Turismul în România se concentrează asupra peisajelor naturale și a istoriei sale bogate.

Traversată de
apele Dunării, România are un scenariu sensibil, incluzând frumoșii și împăduriții Munți Carpați, Coasta
Mării Negre și Delta Dunării, care este cea mai mare deltă europeană atât de bine păstrată. Cu rolul de a
puncta peisajele naturale sunt satele, unde oamenii de acolo trăiesc și mențin pentru sute de ani
tradițiile. În România este o abundență a arhitecturii religioase și a orașelor medievale și a castelelor, ce
accentuează și valorifică potențialul turistic al României.

Elementele ale turismului colectiv în România sunt atestate documentar în trecut, când a apărut turismul
balnear, acesta fiind menționat în localitățile Băile Herculane - în secolul al II-lea, în anul 1734 Băile Felix
în secolul al XV-lea, Ivanda, Buziaș, Călacea și Lipova în secolul al XVI-lea, Bazna în secolul al XVII-lea,
Băile Olănești în 1760, Borsec în 1770, Vatra Dornei în 1788.

În secolul al XIX-lea, se dezvoltă stațiunile balneoclimaterice existând 23 de stațiuni de interes general, 78

de interes local și 38 de localități cu izvoare minerale.

Primele activități turistice organizate în România datează din a doua parte a secolului al XIX-lea. Au
apărut o serie de asociații, organizații, societăți, cluburi etc. care desfășurau activitate turistică pe unele
arii geografice, căutând să atragă turiști din toate păturile sociale și care sponsorizau de asemenea
amenajarea unor obiective turistice.

Aceste asociații și organizații de turism din România și-au desfășurat activitatea înainte de primul război
mondial și în perioada interbelică. Preocuparea acestor asociații de profil s-a îndreptat la început spre
zonele montane prin construirea de cabane și case de adăpost (refugii), amenajări de drumuri, poteci,
marcaje, precum și organizarea de cursuri de schi, publicarea de monografii turistice, almanahuri,
ghiduri, hărți etc.

„Trinitatea vremelnică” din anul 1869, având ca scop „de a întreprinde excursiuni”, și „Asociația Alpină a
Transilvaniei” („Siebenburgische Alpen Verein in Kronstadt” - S.A.V.K.) care a luat ființă în august 1873 la
Brașov, sunt considerate a fi primele societăți de turism din România. Aveau ca scop cercetarea munților
Carpați, îmbunătățirea căilor de acces, organizarea de excursii în zonele montane. SAVK a activat până în
anul 1881, când a fuzionat cu „Asociația Carpatină Transilvană” („Siebenbürgischer Karpathenverein -
S.K.V.”) din Sibiu, devenind filială a acesteia.

În anul 1875, s-a înființat la București Societatea Română de Geografie, care publică "Buletinul Societății
geografice române" (1876-1943), Marele dicționar geografic al României (1898-1902), precum și
numeroase descrieri de călătorie, expediții geografice, turism.
În Transilvania, și-a desfășurat activitatea „Asociația Carpatină Transilvania” („Siebenburgische Karpathen
Verein - S.K.V.”), fondată în anul 1880 la Sibiu, după modelul DOeA - „Asociația Alpină Germano-
Austriacă”. Asociația își propunea ca obiectiv cultivarea spiritului turistic, făcând cunoscute și accesibile
populației frumusețile naturale ale munților Carpați.

„Cercul Excursioniștilor” înființată la 1 ianuarie 1891, a fost prima asociație turistică din București, care-și
propunea, să întreprindă "excursiuni menite să dezvolte iubirea pentru frumusețile naturii și înmulțirea
cunoștințelor prin vizitarea monumentelor și localităților din țară, ceri ar putea prezenta un interes din
deosebite puncte de vedere" iar "ca mijloc de locomoție se adopta piciorul".

În același an, la Cluj, a fost fondată Societatea Carpatină Ardeleană a Turiștilor („Erdely Karpat Turista
Egyesulet”), cea mai veche asociație a turiștilor maghiari din Transilvania, care a înființat circa 20 de
cabane și refugii montane și publicarea revistei de turism "Erdely" (Ardealul), în perioada 1904-1940.

În anul 1892, a fost înființată Societatea Carpatină Bănățeană, prima organizație turistică din Banat.
Societatea editează în 1894, ghidul turistic "Călăuza turistică a Banatului", precum și prima revistă
turistică, în 1895, "Turismul Bănățean" care după doi ani, se transformă în primul ziar sportiv al
Banatului, "Sportul Bănățean". În 1948, societatea este desființată, iar după 1990 a fost reconstituită,
având ca obiectiv principal revigorarea turismului montan bănățean.

Se înființează în martie 1893, la Sinaia, Societatea Carpatină Sinaia. Societatea a funcționat până în anul
1913 și i se datorează deschiderea mai multor drumuri în Bucegi, amenajarea potecii de pe Valea Jepilor,
amenajarea peșterii Ialomiței, construcția cabanei Omu și Caraiman.

Societatea Turiștilor din România (S.T.R.) înființată în anul 1903, a avut ca președinte pe prințul
moștenitor Ferdinand și ca membrii numeroase personalități ale vieții culturale și politice ale vremii: Ion
I. C. Brătianu, Vintilă Brătianu, Dr. I. Cantacuzino, Barbu Știrbey ș.a. Societatea a publicat anuarul S.T.R.,
apărut între anii 1903-1915, a construit drumul către vârful Omu pe valea Cerbului, cabana Grindu din
Piatra Craiului etc. S.T.R. a fuzionat în anul 1931 cu „Turing Clubul României”.

Asociația Prietenii Naturii, înființată în 1919, a avut 15 filiale pe tot cuprinsul țării. Deși a desfășurat o
activitate intensă pentru promovarea turismului în rândul populației, asociația s-a dizolvat în 1924, iar
activitatea ei împreună cu filialele sale, a fost preluată de Asociația Sportivă Stăruința.

Societatea de Gimnastică, Sport și Muzică (S.G.S.M.), se întemeiază în noiembrie 1902 la Iași, inițiată de
un grup de intelectuali ieșeni amatori de educație fizică, sporturi, muzică și drumeție, printre care:
Gheorghe Balș, Emanoil Panaiteanu-Bardasare, Paul Bujor, Constantin Meissner.
S.G.S.M. a avut importante realizări turistice prntre care construirea a două refugii, casa de adăpost
Dochia-Ceahlău (1912-1914), prima construcție montană din beton armat din țara noastră, cel dintâi
ghid turistic modern pentru masivul Ceahlău, Călăuza Ceahlăului, precum și primele marcaje turistice din
Ceahlău (1931-1932).