Axa I - Short

YOUR PERFORMANCE IS OUR MISSION!
AXA I
TULBURARILE
CLINICE
prof. dr. Ion Duvac

➢ Axa I este destinata raportarii tuturor tulburarilor si conditiilor din
clasificare,cu exceptia tulburarilor de personalitate si a retardarii
mentale (care sunt raportate pe axa II).
➢ De asemenea, de raportat pe axa I sunt si alte conditii care se pot afla

în centrul atentiei clinice
➢ Cand un individ are mai mult decat o singura tulburare de pe axa I,
trebuie raportate toate.
➢ Daca este prezenta mai mult decat o singura tulburare pe axa I,

diagnosticul principal sau motivul consultatiei trebuie sa fie indicat prin
mentionarea sa, primul.
C. TULBURARILE IN LEGATURA CU O SUBSTANTA
C) 1. • ALCOOL;
2. • AMFETAMINA;
3. • CAFEINA;
4. • CANNABIS;
5. • COCAINA;
C) 6. • HALUCINOGENE;
7. • NICOTINA;
8. • OPIACEE;
9. • SEDATIVE, HIPNOTICE, ANXIOLITICE;

Tulburarile consumului de substante
➢ Criteriile DSM-IV pentru abuzul de substante includ:
- uzul repetat al unei substante psihoactive;
-incapacitete de a indeplini obligatiile scolare sau sociale;
-conflicte repetate cu legea;
-continuarea consumului indiferent de consecinte.
➢ Criterii DSM pentru dependenta de substante,

- criterii psihologice ale tolerantei si simptomatologiei de sevraj (abstinenta);
- abandonarea activitatilor importante;
-petrecerea timpului facand activitati legate de consumul de droguri;
-folosirea substantei in cantitati din ce în ce mai mari si perioade mai mari de timp decat se intentiona;
-folosirea substantelor respective in ciuda inrautatirii problemelor legate de uzul de substante.
➢ Intoxicatia cu o substanta reprezinta:
- aparitia unui sindrom reversibil specific;
- modificari clinice, psihologice sau comportamentale care apar in cursul administrarii substantei sau la scurt
timp dupa aceasta;
- remiterea dupa metabolizarea si eliminarea acesteia.
➢ Toleranta este legata de efectele biologice ale drogului si semnifica necesitatea cresterii dozelor pentru
obtinerea acelorasi efecte fizice si psihologice.
➢ Adictia se refera la nevoile psihologice de administrare a drogului (in ciuda tuturor problemelor care
apar), procurarea drogului devenind principalul scop al existentei pacientului.
➢ Fenomenul de craving, termen preluat din limba engleza, reprezinta pulsiunea imperioasa, necontrolata,
de a consuma droguri.
Alcoolul
Criterii diagnostic:
A. Ingestie recenta de alcool.
B. Modificari comportamentale sau psihologice dezadaptative semnificative clinic (de ex., comportament sexual sau agresiv
inadecvat, labilitate afectiva, deteriorarea judecatii, functionarea sociala, sau profesionala inadecvata) care apar în cursul sau la
scurt timp dupa ingestia de alcool.
C. Unul sau mai multe din urmatoarele semne, aparând în cursul sau la scurt timp dupa ingestia de alcool:
1. dizartrie;
2. incoordonare;
3. mers nesigur;
4. nistagmus;
5. deteriorarea atentiei sau memoriei;
6. stupor sau coma.
D. Simptomele nu se datoreaza unei conditii medicale generale si nu sunt explicate mai bine de alta tulburare mintala.
Amfetamina
A. Uz recent de amfetamina sau de o substanta similara (de ex., metilfenidatul);
B. Modificari comportamentale sau psihologice dezadaptative semnificative clinic (de ex., euforie sau aplatizare afectiva,
modificari de sociabilitate, hipervigilitate, susceptibilitate interpersonala, anxietate, tensiune sau stare coleroasa,
comportamente stereotipe, deteriorarea judecatii sau deteriorarea functionarii sociale sau profesionale) care apar în
cursul sau la scurt timp dupa uzul de amfetamina sau de o substanta similara;
C. Doua sau mai multe din urmatoarele simptome (aparute in cursul sau la scurt timp dupa uzul de amfetamina sau de o
substanta similara):
1. tahicardie sau bradicardie;
2. dilatatie pupilara;
3. cresterea sau scaderea presiunii sanguine;
4. transpiratie sau senzatie de frig;
1. greata sau voma;
2. proba pierderii in greutate;
3. agitatie sau lentoare psihomotorie;
4. scaderea fortei musculare, deprimare respiratorie, precordialgii sau aritmii
cardiace;
5. confuzie, crize epileptice, diskinezii, distonii sau coma.
D. Simptomele nu se datoreaza unei conditii medicale generale si nu sunt

explicate mai bine de alta tulburare mintala.
Cafeina
A. Consum recent de cafeina, de regula de mai mult de 250mg (ex: mai mult de 2-3 cesti de cafea fiarta);
B. Cinci (sau mai multe) dintre urmatoarele semen, aparand in cursul uzului de cafeina sau la scurt timp dupa aceea:
1. neliniste;
2. anxietate;
3. excitatie;
4. insomnie;
5. facies congestiv;
6. diureza;
7. perturbare gastrointestinala;
8. crampe musculare;
9. deraierea fluxului gandirii si vorbirii;
10. tahicardie sau aritmii cardiace;
11. perioade de infatigabilitate;
12. agitatie psihomotorie.
C. Simptomele de la criteriul B cauzeaza detresa sau detriorare semnificativa clinic

in domeniul social, professional, sau in alte domenii importante de functionare;
D. Simptomele nu se datoreaza unei conditii medicale generale si nu sunt explicate

mai bine de alta tulburare mentala.
Cannabis
A. Uz recent de canabis;
B. Modificari comportamentale sau psihologice dezadaptative semnificative clinic (de ex., deteriorarea coordonarii
motorii, euforie, anxietate, senzatia de incetinire a timpului, deteriorarea judecatii, retragere sociala) care apar in
cursul sau la scurt timp dupa uzul de canabis.
C. Doua (sau mai multe) din urmatoarele semne care apar în decurs de 2 ore de la uzul de canabis:
1. conjunctive "injectate";
2. apetit crescut;
3. gura uscata;
4. tahicardie.
D. Simptomele nu se datoreaza unei conditii medicale generale si nu sunt explicate mai bine de alta tulburare
mintala
Cocaina
A. Uz recent de cocaina;
B. Modificari comportamentale sau psihologice dezadaptative semnificative clinic (de ex., euforie sau aplatizare afectiva,
modificari de sociabilitate, hipervigilitate, susceptibilitate interpersonala, anxietate, tensiune sau stare coleroasa,
comportamente stereotipe, deteriorarea judecatii sau deteriorare în functionarea sociala sau profesionala) care apar in
cursul sau la scurt timp dupa uzul de cocaina;
C. Doua (sau mai multe) dintre urmatoarele simptome apar la scurt timp dupa uzul de cocaina:
1. tahicardie sau bradicardie;
3. presiune sanguina crescuta sau scazuta;
4. transpiratie sau senzatie de frig;
5. greata sau voma;
6. proba pierderii in greutate;
7. agitatie sau lentoare psihomotorie;
8. scaderea fortei musculare, depresie respiratorie, precordialgii sau aritmii
cardiace;
9. confuzie, crize epileptice, diskinezii, distonii sau coma.

explicate mai bine de alta tulburare mintala.
Halucinogene
A. Uz recent de halucinogene.
B. Modificari psihologice sau comportamentale dezadaptative semnificative clinic (de ex., anxietate sau depresie marcata,
idei de referinta, frica de a nu-si pierde mintile, ideatie paranoida, deteriorarea judecatii sau deteriorarea functionarii
sociale sau profesionale), care apar in cursul sau la scurt timp dupa uzul de halucinogen.
C. Modificarile perceptive survin in stare de vigilitate si de alerta deplina (de ex., intensificarea subiectiva a perceptiilor,
depersonalizare, derealizare, iluzii, halucinatii, sinestezii) si apar in cursul sau la scurt timp dupa uzul de halucinogen.
D. Doua (sau mai multe) din urmatoarele semne, care apar în cursul sau la scurt timp dupa uzul de halucinogen:
2. tahicardie;
3. transpiratii;
4. palpitatii;
5. obnubilarea vederii;
6. tremuraturi;
7. incoordonare.
D. Simptomele nu se datoreaza unei conditii medicale generale si

nu sunt explicate mai bine de alta tulburare mintala.
Inhalantele
A. Uz intentional recent sau expunerea de scurta durata la doze mari de inhalante volatile.
B. Modificari psihologice sau comportamentale dezadaptative semnificative clinic (de ex.,beligeranta, agresivitate, apatie,
deteriorarea judecatii, deteriorarea functionarii sociale sau profesionale), care apar in cursul sau la scurt timp dupa uzul
de halucinogen.
C. Doua (sau mai multe) din urmatoarele semne, care apar în cursul sau la scurt timp dupa uzul de halucinogen:
1. ameteala;
2. nistagmus;
3. incoordonare;
4. dizartrie;
5. mers nesigur;
6. letargie;
7. diminuarea reflexelor;
8. lentoarea psihomotorie;
9. tremor
10. scaderea generalizata a fortei musculare;
11. obnubilarea vederii sau diplopie;
12. stupor sau coma;
13. euforie;
D. Simptomele nu se datoreaza unei conditii medicale generale si nu sunt explicate mai bine
de alta tulburare mintala.
Opiacee
A. Uz recent de opiaceu
B. Modificari psihologice si comportamentale dezadaptative semnificative clinic (de exemplu, euforie initiala,
urmata de apatie, disforie, agitatie sau lentoare psihomotorie, deteriorarea judecatii sau deteriorarea
functionarii sociale sau profesionale), care apar în cursul sau la scurt timp dupa uzul de opiacee.
C. Constrictie pupilara (sau dilatatie pupilara datorata anoxiei prin supradoza severa) si unul (sau mai multe) din
urmatoarele semne, aparand in cursul sau la scurt timp dupa uzul de opiacee:
1. torpoare sau coma;
2. dizartrie;
3. deteriorarea atentiei sau memoriei.
D. Simptomele nu se datoreaza unei conditii medicale generale si nu sunt explicate mai bine de alta tulburare
mintala.
Nicotina
Criterii diagnostic. Abstinenta de Nicotina.
A. Uz zilnic de nicotina de cel putin cateva saptamani;
B. Incetarea brusca a uzului de nicotina sau reducere a cantitatii de nicotina utilizata, urmata in decurs de 24 de ore de
patru (sau mai multe) dintre urmatoarele semne:
1. dispozitie depresiva sau disforica;
2. insomnie;
3. iritabilitate, frustrare sau stare coleroasa;
4. anxietate;
5. dificultate in concentrare;
6. neliniste;
7. scaderea ritmului cardiac;
8. apetit crescut sau plus ponderal.
C. Simptomele de la criteriul B cauzeaza o detresa sau o deteriorare in domeniul
social, professional sau in alte domenii impoartante de functionare;

explicate mai bine de alta tulburare mentala.
Sedative, Hipnotice si Anxiolitice
A. Uz recent de un sedativ, hipnotic sau anxiolitic;
B. Modificari comportamentale sau psihologice dezadaptative, semnificative clinic (de ex., comportament sexual
inadecvat sau agresiv, labilitatea dispozitiei, deteriorarea judecatii, deteriorarea functionarii sociale sau profesionale)
care apar in cursul sau la scurt timp dupa uzul de sedative, hipnotice sau anxiolitice;
C. Unul (sau mai multe) din urmatoarele semne care apar in cursul sau la scurt timp dupa uzul de sedative, hipnotice
sau anxiolitice:
1. dizartrie;
2. incoordonare;
3. mers nesigur;
4. nistagmus;
5. deteriorarea atentiei sau memoriei;
6. stupor sau coma.
explicate mai bine de alta tulburare mentala.
E.TULBURARILE AFECTIVE
E) • EPISOADE AFECTIVE – EP. DEPRESIV MAJOR, EP MANIACAL,

1. EP. MIXT, EP. HIPOMANIACAL;
• TULBURARI DEPRESIVE – TB. DEPRESIVA MAJORA, TB.

2. DISTIMICA, TB. DEPRESIVA FARA ALTA SPECIFICATIE ;
• TULBURARILE BIPOLARE – TB. BIPOLARA I, TB. BIPOLARA II,

3. TB. CICLOTIMICA, TB. BIPOLARA FARA ALTA SPECIFICATIE;
• ALTE TB. AFECTIVE: TB. AFECTIVA DATORATA (SE INDICA

4. CONDITIA MEDICALA GENERALA), TB. AFECTIVA INDUSA DE O
SUBSTANTA, TB. AFECTIVA FARA ALTA SPECIFICATIE;
1. Episoadele Afective
➢ Episoadele depresive majore cu dispozitie iritabila proeminenta pot fi dificil de

distins de episoadele maniacale cu dispozitie iritabila ori de episoadele mixte.
➢ Aceasta distinctie necesita o evaluare clinica atenta a prezentei simptomelor

