiu. În viaţa de zi cu zi,
cu toată agitaţia asta, eşti şi de ceva vreme într-o
relaţie mă întreb, când mai aloci 30 de minute? Şi
după aceea, de ce apar atâtea probleme cu privire
la propria sexualitate? De ce femeia se retrage din
actul sexual, de ce aud atâtea cupluri: „Aaa, noi
facem dragoste o dată pe lună sau o dată la 6 luni
sau poate nu am mai făcut-o de un an de zile”.
Tocmai pentru că nu ţinem cont că există aceste
diferenţe şi pentru că avem nevoi diferite. E nevoie
să le aflăm, să le descoperim. Să ne uităm fiecare
la ce are nevoie.
Sunt bifate. Dorinţele mele de
acum sunt simple: să mă ascult pe
mine, dacă am nevoie de pauză să
îmi iau pauză, dacă simt nevoia în
weekend-ul acesta să fiu pe munte,
să fiu pe munte, dacă am nevoie să îl iau în braţe
pe Tudor, să-l iau în braţe. Pentru următorii ani, nu
mi-am propus ceva anume, ci să rămân conectată la
mine şi la lucruri punctuale. Să ajungi să îţi faci o
casă, să ajungi în Maldive sunt lucruri pe care ţi le
impune tot exteriorul, nu interiorul. La înţelepciunea
asta am ajuns eu în ultimii ani. Interiorul se bucură
de lucruri simple.
Dă-mi un exemplu de ce se bucură
interiorul tău foarte mult şi pe care
nu l-ai menţionat până acum.
S. N.: Să fac dragoste. 

14 PSYCHOLOGIES ROMÂNIA IULIE-AUGUST 2021

 Caleidoscop
CULTURAL
Prin toate proiectele sale, SoNoRo
încântă audienţa cu interpretări ale
muzicii clasice în spaţii neconvenţionale,
cu programe muzicale inedite și cu
muzicieni care interpretează pe cele mai
importante scene de concert din întreaga
lume.
Primele 9 concerte ale celei de‑a IX‑a
ediţii a turneului SoNoRo Conac vor avea
loc în luna iulie, în câteva clădiri cu un
istoric de poveste. Intitulată ludic „Pe‑un
picior de plai, pe‑o gură de rai”, ediţia de
anul acesta invită publicul să descopere
locuri fascinante din ţara noastră, cum
sunt sate tradiţionale care găzduiesc mici
palate, vechi case tradiţionale românești
care impresionează prin stilul particular
sau clădiri impunătoare, repere culturale,
din centrul marilor orașe.
Turneul Conac se deschide în București, pe 5 iulie,
la Templul Coral din București, construit în perioada
1864‑1866 în stil arhitectural neomaur, dar distrus de către
naziști. Printre muzicienii SoNoRo care vor concerta pe 5
iulie se numără și Kyril Zlotnikov, membru al Cvartetului
Ierusalim și al Orchestrelor Filarmonice și Simfonice a
Israelului.
SoNoRo Musikland este un festival dedicat tradiţiilor
și patrimoniului arhitectural al zonei Haferland, regiune
situată în judeţul Brașov, între Rupea și Sighișoara. Ţinutul
Ovăzului va deveni în perioada 31 iulie – 9 august 2020
Ţinutul Muzicii, când interpreţii obișnuiţi ai marilor scene
concertistice ale lumii vor descinde pentru a doua oară
în vechile sate săsești și vor readuce muzica în biserici
fortificate și conace superbe din Meșendorf, Hoghilag,
Viscri, Măgura, Râșnov, și Brașov la cea de‑a doua ediţie
a Festivalului SoNoRo Musikland.
Mai multe detalii pe www.sonoro.ro.
15 PSYCHOLOGIES ROMÂNIA IULIE‑AUGUST 2021
Caleidoscop
Mic ghid de sănătate
Este evident pentru toată lumea că sănătatea ne
preocupă astăzi mai mult ca oricând. Pandemia ne-a
pus în faţa unui tablou extrem de fidel al modului în
care integrăm un stil de viaţă sănătos în activităţile
zilnice. Comunitatea medicilor și a psihologilor se
confruntă tot mai des cu cazuri de cyberhondria sau
mai popular: autodiagnosticarea cu ajutorul Google!
Editura Niculescu vine în întâmpinarea
medicilor, psihologilor și a tuturor celor preocupaţi cu
adevărat de propria sănătate cu o serie de 5 cărţi care
prezintă funcţiile majore ale celor mai importante
organe sau funcţii fiziologice: Creierul, Ficatul,
Inima și Arterele, Pielea și Somnul. Cu un conţinut
Summer Brain 2021
Pentru că un #BeachBody nu este complet fără un
#SummerBrain tonifiat, Curtea Veche Publishing
lansează un program de antrenament de 28 de zile
în care oricine își poate lucra... mintea. Instructorii
editurii au elaborat 4 workout‑uri cu 3 grade de
dificultate din zona lecturilor de self‑help, business
și carieră, ficţiune și relaţii de cuplu.
Astfel, timp de patru săptămâni, între 14 iunie și
11 iulie 2021, canalele de social media ale editurii se
transformă într-un gym pentru fitness mintal. Cititorii
editurii au parte nu doar de un plan specific de lecturi,
ci și de posibilitatea de a participa la cluburi de
lectură, reduceri de 30% pe site-ul curteaveche.ro
16 PSYCHOLOGIES ROMÂNIA IULIE-AUGUST 2021
ANTRENAMENT MENTAL
informativ bogat în date validate știinţific, de către
o echipă interdisciplinară de specialiști, privind
funcţionarea optimă a organelor, într-un stil accesibil
și totodată serios, cu recomandări bazate pe studii
clinice în nutriţie, hidratare, cosmetică sau mișcare,
aceste cărţi te ajută să descoperi, să cunoști și să
optimizezi funcţionarea propriului organism.
În plus, utilizând codul PSYCHOLOGIES25,
puteţi beneficia de preţuri reduse cu până la 60%
faţă de preţurile din librării, pentru toate titlurile din
categoria de Self help, Familie și Parenting, Sănătate.
Mai multe detalii pe www.niculescu.ro.
folosind codul SUMMERBRAIN și posibilitatea de
a câștiga un Polaroid și un iPad 8 pentru a documenta
mai bine workout-urile pe care le fac.
Fiecare săptămână vine cu un workout tematic,
şi anume Self‑help Mental Fitness, Business HIIT,
Fiction Break și Relationship Marathon. Află mai
multe detalii pe www.curteaveche.ro.
 PSIHOLOGIA ÎN JURUL LUMII

11 iulie 1943,
Howard Gardner
A dezvoltat teoria inteligenţelor multiple în anul
1983, prin care sugerează că noţiunea tradiţională de
inteligenţă bazată pe IQ are limitele ei, propunând, în
schimb, opt tipuri diferite de inteligenţă care să acopere o
paletă mult mai largă a intelectului uman. Cele 8 dimensiuni
fundamentale ale conceptului de inteligenţă multiplă,
potrivit teoriei lui Gardner, sunt: inteligenţa verbală/
lingvistică, logico‑matematică, spaţială, kinestezică,
muzicală, intrapersonală, interpersonală şi naturalistă.
Howard Gardner este autorul a 18 cărţi, traduse în 22 de
limbi şi a sute de articole.

18 iulie 1921,
Aaron Beck
Aaron Beck este fondatorul terapiei
cognitive, profesor universitar emerit de
psihiatrie la Universitatea Pennsylvania și
Președinte Emerit al Institutului Beck de
terapie cognitivă. Este autorul faimoaselor
teste psihologice pentru evaluarea anxietăţii
şi depresiei („Scalele clinice Beck”), unele
din cele mai utilizate teste psihologice la
nivel internaţional. A creat „Psihoterapia
cognitivă” (cognitiv‑comportamentală) în
anii ’60, care este astăzi cea mai practicată
formă de psihoterapie din lume, ajutând
practic milioane de oameni aflaţi în
suferinţă pe tot cuprinsul planetei.

15 August 1933, Michael Rutter

Sir Michael Rutter este Profesor Universitar în domeniul psihopatologiei dezvoltării la Institutul de Psihiatrie,
Kings College, Londra. Este primul consultant în domeniul psihiatriei copilului din Marea Britanie. Dr. Rutter
este recunoscut pentru contribuţiile sale la punerea bazelor psihiatriei copilului ca specialitate medicală şi
biopsihosocială cu o bază ştiinţifică puternică. Printre interesele sale de cercetare s‑au numărat genetica
autismului, efectul deprivării timpurii a copiilor, depresia, studiul influenţelor şcolare şi de mediu asupra
comportamentului copiilor. Prezintă, de asemenea, un interes special pentru efectul combinat al factorilor de
risc genetic şi psihosocial.

17 PSYCHOLOGIES ROMÂNIA IULIE-AUGUST 2021

Caleidoscop ARTĂ
Școala de Vară Cantus Mundi
Corul Naţional de Cameră „Madrigal – Marin
Constantin” prin Programul Naţional Cantus Mundi
lansează înscrierile la Școala de Vară Cantus Mundi –
Ediţia 2021. A treia ediţie a programului se va desfășura
pe parcursul a patru serii de câte 2 săptămâni, în
perioada 5 iulie – 27 august și se adresează copiilor cu
vârste între 7 și 12 ani din București și împrejurimi.
Școala de Vară Cantus Mundi se desfășoară cu scopul
de a oferi copiilor o alternativă educaţională complexă,
aplicată și distractivă, prin procese interactive, learning
by doing și include: jocuri de cunoaștere și dezvoltare
personală, audiţii muzicale explicate, ateliere de muzică
corală, noţiuni de percuţie, mișcare scenică, vizionări
de spectacole cu explicaţii și improvizaţie muzicală
sau întâlniri cu artiști. Detalii şi înscrieri pe www.
cantusmundi.ro.

Artă botanică,
design interior,
design floral şi
peisagistică
Cele 6 Şcoli de Vară
desfăşurate de Irina Neacşu
şi Cembra Art încurajează
cunoașterea creativă bazată

Living Rock,
pe sustenabilitate, precum
și expr imarea ar tistică
contemporană inspirată de
singurul festival de natură și patrimoniu. Iată care
sunt cele 6 Şcoli de Vară:
rock alternativ de la mare Design Interior, 12‑16 iulie
Design Textil: Alchimia
plantelor & introducere în
Nisip fin, vegetaţie și umbră, o plajă care se păstrează încă sălbatică, pescari vopsirea botanică, 19‑23 iulie
de la prima oră a dimineţii și apă verde‑turcoaz, pe scurt – plaja de la Tuzla. Design de Grădini, 26‑30
În acest loc bine ascuns, sub coasta sălbatică a mării, se va desfăşura a doua iulie
ediţie a festivalului Living Rock în weekendul 20‑22 august, un eveniment Design Floral şi Pictură de
dedicat tuturor iubitorilor de alternativ, fie că vorbim de muzică, destinaţii de Flori, 2‑6 august
vacanţă, preferinţe gastronomice sau activităţi de petrecere a timpului liber. Arta Hârtiei, 9‑13 august
Pe scena Living Rock au fost anunţate unele dintre cele mai iubite trupe Artă Botanică – Flora &
românești de rock alternativ, printre care Viţa de Vie, byron, The Mono Form, 16‑20 august
Jacks, Robin and the Backstabbers și Grimus, iar lista de artiști din line‑up Detalii şi înscrieri pe
va continua. Detalii şi bilete pe www.iabilet.ro. www.inworkshops.com.

18 PSYCHOLOGIES ROMÂNIA IULIE-AUGUST 2021


Omul,
o maşinărie
uimitoare
Intră în universul din interiorul fiecăruia
dintre noi, explorând o biologie comună pe care
de multe ori nu ne luăm timpul să o apreciem sau
să o înţelegem. „Omul, o maşinărie uimitoare”
descoperă nu numai știinţa din spatele modului în
care funcţionează corpurile noastre, ci și modul
în care ceea ce este înăuntru ne poate alimenta
în fiecare moment din ceea ce facem în lume.
Profilurile personale ale oamenilor din întreaga
lume devin puncte de intrare în povești mai
profunde despre modul în care funcţionează
numeroasele sisteme ale corpului. Disponibil
pe www.netflix.com.
Invincibilă
Documentarul spune povestea unei luptătoare
excepţionale, Joanna Jędrzejczyk, care și‑a apărat în mod
repetat titlul de campioană MMA. Joanna îndrăznește să
viseze și să acţioneze, luptând împotriva stereotipurilor.
Ea preia controlul propriei vieţi. Când primește o ofertă
pentru a se antrena în SUA, ea decide să își asume
riscul, știind că preţul va fi singurătatea și distanţa faţă
de familia ei. În drumul către vârf, multe aspecte se
ciocnesc adesea: autodisciplina și confortul, faima în
octogon și ignorarea în viaţa personală, sacrificiul cu
dezamăgirea, monotonia antrenamentelor cu energia
luptei. Disponibil din 1 iulie pe www.hbogo.ro.
TEATRU ȘI FILM
Te bucuri de artă!
Te distrezi! Socializezi!
Luna iulie readuce la Teatrul Elisabeta câteva dintre cele
mai îndrăgite spectacole de comedie. Publicul bucureștean
îi poate revedea pe câţiva dintre cei mai îndrăgiţi actori
din România. Cei care vor trece pragul Teatrului Elisabeta
se vor putea bucura, înainte de spectacol, de momente
muzicale în compania saxofonistului Vicenţiu Manta,
alături de un pahar de vin din partea casei și invitaţia de a
socializa cu ceilalţi spectatori. „Încurcătură la nivel înalt”,
„Dezbracă‑te, vreau să‑ţi vorbesc!” sau „Te iubesc dar nu pe
tine” sunt câteva din spectacolele oferite pentru a te bucura
de o seară de relaxare şi voie bună. Află mai multe informaţii
la 0727 703 703 sau la rezervari@teatrul‑elisabeta.ro.
Puterea
Ca să scape de criza din Venezuela și alcoolism,
Roque se retrage în jungla amazoniană, ca să renoveze
cabana pe care a construit‑o într‑o perioadă mai
fericită. El se chinuie cu viziunile pe care le are din
cauza abstinenţei de la alcool, iar dorinţa lui pentru
izbăvire devine distorsionată când se alătură unor
prieteni vechi ca să lucreze într‑o mină ilegală de aur,
controlată de gherilele columbiene. Violenţa necesară
ca să lucreze în mină îl aruncă pe Roque într‑un ciclu
de autodistrugere care îl devorează pe interior. Va
avea nevoie de tărie ca să scape și să o ia de la capăt.
Disponibil din 4 iulie pe www.hbogo.ro. 
19 PSYCHOLOGIES ROMÂNIA IULIE-AUGUST 2021
 universul creator

Antrenament
pentru creativitate
Eu sunt un creator aplicat, nu trăiesc pe un nor roz pufos, însă îmi disciplinez
existenţa să caut motive de bucurie, de remarcabil, de viaţă frumoasă, fără a
pierde nicidecum din spiritul obiectiv.
A consemnat Alexandra Tudor

Psychologies: Întreg universul tău este împletit în mulţi oameni, mult mai mulţi decât cei aplecaţi nativ
jurul creativităţii. Care este povestea din spatele spre acest lucru.
acestei călătorii de descoperire (şi redescoperire)
a creativităţii? Ai în derulare un proiect denumit „Viaţa este
frumoasă”, în care cauţi să vezi frumosul din
Anca Ghinea: Povestea mea creativă începe pe la 3-4 orice. Cum îţi schimbă această abordare
ani... când am descoperit plăcerea de a face lucrurile percepţia asupra lumii?
altfel, de a mă juca de-a ideile, de a face spectacol
din orice. Am amintirea aceasta că eram pe plajă și A. G.: Când am înfiinţat Kreatoria.ro, în ianuarie
îi dictam mamei o scrisoare pentru o prietenă rămasă 2015, mi-am dorit să fondez un mod de a privi
acasă. A fost magic ceea ce am trăit: plăcerea de a lumea inedit, de a vedea frumosul/ binele/ sensul
pune gânduri și emoţii în cuvinte. Toate acestea au din experienţe diverse. Să ne înţelegem, eu sunt un
deschis în mine un Sezon Nesfârșit al Creativităţii. creator aplicat, nu trăiesc pe un nor roz pufos, însă
A fost un sentiment de fericire, dar diferit: îmi disciplinez existenţa
nu era fericirea pentru că mama îmi oferise pentru ca să caut motive
o îngheţată sau tata un joc, ci eram chiar de bucurie, de remarcabil,
eu cea care îmi făuream o stare de bine. de viaţă frumoasă, fără
Desigur, cu mintea de copil nu conectam a pierde nicidecum din
cognitiv trăirile așa, însă era ceva extrem spiritul obiectiv.
de plăcut ce nu puteam descrie... o stare
creatoare. Stare pe care o urmăresc să fie Vă invit să descoperiţi
în mine atunci când sunt într-un proiect sau Kreatoria.ro – platformă
altul, pentru că îmi dă „zvâc” și energie. destinată creativităţii ca stil
Starea-busolă. de viaţă, dar și ca mecanism
care se reflectă în zona
Povestea mea creatoare este o poveste de personală și profesională.
progres: chiar dacă am căzut, m-am ridicat ANCA GHINEA O oază de inspiraţie,
și m-am sprijinit de spiritul meu creator și Expert în creativitate venită, poate, chiar când
de activităţile generate. Cronologic, am www.kreatoria.ro aveţi nevoie mai mare.
trecut prin toate fazele și etapele: am bifat, Creativitatea ca proces
de când eram mică, multe reușite, nu din creator te îndeamnă să
dorinţa de a-mi vedea numele la „gazetă”, ci pentru treci peste gândul iniţial și să-l consolidezi, să treci
că în mintea mea mereu a fost vorba de mai mult: să peste temeri, peste frica de judecata celorlalţi, dar
creez un drum, o cale spre creativitate pentru foarte presupune și efort, resurse, timp.

20 PSYCHOLOGIES ROMÂNIA IULIE-AUGUST 2021

 DE CITIT
Creatori în acţiune
de Anca Ghinea

Autoarea aduce mai multă lumină în ceea ce privește universul creator,

creativitatea, procesul de creaţie, doborând mituri și escaladând subiecte
de interes actual: inspiraţie, imaginaţie, talent, forţă creatoare, exprimare,
pasiune, integritate, autenticitate, ieșire din blocaj. Scrisă pentru minţile
și inimile copiilor și în același timp adulţilor, cartea Creatori în acţiune.
Ghid de creativitate este o invitaţie la o stare de bine, de optimism și de
eficienţă creatoare.

Editura Creator

Cum îţi influenţează creativitatea viaţa? Ce te inspiră să creezi?

A. G.: Pentru mine, creativitatea este totul. Pe lângă
sănătate, a fi creator în propria-mi viaţă înseamnă
enorm, pentru că îmi dă direcţie, un drum de străbătut
din care îmi extrag și seva regenerării în momentele
grele. Așa mă influenţează!
A. G.: Mă inspiră viaţa cu binele și cu răul din ea,
pe care apoi le trec într-o distilerie interioară și le
transform în frumos. Racordul la misiunea mea și
la pofta de a-mi trăi viaţa în culoare mă inspiră să
creez mereu!

La 14 ani am debutat cu articole publicate într-un Ce a însemnat cartea ta „Creatori în acţiune”

ziar local, apoi la 17 ani mi-a fost publicată cartea -
ca premiu, pentru scriitura mea. Tot atunci am fost
inclusă în „Istoria debutului literar al scriitorilor
români în timpul școlii (1820 – 2000)”, scrisă de
Tudor Opriș (2002, Aramis Print). După moartea
părinţilor mei, intervenită când eram încă un copil,
am cunoscut și ce înseamnă blocajul. Am suferit din
toate punctele de vedere, dar creativitatea m-a salvat
să privesc viaţa ca pe ceva cu un sens mai mare și
să am o cale de urmat prin cuvinte și activităţi care
unesc oamenii. Etapă cu etapă, m-am reclădit, am
reînceput să public „pe hârtie” sau în online, să
particip la campanii, la evenimente. Viaţa mea a fost
mereu efervescentă, nu știu să trăiesc într-o singură
activitate, de la 9:00-17:00, pentru că sunt curioasă,
pasionată de viaţă și de evoluţie.
Concret, de peste 20 de ani trăiesc din creativitate.
Așadar, am reușit, pas cu pas, să-mi fac o carieră
în comunicare, media, sunt un conector de proiecte
și oameni.
pentru tine? Mai urmează şi altele?
A. G.: Cartea „Creatori în acţiune” este o invitaţie
la starea de bine și la vitalitatea creatoare. De ce?
Pentru că acolo unde este prezenţă este și progres,
acolo unde este voinţă este și asumare, iar acolo unde
sunt toate înseamnă că trăiești un parcurs în care te
simţi bine. Acest salt în viaţa trăită cu intensitate a
însemnat cartea și pentru mine, autoarea ei. Ne-am
crescut reciproc: eu și cartea, ca două prietene vechi.
Pe de altă parte, cartea poartă cititorul (adult sau
copil, artist sau nu) cu o atitudine prietenoasă, ca
un ghid, în universul numit creativitate: îi arată
avantajele și cum se ajunge în starea de inspiraţie,
de creaţie, cum se cern ideile și cum se stăpânește
un proces creator.
Lucrez la proiecte editoriale noi care își vor face
locul în biblioteca celor mari și mici. Îmi doresc să
scot creativitatea din „nișa” ei. Creativitatea nu este
o atitudine de nișă, ci este esenţa pentru viaţă! ■

21 PSYCHOLOGIES ROMÂNIA IULIE-AUGUST 2021

 INVITATUL

MICHAEL S. SORENSEN:
„Uau, arăţi trăsnet!”
arta de a oferi complimente
Atunci când cea mai bună prietenă îţi tot repetă că ești „bună”, nu-ţi mai vine
s-o crezi chiar dacă e sinceră cu tine. Cum oferi complimente – validări și
recunoaștere –, arătându-te sinceră și empatică? Cum îţi arăţi recunoștinţa
faţă de realizările copiilor sau ale partenerului?

A consemnat Victor Popescu, Redactor Ed. Trei

Despre validare și ascultare acel moment cel puţin, ea așteaptă

empatică, am povestit cu Michael S.
Sorensen, coach relaţional, specialist
în management și autorul volumului
Te aud: Relaţii mai bune, oameni
mai fericiţi, publicat de curând la
editura Trei.
Psychologies: Dna Ionescu se
pregătește pentru o importantă
întâlnire de afaceri. Se uită în
oglindă și-și întreabă soţul: „Ei,
cum arăt?”. La care el răspunde MICHAEL S.
„Ești ok”. Cât de „ok” este SORENSEN
răspunsul d-lui Ionescu? Autor & coach
www.michaelssorensen.com
Michael S. Sorensen: Întrebarea
pusă de soţie este prin excelenţă una
tranzacţională. De aceea, dacă el vă răspunde „Arăţi
foarte bine!” sau „Ţi-aș sugera să mai încerci și altă
combinaţie de haine”, asta ar trebui să fie suficient.
Totuși, dacă ea îi mai spune partenerului ceva de
genul „Îmi fac griji ca nu cumva să fiu prea formal
îmbrăcată pentru întâlnirea asta”, probabil că, în
din partea soţului mai degrabă o
validare, și nu sfaturi preţioase.
În acest caz, mă gândesc că ea
va aprecia dacă dl. Ionescu îi va
oferi mai întâi de toate o validare,
spunându-i: „Da, te înţeleg prea
bine, ai o întâlnire cu adevărat
importantă!”. Pornind de aici, el
ar putea, mai departe, să ofere
sfaturi sau sugestii: „Te-ai gândit
cum ţi-ar stare oare cu rochia aia
a ta verde?”.
Familia Ionescu are un băiat și
o fată. Băiatul tocmai s-a întors
de la o competiţie de atletism.
S-a antrenat luni bune, dar nu a reușit să iasă
pe un loc important, așa cum și-a propus.
„Hai, nu-ţi face griji, data viitoare tu o să fii
cel mai bun”, îl consolează părinţii. Ei încearcă,
desigur, să-l încurajeze, dar este asta cea mai
bună strategie?

22 PSYCHOLOGIES ROMÂNIA IULIE-AUGUST 2021

M. S. S.: Aici avem de-a face cu un exemplu tipic
de răspuns invalidant: „Nu-ţi face griji” sau „O să Ne-am putea
conecta mai profund
faci mai bine data viitoare” sau alte forme similare
de asigurări.

În sine, faptul de a oferi asigurări nu este ceva

rău, dar ele ar avea un efect mult mai puternic dacă ar cu partenerul dacă
i-am valida bucuria
fi precedate de o apreciere, de o validare. Și aceasta
pentru că în momentul în care suntem supăraţi, răniţi
ș.a.m.d., nu vrem să ni se reamintească ce anume
nu ne-a reușit, ci am dori să ne simţim ascultaţi
și înţeleși. pe care o resimte,
De aceea, în exemplul pe care mi l-aţi dat, părinţii
ar putea mai întâi de toate să aprecieze efortul
oferind și o
copilului și să recunoască ce simte el acum: „Mda,
bănuiesc că te simţi extrem de nemulţumit. Mai ales
că ai muncit pentru asta tot anul.” Chiar dacă unii
justificare.
părinţi s-ar putea gândi că o astfel de replică nu face
decât să sporească dezamăgirea băiatului, în realitate Adolescenta din familia Ionescu face parte
efectul va fi contrar. Aceste vorbe îl vor ajuta pe din cultura „emo”. Atunci când își cumpără o
copil să se simtă respectat și înţeles de părinţii jachetă nouă și trendy, ea o întreabă pe buna
lui, care, printre altele, îl vor ajuta să-și proceseze pe ei prietenă: „Nu știu dacă jacheta asta merge
cont propriu emoţiile resimţite în urma rezultatului cu bocancii mei. Tu ce zici?”. Prietena ei, fan al
mediocru de la competiţia sportivă. Repet, odată tenișilor, îi răspunde: „Păi, îţi stă bine, dar nu
ce au exprimat această validare, părinţii pot oferi și ţi-ar fi mai comod dacă ţi-ai lua niște teniși?”
anumite asigurări, dacă li se pare că ar putea fi de Este acest răspuns nepoliticos sau e doar un semn
folos. Totul este ca mai întâi și mai întâi ei să ofere de sinceritate?
o validare.

23 PSYCHOLOGIES ROMÂNIA IULIE-AUGUST 2021

 invitatul
M. S. S.: Dacă prietena nu vrea decât să‑și exprime o
opinie, nu cred că am putea vorbi despre impoliteţe.
Eu, unul, sunt primul care să promoveze sinceritatea
și ideea de a spune verde‑n faţă ce gândești. Deci,
câtă vreme adolescenta din familia Ionescu dorește
să afle părerea prietenei ei, îmi place să cred că
această prietenă îi va spune în mod onest ce crede
despre noua jachetă.
Totuși, s‑ar putea ca adolescenta din familia
Ionescu să exprime de fapt o grijă legată de faptul că
În orice mariaj, contează și felul în care
noi răspundem la comentariile aparent
insignifiante pe care partenerul le face
pe parcursul unei zile.
încearcă acum ceva nou. De exemplu, ea s‑ar putea
exprima astfel: „Of, nu știu ce să zic… nu mă simt
chiar în zona mea de confort. Nici nu știu dacă mi se
potrivește. Tu ce zici?”. Ei bine, în acest caz, prietena
ar putea să valideze mai întâi această situaţie mai
delicată, spunând: „Mda, te înţeleg foarte bine…
nimeni nu se simte în largul său când are de probat
ceva nou”. După care, ea ar putea să ofere feedback
sau sfaturi, spunând ceva de genul: „Mi se pare că
jacheta merge bine cu bocancii tăi. Dar, uite, încearcă
să‑ţi pui numai un pic și tenișii, ca să vezi cum îţi
stă și cu ei, ce zici?”. În loc să meargă pe „da, dar…”
(„Da, dar nu ţi‑ar fi mai comod…”), ea merge pe „și”:
„Puneţi un pic și tenișii…”. Alegând să folosească
acest „și”, ea își permite, la nivel de conversaţie, să
fie sinceră și de încredere în același timp.
Dna Ionescu primește un telefon de la o veche
prietenă, care îi spune că tocmai a demisionat
de la o slujbă bunicică. Prietena îi mărturisește
că nu e tocmai sigură că a luat cea mai bună
decizie. Dna Ionescu nu e de acord cu demisia
prietenei, dar vrea totuși să‑i aline suferinţa.
Cum poate veni cu o perspectivă mai optimistă?
24 PSYCHOLOGIES ROMÂNIA IULIE-AUGUST 2021
M. S. S.: Ca să ne întoarcem la unul dintre exemplele
anterioare, reamintesc ce am zis acolo: dacă cineva
este supărat, furios, îngrijorat etc., el nu are
nevoie de o asigurare imediată, el nu vrea să i
se spună „Hai, nu‑ţi mai face atâtea griji!”. Din
aceleași motive, el nici nu va dori să audă: „Ţi‑am
spus eu că așa o să se întâmple!”. Ca să revenim la
cazul nostru, chiar dacă dna Ionescu crede că a fost
realmente o greșeală ca prietena ei să renunţe la jobul
acela atât de bun, ea poate totuși să ofere un pic de
recunoaștere, de validare. De exemplu, ea ar putea
zice: „Mda, înţeleg că acum îţi faci tot felul de griji
și de gânduri. Ai luat o decizie grea, până la urmă!”.
După ce a fost oferită această validare, părerea mea
este că cel mai bine ar fi ca dna Ionescu să pună niște
întrebări suplimentare, pentru a‑și înţelege mai bine
prietena. Concret, dna Ionescu poate să întrebe: „Ce
ai de gând să faci mai departe?” sau „Ce anume din
această decizie te îngrijorează atât de mult?” și așa
mai departe.
După ce mai schimbă câteva replici, ea ar putea
întreba: „Cum crezi că ţi‑aș putea fi de folos?” sau
„Cum crezi că te‑aș putea ajuta?”. Pe de altă parte,
dacă dna Ionescu are impresia că ar putea să ofere
niște sfaturi cu adevărat valoroase, ea ar fi bine să‑și
întrebe prietena dacă ar dori să asculte câteva din
sugestiile sale: „Te‑ar interesa să afli ce cred eu despre
asta?” sau „Am câteva idei legate de asta… Crezi că
e în regulă să ţi le spun?”. Dacă vrei să‑ţi sprijini
prietena și să‑i arăţi că o respecţi cu adevărat,
atunci va trebui să te abţii de la sfaturi, de la
asigurări și de la „Ţi‑am spus eu că…”. Și, mai
întâi de toate, va trebuie să oferi validări.
 invitatul
REVALIDEAZĂ EMOŢIILE
CELUILALT
Indiferent dacă persoana cu care stai de
vorbă ţi‑a împărtășit o trăire pozitivă sau
una negativă, o bună practică este să închei
conversaţia cu un ultim comentariu care
să aducă o validare. Astfel, îi reamintești
persoanei din faţa ta că, și după toate cuvintele
rostite în cadrul discuţiei, continui să o asculţi și
să o înţelegi. Acest moment de revalidare poate
avea un impact important în cimentarea trăirilor
pozitive. Încheierea conversaţiei presupune deci
o simplă repetiţie a unei validări anterioare:
 „Ah, n‑aș vrea să fiu în locul tău. E
într‑adevăr o situaţie dificilă. Se pare că ţi‑ai
făcut un plan bun, totuși. Îţi ţin pumnii să‑l
duci la bun sfârșit!”
 „Dacă vrei să știi, am rămas impresionată de
abilitatea ta de a gestiona lucrurile. Contextul
acesta este foarte derutant.”
 „Din nou, sincere condoleanţe. Treci
printr‑o perioadă extrem de grea. Aș vrea să
știi că poţi apela oricând la mine.”
 „Felicitări încă o dată! Mă bucur nespus
pentru tine.”
 „Trebuie să‑ţi mai spun încă o dată: ai fost
formidabil! Ai tot dreptul să fii mândru de tine!”
 Aceste comentarii simple încheie o
conversaţie într‑o notă încurajatoare și care
arată respect, chiar și în circumstanţe dificile.
Ele reprezintă o ultimă tușă pentru întregirea
procesului de validare.
(Fragment din Michael S. Sorensen, Te aud:
Relaţii mai bune, oameni mai fericiţi, Ed. Trei,
2021)
26 PSYCHOLOGIES ROMÂNIA IULIE-AUGUST 2021
Cât de importante sunt aceste validări în viaţa
de cuplu, cum ar putea să ajute la consolidarea
mariajului Ioneștilor?
M. S. S.: Păi, sunt foarte importante. Pare de la sine
înţeles că, în orice mariaj, complimentele și cuvintele
amabile sunt extrem de importante, dar la fel de mult
contează și felul în care noi răspundem la comentariile
aparent insignifiante pe care partenerul le face pe
parcursul unei zile. De exemplu, dacă partenerul spune:
„Ce tare! Azi am reușit să bifez tot ce‑mi planificasem în
agendă!”, noi am putea răspunde cu un „Aha, bravo!” ‑ iar
acesta nu e un răspuns tocmai rău. Totuși, am putea întări
acest răspuns și ne‑am putea conecta mai profund cu
partenerul dacă i‑am valida bucuria pe care o resimte,
oferind și o justificare. Atunci replica noastră ar putea
arăta cam așa: „Maaamă, chiar e tare! Mai ales că știu
cât de lungă a fost lista ta cu sarcini!”.
La fel, noi ne putem conecta cu partenerul și îi putem
oferi validări chiar și înainte ca el să apuce să ne spună
ceva. Dacă urmează să ieșim în oraș și observăm că
partenerul și‑a rezervat niște timp suplimentar pentru
a se aranja mai bine, atunci am putea remarca: „Uau,
arăţi trăsnet!”. Tot așa, dacă partenerul s‑a dat peste cap
ca să facă curăţenie în casă înainte ca tu să te întorci
de la lucru, ai putea să‑i zici: „Casa arată incredibil! Îţi
mulţumesc că ţi‑ai luat din timpul tău ca să faci asta.
Știu că ai avut, și tu, o zi grea la serviciu, iar faptul că
te‑ai întors mai repede ca să faci curat înseamnă foarte
mult pentru mine.” Sigur, sunt niște complimente aparent
minore, dar ele vor avea un impact nebănuit.
Hai să spunem că Ioneștii sunt vecini cu dvs. Băiatul
lor are de făcut un proiect la dezvoltare personală
și vine să vă întrebe: „Dle Sorensen, am văzut că
scrieţi despre cum să oferim validări pentru ceilalţi.
Care ar fi însă cel mai drăguţ compliment pe care
vi l‑aţi face dvs. înșivă?”
M. S. S.: Păi, aș aprecia că talentul meu este să explic
principiile mai complicate în moduri simple și ușor de
urmărit. Și aș mai zice că știu cum să‑i fac pe cei din
jurul meu să se simtă bine. Iar asta vine, în bună măsură,
din capacitatea mea de a empatiza cu ceilalţi și de a
mă concentra pe a‑i asculta, a‑i înţelege și a‑i valida cu
adevărat. De asta am și scris cartea „Te aud”, încercând
să ofer și celorlalţi câteva ceva din ce am învăţat. Am
această abilitate de a valida și de a empatiza și acum,
prin cartea mea, cred că am transmis‑o mai departe
către sute de alţi oameni. 
 test

Ești cu adevărat tu?

Cum îţi dai seama că ești tu însăţi/ însuţi? Între atâtea renunţări, ambiţii,
inhibiţii, cum îţi găsești calea? Îţi propun 10 întrebări pentru a face un
bilanţ. La fiecare dintre ele alege un singur răspuns dintre cele 4. Dacă nici
unul dintre răspunsuri nu‑ţi corespunde perfect, alege varianta cea mai
apropiată de punctul tău de vedere actual sau de cel obișnuit. Nu există
răspunsuri „bune” sau „rele”. Nu‑ţi petrece prea mult timp la fiecare întrebare,
bazează‑te pe primul răspuns care‑ţi vine în minte și nu uita: cu cât ești mai
sincer/ sinceră la fiecare răspuns, cu atât rezultatul este mai valoros.

Test realizat de Christophe André, psihiatru și psihoterapeut Traducere de Ana-Maria Cetăţean

1. Oaspeţii tăi ajung tocmai în momentul în care te
certai cu partenerul tău/ partenera ta:
F Te prefaci că nu s‑a întâmplat nimic. (1 punct)
F Simulezi buna dispoziţie, chiar și cu partenerul/
partenera. (2 puncte)
F Vă continuaţi cearta. (3 puncte)
F Reiei discuţia după ce vor pleca. (4 puncte)
2. Un coleg tocmai a primit, pe nedrept, promovarea
pe care tu o așteptai:
F Îl feliciţi. (2 puncte)
F Te închizi în birou și îl eviţi timp de opt zile. (1
punct)
F Nu spui nimic și nu‑ţi schimbi comportamentul.
(4 puncte)
F Îl cauţi ca să‑i spui ce ai pe suflet. (3 puncte)

28 PSYCHOLOGIES ROMÂNIA IULIE-AUGUST 2021

3. În vacanţă, toată lumea se dezbracă pentru a se arunca
în piscină. Dar asta nu te entuziasmează prea tare:
F Rămâi pe marginea piscinei, considerându‑i pe ceilalţi
niște exhibiţioniști. (3 puncte)
F Tu ești primul și îi inviţi și pe ceilalţi să te urmeze.
(2 puncte)
F Îţi păstrezi tricoul pe tine și te alături lor. (4 puncte)
F Te grăbești să mergi să faci ordine în bucătărie. (1 punct)
4. Ești îndrăgostit(ă):
F Încerci să‑ţi faci cunoscute în mod deschis sentimentele
faţă de persoana iubită. (4 puncte)
F Îi faci declaraţii printr‑o scrisoare lungă. (1 punct)
F Încerci să‑i transmiţi intenţiile tale dându‑i indicii.
(2 puncte)
F Îi faci o declaraţie de dragoste amuzantă, în faţa tuturor.
(3 puncte)
5. Atunci când ai primit o palmă, în copilărie:
F Ai lăsat capul în jos și te‑ai refugiat imediat în camera
ta. (1 punct)
F Ai răspuns: „Nu mă doare, nu mă doare!” (2 puncte)
F Ai mormăit: „E o prostie să tratezi copiii astfel!” (3
puncte)
F Te‑ai gândit: „Nu este corect!” (4 puncte)
6. Eşti în mașină, iar șoferul conduce mult prea repede:
F Îl întrebi politicos care este viteza maximă pe care o
poate atinge mașina sa. (2 puncte)
F Încerci diverse metode de respiraţie pentru a te relaxa,
în așteptarea momentului accidentului. (1 punct)
F Îi ceri să încetinească. (4 puncte)
F Îl întrebi ce nu merge bine pe plan sexual. (3 puncte)
7. Pentru a fi un lider, trebuie să:
F Fii autentic. (4 puncte)
F Ai o bună stimă de sine. (3 puncte)
F Ai autocontrol. (2 puncte)
F Ai spirit de echipă. (1 punct)
8. În timpul unui dineu, stai lângă o persoană
importantă. Te gândești:
F „Cum să‑l fac să râdă?” (2 puncte)
F „Cum să nu‑l plictisesc?” (1 punct)
F „Să nu‑l înghesui!” (4 puncte)
F „Cum să‑l impresionez?” (3 puncte)
9. Șeful te felicită că ai îndeplinit cu succes
o misiune delicată. Îi răspunzi:
F „Complimentele tale mă bucură.” (4 puncte)
F „Mi‑am făcut doar datoria.” (1 punct)
F „Este adevărat că nu mi‑a fost ușor.”
(3 puncte)
F „Trebuie să mulţumim, totodată, întregii
echipe.” (2 puncte)
10. Viaţa ta amoroasă în adolescenţă:
F Erai mai preocupat de gaşca ta decât de
flirt. (2 puncte)
F Ai avut multe aventuri și i‑ai făcut pe mulţi/
multe să suspine după tine. (3 puncte)
F Ai făcut sex pentru prima dată mai târziu
decât prietenii tăi, ai fost foarte romantic/ă.
(1 punct)
F Criteriile tale erau: „Trebuie să fie: 1
‑ drăguţ(ă), 2 ‑ vesel(ă), 3 ‑ amuzant(ă).”
(4 puncte)
29 PSYCHOLOGIES ROMÂNIA IULIE-AUGUST 2021
 test

ÎNTRE 10 ȘI 18 PUNCTE
„Nu îndrăznesc să fiu eu însumi/ însămi”: sinele reprimat
Ai ceva probleme în a fi tu însuţi/ însăţi. Ţi‑ar plăcea să te manifeşti și să
te dezvolţi fără să‑i deranjezi pe ceilalţi, fără să intri în conflicte cu ei sau să
generezi tensiuni. Ai vrea să te afirmi fără să‑ţi asumi riscuri. Dar acest lucru
nu este posibil, așa că de multe ori preferi să renunţi. Desigur, nu întotdeauna
este o decizie pe deplin conștientă, însă, atunci când te gândești la asta, când
faci un bilanţ, îţi dai seama că ţi‑ai inhibat multe dintre nevoile, aspiraţiile,
visele sau dorinţele tale.
Însă, nu totul este rău: atitudinea ta ţi‑a permis să dezvolţi un bun simţ al
ascultării și al empatiei, un respect autentic faţă de ceilalţi, o dorinţă sinceră
de a nu te simţi stânjenit sau de a te chinui. Şi asta te face o persoană plăcută
atunci când eşti în preajma celorlalţi și care se integrează perfect în grupuri.
Dar toate acestea vin cu preţul multor renunţări, regrete și frustrări. Și
poate și cu preţul unei imagini ușor neclare: unii te pot considera plictisitor
sau tern pentru că nu te afirmi niciodată. La rândul tău, şi tu te poţi simţi, din
când în când, puţin cam lipsit de valoare sau deprimat.
De ce nu te afirmi mai mult? Uneori este necesar să‑ţi permiţi să te străduiești, să te deranjezi, să superi,
dacă acestea îţi permit să exişti cu adevărat. Fă‑i şi pe ceilalţi să înţeleagă că și tu ai idei, sentimente, nevoi.
Câteodată trebuie să plăteşti preţul unor situaţii tensionate pentru a te face auzit. Şi, contrar aşteptărilor, vei
fi iertat mult mai repede decât crezi.

ÎNTRE 19 ȘI 24 DE PUNCTE
„Nu sunt eu, dar mă prefac”: sinele disimulat
Nu ești chiar tu. Desigur, din exterior, totul pare bine, pentru că ai abilitatea
de a disimula şi de a ascunde adevărata faţă a lucrurilor. Nu este vorba despre
un act deliberat prin care vrei să‑i înșeli pe ceilalţi, ci de un simplu reflex
pentru a te potrivi cu imaginea pe care ceilalţi o au despre tine. În perioadele
de criză sau de conștientizare, îţi dai seama că lucrurile sunt mai complicate
decât cred cei din jurul tău şi că, chiar și în imaginaţia ta sau în momentele în
care faci excese, îţi controlezi mai mult sau mai puţin imaginea și aparenţele.
Acest lucru îţi permite să te adaptezi cu ușurinţă tuturor mediilor, pentru
a fi apreciat, integrat și eficient. Reușești, de multe ori, să‑ţi atingi obiectivele
și ești ușor de recunoscut datorită farmecului tău.
Însă, după o vreme, este posibil să nu mai știi cine ești și ce vrei cu adevărat. Prizonier(ă) al/a propriei
imagini? Psihologii vorbesc despre un „sine fals”. Există, de asemenea, riscul de a părea superficial sau chiar
şmecher, evaziv, cât şi acela de a te simţi adesea sub presiune, chiar de‑a dreptul anxios(oasă).
De ce să nu‑ţi asumi riscul de a nemulţumi sau de a nu fi conform cu aşteptările? Să te aliniezi dorinţelor
celorlalţi poate fi uneori aducător de satisfacţii, util, dar şi alienant, dacă nu ieşi din acest model. Separă
personajul pe care ţi l‑ai construit de propria ta persoană. Ai dreptul să fii prost dispus, atâta timp cât nu ataci
pe nimeni, ai dreptul să nu zâmbeşti sau să nu fi la modă, cât şi dreptul de a nu fi mereu performant. Pe scurt,
dreptul să‑i dezamăgeşti uneori pe ceilalţi.

30 PSYCHOLOGIES ROMÂNIA IULIE-AUGUST 2021

ÎNTRE 25 ŞI 30 DE PUNCTE
„Ăsta‑s eu și asta este”: sinele impus
Ești un pic prea mult tu însuţi. Eşti conştient de propriile interese și
drepturi și nu eziţi să le comunici celorlalţi. Crezi în ideea că trăim o
singură dată și că, pentru a te dezvolta trebuie să te afirmi. Deci, dacă
cineva se opune planurilor tale, nu vei abandona lupta. Te interesează
ceea ce cred alţii despre tine, dar nu te obsedează și, în orice caz, nu‑ţi
construiești viaţa pornind de la aceste percepţii.
Prin urmare, ai o personalitate puternică, ești original(ă) și
autentic(ă). Ești înzestrat(ă) cu calităţi incontestabile de conducere
și cu creativitate. Ești deseori apreciat(ă) și admirat(ă). Dar uneori te
enervezi și tu. Nu încerci să fii plăcut și, mai rău, îţi ignori uneori interlocutorii, preocupat(ă) de identificarea şi
apărarea propriilor interese. Poţi fi criticat pentru egoismul tău. Psihologii ar vorbi despre un oarecare narcisism.
De ce să nu adaugi o calitate suplimentară celor pe care le ai deja, cum ar fi simţul ascultării celuilalt?
Nu există nicio îndoială că acest lucru te‑ar duce și mai departe pe calea dezvoltării tale personale. Mai mult
decât atât, acceptarea unor frustrări (precum aceea de a nu avea ultimul cuvânt, de a renunţa să‑i arăţi cuiva
că greșeşte, de a sacrifica o parte din timpul tău sau din plăcerile tale pentru a face loc plăcerilor celorlalţi) îţi
poate aduce noi satisfacţii, precum cea a altruismului.

