"Isus Hristos este același ieri, astăzi și în veci.

"

(Evrei 13: 8)

SCRISOARE CIRCULARĂ

SEPTEMBRIE 1983

(traducere din limba germană)

Strigare de trezire

Căci viu este Cuvântul lui Dumnezeu și puternic lucrător și mai ascuțit decât orice sabie cu două
tăișuri: pătrunde până acolo că desparte su etul și duhul, încheieturile și măduva și este un
Judecător al simțurilor și gândurilor inimii; și nu există nimic creat care s-ar putea ascunde de El,
nu, ci totul este gol și descoperit înaintea ochilor Aceluia căruia trebuie să-I dăm socoteală. (Evrei
4: 12, 13)

De mulți ani putem să ascultăm Cuvântul curat al lui Dumnezeu. În acest timp ne-au fost
propovăduite toate învățăturile biblice, sfatul lui Dumnezeu, întreaga profeție pentru partea nală a
istoriei mântuirii. Dumnezeu nu ne-a vorbit în pilde, care mai ascund taina în sine, ci prin cuvinte
clare. Cu o certitudine deplină, putem spune că, prin „Mesajul timpului de sfârșit“, ne-a fost făcut
cunoscut Cuvântul original al lui Dumnezeu. Dar ce a realizat acesta?

În Matei 13, Învățătorul i-a întrebat pe ucenicii Săi: "Ați înțeles voi toate aceste lucruri?". Ei
I-au răspuns: „Da“. Cu siguranță putem spune și noi același lucru astăzi. Dar am înțeles noi cu
adevărat tot ceea ce a vorbit DOMNUL în acest timp? Am primit noi Cuvântul Său în noi? A
pătruns el în inimile noastre? Ne-am lăsat noi corectați și îndreptați în toate? Am lepădat noi toate
învățăturile noastre nebiblice și propriile noastre păreri pentru a-I da dreptate lui Dumnezeu? A
putut Cuvântul să-Și facă lucrarea Sa divină în noi? A devenit totul cu adevărat clar pentru noi?
Putem noi într-adevăr să răspundem cu un "da" în fața DOMNULUI, având o conștiință curată?
Corespunde „da-ul“ nostru cu realitatea?

De ce atunci Adunarea se a ă încă într-o stare atât de jalnică? De unde provin toate
diferitele opinii, interpretări și neînțelegeri? Cuvântul lui Dumnezeu este mai ascuțit decât orice
sabie cu două tăișuri, el pătrunde - de ce atunci nu vedem efectele? Este cu neputință să e din
cauza Cuvântului care ne-a fost propovăduit, ci este din cauză că noi l-am amestecat.

Fratele Branham intră în mai multe detalii despre acest amestec în cele două predici
"Cuvântul vorbit este sămânța originală". Următoarele citate scrise cu caractere îngroșate provin
din aceste predici pe care ecare ar trebui să le citească cu atenție și în rugăciune și să le ia la
inimă. La pagina 49, în partea a II-a, el spune: „Acum voi citi ceva și vreau să ascultați cu
atenție. Acest lucru mi-a fost dat atunci când Duhul a vorbit: „Ia stiloul“.“ În mod evident,
fratele Branham a primit ceea ce a adus, printr-o inspirație și o descoperire directă a Duhului.
Lecția acestor două predici constă în faptul că, în conformitate cu legea divină, ecare sămânță,
atât în domeniul natural, cât și în cel spiritual, aduce la suprafață (rod) după felul ei. Acest lucru
este valabil și pentru Cuvântul lui Dumnezeu, care este o sămânță și poartă în sine viață divină.

„Iată care este taina: Cuvântul și felul de gândire al lui Hristos se a ă în Mireasă. Prin
acestea, ea știe ce vrea El să facă prin Cuvântul Său și o face în Numele Lui. Ea îl are pe
AȘA VORBEȘTE DOMNUL.“
fi
fl
fl
fl
fi
fi
fi
 Prin „AȘA VORBEȘTE DOMNUL“ nu se înțelege ceea ce spun oamenii, ci Cuvântul
original al lui Dumnezeu care trebuie să e pus în noi ca sămânța originală. Isus Hristos este
Cuvântul făcut trup de carne, El este bobul de grâu care a fost pus în pământ, care a murit și a
ieșit din nou. Adunarea Sa, care este trupul Său, merge pe același drum care, prin moarte, duce la
o viață nouă. Așa cum El a fost zămislit prin Duhul, și noi trebuie să m zămisliți prin Duhul.
Propovăduirea făgăduinței Cuvântului a premers zămislirii Sale. Cuvântul a fost sămânța. Și
zămislirea noastră duhovnicească a trebuit să e precedată de propovăduirea Cuvântului făgăduit,
deoarece Duhul poate să aducă doar sămânța la o viață nouă. Așa a fost cu Răscumpărătorul;
așa este și cu cei răscumpărați.