maniacale.
➢ Daca sunt satisfacute criteriile, atat pentru un episod maniacal, cat ai pentru un
episod depresiv major (cu excepaia celui cu o durata de 2 saptamani), aproape in
fiecare zi, timp de cel putin o saptamana, este vorba de un episod mixt.
IMUNITATEA PSIHICA by ION DUVAC
Δh1
Δh2
Δh3
ED Δh4
Δh5
D Δh6
A Δh7
D Δh8
A+P Δh9
D
A+P+F
D
A+P+PS
D
AG+IP
D IO
EDM + E PSIHOTICE AG+D
IO+ID
AG+D
TOC+ID
AG
SCHIZOFRENIE
Episodul Depresiv Major
Criterii de diagnostic:
A. In cursul aceleiasi perioade de 2 saptamani, si reprezinta o modificare de la nivelul anterior de functionare; cel putin unul
dintre simptome este, fie (1) dispozitie depresiva, fie (2) pierderea interesului sau placerii:
Nota: Nu se includ simptome care este clar ca se datorează unei conditii medicale generale ori idei delirante sau halucinatii
incongruente cu dispozitia.
1. dispozitie depresiva cea mai mare parte a zilei, aproape in fiecare zi, indicata fie prin relatare personala (de ex: se simte trist
sau inutil), ori observatie facuta de altii (de ex: pare inlacrimat). Notă: La copii si adolescenti, dispozitia poate fi iritabila;
2. diminuare marcata a interesului sau placerii pentru toate sau aproape toate activitatile, cea mai mare parte a zilei, aproape
in fiecare zi (dupa cum este indicat, fie prin relatare personala, fie prin observatii facute de altii);
3. pierdere semnificativa in greutate, deşi nu tine dieta, ori luare in greutate (de ex: o modificare de mai mult de 5% din
greutatea corpului intr-o lună) ori saădere sau crestere a apetitului aproape in fiecare zi. Nota: La copii, se ia in consideratie
incapacitatea de a atinge plusurile ponderale expectate; insomnie sau hipersomnie aproape in fiecare zi;
4. agitatie sau lentoare psihomotorie aproape in fiecare zi (observabila de catre altii, nu numai senzatiile subiective de
neliniste sau de lentoare);
5. fatigabilitate sau lipsa de energie aproape in fiecare zi;
6. sentimente de inutilitate sau de culpa excesiva ori inadecvata (care poate fi deliranta) aproape in fiecare zi (nu numai
autorepros sau culpabilizare in legatura cu faptul de a fi suferind);
7. diminuarea capacitatii de a gandi sau de a se concentra ori indecizie aproape in fiecare zi (fie prin relatare personala, fie
observata de altii);
8. ganduri recurente de moarte (nu doar teama de moarte), ideatie suicidara recurentă fara un plan anume, ori o tentativa de
suicid sau un plan anume pentru comiterea suicidului.
B. Simptomele nu satisfac criteriile pentru un episod mixt;
C. Simptomele cauzeaza o detresa sau o deteriorare semnificativa clinic in domeniul social, profesional ori in alte domenii
importante de functionare
D. Simptomele nu se datoreaza efectelor fizioiogice directe ale unei substante (de ex: un drog de abuz, un medicament) ori ale
unei conditii generale medicale (de ex: hipotiroidism).
E. Simptomele nu sunt explicate mai bine de doliu, adica, dupa pierderea unei fiinte iubite,
simptomele persista mai mult de 2 luni ori sunt caracterizate printr-o deteriorare functionala
semnificativa, preocupare morbida de inutilitate, ideatie suicidara, simptome psihotice sau
lentoare psihomotorie.
Episodul Maniacal
A. O perioada distincta de dispozitie crescuta, expansiva sau iritabila anormala si persistenta, durand cel putin o
saptamana (sau orice durata, daca este necesara spitalizarea);
B. In timpul perioadei de perturbare a dispozitiei, trei (sau mai multe) dintre urmatoarele simptome au persistat
(patru, daca dispozitia este numai iritabila) si au fost prezente intr-un grad semnificativ:
1. stima de sine exagerata sau grandoare;
2. scaderea necesitatii de somn (de ex: se simte refacut dupa numai trei ore de somn);
3. mai locvace decat in mod uzual sau se simte presat sa vorbeasca continuu;
4. fuga de idei sau experienaa subiectiva ca gandurile sunt accelerate;
5. distractibilitate (adica, atentia este atrasa prea usor de stimuli externi fara importanta sau irelevanti);
6. cresterea activitatii orientate spre un scop (fie in societate, la serviciu sau la scoala, ori din punct de vedere sexual)
sau agitatie psihomotorie;
7. implicare excesiva in activitati placute care au un inalt potential de consecinte nedorite (de ex:angajarea in
cumparaturi excesive, indiscretii sexuale ori investitii in afaceri nesabuite).
C. Simptomele nu satisfac criteriile pentru un episod mixt;
D. Perturbarea de dispozitie este suficient de severa pentru a cauza o deteriorare semnificativa in

functionarea profesionala sau in activitatile sociale uzuale ori in relatiile cu altii, ori sa necesite
spitalizare pentru a preveni vatamarea sa sau a altora, ori exista elemente psihotice;
E. Simptomele nu se datoreaza efectelor fiziologice directe ale unei substante (de ex: un drog de
abuz, un medicament sau un alt tratament) ori ale unei conditii medicale generale (de ex:
hipertiroidismul);
Nota: Episoadele asemanatoare celor maniacale si care sunt clar cauzate de tratamentul
antidepresiv somatic (de ex: medicamente, terapie electroconvulsivanta, fototerapie) nu trebuie
sa conteze pentru un diagnostic de tulburare bipolara I.
Episodul Mixt
A. Sunt satisfacute criteriile, atat pentru episodul maniacal cat si pentru episodul depresiv major (cu exceptia duratei) aproape
in fiecare zi, in cursul unei perioade de cel putin o saptamana;
B. Perturbarea afectiva este suficient de severa pentru a cauza o deteriorare semnificativa in functionarea profesionala sau in
activitatile sociale uzuale ori in relatiile cu altii, sau pentru a necesita spitalizare spre a preveni vatamarea sa sau a altora, ori
exista elemente psihotice;
C. Simptomele nu se datoreaza efectelor fiziologice directe ale unei substante (de ex: un drog de abuz, un medicament sau alt
tratament) ori ale unei conditii medicale generale (de ex: hipertiroidismul).
Nota: Episoadele similare celor mixte si care sunt evident cauzate de tratamentul antidepresiv somatic (de ex: un medicament,
terapie electroconvulsivanta, fototerapie) nu trebuie sa conteze pentru diagnosticul de tulburare bipolara I.
Episodul Hipomaniacal
A. O perioada distincta de dispozitie crescuta, expansiva sau iritabila persistenta, durand cel putin 4 zile, si care este net
diferita de dispozitia nondepresiva uzuala;
B. In cursul perioadei de perturbare afectiva, au persistat trei (sau mai multe) dintre urmatoarele simptome (patru, daca
dispoztia este numai iritabila) si au fost prezente intr-un grad semnificativ:
1. stima de sine exagerata sau grandoare;
2. scaderea necesitatii de somn (de ex: se simte reconfortat dupa numai 3 ore de somn);
3. mai locvace decat in mod uzual sau presiunea de a vorbi continuu;
4. fuga de idei sau experienta subiectiva ca gandurile sunt accelerate;
5. distractibilitate (adica, atentie prea usor de atras de stimuli externi neimportanti sau irelevanti);
6. creşterea activitatii orientate spre un scop (fie in societate, la serviciu sau la scoala ori din punct de vedere sexual) sau
agitatie psihomotorie;
7. implicare excesiva in activitati placute care au un inalt potential de consecinte indezirabile.
C. Episodul este asociat cu o modificare fara echivoc in activitate care nu este caracteristica persoanei atunci
cand nu prezinta simptome;
D. Perturbarea dispozitiei si modificarea in functionare sunt observabile de catre altii;
E. Episodul nu este suficient de sever pentru a cauza o deteriorare semnificativa in functionarea sociala sau
profesionala, ori pentru a necesita spitalizare, si nu exista elemente psihotice;
F. Simptomele nu se datoreaza efectelor fiziologice directe ale unei substante (de ex: un drog de abuz, un
medicament, sau alt tratament) ori unei conditii medicale generale (de ex: hipertiroidismul).
Not: Episoadele similare celor hipomaniacale si care sunt cauzate in mod clar de tratamentul antidepresiv
somatic (de ex: un medicament, terapie electroconvulsivanta, fototerapie) nu trebuie sa fie luate in
consideratie pentru un diagnostic de tulburare bipolara II.
2. Tulburarile Depresive
Tulburarea Depresiva Majora
➢ Elementul esential al tulburarii depresive majore il constituie o evolutie clinica caracterizata printr-unul sau
mai multe episoade depresive majore, fara un istoric de episoade maniacale, mixte sau hipomaniacale;
➢ Un istoric de episod maniacal, mixt sau hipomaniacal exclude diagnosticul de tulburare depresiva majora.
➢ Prezenta de episoade hipomamacale (fara nici un istoric de episoade maniacale) indica un diagnostic de
tulburare bipolara II.
➢ Prezenta de episoade maniacale sau de episoade mixte (cu sau fara episoade hipomaniacale) indica un
diagnostic de tulburare bipolara I.
➢ Daca actualmente sunt satisfacute criteriile pentru un episod depresiv major, pot fi utilizati
urmatorii specificanti pentru a descrie statusul clinic curent al episodului si elementele
episodului curent:
1. Uşor;
2. Moderat;
3. Sever, fără elemente psihotice;
4. Sever, cu elemente psihotice;
5. Cronic;
6. Cu elemente catatonice;
7. Cu elemente melancolice;
8. Cu elemente atipice;
9. Cu debut postpartum.
➢ Daca actualmente nu sunt satisfacute complet criteriile pentru un episod
depresiv major, pot fi utilizati urmatorii specificanti pentru a descrie statusul
clinic curent al episodului depresiv major, precum si patternul celui mai recent
episod:
1. In remisiune partiala, in remisiune completa;
2. Cronic;
Tulburarea Depresiva Majora – episodul unic
A. Prezenta unui singur episod depresiv major;
B. Episodul depresiv major nu este explicat mai bine de tulburarea schizoafectiva si nu este
suprapus peste schizofrenie, tulburarea schizofreniforma, tulburarea deliranta ori
tulburarea psihotica fara alta specificatie;
C. Nu a existat niciodata un episod maniacal un episod mixt ori un episod hipomaniacal.

Tulburarea Distimica
A. Dispozitie depresiva cea mai mare parte a zilei, mai multe zile da decat nu, dupa cum este indicat, fie de
relatarea subiectului, fie de observatiile facute de altii, timp de cel putin 2 ani;
Nota: La copii i la adolescenti dispozitia poate fi iritabils, iar durata trebuie sa fie de cel putin 1 an.
B. Prezenta in timp a doua (sau a mai multe) dintre urmatoarele:

1. apetit redus sau mancat excesiv;
2. insomnie sau hipersomnie;
3. energie scazuta sau fatigabilitate;
4. stima de sine scazuta;
5. capacitate de concentrare redusa sau dificultate in a lua decizii;
6. sentimente de disperare.
C. In cursul perioadei de 2 ani (1 an pentru copii sau adolescenti) persoana nu a fost niciodata fara simptomele de la criteriile A
si B timp de mai mult de 2 luni, odata;
D. Nici un episod depresiv major nu a fost prezent in cursul primilor 2 ani ai perturbarii (1 an pentru copii şi adolescenti) adica,
perturbarea nu este explicata mai bine de tulburarea depresiva majora cronica sau de tulburarea depresiva majora, in
remisiune partial;
E. Nu a existat niciodata un episod maniacal, un episod mixt ori un episod hipomaniacal si nu au fost satisfacute niciodata
criteriile pentru tulburarea ciclotimica;
F. Perturbarea nu survine exclusiv in cursul unei tulburari psihotice cronice, cum ar fi schizofrenia ori tulburarea deliranta;
G. Simptomele nu se datoreaza efectelor fiziologice directe ale unei substante (de ex: un drog de abuz, un medicament) ori ale
unei conditii medicale generale (de ex: hipotiroidismul).
H. Simptomele cauzeaza o detresa sau deteriorarea semnificativa clinic n
domeniul social, profesional sau in alte domenii importante de
functionare.
➢ De specificat daca:
Debut precoce: daca debutul survine inainte de etatea de 21 de ani.
Debut tardiv: daca debutul are ioc la etate de 21 de ani sau mai tarziu.
➢ De specificat (pentru cei mai recenti 2 ani ai tulburarii distimice): Cu
elemente atipice
Tulburarea Depresiva fara Alta Specificatie
1. Tulburarea disforica premenstruala: in cele mai multe cicluri menstruale din cursul ultimului an, simptome (de
ex.: dispozitie depresiva marcata, anxietate marcata, labilitate afectiva marcata, scaderea interesului pentru
diverse activitati) survenind de regula in ultima saptamana a fazei luteale (si care se remit in decurs de cateva
zile de la debutul menstruatiei).
2. Tulburarea depresiva minora: episoade de simptome depresive cu o durata de cel putin 2 saptamani, dar cu
mai putin de cinci itemi ceruti pentru tulburarea depresiva majora.
3. Tulburarea depresiva scurta recurenta: episoade depresive durand de la 2 zile pana la 2 saptamani, survenind
cel putin odata pe luna, timp de 12 luni (neasociata cu ciclul menstrual).
4. Tulburarea depresiva postpsihotica a schizofreniei: un episod depresiv major care survine in cursul fazei
reziduale a schizofreniei.
5. Un episod depresiv major suprapus peste tulburarea deliranta, tulburarea psihotica fara
alta specificatie ori faza activa a schizofreniei.
6. Situatiile in care clinicianul a ajuns la concluzia ca este prezenta o tulburare depresiva, dar
este incapabil sa precizeze daca aceasta este primara, datorata unei conditii medicale
generale ori indusa de o substanta.
3. Tulburarile bipolare
Tulburarea Bipolara I
➢ Elementul esential al Tulburarii Bipolare I il constituie evolutia clinica, aceasta