ÎNTRE 31 ȘI 40 DE PUNCTE
„Aleg să fiu eu însumi/ însămi”:
sinele asumat
Faci tot posibilul să fii tu însuţi/ însăţi. Ţi se pare posibil ‑ chiar
de dorit ‑ să trăiești exprimându‑ţi întreaga personalitate: nu îţi este
rușine să‑ţi asumi limitele sau să vorbești despre greșelile tale, la
fel cum nu îţi este jenă să‑ţi recunoști calităţile sau să te bucuri de
punctele tale forte. Pe termen lung, nu există o altă modalitate pe care
să o poţi lua în considerare astfel încât să te simţi bine în viaţa ta.
Acest lucru te face să fii o persoană plăcută pentru cei din jurul
tău: comportamentul tău îi liniștește pe cei care ezită și nu‑i pune
într‑o lumină proastă pe cei care caută rolurile principale. Cu tine,
lucrurile sunt simple și naturale. Prin urmare, totul este perfect și
merge ca uns. Atenţie, însă, la auto-satisfacţia care își poate face loc și care te poate conduce la o plafonare din
punct de vedere psihologic. Favorabilă confortului tău emoţional, atitudinea ta mentală auto-tolerantă poate fi,
însă, mai puţin favorabilă dezvoltării tale personale: disconfortul și frustrarea – chiar dacă sunt ocazionale ‑ pot
fi pârghii puternice pentru schimbare și uneori chiar sunt necesare. Asumarea responsabilităţii este una, dar
blocajul este ceva cu totul diferit. Asigură‑te că există un minimum de surprize, de schimbări și de descoperiri
în viaţa ta de zi cu zi: căci să fii tu însuţi înseamnă și să te lași zgâlţâit de lumea din jurul tău. 

31 PSYCHOLOGIES ROMÂNIA IULIE-AUGUST 2021

 aventura interioară

­ onversaţia
C
care dă viaţă
Cu cât eşti mai prezent, cu atât trăieşti mai mult. Majoritatea fiinţelor umane ajung
la sfârşitul unei vieţi de 80-90 de ani şi pot spune că au trăit câteva ore. Când devii
conştient şi trăieşti cu prezenţă din ce în ce mai mare, trăiești mai mult; până acum
pot spune că am trăit 9580 de ani.
A consemnat Irina de Hillerin

Psychologies: Cine ești tu, Connie, ca om? În 1983 m‐am întâlnit cu educaţia ontologică
şi încet‐încet am dat la o parte munţi de „crap”
Connie Larkin: Întrebarea ta a declanșat în mine o (rahat, engl. n.red.), cum spune Osho. Pe
succesiune de răspunsuri. Alan Watts, un filosof de parcursul existenţei mele am folosit aceste unelte
origine britanică, a spus: extraordinare (distincţiile ontologice) și
„Nu ştiu ce gândesc până am TRĂIT, nu doar supravieţuit.
când nu te-aud vorbind.”
Consider că în viaţa asta am fost
Au fost câţ iva binecuvântată, fiindcă am avut parte de
oameni, de‐a lungul momente de conştientizare profunde. Un
istoriei cunoscute a maestru indian a spus că „experienţa
umanităţii, oameni care este cea care te învaţă, dar nu primeşti
ies în evidenţă și pe care valoare din ea dacă nu este explicată”.
îi iubesc cu pasiune, fără
a mă identifica însă cu ei. Sunt multe feluri în care aș putea să
Îi iubesc cu pasiune pentru răspund la întrebarea ta sau pot chiar
că ei au practicat și au să nu dau niciun răspuns. Cine sunt
făcut cunoscută educaţia eu…sunt conștientă că exist și sunt
ontologică, o conversaţie CONNIE LARKIN cum aleg să fiu. Viaţa noastră este fie
care îţi dă acces la cine eşti Autor, Executive Coach & o consecinţă a deciziilor noastre, fie a
PhotoReading® Instructor
și la cum gândeşti tu cu alegerilor noastre.
www.connielarkin.ro
adevărat. Datorită lor am
ajuns să recunosc cine sunt Deciziile sunt bazate pe intelect și pe
şi cum gândesc cu adevărat. analiză, dându-ne o viaţă de luptă și supravieţuire.
Alegerile reprezintă un fenomen care vine din

32 PSYCHOLOGIES ROMÂNIA IULIE-AUGUST 2021

claritatea unor viziuni (insights), înţelegeri autentice
despre noi și duc la o viaţă inspirată și vie.
Am avut binecuvântarea să mă întâlnesc cu
educaţia ontologică la 28 de ani, la Tel Aviv, și de
atunci am ales să fiu vie.
Cum ai ajuns în Israel?
C. L.: Am plecat din România în 1978. Nu făceam
parte din vreo minoritate și nici din nomenclatura
comunistă, așadar nu aveam acces la posibilitatea
de a pleca din ţară. Printre cei care puteau pleca și
pentru care România primea bani de la ţările cărora le
aparţineau, se numărau și evreii. Printr-o întâmplare
am cunoscut un băiat evreu de vârsta mea și am făcut
un acord cu el: ne căsătoream înainte să plece în Israel
și îi dădeam 1000 de dolari (în timpul acela o sumă
destul de mare). Aşa am ajuns în Israel.
Ce îmi este clar acum, uitându-mă înapoi, este
faptul că alesesem să trăiesc liberă. Făcusem această
alegere intuitiv și, cu riscul de a muri, m-am aruncat
cu capul înainte, în necunoscut.
Ce înţelegi tu prin „educaţie ontologică”?
C. L.: Ontologia este studiul fiinţei. Educaţia
ontologică este cea care te învaţă – în experienţă –
cum să ai ACUM, nu mai târziu: bucurie, împlinire,
dragoste necondiţionată, claritate mentală.
Educaţia ontologică este ceva care îţi arată cine
eşti deja – ești DEJA întreg şi perfect, generând
această cunoaștere ca experienţă.
Cuvintele devin astfel un fel de oglindă în care
vezi ce faci și consecinţele a ceea ce faci. Apoi ceea
ce vezi nu poate fi negat de nimeni, nici măcar de tine.
Dacă totuși negi ce vezi (și eu știu ce înseamnă!)
nu mai ai nicio şansă, eşti mort deja. Osho a spus:
33 PSYCHOLOGIES ROMÂNIA IULIE-AUGUST 2021
 aventura interioară

„Fiinţele umane mor la vârsta de 30 ani şi sunt
îngropate la 70”. În experienţa mea unii mor mult
mai devreme de 30 ani.
Cum ai simţit prima dată când ai legat
insight‑urile?
Dintr-odată am revăzut cu ochii minţii un vis
pe care îl avusesem pe la 14 ani, vis care prezisese
ce urma să se întâmple în 1983. În acest vis eram
pe moarte, având o problemă cu respiraţia. Părinţii
şi familia mea mă duseseră la doctori, făcuseră și
încercaseră tot ce știau, dar nimic nu funcţionase.

C. L.: Mai degrabă este un efect ca de bulgăre de
zăpadă. Alegând să fii viu și antrenându-te ontologic
(dacă alegi această cale), toate revelaţiile pe care le
ai sunt cumulative.
Într-o viziune pe care am avut-o într-un curs de
respiraţie holotropică, eram așezată într‐un fotoliu
în mijlocul Universului, fiind înconjurată de TOT.
ȘTIAM TOT, eram una cu totul!
Cumva, nu știu cum, învăţasem să respir prin
piele, dar visul îmi arăta că eram în stadiul în care
nici asta nu mai funcţiona; nu mai aveam mult de
trăit. Se făcea că într‐o seară plecasem de acasă pe
jos, de una singură, într‐o stare de deznădejde și
abandon. Era amurg. Mergeam pe lângă un parc.
Vedeam plantele agăţătoare care acopereau gardul
parcului și eram prezentă la faptul că abia respiram.
Mă duceam la biserică.

Într-o altă viziune, în același curs, m‐am văzut

la vreo trei săptămâni după concepţie, ca embrion,
şi am primit cu toată fiinţa mea faptul că nu eram
dorită; unii părinţi îşi doresc fete, alţii îşi doresc
băieţi, iar părinţii mei își doreau trei băieţi.

Când am primit această comunicare a fost fără

cuvinte, mai degrabă o scanare de-a lungul corpului
în care lumina scanner-ului era ca o dungă roșie.
Toată fiinţa mea a fost infuzată cu acea realizare:
„nu eram dorită”.

Știi, ca în Landmark Forum, când se vorbeşte

despre crearea identităţii. Primul incident duce la
concluzia că „ceva nu e în regulă cu ce este”. Acesta
fusese primul incident pentru mine! La trei săptămâni
după concepţie, imaginează-ţi!

Cum compensezi pentru ce nu este în regulă cu

viaţa, cu ei sau cu tine? Iei o DECIZIE! Pentru mine
a fost puternică și șocantă concluzia de viaţă pe care
am tras-o: „nu‐i nimic, nu-i nimic, dacă voi nu mă
vreţi, nici eu nu vă vreau, am să vă arăt eu vouă!”

Viaţa noastră devine o consecinţă a deciziilor

luate în astfel de momente și aceste decizii ne conduc
apoi din umbră.
Concluzie: am avut DOUĂ viziuni extraordinare:
Sunt totul, știu totul;
Am văzut fundamentul identităţii mele.
După ce am participat în această educaţie, am
recuperat și viziuni anterioare, pe care le dădusem
uitării sau le ignorasem ca fiind vise nocturne.
Când am ajuns acolo, am văzut puhoi de lume
în curte. În mijloc era o alee pe care se formase un
șir de oameni, toţi fiind aliniaţi în faţa unui tron pe
care stătea însuși Isus. M-am așezat la rând fără să
am nici o intenţie clară în cap.
Când am ajuns în faţa Lui, m‐am aplecat și I‐am
pupat picioarele – cum văzusem că se făcea. Spre

34 PSYCHOLOGIES ROMÂNIA IULIE-AUGUST 2021

deosebire de ceilalţi, care Îl rugau să le dea ceva,
eu nu I‐am cerut nimic. Mi-am zis că El știa ce se
întâmpla cu mine, ştia că muream, deci ce sens avea
să mă mai târguiesc?
M-am ridicat și, vrând să o iau spre stânga, Iisus a
întins mâna dreaptă și m-a oprit zicându-mi: „Dintre
toţi oamenii care mi‐au pupat picioarele doar tu ai
făcut‐o cu autenticitate, cu adevărat.” Apoi a întins
mâna stângă şi în ea s-a materializat o păpădie ca
o sferă de praf auriu. A luat cu mâna dreaptă un
pic din acest praf, l-a aruncat pe mine și mi s-au
deschis plămânii și pielea; viaţa a reintrat în corpul
meu. Apoi a pus restul care i-a rămas într-o bucată
mototolită de ziar (ce detaliu…!) și mi-a spus: „Dă
și altora, DACĂ VREI!”
Ce vis!
În 1983 eram complet moartă pe dinăuntru. Mă
zbăteam într-o viaţă mediocră și fără orizont. Eram
un cadavru umblător. Într-o seară „am fost dusă”
de… nu ştiu cine…într-un loc unde m-am întâlnit
cu educaţia ontologică. Acolo, datorită unei singure
conversaţii ontologice, mi-am luat viaţa înapoi.
DE CITIT
You, asshole, YOU
caused it!
de Connie Larkin
Această carte este
mai mult decât o poveste
palpitantă despre fuga
dintr-un regim autoritar
sau o luptă de integrare
într-o societate nouă
şi complet străină, ea
face cunoscută existenţa
unui punct de vedere din care oamenii de pe
întreaga planetă se pot adresa problemelor
actuale de mediu, şi nu numai.
Editura Smart Publishing
După Est Training (primul curs de educaţie
ontologică la care am participat) a urmat Cursul
Avansat. Am ales să trăiesc o viaţă inspirată mai
degrabă decât una condiţionată de decizii luate
inconștient de mine în trecut.
Fără să mă fi gândit măcar la asta, la finalul
cursului, invitaţia din vis „dă mai departe, dacă
vrei!” a devenit raţiunea existenţei mele. Îmi aduc
aminte că m-am urcat pe scenă pentru a comunica
în faţa tuturor (vreo sută de oameni) cine eram eu
ca posibilitate.
Cu o voce care parcă nu era a mea, cu o putere
şi cu o claritate care veneau parcă dintr-un loc
necunoscut mie, deși al meu, am declarat cine alegeam
să fiu de-atunci încolo și m-am auzit declarând: „Eu
sunt posibilitatea ca această educaţie să fie făcută
disponibilă întregii umanităţi.” Lon Golnick, liderul
cursului, mi s-a adresat: „Connie, spune asta încă o
dată şi în ebraică.”
Şi asta este cine sunt eu de atunci. Aşa am înviat
datorită… unei conversaţii.
Cum puteam să ţin asta pentru mine?! Tocmai
descoperisem că nu trebuia să te urci pe muntele
Athos, nu trebuia să te duci unde a trăit Buddha,
nu trebuia să te duci în Tibet, nu trebuia să te
duci nicăieri ca să înviezi; tot ce aveai nevoie era
să participi într-o singură conversaţie ontologică,
onorantă și respectuoasă. 
35 PSYCHOLOGIES ROMÂNIA IULIE-AUGUST 2021
 parenting

Cum să crești un copil

cu încredere în el?
Există stimulări cu șuturi în fund sau cu mângâieri pe cap. Depinde de soiul copilului.
Șutul în fund te poate face să cazi în cap, iar mângâierea să devii suficient.
de Eugenia Maci Gonţa

A
m crescut într-o familie
monoparentală: mama, eu și fratele
meu cu 5 ani mai mic. De aceea
mama a trebuit să suplinească și
autoritatea tatălui.
Îi era teamă să nu o luăm pe
căi greșite.
N-a vrut să ne alinte – „copilul trebuie pupat doar
când doarme, ca să nu și-o ia în cap.”
Nu mi-a plăcut.
Am hotărât ca atunci când voi fi mamă să nu
repet niște greșeli.
Să-mi observ copilul.
Fata mea a funcționat cu mângâieri pe cap.
Nu era prea curajoasă, și-atunci am dus-o la
înot, la patinaj, la balet, la arte marțiale... o lăudam
mereu. Chiar când greșea. Îi spuneam că poate, dacă
se ambiționează, să reușească, că nu există problemă
fără soluție dacă gândești și ai răbdare. Nu-ți spune
niciodată că nu poți. Convinge-te că ești în stare.
Încearcă să nu-ți pese foarte mult de ce spun
ceilalți, să fii tu în primul rând împăcată cu ce ai
făcut. Și dacă greșești, încearcă să nu repeți greșeala.

În fiecare seară înainte de culcare îi spuneam „să

te scoli sănătoasă, frumoasă și deșteaptă”. Când se
trezea îi spuneam „bună dimineața, să ai o zi senină,
să nu-ți fie frică de nimic și să ai noroc”.

N-a fost ușor. Îi era teamă de mai tot. A plâns zile

întregi când la 3 ani am dus-o la grădinița germană.
Noi nu suntem vorbitori de limba germană. Până la
urmă i-am spus: „Daria, îți dai seama cât te urăsc
copiii de acolo?” A făcut ochii mari: „De ce?”. „Păi
să aibă o colegă care plânge tot timpul, nu se joacă cu
ei, nu vrea să mănânce, să doarmă... Ia gândește-te
cum ar fi să se ducă acasă și să povestească: „Oho,
avem o fetiță veselă, drăguță, bună?”.

A doua zi n-a mai plâns.

36 PSYCHOLOGIES ROMÂNIA IULIE-AUGUST 2021

 N-a fost ușor. A trebuit să insist,
să aduc argumente și să fiu exemplu.
Asta a fost cel mai greu. Nu ajunge
să-i spui anumite lucruri, trebuie să
le vadă în casă.
Am convenit cu Grigore să nu
ne contrazicem în fața ei, chiar dacă
nu întotdeauna eram în acord cu
principiile, cu metodele...
EUGENIA MACI
Ei... a venit perioada dificilă a GONŢA
Actriţă
adolescenței. Era printre cei mai mici
ca înălțime din clasă. I-am spus că dacă
generația ei este de copii înalți, să considere un
avantaj faptul că ea e mai specială, mai grațioasă,
mai rară.
Apoi a apărut evidența faptului că unii colegi sunt
mai înstăriți – țoale, rechizite, fițe... I-am explicat că
aparține unei familii de intelectuali. Asta înseamnă
că avem mai puțini bani, dar mediul nostru, succesele,
oamenii care vin la noi în casă, au mai mare valoare.
Pe urmă idilele... Ce te faci dacă
cel pe care îl placi, nu te place?
I-am spus că cine nu te place nici
nu merită interes pentru că nu e
capabil să aprecieze valoarea ta. E
sub tine ca nivel.
I-am stimulat imaginația:
„Gândește-te la lucruri mai puțin
obișnuite și încearcă să le accesezi.
Nu intra în marea turmă. Detașează-
te. Nu cu ostentație, dar ferm. Evită
șabloanele și uniformizarea.”
A venit și vremea când a trebuit să-și aleagă
drumul... Era dezorientată. Fiind un copil frumos,
toată lumea se aștepta să urmeze teatrul, după tradiția
părinților și a mediului în care a crescut.
I-am spus că la personalitatea și mintea ei e foarte
greu să depindă veșnic de alții: repertoriu, regizor,
colegi, costumieră, etc.. E o meserie de maximă
dependență compensată doar de succes. Dacă am
reușit să o conving, înseamnă că
nu trebuia să facă asta, că nu avea
pasiune. Eu n-am putut fi oprită
de nimic. E o meserie plină de
privațiuni (ex. nu ai voie să fii
bolnav, nu ai sărbători odată cu
toată lumea, etc.), prost plătită, dar
răsplătită de aplauze, de succes.
N-a fost ușor, dar a fost
fascinant să văd că preocuparea
mea a rodit. Oare? Cât de mult?
Ce se întâmpla dacă nu aveam
disponibilitate și nu-mi făceam
timp? Sigur a trebuit să renunț la
mine de multe ori, dar am și evadat
cu ea din rutină. Ne-am jucat mult,
am luat-o la repetiții și-n turnee și
chiar dacă uneori mi-a fost mai
greu a meritat. I-am avut de mare
ajutor și pe tătic și pe bunică.
Mi-a plăcut.
Acum, tocmai se mărită.
De-abia aștept un urmaș al ei! 
37 PSYCHOLOGIES ROMÂNIA IULIE-AUGUST 2021
 STEREOTIPURI ȘI PREJUDECĂŢI

Femeia,
șorţul și
biciul
Trăim într-o lume a simbolurilor. Ele sunt prezente în fiecare faţetă a
existenţei noastre. Pe stradă, în magazin, la o petrecere, la întâlnirea a doi șefi
de state, interacţiunea umană e contaminată de simboluri. George Herbert
Mead, sociolog și filozof american, merge până acolo încât să demonstreze
că sufletele umane sunt produse sociale, iar individul are abilitatea de a
utiliza simbolurile pentru a transmite ceva intenţionat celorlalţi.
de Giulio Hoştină

U
n simbol poate fi orice cuvânt,
imagine, obiect, animal sau
persoană care reprezintă o idee sau
o conotaţie în afara sensului său
obișnuit. De exemplu, un „șarpe”
în mitologie este un simbol comun
pentru trădare și necinste. În povestea lui Adam și
Eva, este un șarpe care o convinge pe Eva să mănânce
fructe din copacul interzis.
Conceptele populare precum „libertate”,
„societate”, „fericire” și „succes” pot fi, de asemenea,
considerate tipuri de simboluri. Ele se referă adesea la
concepte și idealuri abstracte pe care ne străduim să le
atingem, dar nu le înţelegem întotdeauna în termeni
concreţi.
Acești termeni vin adesea cu conotaţii diferite, în
funcţie de persoana cu care vorbiţi. „Succesul” ar putea fi
un ideal important cu conotaţii pozitive (cum ar fi „munca
grea” și „realizarea obiectivelor”), în timp ce o altă
persoană ar putea vedea „Succesul” ca având conotaţii
negative (cum ar fi „egoismul” sau „doar grija de bani”).

38 PSYCHOLOGIES ROMÂNIA IULIE-AUGUST 2021

 Simbolurile nu sunt doar produse secundare
ale lumii noastre, ci ne influenţează atitudinile,
comportamentele și alegerile în viaţă ‑ adesea fără
ca noi chiar să ne dăm seama.
Legătura dintre simbol
și stereotip are o latură
întunecată
Simbolurile capătă sens
prin aplicarea lor. Simbolul,
deși cuprinzător și liber de o
interpretare strictă la început, capătă
o semnificaţie unică în timp, se
rigidizează. Mintea umană începe
să‑l utilizeze stereotipal, parcă voind
să recepteze sau să transmită o GIULIO HOŞTINĂ
singură idee lumii din jur. Psiholog
Un simbol la care vă invit să vă
gândiţi este șorţul de bucătărie. Credeţi că acesta
a devenit simbolul gospodinei universale? De cele
mai multe ori da, pentru că activează stereotipul
femeii‑gospodină, înconjurată de toate tigăile din
lume. O serie de mecanisme mentale reușesc să
interpreteze un simbol într‑un fel care limitează
sau care chiar generalizează ireductibil o varietate
de semnificaţii la una singură. Anumite simboluri
ocupă la un moment dat gândirea și chiar societatea.
Avem un manual de citire și înţelegere a ceea
ce vedem, care ne spune simplificat că anumite
persoane gândesc, simt, acţionează într‑un anumit
fel, și numai în acel fel. Simbolul are puterea de a
activa stereotipurile emoţionale și cognitive cele
mai profunde, în acest fel, influenţând modul în
care ne vedem pe noi înșine și pe ceilalţi.
Imaginea u nei
femei asociată cu
pasivitatea, înzestrată
pentru a spăla și a
găti vine parcă să
confirme un studiu al
Universităţii Oxford
care a descoperit că
bărbaţii vor începe să își
asume responsabilităţi
egale cu femeile în ceea
ce privește treburile
casnice... însă nu
înainte de anul 2050.
Sunt simbolurile concepute pentru
a activa un stereotip? Sau pentru a
distruge unul?
În 2007, Dolce & Gabbana au
stârnit industria modei cu o colecţie
care prezenta duo‑uri formate din femei
îmbrăcate în stil dominator și bărbaţi
complet goi. Încercând să se îndepărteze
de obiectivarea tradiţională a modelelor,
D&G le‑a oferit femeilor din campania
lor un aspect agresiv, completat cu
accesorii metalice și biciul ca simbol
al dominatrix‑ului, totul pe un fundal
futurist și provocator.
„Este viziunea unui vis mai
mult decât realitatea, în care biciul
simbolizează puterea femeilor și unde
modelele goale se referă la o frumuseţe
clasică inspirată de Michelangelo”, explica atunci
Stefano Gabbana. „(....) vrem să subliniem că am vrut
să reprezentăm o femeie puternică și dominatoare,
la fel ca femeia de astăzi”, a adăugat el.
Simbolistica se inversează prin această compoziţie
plastică. Șorţul de bucătărie este înlocuit cu biciul.
Bărbatul este imaginat ca o anexă, un element minor,
ca un obiect. Voit sau nu, psihicul uman operează cu
scenarii sau simboluri adesea preexistente, de aceea
mesajul (vizual, în cazul colecţiei amintite mai sus)
perceput la nivel individual activează una sau alta
dintre nevoile umane. Nevoia de putere (în cuplu, în
societate) este redistribuită și validată social. Simbolul
distruge un stereotip, pentru a‑l înlocui ulterior
cu un altul.
Ne place uneori să credem că
am evadat din lumea simbolurilor.
Că suntem niște gânditori empirici,
logici și raţionali, care acordă
atenţie doar lumii simţurilor și
nu se preocupă de simbolistică
și misticism. Cu toate acestea, în
cartea clasică de psihologie „Omul
și simbolurile sale”, Carl Jung arăta
că încă suntem încorporaţi într‑o
lume a simbolurilor și că acestea
sunt o parte naturală a omului și
a modului în care funcţionează
mintea lui. 
39 PSYCHOLOGIES ROMÂNIA IULIE-AUGUST 2021
 în oglindă

Să arătăm bine:
pentru cine?
de ce?
Ne făurim, discret, un scenariu pentru a ne simţi capabili să înfruntăm
privirea celorlalţi sau suntem dotaţi cu un reflex natural care ne ajută să
ne simţim bine în pielea noastră? Atenţia pe care o acordăm aspectului
nostru spune multe despre relaţia noastră cu lumea și cu noi...
de Odile Chabrillac Traducere de Anne‑Marie Andrei

E
ste unul dintre momentele tale
preferate. Îţi place să fii singură și să
te privești în oglindă... Un strop de
tuș aplicat pe pleoape, puţină culoare,
o umbră de rimel... Nu uiţi nici de
luciu, pentru a ilumina buzele, nici de
pudră, pentru a‑ţi aduce o rază de soare pe pomeţi.
Nici prea mult, nici prea puţin! Exact atât cât trebuie
pentru a rămâne tu însăţi... și a te simţi mai frumoasă
ca niciodată!
modificarea concepţiei asupra frumuseţii. Datoriei
sociale („Trebuie să fii frumoasăˮ) i s‑a alăturat cea
morală („Poţi să fii frumoasă, dacă îţi dorești acest
lucruˮ). De acum înainte, femeia este considerată a
fi responsabilă de aparenţa ei fizică.[…]
Dar pentru cine? Şi de ce? Conform anumitor
psihanalişti, ideea de înfrumuseţare presupune că
există o altă persoană, aflată acolo pentru a o privi,
fără de care înfrumuseţarea ei nu ar exista!

Datoria de a fi frumoase Singură, în faţa oglinzii, o femeie nu face decât să

De ce frumuseţea şi feminitatea par a fi inexorabil
legate? Poate pentru că, „spre deosebire de ceea ce se
întâmplă în lumea animalelor, în lumea oamenilor,
feminitatea este cea care reprezintă frumuseţeaˮ,
aminteşte Hana Rottman, psihiatru şi psihanalist.
Iar feminismul nu a reuşit să schimbe această stare
de fapt. Pentru femei, „datoria de a fi frumoaseˮ
este întotdeauna la fel de prezentă ca în trecut,
asigură antropologul Bruno Remaury în cartea
sa Le Beau Sexe faible (Frumosul sex slab, în fr.,
Grasset 2000). Dar înmulţirea şi democratizarea
tehnicilor de transformare a corpului au dus la
anticipeze judecata celuilalt. Apoi, privirea acestuia
sau semnalele de atracţie pe care le manifestă sau le
refuză confirmă sau nu experienţa oglinzii. Femeii
îi va fi interzis să uite acest fapt: frumuseţea este,
înainte de orice, legată de sexualitate.
S‑au realizat studii care au subliniat legătura
implacabilă dintre frumuseţea unei femei şi
numărul partenerilor ei, relaţie care nu apare în
cazul bărbaţilor. Frumuseţea feminină şi seducţia
rămân legate incontestabil. Iar femeia, când „se face
frumoasăˮ, este conştientă de acest lucru.

40 PSYCHOLOGIES ROMÂNIA IULIE-AUGUST 2021

Machiajul ascunde adevărul?
Aparenţa, după cum se ştie, este o formă de
comunicare non‑verbală: cu ajutorul acesteia,
emitem semnale destinate să îi arate celuilalt în
ce mod ne dorim să fim priviţi de el. Ceremonia
înfrumuseţării poate simboliza o dorinţă de a
ne ascunde. Machiajul este folosit în exces, ca
o mască, pentru a farda intimitatea. Din contră,
refuzul oricărui artificiu de înfrumuseţare poate
însemna afirmarea faptului că „Sunt aşa cum
sunt, şi vreau să mă iubești aşa cum sunt, cu
calităţile şi cu defectele mele.ˮ
Îngrijirea şi machiajul sunt trăite ca un mijloc
de a ne pune în valoare și sunt însoţite, drept
răsplată, de plăcerea jocului, a modei, a culorilor.
Cu siguranţă, există, pentru aceste transformări,
motivaţii de ordin ludic. Deghizare? Dezvăluire?
În limba franceză, cuvântul maquillage induce
ideea de înşelătorie: adevărul este machiat,
camuf lat, la fel ca maşinile furate. Din
contră, termenul englezesc make‑up conţine
ideea de „a face să iasă la ivealăˮ, „a revelaˮ.
Această ambiguitate rezumă ambivalenţa ideii
de înfrumuseţare: cum să rămâi tu însăţi,
metamorfozându‑te?
O exigenţă faţă de sine, care se
dovedește, uneori, a fi greu de suportat
Timpul rezervat înfrumuseţării este considerat a fi
cheia de boltă a individului. A avea grijă de aspectul
tău este chiar un criteriu al sănătăţii mintale. Acest
lucru presupune două calităţi psihice: să fii conștient de
realitatea corpului tău și de existenţa celuilalt. Uneori,
însă, exigenţa impusă de frumuseţe poate fi greu
de suportat. Adolescenta care se ascunde în spatele
bretonului sau își alege haine supradimensionate
încearcă să își uite feminitatea.
Multă vreme, grija pentru aspectul fizic a fost
dominată de obsesia de a avea un chip perfect, de a ţine
pasul cu artificiile modei și ale coafurii. Acum, femeia
trebuie să rămână mereu tânără și zveltă. Societatea
actuală ne‑a impus o exigenţă suplimentară, dificil
de asumat. Dacă, acum zece ani, 30 % dintre femeile
cu vârste cuprinse între 18 și 70 de ani declarau că nu
sunt satisfăcute de corpul lor (în Le Beau Sexe faible),
astăzi 48 % dintre femeile din aceeași tranșă de vârstă
sunt în această situaţie! Această cifră contrazice
discursurile contemporane, care garantează că accesul
la frumuseţe este la îndemâna oricui, și dezvăluie
frustrarea feminină zămislită de realitatea pe care
femeile se simt obligate să o suporte.
41 PSYCHOLOGIES ROMÂNIA IULIE-AUGUST 2021
 în oglindă

Mama, rivala mea Confesiuni

Orice femeie și‑ar dori să fie, ca în basme, cea
mai frumoasă femeie de la bal, pentru a cuceri inima
bărbatului râvnit... Frumuseţea se reduce astfel la
concurenţă. La început, apare concurenţa dintre fiică
şi mamă: fiica simte nevoia de a face ceea ce face
mama, şi chiar mai bine decât mama. Învaţă gesturile
ritualice de înfrumuseţare de la mama ei, încearcă să
le imite; cu toate acestea, dacă i se spune că seamănă
cu ea, este posibil ca, în scurt timp, acest lucru să i
se pară insuportabil. Nu este deloc uşor să îţi afirmi
propria ta personalitate! Eleva trebuie să îşi depăşească
profesoara pentru a se împlini ca femeie şi, ulterior,
pentru a rivaliza cu celelalte femei.
Ce loc ocupă frumuseţea în concepţia
masculină?
Bărbaţii sunt la fel de preocupaţi de frumuseţe? Se
vopsesc, își fac manichiura, se îngrijesc la un salon de
înfrumuseţare... Bărbaţii dispun în prezent de tot ceea ce
este necesar pentru a se
Dar tu? Cât din timpul tău este dedicat frumuseţii?
Ţi se pare că te deghizezi sau că rămâi tu însăţi? Iată
câteva dintre răspunsurile cititoarelor noastre, primite
pe site‑ul psychologies.com.
Angélique: „Când eram mică, purtam ochelari mari
cu ramă roşie şi copiii râdeau de mine la şcoală. La liceu,
am câştigat o popularitate incredibilă datorită ochelarilor!
De aceea, din adolescenţă, am căpătat obiceiul să am
grijă de frumuseţea mea. Am devenit sclava a ceea ce
este considerat a fi frumos în societatea noastră. În fond,
armura modernă este look‑ul!ˮ
Genette: „Caut înainte de orice să îmi atrag privirea
celorlalţi printr‑o notă de originalitate (coafură, machiaj,
haine). Să mă fac frumoasă este felul meu de a‑mi
exprima creativitatea.ˮ
Karine: „Când mă machiez, mă simt renăscută.
Totuși, de câtva timp, am început să mă machiez mai
puţin: le dau voie celorlalţi să mă

înfrumuseţa. Cu toate
acestea, obiectivele
lor sunt altele. „Chiar
dacă aparenţa fizică
a bărbaţilor capătă o
Îngrijirile,
descopere aşa cum sunt.ˮ
Rosa‑Louise: „Dacă nu mă
machiajul, machiez, am impresia că sunt un
pom de Crăciun pe care cineva a

importanţă deosebită,
semnificaţia frumuseţii
pentru cele două sexe
rămâne difer it ă”,
constată f ilosof ul
sportul nu sunt
uitat să îl împodobească cu beteală
şi globuri.ˮ
suficiente, căci a Laure: „O fată nu este mai
«naturală» când nu este machiată.

Gilles Lipovetsky. Ei
vor în special să arate
că sunt în formă şi
că deţin întotdeauna
prerogativele conferite
te face frumoasă
Naturalul este în atitudini, în felul
în care te comporţi cu oamenii. Eu
nu ies niciodată din casă fără să mă
– sau frumos – machiez. Aceast lucru mă face să
mă simt la largul meu, deoarece

înseamnă şi să‑ţi
de virilitatea lor. mă simt mai drăguţă.ˮ

În vâltoarea acestor Moune: „Nu‑mi place să fiu

constrângeri, fiecăruia,
fiecăreia îi revine
să‑şi găsească propria
îngrijești inima.
metodă de a trăi, de a‑și
câștiga libertatea. Esenţial este ca acest timp dedicat
frumuseţii personale să fie cu adevărat trăit, asumat
pe deplin, şi nu „suportat”. Pentru aceasta, îngrijirile,
machiajul, sportul nu sunt suficiente, căci a te face
frumoasă – sau frumos – înseamnă şi să‑ţi îngrijești
inima. Să ai disponibilitatea să‑i primeşti pe ceilalţi
în viaţa ta. Și să te deschizi lumii şi vieţii.
spilcuită. Uneori, fac eforturi mai
mari, deoarece, dacă îţi doreşti prea
mult să rămâi naturală, poţi sfârşi
prin a arăta ca o bunică bătrână.ˮ
Marga: „Pentru a te simţi frumoasă, trebuie
înainte de toate să fii în armonie cu mintea şi sufletul
tău. Frumuseţea vine din interior, poţi să străluceşti, în
mod natural, fără a avea nevoie să recurgi la prea multe
artificii. Cred însă că este bine să te machiezi puţin mai
mult, dacă natura nu te‑a răsfăţat!ˮ 

42 PSYCHOLOGIES ROMÂNIA IULIE-AUGUST 2021

 chat

Ce te face să te simţi
frumoasă?
„A fi frumoasă” vine din interior sau din exterior?
Este o stare pe care ne-o construim noi singure,
atunci când ne acordăm timp şi ne răsfăţăm, când
ne împodobim trupul cu haine şi machiaje sau
mintea şi sufletul cu gânduri frumoase? E o stare
pe care o aşteptăm să apară de la sine? Sau este
precum soarele de dimineaţă, răsare indiferent dacă
afară plouă? Am lansat această întrebare cititoarelor
noastre. Iată câteva dintre răspunsurilor lor.

Diana Pîrje
„Mă simt frumoasă atunci când sunt fericită, când zâmbesc, când
mă bucur ca un copil de tot ce este mai minunat în viaţa mea, când
primesc şi când dăruiesc emoţii sincere şi autentice, când împărtăşesc
din talentul şi vocaţia mea cu toţi cei din jur... mă simt frumoasă
atunci când mă aranjez, când sunt feminină şi delicată, când ofer şi
când primesc complimente... îmi place să las acest dans al emoţiilor
superbe să mă cuprindă şi să îl trăiesc din plin.
Iar cea mai frumoasă mă simt nu neapărat atunci când port o
rochie de gală, cei mai superbi pantofi, sau când am buclele perfecte...
deşi, orice femeie în adâncul ei se visează o regină...:) mă simt mai
degrabă cu adevărat cea mai frumoasă atunci când pot aduce un plus Liliana Munteanu
de valoare lumii în care trăiesc, când pot aduce speranţa în ochii „Cum aş putea să mă simt altfel
trişti sau când pot smulge un zâmbet de pe faţa tuturor celor care decât minunat în miracolul clipei
interacţionează cu mine.” ACUM în multiplele daruri care
mă înconjoară. Acum stau în hamac
în parcul Herăstrău la umbră, sub
Luminiţa Bontilă pomi, ascult inegalabilul concert al
păsărilor cu solista doamna mierlă
„Mă simt frumoasă când am grijă de mine şi mă răsfăţ. De exemplu și citesc... Annick de Souzenelle,
când mă duc la mani-pedi. Radiez.” Simbolismul corpului uman.”

44 PSYCHOLOGIES ROMÂNIA IULIE-AUGUST 2021

Dana Tudor
„Anul trecut, eram după câteva zile
petrecute la mare și, într-o seară, fiica mea
m-a privit cu surprindere și apreciere și mi-a
spus: <<Mami, arăţi altfel!>>. Eram mai
suplă, cu pielea mai strălucitoare, cu părul
mai cârlionţat, cu starea de spirit liberă! Cred
că libertatea, ca valoare, mă face să mă simt
frumoasă, atunci când o trăiesc!
Mă simt cea mai frumoasă când am încredere în mine, știu
ce vreau și acţionez hotărâtă, pentru a-mi îndeplini visurile.
Energia generată de o acţiune prin care mă îmbogăţesc
spiritual, emoţional sau din punctul de vedere al experienţelor
trăite, unde probabil că intenţia corect pusă și gândul bun îmi
aduc susţinere, îmi face ochii mai strălucitori și fiinţa mai
luminoasă și atrage atenţia, fie că sunt în haine de șantier,
fie că sunt speaker ori moderator la un eveniment de elită.”

Claudia Verba Ana Bordea

„Sunt femeie simplă, deci sunt frumoasă, şi cei „Tot timpul. În fiecare zi când mă trezesc și de fiecare
trei copiii mă fac să mă simt cea mai frumoasă!” dată când iubesc și mă simt iubită.”

Ioana Idiceanu Marilena Muscă

„Atunci când sunt mulţumită de mine însămi, când „Când râd. Când sunt bine cu mine – am nevoie de
acord mai puţină importanţă spuselor altora și mă las în timp pentru mine. De obicei, sunt prinsă cu diverse
voia valurilor vieţii! Când reușesc să îmi bucur sufletul responsabilităţi şi uit să am grijă de mine. Mă simt
cu micile plăceri nevinovate ale vieţii...”  frumoasă când mă răsfăţ.” 

45 PSYCHOLOGIES ROMÂNIA IULIE-AUGUST 2021

 feminitate

Curajul de a nu fi
pe placul celorlalţi
Oricât ar fi de ciudat, suntem făcuţi din povești care s-au întâmplat,
care se întâmplă și care se vor întâmpla. Aceste povești sunt plăsmuite
în mintea noastră din cuvinte, imagini, vise și, uneori, dintr-un sentiment
nesfârșit de uimire în faţa lumii și a modului în care aceasta funcţionează.
de Ionela Neagoe

„N u există agonie mai mare decât să

porți o poveste nerostită înlăuntrul
tău”, scria poeta și activista Maya
Angelou. O astfel de agonie este
trăită de foarte
mulți oameni de
pe întreg pământul. Poveștile noastre
ajung pînă la urmă să ne unească. Dar
cele nerostite niciodată, ne separă.
Oamenii au multe de spus, au propria lor poveste,
dar adeseori nu o spun pentru că se tem de ce vor
zice ceilalți, se tem că vocile lor se vor pierde în eter,
pierzând astfel controlul asupra propriilor vieți. Și așa,
ne înstrăinăm încet, dar consecvent de
propriile noastre drumuri în viață, de
eforturile și transformările noastre
interioare.

Frânturi de amintiri, răni În povestea mea, cea mai

nevindecate, reflecții profunde, toate
ne alcătuiesc povestea, iar atunci
când nu o putem spune și suntem
condamnați la tăcere, ne pierdem
umanitatea. Ne îndepărtăm de noi
înșine, întrebându-ne dacă mai suntem
lucizi sau dacă mai înțelegem ceva
din ceea ce se petrece în jurul nostru.
Și ceea ce urmează este faptul că ne
cuprinde o anxietate existențială
profundă - lipsa de sens. „Cine, dac-
aș striga, m-ar auzi din ierarhiile îngerilor?”, întreba
poetul Riner Maria Rilke.
importantă și mai provocatoare
întrebare a fost: „CINE SUNT EU? ”,
care m-a frământat încă din perioada
adolescenței, când aveam momentele
mele de singurătate, de tristețe și
de disperare. În timp, reflectând la
IONELA NEAGOE această întrebare, înțelegeam cât de
Profesor, director mult am ajuns să mă identific mereu cu
Colegiul Național
„Gheorghe Lazăr” rolurile sociale: de femeie, de mamă,
de profesor, de director... Dar cine
sunt eu cu adevărat am început să
descopăr doar în momentul în care am renunțat la
încrâncenarea de „a fi cineva” sau „ceva”.

46 PSYCHOLOGIES ROMÂNIA IULIE-AUGUST 2021

 Adevărul este că sunt o ființă
imperfectă, care a învățat că fericirea
constă în fiecare moment minunat din viața
asta frumoasă în care ne trezim într-o zi fără
să știm de ce. Și tot atât de adevărat
este că mi-ar fi plăcut să aflu mult
mai devreme despre arta de a trăi
în interior și nu în exterior.
Când am împlinit 19 ani, profesoara
mea de română, modelul meu în
viață, mi-a oferit în dar o carte: „Arta
conversației” de Ileana Vulpescu și
avea scrisă o dedicație: „Cu urarea
de a-ți păstra mereu verticalitatea
pe care ne-o creează
conversația cu noi
înșine”. A fost o carte
importantă, în care
am găsit imaginea
femeii puternice,
care, aveam să
aflu mai târziu, după
multe conversații cu mine,
a devenit într-un mod interesant,
de la o resursă importantă, la un fel
de „progrămel” de viață care se activa din
când în când.
A fost atât de greu să-mi accept vulnerabilitatea
și să port conversații dificile în primul rând cu mine,
apoi cu ceilalți. Uneori am avut nevoie de călăuzire,
pe care am găsit-o fie în oamenii din jurul meu sau
în aceia care au intrat în mod surprinzător pe traseul
meu existențial, fie că am descoperit-o la un curs de
dezvoltare personală sau într-o carte, despre care am
aflat exact la momentul esențial, prin conspirația
universului.
Liber tatea mi-am
câștigat-o odată cu
înțelegerea faptului că
universul mă iubește,
așa cum ne iubește pe toți
și că din perspectiva lui
Dumnezeu nu e nevoie să
fiu perfectă. Și iubesc această
libertate și forța pe care mi-o dă.
A fi liber vine odată cu acest curaj de a nu fi pe
placul celorlalți, dar asta înseamnă să te eliberezi
din prizonieratul copilăriei și să devii un căutător al
adevăratului sine. Pentru a deveni întregi, trebuie să
parcurgem un întreg proces, să descoperim adevărul
personal, un adevăr care poate provoca durere înainte
de a ne oferi o nouă sferă a libertății. Dacă alegem, în
schimb „înțelepciunea” intelectuală, vom rămâne în
sfera iluziei și a autoamăgirii.
Acordând atenție cunoașterii înmagazinate în
corpurile noastre și devenind mai conștienți de
această cunoaștere, ne putem câștiga integritatea
pierdută.
Libertatea și curajul de a fi imperfect vin
odată cu întoarcerea către sine.
Și fericirea începe chiar așa: atunci când te
eliberezi de trecut, te eliberezi și de îndoielile
și așteptările celor din jur și îți dezvolți curajul
de a te schimba și de a renunța la limitările impuse
de tine însuți și de ceilalți. Viața nu este o competiție.
Este suficient să progresezi fără să intri în competiție
cu nimeni, nu e nevoie să te compari cu alții.
Și încă ceva ce este foarte important: dă-ți voie să
fii creativ! Imaginația ne face speciali și ne ajută să
ne construim identitatea. 
47 PSYCHOLOGIES ROMÂNIA IULIE-AUGUST 2021
 întrebarea existenţială

De ce iubim
femeile?
Pentru că avem nevoie de un Yin, într-o lume Yang, pentru că o femeie aduce „A fi”,
într-un context majoritar de „A face”. Pentru că astfel se creează echilibrul acestui
Univers, prin „A face” și „A fi”.
de Victor Toriani

M
rs. Dalloway said she would Masculin este asociat cu puterea lui „a face”, cu
buy the flowers herself.” – înțelepciunea de a dărui, a oferi, a acționa și a fi în

҆҆
„Doamna Dalloway spusese contact cu nevoile celorlalți. Însă, ambele e bine să
că are să cumpere ea însăși existe în armonie, în interiorul fiecăruia din noi.
florile.” Mi-am amintit de Și totuși, vă iubim...
fraza cu care Virginia Woolf Pentru puterea abandonului prin care lăsați
și-a început romanul Mrs. Dalloway pentru că în energia iubirii să curgă liber în întregul corp. Pentru
acest articol este vorba despre feminitate, despre flori acea putere minunată de a fi în prezent, de a savura
(„să nu atingi femeia nici măcar cu o floare”), despre acest prezent, dându-i o aură a vieții trăite și împlinite
trăsăturile femeilor și cum au fost ele onorate de-a acum, în acest moment.
lungul timpului în artă, așa cum curajoasa Virginia Pentru capacitatea indestructibilă de a vă deschide
Woolf a făcut-o în scrierile ei. și a dărui iubire, pentru puterea de a rămâne deschise
De multe ori mă întrebam ce s-ar întâmpla în fața iubirii, oricât de întortocheate sau dificile ar
dacă ar fi o lume în care oamenii fi căile ei.
doar ar dărui. Probabil, nu am mai Pentru că oricât de triste sau furioase
avea, la un moment dat, cui dărui. ați fi, iubirea se vede (pentru ochii ce
Deci undeva, cineva, trebuie să și caută să o vadă), în toate manifestările
primească. Din acest motiv cred voastre.
că una din definițiile iubirii este a Pentru puterea voastră de a vă lăsa
primi și a dărui. Pe rând. Indiferent să fiți descoperite. Pentru răbdarea cu
că ești biologic bărbat sau femeie, care așteptați clipele în care să vă puteți
Arhetipul Masculin și Arhetipul dărui și în care să vă puteți abandona,
Feminin există în fiecare din noi. atunci când vă simțiți în siguranță.
Și fiecare din noi e important să Pentru dorința ascunsă de a fi
învățăm să primim și să dăruim. văzute, seduse și convinse să „vă lăsați
Arhetipul Feminin este asociat de pradă” iubirii, chiar dacă uneori această
multe ori cu puterea lui „a fi” pentru
VICTOR TORIANI iubire se află ascunsă sub straturi groase
Psihoterapeut, psiholog
că el continuă înțelepciunea de a clinician, psiholog de suferințe sau dezamăgiri trecute.
recepționa, a primi, a fi în contact organizaţional Pentru speranța de a fi iubite de un
cu tine însuți/ însăți. Arhetipul www.toriani.ro bărbat care să vă vadă și să vă cunoască

48 PSYCHOLOGIES ROMÂNIA IULIE-AUGUST 2021

inima cu adevărat și în care să puteți avea
încredere, care să vă conducă spre extazul
cel mai profund al iubirii.
Pentru dorința de a găsi un bărbat
care să vadă lumina profundă a inimii
voastre și care să rămână constant în
trăirile lui față de voi, în contact cu
energia voastră feminină, indiferent
cum se transformă sau se schimbă
aceasta.
Pentru profunzimea iubirii
voastre și pentru energia sălbatică
a vieții angajată în sexualitatea și în
emoțiile voastre.
Pentru încercările voastre repetate
de a dărâma „zidurile” temerilor
noastre, pentru a ne da încrederea că
ne putem deschide cu adevărat în fața
voastră prin dăruire, securizare și prezență.
Pentru angajamentul vostru față de iubire,
dincolo de aceste temeri.
Pentru curajul de a vă putea deschide inima și
de a vă oferi viața ca înțelepciune a iubirii, ca putere
și vulnerabilitate a iubirii. Pentru puterea de a trăi
cu inima deschisă și cu dorința profundă de a primi
și a dărui împlinirea iubirii, indiferent dacă sunteți
singure sau alături de un bărbat. Pentru faptul că inimile voastre ne simt inimile
Pentru încercarea zadarnică de a vă ascunde în mai mult decât am putea-o face noi, bărbații, din
spatele unui program încărcat sau a provocărilor spatele zidurilor noastre de apărare. Și pentru că,
carierei, în timp ce esența vie a ființei voastre dorește grație profunzimii și sensibilității voastre, avem
să fie văzută, în timp ce corpul vostru dorește dureros șansa să ne armonizăm viața cu adevărul propriilor
de mult să fie iubit, iar inima profundă a iubirii noastre inimi.
voastre rămâne neștiută și nedăruită. Pentru că, asemenea cântecului „She” (Ea, engl.)
Pentru preocuparea de a afla „încotro” merge al lui Charlez Aznavour:
viața voastră, însă, cu toate acestea, adânc în voi, „She may be the song that summer sings
să fiți mai mult preocupate de „cine” vă este alături May be the chill that autumn brings
și „cum” sunteți iubite. May be a hundred different things
Pentru inima voastră feminină adevărată, Within the measure of a day.”
alcătuită din strălucirea iubirii vulnerabile, care, (engl. „Ea poate fi cântecul pe care vara îl cântă,
negată sau lovită în copilărie, s-a ascuns în spatele Poate fi răcoarea pe care o aduce toamna,
unei măști agresive de teamă. Și pentru strigătul Poate fi o sută de lucruri diferite
acelei fetițe sau adolescente, de după acea mască, Pe parcursul unei singure zile.”)
ce-și dorește să fie auzită, văzută, recunoscută și Vă iubim pentru că nu deveniți Umbrele noastre!
venerată cu dăruire și revărsare de iubire. Pentru că nu deveniți furia ce vine din temerile
Pentru zâmbetul, relaxarea și deschiderea voastră noastre, pentru că nu deveniți vulgaritatea ce vine din
în fața iubirii pe care o dăruiți plenar vouă însevă, timiditatea noastră, pentru că nu deveniți competiția
bărbatului vostru și lumii întregi, astfel încât lumina ce vine din sentimentele noastre de insuficiență,
inimii voastre să cuprindă în ea întreaga realitate și pentru că nu deveniți agresivitatea din spatele
să dea viață fiecărei clipe.