După chemarea afară, trebuie să ne confruntăm acum cu cea mai mare sarcină din toate
timpurile, cu adevărata provocare a acestui ceas, și trebuie să respingem total tot ceea ce nu vine
de la Dumnezeu, din Cuvântul Său, din Duhul Său, pentru ca Dumnezeu să poată face ceva cu
noi. Mai întâi trebuie să îndeplinim condițiile pe care Dumnezeu le stabilește înainte ca
făgăduințele să poată deveni realitate. Nu mai putem trăi într-o lume religioasă aparentă și să
visăm la anumite lucruri pe care Dumnezeu ar trebui să le facă în viitor, ci trebuie să ne trezim, să
devenim conștienți de situația serioasă și să cerem ajutorul lui Dumnezeu.

Nu trebuie tăgăduite binecuvântările și trăirile biblice pe care le-am avut. Plini de

recunoștință privim la anii trecuți, deoarece recunoaștem că Dumnezeu face multe eforturi cu noi.
Dar acum este vorba despre faptul că se nasc copii adevărați ai lui Dumnezeu. Sămânța divină va
aduce un rod după felul ei. Următorul verset biblic din profetul Isaia se aplică trecutului:

„Ca unei femei însărcinate, când îi sosește ceasul, cum se zvârcolește ea și strigă în durerile ei,
așa ne-a mers și nouă, DOAMNE ! - de la Tine s-a întâmplat- : am fost însărcinaţi, ne-am zbătut în
dureri; dar când am născut, a fost vânt …“ (Isaia 26:17 și 18)

De câte ori am avut adunări puternice și ore de rugăciune în care ne-am luptat, am simțit
dureri în su et și am crezut că acum se naște ceva nou! Dar, după cum am constatat, totul a
rămas cum a fost înainte. Acest lucru a fost rânduit astfel de DOMNUL. Poporul lui Dumnezeu ar
trebui să recunoască faptul că adevărați copii ai lui Dumnezeu se pot naște numai după ce
sămânța curată a fost pusă în trupul Adunării.

„Vreau să vă întipăresc acest lucru. Sămânța lui Hristos trebuie, trebuie, trebuie să
iasă la suprafață prin Trupul Său; nu printr-o denominațiune, ci prin sămânța născută din
nou a Cuvântului. Mai știți ce este aceasta? Sămânța lui Hristos. Cum iese sămânța mea la
iveală? Prin trup! Cum iese la suprafață sămânța unui măr (pom)? Prin trup. Sămânța vine la
suprafață prin trup, iar trupul lui Hristos este Adunarea. Nu-i așa? Adunarea biblică! Prin
nașterea din nou, El Se aduce pe Sine Însuși la suprafață într-un trup“.

Aceasta este o realitate divină puternică. Hristos Se reproduce pe Sine prin Adunare. EL
pune înăuntrul ei sămânța Cuvântului Său. Din ea se nasc i și ice. Aici este vorba de mai mult
decât o repetare a unor citate sau a unor pasaje biblice bine cunoscute; este vorba ca ecare să
se pună la dispoziția lui Dumnezeu, astfel încât El să Își poată îndeplini planul.

„Trupul continuă lucrarea și îndeplinește ceea ce-i poruncește Capul.... Înțelegeți

acum de ce mi-am dat eu toată silință în ce privește felul sămânței pe care am plantat-o
pentru Trup? În curând va cădea ploaia; mă refer la ploaia adevărată. Trebuie să existe o
sămânță pe care ea să poată cădea. Sper să ajung să o trăiesc. Înțelegeți aceasta acum? Va
Cuvântul viu, așa cum a fost la început - Cuvântul vorbit al lui Dumnezeu - și va avea
puterea Lui. Pentru că El este Cel care lucrează în trupul Său, în felul Său propriu. Priviți la
făgăduințele pe care Dumnezeu le-a făcut acestui Trup.“

Aceste gânduri trebuie să e scoase în evidență într-un mod accentuat. Prin intermediul
trupului, al Adunării, planul de mântuire al lui Dumnezeu este dus acum la încheiere. La fel de
sigur cum a existat cineva care și-a dat toată silința să aducă sămânța curată a Cuvântului pentru
Trup, la fel de sigur trebuie ca cineva să-și dea toată silința ca Cuvântul-Sămânță curat să ajungă
să e semănat. Fratele Branham, la vremea sa, a propovăduit Mesajul, din însărcinare divină, în
principal în Je ersonville, în SUA. În călătoriile misionare în alte țări, el a ținut în principal adunări
fi
fi
fl
ff
fi
fi
fi
fi
fi
fi
fi
 de evanghelizare. Abia după plecarea sa acasă, ultimul Mesaj, Cuvântul lui Dumnezeu, a fost
purtat în toată lumea. Strigarea de trezire răsună.

