Muntii Macin

Munții Măcin sau Măcinului sunt o grupă muntoasă din Podisul Dobrogei.

Cel mai înalt varf este Varful Greci, având 467 m.

Acești munți reprezintă martorul rezidual cel mai evident al orogenezei

hercinice de la sfârșitul Paleozoicului cu aspect de inselberg (munte insulă). Ei
ocupă colțul de nord-vest, ridicându-se deasupra Ostrovului Brăilei cu peste 300-
400 m și se prelungesc sub forma unei culmi înguste deluroase (numită Pintenul
Bugeacului) până în apropiere de Galați. Acest lanț muntos principal culminează
ca înălțime în varful Tutuiatu(467 m). În prelungirea acestuia spre nord vest se află
vârful Pietrosul Mare (426 m) și culmea Pietrosu, după care înălțimile scad treptat,
ajungând la 100-170 m în apropiere de localitatea Vacareni iar în pintenul
Bugeacului, la 95 m.

Podișul Dobrogei de Nord se află sub influența condițiilor climatice cu

pronunțat continentalism și a unui relief cu o morfologie variată. Vegetația și fauna
sunt specifice zonei de stepă, silvostepă și a pădurilor de foioase.
Vegetația de stepă și silvostepă propriu-zisă e dominată de specii ierboase de
talie mică și mijlocie.
Pădurile alcătuiesc areale compacte răspândite pe o suprafață de 61.000 ha
în Munții Măcinului, Podișul Babadagului și dealurile Niculițelului. Ele alcătuiesc
două etaje de vegetație: unul între 150m și 250m delimitează pădurile exofile și
altul cuprins între 250-400m formează etajul pădurilor mezofile.