CRIPOTOGRAFIA

CRYPTOGRAPHY
Andreea-Valentina Sandu
Student, Universitatea Națională de Apărare ”Carol I”
Abstract: Acest articol își propune să prezinte criptografia, sistemele criptografice, criptarea informației și
criptografia pe timpul războaielor.
Cuvinte cheie: criptare, criptografie, informație, comunicare, cifru.
Abstract: This article aims to introduce cryptography, cryptographic systems, information encryption and wartime
cryptography.
Key words: encryption, cryptography, information, communication, cipher.

Introducere
Până în vremurile moderne, termenul criptografie se referea aproape exclusiv la criptare,
procesul de conversie a informației obișnuite (text în clar) într-un text neinteligibil (text
cifrat). Decriptarea este inversul, trecerea de la textul cifrat, neinteligibil, în text clar.
Un cifru este o pereche de algoritmi care efectuează atât această criptare cât și decriptarea.
Modul de operare detaliat al unui cifru este controlat de algoritm și de o cheie. Această cheie este
un parametru secret (în mod ideal, cunoscut doar celor care comunică) pentru contextul unui
anume schimb de mesaje. Cheile sunt importante, iar cifrurile fără chei variabile sunt simplu de
spart și deci mai puțin utile. De-a lungul istoriei, cifrurile erau adesea folosite direct pentru
criptare și decriptare, fără proceduri adiționale, cum ar fi autentificarea sau testele de integritate.

Definiție criptografie
Criptografia este știința păstrării informațiilor în siguranță, transformându-le într-o formă pe care
destinatarii neintenționați nu o pot înțelege. În criptografie, un mesaj original lizibil de către om,
denumit text simplu, este schimbat prin intermediul unui algoritm, sau a unei serii de operații
matematice.
Criptografia este așadar știința securizării comunicațiilor, astfel încât conținutul mesajelor
schimbate între un trimițător și un receptor, să nu fie înțeles de nimeni altcineva în afara
destinatarilor.
Criptografia este o comunicare criptată, comun utilizată într-o gamă largă de aplicaţii din zona:
instituţiilor medicale, publice, private, bancare şi chiar în cele mai comune aplicaţii pe care le
folosim zi de zi: telefonie mobilă, servicii de e-mail, editoare de documente, etc.
Criptografia este definită ca fiind studiul tehnicilor matematice referitoare la aspecte de
securitatea informaţiei precum confidenţialitate, integritate, autentificarea entităţilor,
autentificarea provenienţei datelor.
Pe de o parte, criptografia nu este în totalitate matematică (chiar dacă marea ei parte este), de
exemplu criptarea cuantică face mai mult apel la cunoştinţe de fizică decât de matematică sau
implementarea criptografiei ţine mai mult de ştiinţa calculatoarelor decât de matematică. Pe de
altă parte pentru că nu ţine cont de fondul problemei. Ron Rivest a făcut o remarcă pe cât de
simplă pe atât de profundă în ceea ce priveşte criptografia şi această remarcă poate fi considerată
o excelentă definiţie a criptografiei: ”criptografia înseamnă comunicare în prezenţa adversarilor.”
Orice comentariu la adresa remarcii lui Rivest este superfluu.
Criptografie clasică
Cel mai vechi exemplu de utilizare a criptografiei a fost găsit în
unele hieroglife egiptene sculptate în monumentele antice ale Vechiului Regat (datând de acum
mai bine de 4500 de ani). Deși cu siguranță nu pot fi privite ca exemple serioase de comunicări
secrete, ele trebuie privite ca încercări de scrieri misterioase, intrigante sau extravagante făcute
de scriitori ai vremii. Există, de asemenea, alte exemple de utilizare a criptografiei sau ceva care
seamănă foarte mult: de exemplu, pe unele tablete din lut mesopotamian au fost găsite gravuri
criptate clar făcute cu intenția de a proteja informațiile raportate, poate rețete cu o anumită
valoare comercială. . Alte forme de metode criptografice antice sunt cifrele mono-
alfabetice ebraice din secolul al VI-lea î.Hr. , cum ar fi cifrul Atbash , folosit și pentru a ofensa
anumite nume din Biblie .
Criptografia are o lungă tradiție în scripturile religioase, unde foarte des a fost folosită pentru a
ataca cultura dominantă sau autoritățile politice. Poate cel mai faimos exemplu este Numărul
fiarei care apare în Apocalipsa lui Ioan : cărturarii sunt înclinați să creadă că 666 a fost un simbol
care îl indică pe împăratul Nero , vinovat de persecuții sângeroase împotriva creștinilor .
Utilizarea criptografiei în scrierile religioase ale primilor creștini s-a încheiat cu apariția
împăratului Constantin I , care s-a convertit la creștinism .
Se spune despre grecii antici că au cunoștințe despre criptografie (de exemplu, coasa de cosit,
care pare să fi fost folosită de armata Sparta ). Herodot ne vorbește despre mesaje secrete gravate
pe tablete de lemn și apoi ascunse de un strat de ceară sau tatuate pe capul unui sclav și mascate
de regresul părului. Evident, acestea nu pot fi considerate tehnici criptografice, deoarece, odată
descoperit, mesajul era direct lizibil: în aceste cazuri trebuie să vorbim pur și simplu
de steganografie . Romanii știau cu siguranță criptografia: cel mai cunoscut exemplu
este cifrul Cezar , un cifru mono-alfabetic . Criptografia era de asemenea destul de cunoscută
în India . Este chiar recomandat în Kāma Sūtra iubitorilor ca o tehnică pentru a putea comunica
fără a fi descoperit.