Acum ne a ăm în fața marelui punct de cotitură. Sămânța neamestecată este semănată în

întreaga lume înainte ca ploaia târzie să cadă și recolta să e strânsă. Să nu uităm: ploaia nu
poate aduce la suprafață decât ceea ce a fost semănat. Acum avem sămânța nefalsi cată,
veșnică a Cuvântului. Duhul va cădea și va face Cuvântul o realitate în ecare în parte dintre cei
care îl poartă înăuntrul lor. Cuvântul din Scriptură: „Fiindcă ați fost născuți din nou nu dintr-o
sămânță pieritoare, ci dintr-una nepieritoare, și anume prin Cuvântul lui Dumnezeu, care este viu şi
care rămâne în veci.“(1 Petru 1:23) devine un adevăr con rmat.

O viață nouă nu apare prin discuții despre Scriptură sau despre Mesaj, ci acolo unde sămânța
curată a Cuvântului se a ă într-o inimă curățită. Iacov 1:18 a rmă: „El, dintr-o voință liberă a
dragostei, ne-a zămislit prin Cuvântul adevărului, ca să m, un fel de prim rod între făpturile Sale.“

„Duhul Sfânt va uda și va face să răsară această sămânță. El este apa pentru
sămânță.“

Cei chemați afară înțeleg acum despre ce este vorba. Ei nu se mai sfătuiesc cu carnea și cu
sângele, ci ascultă de Dumnezeu. Ei cred vorbirea DOMNULUI și sunt dispuși să primească
sămânța Cuvântului în întregime.

„Dacă doriți să aveți o Adunare, începeți cu Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă doriți viață din
Dumnezeu, începeți cu Cuvântul lui Dumnezeu. Primiți Cuvântul lui Dumnezeu în plinătatea
Sa și anume în întregime. Atunci, dacă plinătatea lui Dumnezeu este în voi, ploaia care cade
va aduce la suprafață exact ceea ce este în grădina voastră.“

Semănatul este însoțit de o ploaie timpurie. Ploaia târzie cade doar înainte de recoltă. Aceasta
înseamnă că toată plinătatea Cuvântului trebuie să fost mai întâi semănată înainte ca ploaia
târzie să poată cădea. Știm că este vorba despre Cuvântul hotărât pentru acest timp. În toate
timpurile, Dumnezeu a avut un Cuvânt al făgăduinței care trebuia primit în credință înainte de a se
împlini la timpul hotărât.

„Toți ii și icele lui Dumnezeu sunt predestinați.“ Vom citi imediat pasajul din Scriptură.
Este Efeseni 1 versetul 5. Așadar noi suntem predestinați. De ce? Hristos este Sămânța
Originală, iar acea Sămânță Originală a fost predestinată prin știința mai dinainte a lui
Dumnezeu. Dumnezeu a știut că va veni căderea în păcat și L-a predestinat să ne ia locul.
Ați înțeles acest lucru? Toți ii și icele lui Dumnezeu sunt predestinați.... Ei sunt
predestinați așa cum a fost și El“.

Dumnezeu nu ne-a lăsat la voia întâmplării, ci ne-a ales înainte de întemeierea lumii în Isus
Hristos și ne-a predestinat să m copii. La fel cum Cuvântul s-a făcut trup de carne în Hristos,
Mirele, trebuie ca Cuvântul pentru acest timp să se facă trup de carne în Adunarea-Mireasă. Prin
credința în Cuvântul făgăduinței, Hristos, sămânța divină curată, a ieșit la suprafață. În aceste zile
din urmă, Adunarea ascultă Cuvântul curat al lui Dumnezeu. Așa se naște Mireasa Mielului din
Adunare.