fiind caracterizata prin aparitia unuia sau a mai multor episoade maniacale ori
episoade mixte;
➢ Adesea indivizii au avut, de asemenea, unul sau mai multe episoade depresive
majore;
➢ Daca actualmente sunt satisfacute criteriile pentru un episod maniacal, mixt sau depresiv major,
pot fi utilizati urmatorii specificanti pentru a descrie statusul clinic curent al episodului si
elementele episodului curent:
1. Uşor;
2. Moderat;
3. Sever, fără elemente psihotice;
4. Sever, cu elemente psihotice;
5. Cronic;
➢ Daca actualmente nu sunt satisfacute complet criteriile pentru un episode mixt, maniacal sau depresiv
major, pot fi utilizati urmatorii specificanti pentru a descrie statusul clinic curent al episodului depresiv
major, precum si patternul celui mai recent episod:
1. In remisiune partiala
2. In remisiune completa;
➢ Daca actualmente sunt satisfacute criteriile pentru un episod depresiv major, urmatorii specificanti pot fi
utilizati pentru a descrie elementele episodului curent (sau, daca actualmente nu sunt satisfacute, dar cel
mai recent episod de tulburare bipolara I a fost un episod depresiv major, acesti specificanti se aplica acelui
episod):
1. Cronic;
3. Cu elemente atipice.
➢ Urmatorii specificanti pot fi utilizati pentru a indica patternul episoadelor:
1. Specificantii evolutiei longitudinale (Cu si Fara recuperare interepisodica
completa);
2. Cu pattern sezonier (se aplica numai patternului episoadelor depresive
majore);
3. Cu ciclare rapida.
Episod Maniacal Unic
A. Prezenta numai a unui singur episod maniacal si nici un fel de episoade depresive in trecut;
Nota: Recurenta este definita, fie ca o schimbare in polaritate de la depresie, fie ca un interval de cel putin 2
luni fara simptome maniacale.
B. Episodul maniacal nu este explicat mai bine de tulburarea schizoafectiva si nu este suprapus peste
schizofrenie, tulburarea schizofreniforma, tulburarea deliranta sau tulburarea psihotica fara alta specificatie;
De specificat daca:
Mixt: daca simptomele satisfac criteriile pentru un episod mixt
Cel mai recent Episod Hipomaniacal
A. Actualmente (sau cel mai recent) in episod hipomaniacal;
B. Anterior a existat cel putin un episod maniacal ori un episod mixt;
C. Simptomele afective cauzeaza o detresa sau deteriorare semnificativa clinic in domeniul social, profesional
ori in alte domenii importante de functionare.
D. Episoadele afective de la criteriile A şi B nu sunt explicate mai bine de tulburarea schizoafectiva si nu sunt
suprapuse peste schizofrenie, tulburarea schizofreniforma, tulburarea deliranta sau tulburarea psihotica
fara alta specificatie.
Cel mai recent Episod Maniacal
A. Actualmente (sau cel mai recent) in episod maniacal;
B. Anterior a existat cel putin un episod depresiv major, un episod maniacal ori un episod mixt;
C. Episoadele afective de la criteriile A şi B nu sunt explicate mai bine de tulburarea schizoafectiva si nu sunt
suprapuse peste schizofrenie, tulburarea schizofreniforma, tulburarea deliranta sau tulburarea psihotica
fara alta specificatie.
Cel mai recent Episod Mixt
Actualmente (sau cel mai recent) in episod mixt;
Anterior a existat cel putin un episod depresiv major un episod maniacal ori un episod mixt;
Episoadele afective de la criteriile A si B nu sunt explicate mai bine de tulburarea schizoafectiva si nu sunt
suprapuse peste schizofrenie, tulburarea schizofreniforma, tulburarea deliranta ori tulburarea psihotica fara
alta specificatie.
Cel mai recent Episod Depresiv
A. Actualmente (sau cel mai recent) in episod depresiv major;
B. Anterior a existat cel putin un episod maniacal sau un episod mixt;
C. Episoadele afective de la criteriile A si B nu sunt explicate mai bine de tulburarea schizoafectiva si

nu sunt suprapuse peste schizofrenie, tulburarea schizofreniforma, tulburarea deliranta sau
tulburarea psihotica fara alta specificatie.
Cel mai recent Episod Nespecificat
A. Criteriile, cu exceptia duratei, sunt satisfacute actualmente (ori au fost foarte recent) pentru un episod
maniacal, hipomaniacal, mixt ori depresiv major;
B. Anterior a existat cel putin un episod maniacal ori mixt;
C. Simptomele afective cauzeaza o detresa sau deteriorare semnificativa clinic in domeniul social, profesional ori
in alte domenii importante de functionare.
Tulburarea Bipolara II
➢ Elementul esential al tulburarii bipolare II il constituie evolutia clinica

caracterizata prin aparitia unuia ori a mai multor episoade depresive majore
(criteriul A), acompaniate de cel putin un episod hipomaniacal.
➢ Episoadele hipomaniacale nu trebuie sa fie confundate cu zilele de eutimie care

pot urma remisiunii unui episod depresiv major.
➢ Prezenaa unui episod maniacal sau mixt exclude diagnosticul de tulburare

bipolara II.
Episoade Depresive Majore Recurente cu Episoade Hipomaniacale
A. Prezenta (sau istoricul) unuia sau a mai multe episoade depresive majore;
B. Prezenta (sau istoricul) a cel putin un episod hipomaniacal;
C. Nu a existat niciodata un episod maniacal ori un episod mixt;
D. Simptomele afective de la criteriile A şi B nu sunt explicate mai bine de tulburarea schizoafectiva si nu sunt
suprapuse peste schizofrenie, tulburarea schizofreniforma, tulburarea deliranta sau tulburarea psihotica fara alta
specificatie;
E. Simptomele cauzeaza o detresa sau deteriorare semnificativa clinic in domeniul social, profesional sau in alte
domenii importante de functionare.
➢ De specificat episodul curent sau cel mai recent;
Hipomaniacal: daca actualmente (sau cel mai recent) in episod hipomaniacal.
Depresiv: daca actualmente (sau cel mai recent) in episod depresiv major.
Tulburarea Ciclotimica
➢ Elementul esential al tulburarii ciclotimice il constituie o perturbare afectiva fluctuanta, cronica, implicand
numeroase perioade de simptome hipomaniacale si numeroase perioade de simptome depresive .
➢ Simptomele hipomaniacale sunt insuficiente ca numar, severitate, pervasivitate sau durata pentru a satisface
criteriile complete pentru un episod maniacal, iar simptomele depresive sunt, de asemenea, insuficiente ca
numar, severitate, pervasivitate sau durata pentru a satisface criteriile complete pentru un episod depresiv
major.
A. Pentru cel putin 2 ani, prezenţa a numeroase perioade de simptome hipomaniacale si a numeroase perioade de simptome
depresive care nu satisfac criteriile pentru un episod depresiv major;
Nota: La copii si la adolescenti, durata trebuie sa fie de cel putin un an.
B. In cursul perioadei de 2 ani de mai sus (1 an pentru copii si adolescenti) persoana nu s-a aflat fara simptomele de la criteriul
A pentru mai mult de 2 luni odata;
C. Nici un episod depresiv major episod maniacal ori episod mixt nu a fost prezent in cursul primilor 2 ani ai perturbarii.
Nota: Dupa cei 2 ani iniaiali de tulburare ciclotimica (1 an la copii şi la adolescenti), pot fi suprapuse episoade maniacale sau
mixte (in care caz pot fi diagnosticate, atat tulburarea bipolara I, cat şi tulburarea ciclotimica) ori episoade depresive majore (in
care caz pot fi diagnosticate, atat tulburarea bipolara II, cat si tulburarea ciclotimica).
D. Simptomele de la criteriul A nu sunt explicate mai bine de tulburarea schizoafectiva si nu sunt
suprapuse peste schizofrenie, tulburarea schizofreniforma, tulburarea deliranta ori tulburarea
psihotica fara alta specificatie;
E. Simptomele nu se datoreaza efectelor fiziologice directe ale unei substante (de ex: un drog de
abuz, un medicament) ori ale unei conditii medicale generale (de ex: hipertiroidismul);
F. Simptomele cauzeaza o detresa sau deteriorare semnificativa clinic in domeniul social, profesional
sau in alte domenii importante de functionare.
F. TULBURARILE ANXIOASE
F) 1. • ATACUL DE PANICA;
2. • AGORAFOBIE;
3. • FOBIA SPECIFICA;
4. • FOBIA SOCIALA – ANXIETATE SOCIALA;
5. • TULBURAREA OBSESIV-COMPULSIVA;
F) 6. • STRESUL POSTTRAUMATIC;
7. • STRESUL ACUT;
8. • ANXIETATE GENERALIZATA.
Tulburarea Obsesiv-compulsiva
➢ Elementele esentiale ale tulburarii obsesivo-compulsive sunt obsesiile sau compulsiile
recurente care sunt suficient de severe pentru a fi consumatoare de timp (adica, ele iau
mai mult decat o ora pe zi) sau cauzeaza o detresa marcata sau o deteriorare
semnificativa.
➢ Intr-un anumit moment in cursul tulburarii, persoana a recunoscut ca obsesiile sau
compulsiile sunt excesive sau nejustificate.
➢ Obsesiile sunt idei, ganduri, impulsuri sau imagini persistente care sunt experientate ca
intrusive si inadecvate, si care cauzeaza o anxietate sau detresa marcata.
➢ Calitatea intrusiva si inadecvata a obsesiilor a fost definita ca „egodistonica".
➢ Aceasta se refera la convingerea individului ca continutul obsesiilor ii este strain, nu se
afla sub controlul propriu si nu este tipul de ganduri pe care ar fi dorit sa le aiba.
➢ Individul este capabil insa sa recunoasca faptul ca obsesiile sunt produsul propriei sale
minti si nu ii sunt impuse din afara (ca in insertia de ganduri).
➢ Cele mai frecvente obsesii sunt gandurile repetate in legatura cu:
1. contaminarea (de ex: a se contamina prin strangerea mainilor altor persoane);
2. dubitatiile repetate (de ex: a se intreba daca a efectuat un act oarecare, cum ar fi acela daca a vatamat pe
cineva ontr-un accident de circulatie ori daca a lasat usa deschisa);
3. necesitatea de a pune lucrurile intr-o anumita ordine (de ex: detresa intensa cand obiectele sunt puse in
dezordine sau asimetric);
4. impulsuri agresive sau oribile (de ex: acela de a-si vatama propriul copil sau a striga o obscenitate in biserica);
5. imagerie sexuala (de ex: o imagine pornografica recurenta).
➢ Compulsiile sunt comportamente repetitive (de ex: spalatul mainilor, ordonatul, verificatul) sau acte mentale
(de de ex: rugatul, numaratul, repetarea de cuvinte in gand) al caror scop este acela de a preveni sau reduce
anxietatea sau detresa si nu cel de a obtine placere sau gratificare.
➢ In cele mai multe cazuri, persoana se simte obligata sa efectueze compulsia pentru a reduce detresa care
acompaniaza o obsesie ori pentru a preveni un eveniment sau o situatie temuta oarecare.
➢ Prin definitie, compulsiile sunt, fie clar excesive, fie nu sunt conectate in mod realist cu ceea ce sunt destinate
sa neutralizeze sau sa previna.
➢ Cele mai frecvente compulsii implica:
1. spalatul si curatatul;
2. numaratul;
3. verificatul;
4. cererea sau solicitarea de asigurari;
5. actiunile repetate;
6. ordonarea.
➢ Prin definitie, adultii cu tulburare obsesivo-compulsiva recunosc la un moment dat ca obsesiile sau compulsiile
lor sunt excesive sau nejustificate.
➢ Aceasta cerinta nu se aplica la copii pentru ca ei pot fi lipsiti de suficienta calificare cognitiva pentru a face o
astfel de judecata.
A. Fie obsesii sau compulsii:
Obsesii, aaa cum sunt definite de (1), (2), (3) si (4):
1. ganduri, impulsuri sau imagini persistente si recurente care sunt experientate, la un moment dat in cursul tulburarii, ca
intrusive si inadecvate, si care cauzeaza o anxietate sau detresa considerabila;
2. gandurile, impulsurile sau imaginile nu sunt pur si simplu preocupari excesive in legatura cu probleme reale de viata;
3. persoana incearca sa ignore sau sa suprime astfel de ganduri, impulsuri sau imagini, ori sa le neutralizeze cu alte ganduri
sau actiuni;
4. persoana recunoaste ca gandurile, impulsurile sau imaginile obsesive sunt un produs al propriei sale minti (nu impuse din
afara, ca in insertia de ganduri).
Compulsii, asa cum sunt definite de (1) şi (2):
1. comportamente repetitive (de ex: spalatul mainilor, ordonatul, verificatul) sau acte mentale (de ex: rugatul, calculatul,
repetarea de cuvinte in gand) pe care persoana se simte constransa sa le efectueze ca raspuns la o obsesie, ori conform
unor reguli care trebuie sa fie aplicate in mod rigid;
2. comportamentele sau actele mentale sunt destinate sa previna sau sa reduca detresa, ori sa previna un eveniment sau o
situatie temuta oarecare;
B. La un moment dat in cursul tulburarii, persoana a recunoscut ca obsesiile sau compulsiile sunt excesive sau irationale.
Nota: Aceasta nu se aplica la copii.
C. Obsesiile sau compulsiile cauzeaza o detresa marcata , sunt consumatoare de timp (iau mai mult de o ora pe zi) sau
interfereaza semnificativ cu rutina normala a persoanei, cu functionarea profesionala (sau scolara) ori cu activitatile sau
relatiile sociale uzuale.
D. Daca este prezenta o alta tulburare pe axa I, continutul obsesiilor sau compulsiilor nu este restrans la aceasta
De ex. :
1. preocuparea pentru mancare, in prezenta unei tulburari de comportament alimentar;
2. smulgerea parului, in prezenta tricotilomaniei;
3. preocupare referitoare la aspect, in prezenta tulburarii dismorfice corporale;
4. preocupare referitoare la a avea o maladie severa, in prezenta hipocondriei;
5. preocupare pentru necesitatile sau fanteziile sexuale, in prezenta unei parafilii,
6. ruminatii referitoare la culpa, in prezenta tulburarii depresive majore.
E. Perturbarea nu se datoreaza efectelor fiziologice directe ale unei substante (de ex:un drog
de abuz, un medicament) ori ale unei conditii medicale generale.
➢ Cu constiinta maladiei redusa: daca cea mai mare parte a timpului in cursul episodului
curent, persoana nu recunoaste ca obsesiile si compulsiile sunt excesive sau nejustificate
Stresul Posttraumatic
➢ Elementul esential al stresului posttraumatic il constituie aparitia de simptome caracteristice urmand expunerii la un stresor
traumatic extrem, care implica experimentarea personala directa a unui eveniment care implica:
1. moartea efectiva sau amenintarea cu moartea, ori o vatamare serioasa sau o amenintare a integritatii corporale proprii;
2. faptul de a fi martor la un eveniment care implica moartea, vatamarea sau amenintarea integritatii corporale a altei persoane;
3. a afla despre moartea violenta sau inopinata, despre vatamarea serioasa, ori despre amenintarea cu moartea ori vatamarea
suferita de un membru al familiei sau de un alt asociat apropiat.
➢ Raspunsul persoanei la eveniment trebuie sa comporte frica intensa, neputinta sau oroarea (sau, la copii, raspunsul trebuie sa
implice comportamentul agitat sau dezorganizat);
➢ Evenimentul traumatic poate fi reexperimentat in diverse moduri.
➢ Frecvent, persoana are amintiri intrusive si recurente ale evenimentului ori vise detresante recurente in cursul carora
evenimentul este rejucat sau sau altfel reprezentat.
➢ Urmatorii specificanti pot fi utilizati pentru a specifica debutul si durata simptomelor
stresului posttraumatic:
1. Acut. Acest specificant trebuie sa fie utilizat cand durata simptomelor este de mai
putin de 3 luni.
2. Cronic. Acest specificant trebuie utilizat cand simptomele dureaza timp de 3 luni sau
mai mult.
3. Cu debut tardiv. Acest specificant indica faptul ca au trecut cel putin 6 luni intre
evenimentul traumatic si debutul simptomelor.
A. Persoana a fost expusa unui eveniment traumatic in care ambele dintre cele care urmeaza sunt
prezente:
1. persoana a experimentat, a fost martora ori a fost confruntata cu un eveniment sau evenimente care au
implicat moartea efectiva, amenintarea cu moartea ori o vatamare serioasa sau o periclitare a
integritatii corporale proprii ori a altora
2. raspunsul persoanei a implicat o frica intens, neputinta sau oroare.
Nota: La copii, aceasta poate fi exprimata, in schimb, printr-un comportament dezorganizat sau agitat.
B. Evenimentul traumatic este reexperimentat persistent intr-unul (sau mai multe) din urmatoarele
moduri:
1. amintiri detresante recurente si intrusive ale evenimentului, incluzand imagini, ganduri sau perceptii.
Nota: La copii mici, poate surveni un joc repetitiv in care sunt exprimate teme sau aspecte ale traumei;
2. vise detresante recurente al evenimentului.
Nota: La copii, pot exista vise terifiante fara un continut recognoscibil;
3. actiune si simtire, ca si cum evenimentul traumatic ar fi fost recurent (include sentimentul retrairii experientei,
iluzii, halucinatii si episoade disociative de flashback, inclusiv cele care survin la desteptarea din somn sau
cand este intoxicat). Nota: La copiii mici poate surveni reconstituirea traumei specifice;
4. detresa psihologica intensa la expunerea la stimuli interni sau externi care simbolizeaza sau seamana cu un
aspect al evenimentului traumatic;
5. reactivitate fiziologica la expunerea la stimuii interni sau externi care simbolizeaza sau seamana cu un aspect
al evenimentului traumatic.
C. Evitarea persistenta a stimulilor asociati cu trauma si paralizia reactivitatii generale (care nu era prezenta
inaintea traumei), dupa cum este indicat de trei (sau mai multe) dintre urmatoarele:
1. eforturi de a evita gandurile, sentimentele sau conversatiile asociate cu trauma;
2. eforturi de a evita activitati, locuri sau persoane care desteapta amintiri ale traumei;
3. incapacitatea de a evoca un aspect important al traumei;
4. diminuare marcata a interesului sau participarii la activitati semnificative;
5. sentiment de detasare sau de instrainare de altii;
6. gama restransa a afectului (de ex: este incapabil sa aiba sentimente de amor);
7. sentimentul de viitor ingustat (de ex: nu spera sa-si faca o cariera, sa se casatoreasca, sa aiba copii
ori o durata de viata normala).
D. Simptome persistente de excitatie crescuta (care nu erau prezente inainte de trauma), dupa cum
este indicat de doua (sau de mai multe) dintre urmatoarele:
1. dificultate in adormire sau in a ramane adormit;
2. iritabilitate sau accese coleroase;
3. dificultate in concentrare;
4. hipervigilitate;
5. raspuns de tresarire exagerat.
E. Durata perturbarii (simptomele de la criteriile B, C şi D) este de mai mult de o luna.