49 PSYCHOLOGIES ROMÂNIA IULIE-AUGUST 2021

 întrebarea existenţială
dezputernicirilor noastre.
Vă mulțumim și vă iubim pentru Pacea voastră,
pentru Blândețea voastră, pentru Colaborarea și
Susținerea voastră. De care, de cele mai multe, ori
nu suntem conștienți sau nu le putem vedea în voi,
pentru că ele nu sunt create încă în noi.
Pentru că, așa cum frumos scria Victor Hugo,
sunteți completarea noastră plenară:
„Bărbatul este cea mai elevată dintre creaturi.
Femeia este cel mai sublim ideal.
Dumnezeu a făcut pentru bărbat un tron, pentru
femeie un altar.
Tronul exaltă, altarul sfințește.
Bărbatul este creierul, femeia este inima.
Creierul primește lumină, inima primește iubire.
Lumina fecundează, iubirea reînvie.
Bărbatul este puternic prin rațiune, femeia este
invincibilă prin lacrimi.
Rațiunea convinge, lacrimile înduioșează sufletul.
Bărbatul este capabil de eroism, femeia – de
orice sacrificiu.
Eroismul înnobilează, sacrificiul aduce sublimul.
Bărbatul are supremația, femeia are intuiția.
Supremația semnifică forță, intuiția reprezintă
dreptatea.
Bărbatul este un geniu, femeia este un înger.
Geniul este incomensurabil, îngerul este inefabil.
50 PSYCHOLOGIES ROMÂNIA IULIE-AUGUST 2021
Aspirația bărbatului este către gloria supremă,
Aspirația femeii este îndreptată către virtutea
desăvârșită.
Gloria face totul măreț, virtutea face totul
divin.
Bărbatul este un cod, femeia este evanghelia.
Codul corijează, evanghelia ne face perfecți.
Bărbatul gândește, femeia intuiește.
A gândi înseamnă a avea creier superior.
A intui, simțind înseamnă a avea în frunte o
aureolă.
Bărbatul este un ocean, femeia este un lac.
Oceanul are o perlă care îl împodobește, lacul,
poezia care-l luminează.
Bărbatul este un vultur care zboară, femeia – o
privighetoare ce cântă.
A zbura înseamnă a domina spațiul, a cânta
înseamnă a cuceri sufletul.
Bărbatul este un templu, femeia este
sanctuarul.
În fața templului ne descoperim, în fața
sanctuarului îngenunchem.
Bărbatul este plasat acolo unde se sfârșește
pământul, femeia acolo unde începe cerul.”
Vă iubim pentru că vă iubim. Și vă mulțumim
pentru faptul că sunteți însăși Viața, Iubirea,
Nașterea și Renașterea! 
 carte blanche

Suntem
poveștile
pe care ni le spunem

S
e ia o amintire. Cea mai tristă, cea mai Din câte astfel de povești te-ai compus? Unele
dureroasă, cea în care te împiedici și îneci triste, altele tragi-comice, altele melodramatice? Câte
de câte ori ești pe punctul de a fi fericită. personaje joci cu măiestrie pe toate scenele vieții? Poți
Se scrie povestea cu detaliile cele să îți iei un moment să le distingi? Poți fiecărei povești
mai sordide. Se plânge. Mult. Pe fiecare să îi dai un titlu și să îi faci „ecranizarea”: Cum ar fi
cuvânt, pe fiecare literă, câte un potop de „băiatul pe care nu îl voi uita niciodată și vara în care a
lacrimi, de nu mai poți distinge ce-ai scris. început totul” sau „prietena care nu mi-a salvat viața”
Apoi se adună tot curajul să citești povestea cu sau „cum am murit și-am înviat de o sută de ori înainte
voce tare. Eventual cu spectatori. Dar se poate citi și de examenul de bacalaureat”.
de una singură în fața oglinzii. Acum, scrie întreg scenariul pe care îl
Se citește cu voce tremurată, joci! Tu l-ai scris. Te-au ajutat și alții, dar
printre sughițuri. La ultima frază ai ținut tot timpul stiloul în mână.
începi să simți deja o eliberare că Mai citește-l odată și fă un calcul de
ai terminat de citit. Felicitări! Mai producător: Cât te costă scenariul acesta?
citește odată! Și încă odată! Și încă Merită prețul pe care îl plătești? Și cât te-ar
odată! costa să joci într-un film mai bun, pentru că
Pe la a douăzecea citire, cuvintele în filmul tău tu ești cine vrei să fii!
devin doar cuvinte. Ritmul citirii se Ți-am auzit gândul cum că ar fi greu,
accelerează. La a treizecea citire, ba chiar imposibil să faci asta, să trăiești
ceea ce prima dată ți-a luat treizeci CLEMENTINA așa... Și aud și vocea aceea care îți spune
de minute, durează vreo trei și ANGHELACHE o nouă poveste – transformarea asta o pot
aproape că te bușește râsul. De la a Publisher face doar cei care... eu nu am... la mine e
treizecișicincea citire în sus râzi cu Psychologies mai complicat de atât... eu nu... Și te întreb?
lacrimi, cum râdeai când erai mică România Ești sigură că e vocea ta? Ești sigură că
la Tom și Jerry. povestea vocii este o poveste adevărată,
Povestea vieții a devenit un sau măcar una care merită trăită? Cât te
balon de săpun care se sparge la cea mai mică suflare. costă să ascuți această poveste? Ce sacrifici pentru
Ca prin magie te simți eliberată! ea? E un schimb bun? Merită să îl faci?
Ce ai făcut? Ai așezat trecutul în trecut, acolo Ah, înțeleg, nu știi să evaluezi costurile. Dacă
unde îi este locul. Ai exorcizat emoțiile negative. Ai ceea ce te costă e energie, bucurie, armonie, poftă de
pus perspectivă. Te-ai obiectivat. Și într-un final ai viață deja cred că poți fi de acord cu mine că e deja
trecut peste. un cost prea mare. 

51 PSYCHOLOGIES ROMÂNIA IULIE-AUGUST 2021

IMPERFECTĂ
LIBERĂ ȘI FERICITĂ
Un Dosar cu idei de pus în practică, de exersat în momentele în care
ajungem „la fundul sacului” sau „pe culmile disperării”. Poate să
pară puţin artificial la început, dar, vorba englezului, „fake it till
it make it” (prefă‑te până îţi iese, engl.), uneori e sănătoasă şi dă
roade. Fără prea multă filosofie, pentru că uneori, noi, femeile, avem
obiceiul să ne pierdem în propriile noastre fantezii. Revino de fiecare
dată la esenţial, ne spune Flavia Salvi, fă-ţi obiceiul să savurezi
momentele de bine, ne spune Christophe André, revizuieşte-ţi
părerea despre „dulapul gol” sau despre imaginea cu care te întâlneşti
zilnic în oglindă: frumuseţea interioară se oglindeşte în exterior.

Şi este un exerciţiu zilnic. Spor la treabă!

Dosar întocmit de Irina de Hillerin

Dosar
IMPERFECTĂ, LIBERĂ ȘI FERICITĂ

7 idei pentru
a‑ţi găsi fericirea
Primul pas spre dezvoltarea personală este să încetăm să ne
stricăm singuri viaţa. Psihiatrul Christophe André ne propune
un program de dezintoxicare.

S
de Cristophe André Traducere de Anne‑Marie Andrei

ă ai succes în viaţă înseamnă să dimensiunea emoţională a unei vieţi reuşite, cu

construieşti un edificiu cu trei
dimensiuni: materială, relaţională şi
emoţională. Altfel spus: să‑ţi atingi
obiectivele, rămânând în relaţii bune
cu ceilalţi şi având o imagine bună
despre tine, fără însă să‑ţi sacrifici starea de bine.
O reuşită socială care‑ți lasă un gust amar nu mai
este considerată de contemporanii noştri ca un
ideal de viaţă reuşită. Dar pe cât de limpede este că
dimensiunile materiale şi relaţionale se supun unei
anumite logici, pe atât este de greu să controlăm
aspectele ei inconştiente (nevrozele noastre) şi
biologice (temperamentul nostru).
Fiinţele umane ştiu cât de greu este să atingi
fericirea. Aristotel ne‑a învăţat că „înţeleptul nu
aspiră să îşi găsească plăcerea, ci absenţa suferinţei“.
Mai aproape de zilele noastre, Jules Renard scria în
Jurnalul său: „Fericirea este liniştea nefericirii“.
Atunci cum să nu devii nefericit? Iată şapte sfaturi,
şapte direcţii de urmat mai degrabă, care reprezintă
un întreg program care te va ajuta să îți găsești
fericirea binemeritată…

54 PSYCHOLOGIES ROMÂNIA IULIE-AUGUST 2021


1 Ia hotărârea de a te simţi bine
Truism? Naivitate? Este un subiect de
reflecţie... Filosoful Alain spunea: „Trebuie
să vrei să fii fericit și să te implici din toate puterile
tale în această încercare. Dacă cineva rămâne în
poziția de spectator imparțial, lăsând uşa de la
intrare și ferestrele deschise, așteptând fericirea,
va vedea că, în locul fericirii, va intra tristețea.“
Este întotdeauna mai ușor, deși te costă mai multă
energie, să te complaci în nefericire. Dimpotrivă,
a face bunăstarea să dureze necesită un efort real.
Cu siguranță, există diferențe clare între oameni
în ceea ce privește capacitatea lor de a se simți bine.
Evoluția omenirii pare să fi favorizat existența
emoțiilor negative în noi, a căror funcție este de
a crește șansele de supraviețuire a speciei. Frica
promovează fuga sau lupta, furia intimidează
adversarii sau rivalii, tristețea atrage compasiunea
etc. Naturii îi pasă de supraviețuirea noastră, dar nu
s‑ar putea ocupa de calitatea vieții noastre. Spectrul
emoțiilor și stărilor de spirit pozitive este restrâns,
labil și misterios.
2
Nu‑i acorda prea mult spaţiu
nefericirii
Pentru că emoțiile negative sunt
ocazionale, dar nu foarte durabile și ne perturbă
moderat viața noastră de zi cu zi, ne putem aștepta
ca acestea să dispară singure. Dar flirtarea cu
nenorocirea, apreciată în special de romantismul
Dosar
IMPERFECTĂ, LIBERĂ ȘI FERICITĂ
din secolul al XIX‑lea, implică anumite pericole
pe care psihologia începe să le studieze mai bine.
A da frâu liber unei emoții negative poate prelungi
la nesfârșit durata acesteia. Înainte, se credea că
există un anumit efect cathartic: să te plângi ţi‑ar
fi permis să îţi uşurezi suferința. Se pare însă că
este adesea invers: dacă te plângi repetat și fără
să‑ți găsești o consolare, te poţi transforma într‑o
victimă a vieţii. Și nenorocirea se hrănește din ea
însăși: cu cât ne răsfățăm mai mult, fiind nefericiți,
cu atât îi prelungim durata. În plus, dacă cedezi în
faţa sentimentului de nefericire, o emoție negativă
care ar fi trebuit să fie trecătoare se va transforma
treptat (te simţi nefericit) într‑o viziune negativă
de durată (ai o viață nefericită). În cele din urmă,
se pregătește terenul pentru instalarea emoțiilor
negative ulterioare: fenomenul este binecunoscut
sub numele de depresie. Depresia are o tendință
foarte puternică de recidivă și s‑a dovedit că apare
în cazul în care starea de spirit tristă se manifestă
zi de zi.
3
Ai grijă de tine, mai ales când
lucrurile nu merg bine
Pare un lucru de la sine înţeles? Da, dar
este de o mie de ori contrazis de ceea ce observăm,
concret! Majoritatea persoanelor anxioase sau
deprimate fac exact invers. Cu cât se simt mai rău, cu
atât se maltratează singure mai mult (încetând să se
mai întâlnească cu prietenii lor, nemaipracticându‑şi
activităţile preferate în timpul liber…) şi cu cât se
chinuiesc mai mult, desigur, cu atât se simt mai rău.
55 PSYCHOLOGIES ROMÂNIA IULIE-AUGUST 2021
Dosar
IMPERFECTĂ, LIBERĂ ȘI FERICITĂ
Cercul vicios îşi intră atunci pe deplin în rol. Este
greu să‑ţi imaginezi că ai putea să faci lucruri plăcute
când nu te simţi bine, pentru că pur şi simplu nu
vrei să le faci. Or, toate studiile disponibile arată
că trebuie să‑ţi recapeţi această dorinţă de a trăi
recreându‑ţi dispoziţia de a te simţi bine, pornind de
la etapele iniţiale ale stării de bine (ne imaginăm că
facem operaţiunea de repornire a unui motor care s‑a
oprit). În plus, nu trebuie să ne fixăm, de la început,
obiective prea importante: când cineva nu se simte
bine, scopul desfăşurării unor activităţi plăcute nu
este să‑l facă fericit, ci să împiedice starea de rău să
se agraveze sau să se instaleze.
4
Nu fi nici perfecţionist,
nici obsedat de starea de bine
Flaubert, referindu‑se la fericire, scria: „Te‑ai
gândit vreodată câte lacrimi au curs din cauza acestui
cuvânt oribil? Dacă nu ar exista acest cuvânt, am dormi
mai bine şi am duce o viaţă liniştită.“ (în Dicţionar
de idei primite de‑a gata) Nu este cazul, bineînţeles,
să luăm ceea ce spune Gustave Flaubert ad litteram,
şi totuşi… Căutarea stării de bine nu trebuie să se
transforme în obsesie, iar dreptul la fericire – înscris,
de exemplu, în constituţia americană – nu trebuie să
se transforme în „datoria de a fi fericit“, după expresia
scriitorului Pascal Bruckner.
Sentimentul că suntem nefericiți, care face parte
din existența noastră, poate fi uneori util, făcându‑ne să
gândim, sau necesar, făcându‑ne să deschidem ochii,
să înțelegem unele realități neplăcute. Nu putem evita
să‑l întâlnim, dar este, din fericire, în puterea noastră
să‑l folosim într‑un scop bun!
5
Când ai probleme, gândeşte,
nu te pierde cu firea
Studierea psihicului anxioșilor arată că
aceștia au întotdeauna în minte probleme, dar că,
paradoxal, nu le abordează niciodată în mod eficient:
ideile lor obsesive nu le oferă soluții. Îngrijorarea
este un apel la trezire (ne atrage atenția asupra
unei probleme) și nu un mod de a vedea lumea
sau de a face față problemelor acesteia. Acesta este
motivul pentru care unul dintre obiectivele prioritare
ale psihoterapiilor, în special al terapiilor cognitive,
este acela de a determina oamenii să‑și vadă necazurile
ca pe niște probleme de rezolvat și nu ca pe niște
blesteme.
Există, de asemenea, abordarea „socratică“ a
problemelor, care constă într‑o chestionare atentă,
56 PSYCHOLOGIES ROMÂNIA IULIE-AUGUST 2021
amănunțită, care să readucă la lumină preocupările pe
care le avem: ce ţine de fapte și ce ţine de interpretare
sau de anticipare? Continuând să mă îngrijorez voi
obține ceva? Care este scenariul meu cel mai sumbru?
Există riscul real ca acest lucru să se întâmple în
viața mea? ș.a.m.d. Brutal, dar instructiv!
6
Nu îţi hrăni emoţiile ostile
O mare parte din nefericirea noastră este
cauzată de spaţiul exagerat pe care ne‑am
obişnuit să‑l acordăm emoţiilor „ostile“. Uneori
acestea sunt intense şi îndreptate către anumite
persone (ranchiuna, resentimentul, gelozia etc.).
Adesea, acestea prosperă pentru că ne menajăm
dorinţa de a avea dreptate („Ei nu au dreptate, ei
trebuie să fie pedepsiţi“), în detrimentul dorinţei
de a ne simţi bine („Eu am mai mult de pierdut, ar
trebui să mă gândesc la ce pot să fac pentru a‑mi fi
bine şi să trec mai departe.“).
În alte cazuri, aceste emoţii negative sunt cauzate
de o iritabilitate crescută faţă de defectele oamenilor,
şi ne fac să avem o privire critică sau cinică asupra
lumii şi a celor care o locuiesc: „Ia uite‑o şi p‑asta,
dacă şi asta se crede frumoasă…“ Lipsa de bunăvoinţă
este adesea dovada faptului că nu ne simţim bine,
şi este întotdeauna o sursă de nefericire. Philippe
Delerm, scriitorul „plăcerilor mărunte“ („Prima gură
de bere și alte plăceri mărunte”, La Première Gorgée
de bière et autres plaisirs minuscules, Gallimard),
afirma că, în ceea ce‑l priveşte pe el, „a ales să
trăiască în pace cu lucrurile acestei lumi“.
7
Savurează momentele de bine
Cea mai bună armă împotriva nenorocirii
și cea mai eficientă este aceea de a profita la
maximum de momentele bune pe care ni le oferă
viața. Gustarea bunăstării atunci când este acolo,
intensificarea acesteia, densificarea acesteia este un
vaccin foarte bun împotriva nefericirii. Este posibil
să nu putem preveni boala, dar vom trece mai ușor
peste ea! Cu toate acestea, este bine să nu uităm că
nu este atât de ușor pe cât pare.
Filosoful André Comte‑Sponville vorbește despre
cât de greu este să fii „fericit când totul este bine“. Să
nu așteptăm să ni se întâmple ceva rău pentru a ne
reaminti că viața poate fi frumoasă și să nu ajungem
să regretăm că nu ne‑am bucurat mai mult de ea! Să
ne întoarcem la cele mai vechi și venerabile sfaturi ale
filosofiei, la vechiul și bunul „carpe diem” ‑ „Profită
de ziua de azi“! 
 Dosar
IMPERFECTĂ, LIBERĂ ȘI FERICITĂ
Fii tu însăţi și
fii frumoasă!
„Ce vor femeile?” Am adresat celebra întrebare a lui Freud,
psihanaliștilor, filosofilor și experţilor în frumuseţe. Răspunsul lor este
unanim, iar sondajul, asemeni mărturiilor, îl confirmă: femeile oscilează
între acceptarea și respingerea sinelui; vor să fie ele însele, dar sunt gata
să facă orice pentru a scăpa de câteva kilograme sau de câteva riduri.
Iată ce relevă ancheta realizată în profunzimea ambivalenţei feminine.
de Cécile Guéret și Flavia Mazelin Salvi
Traducere de Ana‑Maria Cetăţean

Rezumat
1. Dorinţe ambivalente
2. Un model abuziv
3. Tinereţea, cea mai dorită stare
4. Concordanţa dintre interior şi exterior
5. Profită de propria unicitate
6. Imagini toxice pentru stima de sine

R
elaţia femeilor cu propria lor
imagine este „paradoxală”.
Suntem în epoca în care apar
pe primele pagini ale revistelor
nenumărate diete şi în care lupta
„anti‑îmbătrânire” este prezentă
peste tot; cu toate acestea, silueta și tinereţea nu
par a mai avea atât de multă importanţă printre
criteriile de frumuseţe urmărite de femei. Un sondaj
realizat pentru Psychologies relevă că 62% dintre
femeile din Franţa afirmă că „a fi fericită” este „cel
mai important lucru pentru a te simţi frumoasă”.

57 PSYCHOLOGIES ROMÂNIA IULIE-AUGUST 2021

Dosar
IMPERFECTĂ, LIBERĂ ȘI FERICITĂ
La mare distanţă se regăsesc criterii precum:
„îngrijirea personală” (25%), „punerea în valoare a
propriului corp” (6%), „tinereţea” (3%) sau „silueta”
(3%).
Prin urmare, imaginea de sine este condiţionată,
în primul rând, de starea emoţională și de
sentimentul de fericire. Cu toate acestea, 61% dintre
franţuzoaice afirmă că „se consideră frumoase”!
Aceste rezultate sunt surprinzătoare în condiţiile în
care totul în jur pare să împingă atât sexul frumos,
cât şi pe cel puternic, spre o perfecţiune estetică.
Să se fi eliberat oare femeile de limitările
impuse de normele de frumuseţe, ca
urmare a liberalizării sexuale
din ultimele decenii, pentru
a se bucura de mai multă
autonomie și încredere în
ele însele? Nu este atât de
uşor să tragem concluzii,
dacă ţinem cont de cele
trei mari paradoxuri
evidenţiate în urma
sondajului nostru.
Primul paradox: cu
cât femeile își apreciază
mai mult fizicul, cu atât
au mai multe complexe!
Acest lucru este mai evident
în rândul celor tinere. 79% dintre
58 PSYCHOLOGIES ROMÂNIA IULIE-AUGUST 2021
respondentele între 20 și 24 de ani consideră că
sunt frumoase, însă 71% au complexe în ceea ce
priveşte anumite părţi ale corpului lor, iar 60% ar
schimba ceva la aspectul lor dacă ar putea. „De
parcă să te simţi drăguţă ar însemna să dai mai
multă atenţie corpului tău și, prin urmare, să ai
şi o privire critică mult mai dură asupra propriei
persoane”, comentează Christelle Craplet din
partea Institutului Ipsos.
Al doilea paradox: cu cât femeile sunt mai
în vârstă, cu atât se concentrează mai puţin pe
„defectele” lor și îşi doresc, cu atât mai puţin, să‑și
schimbe fizicul. Curba complexelor scade continuu
după 45 de ani. Apare astfel ideea revoluţionară
conform căreia maturitatea ne face să ne acceptăm
aşa cum suntem. „Perspectiva asupra femeilor de
50 de ani se schimbă”, confirmă Christelle Craplet.
Al treilea paradox: femeile de 35‑44 de ani sunt
cele mai împăcate cu sine, se simt bine în pielea lor
(mai puţin de jumătate dintre ele afirmă că ar avea
complexe sau că ar dori să schimbe ceva la corpul
lor) și sunt mulţumite de fizicul lor (70% cred că
sunt frumoase). Altfel spus, am putea concluziona
că presiunea socială scade și că goana individuală
înspre ceea ce La Boétie numea „supunere voluntară”
(în cartea „Discurs despre supunerea voluntară” de
Étienne de La Boétie) vizează astăzi doar o mică
parte dintre femei? Există simplificări care mai mult
limitează decât eliberează.
La întrebarea: „Ce vor femeile?”, adresată
de Freud, la vremea sa, am ales să răspundem
prin publicarea unui „Recurs pentru o
frumuseţe neîngrădită”, pentru a reflecta
complexitatea dorinţelor femeilor în
legătură cu aspectul și imaginea
lor, cât și contradicţiile care
rezultă inevitabil din aceasta.
Căci, în acest domeniu mai
mult decât în ​​oricare altul, ne
îndepărtăm de adevăr exact
atunci când credem că l‑am
găsit.
Dorinţe ambivalente
„Ambivalenţa” este
cuvântul cheie pentru a înţelege
modul în care femeile vorbesc
și gândesc despre frumuseţea lor,

afirmă psihiatrul și psihanalistul
Serge Hefez (între altele,
autor al cărţii „Scene din
viaţa conjugală”). Și asta
deoarece construirea
sinelui implică, pe de‑o
parte propria dorinţă
și mai apoi pe cea a
celuilalt, căci nu te
definești niciodată de
unul singur. În plus, și
pentru că femeile, mai
mult decât bărbaţii, se
află în acest necontenit
du‑te‑vino dintre dorinţa
de a fi ele însele și dorinţa de
a fi plăcute de ceilalţi. Se vede
clar că frumuseţea și dorinţa sunt
inseparabile și că relaţia cu propria imagine
se definește, pe parcursul întregii vieţii, prin prisma
propriei reflexii în ochii celuilalt. Uneori acceptată,
și chiar apreciată, alteori respinsă, rănită. „Din
mărturiile pe care le primesc din partea femeilor,
îmi dau seama că acestea oscilează constant între
acceptarea de sine și respingere”, afirmă sofrologul
Michèle Freud. Ele afirmă sus şi tare dorinţa de a
fi ele însele, critică virulent moda dietelor, cultul
mediatic al slăbitului, dar, de fapt, sunt gata să facă
orice pentru a slăbi câteva kilograme! În sine, această
dorinţă este legitimă, problema este, însă, că, din
cinci doar una trebuie cu adevărat să slăbească. Cu
toate acestea, patru dintre ele urmează o dietă!”
Dosar
IMPERFECTĂ, LIBERĂ ȘI FERICITĂ
Capcana în care par a fi blocate
majoritatea femeilor, indiferent de
vârstă, este dorinţa de a se elibera
de presiunea socială, fără a renunţa
însă la modelul dominant.
Un model abuziv
Un vis susţinut în mod
inteligent de către publicitate,
cinematografie și reviste,
impune același model: femeia
slabă, tânără și frumoasă. Și
care, chiar dacă nu este în floarea
vârstei, are toate atuurile tinereţii:
este zveltă și are un aspect ferm.
Problema nu este atât frumuseţea și
subţirimea modelelor de pe podium, cât
faptul că aceste modele dominante au depășit,
în mare parte, sfera modei și a produselor cosmetice,
pentru a se răspândi peste tot, fără a lăsa loc vreunei
alternative. Începând cu prezentatoarele TV de știri,
trecând pe la gospodinele de până în 50 de ani și
încheind cu cea mai nouă vedetă de reality show...
Pentru Serge Hefez, omniprezenţa acestei unice
reprezentări a femeii este dăunătoare. „Este similar
cu negarea realităţii”, explică el, „ca și cum, în
societatea noastră mixtă, am vedea reprezentaţi doar
oameni albi!” Această negare a realităţii se regăsește
și când vine vorba despre pluralismul frumuseţii și
feminităţii. Pentru psihiatrul și psihanalistul Hefez
nu este cu nimic exagerat să afirme că acest tip
de discriminare fără conţinut provoacă suferinţă
femeilor. Repetarea acestei imagini unice afectează
stima de sine a tuturor femeilor, deopotrivă a celor
tinere și a celor mai în vârstă. Cele care nu corespund
criteriilor evidenţiate și afișate peste tot, în mod
simbolic nu există, ca și cum ele nu ar merita să fie
privite și dorite.”
Afirmaţiile sunt validate și de zeci de studii
efectuate de cercetătorii americani. Filosoful
Isabelle Queval (autoarea cărţii „Corpul, în zilele
noastre”,) vede, la rândul său, în reprezentarea
exclusivă a frumuseţii și feminităţii, o consecinţă a
hiper responsabilităţii apreciate în cultura noastră.
„Întrucât lumea este liberă să‑și aleagă corpul,
prin prisma avansului medicinei și posibilităţii
„ameliorării” fizicului, toată lumea devine acum
responsabilă pentru propria sa imagine și, prin
urmare, vinovată dacă se abate de la normă!”, afirmă
ea cu regret.
59 PSYCHOLOGIES ROMÂNIA IULIE-AUGUST 2021
Dosar
IMPERFECTĂ, LIBERĂ ȘI FERICITĂ

Tinereţea, cea mai dorită stare
Sexologul și psihanalistul Catherine Blanc
(autoarea cărţii „Sexualitatea femeilor nu este cea
din reviste”) observă acest lucru zilnic în cadrul
consultaţiilor sale: „Presiunea asupra femeilor crește.
Standardele legate de siluetă fac ravagii, a devenit
o adevărată obsesie.” A fi slab nu mai este neapărat
asociat cu eleganţa, pentru a purta mai bine anumite
haine, ci cu trecerea timpului. „În toate mediile
sociale, silueta este principalul sinonim al tinereţii.
Căci, în societăţile noastre îmbătrânite și materialiste,
care construiesc sexualitatea în jurul impulsului,
este de dorit să fi tânăr. În egală măsură este vorba
și despre a fi într‑o formă bună, plin de vitalitate,
motiv pentru care a fi slab este din ce în ce
mai asociat cu ideea de a fi sănătos.
Concordanţa dintre
interior şi exterior
Pe nt r u Jola nt a Ba k ,
președintele agenţiei Intuition, o
firmă de consultanţă în inovaţie,
conceptul cheie al frumuseţii
este într‑adevăr „concordanţa”.
„Este vorba despre legătura
dintre aspectul exterior și modul
în care te simţi. Indiferent dacă
este pe termen lung sau doar
pentru moment. Se remarcă, de
altfel, o foarte mare sensibilitate
faţă de femeile care îmbătrânesc
frumos, care întruchipează această
coerenţă între interior și exterior,
precum Meryl Streep, care nu arată
nici ca un copil, nici ca o bunicuţă!”
Echilibrul nu pare foarte dificil
de atins, cel puţin în teorie, deoarece, în practică,
femeile trebuie să‑și alinieze latura interioară celei
exterioare nu doar pentru a fi mulţumite de ele însele,
ci și pentru a fi pe placul bărbaţilor.
„Femeia, care a luptat și încă se mai luptă să fie
subiectul numărul unu continuă, în egală măsură,
să investească timp și energie pentru a fi dorită”,
afirmă Catherine Blanc. Putem măsura cu ușurinţă
costul acestui obiectiv dublu. Cu atât mai mult cu
cât, în cultura noastră, femeile tinere, chiar foarte
tinere, sunt cele hipervalorizate! Limitele obiective,
pentru a trăi bine cu sine însuși, apar atunci când
are loc despărţirea, în special în jurul vârstei de

Dar dacă trebuie să alegem între „a

fi slab” și „a arăta tânăr”, cea din urmă
câștigă, spune Marie‑Rose Tricon, director
de marketing la Clarins. „Studiile și sondajele
noastre de teren confirmă în mod constant
acest lucru: a avea o faţă tânără este, în zilele
noastre, cea mai frecventă aspiraţie, este de
la sine înţeles că ridurile și imperfecţiunile
trebuie șterse, trăsăturile netezite şi tenul
iluminat. Chiar dacă simţim că ideea de
acceptare de sine a progresat la nivelul
mentalităţii, prelungirea duratei de viaţă ne
face să percepem frumuseţea din perspectiva
sănătăţii și a controlului asupra propriului
corp, deci a capacităţii de a ţine în frâu
semnele îmbătrânirii. “

60 PSYCHOLOGIES ROMÂNIA IULIE-AUGUST 2021

 Dosar
IMPERFECTĂ, LIBERĂ ȘI FERICITĂ
patruzeci de ani, observă și Serge Hefez. „Toate Imagini toxice pentru stima de sine
reperele, cât și încrederea în sine și acceptarea a ceea Accentul pus în mod excesiv pe imaginea aceluiași
ce ești, sunt spulberate. Căci, acestei perioade de model de femeie, „subţire, tânără și frumoasă”, ajunge
fragilitate extremă îi urmează, în general, o etapă de să afecteze semnificativ stima de sine. O dovadă în
„hiper‑narcisism”. Și cu această ocazie, orice metodă plus a fost adusă de o „meta‑analiză” americană,
este bună pentru a reintra pe tărâmul seducţiei.” Cu rezultatul muncii mai multor cercetători, care
condiţia, însă, de a nu se transforma în altcineva, reuneşte zeci de studii știinţifice („Rolul mass‑media
nici de a se asocia vreunui model idealizat, ci de în preocupările privind imaginea corpului în rândul
a‑și îmbunătăţi propriul „capital”. femeilor: o meta‑analiză a studiilor experimentale și
corelaţionale” de S. Grab, L.M. Ward și J.S. Hyde,
Profită de propria unicitate
Există o formulă care a circulat
mult timp în cercurile publicitare și
în revistele pentru femei: „Eu... dar
într‑o formă mai bună”. De fapt, fraza
cea mai potrivită pentru zilele noastre
este: „Cea mai bună versiune a mea”.
Ceea ce este cu totul altceva. Pentru
Jean‑Claude Hagège, chirurg plastician,
estetician și autor al cărţii „Frumuseţea
ta îţi aparţine!”, „provocarea constă în
modul în care te poţi folosi cât mai bine
de unicitatea cuiva, căci femeile vor să
rămână ele însele, și de a modifica ceea
ce devine cu adevărat un obstacol în
calea acceptării și a plăcerii de a fi tu
însăţi”. Nu este întâmplător faptul că,
potrivit chirurgului, au crescut cu 130%
cererile pentru intervenţii „ușoare”,
precum injecţiile (Botox, colagen
etc.), faţă de 6% pentru intervenţiile
chirurgicale complexe (lifting facial,
liposucţie etc.). Căci, așa cum remarcă
majoritatea experţilor, mișcarea
dominantă a zilelor noastre și care
va continua să crească, pare a fi încă
sub semnul dualităţii. Revendicarea
caracterului unic ‑ „ceea ce este unic
la mine” ‑ și grijă faţă de sine, pentru a putea trăi, în Psychological Bulletin, mai 2008). Ce impact au
pe cât posibil, în armonie cu imaginea și cu propriile reprezentările media ale corpului asupra femeilor?
sentimente faţă de sine. În esenţă, răspunde Laurent Bègue, cercetător
în psihologia socială, care a studiat toată această
Aici, la intersecţia dintre toate aceste posibilităţi, lucrare pentru Psychologies: „aceste imagini
Psychologies propune o abordare diferită a exclusive și omniprezente contribuie semnificativ
frumuseţii. Grija pentru corp și pentru suflet sunt la nemulţumirea femeilor faţă de corpul lor. Cu cât
în strânsă legătură cu dimensiunea subconștientă relaţia cu propria lor imagine este mai deficitară,
și emoţională a relaţiei complexe pe care o avem cu atât impactul acestui model standardizat, care
cu fizicul nostru și astfel, prin conștientizare și promovează o talie extrem de fină, are un efect
deschiderea sufletului, frumuseţea nu se limitează negativ mai puternic. Dacă părinţii vor să‑și protejeze
doar la plăcere narcisistă, ci devine parte a unei fetele adolescente și să le ajute să dobândească o
legături veridice între sine și ceilalţi. [...] imagine de sine cât mai bună ar trebui să le expună
cât mai puţin realităţii de la televizor!” 

61 PSYCHOLOGIES ROMÂNIA IULIE-AUGUST 2021

 ADVERTORIAL
Atenţia faţă de tine
şi terapiile alternative
Cum îţi acorzi atenţie cu adevărat? Să fie o calitate înnăscută,
un program de meditaţie urmat cu conştiinciozitate ori nişte ritualuri
atente de îngrijire? Se reflectă oare în estetică, în frumuseţea
exterioară sau poate în adâncurile sufletului, în mental?
Fiecare dintre noi va răspunde diferit, în funcţie de
lucrurile de care ne pasă, cu adevărat. Atenţia faţă de tine
poate însemna o ceaşcă aburindă de cafea băută în
tihnă în razele blânde ale soarelui, o conversaţie
bună cu o prietenă veche, un ritual de relaxare atent
pregătit, o lectură plăcută la lăsarea serii sau poate
chiar o sesiune revigorantă de ozonoterapie sau terapie
craniosacrală. Ori poate toate la un loc.
Atenţia faţă de tine presupune (aproape)
întotdeauna un echilibru între exterior şi interior.
Un psihic sănătos va conduce către o stimă de sine
îmbunătăţită şi către o stare de bine care „se vede”.
Pentru că atunci când eşti bine cu tine, acest lucru se
reflectă în toate celelalte aspecte ale vieţii tale.
62 PSYCHOLOGIES ROMÂNIA IULIE-AUGUST 2021
Bucuria stării de bine – cum o obţinem?
Medicina integrativă îmbină armonios practici,
tratamente şi terapii moderne cu principii milenare. Este o
medicină holistică ce se adresează tuturor dimensiunilor
ființei noastre: fizică – emoțională – mentală – energetică.
Nivelul fiziologic și metabolic, unde tulburările și
manifestările bolilor pot fi observate prin simptomatologia
specifică acestora.
Nivelul mental‑emoţional, reprezentat de complexul
gândurilor și emoțiilor pe care le experimentează pacientul,
cu rol determinant atât în sensul blocajelor, cât și a facilitării
mecanismelor naturale de apărare.
Nivelul energetic și informațional, unde se determină
perturbările câmpului energetic al organismului, care de
regulă preced sau însoțesc tulburările funcționale organice,
intervenindu‑se la nivel informațional și vibrațional.
Terapiile alternative – metode la îndemână
pentru menţinerea stării de bine
Terapiile alternative iau în considerare întregul stil de
viață, relaţiile sociale – cu ceilalţi şi cu noi înşine, profilul
emoţional, tiparele de gândire, de nutriţie, de mişcare,
mediu de lucru și de viață, deschiderea spirituală şi oferă
soluţii personalizate luând în considerare unicitatea fiecărei
persoane.
În acest mod, medicina integrativă şi rezultatele
spectaculoase pe care le înregistează acest suflu nou
în abordarea terapeutică, prin împletirea armonioasă a
cunoştinţelor şi metodelor de diagnosticare moderne, cu
cele milenare din terapiile tradiţionale, reprezintă o nouă
paradigmă medicală, în interesul suprem al pacientului.

Ce tipuri de terapii există?
Terapiile de recuperare
Secţia de Recuperare Medicală din cadrul Clinicii
Eliade a fost înfiinţată pentru a veni în sprijinul persoanelor
cu problematică specifică, atât în scop profilactic, cât
şi terapeutic şi de recuperare. Terapiile de recuperare
vizează afecţiunile locomotorii ortopedico-traumatice,
neurologice, reumatice, cardio-vasculare, metabolice
atât la adulţi, cât şi la copii.
Osteopatia
Osteopatia este o metodă manuală non-invazivă,
prin care se evaluează țesuturile şi disfuncțiile somatice,
iar prin manipulări manuale, îmbunătățeşte fiziologia
întregului organism. Această formă de terapie priveşte
corpul holistic, ca un întreg, şi îl ajută să îşi găsească
starea de echilibru în care vindecarea poate fi din nou
optimizată.
Masajul
Cu o istorie fascinantă în spate, masajul şi-a dovedit
beneficiile încă din cele mai vechi timpuri. Scopul
acestei terapii este de a relaxa corpul prin instalarea
unei stări de calm profund, prin înlăturarea blocajelor
şi îmbunătăţirea stării de spirit. Fie că este vorba despre
masajul Compress Herbal Thai, Lomi-Lomi, cel cu beţe
de bambus sau drenajul limfatic, masajul facilitează
eliminarea dezechilibrelor şi restabileşte funcţionarea
optimă a organismului.
Iridologia
Ochii sunt fereastra sănătății, iar Iridologia
interpretează semnele sau marcajele care apar pe iris
în vederea stabilirii unui diagnostic. Fiind o metodă
neinvazivă de diagnosticare, iridologia ne vorbește
despre starea organelor interne și gradul de funcţionare
al acestora.
Dermato-cosmetica facială şi corporală
Stilul de viaţă, dieta şi nivelul activităţii fizice,
expunerea solară şi factorii de mediu, precum şi factorii
genetici îşi pot pune amprenta asupra frumuseţii pielii.
Echipamentele Vibrashape, Bodyshape Treadmill,
Rollshape şi Activeshape îmbină multiple tratamente
anti-aging, detoxifiere, tonifiere și fitness având ca
rezultate reducerea celulitei, creşterea fermității pielii
și reducerea țesutul adipos în cel mai rapid, eficient şi
plăcut mod.
CLINICA ELIADE
Adresă: Blvd. Mircea Eliade, nr. 36, București
Site: www.clinicaeliade.ro; Email: office@clinicaeliade.ro
Telefon: 0748 011 111
ADVERTORIAL
Terapia craniosacrală
Terapia craniosacrală este o terapie blândă care lucrează
cu structurile țesuturilor moi ale corpului și cu fluxul de lichid
cefalorahidian aflat între cap și baza coloanei vertebrale.
Aceste structuri și fluide protejează, susțin și hrănesc creierul
și măduva spinării. Este o metodă blândă ce evaluează şi
îmbunătățește funcția sistemului craniosacral şi susţine
abilitățile proprii de vindecare ale organismului.
Terapia florală Bach
Terapia Bach foloseşte 38 de remedii preparate din flori,
care acţionează asupra stărilor emoţionale, echilibrându-le.
Fiecare remediu din cele 38 oferite tratează o stare specifică
şi în funcţie de situaţie, putem alege unul sau mai multe
remedii pentru stări de panică, depresie, lipsa de încredere în
propria persoană, şoc, suferinţă afectivă, insomnie, dificultăți
de concentrare, etc.
Terapiile energetice
Asyra testează răspunsul pacientului la o largă varietate
de semnături electromagnetice referitoare la organele interne,
preferințele alimentare, contaminanții de mediu, factori
nutriționali, toxine, modele emoționale și multe altele.
Terapia Scenar se conturează ca o nouă ramură a
medicinei moderne, fiind o soluţie holistică, neinvazivă de
reglare a proceselor adaptive ale organismului. Este o terapie
de bio-feedback ce foloseşte un dispozitiv electronic cu
ajutorul căruia se acţionează asupra unor puncte relevante
de la nivelul pielii, pe baza unor protocoale de operare care
ţin cont de traseele şi plexurile nervoase şi energetice.
Ozonoterapia
Ozonul medical, folosit în concentrații terapeutice bine
stabilite, protejează de acțiunea unor factori nocivi care duc
la îmbătrânire și apariția unor boli. Ozonoterapia pornește de
la principiul că la baza oricărei afecțiuni se află oxigenarea
insuficientă la nivel celular, iar tratamentul bazat pe un
amestec de oxigen și ozon poate repara din interior, reducând
astfel inflamația. În Clinica Eliade, ozonoterapia se regăseşte
sub următoarele forme: infiltraţii, insuflaţii, saună cu ozon
şi autohomoterapie majoră şi minoră.
Alege-o conştient pe cea mai potrivită pentru tine şi
bucură-te în fiecare zi de o stare de bine!
63 PSYCHOLOGIES ROMÂNIA IULIE-AUGUST 2021
Dosar
IMPERFECTĂ, LIBERĂ ȘI FERICITĂ

Angoasa
„dulapului gol”
Faci parte dintre cele sau cei care au angoasa „dulapului
gol“? Toate hainele ţi se par vechi, urâte, nepotrivite… Simplă
cochetărie? Ar fi o explicaţie superficială! Ce spune despre noi
senzaţia că dulapul este gol?
de Christilla Pellé‑Douël Traducere de Anne‑Marie Andrei

C
harlotte are 25 de ani. Este subţirică,
fermecătoare, îmbrăcată întotdeauna
după ultima modă, cu toate acestea
nu are „niciodată nimic de îmbrăcat!
Și îmi spun asta în fiecare dimineaţă“,
mărturiseşte ea. Tot ea recunoaște
că este posesoarea unui dulap mare, care geme de
haine și de accesorii, moștenire rămasă după o mai
veche înclinaţie spre cumpărături compulsive, care
a adus‑o, efectiv, în pragul falimentului. „E drept
că eram în stare să‑mi cumpăr o rochie de o mie de
euro“, adaugă ea. A trebuit să revină cu picioarele
pe pământ… Delirul cumpărăturilor a luat sfârșit,
nu însă şi angoasa!
Élise Ricadat, psiholog clinician și psihanalist,
coautoare a unui studiu asupra subiectului, a cules
zeci de povești de viaţă asemănătoare cu a Charlottei.
„Această problemă îi afectează pe oamenii de toate
vârstele și din toate mediile sociale. Explicaţia acestei
omniprezenţe se regăsește în aspectele fundamentale
ale nașterii feminităţii, care trece prin corp și
reprezentarea acestuia.“
Este adevărat, angoasa garderobei le afectează
preponderent pe femei, cărora le este transmisă din
generaţie în generaţie ideea asocierii seducţiei cu
frumuseţea. După Élise Ricadat, această situaţie
este însă pe cale să se schimbe, deoarece din ce în
ce mai mulţi bărbaţi devin la rândul lor preocupaţi
de aspectul fizic pe care îl au… Ceea ce rămâne
de demonstrat, pentru unii, căci stereotipurile sunt
greu de combătut.
Tata, mama și eu
Începând din copilăria mică, fetiţele se
construiesc, în mare parte, oglindindu‑se în privirea
tatălui. „Femeile care ne‑au făcut mărturisiri au
revelat toate, prin povestirile lor, cât de important
a fost tatăl lor – imaginea pe care și‑o vedeau în el
ca într‑o oglindă –, remarcă Lydia Taïeb, psiholog.
El era sursa capacităţii lor de a se simţi feminine și
seducătoare, adică demne de a fi iubite.“
Această privire masculină – cu atât mai importantă
cu cât intervine ca separator în diada mamă‑copil
descrisă de D.W. Winnicott ca un bastion ridicat
împotriva omnipotenţei materne – „îi confirmă fetiţei
că este un individ‑fiică, diferit de mamă“, explică
psihologul. Își va exersa așadar primele tentative de
seducţie asupra tatălui, în cursul perioadei oedipiene.
Respinse de tată, aceste tentative îi vor permite mai
târziu să iubească un alt bărbat.