„Veniți mai întâi la Cuvânt și apoi vedeți cum se întâmplă minunea. Cuvântul-Sămânță în
sine este cel care Îl face pe Duhul Sfânt să acționeze. Poate un mesager care a fost trimis
de Dumnezeu să creadă doar o parte din Scriptură și nu întreg Cuvântul? Poate el să
tăgăduiască vreo parte din acesta?“

La fel de sigur cum mesagerul nu a putut adăuga nimic propriu la Mesaj, tot așa de sigur,
nimeni care crede Mesajul nu are voie să adauge ceva personal. Cui folosește a rmația: „Ultimul
mesager a fost un Cuvânt-Profet“, dacă apoi totul este amestecat într-un mod îngrozitor și se lasă
în urmă o încurcătură groaznică? Prin numeroasele interpretări care au fost adăugate la Mesajul
timpului de sfârșit, au apărut din nou direcții diferite care toate pretind că au dreptate. Ele se
referă cu predilecție la predici care nu au fost încă traduse, pentru a scăpa de a aduce dovezi.

fi
fi
fl
fl
fi
fi
fi
fi
fi
fi
fi
fi
fi
fi
fi
 Nimeni, e că predică sau învață, ascultă sau vorbește cu alții, nu ar trebui să se refere în mod
ușuratic la fratele Branham, ci să dovedească unde se găsește de fapt ceea ce se a rmă și să
încadreze biblic acel lucru. În cea mai mare parte, acest răspuns nu este dat și, de cele mai multe
ori, ceea ce se spune aparține de un context cu totul diferit. De aceea, totul este într-o asemenea
confuzie. Oameni neautorizați, care ei înșiși rătăcesc, îi duc, intenționat sau nu, pe alții in rătăcire,
prin învățăturile lor speciale. Propoziția „Aceasta Profetul a spus-o“„ este deja des întrebuințată.
Din nefericire, prea puțini ascultători se gândesc că este imposibil ca fratele Branham să putut
spune atât de multe lucruri contradictorii.

Avem la dispoziție un număr mare de mesaje, dintre cele mai puternice și mai importante.
Oricine le poate citi și asculta și poate lua la inimă partea care i se aplică personal. Dacă facem cu
toții acest lucru și ascultăm împreună de ceea ce Duhul spune Adunărilor, atunci nu mai există
dezacorduri, ci o armonie binecuvântată și cerească, o adevărată unitate între credincioși. Atunci
cuvântul vorbit va împlini scopul pentru care a fost trimis. Nu se poate întoarce gol.

„Adevăratul profet al lui Dumnezeu din zilele din urmă va propovădui Cuvântul... Dar
cei predestinați vor auzi și se vor pregăti pentru "numărătoarea inversă". Sămânța
împărătească a lui Avraam crede ca și el și se ține cu tărie de Cuvântul lui Dumnezeu în
ciuda tuturor lucrurilor, pentru că ea este predestinată.“

Amestec

Nimeni nu trebuie să-l învețe, să-l prelucreze, să-l convingă sau să-l in uențeze pe celălalt.
Noi trebuie să ne așezăm cu toții sub in uența divină și, ca Adunare chemată afară, să m învățați,
prin Cuvântul descoperit, de Dumnezeu Însuși. Pe viitor, ar trebui să se refere la fratele Branham
numai acei frați care acceptă ceea ce a spus el din însărcinarea lui Dumnezeu, cu o teamă sfântă
și fără niciun compromis, și care lasă ecare Cuvânt al lui Dumnezeu să rămână așa cum a fost
scris. Nu este nevoie să se adauge nici măcar cel mai mic lucru la Cuvântul propovăduit.

Noi așteptăm acum cea mai mare vizită a harului lui Dumnezeu, ploaia târzie, umplerea cu
puterea de sus. Dar atâta timp cât ne a ăm într-o stare amestecată, așteptăm în zadar. Ce are
de-a face Cuvântul cu interpretările? Oare tot nu am înțeles încă ce a produs prima interpretare în
grădina Edenului? Că a adus moartea? Oameni asemenea lui Cain și moarte duhovnicească ies la
iveală oriunde se practică o amestecare a Cuvântului.

Într-o astfel de stare se a a Israelul când DOMNUL Isus era pe pământ. Ei se refereau ce-i
drept la Cuvântul lui Dumnezeu, dar îl anulaseră de mult timp și propovăduiau porunci omenești
drept învățături. Astfel, la fel ca Eva, ei căzuseră sub șiretenia diavolului, a șarpelui celui vechi.
Văzut din afară, Cain și sămânța lui erau foarte evlavioși. Și el a construit un altar și a adus jertfă
după cum a crezut el de cuviință. Israeliții din vremea lui Isus erau, de asemenea, un amestec
evlavios. DOMNUL i-a numit „pui de șerpi“ și „pui de vipere“. Deși rește văzut, ei erau urmașii lui
Avraam, Isus le-a spus cu privire la starea lor duhovnicească: „Voi sunteți de la tatăl vostru, de la
diavolul.“ Cuvintele profetului Osea li se aplicau: „Au fost necredincioși DOMNULUI, căci au
zămislit un neam de copii nelegitimi.“ (Osea 5:7)