F. Perturbarea cauzeaza o detresa sau deteriorare semnificativa clinic in domeniul social,
profesional sau in alte domenii importante de functionare.
Acut: daca durata simptomelor este mai putin de 3 luni.
Cronic: daca durata simptomelor este de 3 luni sau mai mult.
Cu debut tardiv: daca debutul simptomelor survine la cel putin 6 luni dupa stresor
Stresul Acut
➢ Elementul esential al stresului acut il constituie aparitia anxietatii caracteristice, a simptomelor
disociative si a altor simptome care survin in decurs de o luna dupa expunerea la un stresor
traumatic extrem.
➢ Fie in timp ce experimenteaza evenimentul traumatic ori dupa eveniment, individul are cel putin
trei dintre urmatoarele simptome disociative:
1. sentimentul subiectiv de paralizie, de detasare ori de absenta a reactivităatii emotionale;
2. o reducere a constiintei ambiantei;
3. derealizare, depersonalizare ori amnezie disociativa.
➢ O oarecare simptomatologie urmand expunerii la un stres extrem este ubicuitara si adesea nu
necesita nici un diagnostic.
➢ Stresul acut trebuie luat in consideratie, numai daca simptomele dureaza cel putin 2 zile si cauzeaza
o detresa sau deteriorare semnificativa clinic in domeniul social, profesional ori in alte domenii
importante de functionare sau deterioreaza capacitatea individului de a indeplini unele sarcini
necesare
A. Persoana a fost expusa unui eveniment traumatic in care ambele dintre urmatoarele sunt prezente:
1. persoana a experimentat, a fost martora ori a fost confruntata cu un eveniment sau cu evenimente care
implica moartea sau vatamarea grava, efectiva sau amenintatoare, ori o amenintare a integritatii sale sau a
altora;
2. raspunsul persoanei implica frica intensa, neputinta sau oroarea.
B. Fie in timpul experimentarii, fie dupa experimentarea evenimentului detresant, individul are trei (sau mai
muite) dintre urmatoarele simptome:
1. sentimentul subiectiv de insensibilitate, de detasare sau de absenta a reactivitatii emotionale;
2. o reducere a constiintei ambiantei (de ex: „a fi stupefiat");
3. derealizare;
4. depersonalizare;
5. amnezie disociativa (incapacitatea de a evoca un aspect important al traumei).
C. Evenimentul traumatic este reexperimentat persistent in cel putin unul din urmatoarele moduri:
imagini, ganduri, vise, iluzii, episoade de flashback recurente sau sentimentul de retraire a
experientei ori detresa la expunerea la lucruri care amintesc evenimentul traumatic;
D. Evitarea marcata a stimuliior care desteapta amintiri ale traumei (de ex: ganduri, sentimente,
conversaţii, activitati, locuri, oameni);
E. Simptome marcate de anxietate sau de excitatie crescuta (de ex: dificultate in adormire,
iritabilitate, capacitate de concentrare redusa, hipervigilitate, raspuns de tresarire exagerat,
neliniste motorie);
F. Perturbarea cauzeaza o detresa sau deteriorare semnificativa clinic in domeniul social,

profesional sau in alte domenii importante de functionare ori deteriorarea capacitatii de a
indeplini unele sarcini necesare, cum ar fi obtinerea asistentei medicale ori mobilizarea resurselor
personale pentru a vorbi membrilor familiei despre experienta traumatical
G. Perturbarea dureaza minimum 2 zile si maximum 4 saptamani de la evenimentul traumatic si
survine in decurs de 4 saptamani de la evenimentul traumatic.
H. Perturbarea nu se datoreaza efectelor fiziologice directe ale unei substante (de ex: un drog de
abuz, un medicament) ori ale unei conditii medicale generale, nu este explicata mai bine de
tulburarea psihotica scurta si nu este pur si simplu o exacerbare a unei tulburari preexistente pe
axa I sau axa II.
Agorafobie
A. Anxietate in legatura cu a te afla in locuri sau situatii din care scparea este dificila (sau jenanta) ori in care nu poate fi
accesibil ajutorul in eventualitatea unui atac de panica inopinat sau predispus situational, ori a unor simptome
similar panicii. Firicile agorafobice implica de regula grupe de situatii care include faptul de a te afla singur in afara
casei, de a te afla in multimer sau a sta la rand, a te afla pe un pod si a calatori cu autobuzul, trenul sau automobilul;
Nota: se ia in consideratei diagnosticul de fobie specifica, daca evitarea este limitata la una sau numai la cateva
situatii specific, ori cel de fobie sociala daca evitarea este limitata la situatii sociale.
B. Situatiile sunt evitate (ex: calatoriile sunt restranse) sau chiar sunt indurate cu o detresa marcata ori cu anxietatea
de a nu avea un atac de panica sau simptome similar panicii, ori necesita prezenta unui companion;
C. Anxietatea sau evitarea fobica nu este explicate mai bine de alta tulburare mentala, cum ar fi fobia sociala, fobia
specifica, tulburarea obsesiv-compulsiva, stresul posttraumatic sau anxietatea de separare.
Fobia Sociala
A. A. O frica marcata si persistenta de una sau mai multe situatii sociale sau de performanta, in care persoana
este expusa unor oameni nonfamiliari sau unei posibile scrutari de catre altii. Individul se teme ca va actiona
intr-un mod (sau va prezenta simptome anxioase) care vor fi umilitoare sau jenante.
Nota: La copii, trebuie sa existe proba capacitatii de relatii sociale corespunzatoare etatii cu persoane
familiare, iar anxietatea trebuie sa survina in situatiile cu egalii, nu doar in interactiunile cu adultii.
B. Expunerea la situatia sociala temuta provoaca aproape constant anxietate, care ia forma unui atac de panica
limitat situational sau predispus situational. Nota: La copii, anxietatea se poate exprima prin exclamatii,
accese coleroase, stupefactie sau retragere din situatiile sociale cu personae nefamiliare.
C. Persoana recunoaate ca frica sa este excesiva sau nejustificata. Nota: La copii, acest element poate fi absent.
D. Situatiile sociale sau de performanta temute sunt evitate sau chiar indurate cu o anxietate sau detresa intense.
E. Evitarea, anticiparea anxioasa sau detresa in situatia (situatiile) sociala sau de performanta temuta interfereaza semnificativ
cu rutina normala, cu functionarea profesionala (scolara) sau activitatile ori relatiile sociale sau exista o detresa marcata in
legatura cu faptul de a avea fobia.
F. La indivizii sub 18 ani, durata este de cel putin 6 luni.
G. Frica sau evitarea nu se datoreaza efectelor fiziologice directe ale unei substante (de ex: un drog de abuz, un medicament) ori
ale unei conditii medicale generale si nu este explicata mai bine de alta tulburare mentală (de ex: panica cu sau fara
agorafobie, anxietatea de separare, tulburarea dismorfica corporala, o tulburare de de zvoltare pervasiva sau tulburarea de
personalitate schizoida).
H. Daca este prezenta o conditie medicala generala ori alta tulburare mentala, frica de la criteriul A este fara legatura cu aceasta,
(de ex: frica nu este de balbism, de tremor in maladia Parkinson ori de manifestarea unui comportament alimentar anormal in
anorexia nervoasa sau în bulimia nervoasa).
De specificat daca :
Generalizata: daca frica include cele mai multe situatii sociale (a se lua în consideratie, de asemenea, diagnosticul aditional
de tulburare de personalitate evitanta ).
Anxietatea Generalizata
➢ Elementul esential al anxietatii generalizate il constituie anxietatea excesiva si preocuparea (expectatia
aprehensiva), survenind mai multe zile da decat nu, o perioada de cel putin 6 luni, referitoare la un numar de
evenimente sau activitati.
➢ Intensitatea, durata sau frecvenaa anxietatii si preocuparii sunt de departe disproportionate fata de
probabilitatea efectiva sau impactul evenimentului temut.
➢ Mai multe elemente disting anxietatea generalizata de anxietatea nonpatologica.

1. In primul rand, preocuparile asociate cu anxietatea generalizata sunt dificil de controlat si de regula
interfereaza semnificativ cu functionarea, pe cand preocuparile pentru viaaa cotidiana sunt percepute ca fiind
mai controlabile si pot fi amanate pana mai târziu.
2. In al doilea rand, preocuparile asociate cu anxietatea generalizata sunt mai pervasive, mai pronuntate, mai
detresante si de mai lunga durata, si survin frecvent fara precipitanti.
A. Anxietate si preocupare (expectatie aprehensiva), survenind mai multe zile da decat nu timp de cel putin 6 luni, in legatura
cu un numar de evenimente sau activitati (cum ar fi performanta in munca sau scolara);
B. Persoana constata ca este dificil sa-si controleze preocuparea;
C. Anxietatea si preocuparea sunt asociate cu trei (sau mai multe) dintre urmatoarele sase simptome (cu cel putin cateva
simptome prezente mai multe zile da decat nu, in ultimele 6 luni):
Nota: La copii este cerut un singur item.
1. neliniste sau sentimentul de stat ca pe ghimpi;
2. a fi rapid fatigabil;
3. dificultate in concentrare sau senzatia de vid mintal;
4. iritabilitate;
5. tensiune musculara;
6. perturbare de somn (dificultate in a adormi sau in a ramane adormit ori somn nelinistit şi nesatisfacator).
D. Focarul anxietatii si preocuparii nu este limitat la elementele unei tulburari de pe axa I, de exemplu, anxietatea sau panica nu este in
legatura cu:
1. a avea un atac de panica (ca in panica);
2. a fi pus in dificultate in public (ca in fobia sociala);
3. a fi contaminat (ca in tulburarea obsesivo-compulsiva);
4. a fi departe de casa sau de rudele apropiate (ca in anxietatea de separare);
5. a lua in greutate (ca in anorexia nervoasa);
6. a avea multimple acuze somatice (ca in tulburarea de somatizare);
7. a avea o maladie grava (ca in hipocondrie);
8. anxietatea si preocuparea nu survin exclusiv in cursul stresului posttraumatic.
E. Anxietatea, preocuparea sau simptomele somatice cauzeaza o detresa sau deteriorare semnificativa clinic in domeniul
social, profesional sau in alte domenii de functionare importante;
F. Perturbarea nu se datoreaza efectelor fiziologice directe ale unei substante (de ex: un drog de abuz, un medicament) ori ale
unei conditii medicale generale (de ex: hipertiroidismul) si nu apare exclusiv in timpul unei tulburari afective, tulburari
psihotice ori ale unei tulburari de dezvoltare pervasiva.
G.TULBURARILE SOMATOFORME
G) 1. • TULBURAREA DE SOMATIZARE;
2. • TULBURAREA SOMATOFORMA NEDIFERENTIATA;
3. • TULBURAREA DE CONVERSIE;
4. • HIPOCONDRIA;
5. • TULBURAREA DISMORFICA CORPORALA;
6. • TULBURAREA SOMATOFORMA FARA ALTA SPECIFICATIE;