64 PSYCHOLOGIES ROMÂNIA IULIE-AUGUST 2021

 Dosar
IMPERFECTĂ, LIBERĂ ȘI FERICITĂ
Efectul de oglindă
Privirea mamei, la fel de importantă
precum cea a tatălui, se dovedește a fi foarte
diferită: „Există între mamă și fiică un joc
al oglinzilor, afirmă Élise Ricadat. Cea de‑a
doua își va extrage din exemplul primeia
elemente de feminitate, din care hainele
fac parte integrantă. Mama, în schimb,
proiectează asupra copilului principiile care
îi vor influenţa acestuia viitorul.“ Astfel, o
fetiţă a cărei mamă este extrem de grijulie
în ceea ce privește aparenţa ei fizică va avea
tendinţa, mai târziu, ca adult, să îi acorde
garderobei o mai mare importanţă decât i‑ar
fi acordat în alte condiţii.

O problemă identitară
În ciuda presupusei sale frivolităţi,
angoasa garderobei dezvăluie o problemă
identitară profundă. Aceasta poate trece,
pe neașteptate, de la o ușoară neliniște,
provocată de o anumită conjunctură (ca, de
exemplu, după o pierdere în greutate sau după
ieșirea dintr‑o boală), la o gravă suferinţă!

Nicole (42 de ani) are o relaţie dureroasă

cu dressing‑ul ei: „Da, depinde de dispoziţia
mea! Când mă trezesc, dimineaţa, de cele mai
multe ori nu văd nimic care să‑mi convină
sau care să mă liniștească... Atunci nu‑mi mai
rămâne decât să mă îmbrac cu hainele mele
«superconfortabile», blugii și puloverul gri,
care mă fac să mă simt în siguranţă, și apoi
să îmi mai cumpăr ceva. E ca și cum mi‑aș
pune o carapace nouă. Aceasta îmi permite
să pornesc iar în aventura vieţii mele.“

Nicole ne povesteşte cum a fost afectată

de o adicţie, şi cum s‑a calmat, după naşterea
fiului ei. Dar recunoaşte cu sinceritate că
a avut nevoie de o privire asupra ei, „de
cea a vânzătoarei când probez ceva, dar
şi de cea a soţului meu“. De unde provine
această nevoie? „Mama mea a fost un model
pentru mine, ne spune ea. Era întotdeauna
elegantă, întotdeauna machiată frumos… În
fiecare miercuri mă lua cu ea să cutreierăm
magazinele şi, când voia să mă consoleze dacă
mi se întâmplase ceva rău, îmi cumpăra «un
lucruşor nou‑nouţ».“ Tatăl ei era de acord.
Nicole recunoaşte acum că modelul matern,
intangibil, i‑a rămas în suflet.

65 PSYCHOLOGIES ROMÂNIA IULIE-AUGUST 2021

Dosar
IMPERFECTĂ, LIBERĂ ȘI FERICITĂ

De la ideal la real
Chloé (23 de ani), orfană de tată, se confruntă
zi de zi, dis‑de‑dimineaţă, cu această încercare
chinuitoare. „Dulapul meu dă pe dinafară de atâtea
haine, dar simt tot timpul că îmi lipseşte ceva. Familia
mea îmi spune mereu că sunt foarte drăguţă, dar asta
nu îmi ajunge.“ Élise Ricadat subliniază că, în aceste
cazuri dureroase, „lejeritatea veşmântului, latura lui
ludică şi veselă dispare, iar acesta este învestit cu o
misiune sacră, care îl depăşeşte, şi anume aceea de
a deveni depozitarul «fiinţei»“.

O viziune ideală asupra propriei

persoane
Unele femei nu poartă o haină, ci haina le poartă
pe ele! „Haina este promisiunea unei viziuni ideale
asupra sinelui, este promisiunea unei reparaţii, dar
este şi o disimulare, pentru că poate ascunde şi
ne poate face să ne simţim personajele principale
dintr‑un fel de bal mascat, analizează Lydia
Taïeb. Or, dulapul cu haine ne trimite la realitatea
înconjurătoare. Hainele devin obiecte ale realului.
Deodată, viziunea ideală se prăbuşeşte, uneori din (35 de ani) constată cu umor: „Suntem avantajate,
când în când, alteori zi de zi, dacă fundamentele faţă de bărbaţi. Ei, pentru a obţine o compensaţie,
narcisiste sunt insuficiente pentru a susţine imaginea nu au mai nimic…“
de sine. În cazurile mai puţin grave, este doar o
situaţie trecătoare, ne revenim, ne simţim mai bine, Vizualizându‑se ca fiind tot mai frumoase,
pe măsură ce trece timpul.“ aceste femei reuşesc să se iubească mai mult şi
îşi cârpesc stima de sine afectată, îşi îngrijesc
Avem o problemă la birou? Ne găsim consolarea la vertijul lor existenţial fugitiv cu balsamul magic –
Zara sau H&M, cumpărându‑ne fie nenumărate genţi indispensabila „uşurătate a fiinţei“ (Milan Kundera
cu care apoi nu mai ştim ce să facem, fie alte şi alte a folosit această sintagmă într‑un roman al său,
haine cu acea croială care să ne pună în valoare. Lise Insuportabila ușurătate a fiinţei, n.tr.).

Tocmai pentru că haina reface legătura

dintre femei şi lume, momentele de
schimbări fizice (adolescenţa, maternitatea,
menopauza, boala…) provoacă o modificare
a relaţiei cu propriul corp, cu repercusiuni
evidente care se manifestă în momentul
în care se află faţă în faţă cu dulapul de
haine. Cu cât sentimentul integrităţii, al
existenţei este mai puternic, cu atât mai
naturală şi satisfăcătoare va fi relaţia pe
care o au cu hainele lor.

Cu toate acestea, chiar şi în cazurile

fericite apar unele momente delicate
de „ajustare“. Bernadette (55 de ani),
scriitoare, imobilizată timp de două luni
după un accident de schi, aduce o mărturie
preţioasă: „Nu îmi mai plăcea să mă îmbrac

66 PSYCHOLOGIES ROMÂNIA IULIE-AUGUST 2021


cu nimic din ceea ce aveam, ca şi cum ţinutele mele
toate ar fi fost blestemate după acel accident. Imediat
ce am putut, mi‑am refăcut garderoba. Era ca şi cum
m‑aş fi întors printre cei vii.“
Lise a trăit ceea ce ea numeşte „un interludiu“,
după ce a născut‑o pe fetiţa ei: „Mă simţeam
deprimată când îmi vedeam garderoba. După ce
s‑a retras burta de gravidă, am observat că nu mai
intram în hainele mele «de dinainte». Nu mă mai
recunoşteam, şi atunci am plâns. Cred că plângeam
de dorul femeii lipsite de griji care eram. Şi apoi mă
întrebam dacă soţul meu va mai simţi vreo dorinţă
pentru mine.“
În ciuda presupusei
sale frivolităţi,
angoasa garderobei
dezvăluie o problemă
identitară profundă.
Dosar
IMPERFECTĂ, LIBERĂ ȘI FERICITĂ
Dorinţa de celălalt
Acesta este unul dintre aspectele importante ale
relaţiei pe care o avem cu hainele noastre: problema
dorinţei celuilalt. Mă vei mai iubi dacă mă vei
vedea îmbrăcată cu aceste haine „vechi“? Mă vei
mai dori dacă sunt îmbrăcată mereu cu aceleaşi
lucruri? Prin proiectarea fricilor noastre, paralizia
noastră vestimentară întreţine teama de o erodare a
sentimentului, a iubirii.
Lydia Taïeb notează că o haină (această „a doua
piele a noastră“) ne atinge corpul, acoperindu‑l.
„Este interfaţa dintre «înlăuntrul» şi «în afara»
noastră“, dintre ceilalţi şi sinele nostru, dintre celălalt
şi intimitatea mea. Sarcina pe care i‑o atribuim
este aceea de a face din noi, încă odată, un obiect
al dorinţei, de a suscita sentimentele erotice, de a
ne… dezgoli. Iată cum, astfel, de la un dulap pe
care fiecare dintre noi îl consideră plin cu „nimic“,
din care nu ne mai putem lua „nimic de îmbrăcat”,
ajungem, de fapt, la ideea de nuditate a corpului
feminin. Iată că hainele spun enorm de multe despre
noi, femeile, şi despre iubirile noastre! Dacă ar fi să
îl parafrazăm pe Jean Cocteau, am putea spune că,
în mod paradoxal: „Acoperământul este ceea ce
avem noi mai profund.‟
67 PSYCHOLOGIES ROMÂNIA IULIE-AUGUST 2021
Dosar
IMPERFECTĂ, LIBERĂ ȘI FERICITĂ

„Adevărul”
din oglindă
A ne privi a devenit o activitate cu normă întreagă, chiar fără să vrem: în oglinzi,
ferestre, sau pe nenumăratele suprafeţe reflectorizante ‑ uși de sticlă, vitrine, oglinzi
retrovizoare, ecranele computerelor, ca să nu mai vorbim de întâlnirea trecătoare cu
spatele unei linguri sau cu lama unui cuţit. E imposibil să ne pierdem din vedere! Ce
căutăm să vedem și ce vom descoperi despre noi?
de Flavia Mazelin Salvi Traducere de Ana‑Maria Cetăţean

Rezumat
1. Reflexia noastră este întotdeauna frustrantă?
2. Standardele ne fac să ne simţim vinovaţi
3. Oglinda dezvăluie adevărata noastră faţă
4. Albă ca Zăpada și Oglinda Timpului
5. Cele care refuză să se privească

P
otrivit specialiștilor în psihologia animală,
speciile vii capabile să se recunoască în
propria lor reflexie sunt considerate a fi
cele mai evoluate. Nu există niciun dubiu
că specia umană este regina evoluţiei. Ce
căutau primii noștri strămoși atunci când
își contemplau imaginea reflectată? Au fost fascinaţi
de aceasta, asemeni lui Narcis? Au vrut doar să se
asigure de propria lor existenţă, să se bucure de ea ca
niște copii mici care tocmai și‑au descoperit imaginea
în oglindă și care s‑au bucurat de plăcerea de a se privi?
Încercau să‑și testeze puterea de seducţie, gradul de
dezirabilitate? Îşi urmăreau kilogramele în plus sau
ridurile deprimante? La această ultimă întrebare, cu
siguranţă putem răspunde negativ. Aceste obsesii au
apărut mult mai târziu.
La sfârșitul secolului al XIX‑lea, un eveniment
a revoluţionat modul în care oamenii se priveau pe
ei înșiși, odată cu apariţia Psyché‑urilor, oglinzile
„de podea” (oglindă înaltă, sprijinită pe podea,
în care persoana se vedea în întregime, n.tr.).
În mitologie, Psyche, „sufletul”, este o prinţesă
îndrăgostită de Eros cel invizibil şi transformată
în zeiţă datorită fidelităţii sale, a frumuseţii sale
morale. În cazul simplilor muritori, psihicul apare
dintr‑o dată, în baie, unde ne descoperim din
cap până‑n picioare. Dintr‑odată, a avea ochi
frumoși nu mai este suficient pentru a fi mulţumit
cu sine însuşi, și cea mai mică bucată de carne în
plus începe să cântărească în aprecierile noastre
estetice.

68 PSYCHOLOGIES ROMÂNIA IULIE-AUGUST 2021


Reflexia noastră este întotdeauna
frustrantă?
Înainte de a zâmbi, de a şti că suntem „atât de
frumoși în oglindă” (verbul latin miror înseamnă „a
admira”), căutăm în mod instinctiv să ne asigurăm
de existenţa noastră. Numai vampirii, strigoii,
prizonieri ai timpului nu au nicio reflexie. Dar actul
de a ne oglindi este o repetare a scenei originare
în care, pentru prima dată, am devenit conștienţi
de „eu”‑ul nostru, o etapă primordială în cucerirea
„sinelui”, a corpului în totalitate. Chiar dacă este
dovada existenţei noastre, imaginea reflectată este
una incompletă, de unde şi frustrarea noastră. Astfel
că încercăm să o identificăm printr‑o examinare
zilnică în oglindă, apoi încercăm să o corectăm.
„În zilele noastre, starea corpului este aproape
o „valoare”: o prezentare specifică a noastră. Ea
Dosar
IMPERFECTĂ, LIBERĂ ȘI FERICITĂ
face obiectul unei atenţii și îngrijiri din ce în ce
mai specializate, de la liposucţie la talasoterapie”,
observă Georges Vigarello, cercetător și teoretician
al corpului, autorul cărţii „Silueta din secolul al
XVIII‑lea până în prezent, nașterea unei provocări”
(La Silhouette du XVIIIème siècle à nos jours,
naissance d’un défi, Seuil, 2012). Au cu acesta cele
61% de franţuzoaice, care‑și consideră corpul o
parte importantă a identităţii lor, o relaţie pașnică?
Nu neapărat, pentru că doar 42% declară că sunt
mulţumite de el, în timp ce 26% nu apreciază
imaginea reflectată în oglindă (conform sondajului
CSA pentru 20 minutes și Terrafemina, efectuat în
februarie 2013). În Franţa anului 2013, oricine se
privea în oglindă trebuia să vadă o siluetă zveltă,
subţire, degajând putere și lejeritate.
69 PSYCHOLOGIES ROMÂNIA IULIE-AUGUST 2021
Dosar
IMPERFECTĂ, LIBERĂ ȘI FERICITĂ
Normele ne învinovăţesc
Ducă‑se cu tirania standardelor și programul care
pare să includă în mod automat dieta, sportul intensiv
și, desigur, privarea de plăceri! Mai ales că formele
rotunde care se reflectă în oglindă pot fi înţelese și ca
„nevoia de a repara o copilărie lipsită de tandreţe”.
În plus, frumuseţea din zilele noastre trebuie să fie
zen, relaxată, personală: în funcţie de dimensiune,
aspiraţii, idealuri. Nu trebuie să suferiţi pentru a arăta
bine în oglindă! O scurtă privire în timp ne arată că,
în anii 1930, măsurătorile erau definite aproape la
milimetru: „Circumferinţa taliei trebuie să fie dublul
celei a gâtului […]. Diametrul șoldurilor trebui să fie
egal cu cel al capului înmulţit cu doi” („În serviciul
frumuseţii: secrete, reţete din trecut, tratamente,
chirurgia de astăzi”, Beauté‑service, secrets, recettes
d’autrefois, soins, chirurgie d’aujourd’hui de Josette
Lyon, 1954).
Oare ar trebui să ne bucurăm că standardele
zilelor noastre sunt mai relaxate decât cele la care au
70 PSYCHOLOGIES ROMÂNIA IULIE-AUGUST 2021
fost supuse bunicile noastre? Nu este atât de sigur!
Pentru că în spatele actualului ideal de frumuseţe se
ascunde rușinea, atât la propriu, cât și la figurat, a
celor care se îndepărtează de ea. Astfel, kilogramele
în plus sunt considerate o expresie a lenei, a lipsei de
voinţă. Drept urmare, problema nu mai constă doar
în ​​a avea o siluetă perfectă, ci şi în ​​învinovăţirea
celui care pretinde că ar fi indiferent faţă de ea. „Cel
al cărui corp se lasă și a cărui piele devine flască
se simte acum vinovat [...], afirmă Olivia Gazalé,
filozoafă, autoare a cărţii „Te iubesc în sens filosofic”,
Je t’aime à la philo, Livre de Poche, 2013). Această
persoană este văzută ca un eretic, un sperjur, un
calomniator. Acum, vina nu mai este aceea de a
te fi bucurat de corpul tău, ci de a‑l fi lăsat să se
deterioreze. „Ai putea fi zvelt, musculos, pururea
tânăr, așadar trebuie să fii exact aşa!”, sună noul
imperativ categoric care ne direcţionează privirea
către noi înșine.
Oglinda dezvăluie adevărata noastră
faţă
Cărnurile mele sunt atât de dizgraţioase precum
îmi spune oglinda? Oare ar putea greși? Greu de
crezut... Mai ales dacă ne amintim că, pentru filosofii
din Antichitate, aspectul fizic era reprezentarea
sufletului şi acesta devenea un instrument important
de autocunoaștere. „Dacă mă văd, am să reușesc
mai ușor să‑mi depășesc slăbiciunile”, credeau
ei. Primii părinţi ai Bisericii recomandau turmei
lor să se inspecteze în oglindă pentru a se gândi
cu calm la propriile lor păcatele. Până în ziua în
care, tot Biserica a decis că această practică duce la
amplificarea orgoliului...
Potrivit lui Carl Gustav Jung, oglinda ne arată
adevărata faţă, cea pe care nu o dezvăluim niciodată
lumii. În faţa ei, suntem singuri cu îndoielile și
tatonările noastre. De fapt, oglinda pare să spună
adevărul despre sufletul nostru – psyché‑ul nostru
‑ și chinurile sale. Din păcate, oglinda denaturează
realitatea, ne mărește, ne modifică sau ne scurtează
silueta, formele. Într‑atât încât, asemeni cochetului
Cocteau (în „Sângele unui poet” , Sang d’un poète
de Jean Cocteau, 1932), credem că ar fi mai bine să
ne gândim de două ori înainte de a ne oferi reflexia
unei imagini jalnice, a unor trăsături obosite și a unor
riduri proeminente... Mai mult decât atât, imediat ce
ne comparăm cu Claudia Schiffer sau cu imaginea
ideală pe care o avem despre noi înșine, ne dăm
seama de toate neajunsurile. Suntem orbiţi de ele.

Secretul minciunilor spuse de oglindă este că
suntem mereu în căutare de altceva decât ce vedem și
că nu ne percepem ca fiinţă umană integrală. Vreau
să mă văd așa cum mă gândesc la mine, nu doar
ca la un corp frumos, cu forme armonioase, ci ca
la o fiinţă plăcută, dorită, fericită. Sentimentul de
a fi frumos se datorează armoniei dintre ideea pe
care o avem despre noi înșine și aspectul nostru
exterior. Obiectul căutării noastre este dincolo de
imaginea din oglindă. Dacă am fi doar un corp, așa
cum scrie Nietzsche în „Aşa grăit‑a Zarathustra”, am
petrece mai puţin timp în faţa oglinzilor. Am putea
să credem, însă, că mitul lui Narcis, care s‑a înecat
în apele ce reflectau propria sa imagine, ne vorbește
despre dorinţa universală de a ne întâlni dublul, cel
ideal și de a ne completa, în cele din urmă, partea
din întreg care ne lipsește. Şi asta trecând de oglinda
aparenţelor?
Dosar
IMPERFECTĂ, LIBERĂ ȘI FERICITĂ
Albă ca Zăpada și Oglinda Timpului
„Oglindă, oglinjoară, sunt eu cea mai frumoasă
din ţară?” În fiecare zi, an de an, ticăloasa mamă
vitregă a Albei ca Zăpada își întreabă oglinda. În
mod inevitabil, într‑o zi, aceasta îi dă un răspuns
insuportabil: „Doamnă regină, Albă ca Zăpada este
de o mie de ori mai frumoasă decât dumneavoastră”.
Un alt mod de a spune: timpul trece, generaţiile se
succed, oamenii sunt muritori. Aceasta este chiar
realitatea pe care Regina o respinge și caută să se
răzbune prin otrăvirea Albei‑ca‑Zăpada. Oglinda nu
are legătură doar cu percepţia formelor și a frumuseţii,
ci și cu proiecţia lor în timp. Ce ar fi crezut regina
malefică despre Diagnôs, oglinda 3D dezvoltată de
Lancôme, care permite anticiparea apariţiei ridurilor,
adică a ravagiilor făcute de timp? Fără îndoială că
ar fi putut prevedea domnia Albei‑ca‑Zăpada și ar fi
putut‑o elimina mai devreme și mai sigur!
Cele care refuză să se privească
Pentru a scăpa de constrângerea privitului
în oglindă, există şi soluţia abstinenţei.
Autumn Whitefield‑Madrano, o newyorkeză
în vârstă de 36 de ani, povestește pe blogul ei,
The Beheld, cum, după o lună de abstinenţă de
la privitul în oglindă, în mai 2011, s‑a simţit
mai senină; mai apoi, a urmat o alta, în luna
iulie a aceluiași an, când era dominată de
senzaţia că arată oribil, şi a decis să transforme
această abordare într‑un ritual anual. Kjerstin
Gruys, o altă bloggeriţă în vârstă de 29 de
ani (care scrie pe Mirror, Mirror... Off the
Wall), absolventă de sociologie, a evitat toate
suprafeţele care reflectă imaginea, cu excepţia
oglinzii retrovizoare, pe parcursul anului de
dinaintea căsătoriei: ea a vrut să se simtă
frumoasă ca mireasă, fără a simţi nevoia să‑și
verifice imaginea din cinci în cinci minute.
Astfel, prin separarea aspectului său exterior
de stima de sine, ea a câștigat mai multă
încredere în propria ei persoană. Cu toate
acestea, potrivit Phillippei Diedrichs, psiholog
comportamental în cadrul Centrului pentru
Cercetarea Aspectului din Bristol, ar trebui
sprijinit şi contrariul: ea îi învaţă pe pacienţii
săi să se privească cu mai multă îngăduinţă.
Fără îndoială, fobia legată de propria noastră
reflexie reprezintă patologia unei epoci în care
ni se cere, pe de‑o parte, să fim „noi înșine”,
și pe de alta să respectăm standardele estetice
de neatins pentru majoritatea dintre noi. 
71 PSYCHOLOGIES ROMÂNIA IULIE-AUGUST 2021
Dosar
IMPERFECTĂ, LIBERĂ ȘI FERICITĂ
Cinci exerciţii de
Să uităm de norme și să descoperim cine suntem cu adevărat!
Acesta este primul pas către un plus de autenticitate.
de Flavia Mazelin Salvi Traducere de Ana-Maria Cetăţean
1. Găsește-ţi linia care te defineşte
Adună cât mai multe fotografii cu tine. Portrete, cadre
complete, zâmbitoare, pregătite, instantanee. Înşiră-le pe
toate în faţa ta și încearcă să surprinzi ceea ce reiese ca
personalitate și unicitate. Ce femeie apare în faţa ochilor
tăi? Care dintre variante este cea mai strălucitoare, cea mai
semnificativă? Adună-le pe toate cele care transmit aceeaşi
idee și vei obţine punctul de plecare în ceea ce priveşte
propria ta imagine.
2. Creează-ţi un carneţel de fantezii
Persoanele al căror stil sau fizic ne inspiră sunt cele care
arată ceva care ne emoţionează și de care ne simţim aproape,
fie din punct de vedere fizic, fie emoţional. Poate fi vorba
despre un cadru, precum universul boem chic al Vanessei
Paradis, de o tunsoare sau de o culoare a părului, precum
bob-ul negru cu breton al lui Louise Brooks sau un machiaj
cu buze roșii precum cel al Palomei Picasso. Fiecare dintre
aceste figuri corespunde unei imagini care spune ceva despre
noi şi pe care nu îndrăznim sau nu știm încă să o arătăm.
Aşadar, de ce să nu-ţi creezi propriul carneţel de stil, asemeni
directorilor de creaţie, în care să incluzi femeile care te
inspiră, fotografiile cu mediul cu care rezonezi, accesoriile
sau machiajul care simţi că te reprezintă?
3. Rafinează-ţi alegerile
În funcţie de personalitatea ta, de ceea ce vrei să
transmiţi despre tine şi modul tău de viaţă, unicitatea ţi se
va exprima într-un fel anume. Ia-ţi timp pentru a te întreba
ce vrei să arăţi despre tine. Nu cere sfaturi celor din jur,
nu aștepta validarea celor din anturaj. Ai încredere în
tine, personalitatea ta este cea care trebuie să se exprime,
nu a altora!
72 PSYCHOLOGIES ROMÂNIA IULIE-AUGUST 2021
stil
4. Alege-ţi un mod de a fi dintre
aceste variante:
Subliniază un singur aspect, într-un mod
puternic: acesta devine semnătura ta, marca
ta comercială: culoarea părului sau o coafură
elegantă, machiajul, o serie de accesorii, o parte
a corpului pusă în evidenţă...
Exprimă un univers: aceasta implică
alegerea unor note difuze și complementare.
Coafura, culorile, accesoriile, machiajul... Totul
vorbeşte despre atmosfera care te inspiră: hippie,
chic, etnic, vintage etc., într-un mod personal.
Creează-ţi o uniformă: stilul se afirmă
prin repetare. Asemeni lui Karl Lagerfeld sau
lui Marguerite Duras. Foloseşte întotdeauna
aceeași culoare, aceeași linie: rochie și sacou,
pantaloni și sacou etc. Asta pentru că, la rândul
tău și tu te simţi bine în această „uniformă”, nu
pentru că nu ai avea imaginaţie sau dorinţă de
a avea grijă de tine.
5. Amintește-ţi esenţialul!
Nu este necesar să cauţi perfecţiunea unui
look, a unei imagini, ci adevărul din spatele său.
Iar acesta, uneori, poate fi ridicol sau volatil,
prea mult sau insuficient. Mai presus de toate,
micile defecte, imperfecţiunile sunt mărturii ale
vulnerabilităţii și contribuie la construirea unei
imagini emoţionante și atractive, care ne scoate
din banalitatea unui umeraş, pierdut printre alte
umeraşe. Valorizează-ţi imperfecţiunile! 
 Experienţe pentru corp și suflet

RITUALURI
74 ARTA VISATULUI
Dimensiunea
sacră a viselor

76 SCRISOARE CĂTRE
CORPUL MEU
Femeia şi corpul ei

77 BIOLOGIA
ARMONIEI
Lecţiile colonului

82 WELLBEING
Reîntoarcerea la viaţă

85 ICI ŞI COLO
El Camino, drumul
cunoașterii de sine

90 VIAŢA CU GUST
Vin şi Gust pentru
serile lungi de vară

96 FRUMUSEŢE PE CANAPEA
„Alegeri conștiente”

99 IMAGINE DE MARCĂ
Găseşte-ţi echilibrul cu LIFEBOX

100 HEALTH & BEAUTY NEWS

 Arta visatului
Ritualuri

Dimensiunea sacră
a viselor
Darurile lumii viselor sunt de multe feluri: ne învaţă despre
noi înșine, despre tiparele noastre mentale, despre emoţii –
și au o valoare imensă la nivel spiritual.

D E A N A M A R I A Ş T E FĂ N E S C U

P
opoarele indigene, care trăiesc foarte din natură. Asta este o practică din riturile de trecere
aproape de Pământ, în conexiune cu el, (de la copilărie la adolescenţă sau de la adolescenţă
au credinţa că totul este viu, că totul la maturitate), în multe culturi tradiţionale.
este conștient și că în
timpul viselor, spiritele Aborigenii australieni (și nu
oamenilor călătoresc numai) cred că ne visăm intrarea
în afara corpului și întâlnesc spiritele în lume – și ne visăm și ieșirea
plantelor și ale animalelor, ale din lume. De multe ori, părinţii,
râurilor și copacilor, ale strămoșilor unul din părinţi sau cineva apropiat
și ale fiinţelor înţelepte despre care familiei visează spiritul copilului
vorbesc tradiţiile vechi. Visele și înainte ca bebelușul să se nască.
visarea devin o cale de a comunica Uneori, bebelușul le comunică și
cu Pământul și cu tot ce este viu. numele pe care vrea să îl poarte în
viaţa pe Pământ. Și aici îţi pot da
Visătorii indigeni ascultă chiar un exemplu personal: mi-am
Pământul, îl susţin pe el și ANA MARIA visat fetiţa şi numele pe care vroia
reţeaua care conectează oamenii, ŞTEFĂNESCU să îl poarte cu mai bine de un an
umanitatea, cu Întregul. Visătorii Dream teacher & terapeut înainte să se nască. Am visat-o,
indigeni îndeplinesc funcţia de transpersonal am comunicat și am început să
„călători între lumi” și ajută în felul www.drumulsprecentru.ro ne cunoaștem, în acest fel, de
acesta să nu cădem în uitare – să nu mai multe ori cât timp era încă în
uităm faptul că există o lume mai burtică.
adâncă, mai profundă, o lume care are legătură cu
originea și cu scopul vieţii omenești. O lume care La fel, când cineva părăsește această lume,
ne este accesibilă prin intermediul viselor. apare ceea ce este cunoscut sub numele de „ghid
al sufletului”. Cei dragi care au murit sau alte fiinţe
Una din practici este stabilirea unui contact cu ancestrale apar în vise, pentru a-l pregăti de călătorie
ghizii și aliaţii spirituali, căutând în vis un loc special pe cel care se pregătește să facă trecerea în altă lume.

74 PSYCHOLOGIES ROMÂNIA IULIE-AUGUST 2021

 Tot aborigenii australieni vorbesc despre Timpul
Visării – tărâmul zeilor și al fiinţelor ancestrale, un
fel de timp al creaţiei. Pentru ei, Timpul Visării este,
întotdeauna, acum. Și este văzut și ca originea a tot
ceea ce este manifestat în lume, nefiind separat de
lumea fizică.
Prin intermediul viselor noastre ne putem conecta
la Timpul Visării, recuperând în felul acesta moduri
de a vedea și de a cunoaște ce le erau familiare
tradiţiilor vechi ale planetei. Astfel, visele pot
deschide căi către vindecarea relaţiei dintre oamenii
„moderni” și lumea naturală.
Visele și visarea stau la baza mitologiilor
și religiilor care au ghidat calea umanităţii. În
mitologiile multor popoare, existenţa noastră pe
planetă este rezultatul visului unui zeu. De exemplu,
în India, zeul Vishnu visează lumea. În timp ce
Vishnu doarme, mintea sa generează vise, aceste
vise fiind materia din care este făcută lumea noastră.
Iar în scrierile sacre indiene visătorii descoperă că
timpul este elastic: poţi trăi o sută de ani în lumea
viselor și la întoarcere să descoperi că a trecut doar
o zi în lumea obișnuită.
În tradiţia creștină, în Biblie, vedem că în Geneză
și în versiunile timpurii ale Vechiului Testament,
visele sunt valoroase pentru că sunt văzute ca o
modalitate de comunicare cu Dumnezeu, și cu
profeţii. Câteodată ele transmit o misiune clară de
îndeplinit. Arhanghelul Gabriel este adesea asociat
cu visele – fiind cunoscut și ca „Stăpânul Viselor”
dar și ca îngerul care pregătește sufletul înainte de
naștere. Gabriel este și îngerul Bunei Vestiri. Îi apare
Mariei să o anunţe despre nașterea lui Christos – și
îi apare și lui Iosif într-un vis pentru a-i dezvălui
identitatea Copilului divin ce urma să se nască.
Revine apoi, într-un alt vis, pentru a-i preveni să
fugă de soldaţii lui Irod.
Întorcându-ne acum la visele noastre, e bine de
știut că ghizii noștri spirituali autentici ne caută și ne
sunt disponibili în spaţiul viselor, prin intermediul
viselor. Astfel de întâlniri încep adesea cu un vis
spontan, însă putem să și „incubăm” un vis cu o
astfel de intenţie. Un astfel de ghid poate apărea cu
o înfăţișare familiară, poate fi un prieten sau cineva
drag care a murit. Mai poate apărea într-o formă
care are legătură cu orientarea noastră religioasă sau
sub forma unui animal, sau a unei fiinţe arhetipale.
Oricum s-ar petrece o astfel de întâlnire, este una în
care suntem invitaţi, provocaţi să trecem dincolo de
frică, de judecăţi, pentru a redescoperi o conexiune
cu surse mai profunde de înţelepciune.
În spaţiul viselor, ne putem întâlni cu
profesorii noștri spirituali, ne putem reconecta
cu o anumită tradiţie, cu „familia spirituală” în
dimensiuni ce transcend spaţiul și timpul. Visele
pot funcţiona ca o infuzie de sens și de aducere
aminte, ne pot sprijini pentru a trece dincolo
de aparenţe, pentru redescoperirea dimensiunii
sacre, profunde, a vieţii. 
75 PSYCHOLOGIES ROMÂNIA IULIE-AUGUST 2021
 Scrisoare către corpul meu
Ritualuri

Femeia şi corpul ei
Înainte era un pic mai bine. Acum mă vrea amabilă cu el și cere
atenţie constantă. Mă vrea serviabilă și, uneori, deghizată în nu
știu ce fel de fată. Corpul meu se simte deja la a doua tinereţe.

D E C O R I N A M Ă D Ă L I N A R Ă C O R E A N

L
a prima tinereţe
era subţire, zvelt
și nervos, lăsa
impresia că nu
se va schimba
niciodată, era de
cele mai multe ori epuizat de explorări,
ca apoi să se simtă abandonat. Îl jucam
pe degete, pentru că îl știam zburdalnic
și infatuat. Eu îl priveam sardonic și
el nu se supăra. Deloc. Doar înainta
în toate direcţiile în același timp, se
arăta tuturor inepuizabil
și voia să știu că se poate
înălţa cu tot cu sufletul
din el deasupra timpului.
Așa era atunci, la prima
tinereţe.
Acum, cere tandreţe.
Nu știe ce înseamnă
constrângerea, nu mai râde
nimeni de el. De fapt, nu-l CORINA MĂDĂLINA contradictorii despre oameni,
mai interesează ce crede
RĂCOREAN
omul de rând despre el.
Corpul meu știe că viaţa este
o mișcare perpetuă și totul capătă mai
mult sens atunci când va îmbătrâni. Are
multe dovezi autentice că îmbătrânește,
are poftă de muncă fără subterfugii
penibile, are îndatoriri pe care le
înţelege mai lesne decât atunci când
era mai tânăr, are mulţi prieteni de
seama lui. Mai mulţi decât a avut
vreodată.
Corpul meu știe să se exprime prin
imperfecţiune, e teatral, știe că va trece
de la frumosul material la cel spiritual.
Se expune mai puţin, mai rafinat, pentru că vrea
să obţină iubirea mea în trepte. E răbdător. Mai
știe că nu mă deranjează adevărul lui ridat, pentru
că eu mă pricep să iubesc exact ce a devenit el în
vremuri grele. Suntem cinstiţi și eu și el cu tot cu
discrepanţele din lumea înconjurătoare. Este un corp
demn de încredere mai ales pentru că îmi aparţine.
Este un corp al meu în toate condiţiile atmosferice,
este exact așa cum l-am îngrijit, așa cum l-am tolerat,
așa cum l-am învăţat eu să fie. Acum îl iubesc fără
rezerve. Îl găsesc frumos și demn de puterile mele.
Merg în lumea reală la pas cu el și îmi place când
își adapă frumuseţea exterioară din
frumuseţea interioară.
A trebuit să înveţe arta de a trăi,
iar eu am învăţat că ceea ce îl face
întotdeauna puternic este iubirea.
Și-a tot iubit...
Cam așa se arată relaţia mea
cu el, cu acest corp de 45 de ani
în care trăiesc emoţii, concepţii
fapte rele și fapte bune, echilibre
Jurnalist și dezechilibre, comoditate și
neglijenţă, puţin mai multă
disciplină dar și anarhie, asumări și iresponsabilităţi,
nevoi și frici, războaie și liniște, chemări și înstrăinări.
Cert e că nu mi-a crescut nicio coadă... Sunt tot om.
Am un corp învăţat cu atitudinea faţă de viaţă și mă
bucur de el așa cum e. Uneori frumos, alteori mai
puţin frumos, care știe că până la sfârșit trebuie să
devenim înţelepţi împreună.
Trăim, iubim, dansăm, alergăm prin viaţă eu
și el, corpul meu, transformaţi în diferite stadii.
Imperfecţiunea ne e prietenă și fugim de influenţe
variate și viziuni ce aparţin lumii moderne frivole,
imuabile, naive. Eu și corpul meu ne luăm ca atare! 

76 PSYCHOLOGIES ROMÂNIA IULIE-AUGUST 2021

 Biologia armoniei
Ritualuri

Lecţiile
colonului
Tot ce are un început are și un sfârșit. Pentru a începe ceva nou, trebuie să
încheiem ceva vechi. Și la fel de important cu a începe ceva nou, este cu ce
ne alegem la final. Cu ce rămânem în urma călătoriei pe care o începem?

D E O C T AV I A N S B Â R N Ă

S
ocietatea modernă are o poziţionare
inegală faţă de emoţiile legate de
începuturi și cele legate de sfârșituri.
Visăm la noi începuturi. Ce se întâmplă la
sfârșit, însă? Aici începe
povestea Colonului, un
organ de care mulţi ar prefera să uite.
Colonul, numit și Intestinul
Gros, are rolul de a excreta materiile
digestive care nu mai sunt necesare.
Când ne gândim la el, ne gândim dacă
suferim de unul din cele două mari
dezechilibre ale lui – constipaţie sau
diaree. Puţini însă știu substratul
profund și plin de înţelesuri și lecţii
ale acestui organ marginalizat.
Elementul Metal OCTAVIAN SBÂRNĂ
Colonul, împreună cu organul Medic acupunctor şi psihoterapeut Rănile, durerea și dezamăgirile,
www.acupunctor.ro
său pereche, Plămânii, alcătuiește
elementul Metal din corpul nostru
în sistemul celor 5 elemente din medicina chineză.
Metalul are legătură cu sfârșitul unui ciclu și cu
începutul unuia nou. Dacă Plămânii (despre care am
discutat deja într-un număr anterior al revistei) sunt
responsabili de a găsi repere și inspiraţie pentru a
începe un nou ciclu, Colonul e responsabil de sfârșitul
ciclului prezent.
Ce este un ciclu? O întâmplare. O relaţie. O etapă
de viaţă. Un an. O lună. Orice perioadă care are un
început și un sfârșit. Însăși abilitatea de a defini
ce înseamnă „un ciclu” este o funcţie a Colonului,
deoarece e important să existe un
final. Toată natura și biologia sunt
bazate pe cicluri. Atât fizicul cât și
psihicul fiinţei noastre. Iar cea mai
mare contribuţie pe care o aduce
Colonul – sunt concluziile.
Când colonul
funcţionează bine
Ce ușoară este viaţa atunci! Orice
ciclu care se termină ne aduce ceva.
Învăţăm ceva din acea experienţă.
Putem trage niște concluzii. Avem
claritate. Putem evolua și crește.
orice lucru negativ trăit – toate
acestea sunt eliminate și nu ne mai
afectează. Rămâne doar esenţa acelei trăiri – doar
ce este preţios, doar ce ne ajută și ne hrănește. Nu
cărăm după noi balast emoţional nenecesar. Suntem
liberi și ușori. Văzând esenţialul rămânem detașaţi
de amănunte mici, umane, precum cine ne-a greșit
sau cine ce a zis. Iertăm ușor, deoarece vina nu este
niciodată esenţială.

77 PSYCHOLOGIES ROMÂNIA IULIE-AUGUST 2021

 Biologia armoniei
Ritualuri
Tristeţea și trecutul
Emoţia elementului Metal este tristeţea. În
Occident, este una din cele mai evitate și puţin
înţelese emoţii, deoarece când este dezechilibrată,
tristeţea vine cu imensă durere și suferinţă. Ne
sunt familiare imaginile de durere și jale când
cineva drag pleacă din viaţa noastră. Durerea
poate fi atunci atât de mare încât de multe ori
avem nevoie să „ne amorţim” ca să îi facem faţă.
Puţini oameni știu că tristeţea poate fi și
hrănitoare dacă e combinată cu bucurie și căldură
emoţională. Mulţi nu au fundalul de iubire de
sine și căldură în sufletul lor ca să îndulcească
tristeţea. Și atunci rămâne doar o „gaură”
emoţională care – speră ei – cu timpul va trece.
Dacă „gaura” aceasta este suficient de mare, ea
nu trece singură niciodată. Nu putem să mergem
cu adevărat mai departe fără să procesăm integral
experienţa dureroasă, și deoarece nu vrem sau
nu putem să trecem prin acea durere, ajungem să
rămânem blocaţi. Ca niște stafii, reprezentative
pentru ceva ce a fost și nu mai este.
78 PSYCHOLOGIES ROMÂNIA IULIE-AUGUST 2021
Cum știm că avem probleme cu colonul?
Tristeţe și doliu
Să jelim, să trecem printr-un proces de doliu când
cineva iese din viaţa noastră, sau se termină un ciclu,
este ceva natural. Dar la fel de natural - cum toamna
face loc iernii și apoi primăverii - este să ne reluăm
viaţa cu bucurie și prezenţă. Când Colonul nu își face
treaba bine, rămânem blocaţi în drumuri la cimitir, fie
că e un cimitir fizic, fie că vizităm regulat cimitirul
virtual al fostelor momente sau relaţii, pierzându-ne în
gânduri și tristeţe. Primăvara nu mai vine niciodată.
Dezamăgire
Fratele tristeţii, dezamăgirea, este o emoţie care și
ea își are locul și timpul. Când Colonul funcţionează
bine, ea ne vizitează rar și o depășim ușor înţelegând
ce trebuie să schimbăm. Când nu funcţionează bine,
atragem în viaţa noastră persoane și circumstanţe
care să ne tot dezamăgească. In extremis, suntem
dezamăgiţi nu numai de oameni ci de întreaga
existenţă, de viaţă, de Dumnezeu, de Univers, de
lipsa de sens… și bineînţeles – de noi înșine.
Neiertarea
Dacă la Plămâni problema principală era
nedreptatea, la Colon problema este neiertarea. Un
„Colon rănit” nu uită și nu iartă. Așa cum sunt cei
care spun: „te iert dar nu te uit”, adică ţi-au dat o
bulină neagră care va rămâne acolo pentru totdeauna.
Buddha a zis odată: „A ţine supărarea pe celălalt
este ca și când ai bea otravă și te-ai aștepta să moară
celălalt”. La fel și aici, oamenii care ţin pică pe alţii
nu realizează că în final își fac singuri rău și își
amărăsc singuri existenţa.
Trăitul în trecut
Această latură a Colonului disfuncţional
generează stafii, oameni blocaţi în trecut, care sunt
amorţiţi din cauză că nu pot fi prezenţi, captivi într-o
dimensiune a trecutului din care nu pot ieși, prezenţi
doar cu trupul, fără suflet. Măcinaţi de tristeţe,
nedreptate, neiertare, și pe alocuri cu o vehemenţă
dictatorială de „cum ar trebui să fie lumea”, sunt
oameni care trec pe lângă viaţă, și viaţa pe lângă ei.
Melancolia vintage
Varianta soft a temei de mai sus este: dacă
prezentul ne dezamăgește, mai bine ne ducem în
trecut. Axioma acestei teme este că „oricum, ce a
fost vreodată de valoare a apus”, așa că acești oameni
îmbrăţișează ideea că valoarea unui lucru este direct
proporţională cu vechimea lui, deoarece prezentul
este dizgraţios de gol și fără sens. Oamenii aceștia
sunt colecţionari de vechituri și antichităţi, adepţi
fervenţi ai stilului vintage.
Marii colecţionari
Esenţa funcţiei Colonului este de a da drumul
lucrurilor și a le elimina din viaţa noastră odată
ce am extras valoarea de acolo. În disfuncţie,
comportamentul devine unul de a aduna și colecta
lucruri și obiecte, prin pod, prin casă, pe peste tot.
„Nimic nu se aruncă”, căci are, potenţial, o valoare…
cândva măcar, dacă nu acum…
Infertilitatea și lipsa creativităţii
Una din cele mai tangibile și dureroase afecţiuni
derivată direct din disfuncţia Colonului – dacă
trăiești în trecut nu ai cum să fii în același timp și
în viitor. Atât creativitatea ca abilitate, cât și derivatul
ei biologic – fertilitatea și sexualitatea – nu au șanse
mari când suntem prizonierii trecutului, ai tristeţii
și ai melancoliei.
Soluţia?
Prima etapă e să înţelegem dacă avem o problemă
și ce avem de făcut.
A două etapă e să avem un instrument de care
să ne folosim. Medicina Chineză în cercetările sale
milenare a descoperit că funcţiile acestei minunate
mașinării fizico-psihice sunt modulate de meridiane
și puncte de acupunctură. Sunt ca un fel de „butoane
de reset” care încurajează corpul, mintea și sufletul să
își amintească de cum funcţionează optim și să revină
la acele setări. Activarea sau stimularea acestor
puncte și meridiane recalibrează funcţia Colonului
de a elimina deșeurile, atât fizice cât și emoţionale,
și a aduce un aer plin de viaţă și prospeţime în viaţa
noastră. A duce gunoiul aduce Primăvară! 
79 PSYCHOLOGIES ROMÂNIA IULIE-AUGUST 2021
 ADVERTORIAL

Sănătatea organismului începe cu

detofixierea
colonului
Colonhidroterapia reprezintă o metodă naturală, realizată în
mod profesionst, de detoxifiere a intestinului gros, prin care
se însănătoșește întreg corpul fizic, mental și emoţional.

