Ludwig van Beethoven

Ludwig van Beethoven a fost un compozitor german, considerat unul din cei mai mari
compozitori din istoria muzicii. Este unul dintre primii mari oameni de arta ai secolului al XIX-
lea, primul dintre romantici, care prin opera sa duce la o benefica imboldire a domeniului culturii
printr-o mai larga si receptiva deschidere fata de viata.
In anul 1778, la sapte ani si jumatate, Beethoven a sustinut prima reprezentatie publica ca pianist.
La 11 ani, a beneficiat de lectii de pian organizate sistematic, pentru a deveni un mare virtuoz si
un exceptional compozitor. In anul 1784, a fost angajat ca organist secund in orchestra Curtii de
la Bonn. El si-a castigat renumele de pianist de o verva inepuizabila, admirat mai ales pentru
splendidele sale improvizatii, fiind cunoscut ca pianistul cu degete de o dexteritate demonica.
La 25 de ani, era renumit pentru maiestria sa ca pianist. La aceasta varsta incep si marile
suferinte ale lui Beethoven. Acum se fac simtite primele semne ale surzeniei. La 30 de ani, el a
fost recunoscut drept maestrul muzical al Vienei.
Intre 1795 si 1802, intre 25 si 32 de ani, Beethoven a publicat 19 sonate, 13 cicluri de variatiuni
si 3 concerte pentru pian, 2 simfonii, 43 de dansuri pentru diferite ansambluri, 6 cvartete, 5
triouri, 5 sonate pentru vioara si pian si un balet.
Odata cu sfarsitul inevitabil al carierei sale ca pianist virtuoz, Beethoven s-a dedicat compozitiei,
care ii oferea un trai mai placut decat ca interpret de pian.
In anul 1818, la 48 de ani, marele muzician devine complet surd. El reusea sa comunice cu
interlocutorii numai prin scris, folosind „caietele de conversatii”. A suferit cumplit din pricina
crudului sau destin.
Ascultand cvartetele beethoveniene, ne amintim cuvintele pe care i le spusese Haydn la o prima
intalnire: „Ei bine, daca vrei, iti spun ca, dupa parerea mea, se va gasi intotdeauna in operele
dumitale ceva, n-as spune bizar, ci neasteptat, neobisnuit; fireste, pretutindeni, lucruri frumoase,
chiar admirabile, dar ici si colo, cate ceva straniu, intunecat, pentru ca dumneata insuti esti cam
sumbru… si straniu, iar stilul muzicianului este intotdeauna omul.” Din intunecimile acestea vor
iesi lumini orbitoare, lumini ce vor directiona momentele fundamentale ale intregii gandiri
muzicale postbeethoveniene.
Ultimii ani din viata lui Beethoven au fost intunecati de boli severe. La moartea ilustrului
compozitor, aproape 30 de mii de oameni au plans si o multime de privitori curiosi au fost
prezenti la procesiunea funerara din 29 martie 1827.