Tulburarile Somatoforme
➢ Grup de entitati clinice caracterizata prin:
1. Convingerea pacientului ca exista o boala somatica neelucidata diagnostic;
2.
Invocarea insistenta, dramatizata si recurenta a unor acuze aparent somatice;
3. Preocupare intensa pentru efectuarea sau repetarea unor investigatii edificatoare in pofida
rezultatelor negative ale investigatiilor efectuate si a asigurarilor asupra inexistentei unei boli
somatice;
4. Eventuala prezenta a unor semne sau dereglari nu explica intensa ingrijorare sau anxietatea
pacientului;
debutul si evolutia acuzelor pacientului sunt corelate cu existenta unor situatii stresante, de cele
mai multe ori ignorate de pacient.
Tulburarea de Somatizare
A. Un istoric de multe acuze somatice incepand inainte de etatea de 30 ani care survin o perioda de multi ani si care
au drept rezultat solicitarea tratamentului sau o deteriorare semnificativa in domeniul social, profesional sau in
alte domenii importante de functionare.
B. Fiecare dintre urmatoarele criterii trebuie sa fi fost satisfacute, cu simptome individuale survenind oricand in
cursul perturbarii:
1. patru simptome algice: un istoric de durere cu cel putin patru sedii sau functii diferite (cap, abdomen, spate,
articulatii, extremitati, piept, rect, in cursul menstruatiei, raportului sexual ori mictiunii);
2. doua simptome gastrointestinale: un istoric de cel putin doua simptome gastrointestinale, altele decat durerea
(greata, flatulenta, varsaturi altele decat in cursul sarcinii, diaree sau intoleranta la diverse alimente);
3. un simptom sexual: un istoric de cel putin un simptom sexual sau de reproducere, altul decat durerea (indiferenta
sexuala, disfunctie erectila sau ejaculatorie, menstruatii neregulate, sangerare menstruala excesiva, varsaturi pe
toata durata sarcinii);
4. un simptom pseudoneurologic: un istoric de cel putin un simptom sau deficit sugerand o conditie
neurologice nelimitata la durere (simptome de conversie, cum ar fi deteriorarea coordonarii sau a
echilibrului, paralizie sau scaderea localizata a fortei musculare, dificultate de deglutitie sau senzatia de nod
in gat, afonie, retentie de urina, halucinatii, pierderea senzatiei tactile sau de durere,diplopie, cecitate, crize
epileptice, simptome disociative cum ar fi amnezia sau o pierdere a cunostiintei, alta decat lesinul).
C. Fie una sau alta din urmatoarele:

1. dupa o investigatie corespunzatoare, nici unul din simptomele de la criteriul B. nu poate fi explicat complet
de o conditie medicala generala cunoscuta ori de efectele directe ale unei substante (un drog de abuz, un
medicament);
2. cand exista o conditie medicala generala asemanatoare, acuzele somatice sau deteriorarea sociala sau
profesionala rezultata sunt in exces fata de ceea ce ar fi de asteptat din istoric, examenul somatic sau datele
de laborator.
D. Simptomele nu sunt produse intentional sau simulat.

Tulburarea Somatoforma Nediferentiata
A. Una sau mai multe acuze somatice (fatigabilitate, pierderea apetitului, acuze gastrointestinale sau urinare)
B. Fie una sau alta din urmatoarele:

1. dupa o investigatie corespunzatoare, simptomele nu pot fi explicate complet de o conditie medicala generala cunoscuta ori de
efectele directe ale unei substante (un drog de abuz, un medicament);
2. cand exista o conditie medicala generala asemanatoare, acuzele somatice sau deteriorarea sociala sau profesionala rezultata sunt
in exces fata de ceea ce ar fi de asteptat din istoric, examenul somatic sau datele de laborator.
C. Simptomele cauzeaza o detresa sau deteriorare semnificativa clinic in domeniul social, profesional sau in alte domenii
importante de functionare;
D. Durata perturbarii este de cel putin 6 luni;
E. Perturbarea nu este explicata mai bine de alta tulburare mentala (de alta tulburare
somatoforma, de o disfunctie sexuala, de o tulburare afectiva, anxioasa, de somn sau psihotica);
F. Simptomele nu sunt produse intentional sau simulat.

Tulburarea de Conversie
A. Unul sau mai multe simptome sau deficite afectand functia motorie voluntara sau senzoriala si
care sugereaza o conditie neurologica sau o alta conditie medicala generala.
B. Factorii psihologici sunt considerati a fi asociati cu simptomul sau deficitul, deoarece initierea
sau exacerbarea simptomului sau deficitului este precedata de conflicte sau de alti stresori.
C. Simptomul sau deficitul nu este produs intentional sau simulat.

D. Dupa o investigatie corespunzatoare, simptomul sau deficitul nu poate fi explicat complet de o
conditie medicala generala sau de efectele directe ale unei substante (un drog de abuz, un
medicament), ori de un comportament sau experienta sanctionata cultural.
E. Simptomul sau deficitul cauzeaza o detresa sau deteriorare semnificativa clinic in domeniul
social, profesional sau in alte domenii importante de functionare, ori justifica evaluarea
medicala.
F. Simptomul sau deficitul nu este limitat la durere sau la o disfunctie sexuala, nu survine exclusiv
in cursul tulburarii de somatizare si nu este explicat mai bine de alta tulburare mentala.
➢ De specificat tipul de simptom sau deficit:

– cu simptom sau deficit motor
– cu simptom sau deficit senzorial
– cu crize epileptice sau convulsii
– cu tablou clinic mixt
Tulburarea Algica
A. Durerea intr-unul sau mai multe sedii anatomice este elementul predominant al tabloului clinic si este suficient de severa
pentru a justifica atentia clinica.
B. Durerea cauzeaza o detresa sau deteriorare semnificativa clinic in domeniul social, profesional sau in alte domenii
importante de functionare.
C. Factorii psihologici sunt considerati a avea un rol important in debutul, severitatea, exacerbarea sau persistenta durerii.
D. Simptomul sau deficitul nu este produs intentional sau simulat.
E. Durerea nu este explicata mai bine de o tulburare afectiva, anxioasa sau psihotica
si nu satisface criteriile pentru dispareunie.
➢ De specificat daca este:

– acuta: durata de mai putin de 6 luni
– cronica: durata de 6 luni sau mai mult
Hipocondria
A. Preocuparea pacientului in legatura cu faptul ca ar avea sau chiar ideea ca are o maladie severa, bazata pe
interpretarea eronata a simptomelor sau functiilor corporale.
B. Preocuparea persista in dispretul evaluarii medicale corespunzatoare si a

asigurarii de contrariu.
C. Convingerea de la criteriul A. nu este de intensitate deliranta (ca in tulburarea deliranta, tip somatic), si nu
este limitata la o preocupare circumscrisa la aspect (ca in tulburarea dismorfica corporala).
D. Preocuparea cauzeaza o detresa sau deteriorare semnificativa clinic in domeniul social, profesional sau in
alte domenii importante de functionare.
E. Durata perturbarii este de cel putin 6 luni.
F. Preocuparea nu este explicata mai bine de anxietatea generalizata, tulburarea

obsesiv-compulsiva, panica, un episod depresiv major, anxietate de separare sau
alta tulburare somatoforma.
– cu constiinta maladiei redusa, pentru cea mai mare parte a timpului in cursului
episodului recurent, persoana nu recunoaste ca preocuparea referitoare la a
avea o maladie este excesiva sau nejustificata.
Tulburarea Dismorfica Corporala
A. Preocupare pentru un presupus defect in aspect. Daca este prezenta si o usoara anomalie fizica,
preocuparea persoanei este marcat excesiva.
B.
Preocuparea cauzeaza o detresa sau deteriorare semnificativa clinic in domeniul social,
profesional sau in alte domenii importante de functionare.
C. Preocuparea nu este explicata de alta tulburare mentala (de insatisfactia in legatura cu

conformatia si dimensiunea corpului in anorexia nervoasa).
Tulburarea Somatoforma Fara Alta Specificatie
Aceasta categorie include:
➢ Pseudociesisul: convingerea falsa ca ar fi insarcinata asociata cu semne obiective de sarcina;
➢ O tulburare implicand simptome hipocondriace nonpsihotice cu o durata de mai putin de sase

luni;
➢ O tulburare implicand acuze somatice neexplicate cu o durata de mai putin de sase luni si care
nu se datoreaza altei tulburari mentale.
H. TULBURARILE FACTICE
H) 1. • CU SEMNE SI SIMPTOME PREDOMINANT PSIHOLOGICE;
2. • CU SEMNE SI SIMPTOME PREDOMINANT SOMATICE;
• CU SEMNE SI SIMPTOME PSIHOLOGICE SI SOMATICE

3. COMBINATE;
Tulburarile Factice
➢ Tulburarile factice sunt tulburari false sau simulate voluntar, in scopul obtinerii rolului de pacient.
Astfel de pacienti sunt frecvent ostili, revendicand tratamentul. Ei nu manifesta nicio anxietate
evidenta si pot afiaa simptomele sau lipsa lor, dupa bunul plac. Aceasta categorie este una dintre
cele mai greu de diagnosticat, deoarece pacientii sunt maestri in inselaciune (Spitzer, Forman şi
Nee, 1979).
➢ Ce este sindromul Munchausen?
Pacientii cu sindromul Munchausen cauta sa obtina internarea in spitale. Stewart McIlroy,

un exemplu celebru, a reusit 207 internari in 68 de spitale, totul costand platitorii de taxe mai
multe milioane de lire sterline prin intermediul tarifelor la sistemul national de asigurări de
sanatate al Marii Britanii. De cele mai multe ori, astfel de oameni au o buna cunoastere a
simptomelor medicale, inclusiv a celor foarte utile pentru a obtine internarea imediata intr-un
spital.
I. TULBURARILE DISOCIATIVE
I) 1. • AMNEZIA DISOCIATIVA;
2. • FUGA DISOCIATIVA;
3. • TULBURAREA DE IDENTITATE DISOCIATIVA;
4. • TULBURAREA DE DEPERSONALIZARE;
Tulburarile Disociative
Elementul essential al tulburarilor dissociative il constituie o ruptura

in functiile de regula integrate ale constiintei, memoriei, identitatii sau
perceptiei ambiantei. Perturbarea poate fi brusca sau gradual, tranzitorie
sau cronica.
Amnezia Disociativa
A. Perturbarea predominanta o constituie unul sau mai multe episoade de incapacitate de a evoca informatii
personale importante, de regula de natura traumatica sau stresanta, si care este prea intinsa pentru a putea
fi explicate de uitarea comuna;
B. Perturbarea nu survine exclusiv in cursul tulburarii de identitate disociativa, fugii disociative, stresului
posttraumatic, stresului acut sau tulburarii de somatizare si nu se datoreaza efectelor fiziologice directe ale
unei substante (de ex: un drog de abuz, un medicament) sau ale unei conditii neurologice ori ale altei
conditii medicale generale (de ex: tulburarea amenestica datorata unui traumatism cranian);
C. Simptomele cauzeaza o detresa sau deteriorare semnificativa clinic in domeniu social, professional, sau in
alte domenii de functionare importante.
Fuga Disociativa
A. Perturbarea predominanta o constituie o calatorie inopinanta departe de casa sau de locul de munca, cu
incapacitatea de a-si reaminti propriul trecut;
B. Confuzie referitoare la identitatea personala sau asumarea unei noi identitati (partial sau complet);
C. Perturbarea nu survine exclusiv in cursul tulburarii de identitate disociativa si nu se datoreaza efectelor

fiziologice directe ale unei substante (de ex: un drog de abuz, un medicament) sau ale unei conditii
neurologice ori ale altei conditii medicale generale (de ex: tulburarea amenestica datorata unui traumatism
cranian);
D. Simptomele cauzeaza o detresa sau deteriorare semnificativa clinic in domeniu social, professional, sau in
alte domenii de functionare importante.
Tulburarea de Identitate Disociativa
A. Prezenta a doua sau mai multe stari de personalitate sau identitati distincte (fiecare cu propriul sau patter durabil de
percepere, relationare cu, si gadnire despre ambianta si sine);
B. Cel putin doua dintre aceste stari de personalitate sau identitati iau in mod recurrent controlul comportamentului
persoanei;
C. Incapacitatea de a evoca informatii personale importante, care este prea extinsa pentru a putea fi explicate prin uitarea
comuna;
D. Perturbarea nu se datoreaza efectelor fiziologice directe ale unei subatsnta (de ex: unui blackouts sau comportament
haotic, in timpul intoxicatiei alcoolice) sau ale unei conditii medicale generale. Nota: la copii simptomele nu sunt
atribuibile unor companioni de joc imaginar sau altui joc fantezist.
Tulburarea de Depersonalizare
A. Experiente recurente si persistente ale sentimentului de detasare, ca si cum subiectul este un observator
extern al propriilor procese mentale sau al propriului corp (de ex: sentimentul subiectiv ca viseaza);
B. In timpul experientelor de depersonalizare , testarea realitatii ramane intacta;
C. Depersonalizarea cauzeaza o detresa sau deteriorare semnificativa clinic in domeniu social, professional,
sau in alte domenii de functionare importante;
D. Perturbarea nu survine exclusiv in cursul altei tulburari mentale, cum ar fi schizophrenia, panica, stresul
acut ori alta tulburare disociative de identitate disociativa si nu se datoreaza efectelor fiziologice directe ale
unei substante (de ex: un drog de abuz, un medicament) sau ale unei conditii medicale generale (de ex:
tulburarea amenestica datorata unui traumatism cranian);
J. TULBURARILE SEXUALE SI DE IDENTITATE SEXUALA
• DISFUNCTIILE SEXUALE – DORINTA SEXUALA DIMINUATA,

J) AVERSIUNEA SEXUALA, TB. DE EXCITATIE SEXUALA A FEMEII,
TB. DE ERECTIE A BARBATULUI, TB. DE ORGASM (FEMEIE SI
1. BARBAT), EJACULARE PRECOCE, DISPAREUNIA, VAGINISMUL,
DISFUNCTIE SEXUALA DATORATA UNEI CONDITII MEDICALE
GENERALE, DISFUNCTIE SEXUALA INDUSA DE O SUBSTANTA;
• PARAFILIILE – EXHIBITIONISMUL, FETISISMUL,

FROTTEURISMUL, PEDOFILIA,MASOCHISMUL SEXUAL,
2. SADISMUL SEXUAL, FETISISMUL TRANSVESTIC,
VOYEURISMUL;
3. • TULBURAREA DE IDENTITATE SEXUALA;