A
ceastă terapie este, de fapt,
un procedeu de eliminare
a toxinelor dăunătoare din
colon prin irigarea lui cu
apă, în unele cazuri apa fiind
îmbogăţită cu ozon și cu
ceaiuri din plante medicinale selectate pentru
fiecare pacient în parte. În acest mod, din colon
se elimină reziduurile acumulate pe parcursul
anilor, a paraziţilor intestinali, a mucusului
deteriorat și inclusiv a gazelor, care menţin
balonarea, provocând disconfort greu de tolerat
atât fizic, cât și psihic.
Istoricul colonhidroterapiei
Colonhidroterapia este cunoscută încă de acum 3000 de
ani. Egiptenii sunt primii care i-au pus în valoare beneficiile.
Hipocrate menţionează plantele ce trebuiau folosite în timpul
curăţării intestinale. În secolul al XVI-lea, detoxifierea
colonului era descrisă în detaliu, iar în anul 1906 apare și în
dicţionarul Larousse. Dr. W. Hay, care este un promotor în
domeniul colonhidroterapiei spunea că „în timpul procesului
de vindecare, eliminarea reziduurilor este mai importantă
decât nutriţia, cu toate că o multitudine de nutrienţi au un rol
deosebit de important în neutralizarea toxinelor eliberate”.
Deci, iată că, restaurarea unui tract digestiv funcţional este
primul pas spre sănătate și spre longevitate.

Centrul de Sănătate Geiran Estetic

Adresă: Calea Vitan, nr. 58, sector 3, Bucureşti
Site: www.geiran-estetic.ro
Telefon: 0727 864 715
Email: office@geiran-estetic.ro

80 PSYCHOLOGIES ROMÂNIA IULIE-AUGUST 2021

 ADVERTORIAL

Foarte important de știut Cum decurge o ședinţă de

Colonul poartă responsabilitatea pentru absorbţia colonhidroterapie?
apei, a vitaminelor, a mineralelor, a tuturor substanţelor În timpul ședinţei de colonhidroterapie pacientul stă
nutritive de care organismul are nevoie. De asemenea, întins pe patul de tratament, fiind conectat la aparat. Timp
colonul împreună cu pielea, plâmânii și rinichii este de 45’ în intestinul gros circulă cam 27-30 litri de apă
responsabil pentru eliminarea toxinelor. Datorită unui îmbogăţită cu ozon și spre sfârșitul ședinţei se introduce o
mod de viaţă nesănătos la care este expus organismul infuzie de ceaiuri medicinale. Apa scoate toate reziduurile
uman și mă refer aici la alimente necorespunzătoare, pietrificate și restante din pliurile colonului și le aruncă
medicamente, pesticide, viaţă sedentară, stres, intestinul printr-un furtun la care pacientul este conectat, direct
își pierde capacitatea de a funcţiona normal în procesul în canalizare. Toate chiturile cu care pacientul intră in
de eliminare a materiei reziduale, care se stochează în contact sunt de unică folosinţă. Întreaga procedură se
pliurile colonului și așa apare constipaţia, balonarea și alte realizează în sistem închis, ceea ce permite ca întreg
probleme. Iar tot „aburul” toxic intră în circuitul sanguin conţinutul intestinal să fie transportat direct către sistemul
şi sângele nu se mai poate oxigena la nivel optim și, astfel, de evacuare fără niciun fel de miros dezagreabil sau alte
apar durerile de cap, depresia, anxietatea și scade într-un situaţii ce ar putea să lezeze sensibilitatea.
mod rapid imunitatea organismului.
Metoda este sigură?
Beneficiile colonhidroterapiei La Centrul de Sănătate și Frumuseţe Geiran Estetic
reglarea tranzitului intestinal: se tratează se lucrează cu cel mai performant aparat de pe piaţa
constipaţia, se reduce balonarea, românească, HC- 3000, care este electronic, având
stimularea și întărirea temperatură constantă a apei de 37° Celsius,
sistemului imunitar, temperatura normală a organismului uman,
refacerea tonusului, formei și presiune constantă de irigare a apei în colon,
funcţionării normale a colonului, astfel încat nu există niciun pericol de forţare
detoxifierea întregului a colonului.
organism,
absorbţia normală a Colonhidroterapia elimină
nutrienţilor în sânge, paraziţii intestinali?
îmbunătăţirea circulaţiei Specialiștii consideră că medicamentele nu
periferice, sunt suficiente pentru înlăturarea paraziţilor din
creșterea clarităţii mentale și corp și recomandă irigarea colonului.
a energiei în corp,
detoxifierea ficatului și a Totodată, colonhidroterapia elimină și
vezicii biliare, MAIA CAZIMOV bacteriile nocive. Bacteriilor sănătoase le oferă
Psiholog clinician, psihoterapeut,
rezolvarea problemelor de în schimb un mediu de lucru plăcut pentru
trainer şi distribuitor
acnee, colonhidroterapie producţia de vitamine B și K, pe care un colon
tratarea retenţiei hidrice și a www.geiran-estetic.ro curat le absoarbe imediat.
celulitei,
controlul greutăţii corporale Cum avem grijă de flora intestinală?
și a apetitului, Pe tot parcursul terapiei de colon se recomandă
reglează somnul și reduce nivelul de stres. probioticele sub formă de capsule sau pliculeţe, iaurtul,
laptele bătut, varza murată pentru a repopula bacteriile
Contraindicaţiile colonhidroterapiei bune, mai ales pe un teren curat.
operaţii la nivel abdominal în ultimile șase luni,
în timpul menstrei, Distribuţie. Montaj.
sarcină avansată de peste trei luni, Cursuri teorie și practică. Diplome.
hemoroizi în stare sângerândă, Centrul de Sănătate Geiran Estetic este Unic Distribuitor
dureri abdominale nediagnosticate, pentru România al aparatelor de colonhidroterapie
epilepsie, marca Transcom. Înfiinţat în 1981, Transcom este lider
cancer de colon sau de rect, boala Crohn, aderenţe mondial în domeniul cercetării și producţiei tehnicii de
pelviene, colonhidroterapie. Aparatele sunt certificate și aprobate
fisuri anale, din punct de vedere calitativ (ISO13485) și medical (UE,
patologii acute inflamatorii ale colonului, SUA, Canada, China, Japonia, Rusia). Aparatele conferă
insuficienţă renală severă, siguranţă pacientului 100% în timpul procedurii, datorită
tulburâri cardiace severe. performanţei acestora.

81 PSYCHOLOGIES ROMÂNIA IULIE-AUGUST 2021

 Wellbeing
Ritualuri

Reîntoarcerea
la viaţă
Reconectarea cu natura este reconectarea cu viaţa.
Plantele, animalele, fiinţa umană sunt un organism viu. Suntem precum
valurile unui ocean: fiecare, deși separat, este parte a oceanului cuprinzător.
Sentimentul de „una cu totul” se pierde treptat, dacă nu îi dăm atenţie,
lăsând în loc senzaţia de separare, de frică, de singurătate sau neputinţă.

D E A N A T Ă N Ă S U C

Î
n tot procesul de reconectare cu sursa Privind cu blândeţe către noi, către rănile noastre
vieţii, cu esenţa noastră plină de putere, și aducând acceptarea și iubirea în vieţile noastre.
natura joacă un rol extrem de important.
A onora și a iubi materia, Reconectarea cu noi înșine ne
Mama‑Pământ și tot ceea conduce întotdeauna către natură,
ce ne înconjoară este un către viaţă, dându‑ne voie să simţim
proces spiritual. Uitarea puterii fiecare senzaţie, fiecare emoţie mult
noastre interioare, deconectarea mai profund. Dar asta înseamnă că
noastră de la Mama‑Pământ, duce putem simţi și tristeţea și bucuria?
la distrugerea naturii, la izolarea Da, și e nevoie să ne asumăm și
oamenilor în construcţii de beton și acest „risc”. Viaţa are nevoie să fie
face ca tehnologia să devină cel mai acceptată în toate aspectele ei. Și
bun prieten al omului. Reintrând în uneori, pentru că zidurile noastre
contact cu natura noastră spirituală, emoţionale de protecţie sunt
cu viaţa, putem începe să vedem foarte groase, ajungem să trăim
schimbarea pe care ne‑o dorim în ANA TĂNĂSUC experienţe extrem de dureroase.
lume. Schimbarea vine prin noi, Facilitator de constelaţii sistemice Dacă ne opunem, și nu ne dăm voie
prin ridicarea nivelului nostru de și familiale, consilier de dezvoltare să simţim, atunci, inconștient, vom
personală și trainer
conștiinţă. face tot posibilul să simţim totuși
www.anadaniela.ro
ceva – și, de cele mai multe ori vom
Cum putem face toate acestea alege durerea, deoarece suntem atât
și cum putem să îi trezim și pe cei din jurul nostru de familiarizaţi cu ea. Pentru a descâlci tot prin acest
pentru a trăi într‑o lume mai bună și mai frumoasă? proces este nevoie de blândeţe, sinceritate și onorare.
În primul rând întorcându‑ne către noi înșine, către
iubirea de sine și de semeni. Apoi, acceptând ca Cu toţii căutăm conexiunea cu natura noastră
suntem aici și acum, în aceste momente măreţe. profundă, conștient sau mai puţin conștient. Și există

82 PSYCHOLOGIES ROMÂNIA IULIE-AUGUST 2021

în fiecare dintre noi o sclipire divină care ne conduce
pe drumul vieţii cu încredere. Natura, plantele și
animalele ne oferă spaţiul, conţinerea pentru acest
proces de reconectare. Iată câteva exerciţii simple,
pe care le poţi încerca:
Întotdeauna
mulţumește
naturii pentru tot
ceea ce primești.
Este parte din
tine, iar tu ești o
parte din ea.
1. Te invit ca data viitoare când mergi la munte,
să îţi dai voie să simţi iarba sub picioarele tale, să
observi cum se simte pământul sub picioarele tale.
Cum se simte atunci când ridici piciorul de pe pământ
și ce simţi atunci cand calci pe pământ. Ce senzaţii
ai? Ce sentimente apar în fiinţa ta?
2. Privește apusul sau răsăritul de soare și lasă
să treacă prin tine căldura și lumina. Devino una
cu soarele, respiră profund, imaginându‑ţi cum te
umpli de energie și bucurie, cu fiecare inspir și cum
dai afară pe expir orice este gând și emoţie de care
nu ai nevoie.
3. Alege‑ţi un loc într‑un parc sau în grădina ta.
Poţi primi extrem de multe informaţii doar fiind
în natură ‑ pentru că natura îţi vorbește în diferite
limbaje. Doar ascultă, lăsând mintea și emoţiile tale
să se odihnească și primește mesajul naturii în inima
ta. Ai nevoie doar să te oprești (să devii nemișcat,
să oprești mintea și emoţionalul) și să asculţi vocea
naturii. Ea îţi va șopti tot ceea ce dorești să știi. Și
poate că la început va fi un pic dificil, mai ales dacă
e prima dată când faci acest lucru. Ai răbdare și dă‑ţi
voie tot mai mult și mai mult, și te rog să nu te judeci.
Aceste lucruri vin către tine, dar nu căutându‑le cu
mintea, ci cu inima.
4. Un alt exerciţiu pe care îl poţi face, este să
mergi în pădure și să alegi un copac care simţi că
te atrage, că „îţi spune” ceva. Vizualizează cum din
inima ta pleacă un cordon de lumină către „inima”
lui și simte cum iubirea curge de la tine spre el și
invers. Și vezi cum se simte asta în interiorul tău.
Ce senzaţii simţi în corp? Ce imagini, gânduri și/
sau sentimente răsar în fiinţa ta? Dă‑ţi voie să simţi
toate acestea fără să judeci. Poate că la început va fi
dificil, dar continuă. Ai încredere în tine. Este nevoie
de exerciţiu. În felul acesta, poţi începe să intri într‑o
altfel de conexiune cu copacul și cu lumea plantelor.
La final, îi mulţumești copacului și retragi mental
cordonul de lumină. Dacă te simţi confortabil, îl poţi
îmbrăţișa cât timp simţi nevoia. Observă ce senzaţii
îţi trezește în interiorul tău contactul cu el.
83 PSYCHOLOGIES ROMÂNIA IULIE-AUGUST 2021
 Wellbeing
Ritualuri

5. Când mergi la mare, dă‑ţi voie să

simţi nisipul cum îţi masează tălpile
și briza cum îţi mângâie faţa. Simte
senzaţia pe care o ai când mergi prin
apă și apa îţi mângâie picioarele. Și
devino conștientă de toate senzaţiile.
Ce simţi când pășești prin apă, și apoi
când apa se retrage și apoi revine?
Intră cu totul în apă și dă‑ţi voie să
simţi senzaţiile care trec prin întreg
corpul, simte cum apa te învăluie și te
simţi complet protejată și „conţinută”,
ca atunci când erai în burta mamei.
Sau poate că apare o frică, devin‑o
conștientă de ea și de senzaţiile ce trec
prin tine. Devin‑o complet prezentă
la acea stare. Respiră profund și doar
fii. Apa curăţă energetic și ne ajută
să ne eliberăm de programe și de
condiţionări vechi.
de „a fi în flux”, dar mai ales deschide inima cu
6. Te invit acum la un moment de extraordinară blândeţe. În Marea Neagră sunt delfini și deseori
bucurie. Aceea de a te conecta cu delfinii. Dacă vin către mal. Energia lor extraordinară se extinde
te afli la mare sau la ocean, ei chiar pot veni în pe o suprafaţă de cel puţin 30‑35 de metri, astfel că
apropierea ta. Energia delfinului este extrem de vei putea simţi sentimentul bucuriei depline. Poţi
vindecătoare, ea aduce bucuria vieţii, sentimentul accesa energia lor vindecatoare și stând acasă, în
meditaţie, ascultând melodii cu sunetele delfinilor
și conectându‑te cu ei.

7. Cumpără‑ţi o plantă de apartament dacă nu

ai deja una. Și începe să te conectezi cu ea. Începe
să vorbești cu ea și ascultă ce are să îţi spună. Dar,
mai ales, oferă‑i iubire și îngrijire. Și vezi ce plantă
te atrage, pentru că întotdeauna avem lângă noi
acele plante de care avem nevoie în procesul nostru
personal de dezvoltare.

8. Întotdeauna mulţumește naturii pentru tot

ceea ce primești. Este parte din tine, iar tu ești o
parte din ea.

Te rog să îţi amintești că puterea este întotdeauna

în interiorul tău. Doar tu ești cea/ cel care poate
decide pentru tine, asumă‑ţi „riscul” de a avea
încredere în tine și ascultă ceea ce sufletul are să
îţi spună. Conectându‑te cu tine vei ști întotdeauna
tot ceea ce ai de făcut. La un moment dat, în acest
spaţiu sacru al vieţii, îţi poţi auzi sufletul sau esenţa
ta divină. 

84 PSYCHOLOGIES ROMÂNIA IULIE-AUGUST 2021

 Ici și colo
Ritualuri

El Camino,
drumul cunoașterii de sine
Când ai obosit și te rătăcești prin cotloanele sufletului tău, stai de vorbă cu
tine și/ sau... du‑te pe Camino, acolo unde timpul nu se grăbește...
„Calea este destinaţia, iar destinaţia este ascunsă în cale,
precum Creatorul este ascuns în creaţie” – Sadhguru

D E C L AU D I A Ş T E FA N

Î
n vara anului 2012 am ales să fac primul
Camino. De ce? Mă simţeam la o răscruce
de drumuri. Eram de ceva vreme profesor
consilier școlar, iar epuizarea, suprasolicitarea
erau din ce în ce mai
prezente. Îndoiala că ceea
ce fac este potrivit pentru mine
sau suficient își făcea din ce în ce
mai mult loc în ungherele minţii
și ale sufletului meu.
Auzisem despre acest drum de
la prietena mea, Eta. De la ea știam
că dacă vreau să îmi cunosc și să
îmi depășesc limitele aceasta este
calea, dar nimic nu m‑a pregătit
pentru călătoria interioară pe care
aveam să o fac. CLAUDIA ŞTEFAN
Pentru că aveam puţin timp la Psihoterapeut și
dispoziţie și pentru că eram atrasă profesor consilier școlar
de Portugalia, am ales Camino
portughez – 260 km în 7 zile, ruta: Porto, Rates,
Barcelos, Ponte de Lima, Tui, Redondela, Pontevedra,
Caldas de Reis, Padron, Santiago de Compostela.
Condiţie fizică știam că am, iar pregătirile
pentru drum au fost ușor de făcut pentru că există
foarte multe informaţii pe diverse site‑uri despre
echipamentul necesar, itinerar ș.a.m.d.
În prima zi am parcurs 20 de km și totul părea
„floare la ureche”. Am găsit repede cazare la o familie
cu care păstrez legătura și acum. Deși nimeni din
familie nu vorbea limba engleză, iar eu nu sunt
vorbitoare de portugheză, limbajul
non‑verbal a funcţionat din plin, iar
legătura dintre suflete s‑a creat dincolo
de cuvinte.
Au urmat apoi zile cu 30 de km,
40 de km și chiar 45 de km parcurși
fără prea multe pauze. În faţa mea
se desfășura zilnic un spectacol de
culori cu peisaje de film, cu păduri
de fag, pin și eucalipt, cu liniște
sufletească și cântece de păsări, cu
oameni calzi și zâmbitori, cu izvoare
de apă când rămâneam cu sticlele goale
și cu portocali plini de fructe zemoase
și dulci (cum nu am mai mâncat de
atunci) când foamea își făcea apariţia.
Dar… picioarele deveneau din ce în ce mai umflate și
pline de bășici. Rucsacul părea din ce în ce mai greu, iar
lupta cu durerea fizică și dorinţa de a renunţa începeau
să‑mi dea târcoale. Și atunci am început să vorbesc cu
mine. Rând pe rând se derulau în faţa mea scene din
viaţă, întâmplări, momente în care am eșuat, dar și multe
altele în care am reușit și m‑am simţit învingătoare.

85 PSYCHOLOGIES ROMÂNIA IULIE-AUGUST 2021

 Ici și colo
Ritualuri

Deznădejdea se lupta cu speranţa, tristeţea cu prezentului și viitorului. Am înţeles că viaţa e perfectă

optimismul, gândurile negative, care mă sabotau, și că adevărata transformare începe abia atunci când
erau în opoziţie cu gândurile pozitive care îmi dădeau ne acceptăm realitatea, indiferent în ce constă ea.
aripi să merg mai departe. Și atunci apărea întrebarea: Iar realitatea mea din acel moment era călătoria
Ce e important pentru mine? Să îmi ascult lamentările spre Santiago de Compostela alături de oameni pe
și limitările, să mă opresc, să dorm în pădure sau să care nu îi cunoșteam, dar pe care, paradoxal, parcă
dau la o parte barierele fizice și psihice, să continui să îi știam de‑o viaţă, oameni care mi‑au reamintit
merg și să ajung acolo unde mi‑am propus să ajung? ce înseamnă simplitatea, bunătatea, acceptarea,
În timp ce călătorești, experimentezi situaţii prietenia, compasiunea, înţelegerea, iubirea.
complet noi, timpul se scurge mai încet și începi să Fiecare zi venea cu experienţe, oameni noi și
acorzi mai multă atenţie lucrurilor care te înconjoară, lucruri noi pe care le învăţam și care mai adăugau
să observi frumuseţea în fiecare detaliu, să te pierzi o piesă la puzzle‑ul supravieţuirii și al cunoașterii
în labirintul minţii tale și să te regăsești în muzica de sine.
sufletului tău.
Fiecare pas și fiecare respiraţie
capătă altă valoare. Ceea ce privirea
poate cuprinde, sufletul știe deja,
iar exteriorul se armonizează cu
interiorul. Ești din ce în ce mai
conștient că trăiești și asta este
suficient ca să te simţi fericit și să
iei deciziile potrivite pentru tine.
Așa am învăţat că atunci când
nu mai poţi… mai poţi puţin, că
atunci când obosești este în regulă
să te odihnești, dar nu să renunţi, că
puterea și cunoașterea se găsesc în
fiecare dintre noi și cea mai multă
liniște și împăcare le găsim în
propriul nostru suflet. Am înţeles
că ne punem lacăte singuri și doar
la noi este cheia care le deschide și
ne eliberează de poverile trecutului,

86 PSYCHOLOGIES ROMÂNIA IULIE-AUGUST 2021

 Ici și colo
Ritualuri
De la un cuplu din Anglia am învăţat cum să‑mi
îngrijesc picioarele, de la o pelerină din Olanda am
aflat cum mă pot folosi de pașaportul de pelerin ca să
mănânc mai ieftin și să plătesc mai puţin la cazare...
Pe drumul de la Ponte de Lima la Tui (cel mai
lung, 45 de km, dar cred că au fost mai mulţi km
pentru că la portughezi distanţele sunt relative) am
întâlnit un grup de 3 prieteni din SUA. Una dintre
membrii grupului avea același ritm de mers cu
mine și m‑a însoţit pe cărările pădurii. Cu fiecare
km parcurs alături, Melanie îmi destăinuia bucăţi
de suflet, provocări, bucurii și tristeţi, realizări
și neîmpliniri, speranţe și renunţări, întrebări și
răspunsuri, iubiri prezente și iubiri apuse, viaţa cu
toate gamele ei muzicale.
Când am ajuns la destinaţie,
m‑a privit în ochi și mi‑a spus
ceva ce am luat cu mine peste
ani: „Nu știu ce meserie ai, dar ai
toate calităţile necesare să devii un
psihoterapeut extraordinar”.
Între timp, ne‑au ajuns și
ceilalţi din grup, iar cum fiecare
înnopta în altă parte, ne‑am luat
rămas bun.
Ultimii 20 de km au fost cei
mai grei. Oboseala își spunea
cuvântul, dar dorinţa de a ajunge
era mai puternică. Când am
ajuns la Santiago de Compostela
am îmbrăţișat caldarâmul și am
plâns… am plâns de bucurie
pentru că am reușit, am plâns de tristeţe pentru că
s‑a terminat... am plâns pentru că știam că viaţa mea
nu va mai fi la fel… am plâns pentru fiecare durere
și pentru fiecare bucurie.
E greu de descris în cuvinte atmosfera din faţa
catedralei. Toată lumea se îmbrăţișa cu toată lumea,
lacrimi de bucurie se vedeau pe feţele tuturor, se
cânta, se dansa, sufletele tuturor vibrau fără cuvinte,
fără introduceri, fără detalii.
Am făcut o poză mentală Întregului și am pus‑o
la păstrare în toate buzunarele sufletului meu.
Capătul drumului a fost la Finistere, pe ţărmul
Oceanului Atlantic. Câtă energie, forţă, libertate,
echilibru și liniște îţi poate da oceanul! Pe toate am
încercat să le iau cu mine și să le aduc acasă.
Uneori își fac apariţia în viaţa mea de acum,
alteori nu. Dar știu că sunt acolo și le pot accesa
oricând e potrivit pentru mine să fac asta.
Readaptarea la „civilizaţie” nu a fost
ușoară. Și acum îmi place să colind pe străzile
Bucureștiului, pe aleile parcurilor sau pe cărări
de munte, să mă pierd în meandrele minţii mele
și să mă regăsesc în armonia sufletului meu.
Am ascultat cuvintele Melaniei și am
devenit psihoterapeut. Mi‑am dat seama că
se îmbină perfect cele două meserii pe care le
practic cu drag: cea de profesor consilier școlar
și cea de psihoterapeut. A lucra cu sufletele
oamenilor este o muncă plină de emoţie și de
sens, o adevărată binecuvântare.
Când simt că mă rătăcesc și că nu mă mai
regăsesc, bag mâinile în buzunarele sufletului
meu și redescopăr… El Camino. 
87 PSYCHOLOGIES ROMÂNIA IULIE-AUGUST 2021
 ADVERTORIAL

SLĂBEȘTE SĂNĂTOS!
Plantele ayurvedice care îţi reglează metabolismul
Moderni, dornici de cunoaștere și dezvoltare, suntem adesea prea
exigenţi cu noi înșine, ne dorim o carieră de succes, plimbări și vacanţe
care să ne relaxeze, un corp frumos și sănătos, cu alte cuvinte ne dorim
perfecţiune pe toate planurile și nu știm cu ce să începem mai repede.

Este important să trăim o viaţă fericită și
satisfăcătoare. Dar uneori acest lucru devine dificil,
iar să trăiești exact cum ţi-ai imaginat devine o
provocare. Acest lucru se întâmplă din cauza agitaţiei
cotidiene și a numeroaselor activităţi zilnice. Însă,
cel mai important aspect dintre toate este corpul și
sănătatea noastră, iar de cele mai multe ori fix corpul
este cel lăsat pe ultimul loc, din lipsa timpului sau
a oboselii.
Știm cu toţii cât de important este să te simţi bine
în pielea ta și să fii și sănătos, succesul și starea
noastră de zi cu zi depind de acest lucru. Cea mai
mare dilemă este cum să faci să ai atât silueta mult
visată, cât și un organism sănătos și, în plus, să te
simţi energic și relaxat.
Natura ne este și de această dată la îndemână,
cheia succesului unui corp sănătos este mâncarea
sănătoasă, mișcarea și energia psihică pozitivă,
pentru că acolo unde mintea lucrează potrivit cu
intenţiile noastre, corpul arată și se simte bine.
În ceea ce privește silueta, primăvara și vara sunt
anotimpuri care ne trezesc ambiţii și dorim să aducem
schimbări benefice în viaţa noastră. Ca să arătăm
bine și să fim mândri de noi începem cure de slăbire,
noi sporturi, plimbări de relaxare sau programe
de meditaţie. Însă, dacă nu alegem modul adecvat
pentru a face aceste schimbări, pot să apară frustrări,
dezamăgiri sau chiar boli.

Ce modalităţi există să facem schimbările de care avem nevoie

și să ducem viaţa pe care ne-o dorim?
Alimentaţia este cheia spre o siluetă frumoasă, un
corp sănătos și o minte liniștită. Deși acest principiu
este foarte cunoscut, de multe ori este greu să ne
controlăm alimentaţia, în special din lipsa timpului,
astfel ajungem să avem o dietă haotică și slab
nutritivă, iar din acest motiv, în timp, apar tulburări
digestive, tulburări de tranzit și kilograme în plus
nedorite. Însă plantele atent selecţionate ne pot ajuta
să echilibrăm aceste procese vitale sănătăţii.
Spre exemplu există plante care ne ajută să menţinem
sub control greutatea corporală, prin mecansime
clare. Una dintre ele este Vilaiti Imli – fructele acestei
plante indiene au capacitatea de a reduce pofta de
mâncare și de a împiedica transformarea glucidelor
în lipide și depunerea acestora în ţesutul adipos. O
altă plantă specifică, în Ayurveda, este Guggul, care
la rândul ei susţine metabolismul lipidic, stimulând
metabolizarea grăsimilor și consumul de energie,
împiedicând depunerea grăsimilor.

88 PSYCHOLOGIES ROMÂNIA IULIE-AUGUST 2021

Alte plante precum piperul indonezian, lemnul
dulce, ghimbirul și nu numai, ajută intens procesul
de digestie, moleculele de mâncare fiind procesate și
consumate corect, nutrienţii necesari sunt absorbiţi
corespunzător, iar reziduurile nefolositoare eliminate
din organism. Aceste plante stimulează enzimele
digestive, refac și protejează mucoasa gastro-
intestinală și favorizează un tranzit echilibrat.
În medicina indiană, există o faimoasă combinaţie
de trei fructe: haritaki, amalaki și bibhitaki ce poartă
denumirea de Triphala, acestea se consumă sub
formă de pulbere vrac sau comprimate. Se spune
că aceste fructe sunt secretul unui sistem digestiv
sănătos și puternic, acţionând până la nivel de colon.
10 0%
10 0%
®
SLEMOL
SLĂBEȘTE ÎN MOD NATURAL
REDUCE pofta de mâncare
INTENSIFICĂ metabolismul
REGLEAZĂ digestia și tranzitul intestinal
ELIMINĂ surplusul de apă și toxinele
din organism
SUSȚINE funcționarea optimă a
sistemului endocrin
Așadar, tulburările de greutate și de alimentaţie
se pot datora și problemelor de natură digestivă,
sistemul digestiv jucând un rol esenţial în starea
noastră generală de bine, atât fizic cât și psihic.
Este important să avem grijă să slăbim în mod
sănătos, pentru că, atunci când reducem alimentaţia
obișnuită și implicit scădem din kilogramele în plus,
este nevoie să asigurăm organismului un aport de
vitamine, minerale și aminoaczi, necesar pe care
ni-l putem lua din plantele medicinale, astfel încât să
obţinem silueta mult visată și un organism sănătos,
radiind fericire.
10 0%
10 0%
®
TRIFYLA
PURIFICATOR DIGESTIV
MENȚINE sănătatea sistemului digestiv
SUSȚINE digestia și secreția enzimatică
NORMALIZEAZĂ aciditatea gastrică,
protejând mucoasa gastrică și intestinală
MENȚINE tranzitul intestinal optim,
facilitând detoxifierea colonului
SUSȚINE sistemul imunitar
89 PSYCHOLOGIES ROMÂNIA IULIE-AUGUST 2021
 Viaţa cu gust
ea li z a t î n p a r t
tr en
Ritualuri u

er
ţ in

ia t
Con

cu
VIN şi
GUST
pentru
serile
lungi
de vară

90 PSYCHOLOGIES ROMÂNIA IULIE-AUGUST 2021

 lizat în par
Viaţa cu gust rea t

en
t
Conţinu
Ritualuri

eriat cu
Midii cu sos de roșii și vin
Alina Dragne, food blogger, și Costi Drăgan, somelier Jidvei, au ales
un preparat plin de Vin și Gust, ușor de făcut și foarte apreciat în
sezonul estival. Cu gândul la mare, soare și nisip fin, Alina a pregătit o
reţetă delicioasă –Midii cu sos de roșii și vin–, iar Costi a ales un vin pe
măsură, Owner’s Choice Maria Fetească Albă.

PENTRU 2 PORŢII
Timp de preparare: 40 minute

INGREDIENTE
1 lingură de unt
½ ceapă, tocată mărunt
2-3 căţei de usturoi
1 conservă de roşii tocate cuburi
½ cană de vin
pătrunjel proaspăt
sare, piper
500g midii
pâine prăjită

PREPARARE
1. Curăţăm cochiliile midiilor şi îndepărtăm
mustăţile. Într-o oală încăpătoare topim
untul şi călim ceapa şi usturoiul mărunţit,
timp de 5 minute. Adăugăm conserva de
roşii, vinul şi 2 linguri de pătrunjel proaspăt tocat. Asezonăm cu sare şi piper.
2. Punem midiile şi acoperim oala cu un capac, ca să le înăbuşim. Treptat, se vor deschide toate (dacă sunt midii
nedeschise le aruncaţi).
3. Când servim, mai presărăm pătrunjel proaspăt şi savurăm cu pâine prăjită şi un pahar de vin Owner’s Choice Maria
Fetească Albă.

Gama Owner’s Choice reunește unele dintre cele mai apreciate și impunătoare vinuri produse de Jidvei, alese cu
grijă pentru a face parte dintr-o colecţie recomandată de proprietar. Fine, echilibrate și surprinzătoare, vinurile din
gama Owner’s Choice vorbesc în primul rând despre o deosebită grijă și despre respectul pentru arta vinului. Și, deloc
întâmplător, vinurile din această gamă poartă chiar numele fiicelor proprietarului, Ana și Maria.
„Vinurile din gama Owner’s Choice vorbesc despre pasiune și viziune, despre respectul pentru arta vinului. Fermecător,
armonios și elegant, Maria Fetească Albă se remarcă prin îmbinarea savuroasă a aromelor de flori de salcâm, pere coapte,
mere, coajă de grapefruit și lămâie. Aciditatea ridicată conferă prospeţime, iar notele florale pun în valoare textura catifelată
a acestui vin deosebit.”, afirmă Costi Drăgan, somelier Jidvei.

91 PSYCHOLOGIES ROMÂNIA IULIE-AUGUST 2021

 lizat în par
Viaţa cu gust rea t

en
t
Conţinu
Ritualuri

eriat cu
Tonic Orange Cocktail
Vinarsul, această băutură consumată cu precădere de bărbaţi, denotă un
caracter puternic și totodată, o eleganţă care aduce cu sine un anumit ritual
de consum. Alături de Bogdan Nicolae de la Rekolta, aducem vinarsul și
tradiţia producerii acestuia mai aproape de tineri prin intermediul a două
cocktail-uri savuroase mixate împreună cu Vinars Jidvei VSOP.

PENTRU 1 PORŢIE
Timp de preparare: 10 minute

INGREDIENTE
40 ml Vinars VSOP Jidvei
50 ml fresh de portocale
50 ml apă tonică
3 picături de Angostura Bitter (opţional)
felii de portocală pentru decor

PREPARARE
1. Adaugă toate ingredientele într-un shaker şi agită-l timp de câteva
secunde. Toarnă conţinutul într-un pahar şi ornează-l cu felii de
portocală. Savurează-l în tihnă!

92 PSYCHOLOGIES ROMÂNIA IULIE-AUGUST 2021

 lizat în par
Viaţa cu gust rea t

en
t
Conţinu
Ritualuri

eriat cu
Long Jidvei PENTRU 1 PORŢIE
Timp de preparare: 10 minute

Cocktail INGREDIENTE
50 ml Vinars VSOP Jidvei
100 ml Ginger Beer
felii de lime și ghimbir pentru decor
PREPARARE
1. Adaugă toate ingredientele într‑un shaker şi agită‑l timp de câteva secunde. Toarnă conţinutul într‑un pahar şi ornează‑l
cu felii de lime şi ghimbir. Bucură‑te de prospeţimea lui!

O tradiţie de secole a Transilvaniei este producerea distilatului de vin. Weinbrand, cum îl numeau viticultorii sași,
este o poveste care aparţine acestui spaţiu geografic și nicăieri în lume nu se poate poate produce o licoare asemănătoare
care să poarte numele de vinars. Obţinut din struguri proaspeţi de cea mai bună calitate și distilat de două ori, Vinars
VSOP Jidvei este tumultos și înflăcărat la început. Timpul și lemnul butoaielor de stejar transilvănean în care se odihnește
vreme de cinci ani îl domolesc, desăvârșindu‑l. Își dezvăluie nobleţea și culoarea de chihlimbar într‑o sticlă sobră de
700ml, așa cum cere tradiţia.

Vinars Jidvei VSOP te va încânta prin gustul presărat cu note de fructe, condimente exotice, adieri fine de caramel,
vanilie, ciocolată și nuci. Buchetul aromat și bine structurat, textura catifelată și onctuoasă sunt dezvăluite atunci când
Vinars VSOP Jidvei este turnat ritualic într‑un pahar cu pântec rotund, în formă de lalea, încălzit în căușul palmelor și
savurat la temperatura camerei. Ritualul se va încheia cu un post‑gust armonios, stăruitor și greu de uitat.

Experimentează gusturi şi arome noi, împreună cu selecţia de vinuri Jidvei de pe WWW.JIDVEI.RO.

93 PSYCHOLOGIES ROMÂNIA IULIE-AUGUST 2021

 ADVERTORIAL

Velashape şi criolipoliza
te pot scăpa de celulită
Apariţia celulitei se poate preveni prin hidratarea intensă
a pielii, repetarea regulată a tratamentelor non‑invazive
și practicarea frecventă a sportului. Rezultatele variază
în funcţie de stilul de viaţă, caracteristicile fiecărui
pacient și activitatea fizică pe care acesta o face.

Totuși, dacă ne confruntăm cu această problemă,
specialistul în nutriţie și remodelare corporală,
Wasim Nazer, ne recomandă două dintre tratamentele
non‑invazive împotriva celulitei și ne învaţă despre
cauzele profunde ale apariţiei acesteia.
Să începem cu începutul
Din punct de vedere fiziologic, celulita este o
modificare a aspectului pielii care vine din ţesutul
gras al acesteia. Apare de regulă pe fese, coapse,
abdomen sau braţe. Atunci când celulele adipoase
de sub piele se măresc, împing în ţesutul
conjunctiv, iar la suprafaţa pielii arată ca
niște mici umflături și gropiţe. Celulita
este produsă de retenţia de apă și de
toxine, fapt ce duce la o circulaţie
și o oxigenare locală slabă.
Mai întâi, nu se observă cu
ochiul liber, suprafaţa pielii
este aparent netedă, însă, dacă
pielea este strânsă cu două degete,
se observă aspectul de coajă de
portocală (gradul I de celulită). Apoi,
celulita devine vizibilă, iar tonusul pielii
scade (gradul II). Cu cât ne neglijăm mai
mult corpul, pe fiecare arie a pielii devin vizibile o
multitudine de mici noduli subcutanaţi, umflături și
gropiţe (gradul III). În final, pielea capătă un aspect
de movilaţie și este foarte vizibilă (gradul IV).
Posibilele cauze care duc la apariţia celulitei
sunt de natură fiziologică, dar și psihologică:
dieta și stilul de viaţă neechilibrat,
sedentarismul (stil de viaţă inactiv),
hormonii feminini și dezechilibrul acestora,
sarcina,
stresul,
lipsa atenţiei faţă de propria persoană,
o stimă de sine scăzută.
Din punct de vedere fiziologic, 90% dintre femei pot
avea celulita, indiferent de forma corpului sau greutatea
corporală. Poate să fie genetică, sau poate să apară
la persoanele care înaintează în vârstă, precum
și la persoanele care oscilează în greutate
(slăbirea într‑un timp prea scurt).
Pe lângă adoptarea unui stil de viaţă
sănătos, echilibrat, putem apela și la
tratamente de remodelare corporală,
cu efecte pe termen lung.
Velashape, terapia care
îmbină 3 tehnologii
Velashape este cea mai nouă metodă
nechirurgicală de tratare a zonelor cu celulită,
laxitate cutanată și a ţesutului adipos din zonele
cu probleme, cu rezultate vizibile rapide. Radiofrecvenţa
încălzește dermul într‑un mod revoluţionar și produce o
reacţie în lanţ ce favorizează migrarea fibroblastelor, cu
stimularea fibrelor de colagen și elastină, o reacţie cu un
rol decisiv în restructurarea și remodelarea corpului.

94 PSYCHOLOGIES ROMÂNIA IULIE-AUGUST 2021

 ADVERTORIAL

Criolipoliza este recomandată tuturor

zonelor cu strat de grăsime
Criolipoliza este o procedură de remodelare
corporală non‑invazivă care îngheaţă celulele
adipoase, iar ulterior acestea sunt eliminate
din organism gradual. Este singurul tratament
nechirurgical și neinvaziv care elimină definitiv
grăsimile în exces prin îngheţarea celulelor adipoase.
Criolipoliza presupune folosirea unor dispozitive
(sonde) aplicate pe zona de tratament folosind o
membrană cu gel special cu rol în protecţia pielii,
apoi analizează ţesutul și îl izolează de celelalte.

„Criolipoliza reduce eficient ţesutul cu până la

30% într‑o singură ședinţă de tratament. Perioada
dintre ședinţe trebuie să fie de 30‑40 de zile, pe
aceeași zonă, iar rezultatele vor începe să fie vizibile
după 15 zile, prin scăderea în cm.”, explică Wasim
Nazer.

Este recomandat să se repete tratamentele

Lumina cu infraroșu depășește bariera de profesionale anticelulitice, disponibile în Clinica
rezistenţă a pielii la curentul electric și stimulează Masaya, alături de o alimentaţie sănătoasă (plan de
metabolismul, astfel pielea se va bucura de mai mult nutriţie) și sport, pentru a obţine efecte pe termen
oxigen. Vaccumul îmbunătăţește fluxurile sanguin lung.
și limfatic și elimină reziduurile. Rolele mecanice
execută un masaj blând, fac pielea mai aspectuoasă,
prin îmbunătăţirea metabolismului energiei stocate
în piele și micșorarea efectivă a mărimii celulelor
adipoase.

„În funcţie de zona tratată, tipul și gradul

celulitei sau laxitatea pielii, pot fi necesare între 4‑8
ședinţe de Velashape, la distanţă de 7‑14 zile între
ele. Tehnologia Velashape se poate folosi la nivelul
coapselor, abdomenului, gambelor, braţelor, feselor
și la nivelul feţei pentru tratarea bărbiei duble. În
cadrul clinicii Masaya, fiecare pacient are parte de
servicii de înaltă calitate și aparatură ultramodernă,
cu rezultate spectaculoase, în timp foarte scurt.”,
spune specialistul în nutriţie și remodelare corporală,
Wasim Nazer.

CLINICA MASAYA
Adresă: Str. Aviator Popişteanu, nr. 16, sector 1, Bucureşti
Site: www.clinicamasaya.ro; Email: contact@clinicamasaya.ro
Telefon: 0721 197 077

95 PSYCHOLOGIES ROMÂNIA IULIE-AUGUST 2021

 Frumuseţe pe canapea
Ritualuri

„Alegeri conștiente”
o viziune holistică despre frumuseţe
Când ești naturală, în coerenţă, în sinergie și congruenţă atât cu sufletul,
cât și cu mintea ta, devii frumoasă prin mulţumirea și încrederea de sine,
care transcende chiar calităţi mai puţin flatante fizic.

