1.

PEDAGOGIE ŞI EDUCAŢIE

1.1. Delimitări conceptuale. Educaţia – obiect de studiu al pedagogiei

• educaţia ca proces
• educaţia ca proces de comunicare socială
CD

S(P) M(cd) O(E

)
C

RS RO

CI
• educaţia ca acţiune de conducere
• educaţia ca sistem de influenţe

1.2. Structura acţiunii educaţionale

MSC
SE – CPS

A.E.
M.

S. O
FE DE C. O.
S’
C.I.I.
C.I.E.
M.S.C. = mediu socio cultural;

S.E. = situaţie educaţională / C.P.S. = câmp psihosocial; A.E. = ambianţă educaţională;

S = subiectul educaţiei; O = obiectul educaţiei; S’= subiectivitatea obiectului educaţiei;
F.E. = finalităţile educaţiei (ideal, scopuri, obiective); D.E. =dispozitiv educaţional;
M = mesaj educaţional;
C.O. = comportamentul obiectivat (de răspuns);
C.I.I. = conexiune inversă internă; C.I.E = conexiune inversă externă

1.3. Trăsăturile educaţiei

• fenomen specific uman, aplicabil doar la specia umană
• caracter social – istoric
• caracter naţional
• caracter universal
• caracter prospectiv
• caracter permanent

1.4. Funcţiile educaţiei

• funcţia culturală (cognitivă)
• funcţia economică (de pregătire pentru viaţa activă)
• funcţia axiologică (formarea individului pentru integrarea în viaţa socială)
• funcţia psihologică
 2. EDUCAŢIA ÎN CONTEMPORANEITATE

2.1. Problematica lumii contemporane şi soluţii educative: noile educaţii

• definiţie: noile educaţii reprezintă „cel mai pertinent şi mai util răspuns al sistemelor educative la
imperativele generate de problematica lumii contemporane”
• exemple de noi educaţii:
- educaţia ecologică
- educaţia pentru pace
- educaţia interculturală
- educaţia pentru schimbare
- educaţia pentru drepturile omului
- educaţia pentru timpul liber
- educaţia pentru comunicare şi mass-media
- educaţia demografică
- educaţia pentru tehnologie şi progres

2.2. Formele educaţiei şi raporturile dintre ele

EDUCAŢIA

FORMALĂ FORMALĂ INFORMALĂ

EXTRAŞCOLARĂ ŞCOLARĂ AMBIENTALĂ

instituţionalizată instituţionalizată neinstituţionalizată

(instituţii culturale) (şcoală) (contexte nespecifice)

conştientă,/ conştientă/ întâmplătoare/

sistematică/ sistematică/ spontană/
organizată organizată neorganizată

se realizează
se realizează direct se realizează direct
individual, implicit

efecte proiectate, efecte proiectate,

efecte neproiectate,
pozitive pozitive
pozitive şi negative

2.3. Educaţia permanentă - de la necesitate la posibilitate

• nu este o „nouă educaţie”, ci o schimbare de abordare a educaţiei pe tot parcursul vieţii

2.4. Autoeducaţia: conţinut şi semnificaţii

• derivă din educaţia permanentă;
• activitate conştientă, constantă, sistematică, direcţionată spre formarea propriei personalităţi
 3. COMPONENTELE EDUCAŢIEI

3.1. Educaţia intelectuală: specific, finalităţi, repere metodologice

• dimensiunea cognitivă a activităţii de formare-dezvoltare a personalităţii umane;
• obiective:
- informare intelectuală;
- formarea intelectuală
3.2. Educaţia morală: specific, finalităţi, metode
• formarea profilului moral;
• obiective:
- formarea conştiinţei morale;
- formarea conduitei morale şi a trăsăturilor de voinţă şi caracter
3.3. Educaţia estetică: specific, finalităţi, posibilităţi de realizare
• „educaţie prin şi pentru frumos”;
• obiective:
- instruirea estetică a elevilor (teoretic);
- receptarea frumosului (aplicativ)
3.4. Educaţia tehnologică: specific, finalităţi, orientarea şi consilierea profesională
• ansamblu de activităţi instructive care îi pregăteşte pe copii pentru stăpânirea şi dezvoltarea tehnicii;
• obiective:
- formarea orizontului cultural-profesional;
- formarea unor capacităţi şi deprinderi practice;
- familiarizarea elevilor cu diferite profesiuni
3.5. Educaţia fizică: specific, finalităţi, modalităţi de realizare
• activitate de formare-dezvoltare corporală necesară pentru asigurarea şi cultivarea valorilor sănătăţii
omului;
• obiective:
- întărirea sănătăţii, dezvoltarea şi fortificarea fizică a organismului;
- dezvoltarea din punct de vedere psihic şi formarea personalităţii umane