Tulburarile Sexuale si de Identitate Sexuala
➢ Functionarea sexuala normala atat la barbati cat si la femei depinde de ciclurile raspunsurilor sexuale, care
constau:
1. intr-un set de idei anticipatorii ( starea sexuala sau starea de excitatie ),
2. de conditii fiziologice ( erectie la barbati; lubricare la femei),
3. orgasm si perioada refractara.
➢ La barbati, senzatia orgasmului include si faza preejaculatorie. Aceasta faza este determinata de
contractiile prostatei si ale canalelor deferente care, luate impreuna produc senzatia de inevitabilitate a
ejacularii.
➢ La femei, orgasmul este acompaniat de contractii ( care pot de cele mai multe ori sa nu fie percepute astfel
) ale treimii exterioare ale vaginului. In cazul ambelor sexe, generalizarea tensiunilor musculare, a
contractiilor perineale si a contractiilor pelviene involuntare (la fiecare 0,8 secunde ), este un fapt destul de
des intalnit.
1. Disfunctiile Sexuale
Dorinta Sexuala Diminuata
A. Fantezii sexuale si dorinta de activitate sexuala persistent sau recurrent deficitare (sau absente). Judecata
de deficienta sau de absenta este facuta de clinician, luand in consideratie factorii care afecteaza
functionarea sexuala, cum ar fi etatea si contextul vietii persoanei.
B. Perturbarea cauzeaza detresa sau dificultate interpersonala marcata .
C. Disfunctia sexuala nu este explicata mai bine de alta tulburare de pe axa l (cu exceptia altei disfunctii
sexuale) si nu se datoreaza exclusiv efectelor fiziologice directe ale unei substante (un drog de abuz, un
medicament) ori ale unei conditii medicale generale.
Aversiunea Sexuala
A. Fantezii sexuale si dorinta de activitate sexuala persistent sau recurent deficitare (sau absente). Judecata de
deficienta sau de absenta este facuta de clinician, luand in consideratie factorii care afecteaza functionarea
sexuala, cum ar fi etatea si contextul vietii persoanei.
C. Disfunctia sexuala nu este explicata mai bine de alta tulburare de pe axa l (cu excep ţia altei disfuncţii
sexuale).
Tulburarea de excitatie sexuala a femeii
A. Incapacit persistenta sau recurenta de a atinge sau de a mentine pan a la realiza activitati
sexuale, un raspuns adecvat de lubrifiere –turgescenta la excitatia sexuala.
C. Disfunctia sexuala nu este explicata mai bine de alta tulburare de pe axa l (cu exceptia altei
disfunctii sexuale) si nu se datoreaza exclusiv efectelor fiziologice directe ale unei substante (un
drog de abuz, un medicament) ori ale unei conditii medicale generale.
Tulburarea de erectie a barbatului
A. Incapacitatea recurenta sau persistenta de a atinge ori de a mentine o erectie adecvata pana a
realizarea activitatii sexuale.
A. Perturbarea cauzeaza detresa sau dificultate interpersonala marcata .
B. Disfunctia sexuala nu este explicata mai bine de alta tulburare de pe axa l (cu exceptia altei
Tulburarea de orgasm a femeii
A. Intarzierea sau absenta, persistenta sau recurenta, a orgasmului, dupa o faza de excitatie sexuala
normala. Femeile prezinta o mare variabilitate in tipul sau intensitatea stimularii care
declanseaza orgasmul. Diagnosticul de tulburare de orgasm a femeii trebuie sa se bazeze pe
judecata clinicianului ca abilitatea orgasmica a femeii este mai redusa decat ar fi rezonabil
pentru etatea femeii, experienta sa sexuala si adecvarea stimularii sexuale pe care o primeste.
Tulburarea de orgasm a barbatului
A. Intarzierea sau absenta, persistenta sau recurenta, a orgasmului, dupa o faza de excitatie
sexuala normala in cursul activitatii sexuale pe care clinicianul, tinand cont de etatea persoanei,
o considera a fi adecvata infocalizare, intensitate si durata.
Ejacularea precoce
A. Ejaculare persistenta sau recurenta la o excitatie sexuala minima, inaintea, in timpul sau scurt timp dupa
penetrare, si inainte ca persoana s-o doreasca. Clinicianul trebuie sa tina cont de factorii care afecteaza
durata fazei de excitatie, cum ar fi noutatea partenerei sau situatiei sexuale si frecventa recenta a activitatii
sexuale.
A. Perturbarea cauzeaza detresa sau dificultate interpersonala marcata .
B. Ejacularea precoce nu se datoreaza exclusiv efectelor fiziologice directe ale unei substante (un drog de abuz,
un medicament).
Dispareunie
A. Durere genitala recurenta sau persistenta asociata cu contactul sexual, fie la barbat, fie la
femeie.
C. Disfunctia sexuala nu este cauzata exclusive de vaginism sau de lipsa de lubrifiere, nu este
explicata mai bine de alta tulburare de pe axa l (cu exceptia altei disfunctii sexuale) si nu se
datoreaza exclusiv efectelor fiziologice directe ale unei substante (un drog de abuz, un
medicament) ori ale unei conditii medicale generale.
Vaginism
A. Spasm involuntar, persistent sau recurent, al musculaturii treimii externe a vaginului, care
interfereaza cu actul sexual.
disfunctii sexuale) si nu se datoreaza exclusiv efectelor fiziologice directe ale unei conditii
medicale generale.
Disfunctia Sexuala datorata unei Conditii Medicale Generale
Disfunctia Sexuala indusa de o Substanta
Disfunctia Sexuala fara Alta Specificatie

2. Parafiliile
➢ Parafilia reprezinta dorinta sexuala intensa, fantezii sau comportamente care implica obiecte,
activitati sau situatii insolite si cauzeaza suferinta sau umilinta altor persoane sau propriei persoane.
Aceste tulburari se intalnesc mai frecvent la barbati decat la femei.
➢ Parafilia se mai numeste si „deviatie sexuala”, deviatia consta in ceva spre care este atrasa persoana.
➢ Parafilie este un termen general pentru o practica sexuala necesara excitarii sexuale a unui individ,
dar care nu este aprobata de normele sociale, fiind considerata o anormalitate sau perversiune
sexuala.
➢ Se caracterizeaza prin cautarea regulata a placerii sexuale cu ajutorul unui obiect sau a unor situatii
bizare, neobisnuite, ieșite din comun (stimul extern sau fantezie interna).
Exhibitionism
A. In decursul unei perioade de cel putin 6 luni, fantezii excitante sexual, intense, recurente,
pulsiuni sexuale sau comportamente implicand expunerea organelor genitale proprii unui străin
insuspectant.
B. Persoana a actionat, conform acestor pulsiuni sexuale, ori pulsiunile sau fanteziile sexuale
cauzeaza o detresa sau dificultate interpersonala marcata.
Fetisism
A. In decursul unei perioade de cel putin 6 luni, fantezii excitante sexual intense, recurente, pulsiuni sexuale
sau comportamente implicand uzul unor obiecte inerte (de ex., lenjerie feminină).
B. Fanteziile, pulsiunile sexuale sau comportamentale cauzeaza o detresa sau deteriorare semnificativa clinic
in domeniul social, profesional sau in alte domenii importante de functionare.
C. Obiectele fetis nu sunt limitate la articole de ambracaminte feminine utilizate in travestire (ca in fetisismul
transvestic) sau la instrumente destinate stimularii genitale tactile (de ex., un vibrator).
Frotteurism
A. In cursul unei perioade de cel puţin 6 luni, fantezii excitante sexual, intense,
recurente, pulsiuni sexuale sau comportamente implicand atingerea sau
frecarea de o persoana care nu consimte.
B. Persoana a actionat conform acestor pulsiuni sexuale,sau pulsiunile sau

fanteziile sexuale cauzeaza o detresa sau dificultate interpersonala marcata.
Masochismul Sexual
A. A. In cursul unei perioade de cel putin 6 luni, fantezii excitante sexual, intense, recurente, pulsiuni
sexuale sau comportamente implicand actul (real sau simulat) de a fi umilit, batut, legat sau facut
sa sufere in alt mod.
B. Fanteziile, pulsiunile sexuale sau comportamentale cauzeaza o detresa sau deteriorare

semnificativa clinic in domeniul social, profesional sau in alte domenii importante de functionare.
Sadismul Sexual
A. A. In cursul unei perioade de cel putin 6 luni, fantezii excitante sexual, intense, recurente, pulsiuni
sexuale sau comportamente implicand acte (reale, nu simulate) in care suferinta fizica si psihica a
victimei (inclusiv umilirea) este excitanta sexual pentru persoana.
B. Persoana a actionat conform acestor pulsiuni sexuale cu o persoana care nu consimte, sau
pulsiunile sau fanteziile sexualea cauzeaza o detresa sau dificultate interpersonala marcata.
Fetisismul Transvestic
A. A. In cursul unei perioade de cel putin 6 luni, la un barbat heterosexual, fantezii excitante sexual,
intense, recurente, pulsiuni sexuale sau comportamente implicand travestirea.
B. Fanteziile, pulsiunile sexuale sau comportamentale cauzeaza o detresa sau deteriorare

semnificativa clinic in domeniul social, profesional sau in alte domenii importante de functionare.
Cu disforie sexuala: daca persoana are un discomfort persistent in legatura cu identitatea sau
rolul sexului.
Voyeurismul
A. In cursul unei perioade de cel putin 6 luni, fantezii excitante sexual, intense, recurente, pulsiuni
sexuale sau comportamente implicand actul observarii unei personae care nu suspecteaza nimic si
care este nuda, in curs de dezbracare sau in activitatea sexuala.
B. Persoana a actionat conform acestor pulsiuni sexuale,sau pulsiunile sau fanteziile sexuale cauzeaza
o detresa sau dificultate interpersonala marcata.
Tulburarea de Identitate Sexuala
A. O puternica si persistenta identificare cu sexul opus (nu doar dorirea unora dintre avantajele percepute cultural ale faptului
de a fi celalalt sex). La copii perturbarea se manifesta prin patru (sau mai multe dintre urmatoarele):
1. dorinta declarata in mod repetat de a fi ori pretentia ca (el sau ea) este de celalalt sex;
2. la baieti, preferinta pentru travestire sau imbracaminte care simuleaza pe cea feminina; la fete, preferinta de a se imbraca
numai cu vestimentatie tipic masculina;
3. preferinte persistente si puternice pentru roluri de sex opus in jocuri din imaginatie sau fantezii persistente de a fi celalalt
sex;
4. dorinta intensa de a participa la jocuri sau distractii tipice celuilalt sex;
5. preferinta puternica pentru companioni de joaca de celalalt sex.
La adolescenti si adulti perturbarea se manifesta prin simptome cum ar fi dorinaa declarata de a fi de celalalt sex, trecerea
frecventa ca fiind de celalalt sex, dorinta de a trai sau de a fi tratat ca fiind de celalalt sex ori convingerea ca (el sau ea) are
reactii şi sentimente tipice celuilalt sex.
B. Disconfort persistent in legatura cu sexul sau ori sentimentul de inadecvare in rolul genului acelui sex.
La copii, perturbarea se manifesta prin oricare dintre urmatoarele: la baieti, afirmatia ca penisul sau
testiculele lor sunt dezgustatoare sau ca vor dispare ori afirmatia ca ar fi mai bine daca nu ar avea penis sau
aversiune fata de jocurile cu invalmaseala si rejectarea jucariilor, jocurilor si activitatilor tipic masculine; la fete,
refuzul de a urina in pozitie sezanda, afirmatia ca au sau ca le va creste penis, sau afirmatia ca nu doresc sa le
creasca sanii sau sa aiba menstruatii sau aversiune marcata fata de imbracamintea feminina normativa. La
adolescenti si la adulti perturbarea se manifesta prin simptome cum ar fi preocuparea pentru debarasarea de
caracteristicile sexuale primare si secundare (de ex: solicitarea de hormoni, interventie chirurgicala sau alte
procedee pentru a modifica somatic caracteristicile sexuale spre a simula celalalt sex) ori credinta ca el sau ea
a fost nascut(a) cu un sex eronat.
C. Perturbarea nu este concomitenta cu o conditie intersexuala somatica.
D. Perturbarea cauzeaza detresa sau deteriorare semnificativa clinic in domeniul social, profesional sau in alte
domenii importante ale functionarii.
K. TULBURARILE DE COMPORTAMENT ALIMENTAR
K) 1. • ANOREXIA NERVOASA;
2. • BULIMIA NERVOASA;
3. Tulburarile de comportament alimentar
➢ Aceste tulburari de alimentatie caracteristice adolescentelor sunt caracterizate printr-o preocupare
morbida privind greutatea si forma corpului ,cu perturbarea severa a comportamentului alimentar. Sunt
descrise doua subtipuri: anorexia nervoasa si bulimia nervoasa. In ambele tulburari exista o perturbare in
perceperea greutatii corpului si a imaginii corporale.
➢ Anorexia nervoasa (AN) se caracterizeaza prin infometare autoimpusa si refuzul de a mentine o greutate la
valoarea minima a normalului corespunzatoare varstei si inaltimii, asociata cu o teama intensa de a nu lua
un greutate .
➢ Bulimia nervoasa (BN) consta in episoade repetate de consum alimentar excesiv urmate de
comportamente compensatorii precum : varsaturi autoprovocate, diete restrictive, abuz de laxative,
diuretice sau exercitii fizice intense.
Anorexia Nervoasa
A. Refuzul de a mentine geutatea corporala la sau deasupra unei greutati minime normale pentru varsta si
inaltimea sa (de ex: pierdere in greutate ducand la mentinerea greutatii corporale la mai putin de 85% din cea
expectata sau incapacitatea de a lua in greutate plusul expectat in cursul perioadei de crestere, ducand la o
greutate corporala de mai putin de 85% din cea expectata).
B. Frica intensa de a nu lua in greutate sau de a deveni gras(a), chiar daca este subponderal(a).
C. Perturbarea modului in care este experientata greutatea sau conformatia corpului, nedatorata influentei
greutatii sau conformatiei corporale asupra autoevaluarii sau negarea seriozitatii greutatii corporale scazute
actuale.
D. La femeile postmenarhice, apare amenoreea, adica absenta a cel putin trei cicluri menstruale consecutive.
➢ De specificat tipul:
Tip restrictiv: in cursul episodului actual de AN, persoana nu s-a angajat regulat intr-un
comportament de purgare (adica varsaturi autoprovocate sau abuz de laxative, diuretice sau
clisme).
Tip de mâncat excesiv/purgare: in cursul episodului actual de AN, persoana se angajeaza in mod
regulat intr- un comportament de mancat excesiv sau de purgare (adica de varsaturi autoprovocate,
abuz de laxative, diuretice sau clisme).
Bulimia Nervoasa
A. Episoade recurente de mancat excesiv. Un episod de mancat excesiv se caracterizeaza prin ambii itemi care
urmeaza:
1. mancatul intr-o anumita perioada de timp (de ex: in curs de doua ore) a unei cantitati de mancare mai mare
decat cea pe care cei mai multi oameni ar putea-o manca in aceeasi perioada de timp si in circumstante
similare;
2. sentimentul de lipsa de control al mancatului in cursul episodului (de ex: sentimentul ca persoana respectiva
nu poate stopa mancatul sau controla ce sau cat mananca).
B. Comportament compensator inadecvat recurent in scopul prevenirii luarii in greutate, cum ar fi varsaturile
autoprovocate, abuzul de laxative, diuretice, clisme sau alte medicamente, postul sau exercitiile excesive.
C. Mancatul excesiv si comportamentele compensatorii inadecvate apar ambele, in medie de cel putin doua ori
pe saptamana, timp de trei luni.
D. Autoevaluarea este In mod nejustificat influentata de conformatia si greutatea corpului.
E. Perturbarea nu survine exclusiv In cursul episoadelor de anorexie nervoasa.
Tip de purgare: In cursul episodului curent de BN, persoana s-a angajat regulat In autoprovocarea
de varsaturi sau In abuzul de laxative, diuretice sau clisme.
Tip de nonpurgare: In cursul episodului curent de BN, persoana a utilizat alte comportamente
compensatorii inadecvate, cum ar fi postul sau exercitiile excesive, dar nu s-a angajat regulat In
autoprovocarea de varsaturi sau in abuzul de laxative, diuretice sau clisme.
L. TULBURARILE DE SOMN
• DISSOMNIILE - INSOMNIA PRIMARA, HIPERSOMNIA PRIMARA,

