ROLUL PSIHOLOGIEI EDUCAȚIEI ÎN FORMAREA ȘI DEZVOLTAREA

COMPETENȚELOR DIDACTICE

Psihologia Educatiei reprezinta aplicarea de constatări psihologice în domeniul

educaţiei. Este un studiu sistematic de dezvoltare a individului în cadrul procesului
educational. El ajută profesorul să înţeleagă elevii şi sa dezvolte abilităţile lor.

Psihologia Educației studiază modul în care copiii se dezvoltă și își desfășoară

activitatea de învățare, a eficienței intervențiilor din învățământ etc. Ea poate fi înțeleasă și
prin relația sa cu alte discipline din învățământ, fiind în relație principală cu psihologia,
medicina si biologia.

Termenul de psihologia educatiei face referire la copiii mici: 0-1 an, antepreșcolari și
preșcolari. Are in vedere in acelasi timp psihologia adultilor, in situatia educatiei permanente.

Pentru a înţelege caracteristicile elevilor la momentul copilariei, adolescentei, la

maturitate, psihologia educaţională dezvoltă şi se aplică teorii ale dezvoltării umane. În acest
sens amintim teoria lui Jean Piaget asupra dezvoltarii, care susține ideea parcurgerii a patru
etape cognitive prin care copiii ajung la maturitate.

Dat fiind faptul că problema fundamentală a învățământului este cea a învățării, este și
firesc ca psihologia școlară să fie preocupată cu studiul psihoogic al acestui proces. În acest
sens, societatea organizează un sistem specializat și rentabil care este învățământul.
Specialiștii au ajuns la concluzia că investițiile în educație sunt cu mult mai rentabile decât
cele economice. Școala este cea care oferă societății indivizi pregătiți să facă față nevoilor
societății.

Psihologia educației studiază învăţarea în strânsă corelaţie cu dezvoltarea psihică. Prin

acest lucru înțelegem o trecere de la un nivel psihic primar la acel nivel psihic superior, de
continuă transformare și devenire a structurilor psihocomportamentale.

Psihologia precizează că elevul, în situaţia de învăţare, nu este condiţionat numai din

exterior, prin tehnologia educaţională. Aceste influențe țin și de condiții interne cum ar fi:
trebuinţe şi interese, aspiraţii, idealuri, atitudini, emoţiile etc.

În ce privește managementul educațional și pedagogia, cercetările urmăresc practica de

predare pentru a putea stabili și pregăti programe de formare pentru cadrele didactice. Aceste
programe cuprind o arie mare de cursuri și programe care să corespundă nevoilor
educabililor. Ele au în vedere caracteristicile dezvoltării, diferențele individuale, metodele
eficiente care pot fi aplicate cu succes și în funcție de situație, cunoașterea unor aspecte legate
de sănătate, orientarea copiilor cu nevoi speciale și construcția curriculumului.

Odată cu folosirea pe scară tot mai largă a tehnologiei informației s-au dezvoltat și
diverite tipuri de tehnici de colectare de date. Astfel, s-au dezvoltat strategii de cercetare noi.
Iata care sunt cele mai importante metode şi tehnici pentru Psihologia Educatiei: introspectia,
observatia, metode clinice, studiul de caz, metodele de anchetă (chestionarul), metode
ştiinţifice sau experimentale.

În concluzie, psihologia educației cu studiul actorilor implicați în educație (elevi și

profesori), de activitatea psihică și personalitatea acestora, dar și de relația educațională și
specificul acesteia.