Nimeni să nu se gândească cu mândrie în sinea lui: „Eu nu am nimic de-a face cu

aceasta.“ Trebuie să ne includem cu toții și să recunoaștem că ecare are încă în sine propriile
gânduri și convingeri și le amestecă mereu cu Cuvântul descoperit. Cu toții venim dintr-o biserică
sau biserică liberă în care Cuvântul lui Dumnezeu a fost predicat amestecat cu interpretări și
tradiții. De aceea noi am fost întâi rezultatul acestei propovăduiri amestecate. Am avut aceleași
trăiri ca și cei care nu ieșiseră afară împreună cu noi. Ne este clar că, înainte, noi nu am putut
deveni un produs divin curat, pentru că Cuvântul-Sămânță curat, în totalitatea sa, nu fusese încă
semănat.

fi
fl
fi
fl
fl
fi
fi
fl
fi
fi
fi
fi
 S-a făcut aceeași greșeală ca la toate trezirile anterioare: au fost aduse lucruri vechi la care
a fost adăugat doar ceva nou și apoi totul a fost amestecat bine. Din nefericire, vrăjmașul a reușit
să se strecoare și să facă un haos. Niciodată nu au existat învățături și interpretări atât de
dăunătoare ca acum. Niciodată Cuvântul lui Dumnezeu nu a fost atât de călcat în picioare ca
acum. Totuși, totul se întâmplă sub renumele unei cunoașteri și a unei descoperiri speciale pentru
Mireasă. Peste tot este amestec! Cuvântul lui Dumnezeu, a rmații ale fratelui Branham și păreri
proprii sunt amestecate între ele după cum crede cineva că este potrivit, iar „ întregul“ este numit
apoi „mesaj"!

În ce greutăți au ajuns mulți prin descoperiri, vise, vedenii, prorocii și auzirea de voci! Cine ar
mai băga astăzi mâna în foc pentru cineva? Ce rezistă la proba Cuvântului lui Dumnezeu? Nu am
avut cu toții cele mai amare experiențe și nu le-am văzut la alții?

Nu este su cient să știm ce este scris în Biblie sau ce a învățat fratele Branham. Acum
depinde de aceasta, ca noi să credem ecare Cuvânt. Numai atunci când ordinea biblică
domnește în Adunarea DOMNULUI se pune capăt oricărei dezordini. Oricine este condus de
Duhul lui Dumnezeu trebuie să e în conformitate cu Cuvântul lui Dumnezeu. De acum înainte,
nimeni nu mai are dreptul să-i împovăreze pe alții cu descoperiri, vedenii sau voci pe care pretinde
să le auzit, ci ecare ar trebui să facă de cunoscut fraților responsabili lucrurile despre care el
spune că le-a primit de la DOMNUL, pentru ca aceștia să primească claritate în rugăciune,
înaintea feței lui Dumnezeu, dacă într-adevăr este de la DOMNUL.

Măsura amestecului și a confuziei duhovnicești este plină; se revarsă deja. Acum se împlinește
ceea ce spune Domnul în Ieremia 23:32: „Să știți bine: Eu sunt împotriva celor ce prorocesc visuri
mincinoase« — așa vorbește DOMNUL — »și le istorisesc altora și duc în rătăcire pe poporul Meu
cu minciunile și cu șiretlicurile lor, pe când Eu nu i‐am trimis și nu le‐am dat nicio însărcinare și nu
sunt de niciun folos poporului acestuia! — așa vorbește DOMNUL.“

Până acum, nu s-a întâmplat nimic din ceea ce s-a anunțat. Cu toate acestea, există încă
oameni care, atunci când se întâmplă ceva, susțin ulterior că DOMNUL le-ar descoperit deja
totul dinainte și că ei ar știut deja. Mulți copii sinceri ai lui Dumnezeu s-au întrebat adesea, din
cauza unor astfel de a rmații, de ce alții primesc întotdeauna ceva și ei înșiși nu. Dacă de acum
încolo ar vorbi doar cei cărora DOMNUL le-a vorbit cu adevărat, care au primit într-adevăr ceva,
atunci ar domni o tăcere de moarte, marea tăcere!

Cel care umblă prin credință nu așteaptă coincidențe, acela nu-și spune în sinea sa : „Dacă
cineva spune asta și cealaltă sau face așa și așa; dacă cineva vine, se comportă așa sau așa;
dacă se întâmplă una sau alta, consider că este un semn sau o conducere a lui Dumnezeu.“
Aceasta este superstiție! Ghicitorii dau astfel de îndrumări! Trebuie să li se pună capăt tuturor
acestor manevre de înșelăciune ale puterilor Satanei. Așa cum Avraam a avut Cuvântul
făgăduinței divine și a ieșit prin credință, așa este cu sămânța lui Avraam până în ziua de azi. S-a
terminat cu orice interpretare de semne! Viața de credință a unui copil al lui Dumnezeu nu depinde
de o împrejurare sau de alta, ci se a ă în mâna lui Dumnezeu care ne-a hotărât pentru viața
veșnică.