D E C R I S T I N A T I M I Ș
A C O N S E M N A T A L E X A N D R A T U D O R

Psychologies: Ce semnifică frumuseţea pentru
tine?
Cristina Timiş: Fac parte dintr-o generaţie
în care părinţii nu erau așa generoși cu noi în
cultivarea sentimentelor de încredere și de apreciere
a frumuseţii fizice. Așa că, într-un fel, am fost
ghidată de mică spre a valoriza frumuseţea sub
toate aspectele ei: frumuseţea sufletească, a bunului
simţ, a adevărului, a respectului faţă de tot ce ne
înconjoară, frumuseţea naturii, a unui cămin cald și
curat, a relaţiilor sufletești. Astfel am dobândit și mai
târziu am cultivat, prin alegeri conștiente, o viziune
holistică despre frumuseţe, atât a interiorului, cât
și a exteriorului. Fiind un copil și o tânără rebelă și
non-conformistă, am avut norocul și curajul să mă
ascult, să mă exprim liber, să îmi păstrez curiozitatea
și spiritul critic, să nu cad victimă condiţionărilor
și să îmi respect libertatea, să iau propriile decizii.
Această atitudine m-a ajutat și m-a condus spre a
deveni o persoană care se exprimă natural și autentic
în orice relaţie a vieţii, m-a făcut să mă simt bine în
propria piele, să mă trăiesc pe mine așa cum sunt,
să îmi respect valorile, să mă exprim liber, să mă
simt frumoasă și puternică.
Cum se desfăşoară o zi obişnuită din viaţa ta?
C. T.: Termenul „obișnuit” îmi e foarte, foarte
neobișnuit! Singurul aspect care rămâne constant
și pe care îl preţuiesc foarte mult sunt 2 ritualuri de
începere a zilei. Primul, pe care îl împărtășesc cu
soţul și iubitul meu drag: în fiecare dimineaţă, la ora
7:30, când ne trezim, ne bucurăm de paharul cu apă
cu lămâie, urmat de câte o ceșcuţă mică, fiecare, cu
cafea turcească, făcută în casă, acompaniate de o
conversaţie și neapărat râsete. Al doilea îmi aparţine
numai mie: savurez singură a doua cafeluţă și încep
răspândirea draft-urilor făcute de cu seară, după
care încep să trimit săgeţi de acţiuni pentru ziua în
curs. Astfel s-a făcut ora 8:30, când invariabil, de o
viaţă, îmi încep mișcarea împreună cu soţul meu,
care înseamnă 6-8 km de mers, în funcţie de timp,
înot (din mai până în octombrie, zilnic), stretching,
yoga, deși mai rar decât mi-aș dori. Însă mișcarea e
parte vitală din viaţa mea și nu renunţ nicio zi la ea.
Mai departe, datorită complexităţii activităţii mele
- conduc o clinică de medicină integrativă - Clinica
Eliade și un loc de vis în lumea ospitalităţii - Casa
Timiș, astfel că sunt împărţită în toate direcţiile.
Rareori pot să mă ţin de un plan, încep desigur cu

96 PSYCHOLOGIES ROMÂNIA IULIE-AUGUST 2021

97 PSYCHOLOGIES ROMÂNIA IULIE-AUGUST 2021
 Frumuseţe pe canapea
Ritualuri
urgenţele, am nenumărate întâlniri, cu furnizori,
dar și cu echipele pe care le conduc, plus o mulţime
de aspecte neprevăzute care apar întotdeauna. Sunt
omul cu trei birouri, dar în care ajung rar, iar biroul
meu e oriunde, într-un cabinet, pe terasă, în recepţie,
în grădină, în restaurant, ori pe teren la proiectele
noi. Seara ajung după ora 20 acasă, mă schimb în
haine mai lejere și îmi încep ritualul personal - duș
scoţian reconfortant și ritualul de curăţare a feţei,
care este unul dintre cele mai importante pentru
mine. După care vine momentul favorit când îmi
ofer plăcerea unui pahar de vin împreună cu omul
meu drag, depănăm firul zilei, împreună cu cel puţin
doi dintre băieţii noștri. Seara târziu, după ce îmi
rezolv toată corespondenţa de peste zi, apuc pe furate
să citesc, e terapia căreia îi duc cel mai mult dorul.
Rămân eternă, tânără și neliniștită, trăiesc și mă
ghidez după filosofia „iau și dau maxim de la fiecare
zi, în bucuria vieţii.”
Când îţi aloci timp pentru îngrijire?
C. T.: Sunt un maratonist ca și soţul meu, mă
hidratez, mă hrănesc și reenergizez din mers. Sunt
mamă a patru copii, acum tineri bărbaţi, soţie și mamă
vocaţională în ambele ipostaze, iubită, prietenă și
partenerul de suflet și de business al soţului meu,
sunt o fiică - îmi place să spun - exemplară, prietenă,
umăr de încredere și antreprenor de 30 ani. Vrând atât
de mult în viaţă în toate rolurile și anotimpurile ei,
timpul meu personal a fost limitat. Undeva trebuie să
simplific, să renunţ la unele dorinţe, plăceri și bucurii
sau chiar necesităţi pentru sănătatea mea - cum ar fi
somnul suficient. Ca o mare iubitoare de natură, am
rămas simplă și naturală și în privinţa ritualului meu de
îngrijire astfel având dublu avantaj: și al câștigului de
timp și al conservării unei figuri tinere și naturale, cât
și a unui corp zvelt și plin de vitalitate. Ca să sumarizez
într-o propoziţie - „cea mai vizualizată oglindă a mea
e cea retrovizoare’’.
Ce alegeri conştiente sau ritualuri ai în acest sens?
C. T.: Îmi pace să cred că de foarte mulţi ani fac
doar „Alegeri Conștiente!”. Acesta este și sloganul
Clinicii Eliade, pe care am fondat-o, medicina
integrativă. Am fost și sunt o iubitoare și trăitoare de
terapii naturale, holistice, cu care, alături de sport și
de timpul petrecut în natură, mi-am susţinut și păstrat
un sistem fizic, emoţional și mental sănătos, m-am
bucurat și eu și familia mea de o stare de sănătate
98 PSYCHOLOGIES ROMÂNIA IULIE-AUGUST 2021
excepţională. Toată viaţa mea am ales să menţin ca
ritualuri de îngrijire masajele, reflexoterapia, terapia
craniosacrală, terapia de biofeedback, cărora le dedic
timp săptămânal și cărora le alătur respiraţia conștientă
și meditaţia activă. Și, din păcate, mult mai rar decât
mi-aș dori, mă bucur de terapiile, tratamentele și
procedurile deosebite din clinica mea.
Este frumuseţea un avantaj sau un impediment
în drumul spre succes?
C. T.: Totdeauna, frumuseţea este un avantaj și este
ipocrit cine spune altfel, iar la rândul meu o preţuiesc
și îi dăruiesc zilnic atenţie.
Cum îmbini frumuseţea şi leadership-ul?
C. T.: Este un melanj („amestec”, fr., n.red.)
fascinant! Am ales în viaţa mea integritatea, onestitatea,
respectul faţă de oameni, faţă de tot ce mă înconjoară,
am ales bunul simţ, libera exprimare și autenticitatea
și am ales să îmi respect, să îmi apreciez și să fructific
darurile mele particulare. Deși am fost binecuvântată și
cu frumuseţe naturală, aceste calităţi sunt cele care mă
definesc și sunt pentru mine adevărata mea frumuseţe
și pe care le-am exprimat și elevat atât în plan personal,
cât și în plan profesional. Mi-am determinat și mi-am
asumat responsabilitatea vieţii mele de la vârsta de 19
ani când am avut primul job, la 22 de ani am format
o familie cu omul cu care deja împlinesc 30 de ani de
viaţă, iar la 23 de ani am devenit mamă prima oară.
Așa „cum pomul se cunoaște după roade”, roadele
vieţii mele vorbesc de la sine.
Cum ai reda echilibrul dintre frumuseţea
interioară şi cea exterioară?
C. T.: Acest echilibru, ca orice altceva ce îţi dorești
să atingi, este totdeauna bazat pe o alegere conștientă.
Pentru mine, acest echilibru dintre frumuseţea
interioară și cea exterioară are la bază decizia de a
fi impecabilă în tot ceea ce sunt și fac, iar efectul se
revarsă în exterior, conform legilor existenţei. Una
dintre ele este legea atracţiei - primim ceea ce generăm,
atragem din ceea ce alegem să fim și să manifestăm.
Aceasta este marea artă a vieţii și ca răspuns trăiesc o
viaţă de valoare în bucuria vieţii. Setarea și urmarea
unui set de valori, principii și filozofie de viaţă conștient
alese și urmate prin disciplina zilnică pentru a le păstra
și eleva. Aceasta este marea libertate, dar și marea
responsabilitate a fiecăruia dintre noi. 
IMAGINE DE MARCĂ

99 PSYCHOLOGIES ROMÂNIA IULIE-AUGUST 2021

Health&Beauty News
Protecţie contra insectelor
în serile lungi de vară
„Cei cinci hoţi” li se mai spune celor 5 plante care acţionează
miraculos împotriva insectelor: salvie, rozmarin, cimbrișor, lavandă
și mentă. În combinaţie cu oţetul de mere și cu uleiul esenţial de
citrice, spray-ul repelent este recomandat împotriva insectelor în
seri lungi la foc de tabară. Spray-ul se poate aplica și pe piele și
păr, precum și pe haine, pentru că nu pătează.
IRINA NEACŞU. Preţ: 25 lei.
Disponibil pe www.irinaneacsu.com

Păr strălucitor şi hidratat

în razele soarelui
Acest spray SILK Micro‑Keratin pentru păr
contribuie la repararea și regenerarea firului de
păr și la evitarea despicării vârfurilor. Îmbogăţit
cu cheratină hidrolizată, acid lactic și extracte
de alge, formula leave-in învăluie firul de păr
cu un strat protector. Contribuie la restabilirea
structurii părului fragil sau deteriorat, oferindu-i
elasticitate, fineţe și strălucire.
MÁDARA. Preţ: 95 lei.
Disponibil în magazinul
MioBio şi pe
www.miobio.ro
Atunci când emoţiile sunt transpuse în grija pentru tine
Noua colecţie skincare „Love is in the air” lansată sub brand-ul We are Phoenix,
de către Ada Galeş îşi propune să aducă iubirea în rutina ta de îngrijire. Lasă-ţi
mintea să recunoască cuvântul și astfel să primească invariabil un semnal care
să te aducă mai aproape de emoţia pe care o cauţi. Setul cuprinde o bombă
efervescentă de baie, un săpun, sare de baie şi ceară de soia pentru topit.
WE ARE PHOENIX. Preţ: 110 lei.
Disponibil pe www.wearephoenix.org

Îngrijirea intensivă a tenului tău

Tratamentul avansat cu Vitamina C + Acid
Hialuronic Artistry Intensive Skincare
reduce aspectul liniilor de expresie și, dacă
este folosit în mod constant, previne apariţia
liniilor și a ridurilor cauzate de factorii agresivi
din mediu. Masează 4-5 picături de formulă
concentrată, astfel obţinută, pe pielea
proaspăt curăţată. Utilizează atât dimineaţa,
cât și seara pentru cele mai bune rezultate.
AMWAY.
Disponibil pe www.amway.ro
Relaxare de vacanţă în
confortul propriului cămin
Mășile-șerveţel pentru faţă sunt realizate din
bumbac 100%. Sunt delicate, au o textură lejeră și
acid hialuronic ce ajută la hidratarea intensă a pielii.
HIMALAYA HERBALS. Disponibile în
supermarketuri, hipermarketuri și
magazinele de profil din ţară.

100 PSYCHOLOGIES ROMÂNIA IULIE-AUGUST 2021

 Hrăneşte, protejează, hidratează
O loţiune naturală de protecţie solară SPF50
pentru faţă şi corp, testată în laborator pentru a
garanta o protecţie eficientă împotriva razelor
solare UVA și UVB. Formula 100% naturală și
ingredientele organice o fac minunată pentru
persoanele cu pielea sensibilă. Menţine bronzul
pentru mai mult timp, făcându-l neted și saturat.
Menţine pielea hidratată şi fermă, în timp ce o
hrănește şi o protejează.
COCOSOLIS. Preţ: 110 lei.
Disponibil pe www.ecozar.ro

Extractul de bujor, secretul

unui ten hidratat şi tonifiat
Crema antirid tonifiantă și crema hidratantă cu acid
hialuronic și extract de bujor sunt destinate unui ten normal.
Ingredientele active atent alese, împreună cu celelalte
ingrediente din formulă, acoperă nevoile specifice ale
tenului, esenţiale pentru menţinerea sănătăţii și tinereţii
Look perfect pentru acestuia.
o vară relaxată COSMETIC PLANT. Preţ cremă antirid tonifiantă:
Summer Essentials păstrează 19,92 lei. Preţ cremă hidratantă: 19,47 lei.
cele mai bune amintiri ale noastre Disponibile pe www.cosmeticplant.ro
de vară, prezentând diferite
look-uri și coafuri într-un mod
ușor de obţinut, toate create
pentru a ne face să petrecem mai
mult timp în compania a ceea ce contează cu adevărat
pentru noi. Păr sănătos, mișcări delicate și siluete ușoare sunt
cuvintele-cheie ale mărcii Maria Nila pentru acest sezon, fiind Prospeţime
accesibile prin intermediul produselor-cheie din gama Style & şi curăţare în
Finish. profunzime
MARIA NILA. Preţ: 124 lei. Disponibile în Gelul spumă de curăţare a
magazinele Xpert Beauty şi pe www.xpertbeauty.ro feţei are o formulă specială
neem + turmeric care ajută
la controlarea acneei. Gelul
Strălucirea de aur a bronzului de curăţare se transformă în
spumă și elimină impurităţile
Compoziţia Golden Elixir, care are de la suprafaţa pielii și excesul
la bază ulei de morcov, monoï de Tahiti, de sebum, fără să o usuce.
neroli, moringa și ylang-ylang, oferă un
bronz strălucitor și sănătos. Produsul se HIMALAYA HERBALS.
aplică ușor, hidratând pielea în profunzime, Disponibile în
fără a avea un efect uleios. Textura aurie și supermarketuri,
parfumul delicat te vor cuceri iremediabil. hipermarketuri și magazinele
de profil din ţară.
IEHANA. Preţ: 110 lei.
Disponibil pe www.iehana.
com şi www.douglas.ro

101 PSYCHOLOGIES ROMÂNIA IULIE-AUGUST 2021

 CARIERĂ

104 VIAŢA PROFESIONALĂ 108 INTERVIU

Să mă fac profesoară? Orice problemă are
106 COACHING minim o soluţie
Leadership și 110 FEEDBACK
reciprocitate „Da’ șefii noștri au făcut cursul
ăsta?” sau feedback-ul 360˚

Viaţă şi dezvoltare profesională,

învăţare, obiective şi oportunităţi,
wellbeing la locul de muncă
 VIAŢA PROFESIONALĂ
CARIERĂ

Să mă fac
PROFESOARĂ?
Profesorii nu devin profesori din întâmplare, iar când se întâmplă așa,
cei lipsiţi de vocaţie se îndreaptă în cele din urmă către alte profesii.
Meseriile vocaţionale precum: educator, doctor, avocat, preot, artist
se numesc așa pentru că practicanţii lor nu pot face altceva.
„În fiecare sat, un om dăruiește celorlalţi o făclie: este învăţătorul.” Victor Hugo

D E A L I N A N E G R E A

C
ariera se aliniază cu personalitatea, (consultanți în educație etc.). Alegerea o poți
cu valorile și cu misiunea personală face în două feluri: în funcție de contextul și de
într-atâta, încât singurele schimbări nevoile tale prezente, sau estimând și planificând
profesionale pe pentru o perioadă extinsă, cum ar fi
care educatorii le următoarea decadă din viața ta. Unii
fac sunt în zona de experimentează același tip de rol in
specializare sau supraspecializare. extremis, oscilând între sistemul „de
Unii sunt mulțumiți cu modelele stat” și cel „privat”, într-un balans ce se
tradiționale de carieră, alții caută finalizează de regulă cu alegerea celei
răspunsuri în formări continue, fără mai familiare opțiuni.
să ia în considerare rute alternative
în care își pot face meseria. Planul de carieră presupune
informare, cercetare, cântărire și
Să explorăm împreună posibilele decizie. Nicio opțiune nu garantează
opțiuni de carieră pentru una în sine corectitudinea alegerii și nu
dintre cele mai frumoase meserii ALINA NEGREA exclude experimentarea. În același
vocaționale, aceea de profesor/ HR & Talent Partner, timp, asumându-ți faptul că planurile
profesoară. Sub această titulatură TSA Human Resources se pot modifica în timp, există abordări
am inclus meseriile conexe, care www.tsaromania.com care îți oferă o mai mare garanție în
presupun educarea adulților sau ceea ce privește îndeplinirea liniilor
a copiilor, în mediul de stat sau privat: educator, principale din planul tău. Una dintre acestea este să
profesor, formator, trainer. acorzi timp subiectului, să analizezi și să te analizezi
cu sinceritate. E un proces atât de autocunoaștere, cât
Cariera de profesor are o tradiție de progres pe și de deschidere către opțiuni mai puțin tradiționale,
verticală, iar opțiunile sunt multiple, atât în mediul care ți se pot potrivi. Când aliniezi planul de carieră
academic, de business, al ONG-urilor, cât și ca cu activitățile, mediul și gradul de consum preferat,
freelancer sau în mediul autorităților reglementatoare șansele de îndeplinire cresc.

104 PSYCHOLOGIES ROMÂNIA IULIE-AUGUST 2021

 În cele ce urmează, îți propun câteva subiecte
pentru autoanaliză. Poți nota răspunsurile pe o
foaie de hârtie sau în notele telefonului. E important
de reținut că procesul durează și nu e ceva ieșit din
comun să îți vină ideile în timp ce ești pe drum, în
ora de clasă, la magazin sau într‑o vacanță. Ajută să
rămâi fixat pe o întrebare până simți că ai epuizat
răspunsurile valabile pentru tine. Ești gata? Excelent,
să explorăm împreună:
Activități: Dacă ar fi să prioritizezi activitățile
preferate în educație, care ar fi acestea? Ce îți produce
bucurie, îți generează un sentiment de satisfacție?
Interacțiunile directe și schimburile în procesul de
educație, efectul metodelor noi pe care le înveți și
aplici, felul în care cei din jur respectă ceea ce faci,
cercetarea, dezvoltarea continuă?
Adaugă răspunsurile tale, cu zero cenzură
și maximă sinceritate. Când simți că ai epuizat
răspunsurile, construiește o frază care să conțină
primele trei priorități, referitor la activitățile pe care
le‑ai face oricând cu plăcere.
Mediu: Care sunt mediile în care te simți
confortabil? Poți funcționa cu frustrări minime
într‑un mediu formal? Sau mai degrabă preferi
zonele informale din mediul tău, cele ale discuțiilor
și schimburilor lejere? Analizează parcursul tău de
până acum și notează ce au în comun mediile în care
te‑ai simțit bine: cum se întâmplau comunicarea,
luarea deciziilor, care era atmosfera generală? Care
este motivul principal pentru care te‑ai simțit bine în
acele medii? Din ce medii ai ieșit voluntar și rapid?
Ce aveau aceste medii în comun?
Consum: Ce te consumă cel mai mult în ceea ce
faci? Când ne consumăm excesiv este fie pentru că
nu ne aflăm într‑o zonă de excelență sau pentru că
ceva înăuntru nostru opune rezistență activităților,
mediului sau ambelor. Pot fi nepotriviri de valori,
optică sau de stiluri de interacțiune. Daca ar fi să
ierarhizezi ce te consumă cel mai mult în ceea ce
faci, care ar fi primele trei lucruri?
Când ai finalizat răspunsurile la ariile de mai sus,
ia‑ți o jumătate de oră și imaginează‑ți că te uiți la
o scrisoare trimisă de altcineva, către tine. Dacă ar
fi să‑i faci recomandări, ce i‑ai spune? Include în
răspunsul tău:
Roluri în care această persoană va îndeplini
preponderent primele trei activități favorite. I‑ai
recomanda să caute roluri cu expunere ridicată la
interacțiuni umane, sau mai degrabă de tip cercetare
sau scris, analiză, raportare, coordonare?
Ce tip de mediu crezi că ar fi potrivit pentru
această persoană? Cu ce grad de formalism? Crezi
că ar funcționa optim într‑un mediu academic, de
business, antreprenorial de tip ONG, sau mai degrabă
într‑unul în cadrul reglementatorilor din educație?
Ce i‑ai recomanda în ceea ce privește consumul
viitor? Să opteze pentru oportunități unde consumul
e redus, mediu sau ridicat?
Chiar dacă îți lipsesc informațiile și nu știi în
acest moment exact în ce locuri sau roluri să îndrumi
persoana, odată planul cristalizat, jumătate din drum
este făcut. Te poți sfătui cu specialiștii în consilierea
de carieră, cu consilierii școlari, cu terapeuți, cu
coachi, sau cu oameni din mediile de interes. În plus,
această claritate te va ajuta să identifici oportunitățile
corecte când apar, sau să salvezi timp, ieșind din
locuri și roluri nealiniate cu planul tău. 
105 PSYCHOLOGIES ROMÂNIA IULIE-AUGUST 2021
 COACHING
CARIERĂ

Leadership și
RECIPROCITATE
Nu există lideri fără followeri. Actul conducerii se adresează unei echipe. A
urma viziunea sau cerinţele cuiva necesită acceptare și determină motivaţia
de a acţiona în mod asumat. Leadershipul este un act de reciprocitate.

D E M A D I R Ă D U L E S C U

L
eadershipul presupune schimburi În esenţă, leadershipul este incluziv: nu îi
interumane aflate în echilibru. Este conduci doar pe unii și pe alţii nu. Leadershipul îi
nevoie de un echilibru dinamic care include pe toţi. Dinspre partea echipei, lucrurile
să creeze un soi de energie pozitivă, pot sta diferit: oamenii se pot simţi sau nu inspiraţi
creatoare, să permită învăţarea și să de tine, te pot urma sau nu. Din partea liderului
stimuleze contribuţiile. însă, opţiunea este una singură. De aceea, pentru
a genera reciprocitate, în mod asumat și conștient,
liderul are nevoie să dezvolte un mecanism
De ce este nevoie care să creeze incluziune și să asigure
de reciprocitate în premisele apariţiei acestei reciprocităţi.
fiecare echipă? Asigurarea reciprocităţii este unul dintre
Reciprocitatea creează procesele formării echipei care nu se lasă
un spaţiu în care există la întâmplare, se gândește, se planifică și se
sentimentul că ești în locul aplică în contextul fiecare echipe.
potrivit, că e important Oamenii încep să simtă că au un sens
ceea ce ești, ceea ce faci, și că munca lor duce către un bine comun:
că primești, în mod corect soluţionarea unor probleme sau atingerea unor
și echilibrat din partea obiective, deblocarea unor situaţii cu clienţii
colegilor și a liderului ceea sau cu furnizorii, lucruri, de altfel, obișnuite
ce aștepţi la rândul tău... și, care, într-o echipă în care există reciprocitate și
MADI RĂDULESCU
de aici, încep complicaţiile. PCC, MBA, Managing Partner un leadership bazat pe aceasta, se întâmplă în
Pentru că este vorba MMM Consulting mod natural. Și asta pentru că reciprocitatea
despre percepţii, evaluări www.mmmconsulting.ro este o valoare fundamentală a acelei echipe.
subiect ive, aștept ă r i
neformulate, așteptări În acest fel apare leadershipul
nerealiste, emoţii neînţelese și neexprimate... Este transformaţional. Oricât de inspirat și de puternic
nevoie de reciprocitate pentru a reechilibra acest ar fi un lider, el nu poate să transforme o echipă
sistem delicat al relaţiilor interpersonale bazate pe fără existenţa unui sentiment de schimb dinamic
încredere. Reciprocitatea creează încredere. între el și cei pe care-i conduce.

106 PSYCHOLOGIES ROMÂNIA IULIE-AUGUST 2021

Leadershipul transformaţional are la
bază patru factori esenţiali:
1. O anumită doză de idealism care stă la baza
influenţei pe care fiecare dintre membrii echipei o
are. Aceasta dă posibilitatea echipei să‑și păstreze
speranţa în perioadele dificile și să nu aștepte doar
din partea liderului direcţie și contribuţie. Până
la urmă și reciprocitatea care se vede în sprijin
și beneficiu mutual, necondiţionat, pare că are o
anumită doză de idealism, permiţând optimismului
să‑și facă loc, creând deschidere și încredere și...
transformând.
2. O doză de inspiraţie care motivează. Dacă
există reciprocitate, fiecare dintre membrii echipei
știe că poate fi o sursă de inspiraţie și de motivaţie
în momentele în care avem nevoie de sprijin pentru
a depăși diverse situaţii. Într‑o echipă în care
există reciprocitate nu se așteaptă doar de la lider
să împingă lucrurile și să motiveze către reușită.
3. O stimulare intelectuală permanentă, nevoia
și dorinţa de a învăţa. Învăţarea are loc prin
schimb de experienţă, prin schimb de idei, prin
observarea celorlalţi și ascultarea sfaturilor, prin
asumarea rolului de mentor sau de coach. Fără o
convingere profundă că acest schimb trebuie să
existe în mod natural și permanent în echipă, că
învăţarea și creșterea personală și profesională
au loc pe baza unui parteneriat care implică
reciprocitate și buna intenţie, cultura și climatul
echipei nu se pot transforma, oamenii vor rămâne
într‑o zonă în care tranzacţionează și apoi își văd
de viaţa lor. Adică nu se generează angajament real.
4. Respectul și consideraţia pe care o arătăm
fiecărui individ.
Cum dezvoltăm reciprocitatea în echipele
noastre?
Reciprocitatea este ceva mai mult decât împărtășire.
Organizaţia de astăzi, care are nevoie să se adapteze
și să reușească într‑un mediu de tip VUCA (volatil,
incert, complex și plin de ambiguităţi) are nevoie de
aceste mecanisme de împărtășire însă, mai mult, are
nevoie de interdependenţe între membrii echipelor
pentru ca să poată simplifica și să poată genera viteză
de reacţie. Interdependenţele
necesit ă colabor a re
și învăţare reciprocă.
Dependenţa membrilor unii
de ceilalţi poate conduce la
comportamente nesănătoase
și afectează climatul de
colaborare. Reciprocitatea
și respectul mutual permit
diluarea ego‑urilor deoarece,
toată atenţia se mută către
colaborare și către găsirea
unor soluţii, în așa fel încât
tuturor membrilor să le fie
ușor să‑și atingă obiectivele.
Iată câteva idei de
a dezvolta în echipele voastre această
reciprocitate:
 Ascultarea în echipă are nevoie să fie antrenată și
modelată de către lider. Ascultarea creează spaţiu de
reflecţie și de apreciere a ideilor și sprijinului pe care îl
oferă ceilalţi. Sentimentul că primești ajutor și inspiraţie
apare și poate fi menţinut timp îndelungat alimentând
motivaţia fiecăruia de a contribui.
 Comentariile și construcţia frazelor se bazează
pe adăugarea unor idei la alte idei. Folosim particula
„și ” în loc de „dar” pentru a elimina sentimentul că
poţi fi vulnerabil și criticat, sentiment care elimină
reciprocitatea interpersonală.
 Nu face pe șeful! Dacă oamenii înţeleg că lucrează
CU alţi oameni și nu pentru alţi oameni le va fi mult mai
ușor să ofere și să întreţină sentimentul reciprocităţii.
 Oferă fiecăruia șansa să‑și facă auzită vocea: chiar
și într‑un mediu sigur în care oamenii nu se simt judecaţi,
există membri ai echipei care contribuie mai puţin și își
fac vocea mai puţin auzită.
 Organizează întâlniri dedicate doar subiectului
„simplificare și ușurare a muncii” pentru a oferi tuturor
posibilitatea să vină cu idei care să îi ajute în ceea ce
au de făcut împreună și să fluidizeze interdependenţele
existenţe. 
107 PSYCHOLOGIES ROMÂNIA IULIE-AUGUST 2021
 INTERVIU
CARIERĂ

Orice problemă are

MINIM O SOLUŢIE
O zi la serviciu nu se compară cu nicio altă zi. Doar ședinţele săptămânale se
repetă, în rest nu ai cum să te plictisești în agitaţia din bucătăria complexului,
cu bucătarul-șef, dacă ai norocul să-l urmărești cum montează tacticos unul
din preparatele „à la carte”.

A C O N S E M N A T A L E X A N D R A T U D O R

Psychologies: Cum ai ajuns să faci ceea Din exterior, pare că ai un mediu

ce faci astăzi? A fost un obiectiv bine
stabilit sau lucrurile au venit de la sine?
Silvia Bălan: Încă din timpul liceului îmi doream să
studiez la Facultatea de Comunicare
și Relaţii Publice. Mama și-a dorit
cu ardoare să merg spre mate-info,
dar a înţeles într-un final că nu mi
se potrivește – eu eram pasionată
de filozofie și de limbi străine. În
facultate, prin al treilea an, auzisem
de la sora mea că se fac angajări
la Hotel Parc, ea lucra în domeniul
hotelier. S-a prins ca un magnet de
mine, dovadă fiind cei 14 ani de
activitate în același loc.
SILVIA BĂLAN
Lucrezi de 14 ani în acest PR & Marketing Manager,
domeniu. Cum ai resimţit Ramada Parc & Ramada Plaza
această experienţă, de-a lungul
timpului şi cum te-a influenţat?
S. B.: Am crescut practic în hotel, alături de colegii
care îmi sunt ca o a doua familie. Când m-am angajat
nu aveam niciun pic de experienţă, veneam de pe
băncile facultăţii, așadar primul lucru pe care l-am
învăţat de la directorul general a fost că „nu există
nu se poate”. Asta m-a motivat și m-a ambiţionat pe
tot parcursul carierei.
de lucru foarte relaxant, eşti
aproape ca într-o vacanţă.
S. B.: Am avut ocazia să relaţionez cu clienţi din
lumea sportului, aviaţiei, modei,
medicinei, din televiziune, cu artiști
de talie naţională și internaţională.
Fiecare dintre ei are o poveste. S-a
întâmplat deseori să rămân în relaţii
bune sau chiar să mă împrietenesc
cu unii oaspeţi. Punem accentul pe
calitatea serviciilor, iar noi, angajaţii
avem datoria să le oferim oaspeţilor o
experienţă memorabilă. Cea mai mare
satisfacţie este atunci când primim
feedback-uri pozitive, iar clienţii revin
pentru că se simt ca acasă. În jobul
meu de PR & Marketing, o zi poate
începe cu monitorizarea review-urilor,
ori cu o ședinţă foto sau filmări ori cu
planul de postări în Social Media și
poate continua cu pregătirea unor campanii noi sau
evenimente pentru Vitality Club.
Care sunt cele mai mari provocări întâlnite?
S. B.: De pildă, organizarea, în premieră, a unui
triatlon indoor la Vitality Club, în parteneriat cu

108 PSYCHOLOGIES ROMÂNIA IULIE-AUGUST 2021

Fundaţia Renașterea: „Olimpiada pentru Viaţă”.
A avut ca scop strângerea de bani pentru femeile
diagnosticate cu cancer de sân. A fost un proiect de
suflet pentru mine: şi sora mea s-a luptat cu acest
diagnostic în trecut. A fost prima campanie de CSR
şi i-am dedicat-o simbolic ei. Implicarea a fost totală:
a echipei, care a crezut în proiect, a sponsorilor și a
partenerilor media, fără de care nu am fi putut porni
iniţiativa. Sau petrecerea aniversară de 10 ani de
la deschiderea hotelului Ramada Plaza, organizată
la piscina exterioară, unde vremea ne-a făcut o
surpriză cu doar câteva ore înainte de sosirea celor
300 de invitaţi. Succesul evenimentului a răsunat
o perioadă lungă! Un alt proiect a fost deschiderea
clubului de wellness Vitality și crearea identităţii
unui brand nou-nouţ cu multe necunoscute, căci
era un domeniu cu care nu mă mai confruntasem.
După 7 ani de la deschidere, astăzi, clubul Vitality
este unul dintre cele mai apreciate din București,
păstrându-și calitatea serviciilor oferite membrilor.
Turismul a fost unul dintre cele mai
afectate domenii de pandemie.
Ce impact a avut aceasta asupra
vieţii tale profesionale?
S. B.: Viaţa mea s-a schimbat la 180° de
la o lună la alta. După doar câteva zile
de la organizarea triatlonului caritabil,
s-a declarat starea de urgenţă. A fost un
sentiment de nedescris cu care nu m-am
confruntat niciodată în ultimii 14 ani. De la
atmosfera agitată și dinamică din hoteluri,
la o stare de liniște și incertitudini. A urmat
un an greu din punct de vedere personal
și profesional, dar am învăţat să trăiesc
în ritmul acela și să mă adaptez la o nouă
provocare pe care viaţa mi-a oferit-o. Mă
uit în urmă și zâmbesc cu încredere.
Cum reuşeşti să îţi păstrezi
echilibrul dintre viaţa personală
şi cea profesională?
S. B.: Viaţa profesională și-a pus amprenta
asupra vieţii personale. Prietenii sau
partenerii cu care colaborez și am rămas
în relaţii bune mă asociază cu brandul
Ramada, probabil și pentru că am fost
loială brandului atâţia ani. Cred că nu există
un echilibru perfect între viaţa personală și
cea profesională. Există totuși niște limite
pe care mi le-am setat, iar atunci când plec
de la birou, mă concentrez asupra timpului
petrecut alături de cei dragi sau a hobby-
urilor. Turismul este prezent și în viaţa
mea personală, iar de câte ori am ocazia
să călătoresc, încerc să mă deconectez.
Recunosc totuși că oriunde m-aș duce în lume,
hotelurile din lanţul Wyndham se află pe lista mea
ca opţiuni de cazare.
Un lucru important pe care l-ai
învăţat din acest domeniu?
S. B.: Acest domeniu m-a format din punct de vedere
profesional şi a venit la pachet cu provocări din care
am învăţat multe, însă, încă de la începutul carierei,
am învăţat că orice problemă are minim o soluţie. 
109 PSYCHOLOGIES ROMÂNIA IULIE-AUGUST 2021
 FEEDBACK
CARIERĂ

„Da’ șefii noștri au făcut cursul ăsta?” sau

FEEDBACK-UL
360˚
Pentru trainer, mesajul privind impactul programului este încurajator:
„Da, am aflat lucruri pe care le consider interesante și utile. Consider
că ar fi bine să le cunoască și șefii mei pentru că sunt valoroase. Și,
iată, am încredere să discut cu tine despre <<zeii din Olimp>>”.

D E G H E O R G H E ( G O G U ) Ş T E FĂ N E S C U

Î
ntrebări asemănătoare sau feedback în aceeași
notă constituie una dintre cele mai frecvente
reacții la programele de training pe care le-am
susținut pentru diverse nivele de management.
Fie că au fost formale, scrise în formularul de
feedbck, sau, mai des, în discuții informale, ele
oferă o înțelegere relevantă asupra unor aspecte ale valorii
adusă prin programul de dezvoltare. Și, mai important, ele
sunt manifestări simptomatice ale percepției oamenilor
despre cultura învățării din organizația care a sponsorizat
demersul de dezvoltare.

Subtextul întrebării pe care-l citesc eu: „Nu am

văzut în comportamentul șefilor mei că ar pune în
practică recomandările pe care le-am prețuit eu ca fiind
semnificative.”. Desigur, aș putea bănui că e vorba de o
percepție subiectivă, izolată, poate o frustrare. Dar când văd
că întrebarea atrage atenția celor din jur, îmi dau seama că
răspunsul meu este de interes larg și că mesajul ei, transmis
printre rânduri, are acceptul tacit al mai multora. Prin
urmare, nici nu mai contează că răspunsul meu este da,
nu sau nu știu. Indiferent cât de diplomatic sau de direct
răspund, indiferent de care este adevărul faptelor, nevoia
mi-e clară: celui care a adresat întrebarea îi lipsește un reper
important în parcursul și în încercarea sa de a se dezvolta.

110 PSYCHOLOGIES ROMÂNIA IULIE-AUGUST 2021

Competenţa de a oferi feedback
După ce ai cunoscut un nou concept,
instrument, metodă etc, un pas important în orice
efort de dezvoltare profesională sau personală
este să observi cum și în ce măsură regăsești în
realitate bunele practici care ți-au fost prezentate.
Spre exemplu, la un training despre competența
de a oferi și primi feedback constructiv ai înțeles
utilitatea dezvoltării acestei competențe pentru a
avea rezultate mai bune în ceea ce faci; ai aflat
care este logica practică a succesiunii pașilor ce
trebuie urmați din modelul propus de trainer; ai
rezonat rapid cu contra-exemplele,
pentru că te-ai întâlnit (mai)
des cu astfel de situații;
ai exersat în sala
de t rai n i ng
aplicarea modelului, pas cu pas, în jocuri de rol, în
interacțiunile cu ceilalți participanți și cu trainerul.
Te-ai convins că merită să încerci să pui în practică
și ești gata să ieși din sala de training, să observi și
să testezi și în lumea „reală”. Și primii la care te uiți
sunt șefii tăi!
Nu doar pentru copii este valabil că învață mai
degrabă din ceea ce văd și nu din ceea ce aud! Dacă
cele două comportamente nu se suprapun (ce auzi și ce
vezi), apare pericolul dezangajării rapide, la îndemâna
oricui nu vrea să-și asume efortul de a-și părăsi starea
de confort fără o susținere a celor din jur: „Este frumos
și interesant ce ne-ai prezentat aici dar la noi în firmă
nu se poate aplica. Am văzut eu asta!”. Au fost astfel
de reacții la teme ale programului dintr-un
spectru larg: instrumente, tehnici, metode
de management, strategie, leadership,
proiecte, motivare, lucru în echipă,
colaborare, feedback constructiv,
comunicare, delegare, stiluri de
gândire etc.
111 PSYCHOLOGIES ROMÂNIA IULIE-AUGUST 2021
 FEEDBACK
CARIERĂ
Modelul 70/20/10 de învățare și dezvoltare
pentru adulți creditează contribuția diferitelor tipuri
de dezvoltare astfel: 70% învățarea experiențială,
20% învățarea socială (în care
oferirea și primirea feedback-ului
sunt „reginele”) și 10% educația
formală.
În opinia mea educația formală
este fundamentală dar, ca orice
fundație, oferă doar baza pe care
să construiești suprastructura
învățării. În training, proiectez
și realizez fundația și apoi încerc
să pun cât mai multe „cărămizi”
pe fundație. Dar, oricât de multe
GHEORGHE (GOGU)
cărămizi – jocuri de rol și studii
ŞTEFĂNESCU
de caz relevante conține, oricât de Trainer, consultant şi coach
interactiv, practic, motivațional,
bogat în „aha”-uri este, trainingul
nu va reuși să contribuie în proporție
mai mare de 10-15% la dezvoltarea unei competențe.
Este nevoie de sprijinul complementar al celorlalte
tipuri de învățare. Sprijin care, în cazul dezvoltării
organizaționale, trebuie să vină în primul rând
de la șefii direcți. Prin feedback și prin exemplul
personal. Iar în situația prezentată lipsește un element
important al învățării sociale.
„Este nevoie de un sat întreg pentru a creşte
un copil!”, spune un înţelept proverb african.
Parafrazând: „Este nevoie de o întreagă companie-sat
pentru a crește un lider, un manager sau un angajat.”
Feedback-ul în companie
Deși este încă destul de controversată, evaluarea
personalului bazată pe feedback la 360 de grade
este una dintre abordările de succes pentru a realiza
implicarea întregului sat-companie la creșterea
oamenilor săi. Sistemul multi-sursă de feedback 360˚
este un proces prin care angajatul primește în mod
confidențial și anonim opiniile persoanelor cu care
interacționează în relațiile de serviciu. De obicei aceste
persoane, în număr de 8 până la 12, sunt manageri
de pe diverse nivele ierarhice, colegi, parteneri și,
în plus față de feedback-ul 180˚, subordonați. Pot
fi evaluate competențe și comportamente dintr-o
paletă foarte largă, semnificative pentru locul de
muncă, de la atitudine și gândire până la respectarea
112 PSYCHOLOGIES ROMÂNIA IULIE-AUGUST 2021
procedurilor. În acest fel, cel care primește feedback-
ul are o imagine „rotundă”, de jur împrejur a modului
cum este percepută activitatea sa, care îi sunt punctele
forte și cele slabe. Rezultatul, pus
față în față cu auto-evaluarea,
este o bază excelentă pentru
asumarea unui plan de dezvoltare
personală în care să fie „atacate” și
eliminate diferențele între percepția
personală și așteptările celor cu
care interacționezi. Nu întâmplător
peste 90% din companiile din Top
Fortune 500 utilizează feedback-ul
la 360 de grade ca piatră de temelie
în procesul de dezvoltare a liderilor
săi. Principiul evaluării la 360 de
grade este utilizat cu succes și
pentru angajații care au funcții non-
manageriale. Deși, în sens strict, nu
mai este un cerc complet deoarece
aceștia nu au subordonați.
Feedback-ul în şcoală
Inițiativa Ministerului Educației de a introduce
în noul an școlar evaluarea profesorilor de către
elevi este în spiritul feedback-ului 360˚. În opinia
mea, însă, pentru ca rezultatele procesului să fie
utile, ar fi necesară o minimă acomodare a elevilor
cu utilitatea unei evaluări (feedback) constructivă
(nu pozitivă!). Altfel rezultatele vor reflecta doar
gradul de popularitate și capacitatea profesorului
de a fi plăcut la clasă... (Greu pentru profesorii de
matematică!) Și, să nu uităm, copiii învață cel mai
bine observând cum acordă feedback constructiv
părinții și profesorii lor.
Provocările de dezvoltare organizațională – de
stat sau private – au impactul așteptat doar dacă
sunt puse în practică printr-un parteneriat autentic,
manifestat între managementul companiei beneficiare
și furnizorul programului în toate etapele parcursului.
De la cele inițiale, de identificare a nevoilor de
dezvoltare și design al programului, trecând prin
ajustările de pe parcurs, evaluarea programului și
până la proiectarea modalităților de a continua și de
a oferi sustenabilitate investiției în capitalul uman.
Limitarea efortului organizației doar la trainingul
propriu-zis înseamnă un proiect în care (iar) s-au
„scufundat” costuri și speranțe. 
 RESURSE

114 INIŢIERE
Meditaţii pentru
o stare de calm

117 INTERPRETĂRI PSY

Testul casei

122 BIBLIOTERAPIE
Clubul cititorilor
de cursă lungă

130 PLANETA PSY

Psihoterapia jungiană:
să devii ceea ce ești

134 ŞEDINŢA DE
TERAPIE
Terapia prin artă

138 PSIHOLOGIA
SPORTULUI
„Psiholoagă la
fotbaliști”

140 SFATURILE
NOASTRE

144 CONCURS

146 ULTIMUL CUVÂNT

 INIŢIERE

Meditaţii
pentru o stare
de calm
Din punct de vedere al tradiţiei meditative, „vindecarea” sistemului minte-corp
poate începe de la lucrurile simple legate de modul cum respirăm și cum „locuim”
în corpul nostru. Una din soluţii este să învăţăm să respirăm profund și rar, din
abdomen și astfel ne putem liniști mintea și schimba stările emoţionale în bine.

D E Ş T E FA N P U Ş C Ă

A
cum doi ani am cunoscut-o pe
Alexandra, care mi-a cerut să
o învăţ să mediteze pentru a-și
reduce nivelul de anxietate. Avea
35 de ani și era
îmbrăcată foarte
elegant, cu mult bun gust, și arăta
ca o adevărată învingătoare a
vieţii. Înfăţișarea sa părea însă ușor
crispată, privirea îngrijorată și limbajul
corpului exprimau o încordare bine
mascată. S-a străduit să îmi explice cu
calm ce are, însă, în spatele atitudinii
bine disciplinate și a exprimării clare,
aproape didactice, se simţea starea de
tensiune interioară și nerăbdarea de ŞTEFAN PUŞCĂ
a scăpa de ea. Mi-a spus povestea ei: Terapeut, autor şi formator înghită” și atunci când apăreau conflicte
de mică a fost învăţată de mama sa că www.stefan-pusca.ro
trebuie să se conformeze cu tot ceea ce i se cere pentru
că altfel nu va câștiga aprecierea celor din jur și nu
va ajunge să aibă un serviciu bun sau să își găsească
un soţ. Fiind ambiţioasă, a învăţat foarte bine în
facultate și la studiile postuniversitare,
apoi s-a angajat într-o mare companie
unde a avansat, încet-încet, cu multă
muncă și a ajuns să aibă un venit foarte
bun, un birou frumos și o mașină nouă
de serviciu. Toate acestea au venit însă
cu un preţ. A stat ani de zile în faţa
șefilor săi și a trebuit să accepte tot ceea
ce i se spunea să facă, chiar dacă nu
era de acord și îi provoca teamă, furie
sau frustrare, pe care s-a obișnuit să și
le reprime. A trebuit să cedeze și „să
cu colegii. Apoi, aceste emoţii s-au întors
împotriva ei și au început să o devoreze.

114 PSYCHOLOGIES ROMÂNIA IULIE-AUGUST 2021


Atunci a apărut primul atac de panică: cu o stare de
confuzie și de teamă în minte, după care și-a simţit
stomacul cum se strânge și a realizat că are pulsul
foarte crescut și o stare puternică de ameţeală. Apoi au
apărut senzaţiile de îngrijorare, neliniște și oboseală
aproape permanentă, starea de tensiune interioară și
problemele cu somnul. A încercat să fugă de anxietate
și i s-a părut că ea vine mult mai tare din urmă. A
încercat să o accepte și s-a gândit că nu are cum să
facă acest lucru, fiindcă ea îi făcea mult prea mult
rău și nu putea să fie de acord să continue să își ducă
viaţa în acest fel. Părea că dorea un remediu minune
care să o facă să se simtă instantaneu bine, eventual
să întoarcă timpul înapoi la zilele când reușea să facă
faţă cu bine provocărilor vieţii. Mintea, emoţiile și
corpul său strigau la Alexandra, îi spuneau că trebuie
să se schimbe, să se reinventeze într-un sens profund,
pe care ea nu îl aflase până în acel moment. Viaţa
îi arăta că este momentul să înveţe cum să acorde
atenţie suferinţei pe care o avea și să rezolve cu
bine ecuaţia adaptării la ea, nu să încerce să o evite,
lucru pe care l-a și făcut atât urmând ședinţe de
psihoterapie, cât și învăţând să practice meditaţia.
INIŢIERE
Practic, meditaţia
Dacă exersăm aceste lucruri cu o perseverenţă
blândă, câte 10-15 minute, de două ori pe zi, putem
începe să ne schimbăm, cu timpul, modul în care
respirăm și să avem o minte calmă și clară. Iată
câteva dintre exerciţiile de respiraţie și meditaţie
care i-au folosit Alexandrei pentru a-și reduce stările
de anxietate:
1. Cum respiri:
așează-te pe un scaun, închide ochii și observă cum
te simţi: e posibil să fii tensionată, nesigură și blocată
stai cu coloana dreaptă dar relaxată, cu capul drept,
închide ochii și schiţează un zâmbet
așează-ţi palmele pe lateralele abdomenului și
percepe căldura radiată de palme în zona respectivă,
simte dacă el este încordat sau relaxat
vei simţi că acesta va începe să se miște ușor
înainte pe fiecare inspiraţie și înapoi, spre coloană,
pe fiecare expiraţie, ca și cum ar respira
devino conștientă de respiraţie: de aerul și energia
care intră în corp pe inspiraţie, ca și cum acesta ar
umple abdomenul și apoi de aerul și energia care ies
din corp prin nări, pe fiecare expiraţie
numără în gând mișcările abdomenului, fără să
intervii în respiraţie, până când ajungi la 100 și apoi
observă ce senzaţii simţi
atunci când vei căpăta experienţă în exerciţiu este
posibil să începi să simţi relaxare, o stare de bine și
poate chiar somnolenţă și că problemele par să se
îndepărteze de tine până la o distanţă de la care par
să nu mai conteze, dar nu trebuie să ai așteptări în
privinţa aceasta, lasă rezultatele să vină de la sine
2. Conștientizează senzaţiile
învaţă să conștientizezi senzaţiile care apar în corp
datorită anxietăţii în timpul zilei și în ce zone apar ele
asociază-le intuitiv una sau mai multe culori și
forme
observă că ele pot apărea în forme asemănătoare,
în mod repetat și că au intensităţi variabile în zile
diferite
observă că vei începe să te obișnuiești cu ele, pe
zi ce trece
apoi fă pasul următor în călătoria ta iniţiatică:
învaţă să pui o mică distanţă între ele și tine - și anume
atunci când vezi că apar, evaluează-le intensitatea și
fă o respiraţie conștientă, lentă, completă și profundă
din abdomen, și apoi evaluează-le din nou; repetă acest
procedeu de câteva ori și vezi ce se întâmplă cu ele
115 PSYCHOLOGIES ROMÂNIA IULIE-AUGUST 2021
 INIŢIERE
DE CITIT
Terapia prin meditaţie
de Ştefan Puşcă
Terapia prin meditaţie conţine un sistem de tehnici de relaxare și
respiraţie simple, eficiente și ușor de învăţat. Cu ajutorul lor putem reactiva
mecanismele de autovindecare și echilibrare emoţională ale organismului.
Ele pot fi practicate de către oameni sănătoși sau cu anumite afecţiuni
de sănătate, tineri, adulţi sau vârstnici deopotrivă.
Editura Paralela 45
3. Minte mai clară, detașată și mai lucidă
concentrează‑ţi atenţia în interiorul nărilor, cam
la 1 cm adâncime, pe cele două sfinctere nazale
devino conștientă de bătăile de puls din acele
două mici zone
începe să le numeri în gând, păstrând atenţia
concentrată pe senzaţiile din sfinctere, până când
ajungi la 100
atunci când vei practica suficient de multe zile
la rând, este posibil să începi să observi fluxul de
116 PSYCHOLOGIES ROMÂNIA IULIE-AUGUST 2021
aer care intră și iese din nări și poate și o ușoară
amplificare a mirosului spre finalul exerciţiului
În lunile următoare, învăţând să lucreze cu calm
și răbdare, Alexandra a început să se simtă din ce în
ce mai relaxată și să doarmă din ce în ce mai bine.
Azi este o persoană zâmbitoare și adaptabilă, care
mărturisește că se simte mult mai bine decât înainte
de perioada cu anxietatea. Practică acum cu plăcere
meditaţia și în grupul online pe care îl îndrum,
fiind semne că a început să se îndrepte către etapele
sale superioare, pe care meditatorii cu experienţă le
numesc „stările de vârf ale conștiinţei”. A învăţat
să nu mai depindă de rezultatele acţiunilor sale și
a înţeles că este imperfectă și că exact asta o poate
face să fie liberă și fericită.
Alexandra a trecut printr‑un proces iniţiatic.
Prima sa etapă a fost atunci când a învăţat să privească
în interiorul său. Totul a avut un sens în provocarea
anxietăţii: a trebuit să înveţe să facă un progres mult
mai mare decât provocarea pe care a avut‑o.
Liniștirea minţii și a emoţiilor prin respiraţie și
meditaţie duce la o mai mare claritate în privinţa
găsirii esenţialului din vieţile noastre. Viaţa este cel
mai mare maestru al nostru și ea este singura care
ne oferă șansa iniţierilor autentice.
Aceasta este adevărată iniţiere: să înveţi să îţi
schimbi gândirea… din adâncul inimii, în așa fel
încât să urci câte o treaptă în dezvoltarea ta ca om
și ca spirit și să nu ai cum să mai dai înapoi.
În acest fel a făcut Alexandra pace cu anxietatea…
și a lăsat‑o în urmă!
Dacă vrei să îmi spui cum te simţi tu după practica
acestor exerciţii, te invit să îmi scrii un e‑mail la
adresa de pe site-ul meu. Zile senine! 
 INTERPRETĂRI
PSY

Testul casei
Se spune că, atunci când desenăm, proiectăm părţi ale personalităţii noastre
care sunt de obicei ascunse în inconștient. Aceste părţi se reflectă în modul în
care desenăm diferitele elemente ale compoziţiei artistice. Casa este asociată
cu rădăcinile personale, familia și stabilitatea. Înainte de a începe lectura,
luaţi o foaie de hârtie și desenaţi o casă!