L) 1. NARCOLEPSIA. TB. DE SOMN IN LEGATURA CU RESPIRATIA, TB.
RITMULUI CICARDIAN DE SOMN, DISSOMNIE FARA ALTA
SPECIFCATIE, ;
• PARASOMNIILE – COSMARUL (ANXIETATEA DE VIS), TEROAREA

2. DE SOMN, SOMNAMBULISMUL, PARASOMNIA FARA ALTA
SPECIFICATIE;
• TULBURARILE DE SOMN IN LEGATURA CU ALTA

3. TULBURARE MENTALA – INSOMNIA IN LEGATURA CU ALTA TB.
MENTALA, HIPERSOMNIA IN LEGATURA CU ALTA TB. MENTALA;
• ALTE TULBURARI DE SOMN – TB. DE SOMN DATORATA UNEI

4. CONDITII MEDICALE GENERALE, TB. DE SOMN INDUSA DE O
SUBSTANTA;
Tulburarile de somn
Tulburarile de somn pot reprezenta simptome ale unor conditii medicale serioase sau
a unor probleme psihice, motiv pentru care determinarea cauzelor este foarte
importanta; tratarea tulburarilor de somn de lunga durata fara elucidarea cauzelor
poate ascude adevaratele motive ale afectiunilor.
1. Disomniile
Insomnia Primara
A. Acuza predominanta o constituie dificultatea in initierea sau mentinerea somnului ori somnul nereconfortant, pentru cel
putin o lună.
B. Perturbarea de somn (sau fatigabili tatea asociata din timpul zilei) cauzeaza o detresa sau deteriorare semnificativa clinic în
domeniul social, profesionala ori in alte domenii importante de functionare.
C. Perturbarea somnului nu survine exclusiv in cursul narcolepsiei, tulburarii de somn in legatura cu respiratia, tulburarii
ritmului circadian de somn sau al unei parasomnii.
D. Perturbarea nu survine exclusiv in cursul altei tulburări mentale (de ex: tulburarea depresiva majora, anxietatea
generalizata sau deliriumul).
E. Perturbarea nu se datoreaza efectelor fiziologice directe ale unei substante (de: un drog de abuz, un medicament)
ori ale unei conditii medicale generale.
Hipersomnie Primara
A. Acuza predominanta o constituie somnolenta excesiva pentru cel putin o luna (sau mai putin dacă este
recurenta), evidentiată, fie prin episoade prelungite de somn, fie prin episoade de somn diurn care survin
aproape zilnic.
B. Somnolenta excesiva cauzeaza o detresa sau deteriorare semnificativa clinic in domeniul social, profesional ori
in alte domenii importante de functionare.
C. Somnolenta excesiva nu este explicata mai bine de insomnie si nu survine exclusiv in cursul evolutiei altei
tulburari de somn (de ex: narcolepsia, tulburarea de somn in legatura cu respiratia, tulburarea ritmului
circadian de somn-vigilitate sau parasomnia) si nu poate fi explicata printr-o cantitate inadecvata de somn.
D. Perturbarea nu survine exclusiv in cursul altei tulburari mentale. Perturbarea nu se datoreaza exclusiv
efectelor fiziologice directe ale unei substante (de ex: un drog de abuz, un medicament) sau ale unei conditii
medicale generale.
De specificat daca:
Recurenta: daca exista perioade de somnolenta excesiva care dureaza cel putin 3 zile,
survenind de mai multe ori intr-un an, timp de cel putin 2 ani.
Narcolepsie
A. Atacuri irezistibile de somn reconfortant survenind zilnic, timp de cel putin 3 luni.
B. Prezenta uneia sau a ambelor, din cele ce urmeaza:

1. cataplexie (adica, scurte episoade de pierdere bilaterala a tonusului muscular, cel mai adesea in asociere cu o
emotie intensa);
2. intruziuni recurente de elemente ale somnului cu miscari oculare rapide (REM) in tranziţia de la somn la
vigilitate, manifestate fie prin halucinaţii hipnopompice sau hipnagogice, ori paralizie de somn, la începutul
sau la terminarea episoadelor de somn.
C. Perturbarea nu se datoreaza efectelor fiziologice directe ale unei substante (de ex: un drog de abuz, un
medicament) sau ale altei conditii medicale generale.
Tulburarea de Somn in legatura cu respiratia
A. Intrerupere a somnului, ducand la somnolenta excesiva sau insomnie, care este considerata a fi
datorata unei conditii respiratorii in legatura cu somnul (de ex: sindromul de apnee de somn
obstructiva sau sindromul de
hipoventilatie alveolara centrala).
B. Perturbarea nu este explicata mai bine de alta tulburare mentala si nu se datoreaza efectelor
fiziologice directe ale unei substante (de ex: un drog de abuz, un medicament) ori ale altei conditii
medicale generale (alta decat o tulburare in legatura cu respiratia).
Nota de codificare: A se codifica, de asemenea, tulburarea de respiratie in legatura cu somnul, pe

axa III.
Tulburarea Ritmului Circadian de Somn
A. Un pattern de dereglare persistenta sau recurenta a somnului, ducand la somnolenta excesiva sau la
insomnie, care se datoreaza unei inadecvari intre orarul de somn-vigilitate cerut de ambianta persoanei si
patternul sau circadian de somn-vigilitate.
B. Perturbarea somnului cauzeaza o detresa sau deteriorare semnificativa clinic in domeniul social, profesional
sau in alte domenii importante de functionare.
C. Perturbarea nu survine exclusiv in cursul evolutiei altei tulburari de somn sau al altei tulburari mentale.
D. Perturbarea nu se datoreaza efectelor fiziologice directe ale unei substante (de ex: un drog de abuz, un
medicament), ori ale unei conditii medicale generale.
1. Tip de faza de somn intarziat: un pattern persistent de debut tardiv al somnului si
ore de desteptare tarzie, cu incapacitatea de a adormi si de a se destepta la o ora
dorita, mai matinala.
2. Tip de schimbare de fus orar: somnolenta şi vigilitate care apar la o ora
inadecvata a zilei in raport cu ora locala survenind dupa calatorii repetate peste
mai mult decat un fus orar.
3. Tip de lucru in ture: insomnie in timpul perioadei de somn major, asociata cu
lucrul in tura de noapte ori cu schimbari frecvente ale turei de lucru.
4. Tip nespecificat
2. Parasomniile
Cosmar (Anxietatea de Somn)
A. Desteptari repetate din perioada de somn major sau din atipeli, cu evocarea imediata a unor vise intinse si extrem de
terifiante implicand de regula amenintari la supravietuire, securitate sau stima de sine. Desteptarile survin in general in
cursul celei de a doua jumatati a perioadei de somn.
B. La desteptarea din visele terifiante, persoana devine rapid orientata si alerta (in contrast cu confuzia si dezorientarea
observate in teroarea de somn si unele forme-de epilepsie).
C. Experientarea visului sau perturbarea de somn care rezulta din desteptare cauzeaza o detresa sau deteriorare semnificativa
clinic in domeniul social, profesional sau in alte domenii importante de functionare.
D. Cosmarurile nu apar exclusiv in cursul altei tulburari mentale (de ex: un delirium, stres posttraumatic) si nu sunt datorate
efectelor fiziologice directe ale unei substante (de ex:un drog de abuz, un medicament) sau o conditie medicala generala.
Teroarea de Somn
A. Episoade recurente de desteptare brusca din somn, survenind de regula in cursul primei treimi a episodului de somn major
şi incepand cu un strigat de panica.
B. Frica intensa si semne de excitatie vegetativa, cum ar fi tahicardia, respiratia rapida si transpiratia, in cursul fiecarui episod.
C. Lipsa relativa de reactivitate la eforturile altora de a calma persoana in timpul episodului.
D. Nici un vis nu este evocat în detaliu şi există amnezie pentru episod.
E. Episoadele cauzeaza detresa sau deteriorare semnificativa clinic în do meniul social, profesional sau in alte domenii
importante de funcţionare.
F. Perturbarea nu se datoreaza efectelor fiziologice directe ale unei substante (de ex: un drog de abuz, un medicament) sau
ale unei conditii medicale generale.
Somnambulism
A. Episoade repetate de sculat din pat in timpul somnului si mers imprejur, survenind de regula in prima treime a episodului de somn
major.
B. In timp ce somnambuleaza, persoana are o fata rigida, inexpresiva, este relativ nonreactiva la eforturile altora de a comunica cu ea,
si poate fi desteptata numai cu mare dificultate.
C. La desteptare (fie din episodul de somnambulism, fie dimineata urmatoare), persoana are amnezie pentru episod.
D. Timp de mai multe minute dupa desteptarea din episodul de somnambulism, nu exista nici o deteriorare a activitatii mentale sau a
comportamentului (desi initial poate exista o scurta perioada de confuzie sau dezorientare).
E. Somnambulismul cauzeaza detresa sau deteriorare semnificativa clinic în domeniul social, profesional ori in alte domenii
importante de functionare.
F. Perturbarea nu se datoreaza efectelor fiziologice directe ale unei substante (de ex: un drog de abuz, un medicament) sau unei
conditii medicale generale.
3. Tulburarea de somn in legatura cu alta tulburare mentala
Insomnia in legatura cu alta tb. mentala
A. Acuza predominanta o constituie dificultatea in initierea sau mentinerea somnului, sau un somn nereconfortant pentru cel putin o
luna, si care este asociata cu fatigabilitate diurna sau deteriorarea activitatii diurne.
B. Perturbarea de somn (sau consecintele sale din timpul zilei) cauzeaza o detresa sau deteriorare semnificativa clinic in domeniul
social, profesional sau in alte domenii importante de functionare.
C. Insomnia este considerata a fi in legatura cu alta tulburare de pe axa l sau axa II (de ex: tulburarea depresiva majora, anxietatea
generalizata, tulburarea de adaptare cu anxietate), dar este suficient de severa pentru a justifica o atentie clinica separata.
D. Perturbarea nu este explicata mai bine de alta tulburare de somn (de ex: narcolepsia, tulburarea de somn in legatura cu respiratia, o
parasomnie).
E. Perturbarea nu este datorata efectelor fiziologice directe ale unei substante (de ex: un drog de abuz, un medicament) ori ale unei
conditii medicale generale.
Hipersomnia in legatura cu alta tb. mentala
A. Acuza predominanta o constituie somnolenta excesiva timp de cel putin o luna dupa cum este evidentiat, fie prin episoade
de somn prelungite, ori prin episoade de somn diurne care survin aproape zilnic.
B. Somnolenta excesiva cauzeaza detresa sau deteriorare semnificativa clinic in domeniul social, profesional ori in alte
domenii importante de functionare.
C. Hipersomnia este considerata a fi in legatura cu alta tulburare de pe axa l sau axa II (de ex: tulburarea depresiva majora,
tulburare a distimica), dar este suficient de severa pentru a justifica o atentie clinica separate.
D. Perturbarea nu este explicata mai bine de alta tulburare de somn (de ex:narcolepsia, tulburarea de somn in legatura cu
respiratia, o parasomnie) sau de o cantitate inadecvata de somn.
E. Perturbarea nu se datoreaza efectelor fiziologice directe ale unei substante (de ex:un drog de abuz, un medicament) sau ale
unei conditii medicale generale
De specificat tipul:
de tip insomnie: dacă perturbarea de somn predominantă este insomnia;
de tip hipersoninie: dacă perturbarea de somn predominantă este hipersomnia;
de tip parasomnie: dacă perturbarea de somn predominantă este o parasomnie;
de tip mixt: dacă este prezentă mai mult decât o singură tulburare de somn, dar nu predomină
nici una.
Nota de codificare: A se include numele conditiei medicale generale pe axa l (de ex: Tulburare de
somn datorata tulburarii pulmonare obstructive cronice, de tip insomnia)
Tulburarea de Somn Indusa de o Substanta
A. Perturbare notabila de somn care este suficient de severa pentru a justifica o atentie clinica separata.
B. Din istoric, examenul somatic sau datele de laborator există proba, fie a (1), fie a (2):
1. simptomele de la criteriul A apar in cursul ori pana intr -o luna de la intoxicatia sau abstinenta de o substanta;
2. utilizarea unui medicament este etiologic în legătură cu perturbarea de somn.
C. Perturbarea nu este explicate mai bine de o tulburare de somn care nu este indusa de o substanta. Proba ca simptomele
sunt explicate mai bine de o tulburare de somn care nu este indusa de o substanta poate include urmatoarele: simptomele
preced debutul uzului substantei (sau uzu lui medicamentului); simptomele persista o perioada considerabila de timp (de
ex: aproape o luna), dupa incetarea abstinentei acute sau a intoxicatiei severe, ori sunt considerabil in exces fata de ceea ce
ar fi de presupus, dat fiind tipul sau cantitatea de substanta utilizata sau durata uzului, ori exista alta proba care sugereaza
existenta unei tulburari de somn independente, noninduse de o substanta (de ex: un istoric de episoade recurente fara
legatura cu o substanta).
D. Perturbarea nu survine exclusiv in cursul unui delirium.
E. Perturbarea de somn cauzeaza detresa sau deteriorare semnificativa clinic in domeniul social,
profesional ori in alte domenii importante de functionare.
Nota: Acest diagnostic trebuie pus in locul unui diagnostic de intoxicatie cu o substanta ori de
abstinenta de o substanta, numai cand simptomele hipnice sunt in exces fata de cele asociate de
regula cu sindromul de intoxicatie sau de abstinenta si cand simptomele sunt suficient de severe
pentru a justifica o atenţie clinica separate.
M. TULBURARILE CONTROLULUI IMPULSULUI NECLASIFICATE IN ALTA PARTE
M) 1. • TULBURAREA EXPLOZIVA INTERMITENTA;
2. • KLEPTOMANIA;
3. • PIROMANIA;
4. • JOCUL DE SANSA PATOLOGIC;
5. • TRICOTILOMANIA;
Tulburarile controlului impulsului
➢ Desi exista si alte tulburari care presupun probleme in autocontrolul impulsurilor (parafilii, tulburarea de
personalitate de tip antisocial, schizofrenia, tulburarile afective etc.), aceasta sectiune include sase tulburari
specifice, caracterizate de:
1. impulsul de a face un comportament care are consecinte negative pentru persoana in cauza sau pentru cei din
jur;
2. retinerea de la aceste comportamente duce la cresterea tensiunii si activarii fiziologice;
3. detensionare si stari de placere, multumire dupa comiterea respectivelor comportamente (functionand ca
intarire negativa pentru acestea);
4. comportamentele pot fi planificate sau spontane;
5. executarea comportamentelor pot sa fie sau sa nu fie urmate de sentimente de vinovatie, rusine, regret.
➢ Deoarece aceste comportamente sunt sustinute de o motivatie interna si sunt intarite negativ prin faptul ca
executarea lor duce la detensionare, ele sunt foarte greu modificabile. Actele impulsive constituie
comportament egosintonic (produce placere); ulterior comiterii comportamentelor, persoana poate trai stari
egosintonice (relaxare, placere) sau egodistonice (sentimente de culpa, rusine).
Tulburarea Exploziva Intermitenta
A. Mai multe episoade distincte de incapacitate de a rezista impulsurilor agresive care duc la acte agresive
severe sau la distrugerea de proprietati;
B. Gradul de agresivitate manifestata in cursul episoadelor este disproportionat in mod flagrant in raport cu
orice stresori psihosociali precipitanti.
C. Episoadele de agresivitate nu sunt explicate mai bine de o alta tulburare mentala (ex: tulburarea de
personalitate antisociala, tulburarea de personalitate borderline, o tulburare psihotica, un episod maniacal,
tulburarea de conduit ori tulburarea hiperactivitate/deficit de atentie) si nu se datoreaza efectelor fiziologice
directe ale unei substante (de ex: un drog de abuz, un medicament) sau ale unei conditii medicale generale
(de ex: un traumatism cranian, maladia Alzheimer)
Kleptomania
A. Incapacitatea recurenta de a rezits aimpulsurilor de a fura obiecte care nu sunt necesare pentru uz personal
ori pentru valoarea lor monetara;
B. Senzatia de tensiune inaintea comiterii furtului.
C. Placere, gratificatie, sau usurare in timpul comiterii furtului.
D. Furtul nu este comis pentru a exprima furia sau razbunarea si nu este raspunsul la o idee deliranta sau la o
halucinatie.
E. Furtul nu este explicat mai bine de tulburarea de conduit, de un episod maniacal ori de tulburarea de
personalitate antisociala.
Piromania
A. Punerea deliberate si intentionata a focului in mai mult decat o singura ocazie;
B. Tensiune sau excitatie afectiva inaintea actului.
C. Fascinatie, interes, curiozitate sau atractie pentru foc si contextele sale situationale (de ex: detalii, utilizari, consecinte).
D. Placere, gratificatie, sau usurare cand pune foc ori cand asista sau participa la inlaturarea consecintelor sale.
E. Punerea focului nu este facuta pentru un beneficiu financiar, ca expresie a unei ideologii sociopolitice, pentru a ascunde o
activitate criminala, pentru a exprima furia sau razbunarea, pentru a ameliora prorpiile circumstante de viata, ca raspuns la
o idee deliranta sau halucinatie, ori ca rezultat al deteriorarii judecatii (de ex: ca in dementa, retardare mentala, intoxicatia
cu o substanta) .
F. Punerea focului nu este explicate mai bine de tulburarea de conduit, de un episod maniacal, ori de tulburarea de
personalitate antisociala.
Jocul de sansa patologic
A. Comportament dezadaptativ de joc de sansa persistent si recurrent, dupa cum este indicat de cinci
(sau de mai multe) dintre urmatoarele:
1. este preocupat de jocul de şansa (de ex: este preocupat de retrairea experientelor de joc
anterioare sau de planificarea sansei ori se gandeste la modalitatile de procurare a banilor cu care
sa joace);
2. necesita sa joace cu sume crescande de bani in vederea obtinerii excitatiei dorite;
3. are repetate eforturi infructuoase de a controla, reduce sau stopa jocul de sansa;
4. este nelinistit sau iritabil cand incearca sa reduca sau sa stopeze jocul de sansa;
5. joaca pentru a scapa de probleme ori pentru usurarea unei dispozitii disforice (de exemplu
sentimente de vulnerabilitate, de culpa, anxietate sau depresie);
6. dupa pierderea banilor la joc, revine in alta zi pentru a recupera („urmarirea recuperării” propriilor
pierderi);
7. minte membrii familiei, pe terapeut sau pe altii, spre a ascunde dimensiunea implicarii in jocul de
sansa pathologic;
8. a comis acte ilegale, precum falsul, frauda, furtul sau delapidarea, pentru a finanta jocul de sansa;
9. a periclitat sau pierdut o relatie importanta, un post, ori o oportunitate educationala sau de
cariera din cauza jocului de şansa;
10. se bazeaza pe altii spre a procura banii necesari iesirii dintr-o situatie financiara disperata cauzata
de jocul de sansa.
B. Comportamentul jocului de sansa nu este explicat mai bine de un episod maniacal.