In uență

Mulți sunt convinși că ei sunt călăuziți de Duhul lui Dumnezeu, dar la o cercetare mai
atentă, se constată că sunt stăpâniți de duhuri, au mintea stricată și produc nenorociri pe oriunde
se duc. Cuvintele lor pot evlavioase, dar roadele dau mărturie despre in uența sub care se a ă.

Când Eva i-a dat ascultare Satanei, ea s-a predat in uenței lui; când Adam a ascultat de
Eva, el a intrat sub in uența ei și astfel sub in uența Satanei. Exact la fel, toți cei care cred o
interpretare a Cuvântului original se a ă sub o in uență falsă. Ei sunt de părere că pot mânca din
fi
fi
fi
fl
fi
fi
fi
fi
fl
fl
fi
fl
fl
fl
fl
fi
fl
fi
fl
 pomul cunoștinței fără să moară. Asta nu merge! Orice interpretare proprie a Cuvântului are în
sine otrava șarpelui celui vechi. De aceea, avertismentul serios că „nicio prorocie a Scripturii nu
permite o interpretare proprie.“ (2 Petru 1:20)

Toți profeții care au fost trimiși de Dumnezeu se a au sub in uența divină, deoarece
Cuvântul lui Dumnezeu a venit la ei. Cine crede Cuvântul așa cum l-au adus ei se a ă sub aceeași
inspirație a Duhului Sfânt. Moise a avut o însărcinare divină; el a fost trimis de Dumnezeu. De
aceea, el se a a sub in uența corectă și era călăuzit de Duhul lui Dumnezeu. Atâta timp cât
poporul asculta de el și credea cuvintele lui, se a a sub aceeași in uență divină ca și Moise.

Sub ce in uență se a au Core, Datan, Abiram și cei 250 care, răzvrătindu-se împotriva lui
Moise, au adus tămâie înaintea DOMNULUI? Toți cei care au ascultat de ei au intrat sub aceeași
in uență drăcească și s-au dus la pierzare odată cu ei. Dumnezeu nu Își schimbă Cuvântul și nici
modul de a acționa.

Acum, ecare trebuie să se întrebe personal sub ce fel de in uență se a ă. Ne încadrăm

noi, în tot ceea ce facem, în granițele Cuvântului lui Dumnezeu? De cine ar trebui să asculte
poporul lui Dumnezeu? De aceia care au fost trimiși la ei de către DOMNUL! El a așezat slujbe în
Adunarea nou-testamentar pentru ca s nții să e pregătiți (Efeseni 4:11). Nu există niciun loc care
să spună că au fost așezate femei apostolițe, învățătoare, prorocițe, evangheliste sau păstorițe.
Dimpotrivă, Pavel le-a arătat, printr-o poruncă a DOMNULUI, locul care li se cuvine. Ne-am putea
imagina ca în Biblie să e scris: „Ați auzit ce a spus doamna Avraam sau doamna Moise? Ați auzit
ce a spus doamna Petru sau doamna Iacov? Oh, ar trebui să auziți ce are de spus doamna
Branham sau sora cutare și cutare. Ea este o prorociță!“? Așa ceva ar de neconceput pentru noi
și, totuși, astăzi ne facem vinovați tocmai de acest lucru, fără să-l înțeles! În Tit 2 și în alte pasaje
biblice, femeilor credincioase le-a fost arătat locul de onoare cu mențiunea: „pentru ca Cuvântul
lui Dumnezeu să nu e hulit.“! De ce se hulește astăzi? Pentru că ecare lozofează în felul său.
Ceea ce trebuie să facă alții știm, dar noi înșine nu ne gândim să ne ocupăm locul.

