Nume şi prenume: Olaru Ana-Maria

Clasa a IX-a C

Ludwig van Beethoven

Lundwig van Beethoven, născut la data de 16 decembrie 1770 la

Bonn, Germania şi decedat la data de 26 martie 1827, la Viena a fost
un compozitor german şi pianist. Este considerat unul dintre cei mai
mari compozitori din istoria muzicii.
Mediul familial nu a fost tocmai prielnic, sub autoritatea
capricioasă a tatălui, un cântăreţ de curte mediocru, care avea
probleme cu alcoolul. Observând însă talentul muzical precoce al
fiului său, acesta a încercat să facă, fără succes, din micul Ludwig un
copil-minune, asemenea lui Wolfgang Amadeus Mozart. Beethoven a
început să ia lecţii de muzică în jurul vârstei de 10 ani cu organistul,
compozitorul şi dirijorul Christian Gottlob Neefe. Acesta recunoaşte
dotarea muzicală excepţională a tânărului şi, cu sprijunul
arhiepiscopului Maximilian Franz, îi facilitează în 1787 o călătorie la
Viena. Aici ia câteva lecţii cu Mozart, dar trebuie să se întoarcă după
scurt timp la Bonn, din cauza înrăutăţirii stării de sănătate a mamei
sale, care suferea de tuberculoză şi care a murit pe data de 17 iulie
1787.
Când în iulie 1792 Joseph Haydn, pe drumul său de întoarcere
din Anglia la Viena se opreşte la Bonn, este stabilită o nouă călătorie
de studii la Viena. Astfel, în noiembrie 1792 Beethoven pleacă pentru
a doua oară la Viena, unde devine elevul lui Joseph Haydn. În capitala
Imperiului Habsburgic, Beethoven reuşeşte să câştige favorurile
aristocraţiei vieneze prin concerte private, cu această ocazie căpătând
faima de virtuos pianist şi compozitor.
 În martie 1795 apare pentru prima dată în faţa publicului vienez
executând primul său concert pentru pian şi orchestră. Urmează o serie
de concerte la Praga, Dresda, Berlin şi Bratislava. După primele
sonate pentru pian, Beethoven deschide, începând cu anul 1798, seria
cvartelor de coarde; de asemenea, compune şi prima lui simfonie, în
Do-major. În aceeaşi perioadă, apar primele semne ale scăderii
auzului, ceea ce îl face să se izoleze tot mai mult de societate. În
celebrul „Testament de la Heiligenstadt” Beethoven se adresează
fratelui său, înspăimântat de surzenia sa tot mai accentuată.
În anul 1818, Beethoven devine complet surd, singura modalitate
de a comunica cu interlocutorii săi fiind „caietele de conversaţie”.
Surditatea nu i-a întrerupt activitatea artistică: în 1819 compune
„Variaţiile-Diabelli” pentru pian, în 1820 se execută prima versiune a
„Missei Solemnis”, realizează ultimele sale sonate pentru pian şi
cvartetele de coarde şi compune Simfonia a IX-a. În ziua de 7 mai
1924 a avut loc la Viena prima audiţiei a Simfoniei a IX-a, iar
succesul a fost de neimaginat.
Tot mai bolnav, fiind ţintuit la pat încă din decembrie 1826,
Beethoven moare la 26 martie 1827, în urma unei boli de ficat. La
înmormântarea în cimitirul Währinger au luat parte mii de locuitori ai
Vienei, iar cuvântul de adio a fost rostit de poetul Franz Grillparzer.
Ulterior, a fost exhumat de două ori şi reîngropat în Cimitirul Central
din Viena.
Simfoniile lui Beethoven:

 Simfonia nr. 1 în Do major;

 Simfonia nr. 2 în Re major;
 Simfonia nr. 3 în Mi bemol major;
 Simfonia nr. 4 în Si bemol major;
 Simfonia nr. 5 în Do minor;
 Simfonia nr. 6 în Fa major;
 Simfonia nr. 7 în La major;
 Simfonia nr. 8 în Fa major;
 Simfonia nr. 9 în Re minor.