Tricotilomania
A. Smulgerea recurenta a propriului par, ducand la o pierdere notabila a parului;
B. Senzatia de tensiune inaintea smulgerii parului ori cand incearca sa resiste comportamentului avulsiv.
C. Placere, gratificatie, sau usurare cand isi smulge parul.
D. Perturbarea nu este explicate mai bine de alta tulburare mentala si nu se datoreaza unei conditii medicale
generale (de ex: conditie dermatologica);
A. Perturbarea cauzeaza o detresa sau deteriorare semnificativa clinic in domeniul social, professional sau in alte
domenii importante de functionare .
N. TULBURARILE DE ADAPTARE
N) 1. • CU DISPOZITIE DEPRESIVA;
2. • CU ANXIETATE;
3. • CU DISPOZITIE MIXTA ANXIOASA SI DEPRESIVA;
4. • CU PERTURBARE DE CONDUITA;
5. • CU PERTURBARE MIXTA A EMOTIILOR SI CONDUITEI;
6. • NESPECIFICAT;
Tulburarile de adaptare
➢ Elementul esential al unei tulburarii de adaptare il constituie raspunsul psihologic la un agent stresor identificabil care
duce la aparitia unor simptome comportamentale si emotionale semnificative. Aceste simptome se manifesta ca stari
de suferinta subiectiva si de afectare emotionala, interferand de obicei cu functionarea sociala si profesionala, si luand
nastere in perioada de adaptare la o schimbare semnificativa în viaţă (schimbarea serviciului, oraşului, pensionarea,
apariţia unui copil în familie, etc), sau ca o consecinta a unui eveniment stresant de viata (prezenta sau posibilitatea
unei boli fizice grave, divortul, o relatie rupta, etc).
➢ Manifestarile variaza si includ dispozitia depresiva, anxietatea, ingrijorarea sau o combinatie a acestora, un sentiment
al incapacitatii de a face fata, de a planifica (viitorul) sau de a continua situatia prezenta, precum si unele grade de
afectare in performanta rutinei cotidiene.
Debutul apare de obicei pana intr-o lună de la aparitia evenimentului stresant sau schimbarii de viata, iar durata
simptomelor nu depaseste de obicei 6 luni, cu exceptia reacţiei depresive prelungite. Daca simptomele persista in
timp, diagnosticul trebuie schimbat in functie de noul tablou clinic.
Subtipuri ale tulburarii de adaptare
A. Cu dispozitie depresiva – manifestarile predominante sunt simptome precum dispozitia depresiva,
plansul sau sentimentele de disperare.
B. Cu anxietate – manifestarile predominante sunt simptome precum nervozitatea, preocuparea sau

anxietatea ori, la copii, frica de separare de persoanele de atasament.
C. Cu dispozitie mixta anxioasa si depresiva – manifestarea predominanta este o combinatie de depresie si

anxietate.
D. Cu perturbare de conduita – manifestarea predominanta o constituie o perturbare de comportament,

respectiv incalcarea drepturilor altora ori a regulilor si normelor sociale majore corespunzatoare varstei
(de ex: chiul, vandalism, condus neglijent, batai, neglijarea responsabilitatilor legale).
A. Cu perturbare mixta de emotii si conduita – manifestarile predominante sunt atat simptome
emotionale (de exemplu, depresie, anxietate), cat si o perturbare de comportament.
B. Nespecificata – reactii dezadaptative (de exemplu, acuze somatice, izolare sociala, inhibitie în
activitatea profesionala sau scolara) la stresorii psihosociali.
DATE DE CONTACT
Telefon: 0756 116 636

E-mail: office@intellpsy.com
Adresa: Strada Carol Davila nr. 61,
Sector 5, Bucuresti.
Web: www.intellpsy.com
Facebook: Intell PSY & Psychological
Profiler Academy by Ion DUVAC
!

Axa I - Short

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Axa I - Short

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

YOUR PERFORMANCE IS OUR MISSION!

prof. dr. Ion Duvac

➢ De asemenea, de raportat pe axa I sunt si alte conditii care se pot afla

➢ Daca este prezenta mai mult decat o singura tulburare pe axa I,

9. • SEDATIVE, HIPNOTICE, ANXIOLITICE;

➢ Criterii DSM pentru dependenta de substante,

D. Simptomele nu se datoreaza unei conditii medicale generale si nu sunt

11. perioade de infatigabilitate;

12. agitatie psihomotorie.

C. Simptomele de la criteriul B cauzeaza detresa sau detriorare semnificativa clinic

D. Simptomele nu se datoreaza unei conditii medicale generale si nu sunt explicate

D. Simptomele nu se datoreaza unei conditii medicale generale si nu sunt

D. Simptomele nu se datoreaza unei conditii medicale generale si

D. Simptomele nu se datoreaza unei conditii medicale generale si nu sunt

E) • EPISOADE AFECTIVE – EP. DEPRESIV MAJOR, EP MANIACAL,

• TULBURARI DEPRESIVE – TB. DEPRESIVA MAJORA, TB.

• TULBURARILE BIPOLARE – TB. BIPOLARA I, TB. BIPOLARA II,

• ALTE TB. AFECTIVE: TB. AFECTIVA DATORATA (SE INDICA

➢ Episoadele depresive majore cu dispozitie iritabila proeminenta pot fi dificil de

➢ Aceasta distinctie necesita o evaluare clinica atenta a prezentei simptomelor

B. Simptomele nu satisfac criteriile pentru un episod mixt;

D. Perturbarea de dispozitie este suficient de severa pentru a cauza o deteriorare semnificativa in

D. Perturbarea dispozitiei si modificarea in functionare sunt observabile de catre altii;

C. Nu a existat niciodata un episod maniacal un episod mixt ori un episod hipomaniacal.

B. Prezenta in timp a doua (sau a mai multe) dintre urmatoarele:

➢ Elementul esential al Tulburarii Bipolare I il constituie evolutia clinica, aceasta

B. Anterior a existat cel putin un episod maniacal ori un episod mixt;

A. Actualmente (sau cel mai recent) in episod depresiv major;

B. Anterior a existat cel putin un episod maniacal sau un episod mixt;

C. Episoadele afective de la criteriile A si B nu sunt explicate mai bine de tulburarea schizoafectiva si

B. Anterior a existat cel putin un episod maniacal ori mixt;

➢ Elementul esential al tulburarii bipolare II il constituie evolutia clinica

➢ Episoadele hipomaniacale nu trebuie sa fie confundate cu zilele de eutimie care

➢ Prezenaa unui episod maniacal sau mixt exclude diagnosticul de tulburare

B. Prezenta (sau istoricul) a cel putin un episod hipomaniacal;

C. Nu a existat niciodata un episod maniacal ori un episod mixt;

4. • FOBIA SOCIALA – ANXIETATE SOCIALA;

➢ Evenimentul traumatic poate fi reexperimentat in diverse moduri.

E. Durata perturbarii (simptomele de la criteriile B, C şi D) este de mai mult de o luna.

F. Perturbarea cauzeaza o detresa sau deteriorare semnificativa clinic in domeniul social,

➢ Mai multe elemente disting anxietatea generalizata de anxietatea nonpatologica.

B. Persoana constata ca este dificil sa-si controleze preocuparea;

2. • TULBURAREA SOMATOFORMA NEDIFERENTIATA;

5. • TULBURAREA DISMORFICA CORPORALA;

6. • TULBURAREA SOMATOFORMA FARA ALTA SPECIFICATIE;

C. Fie una sau alta din urmatoarele:

D. Simptomele nu sunt produse intentional sau simulat.

B. Fie una sau alta din urmatoarele:

F. Simptomele nu sunt produse intentional sau simulat.

C. Simptomul sau deficitul nu este produs intentional sau simulat.

➢ De specificat tipul de simptom sau deficit:

D. Simptomul sau deficitul nu este produs intentional sau simulat.

➢ De specificat daca este:

B. Preocuparea persista in dispretul evaluarii medicale corespunzatoare si a

F. Preocuparea nu este explicata mai bine de anxietatea generalizata, tulburarea

C. Preocuparea nu este explicata de alta tulburare mentala (de insatisfactia in legatura cu

Aceasta categorie include:

➢ Pseudociesisul: convingerea falsa ca ar fi insarcinata asociata cu semne obiective de sarcina;

➢ O tulburare implicand simptome hipocondriace nonpsihotice cu o durata de mai putin de sase

H) 1. • CU SEMNE SI SIMPTOME PREDOMINANT PSIHOLOGICE;

2. • CU SEMNE SI SIMPTOME PREDOMINANT SOMATICE;

• CU SEMNE SI SIMPTOME PSIHOLOGICE SI SOMATICE

➢ Ce este sindromul Munchausen?