Așa vorbește DOMNUL prin Isaia: „O, poporul meu! Asupritorii lui sunt niște copii și l-au
stăpânit niște femei! O, poporul meu! Conducătorii tăi sunt niște călăuze care duc în rătăcire, și au
făcut de neumblat drumul pe care trebuie să mergi!.“ (Isaia 3:12) Profetul Ezechiel a recunoscut
prin Duhul Sfânt în ce fel se exercită această stăpânire. DOMNUL i-a poruncit: „Dar tu, ul omului,
ridică-te împotriva icelor poporului tău care se poartă după bunul lor plac (vezi: V.2) ca niște
prorociţe; rostește împotriva lor și spune: ›Așa a vorbit DOMNUL Dumnezeu: Vai de femeile care
cos legături vrăjite pentru toate încheieturile mâinii și fac învelitori…“(Ezechiel 13:17 și 18)

Tot ceea ce inventează se potrivește oricărei situații, indiferent dacă se încheie într-un fel
sau altul. Numai că nu este în conformitate cu Cuvântul lui Dumnezeu. Cine ascultă cu adevărat
de profetul trimis de Dumnezeu și a recunoscut slujba lui, se va sustrage de îndată oricărei
in uențe străine. Mă smeresc înaintea Dumnezeului celui Atotputernic, pentru că și eu am dat
greș și am acționat în neștiință, așa cum se face de obicei. De câte ori a vorbit DOMNUL într-un
mod puternic prin predicile fratelui Branham care au fost traduse; dar noi am așteptat ulterior ca
DOMNUL să vorbească, fără să înțelegem că DOMNUL ne vorbise deja prin predică! În loc să
acordăm primul loc Mesajului divin și să ascultăm ceea ce Duhul avea de spus Adunărilor prin
Cuvânt, am așteptat ca apoi să mai vină ceva.

Prin rezultatul dezastruos care a urmat, am fost forțați să respectăm rânduiala biblică a
Adunării și să recunoaștem folosirea corectă a darurilor Duhului, așa cum a fost prezentată în
predica „Rânduiala în Adunare“.

Noi nu trăim cândva în cei aproape 2000 de ani ai Adunării nou-testamentare, ci în ultima
perioadă profetică. De aceea este valabilă unitatea de măsură a Cuvântului profetic. Prin profetul
Mica, DOMNUL vorbește: „Nu vă mai încredeți în niciun tovarăș, nu vă bizuiți pe prieten! Păzeşte
porțile gurii tale de femeia care stă la pieptul tău! Căci ul îşi disprețuiește tatăl, ica se ridică
împotriva mamei ei, nora împotriva soacrei sale, și vrăjmașii ecăruia sunt cei din casa lui (vezi:
Mt.10:35-36).…“ (Mica 7:5 și 6) Unde este porunca: „Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta!?“

fl
fl
fi
fl
fl
fi
fi
fi
fl
fl
fi
fi
fl
fi
fl
fi
fl
fi
fi
fl
fi
fl
fi
fl
fl
fi
fi
 Noi ne-am cinstit părinții și, pentru că Dumnezeu a prezis acest lucru, suntem desconsiderați
de propriii noștri i, pentru ca Scriptura să se împlinească și Dumnezeu să aibă dreptate. Nu ar
trebui să ne mirăm de acest lucru, ci să recunoaștem în ce timp am ajuns. Nu întotdeauna avem
de-a face cu prieteni și cu oameni de încredere, ci și cu oameni vicleni, care vorbesc frumos într-
adevăr, dar care în inima lor ne întind o capcană.

Cât de des se spune: „Mie poți sa mi te destăinuiești!“ Și ce se întâmplă atunci când

prietenia este la încheiere? Atunci totul este exploatat fără rușine. Nu este oare timpul cel mai
potrivit ca ochii noștri să se deschidă cu privire la înșelăciunea dușmanului? Este scris despre
Mântuitorul nostru: „Dar Isus Însuși nu S-a destăinuit lor, pentru că îi cunoștea pe toți.“ (Ioan 2:24)
El cunoștea gândurile oamenilor. Și noi trebuie să ne dăm seama că nu putem spune totul decât
Unuia singur, că nu ne putem destăinui decât Lui, căci numai El este Marele nostru Preot
credincios, care ne înțelege în toate (Evrei 2:17).

În zilele trupului Său pământesc, El a adus rugăciuni și cereri erbinți cu strigăte mari și cu lacrimi
înaintea Aceluia care putea să-L salveze de la moarte și a fost ascultat (și eliberat) de frica Lui.
(Evrei 5:7)

De acum înainte, nu ne mai lăsăm să cădem în mâinile oamenilor, ci numai în mâinile lui
Dumnezeu, pentru că am recunoscut intențiile ucigașe ale Satanei. Mireasa va avea doar Cuvântul
curat și lucrarea curată a Duhului și nu se va mai deschide niciunei in uențe străine.