4. FINALITĂŢILE EDUCAŢIEI

4.1. Delimitări conceptuale şi implicaţii practice

Finalităţi Conţinut Domeniul
Ideal Modelul de personalitate care exprimă aspiraţiile unei sistemul educativ
societăţi, la un moment istoric dat. Orientează (subsistem)
strategic întreg sistemul educativ.
Scop Finalitatea unei acţiuni educative determinate, tipuri de şcoli
prefigurează rezultate pe tipuri, nivele de învăţământ/ profiluri
componente ale educaţiei (intelectuală,morală, estetică) cicluri
de învăţământ
Obiectiv Enunţ cu caracter anticipativ care descrie, în termeni de discipline de
schimbare comportamentală şi (eventual) măsurabilă, învăţământ
observabilă rezultatele aşteptate. lecţii/secvenţe
de lecţii

4.2. Sistematizări în domeniul obiectivelor educaţiei

a. după gradul lor de generalitate:
• obiective generale;
• obiective specifice (intermediare);
• obiective concrete, operaţionale (comportamentale, microobiective)
b. după domeniile psihocomportamentale:
• cognitive - asimilarea de cunoştinţe, formarea de deprinderi şi capacităţi intelectuale;
• afective - formarea convingerilor, sentimentelor, atitudinilor;
• psihomotorii – însuşirea comportamentelor bazate pe acţiune manifestă
4.3. Formularea obiectivelor operaţionale
Modelul lui Mager:
• descrierea comportamentului final – verbe concrete (să descrie, să definească, să enumere) şi NU
abstracte (să înţeleagă, să ştie, să cunoască);
• precizarea criteriului performanţei acceptabile:
- cantitativ (cel puţin două, integral);
- şi/sau calitativ (clar, expresiv, cursiv);
• determinarea condiţiilor (instrumentele) – cu ajutorul, pe baza, având la dispoziţie

Exemple:
OC (Cognitiv): să identifice cel puţin trei substantive în textul din fişa de lucru
OPM (Psiho-motor): să sublinieze cu creionul substantivele din fişa de lucru;
OA (Afectiv): vor participa activ la identificarea substantivelor din textul scris pe fişa de lucru

Condiţii

• un obiectiv va descrie schimbarea ce urmează să se producă în urma instruirii în

comportamentul elevului;
• obiectivul operaţional trebuie exprimat în termeni comportamentali expliciţi, prin
utilizarea unor „verbe de acţiune” (a enumera, a compara, a recunoaşte, a descrie, a defini,
a clasifica, a desena);
• fiecare obiectiv concret trebuie să vizeze o singură operaţie, pentru a permite şi a facilita
măsurarea şi evaluarea gradului său de realizare;
• un obiectiv operaţional va fi exprimat în cuvinte cât mai puţine, pentru a facilita referirea
la conţinutul său specific;
• obiectivele operaţionale trebuie să fie formulate logic, oferind o expresie clară a a
situaţiilor de învăţare

5. CURRICULUM ŞI EDUCAŢIE

5.1. Delimitări conceptuale

• sens restrâns – curriculum desemnează conţinutul procesului educativ „ansamblul documentelor
şcolare care reglementează desfăşurarea activităţii şcolare: plan de învăţământ, program
manuale, ghiduri de aplicare, etc”;
• sens larg – curriculum desemnează întregul program al acţiunilor educative, cu toate
componentele şi interacţiunile dintre ele, „un traseu de învăţare bine definit”