Sisteme criptografice
Criptografia este un set de standarde şi protocoale pentru codificarea datelor şi mesajelor, astfel
încât acestea să poată fi stocate şi transmise mai sigur. Ea stă la baza multor servicii şi
mecanisme de securitate folosite în INTERNET, folosind metode matematice pentru
transformarea datelor, în intenţia de a ascunde conţinutul lor sau de a le proteja împotriva
modificării. Criptografia vă ajută să aveţi comunicaţii mai sigure, chiar şi atunci cînd mediul de
transmitere (de exemplu, Internetul) nu este de încredere. De asemenea, se poate utiliza pentru
criptarea fişierelor sensibile, astfel ca probabilitatea de a fi înţelese de intruşi să fie mai mică.
Criptografia poate fi utilizată pentru a contribui la asigurarea integrităţii datelor, precum şi la
menţinerea lor ca secrete. Criptografia vă ajută să verificaţi originea datelor şi a mesajelor prin
utilizarea semnăturilor digitale şi a certificatelor. Cînd utilizaţi metode criptografice, cheile
criptografice trebuie să rămână secrete. Algoritmii, dimensiunea cheilor şi formatele de fişiere
pot fi făcute publice fără a compromite securitatea.

Scopul de bază al criptografiei din cele expuse mai sus se poate de evidenţiat următoarele
cerinţe faţă de criptografia modernă:

1. Confidenţialitate – asigurarea ca nimeni nu poate citi mesajul cu exceptia destinatarului.

2. Integritatea datelor – realizează protejarea datelor la alterare sau manipularea de către

persoane neautorizate. Prin manipularea datelor înţelegem procese cum ar fi inserţii,

întârzieri sau substituiri.

3. Autentificarea – presupune posibilitatea de identificare a sursei informaţiei şi a entităţii (o

persoană, un terminal de computer, o carte de credit).

4. Non-repudierea – care previne negarea unor angajamente sau acţiuni anterioare.

Există două tipuri de sisteme criptografice: simetrice (cu cheie secretă) care

folosesc aceeaşi cheie, atît la cifrarea cît şi la descifrarea mesajelor și asimetrice (cu
chei publice) care folosesc chei distincte de cifrare şi descifrare (dar legate una de
alta).

Din punct de vedere algoritmic şi al domeniului de aplicare criptografia poate fi

divizată în patru primitive criptografice: algoritmi criptografici cu cheie secretă, algoritmi
criptografici cu chei publice, semnătură digital, funcţii dispersive(rezumat).

Criptarea informației

În prima lună din 2021 WhatsApp a atras atenția asupra criptării informației mai mult decât
oricare alt demers de până acum. Cum multe componente ale vieții noastre se bazează tot mai
mult pe instrumente și servicii online e ușor de înțeles de ce oamenii care stăpânesc această
tehnologie vor fi în avangarda transformării digitale.

Criptarea, în forma ei cea mai rudimentară, există de peste 2.000 de ani, cel puțin dacă ne luăm
după detalii istorice mai mult sau mai puțin exacte. Cel mai bun exemplu e „cifrul lui Cezar”. E,
totodată, și destul de simplu: inversezi poziția unor litere din alfabet și scrii mesajul cu „noul”
alfabet.

Cifrul acesta e însă un exemplu excelent a ceea ce înseamnă criptografia: ai mesajul codat pe
care îl pot vedea și alții, dar dacă nu ai cheia de decriptare a lui nu înțelegi ce e acolo. Cifrul lui
Cezar e însă extrem de simplu și, în lumea modernă, nu oferă niciun fel de protecție. O aplicație
ceva mai modernă a lui e ROT13. Iei primele 13 caractere din alfabet și le pui după celelalte 13
caractere. Raportarea se face la 26 de caractere, pentru că atâtea are alfabetul latin. Cel românesc
folosește aceleași 26 de caractere, dar are 31 de litere (se adaugă și diacriticele ș, î, ț, ă, â).

Criptarea cât de cât modernă a pornit din 1917 și 1918 cu Edward Hebern, un american, și
Arthur Scherbius, un german. Cel dintâi a creat o mașinărie electro-mecanică al cărei scop era să
„cripteze” un mesaj prin schimbarea caracterelor. Scherbius e ceva mai popular în domeniu,
deoarece el a folosit ideea lui Hebern și-a creat Enigma, mașinăria folosită de armata germană ca
să-și ascundă conversațiile în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.

