LUDWIG van BEETHOVEN

(1770-1827)

Beethoven a fost nepotul unui muzician de origine flamandă, pe nume Lodewijk van
Beethoven (1712-1773), şi a fost botezat după bunicul său, Lodewijk fiind similarul olandez al
numelui Ludwig. Bunicul său a fost angajat cântăreţ la curtea principelui elector din Köln,
devenind ulterior capelmaistru (director muzical). El a avut un fiu, Johann van Beethoven
(1740-1792), care a servit ca tenor în aceeaşi instituţie muzicală, oferind şi lecţii de pian,
respectiv de vioarà, pentru a-şi suplimenta veniturile. Johann s-a căsătorit în 1767 cu Maria
Magdalena Keverich, fiica lui Johann Heinrich Keverich, bucătar-şef la curtea arhiepiscopiei
din Trier.

Beethoven s-a născut la Bonn, fiind botezat în rit romano-catolic la 17 decembrie 1770.
Se presupune, astfel, că a venit pe lume în ziua precedentă, pe 16 decembrie. În epoca respectivă,
copiii erau, de obicei, botezaţi a doua zi după naştere şi este cunoscut că atât familia lui
Beethoven, cât şi cea a profesorului Johann Albrechtsberger au sărbătorit ziua de naştere pe 16
decembrie. Dintre cei şapte copii ai lui Johann van Beethoven, doar al doilea, Ludwig, şi alţi doi
fraţi mai mici au trecut de pragul copilăriei. Caspar Anton Carl s-a născut pe 8 aprilie 1774, iar
Johann Nikolaus, mezinul, a văzut lumina zilei la 2 octombrie 1776. Primul profesor de muzică
al lui Beethoven a fost tatăl său. Se pare că Johann van Beethoven a fost un instructor dur şi că
micul Beethoven ,,trebuia să stea în faţa clapelor, având deseori lacrimi în ochi“. Ştim, de
asemenea, că, în acea perioadă, Johann era un alcoolic notoriu. Beethoven a avut parte şi de alţi
profesori locali, precum organistul curţii, Gilles van den Eeden (decedat în 1782), Tobias
Friedrich Pfeiffer (un prieten de familie, care i-a predat lui Beethoven lecţii de pian) şi o rudă,
Franz Rovantini (pentru vioară şi viola).Talentul său muzical s-a manifestat de timpuriu. Johann,
conştient de succesele în domeniu ale lui Leopold Mozart (tatăl lui Wolfgang Amadeus), a
încercat să-şi exploateze fiul ca pe un
adevărat copil-minune, susţinând că Beethoven avea vârsta de şase ani (el având, de fapt, şapte)
când a apărut pe afişul debutului său public din martie 1778.
 În 1779, Beethoven şi-a început studiile cu Christian Gottlob Neefe, considerat, la acea
vreme, cel mai bun profesor din Bonn, devenit organistul curţii în acelaşi an. Neefe l-a învăţat pe
Beethoven compoziţie şi, prin luna martie 1783, l-a ajutat să scrie prima compoziţie publicată: un
set de variaţiuni pentru clavecin. La scurt timp, Beethoven a început să lucreze cu Neefe, ca
asistent al organistului, iniţial fără să fie plătit (1781) şi apoi în calitate de angajat al capelei curţii
(1784), sub bagheta capelmaistrului Andrea Luchesi. Primele trei sonate pentru pian, intitulate
Kurfürst (Electoral), dedicate principelui elector Maximilian Friedrich, au fost publicate în
1783. Maximilian Friedrich, care a murit în anul 1784, nu cu mult după numirea lui Beethoven
ca asistent al organistului, a remarcat talentul lui Beethoven, sponsorizând şi încurajând studiile
muzicale ale tânărului.

Maximilian Franz, succesorul lui Maximilian Friedrich ca principe elector de Bonn, era
cel mai tânăr fiu al împărătesei Maria Tereza a Austriei. El a făcut schimbări remarcabile la
Bonn. În urma ecourilor privind iniţiativele intreprinse la Viena de către fratele său Iosif, el a
introdus reforme bazate pe filosofia iluministă, acordând atenţie sporită educaţiei şi artei.
Adolescentul Beethoven a fost cu siguranţă influenţat de aceste schimbări. De asemenea, el a fost
puternic influenţat în acest moment şi de ideile predominante ale masoneriei, de vreme ce Neefe
şi alţii din jurul lui erau membri ai lojei locale a Ordinului Illuminati. Beethoven a plecat spre
Viena, pentru prima dată, în martie 1787, în speranţa de a studia alături de Wolfgang Amadeus
Mozart. Din nefericire pentru tânărul Beethoven, după numai două săptămâni de şedere în
capitala austriacă, a aflat că mama lui era grav bolnavă şi, prin urmare, a fost forţat să se întoarcă
acasă. Aceasta a murit la scurt timp, iar tatăl său a căzut şi mai adânc în patima beţiei. Drept
urmare, Beethoven a devenit responsabil pentru îngrijirea celor doi fraţi mai mici, fiind obligat
astfel să-şi petreacă următorii cinci ani în Bonn. Beethoven a făcut cunoştinţă cu un număr de
persoane care au devenit figuri importante în această epocă a vieţii sale. Franz Wegeler, un
tânăr student la medicină, l-a introdus în familia von Breuning. Beethoven a petrecut mult timp
la reşedinţa von Breuning, unde a luat contact cu literatura germană şi clasică şi a oferit lecţii de
pian unora dintre copii. Atmosfera din familia von Breuning era mai puţin stresantă decât cea a
propriului cămin, care devenea din ce în ce mai dominată de strictul control şi de căderea în
alcoolism a tatălui său. Tot în această perioadă, Beethoven a ajuns în atenţia contelui Ferdinand
von Waldstein, care i-a devenit bun prieten şi susţinător financiar de-a lungul întregii sale vieţi.