D E I O N E L A V I Ș A N

T
estul original, Om-Copac-Casă
(House‑Tree‑Person – HTP) a fost
proiectat de John Buck în 1948 și
actualizat în 1969. Este o tehnică
proiectivă de analiză
a personalităţii, nu
un instrument de diagnostic. Se
poate aplica începând cu vârsta de 6
ani. Casa reflectă relaţiile familiale
în prezent, Copacul este cel mai
profund și interior concept al nostru,
iar Omul este un fel de autoportret
care include conștiinţa noastră și
mecanismele noastre de apărare.
Dintre cele trei elemente
componenete ale testului HTP, ne IONELA VIȘAN
vom opri asupra imaginii Casei și Profesor consilier
a simbolisticii ei. După ce subiectul școlar, psiholog
desenează o casă, este rugat să
povestească despre desen sau să
răspundă la o serie de întrebări – dacă nu are ușurinţa
de a dezvolta o poveste. Buck a stabilit iniţial 60
de întrebări, care pot varia, însă, în funcţie și de
imaginaţia specialistului.
Desenul Casei
Întrebările referitoare la desenul casei pot fi: „a cui
este această casă?, când ai desenat casa, te-ai imaginat
ca fiind stăpânul ei?, cu cine dorești să
trăiești în această casă?, de ce?, ce cameră
ai alege pentru tine?, ce crezi despre casa
asta – este primitoare, prietenoasă?, crezi
că așa arată cele mai multe case?, de ce
are casa asta nevoie cel mai mult?, ce se
întâmplă în interiorul casei?, oamenii
vizitează casa?, ce mai doresc să adauge
oamenii din casă la acest desen?”.
Câteva interpretări:
Casa îndepărtată proiectează
sentimentul respingerii. Casa apropiată
arată deschidere, disponibilitate și (sau)
sentimentul căldurii și al ospitalităţii. Casa
mare este asociată, de obicei, cu bucuria şi
bunăstarea. Persoana care o desenează, probabil, este
sociabilă, capabilă să arate afecţiune şi prietenie. Casa lui
este confortabilă şi întotdeauna deschisă pentru prieteni.

117 PSYCHOLOGIES ROMÂNIA IULIE-AUGUST 2021

 INTERPRETĂRI PSY

Ferestrele pot fi interpretate ca mijloace prin care

vedem tot ce se întâmplă în jurul nostru, deci o casă
fără ferestre exprimă teama sau refuzul de a face
faţă realităţii lumii noastre. Ferestrele închise și mici
Ca s a pot fi un simptom al unei personalităţi prudente și
mică reflectă rezervate faţă de ceilalţi. Ferestrele deschise arată că
o necesitate de subiectul se comportă deschis și direct. Multitudinea
autoapărare împotriva lumii de geamuri – subiectul este pregătit de contact, iar
exterioare, introversiune, o dorinţă lipsa perdelelor, a draperiilor semnifică lipsa tendinţei
mică de a atrage atenţia, poate un complex de a-și ascunde sentimentele.
de inferioritate. Casa înaltă, prea alungită în
înălţime poate semnifica o nevoie de maturizare. Acoperișul casei este echivalent cu mintea și
Poate fi caracteristică persoanelor cu probleme ideile noastre, reprezintă domeniul fanteziei. Un
emoţionale acasă. Casa joasă, cu distanţa mică acoperiș foarte mare în comparaţie cu casa poate să
dintre podea și tavan, sunt asociate cu sentimente arate o personalitate prea idealistă, cu puţin contact
de opresiune, anxietate, griji, mai ales dacă nu există cu lumea reală. Dacă este foarte elaborat, cu detalii,
linia solului sau liniile sunt deformate, neterminate. reprezintă o minte foarte raţională sau creativă,
Casa cu etaj, dacă desenatorul are o vârstă mai mică motivată de idei. Acoperișul conturat accentuat
de 9 sau 10 ani, poate fi asociată cu un nivel cognitiv disproporţionat faţă de restul casei arată fixarea pe
bun, copilul este sensibil, atent, minuţios, în relaţii fantezii ca izvor de plăceri. Acoperișul cu contur gros
bune cu familia şi cu exteriorul. al marginii înseamnă o preocupare majoră pentru
controlul fanteziei. Acoperișul greșit asociat cu etajul
Ușa casei indică modul în care persoana de jos se referă la o proastă organizare personală.
se raportează la lumea exterioară: o ușă mare și Acoperișul desenat plat poate fi semnul unei oprimări
deschisă este un semn de extraversiune sau al unor probleme în nucleul familiei.
și deschidere faţă de ceilalţi, dispoziţie
de comunicare fără probleme și de
exprimare a emoţiilor. O ușă foarte mică
reflectă timiditate extremă sau nevoia de
protecţie faţă de tot ce este în jur. Lipsa
ușilor arată că persoana întâlnește greutăţi
în a se deschide faţă de ceilalţi (îndeosebi
în cercul familial). Ușile laterale arată
înstrăinare, retragere, subiectul nu este
realist, are o naivitate sporită. Ușile cu
lacăte foarte mari semnifică închidere în
sine, tendinţe de apărare. Ușile închise
reflectă o necesitate puternică de caldură
sau tendinţa de a demonstra accesibilitatea
și sinceritatea.

118 PSYCHOLOGIES ROMÂNIA IULIE-AUGUST 2021


Plafonul casei este, de obicei, asociat cu cea mai
morală, etică și conștiincioasă parte a persoanei. Este
proiectată conștiinţa noastră. Un plafon prea mare este
adesea asociat cu oameni mai idealiști.
Culorile folosite în desenul casei au și ele
semnificaţii diferite. Neagrul poate semnifica
timiditate, sfială, verdele – o necesitate de a avea
sentimentul siguranţei, de a se proteja de pericol,
portocaliul este combinaţia sensibilităţii dar și a
agresivităţii, galbenul arată sentimente de dușmănie,
purpuriul se referă la o necesitate puternică de
autoritate, iar roșul reflectă sensibilitate sporită, nevoia
de căldură din partea anturajului. Hașurarea care iese
din limita desenului proiectează tendinţa de răspuns
impulsiv la o stimulare excesivă.
În afară de numeroasele elemente menţionate,
trebuie luate în considerare și restul obiectelor care
sunt, de obicei, desenate. Copacii deseori simbolizează
diferite persoane, dacă ei acoperă casa, poate fi o
puternică dependenţă de părinţii dominanţi. Starea
vremii reflectă legătura cu mediul, retrăirile
subiectului, în general. Soarele este simbolul figurii
autoritare, reprezentat de tată, în general. Prezenţa
norilor semnifică, în funcţie de numărul lor: anxietate,
INTERPRETĂRI PSY
neîncredere în propria persoană, conflict, frustrare,
depresie. Animalele din desen arată un bun suport
afectiv, acestea sunt de obicei proiecţia reţelei noastre
de susţinere socială. Cablurile telefonice și antenele
reprezintă o personalitate obsesivă, extrem de
detaliată și o nevoie puternică de a menţine o rutină.
Fumul dens – o tensiune interioară considerabilă.
Existenţa unui drum se referă la modul în care se
simte persoana în raport cu lumea exterioară (drept,
cu pietre, bifurcaţii, curbe). Dacă drumul este lung
s-ar putea interpreta ca nostalgie sau pierderea a
ceva din trecut. Cărarea foarte lungă reprezintă
acces limitat, deseori însoţit de nevoia de socializare.
Descifrând elementele desenului, ne putem face
o imagine despre personalitatea, conflictele sau
imaginea de sine a desenatorului. Totuși, tehnicile
proiective sunt supuse criticilor în psihologia
modernă, deoarece presupun multe interpretări
subiective. De aceea, acest test este administrat
ca parte a unei serii de teste de personalitate și
inteligenţă. Examinatorul integrează rezultatele
acestor teste, creând o bază pentru evaluarea
personalităţii subiectului dintr-o perspectivă
cognitivă, emoţională, intrapersonală și
interpersonală. 
119 PSYCHOLOGIES ROMÂNIA IULIE-AUGUST 2021
 ADVERTORIAL

SĂNĂTATE INVIZIBILĂ
de ce avem nevoie de
lumină pentru viaţă
De la cuvintele biblice „Să fie lumină” până la epoca
„Iluminării”, lumina a jucat un rol important în
dezvoltarea culturii umane. Dar de fapt a început
cu mulţi ani înainte. Natura ne-a învăţat strămoșii
noștri că atunci când lumina sparge întunericul, există
un nou început, o nouă zi. Fiecare răsărit de soare
trezește fiecare formă de viaţă. Lumina este viaţă.

M
ulte culturi antice din întreaga lume
au înţeles deja importanţa luminii
pentru a vindeca și a susţine o viaţă
sănătoasă. Grecii antici aveau un
centru special pentru terapia cu
lumină numit Heliopolis (Orașul
Soarelui). În acest centru de sănătate au început să folosească
culorile soarelui filtrate. Fiecare componentă a spectrului de
lumină (culoare) a fost utilizată pentru tratament specific.
De asemenea, aveau structuri special create pentru plajă,
numite Solaria, pentru a vindeca bolile de piele și a susţine
sănătatea și bunăstarea.
Egiptenii au studiat și au folosit și lumina colorată pentru
tot felul de tratamente. În orașul antic Heliopolis, au fost
construite temple pentru a se închina zeilor soare Ra și
Atum. Au fost construite diferite camere ale templului
pentru vindecarea culorilor. Lumina soarelui ar străluci prin
tavanul deschis pe pietre preţioase colorate sau pe pereţii și
podelele colorate, astfel încât o cameră a fost umplută cu o
culoare specifică. În acest fel, corpul pacientului ar fi umplut
cu lumină colorată. Culoarea verde a fost utilizată pentru
relaxare și echilibru mental, portocaliu pentru probleme de
digestie, roșu pentru tulburări ale mușchilor, venelor, inimii
și sângelui. Iar aurul a fost folosit pentru a susţine sistemul
nervos, spiritul și sufletul.
Lumina, esenţa vieţii însăși. Fără ea pur și
simplu nu am avea nimic. Este incredibil să ne
gândim că ceva ce deseori nu observăm pur și
simplu pentru că este întotdeauna prezent, deși
nu este tangibil, este cea mai valoroasă resursă
de pe această planetă. Lumina este principala
sursă de energie pentru toate organismele vii.
Plantele, principalele susţinătoare ale vieţii, sunt
cruciale în acest proces de conversie și au nevoie
de lumină pentru fotosinteză, care să le permită
să-și facă propria hrană și hrană pentru alţii.
Și, mai important poate, și fotosinteza produce
oxigen!
Ultimul an ne-a făcut să ne regândim
activitatea de acasă și să apreciem diferit lumina.
Lucrul de acasă ne-a făcut să reconsiderăm
spaţiul, să îl rearanjăm, au apărut noi nevoi.
Am învăţat că acasă trebuie să fie prima sursă
de bine și de stare de bine.
Specialiștii VELUX ne învaţă cum putem
să folosim ferestrele de mansardă pentru a ne
crea un spaţiu benefic.

120 PSYCHOLOGIES ROMÂNIA IULIE-AUGUST 2021


Una dintre primele reguli când vine vorba de
alegerea ferestrelor este să alegem dimensiunea
potrivită.
Fereastra are un dublu rol: cel de a ilumina
casa dar și de a sigura ventilarea și oxigenarea
spaţiului.
CUM ALEG FEREASTRA POTRIVITĂ?
În primul rând trebuie aleasă poziţionarea
camerelor și destinaţia lor.
Living-ul sau camera de lucru se poziţionează
de obicei spre sud sau sud-vest pentru a beneficia
de lumina soarelui pe întreg parcursul zilei.
Dacă aveţi priveliște de admirat, ferestrele pot
fi amplasate de la 9 centimetri faţă de podea, astfel
încât să poţi cuprinde cât mai mult din priveliștea
dimprejurul casei tale.
Dacă amplasezi ferestrele spre vest te vei bucura
de lumina aurie a după-amiezilor. Este indicat în
acest caz să folosești parasolare pentru un plus de
confort.
VELUX
Site: www.velux.ro; Email: romania@velux.com; Telefon: 0268 402 740
ADVERTORIAL
Ca regulă fereastra ar trebui să aibă 10% din suprafaţa
podelei pentru ca volumul de aer să fie suficient. În plus
ferestrele mari oferă eleganţă spaţiului.
Specialiștii VELUX încurajează clienţii să aleagă soluţii
creative și oferă soluţii pentru poziţionarea ferestrelor atât
vertical cât și orizontal.
În zona de nord se poate amplasa cu succes
bucătăria. Iar zona de est care are lumină în special în
timpul dimineţii este bine a fi destinată dormitoarelor.
Te poţi gândi la un proiect de reamenajare pentru
ca familia ta să se bucure de un spaţiu neutilizabil
până acum din podul casei voastre. Când ai lumină
naturală nu doar că spaţiul devine mai plăcut, dar este
și mai sănătos. Fiind ventilat natural și beneficiind de
acţiunea binefăcătoare a razelor solare, o mansardă
poate deveni cel mai plăcut loc din casă.
121 PSYCHOLOGIES ROMÂNIA IULIE-AUGUST 2021
 BIBLIOTERAPIE

Clubul cititorilor
de cursă lungă
La mijlocul secolului XIX un personaj interesant și-a făcut loc în galeria meseriilor din
America de Nord: lectorul. Lectorul era o persoană care citea cu voce tare celor care nu
știau s-o facă (sau nu aveau timp pentru asta) ziare și broșuri politice, romane și poezii,
orice ţinea ocupată audienţa.

D E L AU R A C Â LŢ E A

A
ceste lecturi publice puteau avea
loc în fabrici, în timp ce muncitorii
își vedeau de treaba lor, sau la
evenimente dedicate, un fel de
reuniuni sociale. Oamenii plăteau
lectorul din propriile buzunare, îl
ascultau fără să-l întrerupă și, la final, dezbăteau.
Un manuscris medieval de secol XV, Evanghelia
torsului, atestă un obicei asemănător: un grup de
femei se adună pentru a toarce împreună, în timp
ce una dintre ele citește pasaje din cărţile epocii
(scrise, evident, de bărbaţi), cărţi în care femeile
erau defăimate și criticate. Un bărbat invitat să
consemneze discuţiile lor notează, ușor uimit, cât
de copios s-au distrat torcătoarele la aceste discuţii
informale.
Putem coborî și mai mult în timp, atât de mult
încât nu mai avem mărturii scrise sau de alt fel care
să ateste obiceiul, dar ne putem imagina cu ușurinţă:
o peșteră, un grup de oameni în jurul unui foc și un
personaj central – povestitorul. Cercetări recente în
domeniul neuroștiinţelor au demonstrat că mintea
umană înţelege lumea ca poveste și că acestea ne
pregătesc pentru provocările lumii reale. Suntem
animale sociale și dependente de povești, iar unul
dintre cele mai frumoase contexte în care ne putem
regăsi este cel al unui grup de oameni care ascultă
sau discută o poveste.
Asta ar fi, pe scurt, și raţiunea de-a fi a oricărui
club de carte. N-o să uit niciodată bucuria de a
fi descoperit pentru prima oară un club de carte

122 PSYCHOLOGIES ROMÂNIA IULIE-AUGUST 2021

(Books, tea & more) și, mai ales,
de a participa la el. Era ianuarie,
m-am înscris prea târziu și a
trebuit să citesc în două zile cartea
(Orlando, de Virginia Woolf). Ce a
urmat, ţine de legenda personală:
o seară fabuloasă pe care acum o
simt ca ieșită dintr-un basm, în care,
într-o casă splendidă, la adăpost de
frigul de afară, am băut ceai cald,
am ronţăit prăjituri, am râs, am
descoperit oameni noi cu care am LAURA CÂLŢEA
Blogger literar, Blogul unei cititoare
rămas prietenă peste ani și am întors de cursă lungă
pe toate feţele cartea. www.lauracaltea.ro
Credit foto: Ema Cojocaru
Plăcerea cititului unei cărţi poate
fi depășită doar de cea a discutării
ei în compania altor cititori. Un club de carte este
o experienţă unică, care îţi arată că o carte nu se
citește doar într-un singur fel și că există atâtea
cărţi, câte lecturi. Este o experienţă care te deschide
către lume și către oameni, din care înveţi să apreciezi
diversitatea și diferenţele de opinie. Un club de carte
te învaţă că modul tău de a gândi nu e singurul
acceptabil, că lumea poate fi gândită și văzută în mii
de feluri, unele pe care le găseai chiar inacceptabile,
dar pe care înveţi să le accepţi și, poate, să le respecţi.
Este una dintre cele mai plăcute experienţe prin care
îţi poţi găsi prieteni sau poţi învăţa să-i accepţi pe
cei cu care nu ești de acord. Cărţile ne deschid către
lume, iar cluburile de carte ne deschid către oameni.
Suntem animale sociale și dependente de povești.
Iar aceste două însușiri fundamentale își găsesc
împlinirea în minunata experienţă care este clubul
de carte. Organizez și eu, de ani de zile, cluburi de
carte. Mai mult decât scrierea de recenzii, consider
că munca mea de blogger literar și-a atins adevărata
împlinire în momentul în care am asociat blogului și
o comunitate online de cititori. Acum doi ani, prinsă
în vria unei noi activităţi care-
mi ocupa tot timpul și resursele,
cea a creșterii unui copil mic,
am descoperit că, dintre toate
experienţele sociale, cel mai mult
îmi lipsea interacţiunea de la clubul
de carte: sentimentul comuniunii,
al înţelegerii, al acceptării, pe care
ţi le dau aderarea la un grup de
cititori, dar și râsetele și diferendele
pe marginea cărţilor citite.
Așa a luat naștere Clubul
cititorilor de cursă lungă, o
comunitate care a ajuns la 10 000
de cititori, unde împărtășim opinii
despre cărţi (și bune și rele, nu ne
e rușine să mărturisim că o carte nu ne-a plăcut sau
că n-am putut s-o terminăm), punem întrebări legate
de cărţi („ţi-a plăcut?”, „a citit-o cineva?”, „ce părere
aveţi, s-o cumpăr?”), postăm știri din lumea cărţilor
(premii, dar și cancanuri literare), punem poze cu
cărţi, colţuri de citit și biblioteci (și, uneori, pisici,
se înţelege), ne plângem de cât de puţin timp avem
pentru citit și aplaudăm fiecare nouă comandă online
sau vizită în librărie.
S-au născut, astfel, prietenii între oameni
despărţiţi nu doar de distanţe fizice, ci și de opinii
diferite, discuţii amuzante și serioase, postări și
glume rămase antologice. Dar, mai ales, și cel mai
important lucru, în fiecare ultimă zi de vineri a
fiecărei luni, avem un club de carte pe care-l așteptăm
cu nerăbdarea îndrăgostitului... de cărţi.
Clubul cititorilor de cursă lungă este,
deopotrivă, o comunitate și o identitate. Este locul
unde pot spune, cu certitudinea că voi fi pe deplin
înţeleasă, „bună, sunt Laura și sunt cititoare” și locul
unde își pot da întâlnire toţi iubitorii de cărţi. 
123 PSYCHOLOGIES ROMÂNIA IULIE-AUGUST 2021
ÎN BIBLIOTECĂ

DEZVOLTARE PERSONALĂ PSIHOLOGIE ROMAN

ecologia interioară
Ana Sandrea

RĂNILE
EMOȚIONALE

Cum te vindeci de respingere,

abandon, umilire, trădare
și nedreptate

Astăzi, aici, acum Rănile emoţionale Ajută-ţi Teo de la 16 la 18

Mirela Retegan
După dezvăluirile făcute
cititorilor în volumul
Astăzi este despre astăzi,
Mirela Retegan revine și
ne mărturisește ce a învăţat
în urma experienţelor trăite
în timpul pandemiei de
Covid-19. Mirela Retegan e
femeie, iubită, părinte, copil,
bloggeriţă, antreprenoare –
toate deodată sau, uneori,
câte una pe rând. Însă, mai
important decât orice, este
om. Un om care îşi parcurge
drumul vieţii cu fruntea
sus, ţinând piept durerilor
și necazurilor, desfătându-
se cu bucuriile pe care i le
oferă fiecare zi şi pe care
le împărtăşeşte acum cu
noi toţi. Așadar, toţi ne
vom regăsi, într-o măsură
mai mică sau mai mare,
în gândurile și emoţiile
despre care povestește
autoarea. Și, mergând pe
calea descoperirii de sine,
vom găsi împreună puterea
de a trăi pe deplin tot ceea
ce ne rezervă viaţa – astăzi,
aici, acum.
Editura Curtea Veche,
în curs de apariţie
Ana Sandrea
Traducere de Cătălina
Leuca
Cele mai multe dintre rănile
emoţionale sunt greu de
identificat. Sunt traume mai mici
sau mai mari, experienţe dificile,
dureroase, uneori banale, pe care
le‑ai trăit în copilărie, care și‑au
lăsat amprenta și care te‑au făcut
să reacţionezi când au fost trezite
în anumite situaţii. În general,
părinţii sunt cei care le‑au
provocat, fără să vrea. Doar
că și ei au fost deseori răniţi de
propriii părinţi și nu fac decât să
reproducă un tipar inconștient.
Acest lanţ al suferinţei rănește
generaţie după generaţie…
Prin intermediul numeroaselor
mărturii, sfaturi şi exerciţii
practice, Ana Sandrea îţi oferă
ocazia să‑ţi recunoşti rănile
sufletului, să‑ţi dai seama ce
consecinţe au ele și să te vindeci,
făcând cunoştinţă cu umbrele
tale albe – aspecte luminoase şi
pozitive ale rănilor emoţionale.
Vei înţelege astfel că suferinţele
nu sunt definitive, că orice rană
este vindecabilă și că orice
traumă poate fi depășită.
Editura Philobia,
232 pagini, 38 lei
copilul să evite
comportamentele
autodistructive
Mandy Saligari
Presiunile la care sunt supuși
copiii din ziua de azi sunt fără
precedent, de unde și numeroasele
probleme de sănătate mentală
care debutează la vârste tot mai
fragede. În acest context, mulţi
părinţi se întreabă: Cum ar trebui
să mă port cu copilul meu care dă
semne de anxietate, de ADHD,
de anorexie sau de dependenţă
de jocuri video? A dezvoltat oare
un comportament nesănătos și
abuziv cu privire la alcool, ţigări,
droguri sau dispozitive digitale?
Specialistă de top în vindecarea
dependenţelor, terapeuta britanică
Mandy Saligari îi ajută pe părinţi
să ia o atitudine „proactivă”
și să abordeze din fașă tiparele
comportamentale autodistructive
ale copiilor și adolescenţilor
lor. Cartea vizează în același
timp modul în care părintele
are de lucrat cu propria furie,
vinovăţie sau rușine, dar și genul
de relaţionare părinte-copil care
poate să-l ajute pe cel din urmă să-
și dezvolte inteligenţa emoţională.
Editura Trei,
în curs de apariţie
Raluca Nagy
Teo de la 16 la 18 provoacă
limitele limbajului, îmblânzește
graniţele genurilor, te ademenește
într-un Babel contemporan. Cu
nerv și personalitate, cu umor
și sarcasm, cu mituri, doctrine
și realităţi de astăzi. Des-face
și re-face lumea după propria
viziune – inconfundabilă, deja,
căci o zărești pe scriitoare în
spatele fiecărui spaţiu gol. După
o copilărie cu multe hopuri și
complicaţii (inclusiv medicale),
Teo începe să înţeleagă, treptat,
că nu e ca ceilalţi. Pleacă la studii
din Regali în Mirodeni, apoi le
continuă la Cartonaţi și, de acolo,
călătorește (aproape) încontinuu,
de la Sfârșiţi la Imperali & more.
Cu fiecare oraș/ ţară/ continent,
cu fiecare experienţă, lucrurile
se accelerează și o iau razna,
atât pe plan personal – iubiri,
abuzuri, căsătorie, suferinţă,
supravieţuire –, cât și profesional.
Minte spectrală, culturală
și spirituală, preschimbări
t ulburătoare, avent uri și
descoperiri finale frapante, astea
sunt „ingredientele“ unui roman
extra-ordinar.
Editura Nemira,
208 pagini, 34,99 lei

124 PSYCHOLOGIES ROMÂNIA MAI 2021


SPIRITUALITATE
Cartea tibetană a
vieţii şi a morţii
RIGPA
Traducere de Walter
Fotescu
În această carte de actualitate,
Sogyal Rinpoche se con­
centrează asupra felului cum
trebuie înţeleasă adevărata
semnificaţie a vieţii, cum să
acceptăm moartea şi cum să-i
ajutăm pe muribunzi şi pe cei
morţi. Moartea este o parte
naturală a vieţii cu care toţi va
trebui să ne confruntăm, mai
devreme sau mai târziu. După
părerea mea, există două moduri
în care o putem aborda cât timp
suntem în viaţă. Putem opta fie
s-o ignorăm, fie să înfruntăm
perspectiva propriei noastre
morţi şi, reflectând limpede
asupra ei, să încercăm să
reducem la minimum suferinţa
pe care o poate aduce. Totuşi,
în niciunul din aceste moduri
nu o vom învinge. Ca budist,
eu consider moartea un proces
normal, o realitate de care sunt
conştient că va apărea atât timp
cât rămân în existenţa aceasta.
Tind să mă gândesc la moarte
ca la schimbarea unor haine
învechite şi uzate, mai degrabă
ca la un sfârşit irevocabil.
Editura Herald,
480 pagini, 57 lei
DEZVOLTARE PERSONALĂ
Regândește: forţa
cunoașterii lucrurilor
pe care nu le cunoști
Adam Grant
Traducere de Dan Crăciun
Cu idei îndrăzneţe și argumente
r ig u roa se, Ad a m G r a nt
cercetează modul în care putem
gusta plăcerea de a ne înșela,
în care putem introduce nuanţe
în discuţiile controversate și în
care putem edifica școli, locuri
de muncă și comunităţi de
oameni care continuă să înveţe
toată viaţa. Veţi afla cum câștigă
disputele un campion internaţional
de dezbateri, cum îi determină
un muzician negru pe adepţii
supremaţiei albe să renunţe
la ură și cum îi convinge un
consultant în materie de vaccinuri
pe niște părinţi îngrijoraţi să-și
imunizeze copiii. Regândește
dezvăluie faptul că nu trebuie să
credem tot ceea ce ne trece prin
minte ori să internalizăm tot
ceea ce simţim. Este o invitaţie
să renunţăm la concepţiile care nu
ne mai sunt de folos și să preţuim
flexibilitatea mintală mai mult
decât consecvenţa prostească. În
vreme ce cunoașterea înseamnă
putere, a ști ceea ce nu cunoaștem
înseamnă înţelepciune.
Editura Publica,
392 pagini, 55 lei
Acţionează și
gândește ca James
Bond
Stéphane Garnier
Traducere de Carmen
Ionescu
Ce ne poate învăţa agentul
preferat al Majestăţii Sale
pentru a ne fi de folos în viaţa de
zi cu zi? Convingător, șarmant,
flegmatic și cu un dezvoltat simţ
al umorului, James Bond este
un personaj iconic care nu se
demodează niciodată. Cel mai
celebru spion al planetei are
atâtea lucruri să ne înveţe din
felul lui de a fi, de a acţiona
și de a gândi! Deopotrivă
charismatic și sensibil, James
Bond este orice altceva, mai
puţin un tip nemilos și fără
suflet. Rămâne mereu fidel
principiilor și valorilor în
care crede. Seducător și loial,
își păstrează autocontrolul în
orice împrejurare... ceea ce nu-l
împiedică să se și dezlănţuie
câteodată! Daţi-i voie lui James
Bond să vă inspire în fiecare
zi în relaţiile profesionale, de
prietenie și de familie pe care
le aveţi, și lăsaţi-vă ghidat de
el. Este un consilier extrem de
eficient!
Editura Niculescu,
248 pagini, 29,90 lei
125 PSYCHOLOGIES ROMÂNIA MAI 2021
ÎN BIBLIOTECĂ
MEMORII
Ca o piatră în rîu
Mauro Corona
Traducere de Cerasela
Barbone
Ca o piatră în rîu este cel
mai autobiografic roman al
lui Mauro Corona. În parte
bildungsroman, în parte
căutare a sensului existenţei,
cartea urmăreşte destinul
unui sculptor în lemn pasionat
de scris şi de alpinism.
Devenit sculptor recunoscut,
protagonistul romanului
îşi trăieşte viaţa urmărit de
traumele copilăriei, la care
se adaugă în chip straniu
păcatele strămoşilor. Brutal,
alcoolic, pasionat de escalade
pe munţi, el cunoaşte succesul
după multă trudă doar pentru
a se retrage în ultimii ani de
viaţă într-o cabană de munte
ce seamănă foarte bine cu casa
copilăriei. Aici trăieşte o iubire
tomnatică şi misterioasă şi tot
aici se confruntă cu o taină ce îl
bântuie până la moarte. O carte
ce degajă o tensiune uneori
aproape insuportabilă, Ca o
piatră în rîu este şi o meditaţie
asupra destinului, cu o poveste
care alunecă imperceptibil în
fantastic.
Editura Polirom,
216 pagini, 34,95 lei
 ÎN BIBLIOTECĂ
ȘTIINŢĂ
Despre timp și apă
Andri Snær Magnason
Traducere de Irina
Dubsky
Dacă previziunile oamenilor
de ştiinţă cu privire la viitorul
oceanelor, al atmosferei,
al sistemelor climatice, al
gheţarilor şi al ecosistemelor
din zona litorală se vor dovedi
corecte, atunci va trebui să ne
întrebăm ce cuvinte ar putea
cuprinde aceste probleme de
o asemenea amploare? Prin
prisma cărei ideologii ar putea
fi abordate? Cum să ne stăvilim
aceste dorinţe, consumerismul
şi materialismul care ameninţă
să copleşească biosistemele
fundamentale ale planetei?
Secolul XXI va fi martorul
unor schimbări fundamentale
în natura apei de pe planeta
noastră. Schimbări care se
petreceau într-o sută de mii de
ani se desfăşoară acum într-
un secol. O asemenea viteză
ţine de domeniul mitologiei;
influenţează toată viaţa de pe
Pământ, rădăcinile a tot ce
gândim, alegem, producem
şi credem. Are un impact
asupra tuturor celor pe care îi
cunoaştem şi îi iubim.
Editura Litera,
320 pagini, 49,90 lei
126 PSYCHOLOGIES ROMÂNIA IULIE-AUGUST 2021
PSIHOLOGIE
Cum am învăţat să
înţeleg lumea
Hans Rosling, Fanny
Härgestam
Traducere de Andreea Călin
Cartea de memorii a lui Rosling
ne poartă de la copilăria petrecută
într-o familie din clasa muncitoare
din Suedia de după război, prin anii
în care a fost doctor într-o clinică
de urgenţă din Mozambic până la
munca din Liberia în avanpostul
de luptă cu epidemia de Ebola din
2014. Ne împărtășește experienţa
de a încerca să deslușească mistere
medicale în timp real, în vreme ce
el și alţii se străduiau să înţeleagă
începutul epidemiilor de boli
ciudate și mortale, fără timp de
pierdut și cu cele mai restrânse
resurse. În colaborare cu jurnalista
suedeză Fanny Härgestam, Hans
Rosling a scris această carte cu
aceeași bucurie de a povesti care
făcea ca toată lumea să îl asculte
când vorbea. Nimic nu poate fi mai
valoros azi decât vocea și spiritul
acestui om remarcabil, a cărui
poveste de viaţă ne aduce aminte
de importanţa știinţei și de nevoia
de a privi lumea cu generozitate,
o minte curioasă și ochii larg
deschiși.
Editura Publica,
288 pagini, 49 lei
Ştiinţa încrederii
John Gottman
Traducere de Andreea
Vrabie
O abordare știinţifică asupra
iubirii, din care aflăm care este
fundamentul unei relaţii de cuplu
sănătoase și durabile. Un text
esenţial atât pentru terapeuţi,
cât și pentru toţi cei care aspiră
să își înscrie povestea în durată,
de la cel mai reputat cercetător
american în domeniul relaţiilor
de cuplu. Gottman și echipa
sa au dus relaţia de cuplu în
laborator, au studiat-o și au ajuns
la concluzia că încrederea este
acel element-cheie, cuantificabil,
a cărui prezenţă sau absenţă
poate conduce la înflorirea sau,
dimpotrivă, la erodarea iubirii.
Acordul emoţional, spune el, este
acela care poate regla climatul
afectiv dintr-un cuplu, iar teoria
pe care o construiește în jurul
acestui concept este menită
să îi ajute pe parteneri să se
reconecteze unul cu celălalt, să
își redobândească respectul, să își
arate afecţiunea și să canalizeze
energiile conf lictului spre
consolidarea unei relaţii reușite.
Editura Curtea Veche,
512 pagini, 70 lei
ISTORIE
Istoria artei
E. H. Gombrich
Traducere de Nicolae
Constantinescu
În lumea întreagă, cititorii
de toate vârstele şi de toate
tipurile au văzut în prof.
Gombrich un adevărat
maest r u care îmbină
cunoaşterea şi înţelepciunea
cu talentul unic de a-şi
exprima deschis dragostea
profundă pentru operele
de artă pe care le descrie.
Istoria artei îşi datorează
popularitatea caracterului
direct şi simplu al scrierii,
precum şi priceperii autorului
de a expune o naraţiune clară.
Scopul său este acela de „a
aduce o oarecare ordine, o
anumită claritate în mulţimea
de nume proprii, date şi
stiluri care complică puţin
lucrările mai specializate”.
Dator ită cunoştinţelor
despre psihologia artelor
vizuale, Gombrich ne face
să vedem istoria artei ca pe
o „înlănţuire neîntreruptă de
tradiţii încă vii, care leagă
arta epocii noastre de aceea
din vremea piramidelor”.
Editura ART,
701 pagini, 165 lei

PSIHOLOGIE
Puterea lucrurilor
mici
Rick Hanson
Traducere de Smaranda
Nistor
Aceasta este o carte de
exerciţii foarte simple pe
care le poţi transforma
în obiceiuri, în principal
mentale, care îţi vor susţine
și spori sentimentul de
siguranţă, stima de sine,
rezilienţa, eficacitatea,
starea de bine, luciditatea
și pacea suf letească. La
prima vedere, ai putea fi
tentat să subestimezi forţa
acestor exerciţii aparent
foarte simple. Dar ele
îţi vor modifica treptat
creierul prin ceea ce
numim neuroplasticitate –
capacitatea creierului de a
se modifica în funcţie de
experienţe. E vorba despre
a te impregna de tot ce e bun,
de a-ţi proteja creierul, de
a te simţi mai în siguranţă,
de a-ţi domoli anxietatea în
privinţa imperfecţiunilor, de
a te refugia și de a-ţi umple
golul din inimă.
Editura Paralela 45,
224 pagini, 35 lei
învață să spui nu !
Îmblânzirea
singurătăţii
Jean-Michel Quinodoz
Traducere de Diana Alina
Ene
Singurătatea are două feţe: ea
poate fi o sfătuitoare letală,
însă, atunci când o îmblânzim,
singurătatea poate deveni o
prietenă extrem de preţioasă.
Dar putem oare îmblânzi
singurătatea? O putem oare
preface într-un autentic mijloc
de comunicare cu sine și cu
celălalt? În această carte, Jean-
Michel Quinodoz, psihanalist
cu practică privată și psihiatru
consultant la Departamentul
de Psihiatrie al Universităţii
din Geneva, arată felul în
care poate fi trăită experienţa
singurătăţii și cum se poate
ea transforma în cadrul
experienţei psihanalitice, ca
și felul în care se realizează
tranziţia de la un sentiment
adesea ostil și deznădăjduit de
singurătate înspre o singurătate
îmblânzită, temelia încrederii
în comunicarea cu sine și cu
celălalt.
Editura Trei,
în curs de apariţie
DEZVOLTARE PERSONALĂ
exerciții
France Brécard
învață să
spui NU!
50 de exerciții
practice
Învaţă să spui NU!
France Brécard
Traducere de Dorina Oprea
Altruismul și generozitatea
te transfor mă adesea în
ţinta perfectă a celor care au
mereu nevoie de câte ceva?
Nu poţi refuza pe nimeni, din
compasiune ori din vinovăţie, de
teamă că nu vei mai fi apreciat
sau ca nu cumva să ratezi o
oportunitate? Ai sentimentul că
se profită de buna ta credinţă?
Dacă te regăseşti în situaţiile de
mai sus, atunci trebuie să înveţi
să spui și NU. NU: un cuvânt cu o
forţă uriașă, prin care îţi exprimi
ferm poziţia, încă de la început.
Vrei să nu mai accepţi tot ceea
ce ţi se cere? Vrei să nu mai cauţi
cu orice preţ recunoașterea? Vrei
să nu mai acumulezi frustrări?
Vrei să îţi schimbi convingerile
interioare? Vrei să ai relaţii mai
sănătoase? Vrei să te afirmi? Vrei
să eviţi conflictele? Îţi propunem
50 de exerciţii practice, care
cuprind teste de personalitate,
chestionare introspective și
tehnici cu ajutorul cărora vei
reuși să spui NU celorlalţi și DA
ţie însuţi!
Editura Philobia,
152 pagini, 26 lei
127 PSYCHOLOGIES ROMÂNIA IULIE-AUGUST 2021
ÎN BIBLIOTECĂ
Oricine poate avea o
relaţie fericită
Stefanie Stahl
Ce-ai zice dacă ai afla că, atunci
când doi oameni se ceartă, de fapt,
conflictul nu e declanșat de doi
adulţi cu o conștiinţă de sine solidă,
ci de copiii aflaţi în fiecare dintre
ei? Fie că avem probleme legate
de încrederea în forţele proprii,
ne îndoim că partenerul, șeful sau
noua cunoștinţă ne place cu adevărat
sau avem adesea dificultăţi în a
relaţiona, motivul este că asociem
amintiri urâte sau chiar traumatice
cu perioada copilăriei. Dar cum
să ne redobândim încrederea?
Psihoterapeuta Stefanie Stahl e
de părere că abia când vom face
cunoștinţă cu copilul din noi și ne
vom împrieteni cu el, ne vom da
seama ce năzuinţe și răni profunde
avem înăuntru. Atunci vom putea
accepta această parte rănită a
sufletului nostru și o vom vindeca.
Cu ajutorul exerciţiilor practice pe
care le propune autoarea, îţi vei alina
rănile sufletești, îţi vei descoperi
resursele și vei afla răspunsuri
la întrebările pe care ţi le-ai pus
întotdeauna.
Editura Litera,
320 pagini, 49,90 lei
 ÎN BIBLIOTECĂ
DEZVOLTARE PERSONALĂ
Bucuria lui X
Steven Strogatz
Traducere de Walter
Fotescu
Cei mai mulţi dintre noi studiem
matematica la şcoală şi uităm
în curând cea mai mare parte
din ceea ce am învăţat. Dar
matematica joacă un rol neîncetat
în viaţa noastră, indiferent dacă
o ştim sau nu. În Bucuria lui x,
Steven Strogatz îşi extinde seria
de articole de succes din New
York Times pentru a explica
ideile importante ale matematicii
cu răbdare şi claritate, cu
inteligenţă, cu perspicacitate şi
cu ilustraţii foarte sugestive. Fie
că ne învaţă cât de des ar trebui
să ne răsturnăm salteaua pentru a
obţine o durată maximă de viaţă
a acesteia, fie că explică modul
în care Google caută pe internet
sau stabileşte cu câţi oameni ar
trebui să ne întâlnim înainte de a
ne căsători, Strogatz arată cum se
conectează matematica la fiecare
aspect al vieţii. Discutând despre
cultura pop, medicină, drept,
filosofie, artă şi afaceri, Strogatz
este profesorul de matematică
pe care ţi-ai fi dorit să-l fi avut
dintotdeauna.
Editura Herald,
304 pagini, 49,50 lei
128 PSYCHOLOGIES ROMÂNIA IULIE-AUGUST 2021
Ministerul
Bunului-simţ
Martin Lindstrom
Traducere de Ianina
Marinescu
În timpul pandemiei de COVID-19,
serviciile de securitate din
aeropor t u r i le-au per mis
pasagerilor îmbarcarea cu cantităţi
nelimitate de dezinfectant pentru
mâini, dar au menţinut limita
de 100 de mililitri pentru toate
celelalte lichide. Ai nevoie de o
drujbă ca să-ţi scoţi din ambalaj
noua pereche de căști. Ești la
cea de-a opta întâlnire online pe
ziua de azi, fereastra Zoom se tot
blochează și, dacă mai auzi o dată
„Nu, stai; nu, începe tu”, o să faci
o criză de nervi. Ce s-a întâmplat
cu bunul-simţ? Cum îl putem
recupera? Martin Lindstrom vine
cu multe exemple din viaţa reală
în care bunul-simţ corporativ a
fost abandonat și ne oferă planul
său ingenios de a reda logica –
și decenţa – acelor companii și
persoane care au cea mai mare
nevoie de ele. Lectură obligatorie
pentru managerii din ziua de azi,
dar și pentru angajaţi, Ministerul
Bunului-simţ este amuzantă,
antrenantă și extrem de practică.
Editura Publica,
256 pagini, 49 lei
ROMAN
Efectul de undă
Aurora Liiceanu
Admirator al lui John Singer
Sargent, cunoscutul scriitor
britanic Julian Barnes s-a dus
să vadă o expoziţie a artistului
american la National Portrait
Gallery. Portretul unui bărbat
cu haină roșie i-a plăcut atât
de mult, încât a vrut să afle
cine a fost el și de ce a ales
Sargent să-l imortalizeze. Așa
s-a născut o minunată carte,
care a ajuns bestseller. Pornind
de la această poveste, Aurora
Liiceanu arată cum în viaţa
unora dintre noi există mici
întâmplări aparent lipsite de
importanţă, dar care ajung să
schimbe destine. Autoarea ne
face cunoștinţă cu Samuel-
Jean Pozzi, cel care l-a
fascinat pe Julian Barnes, un
medic eminent, un om cu o
personalitate excepţională și
cu un destin pe măsură, și îi
pune în paralel povestea cu
cea a celebrei actriţe Sarah
Bernhardt. Deși aveau firi
foarte diferite, cei doi au trăit
o poveste de dragoste, care s-a
transformat cu timpul într-o
prietenie pe viaţă.
Editura Polirom,
208 pagini, 29,95 lei
STORYTELLING
Grădina cu povești
de leac
Monica Daniela
Găitănaru
Poveștile au capacitatea
uimitoare de a găsi, dincolo de
toate hăţișurile minţii noastre,
drumul tainic spre copilul
interior lăsat cândva în urmă.
Acest copil încă așteaptă
ghemuit într-un colţ de suflet
să ne atingem măreţia și să
devenim acei adulţi suficient
de puternici și de stabili care
să-l poată lua înapoi în inima
lor, pentru a-i alina durerile,
spaimele și neputinţele, și care
să poată primi în schimb de la
el toată creativitatea, bucuria,
lejeritatea și seninătatea
jocului, curiozitatea de a
explora și miracolul libertăţii
pe care un copil sănătos sau
însănătoșit le poate aduce
cu sine. Poveștile sunt scrise
din bucuria de a împărtăși,
purtând în ele seminţe de
zâmbet, de lacrimi, de duioșie,
de mângâiere, de freamăt, de
solidaritate, de raze calde
și murmur de inimi ce se
deschid.
Editura Niculescu,
64 pagini, 34,90 lei

PSIHOLOGIE
Puterea voinţei
Roy F. Baumeister,
John Tierney
Traducere de Ianina
Marinescu
Voinţa este un element esenţial
pentru sănătatea mentală.
Astăzi, când tentaţiile sunt mai
multe ca oricând, cu toţii avem
nevoie de o abordare actuală
a acestui subiect. Trebuie să
fim conștienţi de faptul că
putem deţine controlul și să ne
educăm autocontrolul pentru
a ne putea bucura pe deplin de
traiul într-o societate atât de
complexă. Ghidul alcătuit de Roy
Baumeister și John Tierney este
soluţia ideală pentru oricine își
dorește să preia controlul asupra
propriei vieţi, luând cele mai
potrivite decizii și depășind toate
problemele cu care se confruntă
cetăţenii societăţii de azi. În acest
scop, cei doi autori trec în revistă
cele mai importante certitudini
știinţifice descoperite în ultimele
decenii, desprinzând cele mai
utile concluzii și lecţii pe care
ar trebui să le învăţăm pentru a
duce o viaţă împlinită.
Editura Paralela 45,
272 pagini, 40 lei
ROMAN
Secretele Parisului
Natasha Lester
Traducere de Gabriela Badea
Anglia, 1939: Surorile Penrose sunt
cum nu se poate mai diferite. Skye
pilotează avioane, cu mult curaj, iar
Liberty îi critică fiecare mișcare.
Chiar dacă femeile nu sunt primite
în Forţele Aeriene Regale Britanice,
Skye e hotărâtă să contribuie la
câștigarea războiului. Când se
reîntâlnește cu sufletul ei pereche,
Nicholas, bucuria e de scurtă
durată, fiindcă acesta e logodit cu
o misterioasă franţuzoaică.
Paris, 1947: Creatorul de modă
Christian Dior își lansează prima
colecţie strălucitoare, într-o lume
secătuită de război. Primul său
parfum – Miss Dior – îi e dedicat
surorii sale, Catherine, care s-a
împrietenit cu Skye în Rezistenţa
Franceză.
În zilele noastre: Kat Jourdan este
uluită să găsească o nepreţuită
colecţie vintage de rochii Dior, în
cabana bunicii sale. Pe măsură ce se
afundă în misterele trecutului, Kat
descoperă o femeie fascinantă și o
poveste de dragoste unică.
Editura Nemira,
544 pagini, 39,99 lei
ÎN BIBLIOTECĂ
DEZVOLTARE PERSONALĂ
NU TE LĂSA MANIPULAT!
Maria-Dolorès Sanchez
exerciții
Tot deodată
Bill Nye
Tot deodată este în primul
rând o autobiografie. Bill
Nye se întoarce în timp
până în copilărie, când
s-a îndrăgostit de știinţă
și a descoperit că poate fi
și o delectare spirituală,
și un lucru foarte practic
care, cel puţin o dată,
i-a salvat viaţa. Cu stilul
său amuzant de a aborda
problemele, aerul nonșalant
și nelipsitul papion, BILL
NYE este eroul oricărui
tocilar. Mai mult, datorită
unora ca el, a fi tocilar e în
ultima vreme un motiv de
mândrie. Să aparţii acestei
tagme, din care au făcut
parte nume ilustre precum
Newton și Einstein, e o
dovadă de curaj, fiindcă nu‑i
ușor să scapi de fascinaţia
unor teorii ispititoare, dar
neverificate. Uneori trebuie
să depui eforturi uriașe ca
să ajungi la adevăr, iar
acesta ar putea… să nu-ţi
convină.
Editura Curtea Veche,
în curs de apariţie
129 PSYCHOLOGIES ROMÂNIA IULIE-AUGUST 2021
exerciții
Maria-Dolorès Sanchez
nu te lăsa
manipulat !
50 de exerciții
practice
Nu te lăsa manipulat!
Maria-Dolorès Sanchez
Traducere de Renata
Ungureanu
Învaţă să recunoşti persoanele
cu profil de pervers narcisic și
să te protejezi de ele, apelând
la tehnici de contramanipulare,
prin care să conștientizezi și să
adopţi noi comportamente. Cu
ajutorul contramanipulării, îţi vei
adapta în permanenţă discursul
la cel al manipulatorului: uneori
umorul poate fi de folos – sau
ironia –, iar alteori refuzul
răspicat este cel mai indicat.
Cuvintele alese pentru a oferi o
replică sunt importante, pentru
că ele transmit propria stare de
spirit. Ele nu apar însă spontan
în contextul unei comunicări
dificile, indicat fiind să știi
dinainte ce vorbe să folosești.
Dacă te vei familiariza cu
tehnica de contramanipulare,
te vei exprima cu tot mai
puţine ezitări, vei da dovadă de
stăpânire de sine, te vei adapta
mai ușor în diferite situaţii și vei
prelua controlul asupra propriei
vieţi.
Editura Philobia,
104 pagini, 26 lei
 PLANETA PSY

Psihoterapia jungiană
să devii ceea ce ești
Pare un paradox, la prima vedere: cum să devii ceea ce ești?
Odată cu creșterea și dezvoltarea noastră, noi ne formăm, dar, în
același timp, ne și deformăm, ne mulăm pe așteptările celorlalţi, intrăm
în jocul social cu preţul individualităţii noastre, sacrificându-ne, poate,
autenticitatea. Ajungem să fim departe de noi înșine, uneori atât de
departe încât pare o prăpastie de netrecut și nu ne mai regăsim.