Învățături dăunătoare

Dacă în ultima vreme se vehiculează peste tot învățătura despre "parusie" și se a rmă că
DOMNUL Isus ar venit în 1963 pe pământ, atunci acest lucru nu este în concordanță nici cu
Mesajul, și nici cu Biblia. Cuvântul grecesc "parousia" se referă la venirea lui Hristos la Judecata
de Apoi, adică la sfârșitul întregii istorii a lumii. Acest lucru se va întâmpla abia după Împărăția de
o mie de ani. Revenirea DOMNULUI pentru a lua Adunarea Sa Mireasă va așa cum este
mărturisit în multe pasaje biblice! „Acest Isus, care a fost înălțat din mijlocul vostru în cer, va veni
în același fel în care L-ați văzut urcând la cer.“ (Faptele Apostolilor 1:11)

ISUS, cel răstignit, cel înviat, S-a înălțat la cer, iar de la Cincizecime Se descoperă prin
Duhul. El i s-a arătat lui Saul și, de asemenea, fratelui Branham în stâlpul de foc; dar acestea sunt
descoperiri ale DOMNULUI, nu revenirea Sa.

Cine crede că Hristos a coborât odată cu deschiderea peceților și că Se a ă acum pe

pământ este dominat de duhuri amăgitoare. Fratele Branham a predicat revenirea lui Hristos doar
așa cum este scris în Biblie. De asemenea și teoria că timpul de har s-a încheiat din 1963 și că a
început tăcerea de o jumătate de ceas este o a rmație nesăbuită. Este un demers nechibzuit să
calculezi jumătatea de ceas ca ind 20 de ani buni și să ajungi astfel din 1963 până în 1983/1984
care ar sfârșitul total. Cu sabia Duhului, care este Cuvântul veșnic al lui Dumnezeu, această
nebunie trebuie nimicită.

Așa cum am atras atenția la începutul anilor șaptezeci, când fusese xat anul 1973, și la
mijlocul anilor șaptezeci, când 1977 era considerat ca de nitiv, că acești ani vor veni și vor trece,
tot așa susțin astăzi că anii 1983 și 1984 vor trece fără ca această așteptare să se împlinească.
Sunt pe deplin conștient de consecințele acestei a rmații și, prin urmare, fac față oricărei critici.

Dumnezeu nu a permis niciodată ca măcar un singur om să aibă dreptate. Cine a fost

însărcinat să facă un calcul? Isus i-a mustrat pe ucenicii Săi cu următoarele cuvinte: "Nu este
treaba voastră să știți timpurile sau soroacele pe care Tatăl le-a hotărât prin propria Sa autoritate.
(Faptele Apostolilor 1:7)

fi
fi
fi
fi
fi
fi
fi
fi
fl
fi
fi
fl
fi
 Cât de smerit a fost El, căci S-a inclus pe Sine și a spus: „Despre ziua aceea și despre
ceasul acela însă nu știe nimeni, nici îngerii din cer, nici Fiul, ci numai Tatăl.“ (Matei 24:36) Ce
îndrăznesc oamenii? Cei naivi sunt induși în eroare și îndepărtați de la Cuvântul lui Dumnezeu.

Cine vrea să reziste înaintea lui Dumnezeu, acela va ieși din orice confuzie, se va lăsa
curățat temeinic în baia de apă a Cuvântului, și se va lăsa pătruns și s nțit de adevăr. La sfârșit,
Adunarea trebuie să ajungă, în Cuvânt și în Duh, la concordanța și unitatea deplină pe care a avut-
o la început.

„Credincioșii Cuvântului și ai Duhului trebuie să e una. Înțelegeți voi acest lucru?

Credincioșii, Cuvântul și Duhul sunt absolut una. Voi nu mai gândiți propriile voastre
gânduri, nu mai folosiți propriile voastre raționamente. Nu-i așa că este minunat? Felul de
gândire care era în Hristos este în voi. Felul de gândire al lui Hristos în voi va lua Cuvântul
așa cum a făcut El, pentru că El era Cuvântul. Dacă felul de gândire al lui Hristos este în voi,
atunci voi sunteți Cuvântul. Voi sunteți Cuvântul viu al lui Dumnezeu, voi Îl reprezentați pe
El pe pământ, continuând lucrarea. Așa ar trebui să e cu Adunarea.“

În credință spunem „Amin, așa să e!“ Dumnezeu veghează asupra Cuvântului Său pe
care l-am primit în noi și, astfel, El veghează asupra noastră, ca purtători ai făgăduințelor divine,
pentru a le împlini și con rma. Dumnezeu Își cheamă acum poporul Său de legământ pentru
ultima oară laolaltă pentru a aduce la încheiere istoria mântuirii. El duce la îndeplinire în mod
glorios cauza poporului Său spre cinstea Numelui Său. Lui să-i e aduse mulțumirea și închinarea
pentru veșnicie.

Lucrând din însărcinarea lui Dumnezeu

Fr. Frank
fi
fi
fi
fi
fi
fi