Concepte:
• Conţinutul învăţământului devine o componentă a curriculum-ului;
• Conţinut educaţional, conţinut curricular
• Aria curriculară
- Grupează mai multe discipline şcolare care au în comun anumite obiective.
- Curriculum-ul naţional este structurat în 7 arii curriculare:
- Limbă şi comunicare (Limba şi literatura română, Limba latină, limbile moderne);
- Matematică şi Ştiinţe ale naturii (Matematică, Fizică, Chimie, Biologie);
- Om şi societate (Istorie, Geografie, Religie, Cultură civică, ştiinţe socio-umane);
- Arte (Educaţie muzicală, Educaţie plastică);
- Educaţie fizică şi sport (Educaţie fizică);
- Tehnologii (Educaţie tehnologică, Tehnologia informaţiei);
- Consiliere şi orientare.
 • Ciclurile curriculare
- Reprezintă periodizări ale şcolarităţii şi grupează mai mulţi ani de studiu care au în comun
anumite obiective.
- Sunt delimitate 5 cicluri curriculare:
- ciclul achiziţiilor fundamentale (clasa pregătitoare şi clasele I-II): acomodarea la cerinţele
sistemului şcolar şi alfabetizarea iniţială;
- ciclul de dezvoltare (clasele III - VI): formarea capacităţilor de bază pentru continuarea
studiilor;
- ciclul de observare şi orientare (clasele VII - IX): orientarea în vederea opţiunii şcolare şi
profesionale ulterioare;
- ciclul de aprofundare (clasele X - XI): adâncirea studiului în funcţie de profilul şi
specializarea aleasă;
- ciclul de specializare (clasele XII - XIII): pregătirea sau prespecializarea în vederea
integrării eficiente în învăţământul universitar de profil sau pe piaţa muncii

Tipuri de curriculum
• curriculum nucleu – „trunchiul comun”: numărul minim de ore de la fiecare disciplină
obligatorie prevăzută în planul cadru de învăţământ;
• curriculum la decizia şcolii
- acoperă diferenţa de ore dintre curriculum nucleu şi numărul maxim de ore pe săptămână, pe
discipline şi ani de studiu. Programele şcolare şi disciplinele obligatorii vor avea obiective şi tipuri
de conţinuturi marcate cu *.
- Curriculum-ul la decizia şcolii se poate elabora în 3 variante:
- curriculum nucleu aprofundat (C.N.A.) - diversificarea activităţilor de învăţare până la
acoperirea numărului maxim de ore din plaja orară a disciplinei respective;
- curriculum extins (C.E.) - parcurgerea în întregime a programei, adică atât a segmentului
obligatoriu cât şi a celui suplimentar, marcat prin *;
- curriculum elaborat de şcoală (C.E.Ş.) - implică diferite tipuri de opţionale:
- opţional la nivelul disciplinei;
- opţional la nivelul ariei curriculare;
- opţionalul la nivelul mai multor arii curriculare

5.2. Elementele componente ale conţinutului curricular

• cunoştinţe
• deprinderi
• priceperi
• atitudini
• valori
• comportamente

5.3. Trăsăturile curriculum-ului

• caracter social-istoric
• amplificare
• diversificare şi specializare continuă
• caracter naţional

5.4. Raportul dintre conţinutul curricular şi conţinutul culturii. Criterii de selecţie

• Criterii filosofice
• Criterii ştiinţifice
• Criterii psihologice
• Criterii pedagogice
5.5. Documente curriculare
• Planul – cadru de învăţământ - structurează conţinuturile învăţământului pe ani şcolari, pe
profiluri de învăţământ, indicând numărul minimal şi sau maximal de ore pentru fiecare disciplină
de învăţământ sau arie curriculară;
• Programa şcolară - structurează conţinuturile învăţământului pe fiecare disciplină şcolară;
- Structura programei şcolare pentru gimnaziu; obiective-cadru, obiective de referinţă, activităţi de
învăţare, sugestii metodologice, evaluare;
- Structura programei şcolare pentru liceu: competenţe generale, competenţe specifice, conţinuturi,
atitudini, valori
• Manualul şcolar - reprezintă un instrument orientativ pentru profesor şi principalul instrument de
lucru pentru elev;
- funcţii: de informare, de formare, de autoinstruire, de antrenare;
- exigenţe: ştiinţifice, psihopedagogice, igienice, estetice, economice
• Auxiliarele curriculare (curriculum suport) - integrează ansamblul materialelor didactice aflate
la dispoziţia profesorului şi elevilor: culegeri, ghiduri metodologice, caiete speciale, planşe, atlase