D E I L I N C A B Ă L A Ş

P
oate mai mult decât orice altă
formă de psihoterapie, cea jungiană
ne încurajează să
„devenim ceea ce
suntem”, să ne (re)
descoperim esenţa,
unicitatea. Tot acest travaliu de
redescoperire de sine, Jung îl
numește proces de individuare. Nu
e vorba despre un mod individualist
de a trăi și de a înţelege lumea, o
îngustare a conștiinţei (ca atunci
când totul este raportat la sine), ci,
dimpotrivă, înseamnă atingerea unui
potenţial sădit în interiorul nostru ILINCA BĂLAŞ
Psihoterapeut analist
care ne permite să ne dezvoltăm și
să ne lărgim conștiinţa de sine și să
integrăm părţi din noi înșine mai puţin cunoscute
sau complet străine. Jung spune că „fiecare viaţă are
un potenţial; dacă acel potenţial nu este îndeplinit,
viaţa a fost irosită”.
Psihicul: un război sau o simfonie?
În afara procesului de individuare, care este
firul roșu al psihoterapiei jungiene,
viziunea pe care Jung o are asupra
psihicului uman este că acesta este
alcătuit din mai multe straturi, ca foile
de ceapă, pornind de la cel personal,
al cărui centru este Eul sau conștiinţa,
mergând către cel colectiv și arhetipal,
acestea fiind dimensiunile mai adânci
pe care le avem în comun cu toţii, ca
și când am fi conectaţi împreună la o
mare reţea, cea a omenescului.
Întregul personalităţii noastre
este Sinele, care iniţiază și conduce
procesul nostru de a ne individua sau
a ne individualiza de ceilalţi, devenind noi înșine,
rămânând totodată conectaţi la reţea, sau, mai simplu
spus, să devenim diferiţi, unici, fiind în același timp
și asemănători. Un paradox, din nou.

130 PSYCHOLOGIES ROMÂNIA IULIE-AUGUST 2021

 Jung vede omul ca o fiinţă complexă și paradoxală, vreo reacţie, ambele se transformă”. Aceasta este
având aspecte contradictorii pe care poate ajunge să alchimia relaţiei terapeutice.
le integreze și să le ţină în echilibru și armonie.
Spre exemplu, avem cu toţii o latură feminină a Spre deosebire de psihanaliza clasică în care
personalităţii, numită Anima, care ţine de emoţii s‑a vorbit multă vreme, mai ales la începuturi, de
și relaţii, dar și o latură masculină, Animusul, care „neutralitatea” terapeutului, în analiza jungiană
este partea noastră raţională, logică, acţională. poziţia terapeutului este una de participare și
Avem un teritoriu psihic tenebros, numit Umbră, implicare emoţională; în cabinet are loc un schimb
care corespunde acelei părţi din psihicul nostru pe emoţional, sufletesc, uman care este o experienţă
care o cunoaștem mai puţin sau deloc, pe care o formatoare. Ea devine un reper
repudiem și/ sau care conţine defecte, slăbiciuni ale intern pentru un mod de
noastre, trăsăturile greu de acceptat. Avem relaţionare sănătos atât cu
o imagine pe care o arătăm celorlalţi, sine, cât și cu ceilalţi.
numită persona, de asemenea, avem
niște imagini parentale înăuntrul Oamenii se tem adesea
nostru. în terapie că dacă le va fi
mai bine cu ei înșiși nu
Toate aceste aspecte vor mai avea nevoie de
care ne compun și relaţiile cu ceilalţi, că
interacţionează în se vor izola în lumea
interiorul nostru lor, că vor deveni sau
pot fi un război vor fi consideraţi
sau o simfonie. egoiști – pentru că
Ele pot deveni un procesul terapeutic
adevărat câmp este un proces
de luptă atunci de (re)centrare
când se af lă asupra sinelui
în conflict, dar și pot fi etape,
ne pot îmbogăţi într‑adevăr, în care
dacă reușim să ieșirea din niște
le conștientizăm, scheme disfuncţionale
să le înţelegem, poate fi trăită ca o
să le ţinem laolaltă pierdere sau chiar poate duce
într‑un întreg. Am la pierderea efectivă a unor relaţii
putea să le vizualizăm ca sau a unor dinamici relaţionale. De
pe o orchestră în care fiecare fapt, în urma unui proces terapeutic
instrument își cântă partitura, iar temeinic, persoana devine mai
event ualele dizar monii capabilă să se angajeze în
participă în felul lor la viaţă și în relaţii, să fie mai
melodia de ansamblu. prezentă, mai conștientă.

Relaţia terapeutică Spunea Freud că omul

Un alt element important
al psihoterapiei jungiene este
relaţia terapeutică. Ea este motorul
terapiei. Atunci când funcţionează, devine o relaţie
transformatoare, o întâlnire și o conexiune în urma
căreia ambii participanţi ies transformaţi. Și insist pe
această idee. Transformarea nu este unilaterală, ea
merge în ambele sensuri. Jung spunea că „întâlnirea
dintre două personalităţi este asemănătoare
contactului dintre două substanţe: dacă există
în urma terapiei (re)dobândește
capacitatea de a munci și de a iubi. La un nivel
mai adânc poate de a accepta și iubi viaţa așa cum
este ea, „cu de toate”,„amor fati” al lui Nietzsche.
Mitul lui Chiron
Imaginea care surprinde cel mai bine esenţa
relaţiei terapeutice sau a celor din „helping
professions” (meseriile care îi ajută pe ceilalţi,
engl., n.red.) ‑ medici, psihologi, psihoterapeuţi,

131 PSYCHOLOGIES ROMÂNIA IULIE-AUGUST 2021

 PLANETA PSY
asistenţi sociali ‑ este cea a vindecătorului rănit,
pe care o regăsim în mitul lui Chiron ‑ un centaur
din mitologia greacă (căruia îi corespunde semnul
Săgetătorului din astrologie), jumătate om, jumătate
cal. Chiron, abandonat de mama lui la naștere din
cauza diformităţii sale și în ciuda/ sau datorită
acestor traume – monstruozitatea și abandonul ‑,
învaţă arta vindecării de la zeul Apolo. Dar, într‑o
zi, Chiron este rănit la genunchi de o săgeată otrăvită
a lui Hercule și se străduie, dar nu reușește, să își
vindece rana. Fiind nemuritor, rana nu i se poate
vindeca niciodată, așa că alege să renunţe la nemurire
pentru a scăpa de suferinţă, un pact în favoarea vieţii
pe care alege să o trăiască.
Concluzii: cel rănit ajunge să „vindece” (deși
termenul e discutabil). Chiron plătește un preţ pentru
a se vindeca de rana sa și anume: nemurirea. Care
este preţul pe care îl plătim fiecare din noi pentru a ne
vindeca rănile noastre? Suntem dispuși să o facem?
Pentru că, de multe ori, ele ne aduc și niște beneficii
nebănuite la care nu vrem/ putem să renunţăm și pe
care nici măcar nu le (re)cunoaștem pe de‑a întregul.
Ca vindecători, există și riscul de a ne proiecta
pe noi înșine în celălalt – de unde și necesitatea
ca terapeutul să fi parcurs propriul proces de
132 PSYCHOLOGIES ROMÂNIA IULIE-AUGUST 2021
individuare, să își cunoască vulnerabilităţile și să
înţeleagă unde se termină el și unde începe celălalt.
Prefer imaginea lui Chiron, în complexitatea și
profunzimea ei, faţă de „mitul Salvatorului”, despre
care se vorbește, adesea, ca fiind un resort al acestor
profesii. Un resort și totodată o capcană, fiindcă de
multe ori poziţia Salvatorului este una de putere, pe
când cea a lui Chiron presupune o cunoaștere din
interior a suferinţei și, într‑un fel, și o renunţare.
Motivaţiile de a deveni psihoterapeut sunt variate
și personale, dar, dacă ne uităm în profunzime, ele
par să aibă o rădăcină comună, una foarte adâncă,
și aceasta este suferinţa. Într‑un fel sau altul, ca
să poţi îndura atâta suferinţă la ceilalţi, ca să poţi
să îi înţelegi, să îi conţii, trebuie să fii pe un teren
familiar, trebuie să îţi fie cunoscute atât suferinţa,
cât și depășirea ei – trebuie să fi parcurs tu însăţi/
însuţi întreg procesul.
Psihoterapia jungiană ne invită să ne cunoaștem
și să ne explorăm, să creștem atât „în jos”, în
profunzime, cât și „în sus”, pe culmile fiinţei noastre..
În măsura în care ne înţelegem pe noi înșine, îl
putem înţelege pe celălalt și putem înţelege viaţa,
în genere. 
 ȘEDINŢA DE
TERAPIE

Terapia
prin artă
Pictăm pentru a deveni conștienţi de contradicţiile noastre, dansăm pentru a
reduce conflictele care ne invadează... Creaţia artistică ne permite, odată cu
apariţia terapiei prin artă, să avem acces la sentimentele noastre reprimate.

D E S T É P H A N I E T O R R E

T R A D U C E R E D E A N N E - M A R I E A N D R E I

P
entru că mulţi dintre noi ezită să apeleze
la o terapie clasică sau la psihanaliză,
terapia prin artă își câștigă din ce în
ce mai mulţi adepţi. Ea este, adesea, o
nouă șansă de a ne redobândi accesul
la sentimentele noastre și la gândurile
refulate, „deoarece ne ajută să acţionăm «ca și cum
nimic grav nu s-ar fi întâmplat», folosind o strategie
ocolitoare, o viclenie care ne permite să evităm să ne
confruntăm cu rezistenţa la schimbare“, după cum
explică Dr. Jean-Pierre Klein (L’Art‑thérapie, PUF,
colecţia Que sais‑je, 1997), psihiatru și directorul
INECAT (Institutul Naţional al Exprimării, Creaţiei,
Artei și Terapiei) din Paris.
Pe ce se bazează această metodă de psihoterapie?
Ne folosim de creaţia artistică (pictură, teatru,
dans, colaj, modelaj, fotografie, teatru de păpuși)
pentru a pătrunde în problematicile inconștiente
ale individului și a-l conduce spre o transformare
pozitivă a lui însuși, prin sine însuși. „Scopul este,
continuă Jean-Pierre Klein, să pornim, în cadrul unui
proces creativ, de la durerile pe care le simţim, de la
violenţele pe care le-am suportat, de la contradicţiile
noastre, pentru a face din toate acestea materia
unei călătorii personale. Din rău se naște astfel o
construcţie, o producţie care tinde să devină artă.“
Istoricul terapiei
Dacă Marchizul de Sade este uneori menţionat
ca precursor al metodei – datorită spectacolelor pe
care le-a regizat, în jurul anului 1800, la azilul din
Charenton și care au atras întregul Paris monden,
dornic să îi vadă pe nebuni în reprezentaţii teatrale
–, paternitatea terapiei prin artă îi este atribuită
totuși pictorului englez Adrian Hill, care s-ar părea
că a fost cel dintâi care a experimentat-o, în 1940.
Pentru că era bolnav de tuberculoză, Adrian
Hill a fost internat în sanatoriu. S-a angajat, în
timpul convalescenţei sale, să încerce o experienţă
artistică instinctivă pe hârtie care, spre marea uimire
a medicilor, i-a înlesnit o recuperare rapidă. „Dacă
este satisfăcut, spiritul creator […] este capabil să
favorizeze vindecarea în inima bolnavului“, scria

134 PSYCHOLOGIES ROMÂNIA IULIE-AUGUST 2021

el. Interesată de această abordare, Crucea Roșie
britanică a folosit-o apoi pe pacienţii săi. În 1950,
primele programe de formare în terapia prin artă
au văzut lumina zilei în Statele Unite. În Franţa,
abia în 1986, deși existau unele practici mult mai
vechi, metoda a fost recunoscută de comunitatea
știinţifică, cu prilejul unui congres internaţional.
Desfășurarea unei ședinţe
În timpul primei sesiuni de terapie prin artă,
un interviu cu terapeutul îi permite pacientului să
discute cu acesta despre disconfortul său și despre
așteptările sale. Desfășurarea ședinţelor următoare
variază în funcţie de arta aleasă, dar urmărește
același obiectiv: să dezvolte un limbaj simbolic
care să îi ofere acces la sentimentele reprimate,
pentru a le putea apoi integra în realitatea actuală.
Să ne folosim de exemplul picturii, materia cel
mai frecvent utilizată la consultaţii.
„Cel dintâi rol al terapeutului prin artă este
de a încuraja creativitatea pacientului care,
confruntat cu o foaie goală de hârtie, începe
adesea ședinţa de terapie spunând că nu știe să
deseneze, explică Ariane Walker, „art-terapeut“
și pictor. Așa că îi explic că are posibilitatea,
cu ajutorul pensulelor și acuarelelor pe care i le
ofer, să se lase în voia picturii, să-și dea drumul
mâinii fără să-și mobilizeze creierul.“ Pentru a
păcăli rezistenţa, unii terapeuţi propun o temă:
de exemplu, „cele patru elemente“, „labirintul“,
„semnătura“, „curcubeul“... Și mai rari sunt cei
care dau un model de imitat.
„În orice caz, comentează Geoffrey Troll (coautor,
împreună cu dr. Jean Rodriguez, al cărţii L’Art-thérapie,
pratiques, techniques et concepts, Ellébore, 1995), artist
și formator în art-terapie, scopul nostru este de a-i da
un impuls creativ pacientului. Suntem ghizii care îi
arată căile posibile.“ Odată ce procesul a început, rolul
terapeutului este de a încuraja pacientul să continue
sau să dezvolte – fără a-l face să se simtă judecat – o
mișcare, o formă care se repetă de la o producţie la alta
și care pare a fi semnificativă pentru el. „Intervenţia
terapeutului este discretă, spune Jean-Pierre Klein.
Se mulţumește, iniţial, să întâmpine producţiile, să le
orienteze în direcţia unei clarităţi mai mari, ceea ce nu
exclude complexitatea, pentru că nu este eficient dacă
este încântat de cea mai mică linie, de niște modele
neglijente, inimioare sau flori frumoase. A fi mulţumit
cu puţin este devalorizant pentru oricine. Funcţia art-
terapeutului este de a-l împinge pe pacient, cu mare
prudenţă, către o adâncime din ce în ce mai mare.“ Abia
atunci când persoana se relaxează în sfârșit și, în același
timp, renunţă la superficialitate, terapia poate continua.
În timpul ședinţei de terapie, unii oameni
experimentează așa-numite „surprize ale conștiinţei“.
„Ca prin farmec, apare semnificaţia producţiei lor,
continuă Jean-Pierre Klein. E ca și cum un adevăr
pe care l-au ţinut multă vreme secret faţă de ei înșiși
le-ar sări în ochi.“ Poate fi o amintire uitată, o emoţie
îndelung reprimată, o asociere de idei semnificativă
pentru ei… Prin urmare, art-terapeutul are o funcţie
de ascultare pentru a susţine conștientizarea în același
mod ca un terapeut clasic. Cu toate acestea, unii oameni
135 PSYCHOLOGIES ROMÂNIA IULIE-AUGUST 2021
 ȘEDINȚA DE TERAPIE
își continuă terapia fără ca vreo surpriză să apară, iar
acest lucru nu înseamnă că terapia nu progresează.
În toate cazurile, sfârșitul fiecărei ședinţe dă naștere
unui schimb verbal între practician și pacientul său.
După finalizarea producţiei sale, acesta din urmă
este așadar invitat să vorbească despre ceea ce a
simţit în timpul creaţiei, despre ce îi sugerează ea.
Pentru aceasta, terapeutul poate susţine reflecţia
adresându-i întrebări care sunt întotdeauna deschise,
pentru a nu orienta comentariile pacientului. Fiecare
trebuie să-și poată continua călătoria în ritmul său,
fără a se simţi asaltat de revelaţiile pe care nu este
încă pregătit să le audă.
„Rolul nostru, concluzionează Jean-Pierre Klein,
nu se află niciodată în explicarea originii tulburării
pacientului, în sensul că nu oferim o interpretare
a operelor lui. Este inutil să ne așteptăm la revelaţii
precum «roșu = agresivitate» sau «mișcare verticală
= falus». Asemenea scurtcircuitări brutale nu își
găsesc locul aici.“
Cui se adresează?
Evident, terapia prin artă este indicată în special
copiilor la care introspecţia este adesea dificilă,
ca și adolescenţilor, care sunt adesea refractari la
abordarea psihoterapeutică clasică. La adulţi, pe
lângă faptul că permite, în toate cazurile, accesul la
o mai bună cunoaștere a sinelui, metoda se dovedește
a fi benefică pentru persoanele care au dificultăţi în
a-și explora problema vorbind sau care, dimpotrivă,
vorbesc despre ei înșiși fără a înregistra vreodată
progrese.
136 PSYCHOLOGIES ROMÂNIA IULIE-AUGUST 2021
Art-terapia dă rezultate excelente și în cazul
pacienţilor grav bolnavi care își exprimă durerea prin
intermediul acesteia, al dependenţilor de droguri, al
deţinuţilor sau al persoanelor marginalizate pentru
care crearea unei opere induce ideea reevaluării
pozitive a lor, dar și în cazul persoanelor în vârstă a
căror creaţie răspunde, printre altele, unei nevoi de
reconstrucţie, de alcătuire a retrospectivei întregii
lor vieţi, ca o reîntregire a personalităţii lor realizată
înainte de a părăsi această lume.
Contraindicaţii
Terapia prin artă trebuie totuși evitată în cazurile
de depresie profundă sau într-o fază de mare
excitabilitate. De asemenea, nu este recomandată
persoanelor care posedă înclinaţii artistice deosebite,
deoarece sunt rare cele care sunt de acord să își pună
talentul în pericol pentru a se întâlni cu propriul
lor Eu.
Salima
Salima, în vârstă de 32
de ani, vrea să se reconecteze
cu emoţiile și creativitatea
sa. Ariane Walker, terapeut,
i-a venit în ajutor.
Prima ședinţă:
„Sunt șase camere,
explică Salima, iar noi
suntem șase copii... —
Dar eu am numărat șapte,
răspunde psihoterapeuta,
mai este și aceea pe care ai
semnat! — Așa este. Am fost
șapte fraţi. Un frate a murit
înainte ca eu să mă nasc. Nu
vorbim niciodată despre el...“
A doua ședinţă:
Salima descrie acest
desen ca o faţă, dar desenul este indescifrabil,
fragmentat, dezlânat. O linie neagră și groasă
înconjoară fiecare element, dar nu conţine sau
delimitează nicio faţă.
A treia ședinţă:
„Este un bărbat rău/ este «răul» care plânge“,
comentează Salima. Apare o schiţă a chipului, dar
încă nu are o semnificaţie. Emoţiile își fac și ele
apariţia. „Tatăl meu nu a vrut să plângem, ne-a
crescut ca pe niște băieţi.“

A șasea și ultima ședinţă:
Pentru prima dată, faţa este reconstituită. Linia,
suplă, o conţine și o limitează prin legarea ei, printr-
un singur gest, de conturul corpului. „Adorm, trebuie
să mă trezesc”, va spune ea.
Line
Line, 42 de ani: „M-am îngrijit pe mine însămi
cu ajutorului dublurii mele confecţionate din lut.“
„Am devenit interesată de terapia prin artă în
urma unui tratament pe care l-am primit pentru a mă
vindeca de cancer la sân. În timpul convalescenţei
mele, sperând să risipesc definitiv tristeţea care era
în mine, am urmat un curs de terapie prin modelaj...
Cea mai puternică experienţă a mea a fost atunci
când mi s-a cerut să modelez în lut, legată la ochi,
un personaj care să mă reprezinte. Rezultatul final
m-a îngrozit și m-a făcut să izbucnesc în plâns.
Eram slabă, corpul îmi era marcat de găuri, capul
era aproape despicat în două, această reprezentare
părea să fie imaginea clară a metastazei și a suferinţei
mele. Eram sigură că prevestea o moarte iminentă.
Art-terapeutul m-a ascultat și i-am mărturisit toate
temerile pe care le acumulasem până atunci în mine.
Știţi ce mi-a recomandat? Mi-a spus așa: «Pune
această statuie într-o cârpă umedă și du-o acasă
pentru a o face să arate așa cum îţi dorești tu.» Așa
că am refăcut-o continuu, timp de șase săptămâni. În
ritmul meu, încetul cu încetul, i-am astupat găurile,
i-am netezit asperităţile... Masarea acestei păpuși
de lut mi-a dat ocazia să am,
în mod indirect, grijă de mine.
Dar cea mai plăcută pentru
mine a fost această bucurie
care m-a cuprins pe măsură
ce personajul meu, întruchipat
de păpușă, această prelungire
a mea, își revenea.“
Ce artă să alegem?
„Art-terapia nu trebuie să
fie privită nici ca fiind ceva
prea ușor sau superficial, nici
ca un tabu“, explică Jean-Pierre
Klein. Depinde de noi să găsim
calea de mijloc, cea care ne va
permite să ne explorăm mai
bine!
Artele plastice:
Aici, opera este realizată
din „reziduuri” concrete ale problemelor individului.
Prin „metaforizarea“ lor în pictură, modelaj, colaj
sau chiar fotografie, se permite realizarea distanţării
obiective și apoi conștientizarea.
Teatrul, dansul și poveștile:
Punând corpul în situaţii ludice, aceste arte vii
fac posibilă reluarea conflictelor interne pentru că
„orice a doua oară reală este eliberarea primeia“.
Dansul reprezintă în mod simbolic contradicţiile
noastre și întărește unitatea psiho-corporală. Teatrul
îndeplinește o funcţie de purificare, precum și de de-
dramatizare. Povestea citită, mimată sau inventată
exorcizează anxietăţile, doliurile, fricile și frustrările.
Păpușile, măștile, machiajul și clovnii:
Aceste tehnici dau o „voce“ tuturor figurilor
inconștientului. Manipularea păpușilor dezvăluie
ceea ce este reprimat dându-i cuvântul, masca
favorizează înlăturarea inhibiţiilor și a instinctelor
defensive, machiajul ne confruntă cu fantasmele
noastre, iar clovnul ne încurajează să ne jucăm cu
vulnerabilităţile noastre.
Muzica și vocea:
Meloterapia este o muncă efectuată asupra
vibraţiilor și asupra corpului, prin ritm. Muzica,
dotată cu o putere excepţională de mobilizare
emoţională, încurajează astfel o reînsușire, treptată,
a propriului nostru corp, deschide canalele de
comunicare și ne dezvoltă creativitatea. 
137 PSYCHOLOGIES ROMÂNIA IULIE-AUGUST 2021
 PSIHOLOGIA
SPORTULUI

„Psiholoagă la fotbaliști”
„Fotbalul îl joci cu capul, picioarele sunt doar un instrument.”
(Andreas Pirlo). Un sportiv care, deși are un talent înnăscut, nu poate rămâne
calm în situaţiile stresante, nu se poate concentra, nu se poate auto-motiva, nu
poate face faţă eșecului sau succesului, are nevoie să lucreze asupra psihicului,
să-și șlefuiască abilităţile mentale necesare pentru atingerea potenţialului maxim.

D E C R I S T I N A M A N U E L A H Ă Z U L E A

A
șa cum sportivii se antrenează din
punct de vedere fizic, tehnic și tactic,
la fel au nevoie de antrenament și
din punct de vedere mental. Aici
intervenim noi, psihologii sportivi
- un suport în atingerea obiectivelor
lor de performanţă. Se întâmplă deseori ca așteptările
celor din jurul unui sportiv (părinţi, oficiali, sponsori
și, mai rar, antrenori) să fie nerealiste, să dorească să
obţină rezultate imediat. Dar procesul
în sine, lucrul cu partea mentală este
unul de durată. Astfel, în funcţie de
obiectivele fiecărui client, rezultatele pot
să apară mai devreme sau mai târziu.
În 2015, când am decis să lucrez
în domeniul psihologiei sportive, a
fost pentru mine o adevărată piatră de
încercare. Am început cu pași mici,
în cadrul Centrului de Excelenţă
Tricolorii - Deva, într-un program-pilot
al Federaţiei Române de Fotbal. Făceam
și consiliere individuală cu sportivii CRISTINA
din diferite alte ramuri sportive (fotbal, MANUELA
tenis, șah, karate etc). Dar, marea HĂZULEA
provocare a fost să fac parte din staff-ul Psiholog sportiv,
psiholog clinician,
echipei naţionale de juniori din cadrul consilier dezvoltare personală
Federaţiei Române de Fotbal dar și din
colectivele tehnice ale altor echipe de
juniori.
A fost la început cu atât mai interesant cu cât eram
singura femeie între atâţia bărbaţi: sportivi, antrenori,
alţi membri ai colectivului tehnic, ai celui medical,
conducerea Federaţiei etc. și chiar am fost privită ușor
sceptic, la început. Toate aceste lucruri m-au ambiţionat,
și am căutat de fiecare dată să-mi fac meseria cât mai
bine, să mă autodepășesc. Am participat cu fiecare
ocazie la cursuri de psihologie sportivă, de mental
coaching și tot ce ţine de dezvoltarea sportivului, a
celui care face performanţă dar și sport de plăcere.
Psihologia în sporturile de
grup
În grupurile de sportivi se lucrează
la consolidarea încrederii echipei, la
dinamica grupului, pentru setarea de
obiective. Este importantă și abordarea
relaţiilor diverse din jurul sportivilor:
relaţia antrenor-sportiv-părinte,
antrenor-sportiv, părinte-sportiv.
Am avut parte atât de antrenori
foarte deschiși și dispuși la dialoguri
constructive, care mi-au oferit „mână
liberă” și cu care am colaborat excelent.
În egală măsură, au fost și antrenori
care s-au temut, la început, crezând că
„rolul” meu este acela de a face alianţă
cu sportivii împotriva lui doar datorită
faptului că sportivii erau deschiși faţă
de mine și comunicam mai ușor cu ei.
De fiecare dată, însă, valorific relaţia dintre sportiv

138 PSYCHOLOGIES ROMÂNIA IULIE-AUGUST 2021

și antrenor, antrenorul fiind cel care îmbină talentele
jucătorilor, implicarea lor și determinarea lor pentru
a‑și contura cea mai potrivită strategie de joc.
Rolul psihologului sportiv în sportul de echipă este
să ajute echipa să‑și dezvolte o comunicare eficientă,
o mai bună coeziune, o mai bună „chimie”. Să creeze
împreună cu ceilalţi membri ai colectivului tehnic un
sistem de credinţe sănătos, să‑și corecteze gândurile
iraţionale, să‑și crească încrederea în sine și în ceilalţi
coechipieri. Să îi înveţe să rămână în „zonă” și să
rămână concentraţi în momentele‑cheie.
Psihologie post‑traumatică
Sportivii care au suferit accidentări sau operaţii și
au fost nevoiţi să stea departe de terenul de joc au nevoie
nu doar de recuperare fizică, ci și mentală. Îi ajut să
revină pe teren cu încredere după perioada de
recuperare. Sunt sportivi care neagă într‑un fel
faptul că ar avea nevoie să lucreze și la aspecte
ce ţin de psihic, după o accidentare care i‑a
ţinut pe margine 6‑10 săptămâni.
O parte dintre ei au deja mecanismele
formate pentru a se întoarce cu încredere pe
teren, o altă parte se întorc, dar se observă
din atitudinea lor că joacă având o frică de
accidentare. Aici intervine rolul psihologului,
de a‑l ajuta să spargă această barieră și să joace
din nou la potenţialul lui maxim.
Importanţa psihologiei sportive
A avea mentalitatea corectă – nu doar
în fotbal, ci și în orice alt sport – înseamnă
abilitatea de a face performanţă sub presiune,
lucru de o importanţă vitală.
Psihologia sportivă nu se referă la lucrul
cu sportivii „cu probleme” sau cu un comportament
anormal. Psihologul sportiv îi antrenează pe sportivi
pentru a reuși să‑și depășească barierele mentale care
îi împiedică să performeze la potenţialul lor maxim.
Învăţând și utilizând strategii de joc mental, sportivii
reușesc să‑și îmbunătăţească performanţa generală.
Mituri legate de psihologul sportiv
Am întâlnit în acești ani, mulţi sportivi care
spuneau că „nu au nevoie” să lucreze cu un psiholog sau
cu un psiholog sportiv, pentru că „nu au probleme”. De
asemenea, părinţi care spuneau: „copilul meu este un
talent înnăscut și Doamne‑ferește să ajungă să lucreze
cu un psiholog”. Sunt chiar și antrenori care nu cred
sau, mai bine‑zis, nu credeau în importanţa psihologiei
sportive, sau persoane care activează în acest domeniu,
începând cu diferiţi membri ai colectivelor tehnice,
antrenori, părinţi de sportivi, preparatori fizici sau
manageri de cluburi care încă nu acordă vreo importanţă
mentalului în sport.
A existat și încă există, în rândul antrenorilor și
sportivilor, un mit conform căruia aspectele mentale
și cele fizice trebuie tratate separat.
Sunt sportivi care cred că trebuie mai întâi să‑și
îmbunătăţească partea fizică și tehnică și apoi să‑și
perfecţioneze jocul mental.
Ideea este că fizicul nu poate fi separat de mental.
Spunea odată Andrea Pirlo (fost mare jucător italian
de fotbal) că „fotbalul îl joci cu capul, picioarele sunt
doar un instrument”, de aceea sportivii trebuie să‑și
antreneze modul de gândire pentru ca să‑și maximizeze
cu adevărat performanţele. Un sportiv care, deși are
un talent înnăscut, nu poate rămâne calm în situaţiile
stresante, nu se poate concentra, nu se poate auto‑motiva,
nu poate face faţă eșecului sau succesului, are nevoie
să lucreze asupra psihicului, să‑și șlefuiască abilităţile
mentale necesare pentru atingerea potenţialului maxim.
Practicarea unui sport implică o mulţime de elemente
psihologice precum: concentrare, memorie, coordonare,
spirit de echipă, încredere în sine, motivaţie, atenţie.
De asemenea, psihologul îi învaţă pe sportivi să facă
faţă presiunii intense apărute în timpul competiţiei.
Metodele folosite adesea implică găsirea unor modalităţi
de reducere a anxietăţii de performanţă și de combatere
a epuizării psihice.
Sintagma: „Ești ceea ce gândești!” ar trebui
readaptată, nu numai în sport, sub forma: „Ești ceea
ce faci după ce gândești!”. De aceea, cei mai buni
sportivi sunt aceia care lucrează permanent pentru a se
autodepăși atât din punct de vedere fizic, cât și mental. 
139 PSYCHOLOGIES ROMÂNIA IULIE-AUGUST 2021
 SFATURILE
NOASTRE

Întrebările
voastre
1
NUȘA BUGEAC
Psihoterapeut și scriitoare
www.nusabugeac.ro

Obsesia iubirii
„După o relaţie de 10 ani, totul s-a terminat. Din zeci de motive, am ajuns la concluzia că aşa este cel
mai bine pentru amândoi. El – o fire extrovertită şi colerică, eu – exact pe dos. Însă, această despărţire
mi-a adus şi multă suferinţă. E greu să mă gândesc că nu mai suntem împreună. În fiecare dimineaţă,
când mă trezesc, am senzaţia că trăiesc un coşmar şi că în somn e adevărata mea viaţă. În fiecare zi, mă
uit la pagina lui de Facebook şi îi citesc postările zilnice. Mi-e teamă că nu o să pot scăpa de asta şi că am
ajuns obsedată de el, de ceea ce face, de cum trăieşte şi cu cine este. Nu este ok şi ştiu lucrul acesta. Mă
tem psihic, dar nu ştiu ce să fac şi cum aş putea trece peste. Am nevoie de un sfat până nu o iau razna.”
Cristina, 31 ani

Draga mea, de fapt, tu nu te-ai despărţit. Eşti încă
legată prin fire invizibile de fostul tău iubit. Ai nevoie
de, ceea ce numim noi, travaliu de doliu, despărţirea
de acea persoană. Este o modalitate prin care îţi iei la
revedere de la lucrurile şi evenimentele din care tu ai
avut de suferit şi păstrezi tot ce a fost bun şi frumos
şi ţi-a adus bucurie. Urmează apoi partea de iertare,
în care învăţăm cum să îl iertăm pe celălalt şi, pur
şi simplu, îi dăm voie, atât nouă, cât şi celuilalt, să
meargă mai departe. Ai nevoie de această despărţire
la toate nivelurile: mental şi emoţional. Pentru că
fizic, despărţirea deja s-a produs. În momentul în
care ne despărţim, rămâne un gol pentru că s-au creat
nişte obişnuinţe, s-au creat nişte aşteptări. Este nevoie
să renunţăm şi la visurile pe care ni le-am făcut
împreună, aşteptările, proiectele de viitor pe care le
aveam împreună. Acestea au nevoie să plece odată
cu fiinţa care a plecat din viaţa noastră. Se poate!
Dacă ai o întrebare, o curiozitate sau o problemă
legată de starea ta de bine (autocunoaştere, relaţii,
carieră, social etc.), scrie-i Nuşei Bugeac la adresa
salut@psychologies.ro
iar ea îţi va răspunde on-line, pe
www.psychologies.
ro/ la-taina-cu-nusa
Datele tale personale sunt confidenţiale
şi, bineînţeles, numele tău va fi înlocuit. În
fiecare ediţie selectăm o serie de întrebări şi
răspunsuri care apar în revista tipărită, pentru
ca şi alţii să se regăsească în problemele pe
care ni le-ai semnalat tu şi să primească idei
pentru a-şi găsi soluţii la problemele lor.

140 PSYCHOLOGIES ROMÂNIA IULIE-AUGUST 2021

2 Căsătoria schimbă
oamenii?
„Sunt căsătorită de 10 ani și avem împreună 2 fetiţe, de 7
și 9 ani. Nu ne mai înţelegem și astfel, ne certăm toată ziua.
Acum, el nici nu mai vorbește cu mine. Mă simt singură și
inutilă. Nu am pe nimeni aici, noi aflându-ne într-o ţară
străină. L-am iubit mult pe soţul meu, dar acum parcă nu
mai merge nimic între noi. Nu știu ce să fac. Mi-a zis să
îmi caut pe cineva care nu ţipă, că el așa vorbește și să mă
mulţumesc că nu m-a bătut până acum. Între noi nu mai
există comunicare. Sunt o fire foarte sensibilă și, deseori,
plâng atunci când mă ceartă pe mine și pe fete. Tot timpul
ne ceartă și ne critică. Ce să fac? Unde să merg? Simt atâta
ură în ochii lui, încât nu cred că mă mai iubește. Ce să fac?”
Mihaela, 42 ani

În primul rând, gândeşte-te că ai 2 copii. Copiii au nevoie de mamă, de un exemplu puternic pentru viaţa
lor. Indiferent care sunt părerile tale despre lume şi viaţă, copiii cresc cel mai bine în preajma mamei. Mama
este cea care educă, se ocupă de nevoile emoţionale şi mentale ale copiilor. Înţeleg că simţi că nimeni nu are
nevoie de tine. Poate că soţul tău nu mai are, iar suferinţa ta este mare. Totuşi, copiii tăi au o nevoie imensă de

3
tine şi, pentru că ţi-ai dorit să faci aceste 2 fetiţe, eşti responsabilă pentru ele. Asumă-ţi responsabilitatea pentru
viaţa ta şi pentru viaţa fetiţelor tale, întoarce-te spre tine şi vindecă-ţi rănile. Caută să regăseşti în primul rând
iubirea pentru tine însăţi. În cazul în care simţi că această relaţie nu mai merge, discută în primul rând cu soţul
tău, caută sprijin la un terapeut de cuplu, la un preot, dacă simţi asta, încearcă mai multe soluţii înainte de a
renunţa. Şi, în primul rând, nu renunţa la tine. Succes!

Copilul meu din ceruri

„Cu 2 ani în urmă, mi-am pierdut copilul, născându-l
mort la 9 luni. A fost un şoc imens pentru mine şi pentru
familie, dar am insistat să nu iau niciun tratament pentru
depresia de care sufeream. După un timp, a început
tensiunea dată de dureri de cap şi de inimă, ameţeli,
stare generală de rău. Sufăr enorm. Am încercat diferite
tratamente cu diferiţi medici, dar în zadar. Totul este un
vârtej în jurul meu. Nu mai suport durerile. Ce să fac?”
Maria, 27 ani

Dragă Maria, din ceea ce aud la tine este faptul că tu

încă eşti în doliu pentru copilul tău născut mort. Încă nu
ţi-ai dat voie să trăieşti sănătos şi complet, să închei acest
doliu. Ce îţi recomand este să urmezi travaliul de doliu, ai
nevoie să faci această despărţire de copilul tău. Să îl laşi
să se ducă, să te bucuri că ai fost cu el 9 luni împreună,
pentru a merge mai departe şi a te bucura de viaţă aşa cum
îţi doreşti. Ai nevoie să îţi iei la revedere de la copilul tău şi
să îl laşi să meargă în direcţia sufletului său. Mult succes! ■

141 PSYCHOLOGIES ROMÂNIA IULIE-AUGUST 2021

CURSURI. TERAPII. FORMĂRI

R etreat
ANOTIMPUL DIN INTERIOR
EDIŢIA A VII-A

Tabăra de autocunoaştere şi transformare

personală, în perioada 29 iulie - 1 august 2021,
la munte. Tabăra intensiv experienţială.

ANA MARIA ŞTEFĂNESCU

Trainer,
terapeut transpersonal,
dream teacher
0723.473.059
email:ana@drumulsprecentru.ro
www.drumulsprecentru.ro

142 PSYCHOLOGIES ROMÂNIA IULIE-AUGUST 2021

CURSURI. TERAPII. FORMĂRI

143 PSYCHOLOGIES ROMÂNIA IULIE-AUGUST 2021

 CONCURS

ABONEAZĂ-TE ŞI
CÂŞTIGĂ!
Pregăteşte-te pentru
cea mai frumoasă
vară!

Abonează-te în perioada
1 iulie - 15 septembrie 2021 şi intri automat
în tombola pentru unul dintre premiile
oferite de partenerii noştri!

NR.136 MARTIE -APRILIE 2021 ROMÂNIA NR.137 MAI 2021 ROMÂNIA

REVISTA PENTRU SUFLETUL TĂU! REVISTA PENTRU SUFLETUL TĂU

MARTIE - APRILIE 2021

NR .1 37 MAI 2 021

MARIA
LUCIA
Edit Maria
FAZAKAS
NR.136

HOHAN „Viaţa e un concert

„Eu pentru regine între Rahmaninov
vreau să creez. Și şi 3 copii”
uneori chiar reușesc.” • Psihicul și sănătatea - #TEST:
tratamentul cu ajutorul Profilul tău de
• Karmaterapia acupuncturii spiritualitate
• Irina Holdevici - • Oare mă iubea cu adevărat?
aventura interioară #CHAT • Sadhguru: Întreaga existenţă
• Suntem unici în Ce aţi învăţat
despre voi în acest
este o singură energie CITIREA
„doze normale” • Muncim pentru a trăi sau FEŢEI
an de pandemie?
• Baterile Qigong sau trăim pentru a munci? artă şi ştiinţă
„Cămașa de fier” • Divorţul pe înţelesul
copiilor

CE ȘTII SĂ FACI?
PRET:
, 24,90 LEI PRET:
, 24,90 LEI
DOSAR

Aptitudini, vocatie,
, carieră
 CE TREBUIE SĂ FACI?
Intră pe site-ul www.psychologies.ro, secţiunea SHOP şi abonează-te în
perioada 1 iulie - 15 septembrie 2021 la unul din abonamentele disponibile:
abonamentul tipărit cu 6 sau 10 apariţii livrat exclusiv prin curier. În urma
validării plăţii abonamentului selectat, vei înscris automat în tombolă!

CE POŢI CÂȘTIGA?

FITBIT FOREO Seturi

SENSE
în valoare 1.500 lei
Smartwatch-ul Fitbit Sense
te ajută să te conectezi cu
corpul tău cu instrumente
pentru gestionarea stresului,
sănătatea inimii, SpO2,
temperatura pielii şi multe
altele. Toate acestea într-un
design premium şi cu cele
mai avansate setări pentru
monitorizarea sănătăţii.
LUNA 3
în valoare 1.200 lei
FOREO LUNA™ 3 se
mândrește cu o suprafață
a periei de curățare mai
mare, cu fire mai lungi și
mai moi, dar și cu o paletă
mai largă de programe de
masaj și de posibilități de
sincronizare a aparatului
cu aplicația mobilă
FOREO For You.
cosmetice
ROGE CAVAILLÈS
în valoare de 80 lei
Seturile Roge Cavaillès au o formulă
specială pentru curățarea pielii uscate și
sensibile, îmbogățită cu unt de migdale,
ce hrănește intensiv pielea și o protejează
de uscare. Parfumul delicat, cu extracte
naturale de trandafir, combinat cu textura
sa fină face din baia sau dușul vostru o
adevărată plăcere, lăsând pielea moale,
suplă și catifelată.

În data de 16 septembrie 2021, vor fi extraşi câştigătorii tombolei în

ordinea premiilor. Verifică dacă te numeri printre câştigători în ediţia de
octombrie a revistei Psychologies şi revendică-ţi premiul prin email la adresa
salut@psychologies.ro, în termen de 30 de zile de la publicarea revistei.
Citeşte regulamentul complet al concursului pe www.psychologies.ro/abonamente.
 ULTIMUL CUVÂNT

Îţi ştiu toate timpurile, toate mişcările,

toate parfumurile
şi umbra ta, şi tăcerile tale, şi sânul tău
ce cutremur au şi ce culoare anume,
şi mersul tău, şi melancolia ta,
şi sprâncenele tale,
şi bluza ta, şi inelul tău, şi secunda
şi nu mai am răbdare şi genunchiul
mi-l pun în pietre
şi mă rog de tine,
naşte-mă.

Nichita Stănescu, Către Galateea, 1965

146 PSYCHOLOGIES ROMÂNIA IULIE-AUGUST 2021