Își ascundea însă conversațiile în public, așa cum funcționează și criptarea de acum: poți vedea
că „se trimit” mesaje, dar nu le poți „citi”. Sau cel puțin așa ar trebui să funcționeze, pentru că
fiecare companie care implementează criptarea, într-o formă sau alta, o face așa cum vrea.

Criptarea de care vorbim în prezent a fost, dacă se poate spune așa, stabilizată în anii ‘40 de
Claude E. Shannon, care lucra la Bell Labs. A publicat întâi articolul „O teorie matematică a
comunicației”, care a devenit mai târziu cartea numită „Teoria matematică a comunicației”. De
aici a pornit criptografia, apoi, odată cu serviciile digitale și dispozitivele electronice a fost
adoptată, adaptată și dezvoltată.

Criptografia pe timpul războaielor

După Primul Război Mondial, Germania a implementat în 1920 un cifru poli-alfabetic electro-
mecanic complex, folosind “Enigma”, mașina care a dat numele unei celebre serii de mașini electro-
mecanice criptografice cu rotoare, utilizate pentru a genera cifruri pentru criptarea și decriptarea de
mesaje secrete.
Odată cu apariția primelor calculatoare, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, dezvoltarea
matematicii și informaticii și avansul tehnologic fără precedent, criptografia și criptanaliza au devenit
tot mai complexe, combinând teoriile matematice cu metodele de criptare cuantică și ingineria
pentru securizarea informațiilor criptate transmise astăzi prin sisteme informatice.

Ministerul Afacerilor Externe de la București a utilizat încă de la începuturile sale instituționale

cifrarea corespondenței mai importante, purtată între Centrală și misiunile diplomatice și unele oficii
consulare, prin intermediul serviciilor telegrafice publice sau al curierilor diplomatici, în funcție de
importanța informațiilor. În cazuri excepționale, precum ultimatumuri sau declarații de război, datele
cifrate se comunicau prin telefon.
Sistemul cifrului adoptat de Ministerul Regal al Afacerilor Străine al României era identic cu cifrul
utilizat de Ministerul Afacerilor Externe al Franței și Foreign Office (Ministerul Afacerilor Externe
britanic), operațiunile fiind desfășurate de Direcția Generală a Cabinetului și Cifrului, aflată în
subordinea directă a miniștrilor de externe, până la 7 noiembrie 1947, odată cu instalarea Anei
Pauker. În cadrul acestei Direcții Generale existau două direcții: Direcția Cifrului A, care avea
însărcinarea cifrarea și descifrarea comunicațiilor, și Direcția Cifrului B, care avea sarcina elaborării
propriu-zise a cifrului de stat.
Cifrul utilizat între 1921 și 1947 consta în înlocuirea prin cifre a unui număr de 100.000 de cuvinte și
expresii, care se aflau în registre de cifru (numite și dicționare de cifru), cuprinzând fiecare câte
2.000 de cuvinte și expresii aranjate în ordine alfabetică.

Schimbarea cifrului (înlocuirea cifrelor convenționale reprezentând cuvinte și expresii), se efectua

periodic, de către funcționarii Direcției Cifrului B, fiecare funcționar având în primire un registru cu
2.000 de cuvinte, pe care le înlocuia cu cifre. Lucrările laborioase de elaborare a noului cifru se
efectuau în localul Ministerului de Externe, în cea mai mare confidențialitate, tipărirea fiind executată
la Monitorul Oficial, sub paza permanentă a organelor de securitate ale vremii (la început Siguranța
Generală și, ulterior, Serviciul Secret de Informații). Deși aparent simplu, acest cifru era greu de
descifrat, fiind necesară copierea tuturor registrelor cuprinzând cele 100.000 de cuvinte și expresii,
schimbate periodic de-a lungul unui an.

Dr. Sorin Ion Zgură: România a fost încă la început interesată de acest domeniu al criptării și al rețelelor
de comunicații cuantice. Proiectul Quantec, de realizare a primului Centru național de referință în
domeniul comunicațiilor cuantice, este un pas concret în această direcție. Proiectul este realizat de un
consorțiu condus de ISS și reunește atât entități din domeniul cercetării și mediul academic – precum
Agenția Spațială Română (ROSA), Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în Informatică (ICI
București), Universitatea Politehnica din București și Academia Tehnică Militară „Ferdinand I“ – , cât și
companii private direct interesate de aplicațiile practice ale tehnologiilor cuantice de criptare. De altfel,
proiectul propus de consorțiul condus de ISS este gândit să funcționeze ca o structură deschisă, menită
să sprijine atât dezvoltarea teoretică, cât și cea aplicativă a tehnologiilor cuantice.
https://www.aut.upt.ro/~bgroza/Slides/Carte_Intro_Cripto.pdf
https://ro.wikipedia.org/wiki/Criptografie
https://www.hotnews.ro/stiri-pagini_de_cod-24611875-criptarea-informatiei-idee-veche-secol-tehnologie-
care-devenit-adevarata-mina-aur.htm
https://www.facebook.com/1707859879444258/posts/3157872531109645/